Sunteți pe pagina 1din 19

Rolul

consilierului financiar în
finanţele personale
- 2007 -

PARTEA I
STADIUL ACTUAL AL CERCETARII

Motivaţia susţinerii acestei teme rezidă în ideea de a conceptualiza un concept


adesea întâlnit în literatura şi practica financiară occidentală, acolo unde fenomenul
financiar se inspiră dintr-o practică financiară serioasă şi coerentă şi unde se statuează o
concepţie clară, solidă, concretă, pertinentă referitoare la finanţele personale.
Dacă în economie, de exemplu, vocabularul anglo-saxon utilizează doua expresii
diferite pentru a desemna fenomenele economice (“economy”) şi ansamblul de explicaţii
relative la economie (“economics”),
în schimb în finanţe, o singură expresie “finance” desemnează atât fenomenele financiare şi
corpul doctrinelor precum şi o explicaţie a fenomenelor financiare.
Mergând mai departe pe firul acestei idei putem reţine faptul că există mai multe
concepţii ale finanţelor:
• într-un sens mai larg, se referă la finanţele organizaţiilor comerciale sau
necomerciale (iar în cazul statelor sau ale naţiunilor inclusiv în situaţia
regrupării naţiunilor sau statelor precum
Uniunea Europeană, se vorbeşte de finanţe publice);
• într-un sens mai restrâns, se referă numai la finanţele organizaţiilor comerciale,
adică în principal ale întreprinderilor (aici putem face demarcaţia între finanţele de
întreprindere care se referă la mecanismele financiare în cadrul întreprinderii
şi finanţele de piaţă care pun accent pe comportamentul investitorilor în
prezenţa pieţelor de capitaluri şi pe evaluarea instrumentelor financiare care
circulă pe aceste pieţe);
• într-un sens limitativ, se referă la finanţele individului (finanţe personale).

Un rol deosebit în definirea conceptului de finanţe personale îl reprezintă identificarea


(cristalizarea) obiectivelor personale, adică:
• să înţeleg de ce obiectivele personale reprezintă baza unui plan financiar personal;
• determinarea cu mare precizie şi acurateţe a obiectivelor personale în funcţie de care se
stabilesc priorităţile la nivel de individ.

2
Un aport fundamental în cristalizarea conceptului de finanţe personale îl reprezintă,
fără îndoială,valoarea temporală a banilor.
În acest sens trebuie să înţelegem influenţa pe care o va avea factorul timp
asupra valorii plasamentelor personale şi asupra valorii datoriilor la nivel de individ. Pentru a
putea înţelege şi a utiliza în mod pertinent noţiunea de valoare temporală a banilor, ar trebui:

• să înţelegem influenţa factorului timp asupra valorii plasamentelor (generatoare de


câştiguri ulterioare) şi asupra datoriilor personale (generatoare de pierderi ulterioare);
• să apreciem (determinarea) valoarea dobânzii compuse în procesul de acumulare a
capitalului;
• să înţelegem cum pot afecta contribuţiile regulate şi vârsămintele regulate,
valoarea unui plasament;
• să ţinem cont de impactul inflaţiei asupra viitorului financiar al individului.

Pentru a răspunde în mod raţional şi adecvat la acestă problemă (a valorii


temporare a banilor) trebuie să operăm cu maximă seriozitate asupra aspectelor următoare:

• calculul valorii temporale a banilor;


• cunoaşterea şi stăpânirea ABC-ului dobânzii compuse;
• ce este inflaţia?
• care este inflaţia în ţara noastră?
• care este impactul inflaţiei şi conceperea în acest sens a unui plan anti-inflaţie.
Promovarea conceptului de finanţe personale îşi gâseşte răspuns prin apariţia unei
ocupaţii liberale, foarte mult întâlnită şi mediatizată în practica financiară (mai ales
occidentală) şi anume cea a consultanţei financiare de profil. Prin urmare alegerea
cosilierilor personali poate reprezenta un alt punct nodal în definirea şi conceptualizarea ideii
de finanţe personale. De multe ori se poate dovedi fundamentală şi hotărâtoare alegerea acestor
consilieri personali (planificatori financiari) deoarece pot reprezenta un real ajutor în
vederea depăşirii unor momente practice de înaltă încărcătură (psihică şi financiară) din viaţa
unui individ: vezi relaţia cu avocaţii, relaţia cu agenţii de bursă, relaţia cu funcţionarii bancari
etc.
Pentru a răspunde favorabil acestei probleme, trebuie în prealabil pregătită o strategie
pertinentă care va cuprinde obiective precum:
• înţelegerea necesităţii planificării financiare;

3
• cunoaşterea diferitelor categorii de consilieri financiari şi profesionali, competenţele
lor şi serviciile lor;
• înţelegerea diverselor modalităţi de plată a serviciilor oferite de către planificatorii
financiari;
• pregătirea unei prime întâlniri productive şi punerea la punct a unei relaţii
de afaceri satisfăcătoare.

Ca mod de lucru operativ pentru a răspunde în deplină cunoaştere la această problemă,


conceptul de finanţe personale poate apela cu succes la argumentaţia următoare:

• înţelegerea conţinutului planificării financiare;


• cine se poate califica în această calitate de planificator financiar?
• cum sunt plătiţi planificatorii financiari?
• cum se poate găsi un planificator financiar?
• colaborarea cu un planificator financiar (agent de asigurări, reprezentanţi ai
fondurilor de investiţii, contabili agreaţi, avocaţi, agenţi de bursă, funcţionari bancari).

4
1. CLIENTUL – ACTIV STRATEGIC

“Intr-o lume libera si concurentiala, nu poate exista stabilitate in succesul unei


corporatii daca aceasta isi ingaduie sa se abata de la misiunea ei fundamentala de a-si servi
clientii. Daca insa reuseste cu consecventa sa-I slujeasca mai bine decat concurentii sai, profitul
nu va intarzia sa apara.”
Kenichi Ohmae

1.1. CLIENTUL-o posibilã definiţie

Clienţii sunt cei ce apeleazã la serviciile bãncilor, dar mai întâi trebuie sã-i cunoastem
mai îndeaproape. Un client este o persoanã fizicã sau juridicã care beneficiazã sau va beneficia
de serviciile bãncii, cum ar fi, de exemplu cei ce apeleazã la o bancã pentru a schimba valuta.
Clientul este cel ce are cont la bancã.
Nu existã o definiţie consacratã a “clientului “. Se pot face, însã, câteva precizãri despre
clienţi, precizãri care ne vor ajuta sã schiţãm o definiţie a clientului din punct de vedere al
bãncilor.
Clienţii pot fi definiţi dupã urmãtoarele caracteristici:
- termenul de client presupune cã este o persoanã juridicã sau fizicã care are o relaţie de afaceri
cu banca;
- clientii apeleazã din când în când, la una din unitãţile bãncii, a solicita efectuarea de operaţiuni;
- clienţii folosesc unele sau toate serviciile oferite de bãnci.

Relatia dintre bancã si client a fost definitã prin lege. Aceasta se referã la îndatorirea
bãncii de a avea grijã de client si la responsabilitatea bãncilor de a se asigura cã sistemul si
tehnologia folositã protejeazã atât banca însãsi cât si proprii clienţi.
În esenţã relaţia care existã între bancã si client este acea relaţie înte debitor si creditor.
Clientul poate fi creditor, iar banca debitor. Reversul acestei situaţii se înregistreazã în cazul în
care clientul împrumutã bani de la bancã. Banca nu este doar un pãstrãtor al banilor, întrucât ea
poate folosi fondurile în scopul unor afaceri, dar î-si asumã obligaţia de a restitui la cerere
valoarea depozitelor.

5
1.2. POTENTIALUL DE AFACERI OFERIT DE CLIENTI BANCII

Pentru a exista ca afaceri viabile, bãncile au nevoie de clienţi. Diferitele tipuri de clienţi
au cerinţe diferite, în concordanţã cu afacerile lor sau cu nevoile personale, oferind un potenţial
important pentru dezvoltarea activitãţii bancare. Cerinţele si nevoile clienţilor se pot schimba,
dupã o perioadã de timp, în funcţie de noile condiţii existente în economie si societate. Pentru o
bancã este avantajos sã aibã diferite tipuri de clienţi, întrucât astfel, va primi depozite si va
acorda împrumuturi atât pentru afaceri cât si persoanelor particulare.
Ca urmare a valorificãrii de cãtre bancã a potenţialului de dezvoltare a activitãţii, oferit
de clienţi, rezultã avantaje atât pentru bancã cât si pentru clienţi. Avantajele clienţilor pot fi
considerate:
-siguranţa privind depozitele pãstrate la bãnci;
-dobânda primitã pentru acestea;
-faptul cã sumele pãstrate n conturile bancare pot fi restituite oricând, la cerere;
-transferurile de bani de care pot beneficia ( în loc de a purta asupra lor mari sume de
bani în numerar).
Prin satisfacerea nevoilor clienţilor si prin oferta de servicii performante, bãncile îsi vor
pãstra clienţii si vor fi în mãsurã sã ofere noi servicii. Într-o economie de piaţã este un fapt bine
stabilit cã produsele bancare specializate sunt mai usor de dezvoltat si utilizat de cãtre clienţii
existenţi, decât de cãtre noii clienţi. Este, prin umare important sã se identifice diferitele tipuri de
clienţi si cerinţele specifice acestora. Companiile vor avea nevoi diferite în funcţie de natura si
volumul afacerilor. O companie micã, de exemplu, poate avea nevoie de un împrumut pe termen
scurt pentru a acoperi nevoile pentru servicii si producţie. Marii investitori pot dori sã împrumute
bani pentru investiţii în asa fel încât sa-si extindã si sã-si diversifice afacerea.
Nevoile persoanelor fizice, ce îsi deschid conturi personal, pot diferi în funcţie de nivelul
venitului si stilul de viaţã. În prezent, acest tip de clienţi au o pondere scãzutã în România, dar, în
perspectivã, numãrul celor ce îsi deschid conturi personale ar trebui sã creascã considerabil.
Într-o economie de piaţã, clienţii opteazã pe baza nevoilor lor si vor alege o anumitã
bancã, în funcţie de serviciile si avantajele oferite. Acest criteriu de opţiune va conduce un timp,
la o industrie bancarã dezvoltatã în funcţie de cerere. Presiunea exercitatã de clinţii cu diferite
necesitãţi si existenţa serviciilor oferite si de alte instituţii financiare, vor conduce la schimbãri si
înbunãtãţiri în sistemul bancar. În timp, ca urmare a faptului cã bãncile încep sa-si înbunãtãţeascã

6
strategiile, vor fi introduse noi produse si servicii bancare în concordanţã cu practica bancarã
internaţionalã.

1..3 TIPURI SI CATEGORII DE CLIENTI

În acest capitol putem identifica diferitele tipuri de clienţi care fac afaceri cu o bancã.
Tipurile de clienţi diferite au nevoi diferite. Pentru un bancher este deosebit de important:
sã recunoascã diferitele tipuri de clienţi;
sã identifice tranzacţiile necesare pentru fiecare tip de client;
sã cunoascã prevederile legale existente pentru diferitele tipuri de clienţi.
Clienţii pot fi împãrţiţi, din punct de vedere juridic în douã categorii: persoane juridice si
persoane fizice. Persoanele juridice pot fi, la rândul lor grupate în funcţie de forma de
proprietate, forma juridicã de organizare si tipul de activitate economicã (afaceri). Majoritatea
conturilor în România sunt deţinute de cãtre persoane juridice.

Existã nouã tipuri de clienţi cu care banca lucreazã mai frecvent:


1.Conducãtorul schimbãrii:
Bani furnizeazã mijloacele de schimbare a lumii, în scopul satisfacerii proprilor valori si
standarde superioare.
2. Grijuliul:
Banii reprezintã mijloacele prin care se poate arãta grija si preocuparea pentru alţii,
conducând la dependenţã si la constientizarea de cãtre client a faptului cã este important pentru
bancã.

3. Competitorul:
Banii furnizeazã mijloacele proprii afirmãri si pentru învingerea concurenţilor observaţi.

4. Artistul creator:
Banii furnizeazã mijloacele de expresie ale îndemnurilor creatoare, de satisfacere a
aspiraţiilor artistice si a nevoilor emoţionale.

5. Inovatorul:

7
Banii furnizeazã mijloacele de explorare a ideilor noi si de gãsire a unor cãi noi si mai
bune de a realiza anumite lucruri.

6. Birocratul:
Banii reprezintã mijloacele de asigurare a securitãţii economice, sociale si psihologice.

7. Hedonistul:
Banii furnizeazã mijloacele de realizare a scopurilor personal si de a se bucura de viaţã.

8. Creatorul de imperii:
Banii furnizeazã mijloacele de modelare a mediului controlând destinul altora si stabilind o
dinastie.

9. Pacifistul:
Banii reprezintã mijloacele de a conserva status quo-ul, menţinând oamenii mulţumiţi;
acceptã faptul cã totul se subordoneazã obţinerii a ceea ce este mai bun, în cea mai bunã din toate
lumile posibile.

1.4. MANAGEMENTUL RELATIEI CU CLIENTUL LA NIVELUL UNEI BANCI

Succesul unei bănci depinde de managementul performant al relatiilor cu clientii săi.


Primul pas în dezvoltarea unor relatii cu clientii îl constituie întelegerea comportamentului, a
nevoilor acestora.
Clientii nu doresc sa achizitioneze produse financiar-bancare, ci doresc sa achizitioneze
solutii pentru a-si satisface nevoile sau pentru a-si dezvolta afacerile. De aceea, este foarte dificil
ca o banca sa vanda clientilor numai produse fara a atasa o gama diversificata de servicii.
Gestionarea eficienta a relatiei cu clientul permite trecerea de la o vanzare izolata a unui produs
sau serviciu la o negociere continua si o vanzare permanenta de noi produse si servicii. Un
management performant al portofoliului de clienti, realizarea de parteneriate cu clientii
corporativi oferă premisele pentru pătrunderea institutiei financiar-bancare pe noi piete si
pentru cresterea profitului obtinut. Managementul relatiei cu clientul presupune în primul rând
rezolvarea în mod operativ a problemelor clientului. Aceasta se poate realiza prin intermediul
unei persoane de legătură din cadrul băncii, care să ofere clientului toate informatiile necesare
si să-i ofere solutii pentru problemele acestuia.

8
Consecventa din partea băncii, prin mentinerea legăturii cu clientul prin intermediul
aceluiasi reprezentant îi conferă clientului încredere, personalizând relatia client-bancă.
Managementul de succes al unei relatii cu clientul începe prin crearea unei strategii si prin
investitii în campanii si programe concentrate pe client.
Implementarea managementului relatiei cu clientii la nivelul unei bănci presupune
schimbări la nivel organizatoric, tehnologic, procedural care să determine concentrarea
organizatiei pe nevoile clientului. Este foarte important să se creeze un sistem prin care să se
gestioneze în mod eficient datele complexe despre fiecare client sau categorie de clienti, pe baza
unui suport tehnologic: Internet, baze de date interconectate etc. Aceste date permit analiza
asupra rentabilitătii si profitabilitătii unui anumit client. În functie de rezultatele acestor analize
se elaborează strategii de “abordare” a fiecărui segment tintă. Datele trebuie mentinute si
actualizate permanent astfel încât să se poată răspunde în mod operativ solicitărilor clientilor.
Aprecierea cât mai corectă a gradului de loialitate al anumitor clienti dă posibilitatea băncii să-
si investească resursele (umane, materiale, informationale) în dezvoltarea relatiilor cu clientii
respectivi. Partea la vedere a managementului relatiei cu clientul presupune oferirea de servicii
rapide si de calitate. Partea mai putin vizibilă a managamentului relatiei cu clientii presupune
calcule, analize, statistici pentru determinarea profitabilitătii clientilor si perspectivelor de
crestere.
După eforturile de atragere a unui client, trebuie mentinut interesul acestuia pentru
produsele băncii si evidentiat permanent avantajul competitiv. După implementarea CRM este
necesară măsurarea rezultatelor, actiune destul de dificil de realizat deoarece nu se poate
cuantifica în bani. Se pot însă folosi alte instrumente pentru a reflecta o relatie bancă-client în
general: campaniile de marketing, cresterea notorietătii institutiei bancare, profitabilitatea
clientilor.
Reevaluarea periodică a relatiei cu clientii, orientarea către segmentele cele mai
profitabile de consumatori, integrarea modalitătilor de procesare a informatiilor referitoare la
clienti cu canalele de distribuŃie a serviciilor reprezintă actiuni ce conduc la cresterea gradului
de competitivitate al băncii si la optimizarea relatiei bancă-client. Managementul relatiei cu
clientii este un proces complex, ale cărui rezultate se văd pe termen lung, aspect încă
neacceptat de unii manageri.
Masurarea satisfactiei clientilor fata de serviciile financiar-bancare. Întelegerea
nevoilor si asteptărilor clientilor actuali si potentiali reprezintă conditia sinequa-non a oferirii
de produse si servicii financiar bancare adecvate. Studiile de satisfactie a clientilor reprezintă

9
instrumentul prin intermediul căruia managementul oricărei bănci intră în posesia informatiilor
necesare orientării comportamentului întregii institutii.
Evaluarea obiectivă a impactului activitătii unei bănci asupra clientilor săi este
relevantă în momentul în care este realizată în mod continuu si de o institutie independentă.
Realizarea unor măsurători standard în domeniul satisfactiei consumatorului oferă posibilitatea
de a compara activitatea băncii cu serviciile concurentei.
Dintre atributele de satisfactie măsurate fac parte:
• Performantele personalului: amabilitatea acestuia, oferirea tuturor informatiilor de
care clientul are nevoie, oferirea de soluŃii la problemele clientului si consilierea de calitate,
discretia în derularea operaŃiunilor;
• Produsele oferite de bancă: sunt ele adaptate nevoilor clientului, sunt dobânzile
taxele si comisioanele considerate avantajoase, există conditii atractive pentru realizarea de
conturi de economii sau investitii;
• Operativitatea cu care sunt realizate operatiunile bancare: rapiditatea în luarea
deciziilor referitor la acordarea unui credit sau a unei bonificatii, realizarea transferului bancar
rapid, timpul scurt pe care clientul îl petrece în bancă pentru a-si rezolva problemele, chiar
programul de functionare al băncii (banca economiseste nu numai banii clientului, ci si timpul
său);
• Alti indicatori ai satisfactiei precum: informarea continuă a clientului despre lansarea
de noi produse, oferirea de informatii cu privire la evolutia taxelor si comisioanelor sau
relaŃiile de corespondentă bancară internatională.
Desi piata bancară s-a dezvoltat continuu în ultimii ani, satisfactia consumatorilor de
produse si servicii bancare este, în continuare, strâns legată, în primul rând, de încrederea pe
care acestia o au în banca respectivă.
Atributele legate de tarife (comisione si dobanzi) sunt conditii elementare în alegerea
unei bănci, având astfel un potential scăzut în cresterea satisfactiei. Amabilitatea personalului,
promptitudinea cu care se rezolvă solicitările clientilor, existenta unor servicii dedicate
clientului si consilierea in alegerea serviciului optim oferită de personalul bancii au, de
asemenea, un impact important asupra cresterii satisfactiei clientilor.
Dintre băncile romanesti, cea mai bună evaluare generală din partea clientilor au avut-o
BRD (cu o medie de 7.89 din maxim 10), BCR (cu o medie de 7.84) si RAIFFEISEN BANK
(media 7.73). RAIFFEISEN BANK se remarcă prin evaluările semnificativ mai mari decât
media generală pe care le-a obtinut la atributele referitoare la ambianta sediilor, personalul

10
angajat, informarea clientilor, tehnologiile folosite si timpul de aprobare a creditelor. Acestă
bancă are, conform evaluărilor, personalul cel mai amabil si dornic să te ajute.1

2. Bilantul personal

2.1. Determinarea valorii nete peronale

Primul pas in conceperea unui bilanţ personal îl reprezintă determinarea valorii nete
personale. Informaţiile financiare necesare pot fi găsite şi în stările bancare, fiduciare, contracte
de achiziţii, contracte ipotecare, declaraţii fiscal personale, etc. Starea financiara cea mai
susceptibilă de a interesa individul este bilantul său personal (cerut din ce in ce mai mult de un
creditor pentru a revizui condiţiile de creditare ale individului). În decursul ultimilor ani,
amploarea planificării financiare personale a motivat indivizii pentru a-şi revedea informaţia lor
financiara cumulată într-un bilanţ annual. Acest bilanţ oferă posibilitatea cuantificării averii nete
a individului.

2.2. Prezentarea elementelor de active şi de pasiv

Bilanţul personal este imaginea financiară a unui individ sau un cuplu la un moment dat.
Acest portret permite evidenţierea următoarelor trei elemente: active, pasiv, valoare netă.

Activul - cuprinde o descriere a tuturor bunurilor unui individ pe mari categorii:


• Lichidităţi – include încasările, plasamentele pe termen scurt precum
bonuri de trezorerie, depozite la termen, fonduri de investiţii pe piaţa
monetară şi valoarea de răscumpărare a poliţelor de asigurare de viaţă
• Plasamente – se compun din acţiuni, obligaţiuni, fonduri mutuale.
Regimurile private de pensii sunt considerate de asemenea în regim de
plasament.
• Bunuri personale – toate bunurile achiziţionate pentru uzul personal
Pasivul – include toate datoriile: împrumuturi, ipoteci, solduri de plăţi prin carduri de
credit, marja de credit

1
Sursa: “Servicii bancare” – Martie 2005 – Daedalus \research – 985 respondenti peste 18 ani rezidenti in mediul urban

11
Valoare netă - valoarea netă reprezintă diferenţa dintre active şi pasiv. Cu alte cuvinte,
ceea ce rămane individului după ce a rambursat toate datoriile sale actuale şi eventuale. Valoare
netă va servi ca bază în stabilirea îmbogăţirii individului.

2.3. Cuantificarea posturilor de bilanţ

Terminologia contabilă însuşită de fiecare individ în urma unei prezentări realizate de


consilierul financiar permite mai buna înţelegere a starilor financiare:
• Încasări- conturile de disponibilităţi din bancă trebuie prezentate la valoarea sa nominală
• Debitori – orice sumă de primit trebuie prezentată la valoarea sa nominală
• Plasamente necasabile la valoarea lor nominală – certificate de deposit, bonuri de
trezorerie trebuie prezentate la valoarea lor nominală la data întocmirii bilanţului
• Credite personale – creditele personale trebuie prezentate la valoarea sa nominală
• Titluri negociabile – titlurile negociabile precum acţiunile şi obligaţiunile trebuie
prezentate la cursul de închidere ale pieţei la data bilanţului
• Asigurări de viaţă – trebuie indicată valoarea de răscumpărare a poliţelor de asigurări de
viaţă
• Participaţii permanete – prin participaţii permanente se înţelege o investiţie într-o
intreprindere individuală, o societate în nume colectiv sau o societate cu puţini acţionari;
trebuie indicată cota parte a investiţiei în intreprindere
• Bunuri imobiliare –în aceasta categorie se pot distinge immobile de plasament şi de
exploatare, immobile rezidente, immobile în coproprietate şi nu în ultimul rand mobilier
şi efecte personale.
• Drepturile viitoare – particularul poate poseda, de asemenea, bunuri necorporale care
constau cel mai adesea în drepturi irevocabile asupra unui bun sau unui venit, drepturi
care îi aprţin dar care în general nu sunt valorificate decât mai târziu.
• Regimul de pensii – în ceea ce priveşte regimul de pensii ar trebui indicată valoarea
reţinută de societatea fiduciară a regumului.

2.4. Rolul bugetului

12
A întocmi un buget înseamna practic a face o lista a veniturilor şi a plăţilor aferente şi de
a şti să le adiţionăm sau să le deducem la final. Bugetul personal este un instrument de lucru care
variază, evoluează şi informează asupra stării financiare a individului.
Un buget personal permite supravegherea de aproape a veniturilor şi plăţilor şi ajută
astfel la determinarea capacităţii de economisire a persoanei in cauză. Pentru a face acest lucru
este necesară închiderea tuturor facturilor şi vărsămintelor de bani.
Dacă banii unei persoane si a partenerului de viaţă sunt puşi la comun. Atunci este indicat a se
stabili un buget familial; în cazul în care fiecare individ îşi asumă partea sa de plăţi, bugetul
individual se poate dovedi mai adecvat.

2.5. Planificarea financiară

Planificarea personal financiară este un process care permite luarea în calcul a tuturor
aspectelor financiare ale afacerilor personale (venituri, plăţi , active şi datorii) în vederea
atingerii obiectivelor şi realizarea dorinţelor sale.
Poate fi vorba de o gestiune bugetară, geswtiunea datoriilor personale, achiziţia şi
finanţarea casei de locuit, achiziţia sau închirierea automobilului, strategia de plasament,
planificarea fiscală, gestiunea aasigurărilor, planificarea pensionării, finanţarea studiilor copiilor
sau planificarea succesorală.

2.6. Etapele planificării financiare

Planificarea financiară este planificare vieţii. Fiecare etapă de viaţă cere soluţii
individuale relative la diferite situaţii. Astfel, achiziţia unei locuiţe, terminarea vieţii
profesionale, plecarea în străinătate sau o schimbare a situaţiei familiale poate ridica probleme în
domeniul finanţelor, protecţiei sociale sau fiscalităţii. Schimbările sociopolitice şi adoptările
legislative se succed din ce în ce mai mult şi structura asigurărilor sociale se supune unor
schimbări importante.
În planificarea socială nu există soluţii standard. La primă vedere, consilierul financiar
poate măsura interesul şi necesitatea unei planificări complete sau parţiale. Pornind de la aceste
informaţii, el elaborează o analiză aprofundată în care ia in consideraţie într-un mod detaliat
toate domeniile planificării financiare, se ezaminează regimul de protecţie socială a individului,
plasamentele şi finanţările sale şi se analizează fiscalitatea.

13
Aceste cercetări permit consilierului posibilitatea prezentării unei imagini complete a
situaţiei individului. În cursul discuţiilor mai aprofundate, îi arată cum situaţia sa patrimonială,
fiscală, de protecţie socială precum şi bugetul său sau şi planificarea lichidităţilor sale ar putea
să se prezinte în viitor după ce s-au luat măsuri de optimizare.
Cu ajutorul programelor informatice este capabil de a creea o imagine precisă şi dinamică
a dezvoltării finanţelor sale pe o bază anuală. O vedere de ansamblu permite luării cele mai bune
decizii pentru viitor şi de a angaja toate resursele într-o manieră optimala. Rapiditatea de reacţie
este o condiţie indispensabilă pentru a putea corecta într-un mod eficace anumite măsuri.
Optimizarea plasamentelor sale şi a plasamentelor contribuie astefel la realizarea
dorinţelor sale. Resursele economisite pot fi, de asemenea, angajate pentru a consolida viitorul
copiilor săi.

2.7. Planificarea de-a lungul etapelor de viaţă ale individului

Stăpânirea orizontului personal financiar este mult mai profundă decât plasamentul
simplu al unor sume în vederea pensionării. Un plan financiar integrat acoperă toate aspectele
unei vieţi financiare, de la integrarea pe piaţa muncii până la deces. Acest plan vizează înainte de
toate optimizarea resurselor individului, respective situaţia sa financiară actuală şi viitoare a
patrimoniului său.

Etape:
1. 25-35 ani: debutul în viaţa financiară
I.Situaţie probabilă a individului:
• Trăieste singur sau debutul unei vieţi în doi
• Nivel de îndatorare ridicat ca urmare a datoriilor aferente studiilor şi
achiziţia unor bunuri durabile (mobile/imobile)
• Naşterea copiilor
• Locuri de muncă stabile – remuneraţie care progresează odată cu anii
II. Priorităţi financiare:
• Rambursarea datoriilor
• Accederea la proprietate
• Asigurarea securităţii financiare a persoanelor întreţinute
• Începe economisirea la sistemele de pensii
• Diminuarea poverii fiscale

14
2. 35-45 ani: pe calea independenţei financiare
I.Situaţie probabilă a individului:
• Venit individual sau familial ridicat
• Posibilitate de economisire mai ridicată catre finalul ciclului
• Locuri de muncă stabile şi cariere în evoluţie
• Tineri adolescenţi
II. Priorităţi financiare:
• Accelerarea rambursării datoriilor
• Preocuparea în privinţa finanţării educaţiei copiiilor
• Asigurarea securităţii financiare familiale în cazul întâmplării unui deces
premature
• Asigurarea acţiunilor de luat pentru a atinge obiectivele de pensionare
• Maximizarea randamentului plasamentului de pensii
• Diminuarea poverii fiscale
• Planificarea succesiunii

3. 45-60 ani: apropierea de pensionare


I.Situaţie probabilă a individului:
• Venit individual sau familiar maxim
• La 10-15 ani de pensionare
• Posibilitate de economisire ridicată
• Nivel de îndatorare redus
• Tineri adulţi
II. Priorităţi financiare:
• Eliminarea datoriilor
• Actualizarea planificării financiare de pensionare
• Economisire pentru educaţia copiilor
• Maximizarea creşterii activului
• Asigurarea securutăţii financiare în cazul unui deces prematur
• Plenificarea succesiunii
• Protejarea patrimoniului

15
• Diminuarea poverii fiscale
4. 60 Ani şi mai mult: iată timpul pentru a profita
I.Situaţie probabilă a individului:
• La pensie
• Absenţa datoriei
• Copiii au părăsit caminul fiscal
• Timpul este consacrat plăcerilor, copiilor şi nepoţilor
II. Priorităţi financiare:
5. Asigurarea unui venit de pensionare regulat pe termen lung
6. Vânzarea casei şi achiziţia unei locuinţe mai mici
7. Călătorii
8. Protejarea patrimoniului cu scopul de a+l lăsa moşteniere copiilor şi nepoţilor
9. Actualizarea planificării succesorale

2.8. Aplicarea componentelor planificării financiare personale

 Administrarea resurselor financiare cotidiene


Se recomandaă o naliză mai atentă a veniturilor şi în special a plăţilor şi implicarea lor în
posibilitatea de a realiza obiectivele propuse pe termen mediu şi scurt. Trebuie să se ia în
consideraţie , de asemenea, posibilitatea de apariţie a avenimentelor neprevăzute şi care pot avea
un impact important asupra modului de repartiţie al plăţilor. În aceste cazuri este mai bine a se
dispune de lichidităţi. Când se realizează propriul buget, trebuie să fie obiectiv în stabilirea
priorităţilor. Nu toate cheltuielile sunt necesare si absolut imediate. Stabilirea bugetului devine
mai laborioasa în momentul în care nu exista un venit constant.
 Achiziţia unei locuinţe
Achiziţia unei locunţe presupune în majoritatea cazurilor o obligaţie
financiară pe termen lung care trebuie să fie respectată şi susţinută prin includerea ratei
contractuale în buget; înainte de a-şi asuma o asemenea obligaţie trebuie să se analizeze propria
sa solvabilitate şi factorii care o determină pe termen mediu şi lung. Trebuie să fie asigurat
printr-un loc de munca bun şi bine plătit şi printr-o situaţie financiară care permite alocarea
aproximativ a 30% din veniturile sale pentru îndeplinirea acestui obiectiv. În cazul în care se
optează pentru un împrumut ipotecar este recomandabil achiziţia unei asigurări de viaţă, care în
caz de evenimente nefaste adduce un flux financiar suplimentar pentru a ajuta familia să-şi
continue planurile începute.

16
 Asigurări de viaţă fără organizare pentru familie
În stabilirea obiectivelor financiare ale familiei, trebuie să se ţină cont
de câteva etape importante, cum ar fi:
 cunoaşterea atitudinii în faţa banilor
 determinarea atitudinii în faţa riscului financiar pentru fiecare membru al familiei
şi determinarea gradului cumulat de risc financiar acceptat pentru cei 2 parteneri
 determinarea intereselor comune pe termen mediu şi lung şi stabilirea nevoii de
lichiditate pe termen scurt

 Un copil aduce bucurie, dar de asemenea o serie de noi responsabilităţi


Unul dintre cele mai importante evenimente ale vieţii unei familii este naşterea unui copil
care aduce atât bucurie dar presupune şi realizarea de planuri financiare riguroase. Planurile
financiare ale familiei vor fluctua, fiind influenţate de nevoi specifice ale vârstei copilului.
Pentru acest motiv, în realizarea unui plan financiar, este necesar urmărirea urmatoarelor aspecte:
 costuri referitoare la alimentaţia şi sănătatea copiilor
 apariţia de noi cheltuieli legate de sănătatea copiilor cu vârsta de până la 7 ani,
cheltuieli care sunt în general mai ridicate
 cheltuieli ocaziţionale care cresc odată cu creşterea în vârstă

 Asigurarea pentru pensie suplimentară


Pensionarea reprezintă momentul când venitule individuale sau de
familie se diminuează şi în acelaşi timp apar nevoi specifice vârstei respective care determină
plăţi considerabile. Pentru a menţine stilul său de viaţă, individul are nevoie de investiţii bine
alese şi de un plan de pensionare care funcţionează. O premiză importantă este reprezentată de
echilibrul dintre obiectivele perioadei de pensionare şi nevoile de astăzi care se regăsesc într-o
schimbare permanentă

 Investiţiile
Prin investirea eficientă a veniturilor suplimentare şi cu ajutorul unui consilier financiar se
poate ţine un control în mod favorabil asupra finanţelor personale. Când se alege un consilier
financiar, avem nevoie de informaţii referitoare la experianţa sa profesionala, calificarea sa,
modul în care raspunde nevoilor clienţilor săi, maniera în care menţine standardul profesional,
modul de remuneraţie.

17
.
BIBLIOGRAFIE

Dardac, N. , Vascu, T. – “Moneda, Credit, Banci”, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005


Berea, A.O., Stoica, E.C. – “Creditul bancar – coordonate actuale si perspective” Editura Expert,
Bucuresti 2003
Brezeanu, Petre – “Diagnostic financiar. Instrumente de analiză financiară”,
Editura Economică, Bucureşti 2003;

www.brd.ro

www.bnro.ro

www.banknews.ro

www.avocatnet.ro

www.ftadviser.com

18
19