Progrese in medicina secolului XX

Prof. coord:
Realizatori: Tuvene Ioana Alexandra
Serban Lamaita
Trifan Razvan
Pentru unii oameni, stiinta nu inseamna decat experiente
contestabile in domeniul clonarii, punerea la punct a unor
navete spatiale ultraperformante sau realizarea unor
calculatoare din ce in ce mai puternice. In general, pentru multi
dintre noi, stiinta pare a fi ceva care nu are prea mare legatura
cu viata de zi cu zi. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor,
descoperirile stiintifice si noile tehnologii ne-au modificat
complet viata
 Medicina-Definitie

 Medicina este o
ramură a științelor
biologice care are ca
scop pe de o parte
studiul corpului
omenesc și al
funcționării lui, pe de
altă parte - pe baza
acestor cunoștințe -
conservarea și
restabilirea sănătății
 Medicina in secolul XX
Secolul XX a
însemnat o cresterea
uriasă a incercarilor de a
patrunde experimental in
lumea medicinei.
Numeroase descoperiri au
condus la progrese
importante in diagnosticul
si tratamentul bolilor
precum si in dezvoltarea
interventiilor chirurgicale.
 Grupele sanguine
 La începutul secolului XX, medicul austriac
Karl Landsteiner a descoperit ca sângele
uman putea fi grupat în mai multe
tipuri.Aceasta descoperire a facut posibila
transfuzia de sânge de la o persoana la alta
 Landsteiner a facut stralucita observatie ca
sângele omenesc contine
isoaglutinine,capabile sa aglutineze
hematiile din mostrele de sânge Astfel el a
fost capabil sa divida sângele în trei tipuri:
A, B si 0. Un al patrulea tip, AB, a fost mai
târziu descoperit. Landsteiner a aratat ca
serul din doua tipuri de sânge continând
aceleasi isoaglutinine nu aglutina hematiile
din fiecare mostra sânge, fapt ce a permis
dezvoltarea unui sistem de transfuzii
sanguine mai sigur. Landsteiner a primit
Premiul Nobel în fiziologie în 1930.
Culturile de tesuturi
 În 1907, biologul american Ross Granville Harrison a descoperit ca
tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului.
Aceasta descoperire a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici
din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea
dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti
patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a
produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru
a clona animale, ca Dolly, celebra oaie.
Antibioticele
 Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul
împotriva bolilor. Acestea, actionând prin uciderea bacteriilor sau
oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia,
tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit
antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu.
Bacteriologul britanic Sir Alexander
Fleming a facut aceasta
descoperire, chiar daca si alti
cercetatori înaintea lui observasera
ca mucegaiul de Penicillium
notatum prevenea cresterea unor
tipuri de bacterii. În septembrie
1928, Fleming, înaintea unei
vacante cu familia, s-a hotarât sa
cultive stafilococi pentru a-i studia
la întoarcere. S-a întâmplat sa
aleaga bacteria susceptibila pentru
penicilina. Când Fleming a deschis
un container pentru a introduce
stafilococi, spori de la mucegaiul de
Penicillium notatum, dintr-un alt
laborator, au patruns în recipient.
 Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta
laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi
înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca
temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a
secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând
mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior.
 La întoarcere, Fleming a realizat
imediat ce s-a întâmplat si a
încercat sa produca penicilina pura,
dar n-a reusit. Dar întelese deja ca
mucegaiul numit penicilina poate
preveni infectiile. Totusi peste
câtiva ani a renuntat sa-l mai
studieze. Penicilina a fost uitata
pâna catre Al Doilea Razboi
Mondial, când savanti de la Oxford
University din Anglia au aratat ca
aceasta poate preveni infectiile
bactericide la animale si oameni si
au dezvoltat o tehnica de producere
a penicilinei pure în masa. În 1945
Fleming si alti doi savanti de la
Oxford, Sir Howard Florey si Ernst
B. Chain, au primit Premiul Nobel în
fiziologie.
 ADN-ul
Cea mai mare descoperire a
secolului XX este cea a structurii
acidului dezoxiribonucleic (ADN
– baza moleculara a ereditatii).
Cunoasterea structurii chimice a
ADN-ului le-a permis savantilor
sa înteleaga pentru prima data
cum acesta se multiplica si trece
informatia de la o generatie la
alta.
În 1869 medicul elvetian Friedrich
Miescher a izolat pentru prima
data ADN-ul, dar nu se cunostea
functia chimica, aflata numai în
nucleul de celule.
 În 1944, americanul de origine
canadiana Oswald T. Avery si
colegii sai au aratat într-o serie de
experimente pe bacterii ca ADN-ul
transmitea informatie genetica.
Pâna în 1950 doua echipe de
cercetatori au cautat structura
ADN-ului. Una era la Cavendish
O.T. Avery
Laboratory din Cambridge, Anglia.
Cealalta, la King’s College,
Londra, alcatuita din Maurice
Wilkins, medic si Raymond
Gosling, absolvent al facultatii.
Rosalind Franklin Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind
Franklin, expert în cristalografie
cu raze X.
Wilkins, Watson si Crick au
împartit în 1962 Premiul Nobel
pentru medicina.

Maurice Wilkins
Caracteristică este
combaterea efectivă a bolilor
infecțioase prin vaccinări în
masă, introducerea
antibioticelor, prin măsuri
sanitare și îmbunătățirea
condițiilor de viață.
Tratamentul medicamentos
specific cu substanțe
chimice al bolilor infecțioase
a început în Germania cu
lucrările lui Paul Erlich (1854
- 1915).
Progrese importante au fost
făcute în domeniul geneticii,
descoperindu-se modul de
transmitere a caracterelor,
structura cromozomilor și rolul
genelor
Ca metode de investigație
sunt de menționat
introducerea Tomografiei
computerizate, a
Tomografiei de Rezonanță
Magnetică Nucleară și a
examenelor cu
Ultrasunete.
În domeniul chirurgiei,
transplantele de organe
(în 1967 chirurgul sud-
african Christian Barnard
efectuează primul
transplant de inimă) dau
speranțe de supraviețuire
multor bolnavi altfel
incurabili.
După ce Charles Sherrington
(1857 - 1952) efectuase studii
fundamentale asupra
funcționării sistemului nervos,
canadianul Wilder Penfield (1891
- 1976) cercetează funcțiile
scoarței cerebrale prin stimulări
directe ale suprafeței creierului
în timpul unor intervenții
chirurgicale. Dezvoltarea
Neurochirurgiei se datorează în
special americanilor Harvey
Cushing (1869 - 1939) și Walter
Dandy (1886 - 1946).
Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea
unor metode ca angiografia, cateterismul cardiac iar
pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker,
operațiile by-pass în obstrucțiile coronariene, operații
în afecțiuni valvulare, medicamentele beta-blocante,
dar și prin cunoașterea și adoptarea măsurilor de
combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea,
sedentarismul, hipertensiunea arterială, nivelul ridicat
de colesterol).
 Descoperirile care au
avut loc in secolul XX au
salvat milioane de vieti si
au curmat suferinte
incomensurabile.
Bibliografie
 www.google.ro/imagini
 www.wikipedia.ro
 http://www.google.ro/search?
hl=ro&&sa=X&ei=pJc1Tb29N8WWO
uakoLYC&ved=0CBQQBSgA&q=med
icina+de+la+inceputuri+pana+in+p
rezent&spell=1