Al patrulea Mag

O veche legendă spune că, de fapt, patru au fost magii care urmau să meargă să se închine
Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice că și-ar fi vândut tot ce avea și ar fi
cumpărat trei nestemate - un safir, un rubin și o perlă - pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Si
grabindu-se el sa ajunga in Babilon, unde, dupa cum se vorbisera, il asteptau ceilalti trei, acesta a
intalnit pe drum un om vatamat, la care nimeni nu se uita. Pe data se hotari sa-l duca la un doctor,
caruia ii dadu safirul ca sa-l ingrijeasca pe bolnav pana la deplina insanatosire. Numai ca astfel,
zabovind prea mult pe cale, ceilalti nu l-au mai asteptat si au plecat fara el. El n-a deznadajduit, ci,
tinandu-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii Il gasisera pe Prunc
si I se inchinasera deja, ca soldatii lui Irod porniseră măcelul celor nou-nascuti și că Sfânta Familie
apucase calea Egiptului. Cum chiar in fata lui un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul
din brate, pentru a-l omori, magul nu stătu pe ganduri si, arătându-i soldatului splendidul rubin, il
indupleca sa-l primeasca in schimbul vietii pruncului. Soldatul a luat piatra, plecând in grabă de
acolo, iar biata femeie nu mai stia cum sa-i multumeasca strainului ca picat din cer.
Magul iși puse in gand sa-L caute mai departe pe Mantuitorul, cu singurul dar care-i mai
ramasese: perla. A umblat el vreme indelungata, dar n-a aflat ce cauta, caci nu mai era steaua care
sa-i arate drumul. Si iata ca, dupa 30 de ani si mai bine, afla de la niste calatori ca Iisus propovaduia
in partile Ierusalimului. Porni bucuros intr-acolo, dar in ziua cand sosi, afla ca Iisus tocmai fusese
rastignit pe Golgota. Magul se duse la locul cu pricina, ca macar in clipa din urma sa se inchine
dinaintea Domnului inca in viata si sa-I dea ce mai ramasese din darul pe care i-L pregatise candva
din toata inima. Iata insa ca prin fata lui trecura doi soldati romani ce tarau spre temnita o tanara
evreica. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla si le-o trecu pe sub ochi, zicand: „Daca ii
dati drumul fetei, va daruiesc voua aceasta perla, si veti fi mult mai castigati”. Lacomi, soldatii luara
perla si-o eliberară pe tânără, ale carei multumiri inlacrimate magul nu mai stătu sa le auda, caci
zorea sa-L prinda in viată pe Cel rastignit. Inima ii era grea, caci nu mai avea nimic sa-I dea in dar
Imparatului imparatilor, dar năzuia măcar să-L vadă si să I se închine. Cănd a ajuns lânga Cruce,
Mântuitorul S-a uitat drept in ochii lui si i-a spus:
- In sfarsit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu?! - spuse magul, mirat.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiași. Or, dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la
Mine si, adevarat iti spun, că este cel mai de pret dintre toate. Căci cel ce-L iubeste pe Dumnezeu,
acela isi revarsa dragostea sa asupra oamenilor; si cu cat te apropii mai mult de oameni, cu
atat esti mai aproape de Dumnezeu.