Sunteți pe pagina 1din 9

HOTELURI BUCUREŞTENE

Istoricul Hotelului Continental

După unii istorici primul hotel din Bucureşti a fost deschis în 1820 (Ionescu Ştefan. Podul
Mogoşoaiei) dacă ţinem seama de părerile străinilor din acea vreme Blaremberg menţionează în
planul din 1842 existenţa a patru hoteluri sărăcăcioase, modest mobilate. Acestea erau: Hotelul
Teatrului, pe locul Clubului liberal, Casinoul şi Leul pe strada Germană - azi Smârdan, Hanul Roşu
sau Hotel de Valachie, pe uliţa Franceză. (Crutzescu, Gheorghe - Podul Mogoşoaiei, p. 96).
În 1850-1851 englezul Skenke semnalează prezenţa hotelurilor scumpe în oraşul Bucureşti
(Iorga, Nicolae - Istoria Bucurestilor, p. 287).
În 1854 Ulysse de Marsillac semnalează lipsa hotelurilor în oraş. Singurul loc de odihnă
pentru străini era hanul: ”Traduceţi prin han vizuină, speluncă, caravansarai, posadă, cloacă”
(Crutzescu, Gheorghe - Podul Mogosoaiei, p. 97).
În 1869 hanurile încep a lua denumirea de hoteluri. În 1870 cele mai mari erau: “Grand
Hotel”, “Broft” în locul hotelului “Continental”, Concordia nouă....(Popescu-Lumină - Bucureştii
din trecut şi de astăzi, p. 388-389). D. Pappasoglu în “Călăusa sau Conducătorul Bucuresciului”,
lucrare apărută în 1871 scria :”Otelurile ce sunt în Capitală pentru domnii voiajori şi unde întâmpină
ospitalitatea dorită şi singurătatea onorabilă cum şi abundenţa sunt 28 după cum urmează” şi dă
lista acestora.
În 1877 “Guide du voyager a Bucarest” menţionează hotelurile: Hotel “Hugués” - în faţa
Teatrului National - 40 camere Restaurant, proprietar - francezul Donat Hugués; “Grand Hotel”
(apoi “Broft” -azi “Continental” - 48 camere - restaurant. (L.17p. 97-98).
În 1897 în Monitorul Comunal din 5 octombrie se publică măsurile luate pentru salubrizarea
a 10 hoteluri.

GRAND HOTEL

Popescu-Lumină în lucrarea “Bucureştii din trecut şi de astăzi” (p.387) ne spune că în 1870


“Grand Hotel” exista. Mai târziu a fost dărâmat şi în locul lui a fost înalţat hotelul “Continental”. Şi
la “Grand Hotel” se înfiinţase un restaurant francez de lux cu pretenţia de a concura pe “Hugués”
însă acesta şi-a păstrat întâietatea. (Bacalbaşa C., vol. 1, p. 53 ). În acest hotel se afla magazinul
celui dintâi pălărier al epocii – Paul Martin. Pălăriile lui costau 20 de lei una şi nu erau de nasul
tuturor ca să le poarte, spune în continuare Bacalbaşa. Gh. Crutzescu în lucrarea sa “Podul
Mogoşoaiei-Povestea unei străzi” ne spune că hotelul avea 48 de camere elegante, restaurant cu
bucătărie franceză (p. 97). Popescu-Lumină menţionează existenţa hotelului în 1870. Bacalbaşa în
lucrarea “Bucureşii de altădată” susţine că în 1875 “Grand Hotel” nu exista - era o clădire cu un etaj
vopsit în culoare galbenă, sus câteva camere, parter: cafenea în care intrai coborând câteva trepte. In
subsol – Hotel de France (vol.1 p.50-55 ) Totuşi N.Iorga în “Istoria Bucureştilor” menţionează în
perioada 1873-1878 “Grand Hotel” alături de “Broft” şi Hugués “Grand Hotel” având bucătărie
vieneză în timp ce “Hugués” bucătărie franceză. (L.4 p.316 )

HOTELUL BROFT

-1-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

In a doua jumătate a secolului trecut, pe locul proprietatea lui Dumitrache Ghica, unde în
1854, în timpul războiului Crimeii, era un cantonament al unităţilor ruse şi unde în 1900 s-a
construit hotelul “Continental”, din piaţa Teatrului Naţional, colţ cu strada Aristide Briand, exista
hotelul “Broft”, proprietatea bancherului Menelau Elias. In acest hotel a stat prizonier generalul
Osman Paşa, comandantul armatei otomane învinse la Plevna în războiul din 1877. La 8 octombrie
1878, după cucerirea independenţei de stat, trupele biruitoare şi-au făcut intrarea triumfală prin piaţa
Teatrului Naţional, martorii contemporani au văzut în unul din balcoanele acestui hotel pe generalul
turc privind defilarea tinerei oştiri române. Ziarele bucureştene din 1885 relatează că acest hotel
trebuia dărîmat în urma avizului dat de comisia de arhitecţi a Primăriei. Elias, prin influenţa lui
politică şi financiară, determină Primăria să amâne dărîmarea. La parterul acestui hotel se afla un
mare restaurant cu aleasă bucătărie franceză: Hugués. Aceste lucruri sunt consemnate de Ionescu
Ştefan în lucrarea “Podul Mogoşoaiei-Calea Victoriei” (p.62-64, 67, 102).
Gheorghe Crutzescu care deasemenea face istoricul Căii Victoriei, situează hotelul la 1850
pe Podul Mogoşoaiei, colţ cu Sărindar (L. 17, p.186). Constantin Bacalbaşa semnalează existenţa
hotelului în 1875. Nicolae Iorga în lucrarea “Istoria românilor prin călătorii” consemnează că: “la
1877 Broft otelierul e expulzat de la cartierul rusesc pentru că lua 25-30 de franci pentru un dejun
“(L. 149 p. 186 ) “Guide de voyager ‘a Bucarest” care prezintă hotelurile existente la 1877 scrie:
”Grand Hotel Broft” cu 48 de camere elegante şi restaurant cu bucătărie franceză”. Istoria acestui
hotel o putem găsii şi în lucrarea - “Dela Hanul lui Şerban Vodă la Hotelul Intercontinental”
semnată de Paraschiv, Ion şi Iliescu, Trandafir (p. 61-62).
Hotel “Broft”, situat pe locul actualului hotel “Continental” (Calea Victoriei, colţ cu str.13
Decembrie) a dăinuit până către sfîrşitul secolului trecut, ridicat fiind pe fosta proprietate a lui
Dimitrie Ghica (acolo unde în vremea Regulamentului Organic se găsea un cantonament al unităţilor
ruse). Hotel “Broft” a devenit mai tîrziu proprietatea bancherului Menachem Elias, apoi a fiului
acestuia Jaques Elias. De sus, de pe terasă (care dădea către strada Şcoalei) se putea vedea şuviţa de
apă ce mai rămăsese din Bucureştioara, care ţîşnea din stîncile mărunte ale unei pădurici, devenită
mai târziu Parcul Ioanid.
Din cronicile epocii: Despre existenţa Hotelului “Broft” aminteşte şi scriitorul Camil
Petrescu în romanul său istoric “Un om între oameni”, cînd unul din admiratorii frumoasei cîntăreţe
Frusinica Băl-Ceaurescu, îngrijorat că nu o găseşte nicăieri, se întreabă cu ciudă – dacă nu o fi cu
cineva la vreo petrecere, la “Broft”. Constantin Bacalbaşa în “Bucureştii de altădată“, vorbind
despre “Broft”, spune că: “în 1850 madam Broft, în urma unor neînţelegeri cu proprietarul, se mută
la hotelul Luvru din Podul Mogoşoaiei, vizavi de Capşa. Ziarele bucureştene din 1885 relatează că
hotelul urmează a fi demolat în urma unui aviz în acest sens al comisiei de arhitecţi de pe lîngă
primăria oraşului. Antreprenorul hotelului, un oarecare Muller, hotăreşte să se mute într-o casă
învecinată cu Capşa. Proprietarul hotelului Elias, prin influenţa lui politică şi financiară, determină
primăria să numească o nouă comisie care, de astă dată, dă un aviz favorabil. Hotelul “Broft” poate
să nu fie dărâmat dacă proprietarul se obligă să-i întărească fundaţiile. Urmează proces: primarul
declară în faţa justiţiei că Elias s-a obligat să dărîme singur, peste şase ani, casa pe care o va
consolida imediat şi justiţia a hotărît cum a vrut Elias şi cum a cerut primarul. De-a lungul existenţei
sale Hotelul “Broft” a găzduit personalităţi de seamă ca: prinţul Plon-Plon, vărul împăratului
Napoleon al III-lea, venit în vizită la domnitorul Carol I, Osman Paşa, comandantul armatei
otomane învins la Plevna, luat prizonier în 1877. Tot aici a locuit un timp şi generalul Carol Davila.
Dar ca orice hotel şi Hotelul “Broft”, după cum spune un “cronicar“, a avut şi oaspeţi mai aşa, ca
tînăra franţuzoaică venită la Bucureşti după pricopseală şi care găsise mai practic să-şi afişeze pe uşă
tariful care era de doi galbeni. A fost rugată să plece din hotel şi din ţară…”..

-2-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

HOTEL CONTINENTAL

Este semnalat de sursele documentare de la sfârşitul secolului trecut. A fost descoperit un


meniu datat 8/20 decembrie 1892 “Grand Hotel Continental”.
În septembrie 1896 o parte din suita împăratului Franz Iosif a fost găzduită în acest hotel
scrie C. Bacalbaşa în lucrarea “Bucureştii de altădată” (L. 70. p. 216).
Gh. Cruţescu – în lucrarea despre Podul Mogoşoaiei, apărută în 1943, scria: “Azi,
Continentalul, urmaşul lui Broft, se făleşte cu birtul său, care sub conducerea lui Andrei Cernea,
găteşte cele mai bune mâncăruri româneşti din Bucureşti.” (p. 175)
Paraschiv Ion şi Iliescu Trandafir – în lucrarea “De la Hanul Şerban Vodă la Hotel
“Intercontinental”, scriu (p. 62-68): “Hotel “Continental” s-a ridicat pe temelia fostului hotel
“Broft”. Potrivit unor surse documentare el ar fi fost construit la sfârşitul secolului trecut, contrar
afirmaţiei altora că edificiul s-a înălţat la începutul secolului nostru. Cercetând arhivele am
descoperit un meniu datat 8/20 decembrie 1892 pe care se precizează că a fost servit la “Grand Hotel
Continental”. Meniul, scris în limba franceză şi frumos decorat, foarte bogat, întocmit cu mult gust
şi rafinament, dovedeşte din plin arta bucătarilor din acea vreme.
Restaurantul “Continental”, cu cele două saloane în formă de L, avea cca. 240 de locuri, la
care se mai adăugau 180 în grădină.
“Continental” şi “Modern” erau restaurantele favorite ale înalţilor funcţionari din aparatul de
stat burghezo-moşieresc, ale oamenilor de afaceri din Capitală şi provincie, precum şi ale
parlamentarilor, în perioada sesiunilor parlamentare.
Despre patronii care s-au perindat pe la “Continental” în secolul nostru nu avem informaţii
decît după primul război mondial. Dintre aceştia îl amintim pe Grigore Ştefănescu, asociat cu Tache
Teodorescu, fost ţal la restaurantul “Modern”, cărora le-au urmat Marin Canciovici şi Andrei Cernea
la care, mai tîrziu s-a adăugat Ionel Bita, fost mult timp ţal aici.
Dintr-o listă de masă şi băuturi din 1939 aflăm că la “Continental” se serveau mai ales
preparate din bucătăria românească.
Interesant este faptul că, la mîncărurile reci, sînt prezentate clienţilor 7 feluri de preparate
fără carne, printre care bob nou à la grec, legumă care a dispărut din listele restaurantelor
bucureştene. De asemenea este de menţionat că la marele număr de ciorbe şi supe nu lipseşte
româneasca ciorbă de lobodă.
În lista de desert şi băuturi aflăm o varietate mare de vinuri din diferite podgorii, printre care
şi renumita “Catifea”, vin pe care îl vom mai întîlni numai pe listele marilor restaurante din
Capitală.
De-a lungul anilor, la “Continental” au cîntat viorile cele mai renumite ale vremii, printre
care le amintim pe cele ale lui Cristache Ciolac, Grigoraş Dinicu, Gică Ştefănescu, ale fraţilor
Ionescu Găină, Jean Marcu şi ale altora.
Din lucrarea lui Viorel Cosma “Figuri de lăutari”, desprindem o frumoasă descriere a
activităţii lui Grigoraş Dinicu la restaurantul “Continental” după întoarcerea sa de la Expoziţia
Internaţională de la Paris din 1937:
“Înapoiat în patrie, Grigoraş Dinicu şi-a reluat activitatea lui obişnuită de local la
restaurantul “Continental”. …”
La puţin timp după război, hotelul şi restaurantul “Continental” au fost închise.
După anul 1954, cînd Ministerul Comerţului Interior începe să amenajeze şi să redeschidă
fostele mari restaurante din Capitală, printre primele de acest gen, alături de “Cina”, “Ambasador” şi
“Modern” (actualul “Berlin”), se află şi “Continentalul”, la care va cînta o formaţie orchestrală
avînd ca solistă pe Maria Tănase. Prin anii 1960-1961 restaurantul este închis din nou şi rămîne aşa
pînă la renovarea întregului ansamblu, începută în anul 1974 şi sfîrşită în 1976. Actualmente

-3-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

“Continentalul”, complet restaurat, dispune de 124 de locuri în 44 de camere şi 9 apartamente cu


mobilier stil Louis al XVI-lea.
Încadrat în categoria hotelurilor de lux, el dispune de toate dotările necesare: sală de baie în
fiecare cameră, telefon, televizor sau radio. Hotelul beneficiază de un restaurant, încadrat în aceeaşi
categorie ca şi hotelul, cu o sală de circa 140 de locuri, un salonaş cu circa 40 de locuri, o braserie
cu circa 100 de locuri. În locul fostei bodegi “Continental” a fost amenajat un salonaş intim cu 28 de
locuri. La intrarea în hotel, prin Calea Victoriei, vizitatorul va găsi în hol un cochet bar de zi, iar la
subsol, tot în această parte, o altă sală de restaurant, “sala rustică”.
Vara complexul “Continental” are deschisă şi o terasă. În tot timpul anului în sălile
restaurantului concertează o orchestră de muzică populară şi uşoară.
Din cronicile epocii:
De-a lungul anilor prin sălile “Continentalului” au trecut aproape toţi marii oameni ai
zilei, protipendada Capitalei, dar şi numeroşi scriitori, artişti, ziarişti. În frumoasa şi calda sa
scriere ce se cheamă “Din amintirile unui ospătar” Ion Dulgheru ne dă o imagine destul de
pitorească a restaurantului din urmă cu multe decenii şi nu putem să nu-l cităm:
“Aici luau masa scriitori ca Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Octavian Goga,
Cincinat Pavelescu, Victor Ion Popa şi alţii. Pe autorul Baltagului mi-l închipuiam ca pe un sfînt
cînd îi serveam şvarţul. De multe ori căutam să-i ating doar mîna – din întîmplare s-ar zice – mîna
cea fermecată care mi-a deschis uşa spre o lume de basm şi feerie. Cuvintele lui molcome, de-aş fi
putut le-aş fi strîns ca pe nişte perle în buzunarul inimii mele, să le dau drumul numai noaptea, să
mă alinte ca nişte şoapte de mamă îndurerată.
Pe Liviu Rebreanu cu fîşia lui de păr alb ca o pîrtie pe un lan de grîu dat în pîrg, îl
asemuiam cu un sculptor săpînd în piatra vremii pe Ion. Pe Victor Ion Popa, blajinul moldovean, îl
vedeam stînd de vorbă cu Tache, Ianke şi Cadîr, în faţa dughenii lor din Iaşi. Pe Cincinat,
aruncîndu-şi peste cap părul său imaginar ce-i venea peste ochi. Pe Constantin Tănase …
Marele Tănase avea frumosul obicei de a-şi sărbători cu întreg ansamblul sfîrşitul stagiunii
de vară (de la Grădina Cărăbuş) la restaurantul nostru. Grădina Cărăbuş – parc-o văd şi azi – se
găsea pe un loc viran împrejmuit cu un zăplaz de scînduri, cu bălării în dreapta şi-n stînga scenei,
pe locul unde se află azi sediul partidului nostru.
Vizavi de grădină îşi mai trăia ultimele clipe, ca un moş ce dormitează, fosta casă
Iepurescu, unde au trăit şi activat mulţi luptători socialişti printre care şi C. Dobrogeanu-Gherea.
La această petrecere de adio verii, Tănase nu-şi avea loc fix. El alerga de la un capăt la
altul al mesei întrecîndu-se cu ciracii săi în ghiduşii.
Meniul era simplu, naţional, fără icre negre şi fără şampanie. În schimb se bea mult vin!
Fericit ar fi fost acela care ar fi avut norocul să asiste la asemenea spectacole nescrise,
nerepetate, neregizate. Care mai de care se întrecea pe sine. Maestrul era peste tot . …”
Mai veneau la “Continental” şi altfel de clienţi, oameni care trăiau pe “picior mare” din fel
de fel de afaceri misterioase, dubioase, afaceri care, atunci cînd ieşeau la iveală, provocau
scandaluri nesfîrşite, în presă, parlament şi uneori chiar la palat, aşa cum s-a întîmplat cu afacerea
“Skoda” sau afacerea “Vasilescu-Cantalup”. Acest Vasilescu, escroc de talie internaţională, gen
“Stawinsky”, lua deseori masa la restaurantul Continental. Numele de Cantalup i s-a tras de la
dulcele şi apreciatul pepene galben, pentru care insul în cauză nu avea preferinţe de a-l consuma
decît în lunile de iarnă geroase, ianuarie şi februarie. Cum aceşti pepeni erau aduşi din import
(Turcia) de către marile băcănii de lux înşirate pe Calea Victoriei (“Dragomir”, “Dumitriu” şi
“Ciobanu”), în lunile amintite aceştia se vindeau cu preţuri fabuloase. Domnul Vasilescu, care
făcea un scandal monstru atunci cînd patronii “Continentalului” nu reuşeau să-i procure mult
solicitatul pepene, după descoperirea matrapazlîcului din care îşi permitea asemenea lux, prin
verva scînteietoare şi scormonitoare a unui gazetar a devenit “Vasilescu-Cantalup”, scandal pentru

-4-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

care s-au consumat multe tone de hîrtie la vremea respectivă…


La restaurantul “Continental” luau masa şi oameni politici ca Virgil Madgearu, N.
Titulescu, Dr. N. Lupu, I. Gh. Duca, C. Argetoianu şi alţii.
Cu o seară înainte de a fi asasinat de către legionari, Armand Călinescu luase masa la
“Continental”…
În această atmosferă, o serie de lucrători chelneri de aici manifestau veleităţi de oameni de
litere, iubitori de muzică etc. Astfel, unul dintre ei încerca să scrie versuri, altul, un adevărat
meloman, îşi cheltuise aproape tot cîştigul cu cumpărarea discurilor muzicale cele mai rare şi mai
scumpe. Acasă la el era un adevărat muzeu. Avea Apostol – aşa se numea melomanul nostru – o
discotecă foarte bogată şi diversă, cum nu se găsea alta în Bucureşti.
De multe ori, marii dirijori ai ţării ca George Georgescu, Perlea şi alţii puteau fi văzuţi la
Apostol acasă pentru a asculta vreo raritate. Nu ştim ce s-a întîmplat cu această comoară,
proprietarul ei nemaifiind în viaţă.”
Am prezentat un scurt istoric al hotelului “Continental” având ca documentare cărţile
bibliotecii noastre.

Adriana Gagea

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CÃRŢI

Bacalbaşa, Constantin
Bucureştii de altădată: 1871–1884; 1885–1901 / Constantin Bacalbaşa. – 3 vol. – Bucureşti:
Editura Ziarului Universului, 1935–1936
Vol. 1. – p. 50–55, 58, 61, 327
Vol. 2. – p. 216

-5-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

F.C. II 27914, III 4911 bis

Botez, Ioachim
Prin Bucureşti adinioară şi azi / Ioachim Botez. – Bucureşti: Editura Tineretului, 1956. – p. 13
F.C. II 4259

Bucarest. Manuel du voyageur. – Bucarest: Imprimerie de la cour Propriet. F. Göbl, 1879


p. 25–28
B.A. I 180593

Bucureşti. Ghid oficial cu 20 hărţi. – Bucureşti: Imprimeria Fundaţiei Culturale, 1934


p. 16, 41
F.C. II 15361

Capeleanu, M.; Cusin, Eugen


Ghidul Municipiului Bucureşti. – Atelierele grafice Socec, 1927. – 112
B.M. I 11885

Căplescu, E.
Indicatorul Oraşului Bucureşti cuprinzând Autorităţile Publice, Instituţiuni diverse, dicţionarul
stradelor Capitalei şi Planul Bucureşti. – Bucureşti: Tip. Leg. Z. Tomescu, 1913. – 84 p. + 1. f.h.
B.A. I 467732
M. I. 9955

[Cicio–Pop, Al.; Bădăuţă, Al.]


Ghidul Bucureştilor / [Al. Cicio–Pop şi Al. Bădăuţă]. – Bucureşti, [1935]. – p. 52
F.C. I 2543

Coman, V.
Panul Bucureştiului = Plane de la ville: cu indicator alfabetic şi liniile de tramvaie. –
Bucureşti, 1921. – 41 p.
F.C. I 8244

Costescu, George
Bucureştii vechiului regat: cu numeroase reproduceri fotografice. – Bucureşti, 1944
p. 77, 79, 97, 173, 389
III10631

Crutzescu, Gheorghe
Podul Mogoşoaiei: Povestea unei străzi / Gheorghe Crutzescu. – Bucureşti: Meridiane, 1986
p .96–98, 176, 186
F.C. II 29820

Domé, Fr.
Bucureşti în 1906 / Fr. Domé. – Bucureşti: Socec, 1907
p. 65

-6-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

F.C. III 22040

Dulgheru, Ion
Din amintirile unui ospătar / Ion Dulgheru. – [Bucureşti]: Editura pentru literatură, 1969
128 p.
II 30400

Fuhrer durch Bukarest: Mit einem Plan der Stadt Bukarest. – Bukarest, König Carol Verlag,
1917. – 54 p.
B.A. II 4845

Greceanu, O. N.
Bucureştii cu planul general al Bucureştiului / O. N. Greceanu. – Ediţia a I -a. – Bucureşti,
1929. – p.31
F.C. I 2973

Ionescu, Gr.
Bucureşti. Ghid istoric şi artistic: cu 157 ilustraţii în text şi 5 planuri afară din text / Gr.
Ionescu. – Bucureşti. 1939. – 421 p. – (Fundaţia pentru literatură şi artă “Regele Carol II”)
II 11441

Ionescu, Ştefan
Podul Mogoşoaiei – Calea Victoriei / Ştefan Ionescu. – Bucureşti, 1961. – p. 62, 67, 102
F.C. I 9387

Iorga, Nicolae
Istoria Bucureştilor / Nicolae Iorga. – Ediţia Municipiului Bucureşti. – Bucureşti, 1939
p. 287, 306, 316
F.C. III 11441

Iorga, N
Istoria românilor prin călătorii / Nicolae Iorga. – Bucureşti: Editura Eminescu, 1981
p. 668
III 19196

Istoria oraşului Bucureşti. – Bucureşti: Muzeul de istorie a oraşului Bucureşti, 1965


Vol. 1. – p. 335
III 10888

Lăzărescu, Cezar
Construcţii hoteliere / Cezar Lăzărescu . – Bucureşti: Editura Tehnică, 1971
304 [–307] p.+ ilustr.
IV 4016

Marsillac, Ulysses de
Guide du voyager à Bucarest / Ulysses de Marsillac . – Bucarest, VIII+219 p. + 1 f. h.
B.A. I 107954

-7-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

Moisil, C.
Bucureştii vechi: Schiţă istorică / C. Moisil . – Bucureşti, 1932. – 48 p.+1 pl.
B.A. II 191927

Pappasoglu, D.
Călăusa sau conducătorul Bucuresciului / D. Pappasoglu. – Bucuresci: Typografia C. Petrescu
C. si I. G. Costescu, 1871. – p. 39
B.M. I 11856

Pappasoglu, D.
Istoria fondării Oraşului Bucuresci Capitala regatului Român de la anul 1830 până la 1850:
culeasă după mai mulţi scriitori vechi / D. Pappasoglu. – Bucuresci, 1891. – p. 98
F.C. IV 3894

Paraschiv, Ion; Iliescu, Trandafir


De la hanul Şerban Vodă la Hotel Intercontinental: Pagini din istoria comerţului hotelier şi de
alimentaţie publică din Bucureşti / Ion Paraschiv, Trandafir Iliescu. – Bucureşti: “Sport–Turism”,
1979. – 296 p. + ilustr; facs; 6 f. pl.
II 46501

Popescu–Lumină, N. I.
Bucureştii din trecut şi de astăzi / N. I. Popescu–Lumină. – Bucureşti, 1935. – p. 387–389, 680
F.C III 22163

Popp, Nicolae, Teodoru, Alexandru D.


Călăuza şi planul oraşului Bucureşti / Nicolae Popp, Alexandru D. Teodoru. – Tipografia
“Anuarul General”, 1910. – p. 12
F.C. 16158

Potra, George
Istoricul hanurilor bucureştene / George Potra. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1985. – 221 [–223] p. + 28 f. pl.
B.A. II 691369

Potra, George
Hanurile bucureştene / George Potra. – Bucureşti, 1943. – 96 p. + 20 f. pl.
B.A. II 191913

Simboteanu, Ulisse, Molodveanu, M. D.


Noul ghid al Municipiului Bucureşti / Ulisse Simboteanu, D. M. Moldoveanu. – Braşov:
Editura Institutului cartografic “Unirea”, 1947. – p. 142
I 8657
Stahl, Henri
Bucureştii ce se duc / Henri Stahl. – Vălenii de Munte, 1940 .– p. 296
B.A. II 21492

-8-
HOTELURI BUCUREŞTENE
Istoricul Hotelului Continental

Teodoru, Eugen
Bucureşti. Oraş de vis şi de dor / Eugen Teodoru. – Bucureşti: Editura Sport–Turism, 1977
p. 152
II 42883

PERIODICE

Hotel.
În: Foaia de branşe a hotelierilor, ospătarilor, cafengiilor şi cârciumarilor. – 1. Mar. 1922 – 1
iul. 1923; 1 dec. 1923 – 2/7 ian. 1924
B.A. P. II 6833, P II 9705

Monitorul Comunal. – nr. 27, 5 oct. 1897. – p.29

-9-

Evaluare