Curs 01-I

10 octombrie 2003

TEHNICI PROIECTIVE

profesor: Nicolae Dumitraşcu

FENOMENUL PROIECŢIEI

1. Definiţie
Termenul de „proiecţie“ a fost folosit pentru prima oară de S. Freud, în lucrarea
„Psihonevrozele de apărare“. Freud afirma că proiecţia implică o operaţie prin care subiectul
expulzează din sine şi localizează în altul anumite calităţi, sentimente, dorinţe pe care nu le
cunoaşte sau pe care refuză să şi le asume. Acest mecanism se află la baza anumitor tulburări
psihopatologice – în paranoia şi în fobii.
Definiţia clasică este formulată de E. Frank:
Proiecţia este tendinţa indivizilor de a fi influenţaţi de emoţiile, trebuinţele sau
structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea realităţii, mai ales când câmpul
perceptiv prezintă o anumită ambiguitate.

2. Prezenţa proiecţiei în viaţa cotidiană

Proiecţia se manifestă în toate domeniile vieţii psihice:
• În toate relaţiile interpersonale. Modul în care îl percepem pe celălalt, faptul de a simţi
atracţie sau respingere afectivă faţă de el este un fenomen proiectiv. În relaţiile de cuplu,
proiecţia se manifestă în felul cum se aleg partenerii. (Alonso şi Bachs, în Femeile bătute, au
prezentat un studiu, efectuat pe baza testului Szondi, asupra femeilor agresate de parteneri;
au constatat că ele tindeau să-şi aleagă parteneri dominanţi, agresivi, pentru că proiectau
asupra acestora imaginea tatălui capabil să apere, să protejeze.) Un alt exemplu de proiecţie
în relaţiile interpersonale poate fi găsit în relaţia medic-pacient, în care are loc investirea de
către pacient a figurii medicului cu o aură de vindecător (prin proiecţia imaginii tatălui
omnipotent).
• În alegerea profesiei. Szondi a arătat că, în funcţie de anumite pulsiuni, individul se
orientează spre anumite activităţi sau meserii care permit punerea în act a acelor pulsiuni
într-un mod acceptat social.
• În tulburarea mentală – acesta este domeniul privilegiat de manifestare a proiecţiei (vezi
delirul paranoid).
• La nivel social – în manipularea socială. Jung a scris un studiu foarte interesant despre
influenţa lui Hitler asupra germanilor în perioada interbelică şi despre proiecţiile pe care le
suscita el: Hitler capta proiecţia războinicului, al eliberatorului – adică a arhetipului german
al războiului, zeul Wotan. În general, aderenţa grupurilor la un lider politic se bazează pe
asemenea proiecţii.
• În artă – aşa-numita „artă psihopatologică“ – desenele psihoticilor, în special ale
schizofrenilor (în stil Picasso). Schizofrenii desenează obiecte sau personaje dezmembrate,
îmbucătăţite, prin care proiectează spaima de dezintegrare psihică – sparagmos. Marie
Bonaparte a încercat să-l psihanalizeze pe autorul american A. E. Poe prin simbolurile din
opera acestuia, între care se aflau două motive neîntâlnite la alţi scriitori: motivul apelor
moarte / negre / fără viaţă şi motivul iubitei care moare şi învie. Ea pune aceste tematici în
relaţie cu biografia lui Poe, care şi-a pierdut ambele mame la o vârstă foarte fragedă – fapt în
virtutea căruia elementul maternal i-a format un set morbid.

1
 3. Testul proiectiv (tehnica proiectivă)
Testul proiectiv este un instrument psihologic prin care provocăm şi captăm proiecţiile
individului, pentru a-i cunoaşte personalitatea. Testele proiective se definesc prin următoarele
caracteristici:
a) Sunt sarcini ambigue sau mai slab structurate, care permit o mare libertate de a răspunde.
b) Subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor sale şi adesea nici nu ştie că se trădează,
proiectând.
c) Scorarea şi/sau interpretarea lor conţin în grade variabile o anumită implicare subiectivă
din partea psihologului.

Distincţie test proiectiv – test obiectiv

Prin „test obiectiv“ se înţelege, în general, acel instrument de evaluare psihologică
standardizat şi care satisface proprietăţile psihometrice de bază. Regulile de interpretare sunt
clare şi obiective. Prin contrast, testele proiective sunt criticate pentru faptul că nu li s-a stabilit
validitatea, nici fidelitatea şi de multe ori nici nu au fost etalonate. Ca urmare, când interpretezi
un test proiectiv te bazezi mai mult pe inspiraţie decât pe reguli, fapt din care pot decurge
anumite erori fundamentale de interpretare.
Distincţia între testul obiectiv şi testul proiectiv are la bază o prejudecată. Există teste
obiective care conţin în structura lor şi itemi proiectivi (exemplu – item din WISC: „De ce le
cere statul oamenilor un certificat când se căsătoresc?“). De cealaltă parte, unele teste proiective
(testul Rorschach în varianta americană, testul Rotter) au fost supuse unui proces îndelungat de
validare.
Clasificarea testelor proiective
Fiecare test proiectiv poate fi comparat cu un fel de limbaj al subiectului, pe care acesta îl
vorbeşte fără a conştientiza că o face. Există mai multe criterii de clasificare a testelor proiective;
vom prezenta doar clasificarea bazată pe acest criteriu, al limbajului:
• Limbajul desenelor sau proiecţia grafică: testul arborelui;
• Limbajul petelor de cerneală sau proiecţia structurală: testul Rorschach şi variantele sale
(Zulliger, Holtzman etc);
• Limbajul poveştilor sau proiecţia tematică: testul de apercepţie tematică (TAT);
• Limbajul culorilor sau proiecţia cromatică: testul Luscher;
• Limbajul feţelor umane sau proiecţia pulsională: testul Szondi;
• Limbajul cuvintelor sau proiecţia asociativă: testul asociativ verbal al lui Jung;
• Limbajul frustrării: testul Rosenzweig.

Avantajele şi limitele testelor proiective

Avantaje:
- Reprezintă sarcini opace pentru subiect şi, astfel, subiectul reuşeşte mai puţin să
favorizeze „faţada socială“.
- Permit de multe ori, dar nu întotdeauna, o analiză profundă şi integrată a subiectului:
oferă informaţii despre procesele lui inconştiente, despre fantasme, trebuinţe
nesatisfăcute, despre imaginea de sine şi despre funcţionarea cognitivă.
- Pot fi aplicate pe categorii speciale de subiecţi: copii, persoane defavorizate cultural.
- Unele dintre ele sunt foarte economicoase ca timp de aplicare, scorare şi interpretare.

Dezavantaje:
- Slaba lor standardizare, din care decurge subiectivismul în interpretare. Însă insuficienta
standardizare nu reprezintă un obstacol decisiv pentru aplicarea lor în psihologia
personalităţii.
- Majoritatea necesită un timp mai îndelungat de învăţare şi perfecţionare.

2
 Aplicabilitate
Testele proiective pot fi folosite în orice context unde se face o evaluare de personalitate:
în psihologia clinică, în psihologia şcolară şi, cu prudenţă, în psihologia organizaţională.
Obligatoriu, informaţiile obţinute cu ajutorul lor se corelează cu informaţii despre subiect
obţinute din alte surse.