c


  
 
c

  





  
   



LEC II SPIRITUALE DIN CARTEA !
!

Student: Profesor:

Maghiar Marinela Daniel Bujeni ă

Ianuarie 2011
 CUPRINS

I.p Introducere .............................................................................. 3

II.p Contextul istoric ..................................................................... 4
III.p Schi a căr ii ............................................................................. 5
IV.p Lec ii spirituale din cartea ! ........................................... 6
A: Lec ia 1 ............................................................................... 6
B: Lec ia 2 ............................................................................... 7
C: Lec ia 3 ............................................................................... 8
D: Lec ia 4 ............................................................................... 8
V.p Concluzii ................................................................................. 9
VI.p Anexe ......................................................................................10


¦
 p 
  

Cea de-a doua carte din Vechiul Testament care poartă numele unei femei, este
unică din multe puncte de vedere. În primul rând, ea ne relatează istoria unei categorii din
poporul evreu care nu mai inea legea a a cum a fost ea dată prin Moise. Se pare că ace tia au
preferat prosperitatea din Persia, nemaidorind să se reîntoarcă la Ierusalim, unde ar fi trebuit să
se supună rigorilor impuse de legea evreiască. Cu excep ia postului în sac i cenu ă, în cartea
! nu mai întâlnim alte referiri la religie sau la Dumnezeu. Însu i Numele Domnului nu
apare explicit în carte, lucru care a trezit controverse în legătură cu acceptarea căr ii în canonul
Vechiului Testament. Dar cu toate că numele lui Iehova nu apare în mod vizibil, acesta apare sub
formă încifrată a unui acrostih (1:20; 5:4; 5:13; 7:7), fiecare din aceste patru apari ii fiind Äîn
puncte de importan ă crucială din firul nara iunii´.1 Totodată, numele lui Iehova, Dumnezeul
izbăvitor al poporului Israel, răzbate din planul divin de salvare a acestuia din mâinile mi elului
Haman. Prezen a i puterea lui Dumnezeu sunt clar manifestate pe tot cuprinsul căr ii, prin
felul în care aduce izbăvire poporului Său printr-o serie de Äcoinciden e´ foarte bine
programate.

Un evreu sovietic a fost rugat de un occidental să spună ce crede el că s-ar

întâmpla dacă URSS i-ar intensifica politica antisemită. Răspunsul: ÄProbabil s-ar înfiin a o
nouă sărbătoare [evreiască]!´ Rugat să explice, evreul a adăugat: ÄFaraon a încercat să-i teargă
pe evrei de pe fa a pământului, urmarea fiind Pa tele; Haman a încercat să-i extermine pe
cona ionalii no tri, i din eforturile sale a rezultat sărbătoarea Purim; Antioh Epifanul a crezut
că ne poate veni de hac, dar rezultatul a fost apari ia sărbătorii Hanuca!´

Estera explică originea sărbătorii Purim, această sărbătoare tipic evreiască

înso ită de manifestări de bucurie, care se serbează i astăzi în sunetul instrumentelor muzicale,
ori de câte ori apare numele lui Haman în lectura publică anuală a acestei căr i.

Estera nu este citată în Noul Testament i niciun fragment din ea nu a fost găsit
între Sulurile de la Marea Moartă. Acestea au fost motive în plus pentru care mul i au pus la
îndoială canonicitatea ei. Însă, dacă studiem carte în profunziea ei putem desprinde multe

1
MacDonald, William, c
 
 

  


 


  Imprimeria de Vest, Oradea,
2002, p. 445.

0
învă ăminte legate de credincio ia lui Dumnezeu, chiar i atunci când poporul Său e
neascultător.

p c
   

Din punct de vedere cronologic, ac iunea relatată în cartea ! are loc în
secolul V î. Hr., după celebrul edict al lui Cirus cel Mare, după restaurarea Templului din
Ierusalim. (515 î. Hr.) şi înainte de întoarcerea celui de-al doilea convoi de exilaţi evrei, sub
conducerea lui Ezra (457 î. Hr. ). Astfel, evenimentele prezentate sunt plasate între capitolele 6 şi
7 ale cărţii Ezra, pe timpul regelui persan Ahaşveroş ± cum este numit de-a lungul căr ii Estera -
(486-465 î. Hr.) sau Xerxes I, cum a fost cunoscut mai bine în istorie.

După cum am spus, în Ierusalim avusese loc rezidirea Templului, iar rămă i a
poporului evreu se întorsese din robia babiloniană, continuându- i istoria ca popor în ara sa
proprie. Dar nu to i evreii se întorseseră din Babilon. Între timp Imperiul Babilonian, sau
Caldeu, fusese răsturnat sau preluat de per i, iar ceea ce fusese Imperiul Babilonian era acum
Imperiul Persan. O parte considerabilă dintre evrei au rămas la Babilon i la Susa. Capitala
imperiului s-a mutat de la Babilon, la Susa. Shushan (ori Susa), capitala Persiei, e punctul
geografic de interes in Cartea Esterei. Asemenea Babilonului sau Ecbatanei, ea s-a distins in
vremea lui Cirus ca cetate regală. Magnificul palat al lui Xerxes ocupa 5117 metri pătraţi pe
acropolisul acestei mari cetăţi elamice.

ÄPe vremea aceea, evreii au început să fie mari comercian i, mari afaceri ti,
oameni de interese financiare, care, sigur, nu i le-au lăsat, nu le-au abandonat în marile centre
persane, ci au rămas acolo, în comunită ile lor închise [«] i în timpul robiei babiloniene.´2
Concluzionăm că, în perioada postexilică la Susa i în ale mari ora e din Imperiul Persan erau
încă mari comunită i evreie ti.

În vremea aceasta, per ii au început să atace Grecia. Luptele cu grecii conduse de

Darius I, pe timpul căruia s-a reclădit Templul, sunt cele mai cunoscute în istorie. De la
înfrângerea suferită de el la Maraton avem noi cursa maraton, de la cei 42 de kilometri de la

2
Iosif on, 







 , Editura Cartea Cre tină, 2004, p. 558.

^
Maraton la Atena, parcur i de solul acela pentru a duce vestea la Atena: ÄAm învins!´, după
care a căzut mort de oboseală. Acestea s-au petrecut în anul 488 î. Hr. Doi ani mai târziu, Darius
moare, iar în locul lui a urmat la tron fiul său, Xerxes I, cunoscut i sub numele de Aha vero .
Prima lui ambi ie, de cum a urcat pe tron, a fost să răzbune înfrângerea tatălui său de la
Maraton. Xerxes a început pregătirile pentru o Äexpedi ie´ de cinci milioane de oameni în
Grecia, care să o distrugă odată pentru totdeauna. Pregătirile au durat patru ani,3 iar în anul al
patrulea, înainte de plecarea la război, Aha vero a dat un banchet pentru to i demnitarii
imperiului, care a durat 180 de zile. Marele Xerxes voia să sărbătorească victoria asupra Greciei
înainte de a începe războiul, iar asta timp de jumătate de an.

În acela i timp, împărăteasa Vasti era gazda unui banchet al femeilor. În a şaptea
zi, Xerxes, fiind beat, a cerut ca împărăteasa Vasti să vină şi să-şi etaleze coroana şi frumuseţea
inaintea asistenţei festive alcătuită din demnitari guvernamentali. În Orient era o lege a
decen ei: o femeie nu- i va arăta niciodată fa a în public. Mergând pe stradă, femeile trebuiau
să- i acopere fa a cu un văl. O femeie î i putea da jos vălul numai în cercul restrâns al familiei
i era o ru ine să facă asta în public.

Tocmai acest lucru îi cere împăratul Xerxes să-l facă. Cu riscul de a pierde tronul,
dar din dorin a de a- i păstra demnitatea, împărăteasa Vasti refuză să se înfă i eze înaintea
unor oameni be i. Dar Xerxes s-a înfuriat, punându- i problema onoarei proprii. El s-a sfătuit
cu înţelepţii săi, care i-au recomandat s-o destituie pe împărăteasă, temându-se că o asemenea
faptă ar duce la ruinarea tuturor familiilor din imperiu. Ace tia se temeau ca nu cumva, având-o
ca model pe Vasti, i alte femei din ară să- i nesocotească bărbatul. Împăratul a urmat sfatul
acesta şi a îndepărtat-o pe Vasti de la curtea regală. Femeile din intregul imperiu au fost
indemnate să-şi respecte bărbaţii, pentru a nu urma exemplul lui Vasti. Când şi-a dat seama că
prin edictul său regal Vasti fusese permanent ostracizată, Xerxes s-a ingrijit de alegerea unei noi
împărătese. Iată contextul în care un plan divin urma să fie dus la îndeplinire.

p   

3
Iosif on, op. cit. , p. 559.

u
I.p Decretul privind expulzarea lui Vasti (cap. 1)
II.p Cum s-a realizat înăl area Esterei (cap. 2)
III.p Complotul de exterminare a evreilor (cap. 3, 4)
A: Convorbirea lui Haman cu regele (cap. 3)
B: Convorbirea lui Haman cu regina (cap. 4)
IV.p Zădărnicirea exterminării evreilor (cap. 5-9)
A: Rugămintea Esterei i furia lui Haman (cap. 5)
B: Umilirea lui Haman i cinstirea lui Mardoheu (cap. 6)
C: Acuza ia Esterei i executarea lui Haman (cap. 7)
D: Promovarea lui Mardoheu i izbăvirea evreilor (cap. 8)
E: Distrugerea du manului i inaugurarea sărbătorii Purim (cap. 9)
V.p Înăl area lui Mardoheu ( cap. 10)

p      
 !


     c
 
  
   

  
 




  

  
. De exemplu, pentru a- i duce poporul în Egipt,
Dumnezeu lasă peste ara în care locuiau o foamete pentru a-i for a să se mute. Dar înainte îl
pregăte te pe Iosif pentru a-i primi acolo i a se îngriji de ei, trecându-l mai înainte prin
treisprezece ani de sclavie i pu cărie. În ziua hotărâtă de Dumnezeu, Iosif ajunge prim-
ministru, ca apoi să- i primească fra ii, să în eleagă că Dumnezeu se află deasupra tuturor
lucrurilor, El schimbând răul pe care i l-au făcut fra ii lui, în bine. Iosif nu doar a trecut prin
multe teste, dar a i învă at ceva din ele, con tient fiind că Dumnezeu are un plan în toate.

Tot la fel, când Dumnezeu a vrut, de data aceasta, să- i scoată poporul din Egipt,
s-a folosit de Moise. Poporul evreu ajuns să fie sclav egiptenilor, nu mai avea posibilitatea să- i
educe copiii, prin urmare, era nevoie de un om care să cunoască legi, să cunoască medicină, un
om care putea să conducă un popor atât de mare pentru a-l dezvolta i pentru a-l educa.
Dumnezeu e din nou în controlul lucrurilor i, într-o vreme în care to i nou-născu ii de parte
bărbătească trebuiau uci i, îl salvează pe Moise ducându-l tocmai în casa lui Faraon, singurul

£
loc în care putea să primească o educa ie aleasă, întocmai cum era nevoie. Din nou, Dumnezeu
schimbă răul în bine.

Estera este, de data aceasta, femeia potrivită la locul potrivit. De ce? Pentru că,
din nou, Dumnezeu avea un plan măre pentru a- i scăpa poporul de la moarte. Cu siguran ă
Mardoheu nu s-a bucurat când Estera, cea pe care a crescut-o i a îngrijit-o ca pe propria-i fiică,
a fost luată cu for a de la el, pentru a intra în haremul împăratului. Însă Marhoheu cuno tea
puterea lui Dumnezeu. tia că Dumnezeu are puterea să schimbe răul în bine. tia că, indiferent
ce se va întâmpla unui copil al Său, Dumnezeu are un plan măre de izbăvire. Dumnezeu a
pregătit cu mult timp în urmă inima lui Mardoheu, ca să accepte porunca împărătească.
Dumnezeu a pregătit-o cu mult timp înainte de acest eveniment, pentru ca ea să fie ascultătoare
de Mardoheu i să nu- i divulge na ionalitatea evreiască, iar, mai târziu, după ce ziua
nenorocirii fusese stabilită de Haman, Estera l-a ascultat pe Mardoheu i s-a dus la împărat, în
ciuda temerilor pe care le avea.

a  ! 
 

 





 
 Pe Iosif prin
pu cării, pe Moise prin academiile Egiptului, i apoi în pustia Madianului, iar pe Estera printr-
o serie de situa ii în care e supusă unor tratamente îndelungate de înfrumuse are ± timp de un
an de zile. Dar a venit i la Iosif ziua când Dumnezeu i-a spus: ÄAcum trebuie să ac ionezi!
Trebuie să dovede ti ce fel de om ai devenit, primindu-i pe fra ii tăi cu dragoste i nu
răzbunându-te pe ei!´ i la Moise a venit ziua în care Dumnezeu îi spune: ÄAcum te trimit Eu să
sco i pe poporul meu din Egipt!´ La fel a venit i ziua în care Mardoheu i-a spus: ÄCine tie
dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împără ie?´ (4:14) Estera era pregătită pentru un
asemenea moment, intrase în gra iile împăratului Xerxes care, în momentul în care a văzut-o
apropiindu-se de el, a întins toiagul spre ea, în semn că o prime te, chiar dacă nu a fost chemată.

Când vine vorba de timpul de pregătire a cuiva într-o anumită lucrare, Dumnezeu
nu face economie de timp. Dumnezeu iube te calitatea mai mult decât cantitatea, sau a putea
să spun că El iube te  
  
. De cele mai multe ori s-a folosit de un om singur,
dar bine pregătit pentru a- i săvâr i planul, mai degrabă decât de o adunătură de oameni
superficiali care vor să isprăvească repede lucrul. Billy Graham a spus odată la un seminar
studen ilor: ÄDacă eu a fi tânăr ca voi, i Dumnezeu mi-ar spune că am numai trei ani de
trăit, doi dintre ei a studia pe rupte i al treilea a lucra pentru Domnul.´ Iosif on, în cartea

º
sa 







  spune: Ädacă Dumnezeu vrea să facă un castravete, Î i ia
trei luni. Dacă vrea să facă un stejar, Î i ia cel pu in treizeci de ani. Castravetele durează câteva
zile, dar stejarul rămâne peste secole.´4

c    " ë


 

 
   
 Mardoheu
folose te ni te vorbe destul de aspre, dar în acela i timp foarte adevărate, i care se pare că o
conving pe Estera să facă ceva pentru poporul Domnului: ÄSă nu-ţi închipui că numai tu vei
scăpa dintre toţi iudeii, pentru că eşti în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi
izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri.´ (4:13, 14)
Nimeni nu este de neînlocuit, iar Dumnezeu alege persoana de care se poate folosi pentru o
lucrare.

Planul lui Dumnezeu nu poate fi ruinat din cauză că o persoană refuză să facă
parte din el. Dumnezeu găse te întotdeauna persoana prin care să lucreze, doar că cel ce refuză
chemarea, î i refuză, de fapt, propriul destin. Dar Estera este din nou pregătită să- i accepte
chemarea i, cu riscul de a- i pierde propria via ă, ascultă îndemnul lui Mardoheu. Cred că
vorbele aspre ale lui Mardoheu nu au făcut decât să o stimuleze pe Estera, iar aceasta ia atitudine
imediat.

˜    #    

  
  
 

 
 

 
   


    
 
 De pe vremea lui Moise i
până la Hitler s-au găsit oameni care să amenin e poporul evreu cu distrugerea. Dar nimeni nu i-
a putut distruge pentru că Dumnezeu are un plan cu acest popor. În zilele de azi noi suntem
poporul ales al lui Dumnezeu, noi cei care alegem să credem în El în fiecare zi din via a
noastră. Noi suntem poporul lui Dumnezeu. Isus a mărturisit despre Biserică: ÄPor ile locuin ei
mor ilor n-o vor birui.´ (Mat. 16:18) De două mii de ani, mul i au încercat s-o distrugă. Ei nu
mai sunt azi, au pierit, însă Biserica lui Hristos a înflorit i mai puternic sub persecu ii, pentru
că este Mireasa lui Hristos, poporul lui Dumnezeu.

4
Iosif on, op. Cit., p. 567.

Ñ
 p c
$ 

Memoriile lui Ezra şi Neemia, deşi scurte şi selective, prezintă faptele esenţiale
privind situaţia statului evreiesc restaurat la Ierusalim. ! este singura carte a Vechiului
Testament dedicată exclusiv soartei evreilor care nu s-au întors în Ierusalim, ci au rămas în
Babilon din diferite motive.

Cartea istorise te împrejurările în care neamul evreiesc a fost salvat de la

distrugerea totală, decisă împotriva lui. Dată fiind întinderea Imperiului Persan, punerea în
aplicare a decretului lui Haman ar fi însemnat practic stingerea întregii Ärămă i e´ a lui Israel.
Fără Estera, nu ar fi existat Neemia, nu ar fi existat reconstruc ia Ierusalimului, nu ar fi existat
iudei în Palestina secolului I, nu ar fi existat Mântuitorul lumii.

Cartea ! ne vorbeşte clar despre Äprovidenţa´ divină manifestată prin felul în
care Dumnezeu îşi păstrează mereu poporul. El lucrează prin ordinea naturală a evenimentelor,
fără să prejudicieze voinţa liberă a vreunui om şi fără să întrerupă curgerea firească a
întîmplărilor. Totuşi, în spatele celor ce se întîmplă este înţelepciunea Lui şi grija Lui
nemărginită pentru aceia pe care îi iubeşte.

ÿ
 


 

Fig 1. Imperiul Persan, cca. 500 î. Hr.

Fig. 2 Israel în vremea exilului:5

IUDA BABILON MEDO-PERSIA EGIPT

639 Iosia

626 Nabopolassar

609 Ioahaz Neco

Ioiachim

605 Nebucadneţar

597 Ioiachin

5
Samuel J. Schultz, c 
 



  Editura Cartea Cre tină, Oradea, 2001, p. 250.

Ô
 Zedechia Psammetichus

594

588 Apries

586 Ierusalimul

Ditrus

568 Amasis

562 Awel-Marduc

560 Neriglissar

559 Cirus (Cir)

556 Nabonidus

(Belşaţar)

539 Edict² Căderea

întoarcerea Babilonului

Evreilor

530 Cambyses

522 Zorobabel Darius

Hagai,

Zaharia

515 Templul rezidit

485 Xerxes

479 (Estera)

464 Artaxerxes I

457 Ezra

444 Neemia

423 Darius II

ÔÔ
404 Artaxerxes II

a % & 

1.p uen, Alfred, ££   , Casa Literaturii Cre tine, Sibiu, 1997.

2.p MacDonald, William, c
 
 

  


 


 
Imprimeria de Vest, Oradea, 2002.
3.p Schlutz, Samuel J., c 
 



 , Editura Cartea Cre tină, Oradea,
2001.
4.p on, Iosif, 







 , Editura Cartea Cre tină, Oradea, 2004.

Ô¦