Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de disertaţie
Coordonator ştiinţific
Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA
Candidat
Reşiţa
2007
UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU REŞIŢA
Lucrare de disertaţie:
Coordonator ştiinţific:
Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA
Candidat:
Reşiţa
2007
CUPRINS
Argument...........................................................................................................................….................4
Capitolul I………………………………………………………………................………………….. 5
Alcoolul – un drog „legal” ............................................................................................................…5
Alcoolismul...................................................................................................................................….10
Consumul de alcool la tineri.............................................................................................................20
Capitolul II………………....………...............…………………………………………………....….26
Drogurile ilicite............................... ................................................................................................26
Dependenţa de droguri.....................................................................................................................35
Consumul de droguri la tineri..........................................................................................................38
Capitolul III………..……....…………...............……………………….…………………………….42
Motivaţia........................................... ..............................................................................................43
Stima de sine....................................................................................................................................43
Aspecte din profilul consumatorului................................................................................................44
Capitolul IV...........................................................................................................................................48
Obiective.............................................................................................................................….……48
Ipoteze.................................................................................................................................….……48
Capitolul V.............................................................................................................................................49
Subiecţii...............................................................................................................................………49
Metodologia.........................................................................................................................………49
Capitolul VI...........................................................................................................................................54
Analiza cantitativă şi interpretarea datelor.........................................................................….……54
Capitolul VII..........................................................................................................................................71
Concluzii...............................................................................................................................……..71
Bibliografie........…..………..............…………………………………………………………….73
Anexe...………...……................…………………………………………………………….…...76
Argument
2. Alcoolismul
Adicţia este o relaţie de dependenţă mai mult sau mai puţin alienantă
pentru individ, şi mai mult sau mai puţin acceptată, uneori total respinsă de mediul social al
acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, medicamente).Termenul este utilizat
mai ales de către teoreticieni; în limbajul popular şi medical se utilizează curent termenii
dependenţă şi toxicomanie (Richard şi Senon,2005).
Alcoolismul este o „intoxicaţie prin utilizarea repetată a băuturilor
alcoolice, boală cronică indusă prin consumul repetat de alcool”(ibidem).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) defineşte alcoolismul ca
fiind „o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătăţii sale, a activităţii
sale pe plan socio-profesional pierzând controlul faţă de băutură şi incapabil de a se
abţine de la consum.”(***,1978) (apud Stavros,1988).
Alcoolismul afectează aproape toate categoriile de vârstă: copii, tineri,
adulţi, vârstnici, el fiind mai frecvent la bărbaţi decât la femei, raportul fiind de 3/1 până la
10/1, iar numărul femeilor spitalizate fiind de 5 – 6 ori mai mic decât al bărbaţilor.Astfel,
putem spune că alcoolismul este una dintre cele mai extinse suferinţe, constituind a treia
problemă de sănătate publică.(Constantinescu şi colaboratorii, 2001).
Evident, alcoolic nu poţi deveni după un singur consum exagerat de
alcool.Alcoolismul se instalează în timp, după numeroase episoade de beţie.De la un pahar
ocazional la dependenţă drumul este foarte scurt.Şi ocazii numeroase există fără îndoială..La
sărbătorile naţionale, la zilele de naştere sau onomastice, alcoolul este elementul constant
prezent.Acest lucru este explicat şi de efectele pe care le are alcoolul.Imediat după consum
apare o stare de bine, o dezinhibiţie socială care îl vor determina pe consumator să repete
comportamentul de consum.După ce este instalată această dependeţă fizică alcoolicul va căuta
pretexte de a bea.Dacă primul pahar este aşteptat cu nerăbdare şi este urmat de altele şi altele,
dacă apar tremurul uşor al mâinilor şi amneziile de scurtă durată putem spune că s-a instalat
alcoolismul cronic (Stavros, 1988).
Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea:
> în imprejurări nepotrivite (conducerea maşinii, serviciu, sport, sarcină);
> până la beţie;
> pentru ameliorarea unei stări sufleteşti tulburate ("de necaz");
> pe termen lung în cantităţi mari (la bărbaţi zilnic peste 40 g iar la femei peste
20 g de alcool pur pe zi).
Intoxicaţia acută alcoolică (beţia) diferă de la individ la individ, are
diferite grade de manifestare.Aceste simptome sunt în directă legătură cu concentraţia
alcoolului în sânge.Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰).O alcoolemie
de 1‰ înseamnă un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.
Simptomatologia, la anumite concentraţii de alcool (Stavros, 1988) :
> 0,5 g la litru de sânge corespunde clinic prin voalarea personalităţii, cu o
uşoară stare de euforie;
> peste 0,5 g la litru sânge şi până la un gram alcoolemie, echivalează cu
tulburări de comportament, de echilibru şi ale funcţiilor motorii în general;
> la 1,5 g /l de sânge suntem în limitele beţiei;
> peste 1,5 g/l de sânge, individul intră în comă alcoolică;
> la 3,5 – 4 g/l sânge se instalează moartea clinică.
Tulburările psihice care apar în intoxicaţia acută cu alcool sunt :
extraversia, agresivitatea, încrederea, facilitarea comunicării, supraestimare, hipomnezie, stare
confuzională (Abraham şi colaboratorii, 2004).
Starea de beţie se manifestă prin agitaţie, confuzie mintală, pierderea
echilibrului, somnolenţă progresivă; trecerea spre starea comatoasă se remarcă prin stupoare,
temperatură scăzută a corpului, respiraţie lentă sau profundă.În starea subcomatoasă şi
comatoasă, individul este capabil de acte de violenţă, pe un fond acut anxios sau, din contră,
poate deveni melancolic sau depresiv.
Beţia alcoolică parcurge 4 stadii.
În stadiul I este prezentă agitaţia psihomotorie de tip hipomaniacal,
corespunzând unei alcoolemii de 0,5 – 1,5g‰.Tabloul clinic exprimă o stare de bună
dispoziţie, comportament mai liber, predispoziţie la anumite glume, confidenţe, dar şi explozii
de iritabilitate.Mimica este mobilă, ochii strălucitori prezintă vasodilataţii periferice, respiraţia
şi pulsul sunt crescute.Pot apărea şi megalomania, suspiciunea, tristeţea.
Stadiul II de intoxicaţie acută corespunde unei alcoolemii cuprinsă între
1,5 – 3g‰ cu grave tulburări ale activităţii nervoase superioare.Ideaţia şi limbajul devin
incoerente, apare reducerea progresivă a capacităţii de percepţie şi creşterea fazei latente între
stimul şi reacţia psihomotorie.Discernământul devine tot mai precar, aspectul hipnoid
confuzional expune subiectul la diverse inciente
Stadiul III (paralitic) se caracterizează prin narcotizarea scoarţei
cerebrale corespunzătoare unei alcoolemii de 3-4g‰.Reflexele condiţionate sunt abolite,
limbajul neinteligibil, coordonarea motorie profund tulburată, se pierde controlului
sfincterelor, după care urmează un somn profund de câteva ore.
Stadiul IV, comatos, caracterizat prin abolirea reflexelor spinale, pupilele
sunt imobile, se instalează midriaza, hipotensiune, cianoză, hipotermie, transpiraţie
vâscoasă.Acest stadiu corespunde unei alcoolemii de 4-5g‰.În general, decesul survine la o
alcoolemie de 5g‰, prin oprirea respiraţiei.Există o mare diversitate individuală a acestor
stadii în raport cu toleranţa, tipul de sistem nervos, de starea iniţială a organismului în
momentul ingerării alcoolului (Boţiu, Vintilă,1998).
Se deosebesc două tipuri de băutori abuzivi:
> băutorul din obişnuinţă care bea regulat pentru a se simţi în largul său şi iese
în evidenţă prin stări de ebrietate în situatii nepotrivite şi prin boli organice;
> băutorul la probleme care se îmbată intenţionat sau nu se poate opri decât cu
greu odată ce a început să bea, el tratându-şi disconfortul, crizele sufleteşti sau sentimentele
de inferioritate cu alcool.Este comportamentul frecvent folosit ca pretext de către alcoolici.
Autorii francezi Reyss-Brion şi Ey au distins două tipuri de persoane
alcoolice:
1.persoane cu dependenţă primară, datând de la primele experienţe de
alcoolizare, cu un consum frecvent solitar, adesea minim, adesea intermitent ;
2.persoane cu o dependenţă secundară, după un lung trecut de alcoolizare
cotidiană – sunt mult mai frecvent întâlnite.În grupul alcoolicilor secundri sunt incluşi indivizi
care, în momentul în care încep să bea, nu au o nevoie specială de a face acest lucru şi
alcoolismul lor este rezultatul obiceiului de a bea copios în compania altora, de-a lungul a
numeroşi ani.Dacă la început au o mare toleranţă la alcool şi pot adesea să bea cantităţi
prodigioase, apoi se prăbuşesc şi schimbările mentale şi fizice devin evidente.Alcoolicii
secundari se disting de cei primari prin faptul că la primii adaptarea psihologică la viaţă a fost
bună, mulţi dintre ei au excelat în munca lor şi alţii, numeroşi, au avut numeroase
realizări.Reuşita tratamentului la alcoolicii secundari este mai bună ca la cei primari, cu
condiţia ca ei să solicite ajutorul înainte ca schimbările mentale şi psihice să fi devenit
ireversibile.Alcoolicii primari, neadaptaţi iniţial, au mai puţin de îndreptat (Constantinescu şi
colaboratorii, 2001).
În stare de ebrietate apar modificări ale (ibidem):
> dispoziţiei psihice: de la bună dispoziţie la deprimare, supărare şi chiar
agresiune;
> iniţiativei: de la stimulare la inhibare;
> comportamentului social: de la facilitarea unor contacte la manifestări
agresive;
> stării de cunoştiintă: de la senzaţia de a fi mai treaz şi conştient la comă;
> raţionamentului: încetinire, idei obsesive;
> motricităţii: vorbire mai greoaie cu ton nepotrivit (prea tare, sau prea încet),
perturbări în coordonarea mişcărilor şi gesticulaţie necontrolată cu mişcări ample;
> modificări neuro-vegetative: vasodilataţie, modificarea pulsului, greţuri şi
vărsături, tulburări ale termoreglării, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.
Criteriile pentru abuzul de substanţă inclusiv de alcool descrise în DSM
IV- TR (2003) sunt următoarele:
1.uz curent de substanţă ducând la incapacitatea de a îndeplini obligaţiile
rolului major la serviciu, la şcoală sau acasă (de ex. absenţe repetate sau performanţă redusă în
muncă, eliminări sau exmatriculări de la şcoală, neglijarea copiilor sau a casei);
2.uz curent de o substanţă în situaţii în care acesta este periculos fizic (de ex.
condusul unui automobil);
3.conflicte repetate cu legea în legătură cu uzul de o substanţă (de ex. arestări
pentru tulburări de conduită);
4.uzul continuu de o substanţă în dispreţul faptului că are probleme sociale sau
interpersonale cauzate sau exacerbate de efectele substanţei (de ex. certuri cu partenerul de
viaţă, bătăi).
Există trei faze succesive până la instalarea dependenţei.Acestea sunt:
a.o fază asimptomatică, durând mai mulţi ani, marcată printr-un debut insidios
de dependenţă.Anumiţi alcoolici devin dependenţi în urma unor experienţe repetate de beţie,
alţii cresc progresiv consumul de alcool cu beţii rare sau absente.Activităţile sociale şi
profesionale sunt păstrate intacte.
b.o fază relativ scurtă de pierdere a controlului ingestiei de alcool.
c.faza de alcoolism propiu-zis în care apar semnele obişnuite de alcoolizare
cronică.
Intoxicaţia alcoolică cronică sau alcoolismul se subsumează
consumului frecvent şi de durată fie şi în cantităţi moderate a băuturilor alcoolice.Este
tendinţa irezistibilă de a consuma alcool sau ceea ce numim toxicomania alcoolică (Stavros,
1988).
Semnele clinice sunt (ibidem) :
> tulburările nervoase mintale şi organice.Individul este euforic, bine dispus,
caută să-şi motiveze cu argumente „logice” comportamentul.În general, până la urmă
devine neîncrezător, nesociabil, egoist, gelos, bănuitor, are tulburări de memorie, devine laş,
mincinos , ineficient profesional.
> tulburările psihice asociate cu intoxicaţia cronică de alcool sunt: tulburări
psihotice halucinatorii preponderent auditive la început sub formă de sunete apoi voci,
tulburări afective (depresie), anxietate, fobii, tulburări mnezice (Abraham şi colaboratorii,
2004).
Trecerea la cronicitate se face în mai multe etape: în primul rând prin
exaltarea funcţiilor antitoxice ale ficatului dovedită de hiperglicemie, dezechilibru neuro-
vegetativ; apoi hiposensibilitatea celulară le permite neuronilor o ridicare a pragurilor de
toleranţă, ceea ce provoacă un apel din ce în ce mai mare la alcool pentru refacerea
echilibrului funcţional, de unde obişnuinţa şi starea de trebuinţă.Odată cu dezobişnuirea
bruscă şi inopinată apare aşa numita reacţie de dezobişnuire ce poate ajunge până la delirium
tremens.După o anumită perioadă de tulburări pur funcţionale pot apărea leziuni ale ţesutului
nervos, ale ficatului şi ale altor organe (ciroză, encefalopatii, sindomul lui Korsakoff,
paralizie, epilepsie, demenţă, comă hepatică) (Porot A şi Porot M,1999).
Există o perioadă de toleranţă aparentă numită alcoolism lent şi o
perioadă de îmbibare care poate dura mai mulţi ani, în decursul căruia individul nu este văzut
niciodată beat şi în care desfăşoară, la un nivel de performanţă mai scăzut sau mai ridicat, o
activitate profesională.După perioada de îmbibare apar semnele alcoolismului cronic:
tremurături, tulburări digestive, vagi cefalee, oboseală accentuată şi impotenţă sexuală.
După un anumit timp apare degradarea morală şi
intelectuală.Alcoolicul devine indiferent faţă de viciu şi efectele acestuia pe care le tratează cu
indiferenţă. Degradarea psihică
atinge sfera morală şi cea afectivă.Exploziile de mânie sunt frecvente, discuţiile banale pot
degenera în scene de violenţă, chiar extreme, ajungându-se la omucideri, sinucideri, maltratări
ale copiilor.Datorită randamentului profesional scăzut alcoolicii pot fi concediaţi, acest lucru
determinând o escaladare a consumului (Porot A şi Porot M,1999).
DSM IV – TR (2003) descrie următoarele criterii pentru dependenţa de
o substanţă inclusiv de alcool:
1. Drogurile ilicite
Din punct de vedere farmaceutic, drogul poate fi definit ca o „materie de
origine vegetală, animală sau minerală, care serveşte la prepararea anumitor medicamente”.În
acest sens activitatea de drogare constă în „administrarea exagerată de medicamente care
duce la obişnuinţă, la necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni asupra
organismului” (Drăgan Jenică ,2000) (apud Abraham şi colaboratorii,2004).
În limbaj comun, prin drog se înţelege „orice substanţă susceptibilă de a
da naştere toxicomaniei” (ibidem).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind „orice
substanţă care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepţia,
umoarea, comportamentul ori funcţiile sale cognitive sau motrice” (ibidem).
Consumul de droguri nu a apărut brusc.Încă din vremuri străvechi se
foloseau anumite plante în ritualuri magice, în cursul ceremoniilor religioase sau în scopuri
medicale.
În literatura vedică se vorbeşte despre lichidul mistic numit soma,
nectarul zeilor, iar în mitologia greacă se face referire la ambrozie, crezându-se că cine o gustă
devine nemuritor.În China se foloseau cannabisul şi opiul în tratamentele medicale.În India
cannabisul era folosit în anumite ceremonii religioase.
Antichitatea cunoştea calităţile unor plante, pe care le numeau uneori
„divinatorii” : macul cultivat de egipteni, din care făceau băuturi tămăduitoare sedative.În
acest sens în Cartea a IV-a a Odiseei, Homer vorbeşte de o băutură pe care fiica lui Zeus,
Elena, îl face pe Menelau să o bea pentru a uita de cele rele (Porot A. şi Porot M.,1999).
Geto-dacii, strămoşii noştri, au folosit drogurile în cadrul ritualurilor
religioase şi la vindecarea bolilor.Treptat s-au descoperit leacuri obţinute din plante cu
proprietăţi toxice şi narcotice.
În prezent, producţia şi consumul de droguri au cunoscut o explozie
extraordinară.România a fost iniţial o ţară de tranzit, dar a devenit între timp o piaţă
profitabilă de desfacere a drogurilor.În timpul regimului comunist traficul ilicit de stupefiante
nu a afectat în mod deosebit ţara noastră.După 1989, traficanţii s-au îndrepatat spre căminele
studenţeşti, acum sunt prezenţi în baruri, discoteci şi chiar la colţ de stradă.
Clasificarea drogurilor se face în funcţie de anumite criterii dintre care
amintim : originea produsului, regimul juridic şi efectul produs asupra sistemului nervos
central.
a.După originea produsului (Abraham şi colaboratorii, 2004):
- sintetic (produsele de plecare se obţin prin sinteză);
- semisintetic (produsele de plecare conţin şi produşi naturali);
- natural (compuşi naturali).
b.După regimul juridic (ibidem) :
- licite (substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului);
- ilicite (substanţe interzise).
c.După efectul produs asupra sistemului nervos central (ibidem) :
- psiholeptice;
- psihoanaleptice;
- psihodisleptice.
> Psiholepticele sunt depresori ai activităţii psihice.Aici sunt incluse
hipnoticele (somnifere), tranchilizantele şi sedativele (anxiolitice, calmante) şi
neurolepticele.Hipnoticele sunt folosite pentru inducerea somnului.Acestea pot avea şi efecte
adverse cum sunt somnolenţa, buimăceala la trezire, micşorarea performanţelor
motorii.Tranchilizantele şi sedativele sunt folosite pentru atenuarea stării de
anxietate.Neurolepticele sunt medicamente antipsihotice cu efecte complexe ce includ starea
de indiferenţă, atenuarea tulburărilor psihotice, fenomene vegetative şi endocrine diverse.
> Psihoanalepticele sunt stimulenţi ai activităţii psihice.Din această grupă
amintim nonanalepticele sau stimulenţi ai vigilităţii şi timoanalepticele caracterizate prin
acţiunea lor antidepresivă.
> Psihodislepticele sunt substanţe care perturbă activitatea psihică.Sunt
psihodisleptice halucinogenele, stupefiantele şi euforizantele.Halucinogenele provoacă
halucinaţii, adică experienţe perceptive care se însoţesc de credinţa absolută în realitatea unui
obiect fals perceput.Stupefiantele sunt substanţe psihotrope susceptibile să genereze
toxicomanie.Ele generează o stare de extremă inerţie fizică şi psihică în care subiectul are
privirea aţintită în gol şi nu reacţionează decât la stimuli deosebit de puternici.Cele mai
cunoscute stupefiante sunt morfina şi heroina.Euforizantele determină la consumatori o
dispoziţie hipertimică pozitivă, puerilă.
În continuare vom prezenta principalele droguri.Acestea sunt cocaina,
cannabisul şi derivaţii, opiul şi derivaţii, solvenţii volatili, anestezicele, halucinogenele şi
amfetamina.
1.Cocaina (coke, white, coco, nea, zăpadă)
Erythroxylon coca este arborele din care este extrasă cocaina.Cocaina a fost
demunită drogul disperării sau a săracului deşi se vinde cu zeci de dolari doza.
Coca se utilizează de foarte mult timp.În societăţile precolumbiene era
folosită ca plantă medicinală, drog stimulant sau obiect de ritual.La trei secole după
descoperire cocaina devenise populară peste Atlantic (a făcut parte din formula
Coca-Cola).Freud a fost promotorul ei în Europa.El a propus folosirea cocainei ca
anestezic.Freud a ajuns să consume cantităţi mari din acest produs şi chiar l-a recomandat
unui prieten morfinoman pentru a încerca să-l dezintoxice.Toxicitatea cocainei a determinat
însă renunţarea la utilizarea ei (Richard şi Senon,2005).
Prima doză produce adesea o impresie dezagreabilă (ameţeală, slăbiciune,
enervare, insomnie).A doua antrenează o exaltare euforică.În mod clasic, priza nazală (sniff)
asigură un efect rapid. „Liniile” de cocaină sunt aspirate pe nas cu ajutorul unui pai.Dar 40%
dintre cocainomani utilizează ţigareta sau calea intravenoasă (Porot A. Şi Porot M.,1999).
Drogul ajunge în creier în zece secunde.Valul euforic durează doar zece
minute şi impune luarea unei noi prize de drog sub ameninţerea unei căderi psihologice
importante care poate împinge la crimă.
Argumentul utilizat în favoarea cocainei este că, există mai mici riscuri de
contractare a virusului HIV datorită neutilizării injectării.În realitate 30-40% din drogaţi îşi
injectează cocaină diluată în suc de portocale.
Primele manifestări includ euforia, dar o euforie activă.Individul se simte
uşor, curajos, rezistent.El este mai lucid, mai guraliv, dovedeşte o nevoie intensă de
viteză.După acest episod de agitaţie intensă subiectul cade în apatie, într-o indiferenţă din
care caută să iasă printr-o nouă priză de drog.Astfel, cocainomanul se trezeşte prins într-un
cerc vicios, care se reia la fiecare consum.Urmează apoi faza halucinatorie şi tulburările de
comportament.Apar iluziile animate, în principal vizuale: tablourile prind viaţă, perdelele se
mişcă.Un tip aparte de halucinaţie este cea cutanată ce include senzaţii anormale de frig, de
electricitate, de furnicături.Apoi, curând, apare senzaţia că eşti devorat la suprafaţă (cutanar)
de paraziţi minusculi pe care individul îi vede şi îi simte.Individul se scarpină fără încetare, se
ciupeşte, uneori se zgârie în căutarea „viermelui”.Zgârieturile numeroase sunt mărturiile
acestei activităţi.De asemenea, buzele, gura sunt pline de sticlă pisată, de nisip pe care
individul încearcă să le smulgă (Porot A. Şi Porot M.,1999).
Cocainomania degenerează repede în obsesia individului că este pândit,
supravegheat, ameninţat; el se baricadează în casă, se ascunde sub pat, vegetează într-o stare
de dezordine, neglijenţă.Când doreşte să-şi procure o altă doză o face furişându-se pe lângă
pereţi sau, din contră, aleargă într-o cursă nebunească.Micul toxicoman nu ajunge la asemenea
manifestări.El se distinge prin alternanţele dintre depresie şi agitaţie, prin privirea neliniştită,
prin senzaţia neîncetată de mâncărime.(ibidem)
Activitatea practică este nulă.Treburile sunt abandonate, apare şi se
manifestă delicvenţa prin furturi şi acte de violenţă
Decăderea intelectuală şi dezagregarea personalităţii apar după câţiva ani
(cinci-zece).Se stabileşte un sindrom cronic, caracterizat prin insomnie, apatie, printr-o
adevărată psihoză paranoidă.La femeile cocainomane, incidenţa avorturilor este de 36% iar
procentul naşterilor premature este mult superior faţă de normal.
Simptomele sevrajului includ oboseala şi depresia.Tratamentul include
internarea într-un mediu spitalicesc şi îngrijire psihoterapeutică.
4.Solvenţii volatili
Iniţial, adolescenţii erau cei care inhalau vaporii rezultaţi din lipici.Apoi, au
fost folosite tot felul de produse: solvenţi, adezivi, dizolvanţi, lacuri, produse petroliere,
etc.Toate aceste produse au o acţiune toxică asupra organismului în special asupra sistemului
nervos, a ficatului, inimii, plămânilor, aparatului digestiv.Efectele asupra psihismului sunt :
starea de ebrietate sau euforie, uneori halucinaţii.Pe termen lung se observă perturbări afective
şi heteroagresivitate (Porot A., Porot M., 1999).
Manifestările intoxicaţiei apar în câteva momente de la administrare şi pot dura
câteva minute sau cel mult o oră.Tabloul simptomatic este caracterizat de: ameţeală,
incoerenţă ideo-verbală, manifestări halucinatorii, anxietate sau euforie şi agresivitate.
Frecvenţa utilizării este greu de evaluat, vârsta preferenţială este de la 11 la 16
ani.Există o formă tipică de consum care apare la copii de 13-15 ani fără probleme sociale sau
şcolare.Motivele pentru consum sunt curiozitatea şi presiunea covârstnicilor.Intoxicarea se
face în grup mic şi în secret.A doua formă este un consum bi- sau trisăptămânal şi apare la
unii copii cu probleme familiale şi şcolare (ibidem).
5.Anestezicele (PCP)
Phencyclidina (PCP) a fost dezvoltată iniţial de o companie farmaceutică dar
s-a renunţat la folosirea ei medicală pentru că declanşează simptoame de tip schizofrenic.Este
disponibilă ilegal ca o pudră albă, cristalină, care poate fi dizolvată fie în alcool, fie în
apă.Utilizarea ei a fost mai întâi orală, apoi a apărut obiceiul de a o fuma şi apoi de a o
injecta.Efectele sunt în funcţie de calea de administrare: dacă se foloseşte dizolvată efectele
apar în câteva secunde, fumată efectele apar în 2 până la 5 minute, iar sub formă de pastile sau
amestecată cu mâncarea efectele apar după 30 de minute.Efectele se menţin 4-6 ore şi uneori
mult mai mult. PCP poate determina reacţii psihotice, cu comportament neadecvat, adesea
violent, agitaţie, euforie, halucinaţii, dezorientare (Vintilă, 2004).
Dozele scăzute de PCP produc euforie şi scăderea inhibiţiei.Dozele medii pot
cauza anestezierea la nivelul întregului organism, cu tulburări de percepţie care pot genera
reacţii de panică şi comportamente defensive violente.Doze mari pot produce paranoia,
halucinaţii auditive, psihoze, similare cu schizofrenia.Dozele masive pot produce aritmii
cardiace, rigiditate musculară, convulsii, insuficienţă renală acută şi chiar
moartea.Phencyclidina generează dependeţă psihică şi fizică.Dezvoltarea toleranţei este
contestată.
7.Amfetaminele (ecstasy)
Amfetaminele sunt droguri care accelerează funcţionarea
organismului.Efectele fizice ale amfetaminei sunt similare cu cele ale altor droguri
stimulente.Consumatorii experimentează sentimente de euforie, alertă crescută şi o energie
crescută.Creşte activitatea cardiacă, respiratorie şi presiunea sanguină, senzaţiile de oboseală
şi foame sunt diminuate.Pot apărea palpitaţii.Apar tulburări de vorbire, cu alternanţă de
vorbire precipitată, agitată şi încetinită.Dozele mari pot duce chiar la colaps
fizic.Amfetaminele doar anulează nevoia de odihnă şi mâncare, nu o suplinesc (Vintilă,2004).
Amfetaminele produc iniţial plăcere fizică, aşa încât consumatorii doresc să
repete consumul de drog.Consumul de amfetamine sporeşte încrederea în sine, ducând la
ignorarea realităţii şi a limitelor personale, consumatorii crezând că sunt capabili să realizeze
obiective pe care nu le pot îndeplini în stare normală (ibidem).
Efectele imediate sunt comunicarea excesivă, agresivitate sporită, respiraţie
şi bătăi ale inimii accelerate, halucinaţii vizuale şi auditive.Apoi, acţiunile devin compulsive,
repetitive, iar pe termen lung apar tulburări mintale asemănătoare schizofreniei paranoide,
malnutriţie şi îmbolnăviri repetate datorită dietei sărace şi a lipsei somnului.
Amfetaminele provoacă dependenţă, în lipsa consumului apar simptomele de
sevraj : epuizarea severă, somn profund ce durează 24-28 de ore, depresie profundă, reacţii
anxioase.
Ecstasy (MDMA) este vândut sub formă de comprimate albe sau
cafenii.Ecstasy oferă o minunată stare de bine, căldură, iubire şi experienţă empatetică.
Simţurile rămân clare, emoţia este intensificată, gelozia şi neîncrederea sunt înlocuite cu un
sentiment al dragostei universale.Dezamăgitor, însă această primă experienţă nu va mai fi
trăită la fel de intens niciodată.Contrar unei opinii răspândite MDMA nu este afrodisiac, dar
permite înlăturarea inhibiţiilor sociale, cu o creştere a sezualităţii şi a nevoilor de contacte
intelectuale şi fizice, asociate cu o scădere a anxietăţii şi a caracterului defensiv.După
administrare mulţi consumatori descriu o perioadă de dezorientare de aproximativ 30 de
minute, urmată de o perioadă de stimulare euforică de 3 până la 6 ore, în care comunicarea cu
o altă persoană este ameliorată, perioadă ce se caracterizează prin abolirea senzaţiei de
oboseală şi prin tulburări de memorie.Această fază produce o stare de epuizare şi de depresie
de aproximativ opt ore, care uneori poate favoriza utilizarea altor droguri pentru înlăturarea
efectelor (Richard şi Senon, 2005).
Utilizarea ecstasy-ului alterează performanţele profesionale, şi, mai grav,
cele rutiere, în special datorită oboselii ce urmează consumului acestei substanţe.
Se estimează că 75% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt
contaminaţi cu virusul hepatitei C şi în jur de 40% cu virusul hepatitic B.Oficial, numărul de
cazuri de HIV/SIDA este foarte mic dar s-ar putea ca numărul real să fie mai mare. (Richard
şi Senon, 2005).
Infracţionalitatea legată de consumul şi traficul de droguri a crescut
constant începând cu 1990, tendinţa accentuându-se în ultimii ani.Dacă în anul 1989 s-au
înregistrat numai 11 infracţiuni legate de droguri, în 2003 s-au înregistrat 1462.Cantităţile de
droguri confiscate au crescut de la câteva kilograme pe an (475 kg în perioada 1970-1990) la
sute şi chiar mii de kilograme anual (5569 kg în 1996) (ibidem).
Conform Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în anul 2003 s-au declarat
consumatoare de droguri un număr de 1504 persoane deţinute, comparativ cu 1065 în anul
2001 şi 1131 în 2002.
2. Dependenţa de droguri
Principalii indici care pot sugera un consum de droguri sunt (Băban, 2003):
> schimbarea bruscă a comportamentului;
> scăderea memoriei;
> pierderea gradată a interesului faţă de familie, prieteni, şcoală, sport, pasiuni;
> schimbarea prietenilor şi încercarea de ascundere a lor;
> ochi injectaţi, pupile dilatate sau concentrate, coordonare deficitară a mişcărilor
oculare;
> acte de furt, minciuni;
> vorbire rapidă sau încetinită;
> lipsa inexplicabilă a banilor sau a obiectelor de valoare din casă;
> irascibilitate sau agresiune;
> treceri fără motiv de la bucurie sau tristeţe;
> pierderea sau creşterea apetitului;
> stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice sau neoboseală sau insomnie;
> ascultarea unor melodii care încurajează consumul de droguri;
> mirosuri sau pete neobişnuite pe piele sau pe îmbrăcăminte, urme de înţepături,
vânătăi;
> deţinerea de prafuri, capsule, fiole, seringi, ace, etc.;
> asumarea de comportamente de risc : conducerea autovehiculelor, relaţii
sexuale neprotejate;
> probleme cu legea.
Efectele grave ale consumului de droguri includ (Băban,2003) :
> accidente de maşină – consumul de droguri este una dintre principalele cauze
ale accidentelor de maşină în care sunt implicaţi adolescenţii şi tinerii;
> violenţă şi delicvenţă – adolescenţii care consumă droguri sunt predispuşi la
acte de violenţă;
> comportamente sexuale de risc – riscul pentru sarcini nedorite, infectarea cu
boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA este foarte mare;
> costuri emoţionale – consumul de droguri scade stima de sine, creşte riscul de
apariţie a depresiei şi a agresivităţii, creează probleme cu prietenii, şcoala sau părinţii;
> suicidul – în multe cazuri consumul de droguri duce la suicid.
Un studiu efectuat de Ana Stoica-Constantin şi Ticu Constantin
investighează fenomenul consumului de droguri în România (Ferreol (coord.), 2000).Prima
parte a studiului pe care o vom analiza în continuare urmăreşte identificare factorilor
favorizanţi şi a factorilor inhibitori pentru consumul de droguri în rândul
adolescenţilor.Rezultatele studiului au scos în evidenţă că 92,9% dintre subiecţi nu au
consumat niciodată droguri, 4,5% declară că au încercat câteva, 1,2% declară că obişnuiesc să
consume droguri.În opinia adolescenţilor cauzele interne ale consumului de droguri sunt
curiozitatea, dorinţa de senzaţii tari, lipsa de maturitate, problemele personale, singurătatea,
iar cele externe sunt anturajul, climatul familial defavorabil, nivelul cultural sau intelectual
redus, lipsa informaţiilor despre droguri şi imitarea modelelor din filme.Cauzele interne au
ponderi similare în determinarea comportamentului de consum, în timp ce cauzele externe
sunt mai degrabă stereotipice spun autorii studiului.În ceea ce priveşte situaţiile favorabile
consumului de droguri, acestea sunt prietenia toxicomanilor, distracţiile (petreceri, discoteci,
baruri) şi frecventarea anumitor grupuri.De cealaltă parte, factorii inhibitori sunt tăria de
caracter, teama de dependenţă, conştientizarea pericolului, gradul de cultură sau educaţie,
teama de părinţi şi mediul în care trăiesc.
Metodele de prevenire a consumului de droguri includ conform, O.S.A.P.
(Office for Substance Abuse Prevention – USA), strategiile individuale, strategiile de grup,
cele care vizeză şcolile şi părinţii şi campaniile mass-media.Cele mai eficiente sunt metodele
combinate (Abraham şi colaboratorii, 2004).
a.Strategiile individuale constau în schimbarea atitudinii, comportamentului şi
a nivelului de cunoştinţe despre droguri.Asemenea strategii se adresează unei persoane în
individualitatea sa.În această categorie se încadrează următoarele metode:
> tactici de înfricoşare, care au scopul de îndepărtare a grupului ţintă de un
anumit comportament, bazându-se pe sentimente de anxietate;
> tehnici ce folosesc mesaje sensibilizante;
> tehnici de abordare afectivă şi interpersonală.Programele urmăresc
îmbunătăţirea imaginii personale, a deciziei, a aptitudinilor de comunicare;
> oferirea de activităţi alternative.Principalul scop este crearea unor situaţii
provocatoare care să îndepărteze plictiseala;
> abordarea informativă porneşte de la supoziţia că oamenii folosesc droguri
pentru că nu sunt suficient informaţi despre efectele negative ale consumului.Dacă
informaţiile vin de la o sursă pe care grupul ţintă o consideră de încredere, oferirea de
informaţii poate avea un rol important;
> abordarea „mi s-ar fi putut întâmpla mie” porneşte de la presupunerea că, deşi
tinerii sunt conştienţi de pericolele consumului de droguri, ei presupun că acestea nu se vor
răsfrânge asupra lor;
> „a şti să lucrezi cu emoţiile” – această metodă este bazată pe teoria că oamenii
folosesc drogurile ca o reacţie la problemele emoţionale.Se urmăreşte creşterea rezistenţei la
stres şi detectarea grupurilor de risc;
> îmbunătăţirea deprinderilor sociale.Aceste programe sunt direcţionate spre
îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, întărirea asertivităţii şi încurajarea participanţilor să
reziste la presiunea socială;
> identificarea comportamentului antisocial la vârste tinere.La baza acestei teorii
stă principiul conform căreia agresivitatea, rebeliunea, nerăbdarea şi timiditatea pot fi
indicatori timpurii ai problemelor comportamentale de mai târziu.Programele urmăresc
descoperirea acestor copii în fazele lor incipiente şi orientarea lor spre o direcţie mult mai
acceptabilă social.
b.Strategii de grup.Aceste strategii au în general o influenţă majoră, în
special în cazul adolescenţilor.
c.Strategii care vizează şcolile – presupun stabilirea unui centru de
consiliere în care şcolile şi organizaţiile din exterior lucrează împreună pentru a formula
mesaje clare împotriva consumului de droguri.
d.Strategii care vizează părinţii
e.Campaniile mass-media sunt foarte eficiente în combinaţie cu strategiile
de prevenţie individuale (ibidem).
Din anul 1999, România a intrat în rândul ţărilor care aplică programul
ESPAD (European School Project and Alcohol and other Drugs) pentru a determina
cunoştinţele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de
droguri.Rezultatele ESPAD 2003 au arătat o triplare a consumului de ecstasy în 2003
comparativ cu anul 1999. 55,5% dintre elevi încep să consume bere înainte de vârsta de 14 ani
(dublare a proporţiei faţă de 1999), în timp ce 50% dintre respondenţi au declarat că au
consumat vin înainte de vârsta de 14 ani (7% spor de creştere faţă de 1999).Debutul precoce
(până la vârsta de 14 ani) al consumului de marihuana/haşiş, cocaină, heroină înregistrează
scăderi faţă de 1999.Cele mai cunoscute droguri printre elevi au fost : heroina, cocaina,
marihuana/haşiş şi tranchilizantele/ sedativele (Richard şi Senon,2005).
Tinerii din România care încearcă să consume droguri, utilizează, în primul
rând, drogurile experimentale, recreaţionale (marijuana, haşiş, extasy, LSD, alcool etilic +
medicamente), cel mai des marijuana şi haşiş.Tendinţa de consum a produselor de cannabis
este stabilă (8,9–9%), dar utilizarea LSD-lui este în creştere (0,2–1,8–2,4%), în rândul
persoanelor care au afirmat că consumă droguri.Tendinţa prezentată cu privire la substanţele
narcotice consumate în România este întărită şi de concluziile raportului EMCDDA, 2002,
privind ţările candidate, conform cărora consumul experimental, recreaţional de droguri
devine, în mod tot mai evident o parte integrantă a culturii tinerilor din ţările candidate (Degi,
2002).
Capitolul III
1. Motivaţia
2. Stima de sine
2. Ipoteze
În vederea atingerii obiectivelor mai sus menţionate, au fost avansate
următoarele ipoteze de lucru:
Prima ipoteză: Există diferenţe la nivelul dependenţei pasive între tinerii
consumatori de alcool şi cei neconsumatori.
A doua ipoteză: Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul
rural care consumatori de alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă.
A treia ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi cei
neconsumatori la nivelul stimei de sine
A patra ipoteză: Există o legătură între structura motivaţională a personalităţii
şi stima de sine şi anxietatea la tinerii consumatori de alcool.
A cincea ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi tinerii
consumatori de droguri la nivelul dimensiunilor analizate.
Capitolul V
1. Subiecţii
2. Metodologia
1.Prima ipoteza
Contribuie la buna
dispoziţie şi înlătură
stresul
Comunic mai uşor cu alte
persoane
4%
18% 30% Nu vreau să creez opinie
separată
Recompensă după o
realizare
13%
12% Îmi place gustul băuturilor
13% 10% alcoolice
În lotul analizat 12% din subiecţi declară că, atunci când consumă alcool,
comunică mai uşor cu alte persoane, 10% nu vor să creeze opinie separată de restul
grupului.Numărul mare de subiecţi care consumă alcool din aceste motive demonstrează încă
o dată, dacă mai era necesar, cât de mare este presiunea grupului în care tinerii îşi petrec cea
mai mare parte a timpului.Dacă adăugăm la aceste răspunsuri şi procentul de 18% din subiecţi
care spun că a consuma alcool face parte integrantă din ocaziile festive, avem o imagine mai
completă a acestui fenomen.
Tinerii acceptă să urmeze normele grupului pentru că doresc să evite
singurătatea şi sentimentul de tristeţe asociat.Prietenii exercită o presiune constantă asupra
individului pentru a-l convinge să adopte acelaşi comportament cu al grupului.Cu cât
individului îşi caută mai intens rostul şi rolul în societate cu atât are nevoie de un grup care
să-i ofere o „imagine”, un prototip, la care să adere, cu care să se identifice.Astfel,
adolescenţii simt nevoia să-i imite pe ceilalţi semnificativi, şi din acest punct de vedere
consumul de substanţe este strâns legat de intensitatea relaţiei cu semenii.Există o explicaţie
pentru acest comportament: cu cât un adolescent resimte mai intens dorinţa de a consuma
alcool el va banaliza această dorinţă şi va propune celorlalţi conduite asemănătoare de consum
în ideea estompării acestei iniţiative în mulţime.
Pe de altă parte adolescentul şi tânărul caută în compania prietenilor o
modalitate de a evada din mediul în care trăiesc, mediu care nu le oferă posibilitatea de a-şi
atinge idealurile.Din contră, uneori, mediul în care trăiesc tinerii le suprimă orice posubilitate
de a-şi satisface nevoia de autorealizare.Astfel, tinerii se vor autosabota chiar şi în sarcinile pe
care le pot îndeplini uşor.De aici frustrarea şi lipsa de speranţă a tinerilor.Dacă adolescenţii
sunt descurajaţi şi simt că nu mai au o motivaţie pentru a merge mai departe vor apela la
consumul de alcool.Neavând încredere în viitor, pentru ei alcoolul reprezintă singura soluţie
de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul nu mai contează.Alcoolul, devine astfel un
refugiu.Şi acest cerc vicios se repetă...
Majoritatea adolescenţilor şi tinerilor urmăresc prin consumul de alcool
obţirea unei senzaţii de fericire, a unui control asupra lucrurilor din jur.Într-o societate în care
adolescenţii au prea puţine posibilităţi de a deţine controlul, modalitatea prin care o pot face
totuşi este prin alegerea unor comportamente de consum.Când consumă alcool adolescenţii
cred că sunt capabili să facă tot ce îşi propun, atribuind greşit sursa acestei autoeficienţe
propriilor aptitudini.În realitate, tocmai efectul dezinhibitor al alcoolului poate fi sursa acestei
credinţe eronate.După ce efectele alcoolului încetează urmează un sentiment de neputinţă, de
lipsă de speranţă mai accentuat decât înainte.
Şi în cazul subiecţilor analizaţi în această lucrare motivaţia pentru
consum este depăşirea situaţiilor conflictuale din familie, de la şcoală sau din grupul de
prieteni.4% dintre subiecţi declară acest motiv pentru consumul de alcool (vezi Figura 1).
Pentru mulţi tineri, alcoolul reprezintă o modalitate de a uita de greutăţile vieţii,
reprezintă o modalitate de dobândire a unei senzaţii de linişte, dar de multe ori alcoolul
înseamnă doar distracţie.Ei consumă droguri în baruri, discoteci sau alte locaţii, uneori doar
din curiozitate.
În lotul studiat 30% din subiecţi declară că au ales să consume alcool
pentru că, consumul contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul, iar 13% îşi motivează
consumul prin faptul că le place gustul băuturilor alcoolice.13% consumă alcool pentru a se
recompensa după o realizare.Toate aceste motive sunt pretexte pentru a ieşi din cotidian, de a
se simţi bine alături de ceilalţi.
Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul rural
consumatori alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă.
Nevoia de apartenenţă se referă la trebuinţa de identificare afectivă cu un
grup sau cu o categorie socială, de a fi în consonanţă afectivă şi cognitivă cu membrii
grupului.Subiecţii cu valori mai mari au legături sentimentale cu semenii lor, sunt atraşi de
societate, de grup, acordă atenţie celor din grup.Subiecţii care au valori mai mici sunt mai
introvertiţi, se descurcă singuri, nu au foarte mulţi prieteni, sunt puţin egoişti.
Putem asocia nevoia de apartenenţă scăzută cu structura individualistă şi
nevoia de apartenenţă ridicată cu structura colectivistă.Structura individualistă este
caracteristică persoanelor care fac ce gândesc, pun accent pe capacităţile, trăirile, ideile
personale din dorinţa de a se separa de ceilalţi.Individualiştii îşi folosesc resursele pentru a-şi
atinge propriile scopuri.Structura colectivistă este caracteristică persoanelor care comunică
indirect, ei sunt atenţi la gândurile şi trăirile neexprimate ale membrilor grupului, trăiesc
sentimentul împlinirii sinelui prin ceilalţi.Colectiviştii cuceresc stima de sine prin relaţii
interpersonale armonioase şi se adaptează cu uşurinţă la diverse situaţii.
Socializarea copiilor cunoaşte diferenţe semnificative în mediile colectiviste
faţă de cele individualiste.În mediile colectiviste, copii sunt îmbrăţişaţi mai mult, sunt trataţi
cu mai multă tandreţe dar au mai puţină libertate şi autonomie în comparaţie cu cei din
mediile individualiste.Familiile individualiste sunt mai calde faţă de copii dar manifestă şi un
control mai ridicat asupra acestora.Acestor medii le este caracteristică dependenţa faţă de
părinţi, manifestată în toate domeniile importante ale vieţii şi de asemenea şi accentul pe
relaţiile interpersonale.
Copiii din mediile individualiste sunt adesea lăsaţi să-şi aleagă singuri un mod
de a trăi, după ce le-au fost schiţate în prealabil nişte reguli.Aceste reguli pot fi urmate sau
încălcate, încălcarea lor nefiind sancţionată foarte sever de către părinţi.Încurajaţi să fie
autonomi copii din familiile individualiste sunt cei care îşi exprimă liber trăirile, dorinţele
fiind trataţi în consecinţă.Independenţa este valorizată şi încurajată, accentul este pus pe
realizarea personală.
Mediul rural este un mediul prin excelenţă colectivist.Copii crescuţi în mediul
rural sunt învăţaţi să aprecieze grupul şi nevoile acestuia chiar cu riscul de a ignora propriile
nevoi.Apartenenţa la un anumit grup este valorizată şi pentru că în mediul rural grupurile sunt
puţin numeroase.Relaţiile în grup sunt apropiate şi nu apare intenţia membrilor de a-l
părăsi.Copii crescuţi în mediul urban aleg să fie membrii în mai multe grupuri, relaţiile în
cadrul grupului fiind mai superficiale.Dacă grupul din mediul rural valorizează consumul de
alcool atunci este cert că toţi membrii acestui grup vor consuma alcool.Presiunea grupului este
mare şi dorinţa de a rămâne în grup de asemenea.Astfel, subiecţii din mediul rural aleg să-şi
menţină apartenenţa la un grup chiar dacă acesta încurajează comportamente de risc.În mediul
urban, individualist, presiunea grupului la consumul de alcool este de asemenea mare, dar
individul poate să aleagă să părăsească grupul fără să simtă că este dezrădăcinat .
Nevoia de aparteneţă este vizibilă în mare măsură şi în cazul lotului
analizat.Întrebaţi cu cine consumă alcool subiecţii din mediul rural indică grupul de prieteni în
proporţie 68% şi colegii în proporţie de 21%.Nici nu se pune probleme consumului de alcool
cu persoane necunoscute, iar consumul solitar este întâlnit la un număr foarte mic de subiecţi.
Cu cine consumi alcool? Rural
0% 8%
3%
21%
68%
Printre tinerii din mediul rural pot să existe mulţi care nu îndrăznesc să refuze
paharul cu băutură de teama de a nu fi izolaţi, de a nu fi respinsi.Să fi respins sau expulzat
dintr-un grup valorizat poate să fie o experienţă infricoşătoare pentru mulţi tineri, iar
posibilitatea de a se integra într-un alt grup, în mediul rural, nu este certă.Aici grupurile sunt
puţin numeroase, iar relaţiile dintre membrii sunt foarte apropiate.În acelaşi timp dorinţa de a
accepta noi membri este redusă, tocmai din această cauză (a relaţiilor strânse dintre membrii).
Indivizii care nu fac parte din grup pot să caute posibilitatea de a fi integraţi prin
intermediul consumul de alcool.Este cazul indivizilor care părăsesc un grup în care consumul
de alcool nu este valorizat pentru a se integra între similari, consumatori de alcool.
6% 4% 15%
25%
50%
Marihuana
25%
Steroizi
50%
Ecstasy LSD
0% 25%
Steroizi
Ecstasy 0%
20%
LSD
0%
Marihuana
80%
Subiecţii consumatori de droguri sunt doi din mediul urban şi patru din mediul
rural.Dintre aceştia patru persoane sunt şi consumatoare de alcool şi două sunt
neconsumatoare de alcool.Consumul este experimental la cinci persoane din cele şase şi doar
la o persoană este ocazional.În cazul consumului ocazional drogul consumat sunt steroizii
anabolizanţi care nu sunt clasic încadraţi între droguri şi nu sunt percepuţi ca foarte
nocivi.Fără excepţie toate persoanele care au consumat droguri au declarat că au renunţat la
consumul de droguri.
Vârsta consumului de droguri este de 17 ani sau mai mult la consumatorii din
mediul rural şi 15-16 ani la cei din mediul urban.
15- 16 ani
100%
17 ani sau
mai mult
0%
15- 16 ani
25%
17 ani sau
mai mult
75%
În mediul rural vârsta consumului este mai ridicată, dar numărul subiecţilor
care au consumat droguri este dublu faţă de numărul celor din mediul urban.În plus, subiecţii
din mediul rural care au declarat că li s-au oferit droguri este procentual mai mare în mediul
rural.
În schimb adolescenţii consumă alcool în medie în jurul vârstei de 13-14 ani
în mediul urban şi 15-16 ani în mediul rural..
Se ridică din nou problema accesibilităţii consumului de alcool.Tinerii din
mediul urban au mai mare acces la băuturile alcoolice.Aici intervine şi controlul familiei care
este mai puţin intens decât al familiei din mediul rural.Tinerii din mediul urban au o mai mare
libertate în alegerea comportamentelor pe care le adoptă, consumul de alcool la vârsta de 13
ani putând fi ascuns de familie, dar cunoscut de grupul de covârstnici care este, în general,
locul iniţial în care se desfăşoară comportamentul de consum.În mediul rural controlul este
mai ridicat, de asemenea accesul la băuturi alcoolice în afara familiei este redus.
Ce vârstă ai avut când ai consumat prima dată
băuturi alcoolice mai mult decât câteva
înghiţituri? Mediu urban
13% 3%
23%
10%
7%
44%
7% 3%
7% 0% 30%
53%
50%
50%
0%
0%
33%
34%
33%
Locul unde se consumă droguri este discoteca sau barul atât în cazul tinerilor din
mediul urban cât şi a celor din mediul rural.Drogurile sunt procurate în general de la persoane
cunoscute, prieteni dar şi de la necunoscuţi şi consumate în acelaşi grup.
Există o diferenţă între consumatorii de droguri şi consumatorii de alcool în ceea
ce priveşte mediile scorurilor obţinute la nevoia de autonomie.Consumatorii de droguri au o
nevoia de autonomie mai ridicată.Nevoia de autonomie, de independenţă este nevoia de a avea
voinţă proprie şi de a acţiona pe baza acestei voinţe.Subiecţii cu valori mari fac ceea ce vor şi
ceea ce le place, sunt nonconformişti, sunt încăpăţânaţi şi ţin la nevoile lor, chiar şi cu riscul
unor dezavantaje.Dobândirea independenţei constituie un rezultat firesc al autocunoaşterii la
care se supune adolescentul.Pentru că descoperă resursele bogate de care dispune,
adolescentul doreşte să le fructifice şi aspiră la independenţă.Această independenţă se
manifestă la nivel valoric prin negarea tuturor valorilor părinţilor, a regulilor care i-au fost
inoculate.Comportamentul adolescentului este excentric, parcă în ciuda tuturor regulilor pe
care le-a respectat până acum.Consumul de droguri poate fi apogeul acestei căutări interioare
a valorilor proprii.Dovadă a faptului că acest consum este doar o etapă pe calea maturizării
este şi răspunsul la întrebarea adrestată subiecţilor „Aţi renunţa la consumul de
droguri?”.Toţi subiecţii au răspuns afirmativ.În cazul consumului de alcool se menţin
aceleaşi coordonate ale nevoii de autonomie, doar că prezenţa consumului de alcool nu este la
fel de blamată ca în cazul drogurilor.Sunt cazuri în care consumul de alcool este încurajat în
familie.Nu este de neglijat aici atitudinea tatălui care îi spune fiului său „ce fel de bărbat eşti
tu dacă nu rezişti la câteva pahare de alcool”.
Nevoia de autojustificare apare în urma decepţiilor, eşecurilor,
frustrărilor.Subiecţii cu valori mari îşi apără valorile faţă de un pericol real sau imaginar şi a
încrederii în sine în faţa altora care îi contestă.Consumatorii de droguri au o nevoie de
ajutojustificare mai scăzută decât a consumatorilor de alcool.Pentru că autojustificarea se face
în faţa celorlalţi şi ca reacţie la criticile, celorlalţi consumatorii de droguri sunt mai puţin
expuşi.Consumul de droguri, în cazul lotului analizat, nu este motiv de laudă, ba chiar din
contră este ascuns de ceilalţi.Dacă anturajul nu ştie nu are ce să critice şi nici nu e nevoie de
justificări.Pe de altă parte consumul de alcool este mult mai vizibil şi mai comentat în grupul
de prieteni care poate fi eterogen din punct de vedere al atitudinii faţă de consum (pentru
consum sau împotriva lui).Nu trebuie ignorat aici şi rolul programelor anti-drog care sunt mai
numeroase decât cele pentru consumul de alcool.
Nevoia de dominare raţională este nevoia de a ieşi în evidenţă.Subiecţii cu
valori mari manifestă competitivitate şi urmăresc obţinerea succesului cu orice preţ şi prin
orice mijloace.Dacă dorinţa adolescentului sau a tânărului este să dovedească că este cel mai
bun, indiferent de domeniu va alege metode care pot fi discutabile din punct de vedere al
sănătăţii.Consumul de droguri poate fi încadrat în acest tip de metode.Dacă pentru a ieşi în
evidenţă alegi un comportament care îţi dăunează sănătăţii pe termen scurt dar şi pe termen
lung ţi-ai atins scopul, poţi să spui că i-ai depăşit pe ceilalţi şi să te simţi bine cu tine
însuţi.Consumul de alcool este relativ comun în grupurile de tineri şi nu este considerat o
modalitate suficient de „inovatoare” de a ieşi în evidenţă.
Dependenţa pasivă este caracteristică persoanelor care preferă dependenţa
faţă de alţii de dragul siguranţei mai ales în decizii importante, evitând responsabilitatea şi
ascunzându-se în spatele altora.Subiecţii cu valori mai mici au o personalitate care vrea să iasă
în evidenţă, având nevoie de independenţă.Subiecţii care consumă droguri au dependenţa
pasivă mai scăzută faţă de consumatorii de alcool.Dacă consumul de alcool este văzut ca o
modalitate de evadare din faţa problemelor, ca o fugă de responsabilităţile caracteristice
vâstei, consumul de droguri este o declaraţie de independenţă (vezi nevoia de autonomie).
Sociabilitatea este caracteristică persoanelor care se simt bine în anturaj,
activează bine în grup şi sunt toleranţi cu semenii lor.Subiecţii cu valori mari se acomodează
uşor în orice grup, sunt prietenoşi, activi în echipă.În adolescenţă, timpul petrecut alături de
familie se diminuează.Majoritatea timpului adolescentul îl petrece în cadrul şcolii sau în
grupurile de prieteni.A fi membru într-un grup valorizat social este un deziderat major al
tuturor tinerilor.Cum membrii grupurilor trebuie să aibă anumite „calităţi” ce poate fi mai
important decât integrarea rapidă şi atitudinea prietenoasă faţă de restul membrilor.Implicarea
în activităţi comune, preocuparea pentru concret, pentru aici şi acum sunt foarte valorizate.
Consumatorii de droguri sunt mai sociabili decât consumatorii de alcool.Dacă pentru a
rămâne într-un grup valorizat social tânărul trebuie să consume droguri, acesta o va face
pentru a demonstra că este un „membru al echipei”.Ce poate să demonstreze integrarea mai
rapidă într-un grup dacă nu adoptarea promptă a consumului de droguri de către tânăr?
Consumul de alcool este prezent în majoritatea grupurilor de adolescenţi, se observă totuşi că,
în general, consumatorii fac parte din acelaşi grup cu alţi consumatori, iar neconsumatorii
alcătuiesc un grup distinct.Pe de altă parte sociabilitatea poate să fie un deziderat al
adolescentului, nu neapărat şi o caracteristică a personalităţii sale.
Stima de sine reprezintă încrederea în propria minte, în propriul
discernământ, înseamnă încrederea în capacitatea noastră de a lua decizii corecte şi
într-un timp oportun, capacitatea de a controla schimbările.La o persoană cu o constantă
stimă de sine ridicată a se regrupa, a trece de la un grup la altul serveşte mai mult la a se
diferenţia de ceilalţi.În cazul acestor persoane modul lor de acţiune constă în a-şi asuma
riscuri, a căuta să-şi dezvolte competenţele, a-şi depăşi limitele, a creşte.Nivelul global al
stimei de sine influenţează alegerile pe care individul le face în viaţă
Consumul de droguri poate să fie un comportament riscant ales de o
persoană doar din dorinţa de a experimenta tot ce se poate experimenta în diferitele perioade
ale vieţii.
O persoană cu stimă de sine ridicată are încredere în propriile capacităţi
şi este convinsă că poate renunţa la consumul de droguri.Dacă încearcă din curiozitate să
consume droguri îşi va explica motivat această decizie prin nevoia de a cunoaşte, prin
curiozitate.
Această motivaţie a consumului nu va altera stima de sine a tânărului
care nu consideră un eşec personal consumul de droguri.Aceeaşi explicaţie se poate aplica şi
consumului de alcool, diferenţele între nivelurile stimei de sine pot să apară dacă se ia în
considerare frecvenţa consumului, pentru că în cadrul lotului analizat nu apare nici o persoană
care să fi consumat în ultimele 30 de zile orice fel de drog, în schimb tinerii consumatori de
alcool au ingerat diverse cantităţi în ultimele 30 de zile.
3% 17%
17%
25%
24%
14%
În mediul urban consumul de alcool este relativ egal împărţit între toate
variantele de răspuns propuse.Se observă totuşi un procent mai mare de subiecţi care au
răspuns că au consumat cel puţin o porţie de alcool în 3-5 zile din ultimele 30 şi în 10-19 zile
din ultimele 30 de zile.Frecvenţa mare a consumului ridică unele semne de întrebare şi ar
trebui analizată mai amănunţit.
Jumătate din tinerii din mediul rural au consumat alcool în 1-2 zile din
ultimele 30 de zile.Frecvenţa ridicată a consumului este mai puţin prezentă în cazul acestor
subiecţi.
13% 0%
10%
10%
50%
17%
Concluzii
Anexa 1
CORT 2004
Instrucţiuni: Citiţi cu atenţie fiecare întrebare şi marcaţi răspunsul potrivit prin
încercuirea cifrei sau cifrelor corespunzătoare (sunt mai multe răspunsuri posibile). Dacă nu
găsiţi un răspuns care să se potrivească exact , marcaţi-l pe cel mai apropiat de acesta.
1. Ce vârstă ai avut când ai consumat pentru prima dată băuturi alcoolice mai mult decât
câteva înghiţituri?
a) Nu consum alcool
b) Consumul de alcool contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul
c) Când consum alcool comunic mai uşor cu alte persoane
d) Când mă găsesc între persoane care consumă alcool, nu vreau să creez opinie separată
e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)
f) Pentru că îmi place gustul băuturilor alcoolice
g) Pentru că face parte integrantă din ocaziile festive şi oficiale
h) Pentru că aşa am văzut în familie
i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală/universitate, cu prietenii
j) Pentru că sunt o persoană timidă
k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi).............................................................
4.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut cel puţin o porţie de alcool (o porţie înseamnă: 25 ml
de tărie=un păhărel de tărie, 100ml de vin=1 pahar de vin, 250 ml de bere=1/2 sticlă de bere)?
5.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut 5 sau mai multe porţii de alcool una după alta în
decurs de câteva ore?
a) Nu consum droguri
b) Consumul de droguri contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul
c) Când consum droguri comunic mai uşor cu alte persoane
d) Când mă găsesc între persoane care consumă droguri, nu vreau să creez opinie separată
e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)
f) Pentru a mă simţi mai bine după ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut
g) Pentru că îmi place efectul drogurilor
h) Pentru că aşa am văzut în familie
i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală, cu prietenii
j) Pentru că sunt o persoană timidă
k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi).............................................................
18. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai consumat cel puţin o dată droguri?
Scala Rosenberg
Instrucţiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufleteşti.Citiţi fiecare
descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum
vă simţiţi acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele.Nu pierdeţi prea mult
timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul cum vă
simţiţi în prezent.
Nr Foarte
Itemii Deloc Puţin Destul
crt. mult
1. Mă simt calm(ă). 1 2 3 4
2. Mă simt liniştit(ă). 1 2 3 4
3. Sunt încordat(ă). 1 2 3 4
4. Îmi pare rău de ceva. 1 2 3 4
5. Mă simt în apele mele. 1 2 3 4
6. Sunt trist(ă). 1 2 3 4
7. Mă îngrijorează nişte neplăceri posibile. 1 2 3 4
8. Mă simt odihnit(ă). 1 2 3 4
9. Mă simt neliniştit(ă). 1 2 3 4
10. Mă simt bine. 1 2 3 4
11. Am încredere în puterile mele. 1 2 3 4
12. Mă simt nervos (nervoasă). 1 2 3 4
13. Sunt speriat(ă). 1 2 3 4
14. Mă simt iritat(ă). 1 2 3 4
15. Sunt relaxat(ă). 1 2 3 4
16. Mă simt mulţumit(ă). 1 2 3 4
17. Sunt îngrijorat(ă). 1 2 3 4
18. Mă simt agitat şi „scos din fire”. 1 2 3 4
19. Mă simt vesel(ă). 1 2 3 4
20. Sunt bine dispus(ă). 1 2 3 4
Anexa 4
3. a.Unul dintre motivele majore pentru care există războaie este insuficienta implicare în
politică a cetăţenilor.
b.Vor exista întotdeauna războaie,indiferent cât am încerca să le prevenim.
4. a.În cursul vieţii orice individ poate câştiga stima şi respectul pe care le merită.
b.Din păcate,valoarea unui om este adesea nerecunoscută,oricât de mult s-ar strădui el.
9. a.Nu o dată mi-am dat seama că ceea ce trebuia să se întâmple s-a şi întâmplat.
b.Lăsate la voia întâmplării problemele nu mi s-au rezolvat niciodată la fel de sigur,ca
atunci când mă hotăram să acţionez eu însumi pentru a le rezolva.
10. a.În cazul unui student foarte bine pregătit poate fi rar vorba de o „examinare nedreaptă”.
b.De multe ori întrebările de examen tind să fie atât de departe de cursul predat încât
studiul este într-adevăr fără folos.
11. a.Obţinerea unui succes este o chestiune de muncă serioasă,norocul având prea puţin de-a
face cu asta.
b.Obţinerea unui loc de muncă depinde de a fi la locul potrivit şi la momentul potrivit.
13. a.Când îmi fac planuri sunt aproape întotdeauna sigur că voi putea să le îndeplinesc.
b.Nu este întotdeauna înţelept să îţi faci planuri pe termen lung ,pentru că oricum multe
întâmplări ţin de şansă sau neşansă.
15. a.În cazul meu, a obţine ce vreau are puţin de-a face cu norocul ,sau chiar deloc.
b.De multe ori putem foate bine să decidem ce este de făcut dâmd cu banul.
16. a.A deveni şef depinde de cât de norocos este cineva pentru a se găsi la locul potrivit
înaintea celorlalţi.
b.Reuşita oamenilor în a face ceea ce trebuie depinde de abilitatea lor,norocul având
puţină importanţă sau deloc.
17. a.Atâta timp cât problemele mondiale îngrijorătoare,cei mai mulţi dintre noi suntem
victime ale unor forţe pe care nici nu le înţelegem,nici nu le controlăm.
b.Luând parte în mod activ la problemele sociale şi politice,oamenii pot controla
evenimentele mondiale.
18. a.Majoritatea oamenilor nu realizează în ce măsură viaţa lor este controlată de evenimente
întâmplătoare.
b.Nu există „noroc”.
21. a.În cursul vieţii întâmplările negative sunt echilibrate de cele pozitive.
b.Cele mai multe eşecuri se datorează fie lipsei de abilităţi,fie ignoranţei,fie lenei sau
tuturor la un loc.
23. a.Uneori nu pot înţelege cum ajung profesorii să dea notele pe care le dau.
b.Există o relaţie directă între nivelul pregătirii şi notele pe care le obţin elevii/studenţii.
25. a.Adesea simt că am prea puţină influenţă asupra lucrurilor care ni se întâmplă.
b.Îmi este imposibil să cred că şansa sau norocul joacă un rol important în viaţa mea.
29. a.Cel mai adesea nu înţeleg de ce politicienii se comportă aşa cum se comportă.
b.În cursul vieţii lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atât la nivel naţional
cât şi la nivel local.
Anexa 5
S.M.P.
Răspundeţi cu DA sau NU la următoarele întrebări:
Întrebarea DA NU
1. Aţi vrea să realizaţi ceva într-adevăr important?
2. Vă puteţi uşor lipsi de prieteni un timp mai îndelungat?
3. Vă “ sare ţandăra” repede când nu obţineţi ceea ce vreţi?
4. Doriţi întotdeauna să aflaţi exact ce gândesc alţii despre dumneavoastră?
5. Aveţi (simţiţi) remuşcări de conştiinţă şi atunci când nu cunoaşteţi exact motive-
le?
6. După părerea prietenilor aţi fi apţi pentru o muncă (funcţie) de conducere?
7. Vă place să vă îmbrăcaţi astfel, ca să vă deosebiţi de alţii?
8. Ascultaţi cu plăcere sfaturile unor oameni mai în vârstă şi cu mai multă experi-
enţă?
9. Aţi alege drept vocaţie preocuparea cu copiii?
10. Vă agasează oamenii dezordonaţi şi imprecişi?
11. Dacă sunteţi bolnav sau aţi suferit un accident vă face plăcere să fiţi cocoloşit,
dezmierdat?
12. Obişnuiţi să visaţi uneori, despre fapte mari pe care le veţi realiza odată?
13. Sunteţi indispus şi trist dacă trebuie să vă despărţiţi de cel mai bun prieten?
14. Vă place să necăjiţi (enervaţi) oamenii şi să-i “duceţi de nas”?
15. Suportaţi critica mai greu decât alţii?
16. Sunteţi în stare să fiţi nedrept şi să săvârşiţi fapte incorecte fără a avea un
sentiment deosebit de culpabilitate?
17. Puteţi fi convins uşor, să vă schimbaţi părerea ulterior unei decizii deja luate?
18. Realizaţi drept nereuşită acea şedinţă în care atenţia nu s-a polarizat asupra
dumneavoastră?
19. În relaţiile sociale, în relaţiile de prietenie în general rămâneţi independent?
20. Sunteţi dispus ca majoritatea timpului şi confortului dumneavoastră să-l
sacrificaţi pentru tineri sau pentru cei neajutoraţi sau mai slabi?
21. Sunteţi ceva mai neglijent, în a ţine o perfectă curăţenie şi ordine în jurul
dumneavoastră?
22. Evitaţi să vă plângeţi când păţiţi ceva neplăcut?
23. Aţi dori (doriţi) să faceţi ceva, ceea ce alţii consideră că necesită un efort
deosebit?
24. Este foarte important pentru dumneavoastră să rămâneţi în legătură (de exemplu
telefonică) cu rudele, prietenii când aceştia lipsesc o perioadă de timp?
25. Vă supăraţi uşor pe alţi oameni?
26. În gândirea dumneavoastră, vă reamintiţi frecvent situaţiile neplăcute suferite
Cândva?
27. Vă preocupă schimbarea permanentă pentru a deveni un om mai deosebit?
28. Influenţaţi, mai des, pe alţii sau invers?
29. Vă simţiţi stingher dacă sunteţi remarcat?
30. Sunteţi des tentat să faceţi ceva ce contravine cu obiceiul, cu uzanţa?
31. Vă deranjează mult batjocora, ultrajul celor lipsiţi de apărare?
32. Vă plac acele situaţii în care se pretinde un comportament după reguli foarte
stricte?
33. Preferaţi să evitaţi prietenii mult prea săritori sau devotaţi?
34. Este important pentru dumneavoastră să vă reuşească tot ceea ce demaraţi,
întreprindeţi?
35. Durează timp îndelungat până ce simţiţi atracţie, ataşament faţă de o nouă cunoş-
tinţă?
36. Se întâmplă să vă “ ieşiţi din pepeni” de supărare?
37. Dacă vă critică întotdeauna încercaţi să paraţi totul?
38. Se întâmplă ca ulterior să vă pară rău de faptele dumneavoastră?
39. În grupul de prieteni, de regulă, dumneavoastră daţi tonul?
40. Vă tulbură dacă vi se fac observaţii pentru vestimentaţia sau aspectul exterior
dumneavoastră?
41. Lesne deveniţi încăpăţânat, îndărătnic, dacă alţii vor să vă dirijeze?
42. Aţi fi total satisfăcut dacă v-aţi preocupa exclusiv de acţiuni de binefacere?
43. Vi s-ar părea plicitisitor, dacă toate muncile dumneavoastră în prealabil le-aţi
proiecta şi organiza?
44. De alintare şi îngrijire aveţi nevoie mai puţin decât alţii?
45. Este important pentru dumneavoastră să vă realizaţi munca mai bine decât alţii?
46. Ar fi bine să fiţi departe, un timp, de rude, de prieteni?
47. Vă distrează dacă reuşişi să vă faceţi de râs adversarul?
48. Evitaţi des anumite lucruri, întrucât vă este frică să suferiţi un eşec cu ele?
49. Sentimentul de culpă îl aveţi mai des decât alţii?
50. V-aţi descurca bine într-un serviciu unde aţi avea influenţă, putere, dreptul de a
conduce pe alţii?
51. Ar fi o alegere nepotrivită pentru dumneavoastră o meserie unde frecvent ar
trebui să apăreţi în faţa unui public, să vorbiţi în public?
52. Este importantă pentru dumneavoastră independenţa, să vă puteţi urma întotdea-
una drumul propriu?
53. Sunteţi gata întotdeauna să împrumutaţi, să dăruiţi lucrurile proprii celor care au
nevoie de ele?
54. De obicei, reusiţi greu să vă împărţiţi timpul?
55. Aveţi mare nevoie din partea altora de semnele de ataşament, gingăşie, afecţiu-
ne, blândeţe?
56. Vă fixaţi ştacheta sus întotdeauna pentru a realiza performanţe cât mai bune?
57. Dacă ar fi posibil, aţi ţine prietenii şi cunoştinţele mereu în preajmă?
58. Este greu să vă enerveze cineva sau ceva?
59. Dacă nu vă reuşeşte ceva, căutaţi întotdeauna să vă justificaţi, explicaţi?
60. Este incomod să vă daţi părerea despre alţii întrucât nu aveţi certitudinea că
puteţi fi obiectivi?
61. Vă cade greu să vă apăraţi drepturile în faţa celor de care depindeţi?
62. Vă place să trăiţi şi să vă mişcaţi astfel, să treceţi neobservat?
63. Preferaţi să trăiţi în stilul dumneavoastră, fără să vă pese de părerea altora?
64. Creşteţi şi îngrijiţi cu plăcere, pisica, câinele sau alte animale?
65. Sunt foarte antipatice pentru dumneavoastră persoanele care uneori nu respectă
curăţenia şi normele de igienă?
66. În locuri străine, vi se instalează repede sentimentul de părăsire, aservire?
67. Sunteţi dispus la un efort deosebit de mare, pentru a propăşi în viaţă?
68. După părerea dumneavoastră, fidelitatea şi statornicia faţă de prieteni este cea
mai importantă calitate umană?
69. Obişnuiţi să protestaţi cu voce tare, când cineva se bagă în rând în faţa dumnea-
voastră?
70. Reuşiţi să vă păstraţi încrederea în sine şi între oameni având “aere de superiori-
tate” şi foarte siguri pe sine?
71. Aveţi reţineri faţă de anumite lucruri, pentru că nu sunteţi sigur că veţi proceda
corect şi imparţial?
72. Aţi fost privat vreodată de drepturile dumneavoastră pentru că nu v-aţi putut
Apăra interesele?
73. De dragul prietenilor obişnuiţi să faceţi pe mucalitul, pe clovnul?
74. Este importantă pentru dumneavoastră libertatea, să puteţi merge unde vreţi şi
când vreţi?
75. Îi evitaţi pe cei ce, probabil, vă vor cere ajutorul sau sprijinul în viitor?
76. Vă displace precizia, preocuparea care necesită meticulozitate şi exactitate?
77. În străinatate, întotdeauna vă cuprinde uşor dorul de casă?
78. Este adevărat că, competiţia este cea mai importantă forţă de propulsie a
progresului uman?
79. Este indiferent pentru dumneavoastră dacă reusiţi sau nu să aveţi prieteni
noi?
80. Înfruntaţi cu plăcere păreri contrare cu ale dumneavoastră?
81. Evitaţi cu grijă întotdeauna acele situaţii în care aţi putea eventual să fiţi
ridicol?
82. Aţi avut vreodată o decepţie în sine, pentru că nu aţi ştiut să fiţi absolut
drept şi cinstit?
83. Vă cade greu, că în discuţii să vă expuneţi partea proprie?
84. Dacă povestiţi o întâmplare obişnuiţi să o “coloraţi” cu puţină actorie?
85. Vă este greu, ca într-o poziţie de subordonare să prestaţi maximal?
86. Sunteţi incapabil să manifestaţi întelegere, compasiune faţă de oamenii care
au ajuns în conflict cu societatea (alcoolici, huligani etc.)?
87. Este plictisitor dacă munca zilnică, odihna, ora meselor sunt ordonate riguros?
88. Vă impovărează dacă faţă de dumneavoastră se manifestă mereu grijă şi
devotament?
89. Încrederea în sinea dumneavoastră are nevoie de dovada că aţi rezolvat cu
succes sarcini dificile?
90. Pretindeţi întotdeauna totală loialitate şi ataşament de la prietenii şi cunoş-
tinţele dumneavoastră?
91. Evitaţi manifestările exteriorizate ale sentimentelor când sunteţi surescitat
sau supărat?
92. Sunteţi în stare să vorbiţi degajat despre o temă în care nu sunteţi specialist?
93. În general, judecaţi mai sever ce este corect şi ce nu este corect decât alţii?
94. Cu ocazia unor cunoştinţe noi, în general, dumneavoastră conduceţi discu-
ţiile?
95. Se afirmă des despre dumneavoastră că sunteţi un om spiritual şi distrac-
tiv?
96. Acceptaţi cu plăcere sarcini cu răspundere şi restricţii?
97. Vă străduiţi ca în orice ocazie să oferiţi mici atenţii cunoştinţelor dumnea-
voastră?
98. Puteţi lucra liniştit chiar în condiţii de deranj şi dezordine?
99. Simţiţi des că oamenii nu se interesează suficient de dumneavoastră?
100. Credeţi că majoritatea oamenilor nu sunt suficient de ambiţioşi?
101. Cu plăcere, aţi aparţine unui grup care recunoaşte drept principale va-
lori, relaţia amiabilă, călduroasă, prietenească între membrii grupului şi
manifestarea acestor relaţii?
102. Simţiţi dorul de răzbunare dacă cineva vă jigneşte?
103. Vă fâstâciţi dacă împrejurarea vă obligă să vă apăraţi drepturile?
104. Puteţi minţi, de nevoie, fără procese de conştiinţă?
105. Vă consideraţi, de regulă, prea puţin important ca să vă exprimaţi părerea?
106. Ar fi penibil dacă v-ar remarca radioul sau televiziunea?
107. Consideraţi că punctele de vedere proprii, în general, se aliniază cu ale
celorlalţi?
108. Aveţi o grijă deosebită să nu lezaţi niciodatţ sentimentele unora mai slabi ca Dv.?
109. Este important să fiţi întotdeauna îmbracat fără cusur?
110. Este mai uşor să recepţionaţi veştile proaste în prezenţa unui prieten bun?
111. Dacă v-aţi apucat de ceva faceţi tot posibilul să realizaţi maximul posibil?
112. Faceţi cu plăcere şi sacrificii băneşti pentru prieteni, rude?
113. Când cineva vă enervează simţiţi de-a dreptul ura pentru aceasta?
114. Întotdeauna aveţi grijă ca nimeni să nu vă poată reproşa comportarea?
115. Vă este foarte penibil când vă vine pofta să faceţi ceva ce contravine bunelor
maniere?
116. Este important pentru dumneavoastră să vă apăraţi punctele de vedere
prin discuţii?
117. Vă face plăcere să fiţi în centrul atenţiei în grupul de prieteni?
118. Aveţi relaţii bune cu superiorii dumneavoastră?
119. Este deranjantă, penibilă, situaţia fortuită în care trebuie să ajutaţi pe alţii, să
aveţi grija altora?
120. Este important ca lucrurile dumneavoastră să stea frumos ordonate?
121. Când sunteţi bolnav, detestaţi să vă compătimească?
122. Preferaţi acele munci unde aveţi ocazia să fiţi în competiţie cu alţii?
123. Dacă aveţi o adevărată bucurie sau necaz, simţiţi nevoia să împărtăşiţi sentimen-
tele cu cineva?
124. Dacă cineva vă atacă verbal, preferaţi replica imediată?
125. Sunteţi în stare să suportaţi ridiculizarea, umilinţa fără ca demnitatea dumnea-
voastră să sufere ireparabil?
126. Sunteţi în general mai conştiincios, mai responsabil decât alţii?
127. Cedaţi des iniţiativa altora?
128. Preferaţi să vă îmbrîcaţi astfel încât să nu produceţi senzaţie?
129. Preferaţi să spuneţi fără ocolişuri ceea ce gândiţi?
130. V-aţi descurca rău într-o meserie în care ar trebui să îngrijiţi bolnavi sau bătrâni?
131. Ar fi bine să trăiţi astfel ca totul să decurgă de la sine, planificat, fără schimbări
neprevăzute?
132. Dacă aţi suferit un eşec, aveţi mare nevoie de sprijin, încurajare?
133. Aţi fi cu plăcere o personalitate remarcabilă, de exemplu în sport, arta sau ştiinţa?
134. Încercaţi întotdeauna să realizaţi contacte personale şi apropiate cu toţi oamenii?
135. Uneori vă supăraţi excesiv, încât aţi prefera să spargeţi ceva?
136. Sunteţi în stare să vă păstraţi calmul, să rămâneţi molcom când vă critică sau vă
învinovăţesc?
137. De dragul dreptăţii, puteţi renunţa la principiile şi interesele dumneavoastră?
138. Ca şi conducător (sau dacă aţi fi conducător) vă este sau v-ar fi greu să tineţi
ordine şi disciplină?
139. Vă cade greu să spuneţi lucruri care ar surprinde, ar consterna oamenii?
140. Este mai greu să lucrezi singur, decât cu alţii împreuna?
141. Totdeauna sunteţi gata să sacrificaţi timp şi energie pentru cei care apelează la
ajutorul dumneavoastră?
142. Cu placere aţi lucra (sau lucraţi) într-un program liber?
143. Dacă aveţi necazuri, simţiţi drept inutilă compătimirea, întelegerea altora?
144. Vă place să rezolvaţi asemenea sarcini, care altora deja au creat dificultăţi?
145. Vă bucură dacă puteţi rezolva anumite lucruri pentru cunoscuţi?
146. Dacă vă jignesc, puteţi cu greu să vă stăpâniţi indignarea, supărarea?
147. Deciziile dumneavoastră sunt des influenţate de gândul că alţii le vor critica?
148. Meditaţi mult asupra situaţiei că unele fapte au fost corecte sau incorecte?
149. Vă contravine situaţia în care trebuie să dirijaţi munca altora?
150. Vă place să vorbiţi astfel încât pentru asta alţii să vă considere plin de idei şi cu
umor?
151. Este adevărat că cel care merge numai de capul lui, fără să ţină seama de părerile
altora, mai devreme sau mai târziu o păţeşte?
152. Preferaţi să-i evitaţi pe oamenii nejutoraţi şi cu necazuri?
153. Vă place să păziţi bunurile şi actele dumneavoastră după un anumit sistem?
154. Detestaţi să vorbiţi despre greutăţile şi eşecurile dumneavoastră, prietenilor,
rudelor?
155. Vă fixaţi de preferinţă, ţeluri greu de atins, numai ca să dovediţi capacitatea
dumneavoastră?
156. Preferaţi să petreceţi concediul de vară singur sau eventual în doi cu partenera(ul)
în loc de societatea prietenilor?
157. Uneori spuneţi şi lucruri neserioase, pentru că este nostim să sperii, să păcăleşti
şi să necăjeşti oamenii?
158. Sentimentul demnităţii dumneavoastră depinde mult de măsura în care sunteţi
apreciaţi de alţii?
159. Uneori aţi prefera să fiţi mai puţin conştiincios?
160. În general, evitaţi să ajungeţi în postul de conducere?
161. Vă cade greu saă vorbiţi despre sine sincer, în faţa altora?
162. Uneori simţiţi dorinţa de a lăsa totul baltă şi să începeţi o viaţă nouă, ca un om
liber, independent?
163. Vă bucuraţi când puteţi ajuta un om necăjit?
164. În cazul plecării într-o excursie, preferaţi să acceptaţi spontaneitatea situaţiilor
decât să vă bazaţi pe un plan de drum amănunţit?
165.
. Vă cade bine când un coleg mai în vârstă vă îngrijeşte şi vă ajută?
Anexa 6
Din ce motive consumi alcool? Urban
Contribuie la buna dispoziţie şi
înlătură stresul
7% 9%
Îmi place gustul băuturilor
15% 11% alcoolice
Anexa 7
Ai încercat să renunţi la consumul de alcool?
Urban
Da
7%
Da
Nu
Nu
93%
Da
44% Da
Nu Nu
56%
Anexa 8
Când ţi s-au oferit droguri le-ai consumat?
Urban
Da
14%
Da
Nu
Nu
86%
Da
21%
Da
Nu
Nu
79%