1.

INCHEIEREA CASATORIEI
1. Definitia casatoriei
Casatoria este "uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit dispozitiilor
legale, cu scopul de a intemeia o familie si reglementata de normele imperative ale legii".
Casatoria reprezinta "actul juridic solemn prin care un barbat si o femeie incheie intre ei o uniune
in scopul crearii unei familii, uniune careia legea ii reglementeaza imperativ conditiile, efectele si
desfacerea".
2.Caracterele juridice ale casatoriei
Casatoria are urmatoarele caractere juridice:
- este o uniune intre un barbat si o femeie - se intemeiaza prin consimtamantul celor ce se casatoresc
- are un caracter monogam - interzicerea incheierii unei noi casatorii de catre barbatul sau femeia care
sunt casatoriti
- se intemeiaza pe liberul consimtamant al viitorilor soti - incheierea casatoriei este bazata pe
afectiunea reciproca a viitorilor soti
- are un caracter solemn - Acest caracter se exprima prin aceea ca se incheie numai intr-un anumit loc,
in fata unei autoritati de stat, intr-o zi dinainte stabilita si in prezenta efectiva si concomitenta a ambilor
viitori soti, cu posibilitatea pentru public de a asista;
- are un caracter civil - incheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta exclusiva a autoritatii
de stat, inregistrarea casatoriei se realizeaza in registrul de stare civila, desfacerea casatoriei se face
numai pe cale judecatoreasca.
- se incheie pe viata - legatura casatoriei este menita sa dainuiasca intre soti pe tot timpul vietii lor.
-Casatoria se poate desface numai prin divort, in cazuri exceptionale;
- se intemeiaza pe egalitatea in drepturi intre soti - egalitatea dintre barbat si femeie exista in toate
domeniile vietii sociale;
- scopul incheierii casatoriei este intemeierea unei familii - Intemeierea relatiilor de familie constituie
continutul casatoriei.
3. Natura juridica a casatoriei
In dreptul anterior Codului Familiei, casatoria avea un caracter contractualist avand in vedere
dispozitiile art. 61 din Codul Familiei conform carora casatoria este acel contract de vointa al viitorilor
soti ce se exprima intr-o forma solemna in fata ofiterului starii civile.
Casatoria a fost definita ca fiind un contract intre 2 persoane de sex diferit incheiat in forma
solmna prevazuta de lege prin care barbatul si femeia stabilesc intre ei o unire cu scopul de a crea o
stare de familie legitima.
Actul juridic prin care se incheie casatoria nu poate fi considerat un contract din urmatoarele
motive:
-in cazul contractului fiecare parte urmareste atingerea unui scop diferit de al celeilalte parti..In cazul
casatoriei scopul urmarit de cei ce vor sa se casatoreasca este comun, unic si anume intemeierea unei
familii.
-Continutul contractului este determinat prin vointa partilor, pe cand in cazul actului juridic al
casatoriei vointa partilor nu are decat rolul de a determina statutul de persoana casatorita.
-Continutul poate fi afectat de modalitati, termen sau conditii, pe cand casatoria nu poate.

1
 2. Conditiile de fond
Prin conditii de fond in sens restrans se inteleg acele imprejurari care trebuie sa existe la
incheierea casatoriei pentru ca ea sa fie valabila.
Sunt conditii de fond:
- diferenta de sex;
- varsta legala pentru casatorie (varsta matrimoniala);
- consimtamantul la casatorie;
- comunicarea reciproca a starii de sanatate a viitorilor soti.
Conditiile de fond ale casatoriei

1.Diferenta de sex
Casatoria se poate incheia numai intre persoane de sex deosebit.
Sexul fiecaruia dintre viitorii soti se stabileste cu ajutorul certificatului de nastere, care are o rubrica in
acest sens.
2.Varsta legala pentru casatorie (varsta matrimoniala)
Casatoria este un act juridic ce trebuie incheiat de 2 persoane, capabile sa exprime o vointa
constienta, apte sa-i inteleaga insemnatatea si sa-si asume personal si liber starea juridica de casatorie.
Potrivit art.4 alin.1 Codul Familiei si completat prin legea 381/ 2007, varsta legala la casatorie
sau varsta pubertatii legale coincide cu varsta majoratului civil stabilind ca varsta minima la casatorie
este de 18 ani.
Diferenta de varsta intre soti si varsta maxima nu au importanta in incheierea unei casatorii.
Legea stabileste o varsta minima pentru incheierea casatoriei.
Ratiunile care se gasesc la baza acestei cerinte legale sunt:
- de ordin biologic si eugenic - sotii trebuie sa aiba aptitudinea fizica de a se casatori, ceea ce inseamna
ca ei trebuie sa fi ajuns la varsta pubertatii.
- de ordin psihic, moral - viitorii soti trebuie sa aiba aptitudinea morala de a incheia casatoria.
- Ei trebuie sa inteleaga insemnatatea unei casatorii si sa-si asume in mod
constient drepturile si obligatiile pe care aceasta le implica.
- pentru a asigura un consimtamant constient, liber si personal al viitorilor soti, care implica cel putin o
anumita varsta.
Varsta minima pentru casatorie este de 18 ani impliniti pentru barbat si de 16 ani impliniti pentru
femeie (art. 4 Codul Famliei)
Dispensa de varsta
In anumite imprejurari, femeia care nu a implinit 16 ani poate obtine dispensa pentru incheierea
casatoriei.
Dispensa se acorda de prefectura municipiului Bucuresti sau a judetului unde femeia isi are
domiciliul, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
-a implinit 15 ani;
- exista motive temeinice care justifica dispensa (graviditatea, boala);
- exista un aviz dat de un medic oficial.
Dispozitiile art.4 din Codul Familiei faceau distinctie intre femeia care a implinit 16 ani si cea
care a implinit varsta de 15 ani pentru care art.4 din Codul familiei avea incuviintarea presedintelui
Consiliului judetean in cuprinsul caruia isi avea domiciliul sau dupa caz a primarului general al
Municipiului Bucuresti daca solicitanta domicilia in municipiul Bucuresti cu conditia sa fi existat
motive intemeiate si un aviz medical dat de un medic care sa ateste starea de sanatate si aptitudinea de
avea raporturi intime.

2
 3.Consimtamantul la casatorie.
Casatoria se incheie prin consimtamantul liber al viitorilor soti (art. 1 alin. 3, art. 16 si 17 din
Codul familiei si art. 44, pct. 1 din Constitutia Romaniei).
Pentru a fi valabil, adica pentru a avea efecte juridice, consimtamantul trebuie sa indepineasca
urmatoarele conditii:
- sa fie neviciat;
- sa fie actual;
-sa fie dat personal si simultan de catre viitorii soti;
- sa fie constatat in mod direct de catre delegatul de stare civila competent a oficia celebrarea casatoriei.
Consimtamantul la casatorie se manifesta prin raspunsul afirmativ la intrebarile delegatului de
stare civila adresate fiecaruia dintre soti.
Consimtamantul surdomutilor, ca si cel al celor care vorbesc o limba pe care nu o cunoaste
delegatul de stare civila, se da in prezenta unui interpret, incheindu-se un proces verbal.
Lipsa consimtamantului la casatorie se intalneste in urmatoarele cazuri:
- eroarea in constatarea incheierii casatoriei - daca unul din cei care s-au prezentat sa incheie o
casatorie raspunde negativ sau nu raspunde nimic cu privire la incheierea casatoriei, iar delegatul a
declarat, totusi, casatoria incheiata;
- unul dintre cei ce s-au prezentat in fata delegatului de stare civila raspunde "da", dar in acel moment
este lipsit de facultatea mintala;
- alienatul sau debilul mintal - consimte la incheierea casatoriei in momente cand este lipsit de
luciditate;
- casatoria fictiva - aceea care este incheiata in alt scop decat acela de a intemeia o familie;
Viciile de consimtamant la casatorie sunt :
-eroarea,
- dolul
- violenta
a) Eroarea
Constituie viciu de consimtamant numai daca poarta asupra identitatii fizice a celuilalt sot (art. 21
Codul familiei).
Eroarea asupra identitatii civile, adica asupra starii civile a celuilalt viitor sot (de exemplu, acesta
este divortat, desi celalalt a crezut ca este celibatar, sau este copil din afara casatoriei, desi celalalt
viitor sot a crezuta ca este din casatorie, ori s-a crezut ca apartine unei anumite familii, iar el apartine
alteia) nu constituie viciu de consimtamant la casatorie.
Nu este viciu de consimtamant eroarea asupra calitatii ori insusirilor celuilalt viitor sot, chiar daca
a fost determinanta la incheierea casatoriei.
b) Dolul (viclenia)
Viciaza consimtamantul viitorului sot prin eroarea provocata ca urmare a mijloacelor viclene
folosite impotriva sa.
Daca un viitor sot a fost indus in eroare, prin mijloace viclene, de catre celalalt cu privire la
starea sa materiala, acesta nu este de consimtamant prin dol, la incheierea casatoriei. Dimpotriva,
eroarea provocata prin mijloace viclene asupra starii sanatatii unuia din viitorii soti, constituie viciu de
consimtamant la casatorie, deoarece acest element este corespunzator conceptiei dreptului nostru
privind casatoria, viitorii soti fiind chiar obligati sa-si comunice reciproc starea sanatatii;
c) Violenta - viciaza consimtamantul viitorului sot prin teama ce i-a fost provocata ca urmare a
constrangerii fizice sau morale exercitate impotriva sa.
Violenta cuprinde un element obiectiv ( constrangerea) si un element subiectiv (teama insuflata),
care determina lipsa de libertate a consimtamantului viitorului sot.

3
 4.Comunicarea reciproca a starii sanatatii.

Viitorii soti, sunt obligati sa declare ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor (art. 10 Codul
familiei).
Comunicarea starii sanatatii se realizeaza prin certificate medicale privind pe viitorii soti, care se
anexeaza la declaratia de casatorie.
- fiecare din viitorii soti trebuie sa cunoasca starea sanatatii celuilalt.
- avandu-se in vedere conditiile de ordin medical, legea opreste casatoria celor care sufera de anumite
boli, chiar daca viitorii soti ar fi de acord si ar dori incheierea ei.

4
 3.Impedimentele la casatorie sunt acele imprejurari care nu trebuie sa existe la incheierea
casatoriei.
Acestea sunt:
- rudenia;
- adoptia;
- tutela;
- alenatia;
- debilitatea mintala.
-existenta unei casatorii anterioare in fiinta la momentul incheierii noii casatorie
A. Existenta unei casatorii anterioare nedesfacuta

Acest impediment isi are sursa legal in art. 5 Codul Familiei „ este oprit a se casatorii barbatul
care este casatorit sau femeia care este casatorita ”.
Pentru a asigura respectarea principiului monogamiei legislatia noastra pe latura civila
sanctioneaza cu nulitatea absoluta casatoria incheiata de catre o persoana deja casatorita iar ca latura
penala o astfel de fapta constituie infractiunea de bigamie.
Momentul fata de care se verifica starea de bigamie este momentul incheierii noii casatorii, daca
incheierea celei de-a doua casatorii are loc inainte ca prima casatorie sa fi fost desfacuta prin divort.
Daca o persoana a incheiat o noua casatorie iar prima este declarata nula chiar dupa data
incheierii celei de-a doua casatorii nu va exista bigamie.
In situatia declararii mortii prin hotarare judecatoreasca cea de-a doua casatorie este valabila daca
a fost incheiata in intervalul de timp cuprins intre data declararii mortii si data ramanerii definitive a
hotararii declarative de moarte.
Daca sotul celui declarat mort se recasatoreste, iar ulterior cel declarat mort reapare, atunci
potrivit art. 22 Codul Familiei se anuleaza hotararea declarativa de moarte ramanand valabila cea de-a
doua casatorie , iar prima se considera desfacuta de la data incheierii celei de-a doua casatorii.
Daca sotul celui declarat mort este de rea credinta sau chiar cu cel cu care se casatoreste este de
rea credinta cunoscand la data incheierii celei de-a doua casatorii ca cel declarat mort este deja in viata
va exista bigamie caz in care daca cel declarat mort se reintoarce se anuleaza hotararea declarativa de
moarte desfiintandu-se cea de-a doua casatorie.Casatoria incheiata de sotul celui disparut este lovita de
nulitate.

B. Rudenia

Art. 6 Codul Familiei prevede:

Opreste casatoria intre rudele firesti in linie dreapta indifferent de grad iar in linie colaterala pana
la gradul IV inclusiv .
In linie colaterala nu se vor putea casatorii frate cu sora,matusa cu nepot, verisori Pentru motive
temeinice se poate incuviinta casatoria si intre rudele colaterale de gradul IV prin cordarea unei
dispense de rudenie de catre pimarul general al Municipiului Bucuresti sau de catre presedintele
Consiliului Judetean in a carei raz teritoriala domiciliaza cel ce cere permisiunea.

C. Adoptia

Pana la intrarea in vigoare a Legii 273/2004 prevede ca impedimentul de casatorie izvorat din
rudenie exista intre adoptat si descendentii acestuia pe de o parte si persoana cu care a devenit ruda prin
efectul adoptiei pe de alta parte.

5
 D. Alienatia si debilitatea mintala (lipsa vremelnica a discernamantului)

Potrivit art. 9 din Codul Familiei este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal,debilul mintal si cel
lipsit vremelnic de facultatile mintale cat timp nu are discernamantul faptelor sale.
In cazul alienatului sau debilului mintal sunt impiedicati sa se casatoreasca din ratiuni legate de
consimtamant datorate lipsei de discernamant cat si din cosiderente de ordin biologic si social intrucat
exista riscul de a da nastere unor descendenti nesanatosi.
Nici nu se pot casatorii in momente de luciditate pasagera si indiferent daca au fost sau nu pusi
sub interdictie.
Casatoria alienatului sau debilului mintal este lovita de nulitate absoluta.

E. Tutela

Potrivit art. 8 Codul Familiei este oprita casatoria intre tutore si persoana minora aflata sub tutela
sa , justificarea fiind ceea ca o stfel de casatorie iar putea aduce persoanei minore prejudicii materiale si
morale.

6
 4. Declaratia de casatorie trebuie sa cuprinda:
-manifestarea de vointa a viitorilor soti ca vor sa se casatoreasca;
-identificarea fiecaruia prin datele personale
-indicarea numelui pe care viitorii soti urmeaza sa-l poarte in timpul casatoriei
-indentificarea locului unde se va incheia casatoria in ipoteza in care declaratiile au fost facute in locatii
diferite.
- declaratia acestora ca au luat cunostinta reciproc de starea sanatatii lor;
- declaratia viitorilor soti ca indeplinesc cerintele prevazute de art. 4-10 din Codul familiei (conditiile
de fond si lipsa impedimentelor la casatorie);
5. Opozitia la casatorie

Opozitia la casatorie este actul intocmit in forma ceruta de lege intre perioada cuprinsa intre data
depunerii declaratiei de casatorie si momentul incheierii casatoriei prin care orice persoana aduce la
cunostinta delegatului de stare civila existenta unor piedici care fac ca aceea casatorie sa nu se formeze
in mod valabil.
Potrivit art. 14 alin.1 din Codul Familiei: „orice persoana poate face opunere la casatorie daca
exista o piedica reala ori alte cerinte nu sunt indeplinite”
Opozitia poate fi facuta si de delegatul starii civile cand constata ca exista cauze care fac
imposiblila incheierea casatoriei.
Pentru a fi valabila opozitia la casatorie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-trebuie facuta in scris;
-trebuie sa arate imprejurarile de fapt si de drept pentru care nu se poate incheia casatoria
-sa arate dovezile pe care se intemeiaza.
Opozitia se poate face in perioada de timp cuprinsa intre data depunerii declaratiei de casatorie si
momentul incheierii casatoriei.
Primind opozitia, delegatul de stare civila procedeaza astfel:
- daca aceasta este intemeiata, va refuza incheierea casatoriei (art.15 Codul familiei), incheiind un
proces-verbal constatator;
- daca opozitia necesita timp pentru verificare, va amana data acestei incheieri;
- daca opozitia este considerata neintemeiata, nu va tine seama de ea si va instrumenta incheierea
casatoriei.
Primind opozitia delegatului de stare civila, delegatul poate sa refuze incheierea casatoriei
intocmind un proces verbal.
Casatoria se incheie in fata delegatului de stare civila.
6. Formalitatile privind inchierea casatoriei:
-localitatea si locul incheierii casatoriei
Din prevederile Codului Familiei se desprinde ideea ca din punct de vedere al locului si localitatii
incheierii casatoriei regula este aceea ca incheierea casatoriei are loc in fata ofiterului de stare civila, la
Serviciul de stare Civila din localitatea unde se afla domiciliul sau resedinta oricaruia din viitorii soti.
Competenta ofiterului de stare civila:
Trebuie analizata din 3 puncte de vedere:
-cu privire la calitatea sa (competenta materiala)
-cu privire la teritoriul pe care poate instrumenta(competenta teritoriala)
-cu privire la persoanele a caror casatorie o poate incheia(competenta personala)
1. Competenta materiala-este determinata de calitatea pe care o are cel care instrumenteaza si
atributiile ce i-au fost conferite.
In cazul in care persoana care a instrumentat incheierea casatoriei nu avea calitatea de ofiter de
stare civila casatoria este lovita de nulitate.
7
 2. Competenta teritoriala este determinata de limitele teritoriului in care functioneaza ofiterul de
stare civila.
Daca acesta incheie casatoria pe un alt teritoriu unde nu avea competenta, casatoria este lovita de
nulitate absoluta.
3. Competenta personala este determinata de domeniul sau resedinta viitorilor soti.
Casatoria incheiata in strainatate intre cetateni romani in fata reprezentantilor diplomatici sau
consulari romani este supusa conditiilor de forma prevazute de legea romana, iar casatoria incheiata in
strainatate intre cetateni romani in fata organelor de stare civila locale este supusa conditiilor de forma
prevazute de legea locala.

7. Relatiile personale dintre soti: ( Efectele incheierii casatoriei din punct de vedere al
raporturilor personale dintre soti):
Aceste relatii sunt reglementate de Codul familiei in art.25-28 si privesc:
- obligatia de sprijin moral;
- obligatia de fidelitate;
- numele sotilor;
- domiciliul sotilor( obligatia de coabitare);
- cetatenia acestora;
- capacitatea de exercitiu a minorei care se casatoreste.
Relatiile personale dintre soti sunt guvernate de principiul egalitatii in drepturi dintre sot si sotie:
"barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie".
Obligatia de sprijin moral - art.2 din Codul familiei prevede ca sotii isi datoreaza unul altuia
sprijin moral ca o consecinta a prieteniei si afectiunii pe care se intemeiaza raporturile de casatorie.
Obligatia de fidelitate - art.53 din Codul familiei prevede prezumtia de paternitate, care se
intemeiaza pe obligatia de fidelitate a sotiei.
Obligatia de a locui impreuna - existenta relatiilor dintre soti presupune, implicit, si obligatia lor
de a locui impreuna.
In privinta locuintei, sotii decid de comun acord, ei putand decide ca fiecare sa aiba domicilii
separate.
Legea nr. 61/1991 pentru stabilirea si sanctionarea unor contraventii privind regulile de
convietuire sociala, ordinea si linistea publica prevede, la art. 2 lit. s, ca este contraventie, daca, potrivit
legii penale, nu constituie infractiune, alungarea din locuinta comuna a sotului sau a sotiei, a copiilor,
precum si a oricaror alte persoane aflate in intretinere.

Numele sotilor
In confomitate cu prevederile art. 27 al. 1 „viitorii soti declara in fata ofiterului de stare civila
numele pe care au decis sa-l poarte in timpul casatoriei”.
Legea ofera viitorilor soti libertatea de a alege una din urmatoarele variante:
-sa-si pastreze fiecare numele avut inainte de incheierea casatoriei;
-sa aleaga ca nume comun numele unuia dintre ei;
-sa aleaga ca nume comun numele lor reunite.
Sotii nu au dreptul sa aleaga alte variante in afara celor reglementate de art. 27 C. Fam.
O data ce sotii au ales sa poarte in timpul casatoriei un nume comun ei sunt obligati sa-l poarte pe
tot parcursul casatoriei.
Numele comun pe care sotii s-au invoit sa-l poarte in timpul casatoriei poate fi schimbat de unul
din soti pe cale administrativa daca exista acordul celuilalt sot exceptie facand situatia in care fiecare
si-a pastrat numele avut inainte de incheierea casatoriei cand acordul celuilalt sot nu mai este necesar.

8
 In caz de deces sotul supravietuitor va putea purta numele sotului precedat dobandit prin
casatorie.
In cazul in care un sot este adoptat in timpul casatoriei el isi va pastra numele comun si nu va
dobandi numele adoptatorului.Daca celalalt sot consimte adoptatul va putea lua numele adoptatorului.
Sotul divortat care a ramas cu numele comun dobandit la incheierea casatoriei desfacute, se poate
invoi, in cazul recasatoririi, de a purta acest nume ca nume comun cu noul sot sau de a avea un nume
comun cu acesta, format prin reunirea numelui lor.

Domiciliul sotilor
- Codul familiei nu cuprinde nici o dispozitie expresa cu privire la domiciliul sotilor, stabilirea
acestuia fiind lasata la aprecierea lor, sotii decizand de comun acord in legatura cu domiciliul.
- Potrivit art.100 C. Fam: „copilul minor locuieste la parintii sai iar daca acestia nu locuiesc
impreuna ei vor putea decide de comun acord la care va putea locui copilul, in situatia in care parintii
nu se inteleg va hotara instanta de judecata in functie de interesul minorului”.
- Refuzul nejutificat al vreunuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt sot constituie motiv de
desfacere a casatoriei.
- Pt motive temeinice pot avea domicilii separate, motive determinate de exemplu de exercitarea
unei profesii etc.
- Parasirea nejustificata a domiciliului conjugal de catre unul dintre soti care a dus la separarea
acestora va putea fi invocata de catre celalalt sot pentru a sustine cererea de desfacere a casatoriei.
Cetatenia sotilor
- casatoria nu are efecte cu privire la cetatenia sotilor, ea neputandu-se dobandi sau pierde prin
casatorie.
Capacitatea de exercitiu a minorei care se casatoreste
- femeia se poate casatori la varsta de 16 ani, iar pentru motive temeinice, cu incuviintarea
organului competent, de la 15 ani. Conform art. 8 din Decretul nr. 31/1954, "minorul care se
casatoreste dobandeste prin aceasta capacitatea deplina de exercitiu".

9
 Categorii de bunuri ale sotilor

8. Bunurile comune:

Categorii legale de determinare a bunurilor comune

Art.30 C.Fam stabileste ca bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti, sunt de
la data incheierii casatoriei bunuri comune ale oricaruia si ale art. 31 determina limitativ categoria de
bunuri proprii ale fiecarui sot.
Un bun apartine comunitatii daca sunt indeplinite cumulativ conditiile:
1. bunul este dobandit de soti sau de unul dintre ei in timpul casatoriei
2. bunul nu face parte din categoriile de bunuri proprii reglementate de art.31 C.Fa

Notiunea de dobandire
Potrivit art.30 C.Fam prin dobandire se intelege obtinerea sub semnul prezumtiei de comunitate
de catre oricare dintre soti sau de ei impreuna a unui drept patrimonial real sau de creanta in temeiul
legii al unui act sau al unui fapt juridic.
Pentru ca bunul sa fie comun este necesar ca el sa fie dobandit prin acte juridice oneroase intrucat
cele dobandite prin acte cu titlu gratuit vor fi considerate comune numai daca aceasta este vointa
dispunatorului deoarece in caz contrar bunurile respective sunt proprii in temeiul art. 31 lit.b.
Bunul dobandit in timpul casatoriei urmeaza a fi considerat comun indifferent daca in actul de
dobandire figureaza ambii soti sau unul dintre ei.
Daca in actul de dobandire a unui imobil, act incheiat in timpul casatoriei, figureaza ambii soti
bunul va fi comun si nu proprietete pe cote parti chiar daca actul ar fi transcris in Cartea Funciara cu
indicarea partii cuvenite fiecarui sot.
Tot comun va fi bunul dobandit in timpul casatoriei si in cazul in care actul de dobandire este
transcris in Cartea Funciara numai pe numele unuia dintre soti, la cererea sotilor.
Daca sotul apare singur ca titular al dreptului de proprietate refuza sa consimta la inscrierea
dreptului unde proprietatea bunului comun si in favoarea celuilalt sot, acesta din urma este indreptatit
sa ceara inscrierea pe calea actiunii in prestatie tabulara.
Bunurile dobandite pana la aceasta data vor apartine comunitatii iar cele dobandite dupa aceasta
data vo fi proprii ale sotului supravietuitor daca data mortii stabilita prin hotarare judecatoreasca este
ulterior modificata.
Noua data a mortii stabilita de instanta poate fi anterioara sau ulterioara primei date a mortii ceea
ce duce la schimbarea regimului juridic al bunurilor din comune in proprii daca noua data a mortii este
anterioara primei date a mortii sau din proprii in comune daca noua data a mortii este ulterioara primei
date ale mortii.
Daca cel declarat mort este in viata si obtine anularea hotararii declarative de moarte comunitatea
de bunuri nu a incetat sa existe.
Daca sotul celui declarat mort se recastoreste iar cel declarat mort reapare si obtine anularea
hotararii judecatoresti declarative de moarte prima casaatorie se considera desfacuta pe data incheierii
casatoriei celei de-a doua pana la care a existat comunitatea de bunuri.
Daca sotii din cea de-a doua casatorie au fost de rea credinta , a doua casatorie este lovita de
nulitate absoluta iar comunitatea de bunuri rezultata din prima casatorie a incetat sa mai existe.
Daca anumite bunuri au fost dobandite pe timpul procesului de divort pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti de desfacere a casatoriei ele vor apartine comunitatii.
Bunul dobandit de catre unul dintre soti devine comun chiar daca vanzatorul a fost reprezentat la
incheierea actului de catre celalalt sot aceasta nefiind o incalcare a prevederii art. 1308 al 2C. Civ. care

10
opresc sanctiunea anularii actului cumpararea de catre mandatari a bunurilor pe care a fost insarcinat
sa le vanda.
In cazul bunurilor dobandite prin uzucapiune bunul va apartine comunitatii daca:
-in cazul celei de 10 la 20 de ani, data justului titlu se situeaza in timpul casatoriei.
-in cazul celei de 30 de ani de la data la care incepe sa curga termenul de prescriptie achizitive.

9. Venitul din munca

Calificarea venitului din munca a generat discutii in literatura juridica fiind sustinute mai multe
opinii in acest scop:
 intr-o opinie retributia a fost considerata ca fiind bun propriu invocandu-se in sustinerea opiniei
urmatoarele argumente:
-art. 31 C.Fam nu enumera salariul printre bunurile proprii, nu trebuie sa duca la concluzia ca el ar face
parte din categoria bunurilor comune cata vreme salariul reprezinta un mijloc de dobanire a bunurilor
comun si proprii;
-obligatia sotilor de a contribui la cheltuielile casniciei si obligatia reciproca de intretinere intre soti isi
gasesc utilitatea mai ales in caz de executare silita a acestor obligatii in situatia in care salariul urmarit
de bun propriu al sotului debitor.
-salariul poate fi urmarit de catre creditorii personali ai sotului salariat ceea ce exclude ideea ca salariul
ar fi bun comun deoarece bunul comun nu poate fi urmarit pentru datoriile personale ale sotului
salariat.
-nici unul dintre soti nu poate incasa in nume propriu salariul celuilalt sot
-C. Fam reglementeaza regimul comunitatii de bunuri a sotilor dar nu instituie si regimul comunitatii de
patrimoniu iar daca salariul este exclus din patrimoniul fiecarui sot se proclama inexistenta acestuia.
 Intr-o alta opinie retributia a fost calificata ca bun propriu cand apare sub forma dreptului de
creanta si ca bun comun cand apare sub forma dreptului real.
Retibutia este un bun propriu cat timp se afla sub forma dreptului de creanta deci nu a fost
incasata.
 Intr-o a treia opinie retributia a fost calificata ca un bun de afectatiune, conform acestei
conceptii retributia este un bun propriu fie ca nu a fost incasata, deci apare ca un drept de creanta fie ca
a fost incasata si se evidentieaza ca drept real.
In literatura juridica s-a impus opinia ca venitul din minca este comun fiind sustinute
argumentele:
1. retributia este un bun si nu este cuprinsa in exceptiile prevazute in art.31 C.Fam;
2. dispozitiile C.Fam privitoare la determinarea bunurilor sotilor sunt de stricta interpretare
atat in ceea ce priveste regula instituita de dispozitiile art. 30 cat si in ceea ce priveste exceptiile
prevazute limitativ in art.31 C.Fam.
Faptul ca venitul din munca nu este amintit printre bunurile proprii nu constituie o omisiune
legislativa si scoate in evidenta intentia legiuitorului de a cuprinde venitul din munca in categoria
bunurilor comune;
3. retributia este un element de baza al comunitatii de bunuri ceea ce inseamna ca daca ar fi
considerata bun propriu comunitatea ar fi lipsita de continut.

Alte venituri asimilate salariului

In literatura juridica si practica judiciara au fost considerate ca fiind bunuri comune si alte
venituri din munca incasate in timpul casatoriei cum sunt:
- sumele de bani dobandite de la C.A.R. (casa de ajutor reciproc)
- sumele de bani primate de unul dintre soti cu titlu de pensie pentru munca desfasurata in trecut
11
 Remuneratia autorului

In privinta sumelor obtinute de autor din realizarea si valorificarea operei sale opinia dominanta
este ca aceste sume constituie:
- bun comun al ambilor soti daca au fost incasate in timpul casatoriei chiar daca opera a fost
realizata inainte de incheierea casatoriei.
- Bun propriu al sotului autor daca au fost incasate dupa desfacerea casatoriei chiar daca opera a
fost realizata in timpul casatoriei.
Faptul ca venitul din munca nu este amintit pintre bunurile proprii nu constituie o omisiune
legislativa si scoate in evidenta intentia legiuitorului de a cuprinde venitul din munca in categoria
bunurilor comune.

Sumele de bani economisite si depuse de soti la CEC sau alte unitati bancare

Aceste sume pastreaza natura juridica din momentul depunerii ele fiind considerate:
- bunuri comune daca provin din munca si economiile comune ale sotilor indiferent daca sunt
depuse numai pe numele unuia dintre soti sau pe numele ambilor soti;
- bunuri proprii, cand sursa lor se afla in vreuna din categoriile de bunuri prevazute de art.31
C.Fam.

In cazul in care sumele de bani au fost depuse pe numele copiilor se disting urmatoarele situatii:
- daca depunerea sumelor pe numele copiilor s-a facut cu speranta obtinerii unui castig aceste
sume raman bunuri comune deoarece nu au iesit din patrimoniul comun;
Daca prin depunerea acelor sume sotii au avut intentia de ai gratifica pe copii , actul lor
echivaleaza cu un dar manual iar sumele de bani sunt de la data depunerii lor proprietatea copiilor.

Castigurile de la diverse sisteme de loterie

Trebuie considerate bunuri commune sau proprii dupa natura juridica a sumelor de bani dupa care
s-a castigat.
Sumele castigate trebuie considerate ca fiind bunuri proprii ale sotului care le-a castigat
motivandu-se ca hotaratoare in realizarea castigului nu e provenienta castigului cu care a castigat ci
decizia de a castiga si sansa.

12
 Imobilele

10. Constructiile edificate de soti pe terenul unuia dintre ei

Determinarea naturii juridice a constructiilor edificate de soti pe terenul unuia dintre ei ridica
unele dificultati intrucat intra in conflict 2 prezumtii relative:
- cea instituita de art. 30 al.1
- si cea consacrata de art. 492 C. Civ. „orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau
asupra pamantului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca
sunt ale lui, pana ce se dovedeste contrariul”
Daca sotii au ridicat in timpul casatoriei cu mijloace comune a constructiilor pe terenul
proprietatea unuia dintre ei, proprietarul terenului nu va deveni proprietar al constructiilor edificate pe
acesta si acea constructie va fi bun comun in devalmasie al sotior.
Aceasta regula necesita unele precizari data fiind complexitatea situatiei de fapt ce pot aparea:
1) Daca unul dintre soti ridica o constructie cu mijloce ce fac parte din comunitatea de bunuri pe
terenul proprietate a celuilalt sot cu acordul acestuia sotul proprietar al terenului nu va dobandi
constructia ca bun propriu ci acesta va fi bun comun in devalmasie al ambilor sotiiar sotul constructor
va avea un drept de superficie respectiv un drept de proprietate comuna in devalmasie asupra
constructiilor si un drept de folosinta asupra terenului aferent constructiei, teren care ramane in
continuare in totalitatea sa in proprietatea exclusiva a celuilalt sot.
2) Daca un sot ridica o constructie apartinand comunitatii de bunuri pe terenul proprietatea
celuilalt sot fara consimtamantul acestuia sau chiar impotriva vointei sotului proprietar al terenului,
sotul constructor este considerat de rea credinta conform art. 494 C.Civ. iar drepturile care i se cuvin
vor fi considerate bunuri comune.
In acest caz sotul proprietar al terenului are conform art. 494.C.Civ. urmatoarele posibilitati:
- sa ceara sotului constructor de rea credinta sa procedeze la ridicarea constructiei pe cheluiala
acestuia.
Sotul constructor de rea credinta poate fi chiar condamnat dupa imprejurari la daune interese
pentru prejudiciile sau vatamarile suferite sotului proprietar al terenului.
- sa invoce accesiunea devenind si proprietar al constructiei fiind insa obligat sa plateasca sotului
constructor de rea credinta valoarea materialelor si pretul muncii fara a se lua in considerare sporirea
valorii fondului ca urmare a ridicarii constructiei;
Daca sotii ridica impreuna o constructie cu mijloace apartinand comunitatii de bunuri pe
terenul proprietate exclusiva a unuia dintre ei constructia va fi bun comun iar sotul neproprietar al
terenului va avea un drept de superficie
- dreptul de proprietate comuna in devalmasie cu celalalt sot
- drept de folosinta aferente constructiei
Daca unul dintre soti ridica o constructie cu mijloace proprii pe terenul proprietate a celuilalt sot
cu consimtamantul acestuia va fi bun propriu al sotului constructor care va dobandi si un drept de
folosinta asupra portiunii de tren aferente constructiei;
Daca unul dintre soti ridica o constructie cu mijloace proprii pe teren proprietatea celuilalt sot
fara consimtamantul acestuia sau chiar impotriva vointei acestuia. Sotul constructor este de rea credinta
urmand a se aplica dispozitiile art. 494 C. Civ.;
Daca unul dintre soti ridica o constructie cu mijloace proprii pe terenul proprietate comuna a
ambilor soti avand si acordul celuilalt sot constructor este bun propriu al sotului constructor.

Reparatiile si imbunatatirile la constructiile mai vechi

13
 Daca ambii soti efectueaza reparatii sau imbunatatiri la constructia proprietatea unuia dintre ei,
constructia ramane in continuare bun propriu al acestuia din urma iar sporul de valoare adus
constructiei prin valori noi constituie bun comun cu conditia sa se fi inregistrat un spor de valoare nu si
atunci cand reparatiile sau imbunatatirile au fost ca urmare a uzurii determinate de folosinta in comun a
imobilului.
Daca lucrarile de imbunatatire au fost de mare amploare astfel ca in urma acestora a rezultat un
bun cu totul nou el va fi considerat bun comun dobandit in timpul casatoriei in intregul sau.

Constructiile edificate de soti pe terenul proprietatea unei terte persoane

Sotii care au construit pe terenul proprietatea unei terte personae au un drept de proprietate
rezolubila adica un drept de proprietate afectat de un eveniment viitor si nesigur, respectiv
manifestarea de vointa a proprietarului terenului care apare ca o conditie rezolutorie.
In cazul in care proprietarul terenului exercita impotriva sotilor constructori o actiune petitorie
izvorata din acesiune raporturile dintre ei se vor solutiona dupa distinctiile prevazute de art.494 C. Civ.
dupa cum sotii constructori au fost de buna sau rea credinta.
Daca sotii constructori au fost de rea credinta ei pot fi obligati in temeiul art. 494 C. Civ. sa
ridice constructia si in functie de imprejurari sa plateasca despagubiri in favoarea proprietarului
terenului.
In situatia in care proprietarul terenului doreste sa retina constructia el va fi obligat sa plateasca
sotilor constructori despagubiri sau pretul muncii fara a se lua in considerare sporul de valoare al
fondului.
Daca sotii constructori au fost de buna credinta proprietarul terenului nu este indreptatit sa ceara
demolarea constructiei ci va fi obligat sa o pastereze si sa-i despagubeasca pe soti cu echivalentul
valorii al materialelor si al muncii de la momentul ridicarii constructiei.
Daca unul dintre soti intenteaza impotriva celuilalt o actiune de impartire a bunurilor comune
inainte ca proprietarul trenului sa invoce drepturile sale izvorate din accensiune acesta va fi introdus
fortat in process.
In aceasta situatie pot aparea mai multe ipoteze:
1) Daca proprietarul terenului isi manifesta vointa de a prelua constructia el va fi obligat sa
plateasca sotilor constructori cota ficaruia la realizarea constructiei ( art.494 C. Civ.)
2) Daca proprietarul terenului este insolvabil sotii titulari ai dreptului de creanta pot cere
vanzarea imobilului in vederea realizarii creantei lor.
In situatia in care sotii sunt constructori de buna credinta ei au un drept de retentie asupra
imobilului pana la acoperirea integrala a creantei lor.
3) Daca proprietarul terenului refuza sa preia constructia iar proprietarii au fost de rea credinta,
instanta ii va putea obliga la ridicarea contructiei si eventual sa plateasca despagibiri proprietarului
terenului.
4) Daca sotii au fost de buna credinta sau au construit in baza unei conventii cu proprietarul
terenului, acesta va fi obligat sa plateasca sotilor la alegere fie costul real al constructiei.
Sporul de valoare dobandit de teren prin edificarea constructiei iar daca s-a construit pe baza de
conventie valoarea de circulatie a imobilului.

14
 11. Drepturile sotilor asupra bunurilor comune

Drepturile sotilor asupra bunurilor comune sunt reglementate in art. 35 C. Fam. care prevede ca
„sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele”.
Oricare dintre soti exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt
sot cu toate acestea nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o
constructie ce face parte din bunurile comune daca are consimtamantul expres al celuilalt.

12. Bunurile proprii ale fiecaruia dintre soti

Potrivit art.31 C.Fam sunt bunuri proprii:

a. bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei desii legea se refera numai la bunuri
dobandite inainte de incheierea casatoriei, tot proprii sunt si cele dobandite dupa desfacerea,
desfiintarea sau incetarea casatoriei.
b. Bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie afara numai
daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune, sunt bunuri dobandite prin mostenire.
Bunurile dobandite in temeiul art.31 pot fi dobandite prin:
-mostenire legala ele vor fi proprii in temeiul legaturilor de rudenie sau casatorie intre mostenitor si cel
care lasa mostenirea
-mostenirea testamentara putand fi dobandita prin legat universal sau titlu particular bunurile fiind
proprii in considerarea caracterului personal al legatului.
Daca cu ocazia celebrarii casatoriei se fac de catre participanti daruri obisnuite acestea vor fi
comune intrucat vor fi dobandite in timpul casatoriei iar scopul lor este acela de a constitui un minim
de patrimoniu comun necesar sotilor la inceputul casniciei daca este vorba de bunuri de valoare ridicata
sau de sume mari de bani ele urmeaza a fi considerate proprii ale sotului care le primeste.
c. bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti:
-bunurile de uz personal sunt destinate folosintei efective si exclusive a unuia dintre soti.
Pentru a putea fi considerate bunuri proprii trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
-bunul sa aiba destinatia uzului personal
- bunul sa fie efectiv folosit de catre unul dintre soti
Exista insa unele bunuri care desi indeplinesc conditiile aratate nu pot fi considerate bunuri
proprii datorita valorilor mari cum este in cazul bijuteriilor
Astfel de bunuri sunt considerate comune daca au o valoare mare disproportionala in raport de
comunitatea de bunuri fiind achizitionate de obicei in scop de investitii.
d. bunurile destinate exercitarii profesiei
Sunt astfel considerate instrumente muzicale, biblioteca de specialitate, atelierul de sculptura.
Daca un sot exercita mai multe profesii vor fi proprii toate bunurile destinate exercitarii oricarei
profesii.
Bunurile vor fi proprii si in situatia in care sotul a abandonat profesia de pensionare.
Bunurile dobandite exercitarii profesiei sunt proprii indifferent daca sunt dobandite din veniturile
sale proprii sau din cele comune.
e. bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice, schitele sau
proiectele artistice, proiectele de inventii precum si alte asemenea bunuri.
Premiile si recompensele sunt bunuri proprii numai daca sunt acordate pentru menirile deosebite.
Manuscrisele si celelalte enmerate mai sus sunt considerate bunuri proprii intrucat ele sunt
rezultatul unei activitati exceptionale ale unuia dintre soti.
Indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru pagubele pricinuite persoanei sunt proprii
15
 f. valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta
valoare

14. Temeiul care justifica divortul in dreptul romanesc

Potrivit art.38 al. 1 C. Fam instanta de judecata poate sa desfaca o casatorie prin divort atunci
cand datorita unor norme temeinice relatiile dintre soti sunt grav vatamate iar continuarea casatoriei nu
mai este posibila.
In alin. 2 art. 38 se arata ca divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti
daca sunt indeplinite conditiile:
- pana la data cererii de divort a trecut cel putin 1 an de la data incheierii casatoriei
- nu exista copii minori rezultati din casatorie.

Motivele de divort
Motivele de divort admise frecvent in practica judiciara sunt:
- separatia in fapt indelungata a sotilor atunci cand se datoreaza unor norme imputabile in
exclusivitate sotului parat
- savarsirea de catre unul dintre soti a unor infractiuni care lezeaza relatiile de familie cum sunt:
adulterul, incestul, violul, abandonul de familie.
- Neindeplinirea de catre unul dintre soti a obligatiilor conjugale
- Violentele fizice si verbale care trebuie sa aiba o anumita gravitate.
- Alcoolismul, consumul de droguri
- Nepotrivirea fiziologica a sotilor
Din prevederile art. 38 rezulta ca motivele de divort trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie temeinice
- relatiile dintre soti sa fie grav vatamate
- vatamarea produsa raporturilor dintre soti sa fie atat de grava incat sa nu mai poata fi remediata
decat pin divort.

15. Procedura divortului

Dreptul de a sesiza instanta

Actiunea in divort are un caracter strict personal si de aceea nu poate fi introdusa decat de catre
soti.
Mostenitorii sotului nu introduc actiunea de divort si nu pot continua actiunea introdusa de autor.
Procurorul nu poate introduce actiune in divort, datorita caracterului ei strict personal (art. 45 din
Codul de procedura civila). El poate interveni in instanta, in orice faza a procesului, mai ales cand din
casatorie au rezultat copii. In acest caz din urma, instanta va asculta autoritatea tutelara si pe copiii care
au implinit varsta de 10 ani (art. 42 alin. 1 Codul familiei).
Sotul alienat sau debil mintal interzis poate introduce actiune de divort in momentele de
luciditate.
Daca, ulterior introducerii actiunii, sotul respectiv isi pierde luciditatea, tutorele sau va putea sa-l
reprezinte si sa continue actiunea.
Sotul alienat sau debil mintal interzis poate figura ca parat in procesul de divort, prin tutorele (art.
12 din Codul de procedura civila).
Cand unul dintre soti este disparut in fapt, celalalt sot va putea cere desfacerea casatoriei,
procedura urmand a se face prin afisare, conform art. 95 din Codul de procedura civila.

16
 Daca s-a obtinut o hotarare judecatoreasca de declarare a disparitiei unuia dintre soti, atunci,
potrivit art. 613 din Codul de procedura civila nu se mai aplica dispozitiile legale privitoare la
termenele de gandire, presedintele instantei fixand termen de judecata.
Actiunea de divort este de competenta instantei judecatoresti in circumscriptia careia se afla cel
din urma domiciliu comun al sotilor.
Schimbarea domiciliului sotilor, dupa introducerea actiunii de divort, nu prezinta importanta sub
aspectul competentei instantei de divort.
Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul dintre soti nu mai locuieste in
circumscriptia instantei judecatoresti a celui din urma domiciliu comun, instanta competenta este aceea
in a carei circumscriptie se afla domiciliul paratului (art. 607 din Codul de procedura civila).
In cazul in care paratul nu are domiciliu in tara sau nu are domiciliu cunoscut, instanta competenta
de a judeca divortul este aceea in circumscriptia careia se afla domiciliul reclamantului.
Sotul parat poate face cerere reconventionala, cel tarziu pana la prima zi de infatisare in sedinta
publica, pentru faptele petrecute inainte de aceasta data. Asadar, sotul parat nu are facultatea de a
alege intre actiunea directa si cererea reconventionala, el fiind obligat, daca vrea sa ceara desfacerea
casatoriei din vina reclamantului, sa foloseasca ultima cale.
Nerespectarea termenului privind introducerea cererii reconventionale atrage sanctiunea
decaderii, sotul parat nemaiputand cere divortul pentru motivele proprii avute pana atunci.
In cazul in care motivele de divort sau ivit dupa dezbaterea asupra fondului sau in timpul
judecarii in recurs, paratul va putea cere divortul numai pe calea actiunii directe.

Cererea de chemare in judecata

Pe langa elementele prevazute de art. 112 C.Pr.Civ. cererea de divort va cuprinde numele copiilor
minori nascuti din casatorie sau care se bucura de situatia legala a copiilor de casatorie. Iar daca nu sunt
copii minori se va face mentiune despre aceasta al. 2 art. 612 C.Pr.Civ..
La cererea de divort se va alatura un extras dupa certificatul de casatorie iar daca este cazul cate
un extras dupa certificatele de nastere ale copiilor minori.
Reclamantul poate formula prin cererea de divort si unele capete accesorii ale actiunii principale
cum sunt cele privitoare la :
- numele pe care sotii il vor purta dupa desfacerea casatoriei
- incredintarea copiilor minori pentru crestere si educare
- fixarea contributiei la intretinerea acestora
- atribuirea locuintei comune
Cererea de divort impreuna cu inscrisurile doveditoare se va prezenta personal de catre reclamant
presedintelui instantei.
Primind cererea presedintele instantei va da reclamantului sfaturi de impacare iar daca acesta
staruie in cerere sa va fixa un termen de judecata.
Cererea va putea fi introdusa si de catre sotul alienat sau debil mintal care nu e pus sub
interdictie.
Sotul alienat sau debil mintal pus sub inerdictie, poate introduce actiunea de divort cand se afla in
momente de luciditate pasagera.

Cererea reconventionala
Este cererea de chemare in judecata prin care partea chemata in calitate de parat formuleaza
cererile impotriva reclamantului.

17
 Paratul poate sa ceara desfasurarea casatoriei in cazul in care considera ca sotul reclamant este
vinovat in intregime sau numai in parte de destramarea relatiilor de familie formuland in acest sens
cerere reconventionala cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare.
Cererea paratului se face la aceeasi intanta ca si cererea reclamantului si se judeca impreuna cu
aceasta.
In lipsa cererii reconventionale, daca se constata netemeinicia motivelor de divort invocate de
reclamant, casatoria nu se va putea desface, chiar daca din dezbateri rezulta vina sotului reclamant.
Daca se face o cerere privind pensia de intretinere, va opera prorogarea de competenta in
favoarea instantei investita cu judecarea actiunii de divort, chiar daca intre timp s-au ivit schimbari
referitoare la domiciliul partilor (art. 11 din Codul de procedura civila).
La cererea de divort se vor anexa copii legalizate de pe certificatul de casatorie si de pe
certificatul de nastere al copiilor minori.
Cererea de divort, impreuna cu inscrisurile doveditoare, se prezinta personal de catre reclamant
presedintelui judecatoriei (art. 612, alin. 4, din Codul de procedura civila).
In cazul in care cererea de divort se intemeiaza pe acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti,
dar prezentarea ei presedintelui judecatoriei poate fi facuta personal doar de unul din soti.

Instanta competenta
Art. 607 din C.Pr.Civ. determina instanta competenta teritorial si material sa solutioneze cererea
de divort.
Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumsciptia careia se afla in cele din urma
domiciliul comun al sotilor.
Daca sotii nu au avut domiciliul comun sau nici unul dintre soti nu mai locuieste in
circumscriptia careia se ala domiciliul paratului. Daca paratul nu are domiciliul in tara este competenta
judecatoria in circumscriptia careia isi are domiiliul reclamanul.

Obligativitatea infatisarii personale a sotilor

Potrivit art.614 C.Pr.Civ in fata instantelor de fond partile se vor infatisa in persoana.
De la regula obligativitatii infatisarii personale a sotilor in fata instantei de fond art. 614 C.Pr.Civ.
instituie unele exceptii in care partile pot fi reprezentate respectiv daca:
- unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate
- are resedinta in straintate;
- este impiedicat de o boala grava;
- este pus sub interdictie.

Prezenta obligatorie a reclamantului

Pe tot parcursul procesului de divort prezenta reclamantului este obligatorie.
Daca la termenul de judecata in prima instanta reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza
numai paratul cererea va fi respinsa ca nesustinuta.
Prezenta paratului este obligatorie sub aceeasi sanctiune a respingerii ca nesustinuta daca acesta a
introdus cerere reconventionala.
Daca la termenul fixat pentru judecata lipsesc ambele parti cererea nu se va respinge ca
nesustinuta ci se va suspenda judecata in temeiul art. 242 al.1 C. Pr. Civ.

Sedinta de judecata
Conform art. 615 al.1 C. Pr. Civ.
Cererea de divort se judeca in sedinta publica instanta putand insa sa dispuna judecarea in camera
de Consilui daca va aprecia ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau administrarea probelor.
18
 In toate cazueile hotararea se pronunta in sedinta publica.

Probele in procesul de divort

In materia divortului exista unele derogari fata de dreptul comun in ceea ce priveste probele:
- unele mijloace de proba interzise in dreptul comun sunt admise in procesul de divort;
In dreptul comun art.189 al. 1 pct.1 C.Pr.civ. prevede ca nu pot fi ascultati ca martori rudele si
afinii pana la gradul al III-lea inclusiv.
In procesul de divort art. 180 C.Pr.Civ. permite ca rudele si afinii cu exceptia descendentilor sa
fie audiati ca martori pana la declararea lui neconstitutionala prin decizia constitutionala prin decizia
constitutionala nr.969 / 1997 ca interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divort.

Masuri provizorii in timpul proesului de divort

Potrivit art. 613 c.pr.civ. instanta poate lua pe tot timpul procesului prin ordonanta presedintiala
masuri temeinice cu privire la incredintarea copiilor minori, la alocatia pentru copii, la folosirea
locuintei.
Atunci cand nici unul dintre soti nu cere luarea masurilor provizorii cu incredintarea copiilor
minori instanta le va pune din oficiu incredintarea lor.

Actele de dispozitie ale partilor

Renuntarea la judecata
Potrivit art. 618 c.pr.civ reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul acesteia inaintea
instantelor de fond chiar daca paratul se impotriveste.
Reclamantul poate sa renunte la judecata chiar daca paratul se impotriveste si in apel iar in recurs
numai daca paratul nu se impotriveste.
Renuntarea reclamantului la judecata nu are nici o influenta asupra cererii facute de catre parat
care va fi solutionata in continuare.

Impacarea sotilor
Actiunea de divort se stinge prin impacarea sotilor in orice faza a procesului chiar daca intervine
in instanta de apel sau de recurs .
In aceasta situatie instanta constata stingerea procesului dipunand incheierea dosarului.
Hotararea prin care se ia act de impacare a sotilor nu poate fi alocata cu apel sau recurs.
La primirea cererii de divort, presedintele instantei va da reclamantului sfaturi de impacare.
Aceste termene nu se mai acorda, fixandu-se direct termenul de judecata. De asemenea, au fost
abrogate dispozitiile legale speciale cu privire la propunerea probelor, la admiterea si administrarea
acestora la termene diferite, prin care se urmarea prelungirea procedurii de judecata a divortului.
In cazul divortului pe baza acordului sotilor, se fixeaza un termen de doua luni in sedinta publica.
Acest interval de timp intre data prezentarii cererii de divort si data termenului de judecata in sedinta
publica de doua luni, care are drept scop verificarea de catre soti a mentinerii acordului lor de divort, a
staruintei lor de a divorta in acest fel, caci la termenul de judecata instanta de judecata va verifica daca
sotii staruie la desfacerea casatoriei pe baza acordului lor, ceea ce inseamna ca sotii pot sa revina in
acest interval de doua luni la hotararea de a divorta pe baza acordului lor.
In materie de divort, partile au obligatia sa se infatiseze personal in fata instantelor de fond (art.
614 Codul de procedura civila). Aceasta obligatie nu exclude dreptul de aparare prin avocat, care poate
asista partea prezenta, dar nu o poate reprezenta in lipsa acesteia.
Pentru a se asigura infatisarea personala a partilor in instanta de fond este necesara indeplinirea
procedurii de citare. Instantele au obligatia de a verifica din oficiu indeplinirea acestei proceduri.
19
 Pentru termenul de judecata, in prima instanta se cere prezenta obligatorie a reclamantului. Daca
acesta lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta (art. 616
Codul de procedura civila).
Daca lipseste sotul parat, sectiunea se judeca potrivit regulilor de drept comun. In cazul in care
paratul a facut cerere reconventionala, el este obligat sa se prezinte la termenul de judecata, in prima
instanta, sub aceeasi sanctiune privind cererea sa reconventionala.
Daca la termenul de judecata, in prima instanta, lipsesc ambele parti, cererea va fi respinsa ca
nesustinuta, cum s-ar fi intamplat daca ar fi lipsit numai reclamantul.
In cazul divortului pe baza acordului sotilor, la termenul de judecata, in prima instanta, se cere
prezenta ambilor soti, pentru a se verifica staruinta lor in desfacerea casatoriei dupa aceasta procedura.
Daca aceasta procedura a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen
de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica daca paratul are
domiciliul la locul indicat in cerere si daca nu domiciliaza la locul indicat, va dispune citarea lui la
domiciliul sau, iar daca este cazul, si la locul sau de munca.
Cand sotii au copii minori, instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare.
Potrivit art. 42 din Codul familiei, ascultarea copiilor minori care au implinit varsta de 10 ani este
obligatorie in procesele de divort, in vederea incredintarii lor. In conformitate cu art. 144 din Codul de
procedura civila ascultarea minorului se face in camera de consiliu.
Daca, fata de imprejurarile cauzei, instanta gaseste potrivit, aceasta va asculta copilul minor fara
ca partile sau alte persoane sa fie de fata.
In cazul in care divortul se pronunta pe baza acordului sotilor, instanta va dispune desfacerea
casatoriei fara a pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti (art. 617 alin. 3 din Codul de
procedura civila).
Actiunea de divort se stinge prin impacarea sotilor in orice faza a procesului, chiar daca intervine
in instanta de apel sau de recurs, iar apelul sau recursul nu sunt timbrate conform legii (art. 618, alin 2
din Codul de procedura civila).
Daca dupa impacare se ivesc fapte noi, care ar justifica o noua actiune de divort, reclamantul o
poate introduce, avand posibilitatea sa se foloseasca si de faptele vechi (art. 618, alin. ultim din Codul
de procedura civila).
S-a decis ca actiunea de divort se stinge prin impacarea partilor, in acest caz, recursul este
neintemeiat.
Reclamantul poate sa renunte la cererea de divort, in tot cursul judecatii inaintea instantei de fond,
chiar daca paratul se impotriveste, iar renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire asupra cererii
facute de parat (art. 618, alin. 1 Codul de procedura civila).
Instanta de judecata are obligatia de a-si exercita rolul activ pentru a ocroti interesele copiilor
minori pe tot timpul cat dureaza procesul de divort. S-a aratat ca atunci cand nici unul dintre soti nu
cere luarea masurilor provizorii corespunzatoare cu privire la incredintarea minorilor, instanta le va
pune din oficiu in discutia partilor.
Masurile pe care instanta le poate ordona pe timpul procesului de divort prezinta urmatoarele
caractere:
a) sunt accesorii, in sensul ca ele se pot ordona numai in masura in care exista o cerere de divort
si se continua procedura divortului;
b) sunt vremelnice, adica pe timpul cat dureaza judecarea procesului de divort;
c) sunt provizorii, in sensul ca pot fi oricand modificate sau revocate, pe aceeasi cale prin care au
fost dispuse, ori de cate ori imprejurarile impun aceasta.
In cazul in care sunt indeplinite cerintele art. 38 Codul familiei, instanta pronunta desfacerea
casatoriei numai daca motivele temeinice au fost provocate de sotul parat.

20
 Divortul se poate pronunta numai din vina sotului reclamant, daca paratul a introdus cerere
reconventionala ori actiune de divort, si, in urma probelor administrate, cererea principala a fost
respinsa, iar cererea reconventionala ori actiunea de divort a paratului a fost admisa.
Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se va face numai atunci cand, chiar daca paratul nu a
introdus cerere reconventionala, culpa concurenta a sotului reclamant este grava si bine stabilita si ar
putea duce ea singura la desfacerea casatoriei.
In cazul in care divortul este cerut pentru alienatie mintala, ori debilitate mintala cronica sau
pentru o boala grava si incurabila survenita inaintea sau in timpul casatoriei, ori in cazul art. 38 alin. 2
Codul familiei, instanta urmeaza sa constate desfacerea casatoriei, fara a mai pronunta divortul din vina
sotului parat.
In cazul in care din casatoria ce se desface au rezultat copii iar acestia sunt minori, hotararea de
divort trebuie sa arate caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori.

17. Efectele divortului cu privire la relatiile dintre parinti si copii

Incredintarea copilului

La desfacerea casatoriei instanta de judecata are obligatia sa se pronunte asupra incredintarii

copiilor minori chiar daca aceasta nu s-a cerut existand 2 situatii:
1) Incredintarea copilului unuia dintre parinti
2) Incredintarea copilului unei terte persoane

1) Incredintarea copilului unuia dintre parinti

Conform art.42 c.fam o data cu pronuntarea divortului instanta va hotara cu privire la

incredintarea copiilor minori ascultand in acest sens scop parintii, autoritatea tutelara si copilul care a
implinit varsta de 10 ani.
In determinarea interesului copiilor minori se tine seama de o serie de factori, printre care:
- posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre
parinti,
- varsta copilului,
- comportarea parintilor fata de copil inainte de divort,
- legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie.
Prezenta delegatului autoritatii tutelare la dezbateri nu este obligatorie dar este insa obligatorie
citarea in proces aautoritatii tutelare precum si comunicarea de catre aceasta a concluziilor sale scrise
rezultate in urma anchetei sociale.
Opinia copilului este importanta dar nu hotaratoare pentru instanta.
In alin.4 art. 42 legiuitorul lasa parintilor posibilitatea de ase intelege cu privire la incredintarea
copiilor, insa pentru ca intelegerea lor sa produca efecte este necesar ca ea sa fie incuviintata de
instanta de judecata.

2) Incredintarea copilului unei terte persoane prin prezumtia de orotire

Potrivit art.42 al.3 c.fam „la desfacerea casatoriei instanta de judecata poate sa incredinteze copii
unor rude sau altor persoane cu consimtamantul acestora ori unor institutii de ocrotire daca exista
motive temeinice in acest sens”.

Exercitarea ocrotirii parintesti

21
 Exercitiul drepturilor parintesti al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul este diferit fata
de copilul caruia i s-au incredintat drepturile parintesti in timpul casatoriei si fata de exercitiul
drepturilor parintesti caruia i s-a incredintat copilul rezulta ca deosebirile sunt determinate de separarea
parintilor si de imposibilitatea obiectiva de mentinere a acelorasi modalitati si indeplinire a indatoririlor
parintesti si dupa desfacerea casatoriei.
Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul are in temeiul art.43 al.3 c.fam dreptul de a avea
legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura, si pregatirea sa
profesionala.
In cazul in incredintarii copilului altei persoane, aceasta situatie nu are ca efect stingerea tuturor
obligatiilor si nici pierderea tuturor drepturilor parintesti privitoare la persoana minorului.
Parintii continua sa aiba dreptul de a mentine legaturi personale cu copilul si de a veghea la
cresterea, educarea si invatatura lui.

13. Nulitatea absoluta PRIVIND CASATORIA

Art.19 C. familiei prevede: "Este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute in
art.4, 5, 6, 7, 9 si 16".
Nerespectarea dispozitiilor legale privind incheierea casatoriei se sanctioneaza cu nulitatea
absoluta.
1. Casatoria a fost incheiata cu incalcarea dispozitiilor legale cu privire la varsta matrimoniala
(art. 19 si art. 4 Codul familiei).
Desi aceasta nulitate este absoluta, ea poate fi, totusi, acoperita in urmatoarele situatii (art. 20
Codul familiei):
a) Daca sotul care nu avea varsta legala pentru casatorie a implinit-o intre timp, adica pana la
constatarea nulitatii;
b) Daca sotia a dat nastere, pana la constatarea nulitatii, unui copil.
In aceasta situatie trebuie aparat interesul copilului nascut. Acesta urmeaza sa fie crescut si
educat in cadrul familiei.
Totodata, nasterea copilului demonstreaza ca sotii au implinit varsta pubertatii;
c) Daca, in aceeasi perioada de timp, sotia a ramas insarcinata.
In aceasta situatie, acoperirea nulitatii se justifica prin aceleasi consideratii mentionate mai sus.
2. Casatoria a fost incheiata de o persoana care este deja casatorita (art. 19 si art. 5 din Codul
familiei).
Aceasta nulitate are drept scop apararea principiului monogamiei casatoriei.
Nulitatea nu se acopera prin incetarea cauzei ei dupa incheierea casatoriei, ceea ce inseamna ca
cea de-a doua casatorie este lovita de nulitate chiar daca prima casatorie a fost desfacuta prin divort sau
a incetat dupa data incheierii celei de-a doua, pana la constatarea nulitatii ei.
In cazul declararii mortii prezumate, sotul supravietuitor care s-a recasatorit nu mai poate fi
socotit bigam, cea de-a doua casatorie fiind valabila, daca a fost incheiata in rastimpul dintre data fixata
prin hotararea judecatoreasca ca fiind aceea a mortii si ramanerea definitiva a hotararii declarative.
Daca nulitatea pentru bigamie a celei de-a doua casatorii a fost declarata anterior hotararii
declarative de moarte, atunci hotararea pronuntata privind nulitatea urmeaza a fi modificata pe calea
unei actiuni principale.
O situatie deosebita este aceea la care se refera art. 22 din Codul familiei, si anume cand sotul
celui declarat mort se recasatoreste, iar ulterior, se intoarce cel declarat mort.

22
 Casatoria cea noua ramane valabila, iar prima casatorie se considera desfacuta de la data incheierii
noii casatorii.
Aceasta solutie nu se aplica daca sotul celui declarat mort este de rea credinta stiind ca la data
incheierii celei de-a doua casatorii cel declarat mort prin hotarare judecatoreasca era in viata.
In acest caz sotul care se recasatoreste se face vinovat de bigamie.
3. Casatoria este incheiata intre persoane care sunt rude in gradul prohibit de lege (art. 19 si art. 6
din Codul familiei).
Casatoria este oprita, fara a deosebi intre rudenia din casatorie si cea din afara casatoriei, intre
persoanele care sunt ruda in linie directa, indiferent de gradul de rudenie, sau colaterala, pana la gradul
patru inclusiv.
Este lovita de nulitate absoluta si casatorie incheiata intre adoptat indiferent daca adoptia este cu
efecte restranse sau cu efecte depline, si rudele sale firesti in acelasi grad prohibit de lege (art. 19, art.
75 alin. 3 si art. 79 din Codul familiei).
4. Casatoria este incheiata intre cel care adopta sau ascendentii lui, pe de o parte, si cel adoptat ori
descendentii acestuia, pe de alta parte (art. 19 si art. 7 lit. a Codul familiei).
Nulitatea intervine, fie ca este vorba de adoptia cu efecte restranse, fie ca este vorba de adoptia cu
efecte depline.
5. Casatoria este incheiata de alienatul sau debilul mintal (art. 19 si art. 9 din Codul familiei).
Nulitatea absoluta intervine fara a deosebi daca acestia sunt pusi ori nu sub interdictie sau daca
incheie casatoria in momente de luciditate pasagera ori in momente in care nu au asemenea luciditate.
In acest sens este necesar sa se stabileasca daca, datorita bolii psihice de care sufera o anumita
persoana, face parte din categoria celor ce nu pot incheia casatoria, chiar daca la data incheierii s-ar afla
intr-un moment de luciditate.
Este nula casatoria incheiata de cel lipsit vremelnic de facultatile sale mintale cat timp nu are
discernamantul faptelor sale (art. 19 si art. 9 din Codul familiei).
S-a decis ca persoanele care nu au vremelnic discernamantul faptelor sunt oprite sa se
casatoreasca numai atat timp cat nu au posibilitatea sa consimta in mod constient, spre deosebire de
alienatii si debilii mintali care sunt impiedicati sa se casatoreasca chiar daca nu se afla pusi sub
interdictie.
6. Casatoria este incheiata fara respectarea prevederilor art. 16 Codul familiei (art. 19 Codul
familiei).
Nulitatea intervine cand lipseste consimtamantul viitorilor soti, ori acesta nu a fost exprimat cu
respectarea conditiilor de forma necesare pentru incheierea casatoriei (casatoria trebuie incheiata in fata
delegatului de stare civila, la sediul serviciului de stare civila - sau, in anumite conditii in afara sediului
-, in prezenta viitorilor soti, iar consimtamantul trebuie exprimat personal si in mod public).
7. Incompetenta delegatului de stare civila.
Casatoria este nula daca a fost incheiata de un functionar care nu avea imputernicirea de
delegat de stare civila, afara de cazul in care a exercitat in mod public atributia de delegat de stare
civila.
8. Casatoria fictiva.
Casatoria este fictiva daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- casatoria sa nu se fi incheiat in scopul de a intemeia o familie, adica de a crea relatii personale si
patrimoniale pe care le implica casatoria. Intemeierea unei familii constituie cauza necesara si
determinanta a casatoriei.
- a doua conditie a casatoriei fictive este scopul sau intentia de a se obtine unele efecte secundare
casatoriei, cum ar fi folosinta locuintei, sau scopul de a se eluda anumite dispozitii legale imperative,
altele decat cele care reglementeaza casatoria.

23
 Din acest punct de vedere, casatoria fictiva se analizeaza ca o fraudare a legii. Prin fraudarea legii
se intelege operatia prin care se folosesc unele dispozitii legale, dar nu in scopul pentru care acestea au
fost edictate, ci numai in scopul de a eluda alte dispozitii legale, imperative.
Asadar, casatoria fictiva este un mijloc pentru realizarea unui scop ilicit, in raport de alte
dispozitii legale decat cele care reglementeaza casatoria.
S-a decis ca o casatorie incheiata numai cu scopul de a-si rezolva unul dintre soti un anume
interes, fiind fictiva, este nula.
S-a aratat ca o casatorie incheiata numai cu scopul de a se sustrage de la raspunderea penala
(pentru viol) este fictiva, putand fi declarata nula.
Casatoria fictiva exista numai in cazul in care cauza de nulitate anterioara sau concomitenta
incheierii casatoriei nu a disparut, ulterior, prin convietuirea sotilor.
Daca, dupa incheierea ei, sotii duc o viata conjugala normala si intemeiaza o familie reala,
cauzele existente la data incheierii sale si pe care s-a intemeiat nulitatea virtuala au disparut, casatoria
trebuind mentinuta (art. 21 Codul familiei).
Daca din casatoria fictiva s-au nascut ori conceput copii, ceea ce presupune ca sotii au convietuit,
nu se mai poate declara nulitatea casatoriei pentru fictivitate. Prezumtia de paternitate se aplica in
favoarea copiilor.
Desigur, se poate tagadui paternitatea si dovedi ca intre partile casatoriei fictive nu au existat
raporturi specifice casatoriei.
In cazul nulitatii casatoriei pentru fictivitate, nu se pune problema efectelor nulitatii in privinta
copiilor.
9. Casatoria intre persoane de acelasi sex (art. 1 , art. 4, art. 5, art. 25, art. 47 - 52, art. 53 - 60
din Codul familiei).

Actiunea in declararea nulitatii absolute.

Actiunea poate fi introdusa de catre orice persoana interesata.
Pot avea interes sotii (in cazul bigamiei), rudele sotilor, creditorii sotilor.
Procurorul poate introduce actiune in nulitate absoluta (art. 47 Decretul nr. 32/1954 si art. 45 din
Codul de procedura civila), dar numai in timpul vietii sotilor, deoarece dupa moartea unuia din ei
interesul pe care-l are de aparat nu mai exista.
Actiunea in nulitate absoluta a casatoriei nu prescrie. In anumite cazuri, nulitatea absoluta se
poate acoperi.

Nulitatea relativa

Art.21 alin.1 din Codul familiei prevede urmatoarele: "casatoria poate fi anulata la cererea sotului
al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt, prin viclenie
sau prin violenta".
In concluzie, casatoria nu poate fi anulata decat in cazul viciilor de consimtamant: eroare, dol si
violenta.
Actiunea in declararea nulitatii relative a casatoriei face parte din categoria actiunilor cu caracter
personal - poate fi introdusa numai de sotul al carui consimtamant a fost viciat, iar mostenitorii sotului
decedat nu pot continua actiunea.
Ori de cate ori legiuitorul a vrut ca o actiune privitoare la starea civila sa fie continuata de
mostenitori a prevazut aceasta in mod expres, cum este cazul, de exemplu, cu actiunea in stabilirea
filiatiei fata de mama, cu cea in stabilirea paternitatii si cu actiunea in tagaduirea paternitatii.
Nulitatea relativa a casatoriei poate fi confirmata in mod expres sau tacit, prin atitudinea sotului
al carui consimtamant a fost viciat in momentul incheierii casatoriei.
24
 Actiunea in nulitate relativa a casatoriei se poate introduce in termen de 6 luni de la incetarea
violentei, ori de la descoperirea erorii sau a dolului.
Astfel, s-a decis ca termenul de 6 luni in care poate fi introdusa actiunea in anularea casatoriei
pentru viclenie curge de la data cand partea al carui consimtamant a fost viciat a descoperit existenta
vicleniei.
Actiunea in nulitate relativa, ca si cea in nulitate absoluta, este de competenta instantelor
determinata dupa dreptul comun, neaplicandu-se dispozitiile speciale pentru competenta in materia
divortului.
In ceea ce priveste competenta materiala, actiunea in anularea casatoriei este solutionata in fond
de tribunal, potrivit art.2 din Codul de procedura civila.

18. Stabilirea filiatiei fata de mama

Filiatia fata de mama se stabileste si se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii, prin
recunoasterea mamei si prin hotarare judecatoreasca.
Inregistrarea nasterii se face pe baza unei declaratii verbale date in fata delegatului de stare civila
al Consiliului local al municipiului, orasului sau comunei unde s-a produs nasterea, in termen de 15 zile
de la data nasterii. Aceasta declaratie se poate face de oricare din parinti, administratia maternitatii,
rudele sau vecinii.
Starea civila a unei persoane poate fi pusa in discutie in urmatoarele situatii:
a) Copilul are certificat de nastere si folosirea starii civile, insa acestea nu sunt concordante. In
aceasta situatie, copilul poate introduce actiune in justitie pentru stabilirea adevaratei filiatii. Orice
persoana interesata poate contesta filiatia aratata de certificatul de nastere sau de folosirea starii civile;
b) Copilul nu are nici certificat de nastere, nici folosirea starii civile. Caz in care, copilul poate
porni o actiune in justitie in stabilirea filiatiei fata de mama, dupa cum si aceasta poate sa recunoasca
pe copil.
c) Copilul are certificat de nastere, dar nu are folosinta starii civile. In aceasta situatie, copilul
poate intenta o actiune in justitie pentru stabilirea adevaratei filiatii fata de mama. Orice persoana
interesata poate contesta stare civila aratata de certificatul de nastere.
Dovada nasterii in cazul adoptiei cu efecte depline.
In asemenea situatie se intocmeste un nou act de nastere pentru cel adoptat, in care adoptatorii
sunt trecuti ca parinti firesti. Noul act de nastere nu face dovada faptului nasterii, fata de mama fireasca
a copilului adoptat. Legea prevede ca vechiul act de nastere se pastreaza si se face mentiune pe el
despre intocmirea celui nou astfel ca, la nevoie, dovada nasterii se face cu acest act vechi de nastere.
Recunoasterea maternitatii este actul unilateral prin care o femeie declara in forma prevazuta de
lege ca este mama unui anumit copil.
Prin faptul ca o femeie marturiseste faptul nasterii unui copil, recunoasterea apare ca un mijloc de
proba.
19. Caracterele recunoasterii:
- recunoasterea este un act declarativ de filiatie, iar nu atributiv de filiatie;
- recunoasterea este un act irevocabil;
- recunoasterea este un act personal, care nu poate fi indeplinit decat de mama;
- recunoasterea este un act unilateral;
- recunoasterea se poate face numai prin formele limitativ prevazute de lege.
Recunoasterea filiatiei fata de mama se poate face intr-una din urmatoarele forme:

25
a) Declaratie la serviciul de stare civila - se poate face la orice serviciu de stare civila , inregistrarea
recunoasterii facandu-se la serviciul de stare civila de la locul unde a fost inregistrata nasterea acelui
copil;
b) Inscris autentic - recunoasterea de maternitate se face printr-un inscris ca indeplineste cerintele
prevazute de lege pentru a fi considerat autentic (art. 1171 Cod civil);
c) Testament - recunoasterea de maternitate se poate face prin oricare din formele de testamente
prevazute de lege: autentic, olograf, mistic, testament in forma speciala (art. 868-886 Cod civil).
Potrivit art. 50 din Codul familiei, actiunea pentru stabilirea maternitatii se poate introduce in
urmatoarele cazuri:
a) cand, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul
constatator al nasterii;
b) cand se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii.
Aceasta actiune apartine numai copilului (art. 52 alin. 1 din Codul familiei). In ceea ce priveste
introducerea actiunii, se deosebesc urmatoarele situatii:
a) Copilul are capacitate de exercitiu - actiunea se poate introduce numai de copil;
b) Copilul are capacitatea de exercitiu restransa - actiunea se poate introduce de copil, fara a avea
nevoie de incuviintarea prealabila a ocrotitorului sau legal;
c) Copilul este lipsit de capacitatea de exercitiu, adica este minor sub 14 ani sau pus sub interdictie -
potrivit art. 52 alin. 2 din Codul familiei, actiunea poate fi pornita de reprezentantul legal al copilului.
Pentru introducerea actiunii, acesta nu are nevoie de incuviintarea autoritatii tutelare;
d) Alte cazuri cand copilul este in imposibilitate de a introduce actiunea.
In anumite situatii, precum boala, lipsa indelungata sau disparitia copilului legea (art. 152 Codul
familiei) prevede posibilitatea instituirii curatelei.
Curatorul numit copilului nu poate porni actiune pentru stabilirea filiatiei fata de mama, deoarece, pe
de o parte, el are dreptul sa reprezinte pe copil numai in legatura cu interesele sale patrimoniale si, pe
de alta parte, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui in favoarea caruia se dispune
aceasta masura de ocrotire.
Curatorul numit, in cazul in care exista interese contrare intre copil si reprezentantul sau legal cu
privire la stabilirea maternitatii (art. 132 Codul familiei), poate porni, in locul reprezentantului legal,
actiunea;
e) Copilul a decedat - mostenitorii copilului nu au dreptul de a porni actiunea in stabilirea filiatiei fata
de mama, dar o pot continua daca fusese introdusa de copil, care a decedat inainte de terminarea
procesului (art. 52 alin. 2 Codul familiei).
Cu toate acestea, mostenitorii nu pot continua actiunea:
- daca insasi copilul a renuntat la actiune (art. 246 din Codul de procedura civila);
- daca actiunea s-a perimat (art. 248 din Codul de procedura civila). Poate continua actiunea, in
conditiile aratate, atat mostenitorul legal, cat si cel testamentar.
f) Procurorul nu poate introduce actiunea datorita caracterului sau personal (art. 45 din Codul de
procedura civila).
Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama se introduce impotriva pretinsei mame, iar dupa
moartea acesteia impotriva mostenitorilor pretinsei mame (art. 52 alin. 2 din Codul familiei).
Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama nu se prescrie in timpul vietii copilului (art. 52 alin. 3
Codul familiei).

26
 20 Contestarea in justitie a filiatiei fata de mama

Reclamantul, promovand actiunea in contestarea filiatiei fata de mama, contesta existenta

raportului de filiatie intre copil si mama acestuia, astfel cum este identificata prin actul de nastere al
copilului.
In cazul contestarii in justitie a maternitatii, orice persoana interesata poate sa introduca actiunea.
Actiunea in contestarea filiatiei fata de mama este imprescriptibila. Ea poate fi introdusa in tot timpul
vietii copilului.

Filiatia fata de tatal din casatorie

22. Prezumtia la paternitate

Filiatia fata de tata rezulta din faptul conceptiunii copilului.
Pentru dovedirea filiatiei fata de tata este suficient sa se stabileasca filiatia fata de mama si
casatoria acesteia la data nasterii sau conceptiei copilului.
Potrivit art. 53 din Codul familiei, prezumtia de paternitate se aplica in urmatoarele situatii:
1) Copilul este nascut in timpul casatoriei.
Nu prezinta interes faptul ca sotii traiesc sau nu despartiti in fapt.
Pentru a se aplica prezumtia de paternitate este suficient ca, la data nasterii copilului, mama
acestuia sa fie casatorita; sotul mamei este considerat a fi tatal copilului.
In aceasta prima categorie se afla atat copilul conceput in timpul casatoriei, cat si cel conceput
inainte de data incheierii casatoriei, daca in ambele cazuri copilul este nascut in timpul casatoriei;
2)Copilul este conceput in timpul casatoriei si este nascut dupa incetarea ori desfacerea
casatoriei, declararea nulitatii sau anularea casatoriei.
Pentru a fi considerat conceput in timpul casatoriei, copilul trebuie sa se fi nascut la cel mult 300 zile
de la incetarea, desfacerea, constatarea nulitatii sau anularea casatoriei (art. 61 din Codul familiei).
Daca nasterea copilului a avut loc inainte ca mama acestuia sa fi intrat intr-o noua casatorie, copilul are
ca tata pe fostul sot al mamei.
Copilul nascut dupa constatarea sau anularea casatoriei se considera conceput in timpul
casatoriei, deoarece, nulitatea, in privinta lui, nu produce nici un efect asupra sa (art. 23 din Codul
familiei);
3) Prezumtia de paternitate opereaza independent de indicatiile actului de nastere al copilului,
care ar putea sa arate, de exemplu, ca tata al copilului pe altcineva decat sotul mamei sau ca tatal
copilului este necunoscut.
In cazul in care sotul mamei nu este trecut in registrul de stare civila ca tata al copilului se poate
introduce o actiune prin care sa se constate aplicabilitatea dispozitiilor art. 53 din Codul familiei, care
prevede prezumtia de paternitate, si sa se ceara certificarea actului de nastere.
Daca sotul mamei copilului a fost declarat mort la o data anterioara nasterii si conceptiei
copilului, acesta din urma este un copil din afara casatoriei si, in consecinta, se poate introduce actiune
in contestatia filiatiei din casatorie si, totodata, sa se ceara certificarea actului de nastere in care era
trecut drept tata persoana declarata moarta.
Deoarece nu se poate determina cu precizie data conceptiei unui copil, legea stabileste, pe baza
datelor medicale privind durata minima si maxima a gestatiunii, ca perioada conceptiunii este cuprinsa
intre a 180-a zi si a 300-a si dinaintea nasterii copilului (art.61 Codul familiei)

27
 23. Actiunea care are ca obiect rasturnarea prezumtiei de paternitate se numeste actiunea
in tagaduire de paternitate.
Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.
Actiunea in tagaduirea paternitatii se introduce la instanta locului unde domiciliaza reprezentantul
legal al copilului.
Tagaduirea paternitatii copilului din casatorie produce mai multe efecte:
A) Cu privire la numele copilului, se deosebesc urmatoarele situatii:
1. Copilul s-a nascut in timpul casatoriei.
Daca sotii au nume comun, copilul ramane cu numele dobandit la nasterea sa. Daca sotii nu au
nume comun deosebim:
- copilul a luat la nastere numele sotului; in aceasta situatie, copilul va lua numele mamei sale, pe care
l-a avut la nastere;
- copilul a primit la nastere numele mamei sale; in aceasta situatie, copilul ramane, dupa tagaduirea
paternitatii din casatorie, cu acelasi nume;
- copilul a luat la nastere un nume format din reunirea numelor sotilor; el ramane in continuare cu acest
nume.
2. Copilul a fost conceput in timpul casatoriei, dar s-a nascut dupa desfacerea ori desfiintarea
casatoriei.
In cazul desfacerii casatoriei, mama copilului poate sa ramana cu numele dobandit prin casatorie,
in conditiile art. 40 din Codul familiei, sau reveni la numele pe care l-a avut inainte de incheierea
casatoriei.
Dupa caz, copilul va lua numele pe care il are mama sa la nasterea lui, care este ulterioara
desfacerii casatoriei.
In cazul desfiintarii casatoriei, sotia nu poate ramane cu numele dobandit prin casatorie, si va
reveni la numele pe care l-a avut inainte de incheierea casatoriei.
Copilul va lua acelasi nume, deoarece el este nascut dupa desfiintarea casatoriei, iar mama lui este
primul parinte fata de care are stabilita filiatia (art. 64 alin. 1 Codul familiei).
3. Conflictul de paternitate.
Daca se tagaduieste paternitatea unui copil aflat in aceasta situatie, reapare de drept cealalta
paternitate, copilul fiind considerat tot din casatorie, adica aceea in care a fost conceput.
Asadar, numele copilului urmeaza a se stabili in raport de prima casatorie.
De cele mai adeseori, sotul din prima casatorie si sotia din cea de-a doua casatorie au nume deosebite.
Copilul va lua numele in conformitate cu art. 62 alin. 2 Codul familiei, deoarece este un copil din
casatorie.
In cazul in care sotul din prima casatorie si sotia din cea de-a doua casatorie au acelasi nume, si
anume cand sotia a ramas in urma incetarii ori desfacerii casatoriei cu numele sotului, copilul ia numele
comun al parintilor.
4. Schimbarea numelui mamei pe cale administrativa.
Mama copilului poate sa-si schimbe numele de familiei in timpul casatoriei.
In aceasta situatie, daca ea are la data nasterii copilului a carui paternitate se tagaduieste un nume
dobandit pe cale administrativa, atunci copilul va lua acelasi nume, in conformitate cu art. 64 alin. 1 din
Codul familiei, deoarece primul parinte fata de care s-a stabilit filiatia este mama.
Daca insa mama copilului si-a schimbat numele pe cale administrativa dupa nasterea copilului ,
dar inainte de ramanerea definitiva a hotararii de tagaduire a paternitatii, solutia ar fi ca acel copil sa ia
numele mamei din momentul nasterii lui.
B) Cu privire la ocrotirea prin parinti a copilului.
In urma tagaduirii paternitatii din casatorie, copilul are filiatia stabilita numai fata de mama. In
consecinta, ocrotirea copilului se realizeaza numai prin mama (art. 98 alin. 2 Codul familiei).
28
 Copilul poate sa-si stabileasca ulterior filiatia si fata de tata. In aceasta situatie, potrivit art. 65
Codul familiei, in ceea ce priveste incredintarea copilului si contributia parintilor la cheltuielile de
crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, se aplica, prin asemanare, dispozitiile art. 42-44
Codul familiei, parintii din afara casatoriei fiind asimilati, din acest punct de vedere, cu parintii
divortati, ceea ce inseamna ca ocrotirea parinteasca nu revine in mod egal ambilor parinti.
Copilul din afara casatoriei poate fi incredintat unei alte persoane decat parintele sau ori unei
institutii de ocrotire, in aceleasi conditii ca si copilul din casatorie in cazul divortului (art. 65 Codul
familiei), ceea ce inseamna, in aceasta situatie, ca ocrotirea parinteasca revine numai in parte parintilor.
In ceea ce priveste copilul din afara casatoriei, cu filiatia stabilita numai fata de mama ori fata de
ambii parinti, se pot ivi si alte cazuri, care intereseaza din punctul de vedere al ocrotirii parintesti.
Astfel, in prima situatie, mama poate fi decazuta din drepturile parintesti, pusa sub interdictie sau, din
orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa (art. 98 lin. 2 Codul familiei).
Inseamna ca acel copil nu este ocrotit de parinti, punandu-se problema ocrotirii prin tutela (art.
113 Codul familiei) ori prin mijloacele puse la indemana de lege privind protectia copilului aflat in
dificultate. In cea de-a doua situatie, filiatia este stabilita fata de ambii parinti, este posibil ca unul ori
amandoi parintii sa fie decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie ori in imposibilitatea, din
orice imprejurare, de a-si exprima vointa.
Dupa caz, ocrotirea parinteasca va reveni numai unuia dintre parinti, ori copilul va fi fara ocrotire
parinteasca.
C) Efecte cu privire la domiciliul copilului.
In mod corespunzator situatiilor privind ocrotirea copilului se stabileste si domiciliul acestuia.
Astfel, cand copilul are stabilita filiatia numai fata de mama, el are, de obicei, domiciliul la aceasta.
In cazul in care copilul isi stabileste filiatia si fata de tatal din afara casatoriei, iar parintii au
domicilii separate sunt aplicabil dispozitiile art.100 Codul familiei si cele ale art. 14 Decretul nr.
31/1954.
Parintii vor decide de comun acord la care dintre ei are copilul domiciliul, iar in caz de dezacord va
decide instanta judecatoreasca.
In cazul in care copilul este incredintat de instanta judecatoreasca unei alte persoane decat
parintele sau ori unei institutii de ocrotire, parintii se vor intelege la care din ei va avea copilul
domiciliul, iar in caz de dezacord va decide instanta de judecata.
In cazul in care se ivesc situatii speciale care determina ocrotirea minorului prin tutela, atunci el
are domiciliul la tutore.
In cazul tagaduirii paternitatii legatura de filiatie este inlaturata nu numai pentru viitor, ci si
pentru trecut, astfel ca sotul mamei copilului se considera ca nu a fost niciodata tatal acestuia.

29
 24. Adoptia

Adoptia in acceptiunea Codului familiei, prezinta doua intelesuri:

- actul juridic creat pe baza consimtamantului persoanelor expres prevazute de lege (art. 70-71 C.
familiei);
- raportul juridic rezultat din actul juridic al adoptiei incuviintat de instanta de judecata (art. 75-78 C.
familiei).
Adoptia prezinta urmatoarele caractere:
- se face numai in interesul adoptatului;
- este un act solemn.

Conditiile incheierii adoptiei

Pentru incheierea si incuviintarea adoptiei sunt necesare a fi indeplinite urmatoarele conditii:
- conditii de fond;
- lipsa impedimentelor la adoptie;
- conditii de forma.

25. Conditiile de fond ale adoptiei

Conditii privind pe adoptat:
a) Cel care urmeaza sa fie adoptat sa fie minor - exceptie: va putea fi adoptata si persoana majora care,
in timpul minoritatii, a fost crescuta de cel care voieste sa o adopte.
Cresterea unui minor de catre viitorul adoptator poate avea loc in cadrul unor situatii juridice
reglementate de lege, cum sunt:
- tutela minorului;
- plasamentul familial;
- incredintarea copilului spre crestere si educare altei persoane decat unul dintre parinti, prin
hotarare judecatoreasca pronuntata cu ocazia desfiintarii sau desfacerii casatoriei;
- cresterea copilului sotului celui care doreste sa adopte.
b) Copilul poate sa fie adoptat numai de catre o singura persoana.
Conditii privind pe adoptator:
1) adoptatul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu - nu pot adopta decat persoanele
majore;

2) adoptatorul trebuie sa indeplineasca si celelalte conditii care sunt cerute de lege pentru a fi
tutore;
3) diferenta de varsta intre adoptator si adoptat sa fie de cel putin 18 ani;
4)adoptatorul trebuie sa fie in masura de a asigura adoptatului o dezvoltare fizica si morala
corespunzatoare.

26. Lipsa impedimentelor la adoptie

Impedimentele reprezinta imprejurari de fapt sau de drept a caror existenta impiedica
incuviintarea adoptiei de catre instanta judecatoreasca.
Impedimentele la adoptie se clasifica in:
- exprese - impedimentul de rudenie - adoptia intre frati este oprita, impedimentul rezultat dintr-o
adoptie anterioara;
- virtuale - rezulta din ansamblul dispozitiilor legale.

30
 27. Efectele adoptiei
Efectele adoptiei reprezinta totalitatea consecintelor juridice pe care incuviintarea adoptiei le
determina cu privire la starea civila a adoptatului, la raporturile sale de rudenie si la diferite drepturi si
obligatii personale nepatrimoniale si patrimoniale ce decurg din rudenie.

Rudenia civila
- la adoptia cu efecte restranse se stabilesc legaturi de rudenie intre adoptat si descendentii lui, pe de o
parte si adoptator pe de alta parte;
- la adoptia cu efecte depline se stabilesc legaturi de rudenie intre adoptat si descendentii lui, pe de o
parte si adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte.
Rudenia creata prin adoptie este asimilata cu rudenia fireasca.
In privinta unora dintre efectele juridice produse de cele doua feluri de rudenie exista insa unele
deosebiri:
- recunoasterea unui copil din afara casatoriei, dupa ce acesta a decedat, de catre tatal sau, se poate,
face numai daca acel copil a lasat descendenti firesti (art. 57 alin. 1 Codul familiei); recunoasterea nu
poate avea loc daca acel copil are descendenti, prin adoptie, chiar in cazul in care aceasta ar fi cu efecte
depline;
- sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a acorda intretinere
copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti (nu si cei prin adoptie) au
murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie (art. 87 alin. 1 Codul familiei);
- cel care a luat un copil spre a-l creste, fara a intocmi formele cerute pentru adoptie, are obligatia sa-l
intretina, cat timp copilul este minor, insa numai daca parintii firesti (deci nu si cei adoptatori) au murit,
sunt disparuti ori sunt in nevoie (art. 88 alin. 1 Codul familiei).
- donatia nu se revoca in conditiile art. 836 Cod civil, daca, ulterior acesteia, donatorul a adoptat un
copil, deoarece aceasta categorie de copii nu se include in enumerarea limitativa a textului mentionat
(copil din casatorie, cel din afara casatoriei, fie chiar si postum).
Potrivit art. 76, alin. 1 din Codul familiei "drepturile si indatoririle parintesti trec asupra celui
care adopta", atat in cazul adoptiei cu efecte restranse, cat si in cazul adoptiei cu efecte depline.
Adoptatul dobandeste un drept locativ propriu.
Devenind major, adoptatul nu poate fi evacuat, chiar daca parintele adoptatului se muta in casa
proprie sau ca urmare a casatoriei incheiata ulterior.
Parintii adoptatori sau numai unul dintre ei - pot fi decazuti din drepturile parintesti daca
sanatatea ori dezvoltarea fizica a copilului adoptat este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor
parintesti, prin purtare abuziva sau neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte. (art. 76 alin.
3 si art. 109 Codul familiei).
Decaderea din drepturile parintesti se pronunta la cererea autoritatii tutelare, de catre instanta de
judecata, iar procedura se desfasoara cu citarea partilor si a autoritatii tutelare (art. 109 din Codul
familiei).
Decaderea ambilor adoptatori din drepturile parintesti sau decaderea adoptatorului din aceleasi
drepturi, in cazul in care exista un singur adoptator, nu inseamna desfacerea adoptiei.
Parintele decazut din drepturile parintesti are in continuare fata de copil, indatorirea de a-i acorda
intretinere (art. 110 din Codul familiei) si dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, iar daca
imprejurarile care au dus la decadere au incetat, instanta judecatoreasca va reda parintelui decazut
exercitiul drepturilor parintesti, in conditiile art. 112 din Codul familiei.
Daca sotii adoptatori divorteaza, se aplica, in privinta relatiilor dintre ei si minorul adoptat, prin
asemanare, prevederile legale cu privire la desfacerea casatoriei pentru cazul cand exista copii minori
(art. 42-44 Codul familiei).

31
 Incredintarea adoptatului unei persoane ori institutii pentru ocrotirea copilului se poate dispune
nu numai in cazul special prevazut de art. 76 din Codul familiei, ori art. 42-44 din acelasi Cod, ci si in
conditiile prevazute de O.U.G. nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, independent
de desfacerea casatoriei prin divort a parintilor adoptatori.
Asemenea incredintare se dispune de catre comisia pentru protectia copilului.
Persoana sau institutia careia s-a incredintat minorul adoptat are fata de acesta numai drepturile si
indatoririle ce revin parintilor cu privire la persoana copilului.
Drepturile si indatoririle parintilor cu privire la bunurile copilului raman adoptatorului, cu exceptia
cazului in care s-a dispus decaderea adoptatorului din drepturile parintesti, cand instanta judecatoreasca
este datoare sa decida si cu privire la reprezentarea minorului ori la incuviintarea actelor sale, precum si
la administrarea bunurilor acestuia.
Prin adoptie, adoptatul dobandeste numele de familie al adoptatului.
Cand adoptia este facuta de doi soti si acestia au nume comun, adoptatul dobandeste acest nume.
Daca sotii nu au nume de familie comun, se aplica, prin asemanare, prevederile art. 62 alin. 2 din
Codul familiei, adoptatorii stabilind numele pe care adoptatul urmeaza sa-l poarte, si anume: numele
unuia dintre adoptatori ori numele lor reunite.
Acest nume trebuie declarat la incuviintarea adoptiei. In caz ca adoptatorii nu cad la invoiala cu privire
la acest nume, va decide instanta.
Domiciluil minorului adoptat este la parintii adoptatori sau la acela dintre adoptatori la care
locuieste.
Minorul adoptat incredintat de instanta judecatoreasca unei a treia persoane are domiciliul la adoptatori,
iar daca acestia au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul adoptat
va decide instanta judecatoreasca.
In cazul in care numai unul dintre parintii adoptatori reprezinta pe adoptat sau ii incuviinteaza actele,
domiciliul adoptatului este la acel parinte.
Locuinta minorului adoptat, este la parintii sai.
Daca sotii adoptatori nu locuiesc impreuna, acestia decid la care dintre ei va locui copilul. In caz
ca parintii adoptatori nu cad la invoiala, va decide instanta judecatoreasca

32