Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROBLEME
GLOBALE
ISLAMUL
Terorism versus pace și democrație
-Iunie 2010-
1 ISLAMUL Terorism versus pace și democrație
1
El Hassan bin Talal, A fi musulman, Editura Cadran Politic, 2004, pag. 14.
2
Daniel Pipes, The Evil Isn’t Islam, The New York Post, 20 iulie 2002.
2 ISLAMUL Terorism versus pace și democrație
1975 și abia în ultimele decenii termenul a căpătat un echivalent recunoscut în limba arabă. Prin
urmare, am putea să ne întrebăm cine a învățat terorismul e la cine?
Islamul, ca religie, nu acceptă așadar folosirea gratuită a violenței, a intimidării sau a
victimizării celor nevinovați în nicio situație, și , prin urmare, este în mod categoric antiteorist ca
principiu. Practicarea terorismului, în ultimul timp, de unii care se pretind a fi musulmani nu
justifică asocierea terorismului cu Islamul, așa cum practicarea terorismului în Irlanda, spre
exemplu, nu justifică asocierea terorismului cu Biserica Romano-Catolică.
Aș încerca să răspund întrebării următoare: Este adevarat că în interiorul lumii islamice
există numeroase conflicte? În primul rând trebuie menționat că Coranul predică soluționarea
pașnică a conflictelor între musulmani și a conflictelor cu ceilalți, ori de câte ori este posibil. Cu
toate acestea, lumea musulmană este formată din numeroase state naționale cu limbi, etnii și
orientări politice diferite, și ar fi nerealist să ne așteptăm ca aceste state naționale să fie
întotdeauna de aceeași părere. Din când în când, ciconirile de interese conduc la conflicte
serioase și uneori îndelungate între ele însă pentru a minimiza posibilitatea izbucnirii unor astfel
de conflicte și pentru a regla alte chestiuni de interes islamic comun, se organizează periodic
întâlniri la nivel înalt între liderii islamici.
Apoi oare chiar este Islamul atât de violent cum este perceput în Occident? În Occidentul
musulman s-a făcut mult caz de de conceptul de jihad, înțeles îndeobște drept „război sfânt” . În
Coran, verbul „jahada”(a depune eforturi susținute) este folosit atunci când se solicită sprijin
militar și financiar pentru Profetul Mahomed în conflictul său cu necredincioșii din Mecca, cei
care s-au împotrivit misiunii sale, persecutându-l si pe el și pe însoțitorii săi.
În esență, jihad implică dreptul legitim al unei comunități de apăra prin forță în caz de
nevoie. De pildă, de-a lungul istoriei acest termen a fost aplicat războaielor musulmanilor
împotriva cruciaților invadatori. Jihad nu descrie războaie de cucerire sau de agresiune. Chiar și
în Jihad-ul său împotriva necredincioșilor de la Mecca, Coranul îi recomandă Profetului
Mahomed să facă pace cu dușmanii săi, dacă aceștia înclină către împăcare(8:61).
Așa cum am mai menționat, consider faptul că unii indivizi și unele facțiuni musulmane
s-au implicat recent în activități teroriste, la fel cu au facut-o și non-musulmanii, nu justifică
asocierea făcută frecvent în Occident între Islam, pe de-o parte , și terorism și violență, pe de
altă parte.
Cred că lumea islamică se privește cu mai multă seriozitate și se îndreaptă către tranziția
democratică, dar trebuie să i se ofere încredere, în loc să fie considerată un conglomerat de
dictaturi, state paria și adăposturi pentru teroriști.
Analiza progresului lent al democratizării în țările islamice trebuie să ia în considerare și
formarea lor tărzie ca state naționale. Aproape întreaga lume islamică a cunoscut un stat
imperialist sau colonial în cea mai mare parte a perioadei de după 1828, când Huntington afirmă
că a început procesul de democratizare modernă. Mai mult, este important de notat ideea că
Islamul reprezintă un obstacol pentru democratizare și pacea mondială nu s-a generalizat în
Occident până la cutremurătoarea Revoluție Islamică a liderului religios șiit octogenar,
Ayatollahul Ruhollah Khomeni. Mișcarea lui șiită și politică l-a exilat pe Șahul Mahommed Reza
Palevi și a fundamentat un regim teocratic radical care a luat 69 de ostatici în Ambasada
Amercană, ținându-i închiși 444 de zile.3 Șocul resimțit în SUA în urma acestei experiențe a
contribuit la modelarea impresiei actuale despre Islam în cea mai mare parte a Occidentului.
Evenimentele ulterioare provocate de extremiștii islamici, între care cele menționate de
Ambasadorul Perkins în „A clash of Civilizations” au accentuat această impresie.
3
Daniel Pipes, op.cit.
3 ISLAMUL Terorism versus pace și democrație
Aș dori să mai accentuez încă o dată faptul că potrivit învățăturilor islamice și așa cum
demonstrează istoria, Islamul mainstream nu este, în sine, agresiv față de alte culturi și
recomandă adepților săi să trăiască în pace și cooperare cu alte religii, culturi și state. Din
ignoranță în ceea ce privește Islamul și din cauza istoriei sale și a unor experiențe nefericite cu
câteva state islamice și grupări teroriste în ultimul sfert de secol, Occidentul are îndoieli
inexplicabile în ceea ce privește posibilitatea de a trăi în pace cu lumea islamică.
În cercurile academice americane, aceste îndoieli și temeri își găsesc expresia în teorii
controversate așa cum este ideea lui Samuel Huntington că politica și războaiele lumii pot ajunge
la stadiul unei „ciocniri a civilizațiilor” și că „punctul central de conflict în viitorul apropiat va fi
între Occident și câteva state islamice-confuscianiste”.4
Pentru o înțelegere mai bună a situației cu care ne confruntăm în prezent și perspectivele
păcii cred că este suficient să urmărim relațiile Occidentului cu lumea islamică până la cel de-al
doilea război mondial, și să trecem în revistă relațiile cu țările islamice după ce mai multe dintre
ele și-au câștigat independența națională în urma războiului. Aș menționa în acest sens faptul că
prăbușirea Uniunii Sovietice a sporit numărul statelor cu populație majoritar islamică. Fostele
republici sovietice Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan au devenit
republici independente în Asia Centrală. Islamul radical și-a croit drum prin aceste țări în anii
1990; dar influența sa rămâne limitată până acum în societăți care au fost puternic secularizate
sub regimul comunist sovietic.
Ascensiunea Islamului radical a fost încurajată de războaiele israelieno-arabe și
conflictele israelieno-palestiniene care au început imediat după înființarea statului Israel în 1948.
Consider că lupta israeliano-palestiniană a fost și rămâne principalul ingredient al puterii și al
dezvoltării Islamului radical iar conflictul va continua să provoace lumea islamică, până când va
exista un aranjament legal și acceptat prin care Israelul va fi un stat sigur, iar palestinienii vor
avea un stat viabil, locurile sfinte ale celor trei mari religii monoteiste ale lumii fiind administrate
corespunzător și accesibile pentru toți credincioșii.
În ceea ce privește părintele tuturor organizațiilor militare islamiste acesta este Frăția
Musulmană, fondată în Egipt în anii 1930. Din ea au luat naștere organizațiile palestiniene
Hamas și Jihadul Islamic, Hezbolahh-ul libanez și al-Qaida lui Osama bin Laden. Puterea
fundamentalismului islamic se datorează în parte serviciilor sociale, medicale și educațional-
religioase oferite de aceste grupuri ca alternativă la sprijinul insuficient acordat de statele
falimentare respective propiilor popoare. Aceste organizații nu se adresează însă doar săracilor,
ci întregii societăți, inclusiv păturii educate. Forța Islamului radical, anti-occidental, provine din
alienarea și mânia față de guvernele falimentare din punct de vedere politic în unele țări islamice
și din convingerea musulmanilor că occidentalii, mai ales SUA, nu au adoptat un comportament
echilibrat față de lumea islamică,mai ales în privința conflictului israeliano-palestinian.
În același timp, actele de violență comise de grupările teroriste palestiniene seculare au
contribuit la asocierea musulmanilor cu terorismul. 5 Mișcarea islamistă radicală a devenit mai
vizibilă după războiul arabo-israelian din 1973. Anii 1970 s-au încheiat cu revoluția islamică
iraniană din 1979. În anii 1980, musulmanii militanți au lansat un număr de jihad-uri militare,
inclusiv împotriva trupelor sovietice din Afganistan. Hezbollah-ul libanez lupta împotriva
Israelului. Terporiștii musulmani îl asasinau pe președintele Egiptului și prima Intifada
4
Samuel P.Huntington, The Clash of civilizations?, Forreign Affairs, vol. 72, nr. 3, pag. 48, 1993.
5
Phyllis E. Oakley, International Terrorism: what can we do about it?, The Norman University of Oklahoma Press, 2002, pag.
63-64.
4 ISLAMUL Terorism versus pace și democrație
BIBLIOGRAFIE
2. HUNTINGTON Samuel P., The Clash of civilizations?, Forreign Affairs, vol. 72, nr. 3,
1993 ;
4. OAKLEY Phyllis E., International Terrorism: what can we do about it?, The Norman
University of Oklahoma Press, 2002 ;
5. PIPES Daniel, The Evil Isn’t Islam, The New York Post, 20 iulie 2002 ;
*** http://www.thereligionofpeace.com/ ;
*** http://www.islamulazi.ro ;
*** http://www.islamicity.com/ ;
*** http://www.islam-abc.ro/ ;
*** http://islamworld.net/ .