Originile ideii de natiune

Procesul de formare al natiunii si al constiintei nationale romanesti necesita o analiza

in cadrul unui context universal petru a putea decela acele legaturi firesti care au conferit
dezvoltarii nationale europene in veacul nationalitatilor trasaturile care asigura in acelasi
timp unitatea intregului , dar subliniaza totodata si particularitatile distincte ale partilor ce
il alcatuiesc. In spatele exploziilor de nationalism si luptelor pentru emancipare nationala
care au marcat intreg parcursul secolului al XIX lea s-au aflat aspiratiile indivizilor
concretizate in discursuri ce argumentau cu o precizie aproape stiintifica demersul politic
la care adera majoritatea.

Principalele modele ce s-au confruntat in procesul constituirii natiunilor au fost cel

francez si cel german, cel francez fiind unul politic in timp ce modelul german este unul
etnic. Ceea ce explica diferentele intre cele doua modele este istoria traita de fiecare stat.
Astfel natiunea franceza s-a format in interiorul unui stat vechi de secole , mult anterior
fenomenului national, stat unificat si consolidat fara incetare de un lung sir de regi , a
caror opera a fost continua si desavarsita de Revolutie si de regimurile ulterioare.Ceea ce
i-a adunat nu a fost identitatea etnica ci un proces politic consecvent. Germania insa nu
exista, este o pauza de secole intre Imperiul german si statul german modern. Aveau insa
constiinta unei limbi si unei culturi comune. Daca proiectul german aspira sa-i uneasca pe
toti germanii,cel francezi urmarea sa-i transforme in francezi si pe cei care nu erau la
origini francezi. Indiferent de variante insa natiunea se defineste printr-o mare
solidaritatea. Pentru ca o natiune sa existe este nevoie de un liant puternic.In Franta
,principiile revolutionare si valorile republicane, in Germania cultura si limba. Desi s-ar
putea ca modelul german sa fie mai “primitiv”, el este cel mai raspandit.Cele mai multe
state moderne au ca baza a constituirii lor etnia (perceputa de cele mai multe ori ca limba
comuna).1

D.d.Rosca afirma referitor la natiune ca acesta este: ”un rezervor de putere

creatoare , de cultura originala, fiecare popor reprezinta o valoare unica in lume.Existenta
unei natiuni se justifica prin valorile de cultura pe care le face posibile, prin potentialul ei
de spiritualitate. ”

Este admisa de catre istorici ideea unei anumite continuitati in timp a formatiunilor
statale, astfel J. Huizinga va realiza o nuantata apreciere a conceptului de “natio” in
perioada Evului mediu , fapt ce reliefeaza fenomenul de continuitate istorica. In acelasi
timp istoricul accepta ideea unei constiinte nationale medievale ce ar fi fundamentul celei
moderne2. Procesul formarii natiunii poate fi concomitent cu procesul formarii constiintei
nationale sau nu. De pilda in cazul Ungariei cristalizarea natiunii si a constiintei nationale
au fost concomitente. In tarile europene (Franta, Polonia etc )constiinta nationala a
precedat formularea unei doctrine a natiunii.Procesul formarii natiunilor si a constiintei
nationale se situeaza in perioada Renasterii fiind strans legat de de aparitia burgheziei cu
intregul set de schimbari ce o insoteste.

Daca in Europa in momentul aparitiei si manifestarii filosofiei luminilor conceptia

asupra natiunii si constiinta nationala se desavarsisera, in cazul statelor din sud – estul
continetului exista o integrare concomitenta a doua fenomene : formarea natiunii si
actiunea filosofiei luminilor.

In spatial romanesc contactul cu Lumninile s-a facut cu o remarcabila rapiditate

,existand nu numai o concomitenta intre lumini si constiinta nationala ci si o relatie
eficienta favorizanta a constiintei nationale. Referindu-ne la epoca medievala putem vorbi
de o constiinta etnica in timp ce in epoca moderna de una nationala ultima decurgand
din cea dintai si completand-o cu valorile filosofiei luminilor si mai tarziu ale Revolutiei
Franceze. In cazul romanesc, de la caracterul pur constatativ al identitatii, sub impactul
1
.Lucian Boia, Tragedia Germaniei, Ed.Humanitas,2010,p 15
2
.J.Huizinga apud Gh.Platon, De la constituirea natiunii la Marea Unire
ideologiei veacului Luminilor se trece la o activa lupta politica, ce da expresie noilor
optiuni si exprima un alt orizont mental. In noua viziune natiunea este un corp alcatuit din
cetateni si nu supusi antrenati in viata sociala printr-un contract, bazandu-se pe noi
elemente – dreptul si legea, sub influenta Luminilor conceptual de natiune
democratizandu-se. In spatial romanesc procesul de concretizare al ideilor privind
natiunea, desi influentat de gadirea occidentala, isi avea insa radacinile in realitatile
interne ale istoriei. Transformarile veacului au acordat cultura si constiinta romaneasca la
valorile spiritului european , dar ideile esentiale se regasesc in formele de expresie ale
constiintei de neam a romanilor de la sfarsitul sec XVII.

Miscarea nationala a romanilor este una de facture preponderant ideological la care sunt
racordati si factorii economici si sociali, cel politic avnd un rol relative restrans.

Ridicarea nivelului cultural a avut drept principal consecinta capabilitatea oamenilor de a

se adapta la noile realitati si de a recepta noile sensuri ale ideilor vehiculate in secolul
luminilor .

Asimiland ideile iluministe romanii folosesc universalismul curentului pentru a impune

natiunea romana in randul natiunilor luminate.

Transilvania secolului al XVIII- lea a fost martora inceputului lupte de emancipare

politica a romanilor. In timpul in care lumea statelor era strabatuta de valuri de
impotrivire impotriva unirii cu Roma si de afirmare, episcopul Bisericii unite, Inochentie
Micu declanseaza lupta pentru egalitatea in drepturi a romanilor cu celelalte
“natiuni”politice ale Transilvaniei..In favoarea cererii lui Inochentie Micu a invocat
faptul ca romanii erau locuitorii mai vechi ai Transilvaniei, in calitatea lor de coboratori
din colonistii romani, ca erau cei mai numerosi locuitori ai Transilvaniei, in raport cu
maghiarii,sasii si secuii si ca prin darile platite de ei,acopereau cea mai mare parte a
cheltuielilor publice. Memoriile prezentate de episcop Dietei transilvanene si Curtii de la
Viena au intampinat rezistenta inversunata a starilor privilegiate din Transilvania.
Pe masura desfasurarii actiunii sale Inochentie Micu a facut trecerea de la conceptual
medieval al natiunii(patura privilegiata a unei comunitati etnice) la cel modern, de
drepturile cerute de el urmand a beneficia nu doar clerul si romanii uniti ci intreaga
populatie romaneasca a Transilvaniei. Lupta lui Inochentie Micu s-a petrecut inaintea
patrunderii ideilor luminilor, aceasta s-a nascut astfel din nevoile proprii ale poporului
roman din Transilvania, geneza ei e insusi procesul lui de dezvoltare . Programul politic
al episcopului va trasa sarcinile viitoarei stiinte istorice, el pune temeliile Scolii Ardelene
care va fundamenta stiintific acest demers.3

Scoala Ardeleana nu mai este inteleasa ca o simpla miscare culturala, traditional, ea

devine o miscare larga culturala in care ideile directoare ale secolului si-au facut simtita
prezenta.

In viziunea lui David Prodan iluminismul Scolii Ardelene a fost inteles prin prisma
valorilor locale, in functie de care ideile europene se adapteaza, capatandu-si astfel nota
originalitatii – accentueaza acele aspecte ale iluminismului romanesc care evidentiau
valorile unui Aufklarung de inspiratie germano – austriaca si in functie de care au stabilit
raportul cu ideologia politica nationala care constituie elementul fundamental al
iluminismului romanesc.4 In Transilvania lupta de emancipare sociala este in mod evident
racordata la lupta de emancipare nationala. Ideile fundamentale ale Scolii Ardelene
despre originea limbii si a poporului roman, continuitatea si unitatea lui nu sunt doar niste
constant ale istoriografiei transilvanene acestea fiind formulate deopotriva si in Tara
Romaneasca si Moldova. Intelectualitatea vremii scolita in Europa , in contact cu
literatura acesteia va desprinde acele idei care se potriveau structurilor interne in care se
regaseau. Un puternic complex de elemente distinctive – statutul social,majoritatea
romanilor fiind iobagi, etnice ca originile limbii , obiceiuri, credinte samd – va intretine o
puternica constiinta de neam romanesc. Traditionalismul societatii rurale va fi intretinut
si de conservatorismul specic religiei ortodoxe , fapt ce pe de o parte ii va izola pe romani
si pe de alta parte le va adanci constiinta propriei identitati.

3
D.Prodan, Suplex Libellus Valachorum, Ed.Enciclopedica, Bucuresti – 1998.pag .236
4
.D.Prodan, Suplex Libellus Valachorum, Ed.Enciclopedica, Bucuresti – 1998, pag. 6
In tarile romane miscarea nationala a secolului al XVIII-lea nu a fost concomitenta cu
formarea constiintei nationale, aceasta regasindu-se si in secolul anterior la romani si
fiind deasemenea formulata in lucrarile cronicarilor vremii. Domniile fanariote au
facilitat contactul cu ideile vremii, scoala, profesorii, negustorii greci
fiind”contaminati”de filosofia luminilor, fanariotii fiind ei insisi reformatori. Circulau de
timpuriu numele mari ale lui Voltaire, Montesquieu, Rousseau. Un suflu general de
innoire,de integrare in raporturile social, economice, politice, in institutiile, in cultura
Europei caracteriza acel secol.

Toate aceste se revarsau peste un flux preexistent propriu legat de Rasarit, nici el insa
nefiind strain de Europa, si anume umanismul, cultul istoriei proprii, patriotismul lui
Ureche, Neculce, Miron Costin, Spatarul Milescu, Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie
Cantemir. Noile idei se grefau astfel pe un viguros trunchi propriu.

Miscarea nationala , amplu diversificata si consistenta ca motivatie teoretica, datorita

impactului illuminist, se exprima prin mijlocirea brosurilor si a pamfletelor, a literaturii
social politice si a istorice, patrunse de spirit critic. Genurile pe care le cultiva acestea
imprumuta mult din modalitatile secolului al XVIII-lea , fapt ce usureaza comunicarea,
conferind o notabila audienta ideilor in societate.

Desi programul politic nu se fixeaza in Principate intr-un act fundamental , in totalitatea

lor memoriile si proiectele de reforma il formuleaza coerent si il articuleaza in raport cu
principala problema : recastigarea independentei prin abolirea dominatiei turco- fanariote.
Locul central il detine si acum, in amurgul regimului fanariot , revendicarea neatarnarii
Principatelor pe baza dreptului istoric, independeta fata de puterea suzerana si revenirea
la domniile autohtone.

In ansamblu, programul politic, prin revendicarile sale nationale a reusit, inaintea

revolutiei lui Tudor Vladimirescu, sa solidarizeze, intr-un fel sau altul , intregul corp
social al natiunii. 5
5
Mihai Berbulescu,Denis Deletant , Keith Hitchins,Serban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria Romaniei,Ed.Corint,
Buc.2007,pag 269.
 Daca pentru veacul al XIX-lea ideea de natiune si nationalismul a reprezentat o
forta ce a impulsionat oamenii la lupta pentru implinirea aspiratiilor,acest concept isi va
gasi izovrul denaturarilor de care s-a facut vinovat, prin excesele secolului XX , in
condervatorismul anumitor grupari, inca de la finele “secolului nationalitatilor”. In zilele
nostre nationalismul este abandonat pentru ideea unei unitati si cooperari intelese ca un
garant al pacii, nationalismul transformandu-se in istorie dintr-o aspiratie eliberatoare
intr-o idee care ucide.

Bibliogrfie:

 Mihai Barbulescu, Denis Deletant,Keith Hitchins, Serban Papacostea,

Pompiliu Teodor - Istoria romanilor , Ed. Corint, Bucuresti, 2007
 Gh.Platon – De la constituirea natiunii la Marea Unire
 David Prodan - Supplex Libelus Valahorum Ed.Enciclopedica, Bucuresti
 Florin Constantiniu – O istorie sincera a poporului roman

Maria-Sofia Scheaua, istorie, anul II