307

15

Ce determinã trãinicia democraþiilor?

Adam Przeworski, Michael Alvarez,
José Antonio Cheibub [i Fernando Limongi

Adam Przeworski este profesor de ºtiinþe politice la New York University.

Michael Alvarez este lector universitar de ºtiinþe politice la De Paul University.
José Antonio Cheibub este lector universitar de ºtiinþe politice la Pennsylvania
University. Fernando Limongi este lector universitar de ºtiinþe politice la
Universitatea din Sao Paulo.

Dacã o þarã, orice þarã aleasã la întîmplare, ar fi sã aibã un regim democratic anul
viitor, ce condiþii ar trebui sã îndeplineascã ea în acest an pentru ca probabilitatea sã fie
maximã? Rãspunsul este: democraþie, bunãstare, creºtere economicã, un climat interna-
þional favorabil ºi instituþii parlamentare.
Acest rãspuns se bazeazã pe numãrarea exemplelor de supravieþuire ºi prãbuºire a
regimurilor politice din 135 de þãri observate anual între 1950 sau anul independenþei sau
primul an pentru care sînt disponibile datele economice (anul „intrãrii”) ºi 1990 sau
ultimul an pentru care sînt disponibile date (anul „ieºirii”), cu un total de 4 318 ani
studiaþi1. Am depistat 224 de regimuri, dintre care 101 erau democraþii ºi 123 dictaturi,
observînd 40 de tranziþii la dictaturã ºi 50 la democraþie. Între regimurile democratice
erau 50 de sisteme parlamentare, 46 de sisteme prezidenþiale ºi 8 sisteme mixte 2.
Definiþia pe care o dãm democraþiei este una minimalistã. Urmãm cartea clasicã, din
1971, a lui Robert A. Dahl, Poliarhiile, pentru a trata ca democratice toate regimurile ce
organizeazã alegeri în care opoziþia are ºanse sã cîºtige ºi sã obþinã guvernarea. Atunci
cînd sîntem în dubiu, înclinãm în favoarea clasificãrii regimului ca fiind dictatorial.
Clasificarea noastrã nu este idiosincraticã, ci e strîns legatã de cîteva scale alternative ale
democraþiei. Argumentarea ºi regulile de clasificare a regimurilor sînt discutate în Anexa
de la sfîrºitul articolului.

Democraþia. Poate pãrea tautologic sã spunem cã o þarã ar trebui sã aibã un regim

democratic în acest an pentru a avea o democraþie anul viitor. Noi vom spune acest lucru
pentru a risipi mitul care predominã în anumite cercuri intelectuale ºi politice (în special
în Statele Unite) încã de la sfîrºitul anilor ’50 ºi care susþine cã drumul spre democraþie
este unul ocolitor. Se pretinde cã: 1) dictaturile sînt mai bune pentru generarea dezvoltãrii
economice în þãrile sãrace ºi 2) o datã ce þãrile s-au dezvoltat, regimurile dictatoriale vor
308 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

face loc democraþiei. Astfel, pentru a ajunge la democraþie, dictaturile trebuie sã fie
sprijinite sau, cel puþin, tolerate.
Cu toate acestea, ambele propoziþii anterioare sînt false.
1) În vreme ce analizele impactului regimurilor asupra creºterii economice au avut
rezultate divergente, unele date econometrice recente nu reuºesc sã descopere nici un
efect clar al regimului. Nivelul mediu de investiþie este, de fapt, cu puþin mai mare în
democraþiile sãrace decît în dictaturile sãrace; creºterea populaþiei e mai mare în perioada
dictaturilor, dar productivitatea muncii este mai scãzutã; iar investiþia este alocatã
într-un mod mai eficient în democraþii. Nu se poate vorbi de o mai mare probabilitate ca
dictaturile sã genereze creºtere economicã, în comparaþie cu democraþiile3. Într-adevãr,
cele 56 de dictaturi cu venit anual per capita mai mic de 1 000 de dolari (în primul an
inclus în analizã) pur ºi simplu au eºuat în a se dezvolta 4. Pînã în anul ieºirii, numai
18 dictaturi au reuºit (fie sub democraþie, fie sub dictaturã continuã) sã atingã pragul de
1 000 de dolari, numai 6 pe cel de 2 000 de dolari ºi numai 3 au reuºit sã ajungã peste
pragul de 3 000 de dolari. Coreea de Sud ºi Taiwanul sînt cazuri excepþionale: ele sînt
singurele dictaturi ce au început în 1950 sub pragul de 1 000 de dolari ºi au ajuns la un
venit anual per capita de peste 5 000 de dolari pînã în 1990. Dacã considerãm ca fiind
„iniþial sãrace” acele þãri cu un venit mai mic de 2 000 de dolari, gãsim cã dintre cele
98 de dictaturi ce au fost observate mai întîi sub acest nivel, pînã în anul ieºirii numai
26 au ajuns la nivelul de 2 000 de dolari, 15 la nivelul de 3 000 de dolari, 7 la nivelul
de 4 000 de dolari ºi 4 la nivelul de 5 000 de dolari. Aceste date ar trebui sã fie sufi-
ciente pentru a risipi orice opinie cã dictatura ar promova cumva creºterea economicã în
þãri sãrace.
2) Democraþiile nu sînt produse prin dezvoltarea dictaturilor5. Dacã ar fi fost produse,
viteza cu care dictaturile realizeazã tranziþia la democraþie ar creºte în paralel cu nivelul
de dezvoltare: totuºi, analizele perspectivelor de supravieþuire a dictaturilor indicã
faptul cã nu se întîmplã acest lucru. Într-adevãr, tranziþiile la democraþie sînt aleatorii în
ceea ce priveºte nivelul dezvoltãrii: nici o tranziþie nu poate fi prezisã doar de nivelul de
dezvoltare6. De vreme ce nu existã o probabilitate mai mare ca dictaturile sãrace sã se
dezvolte mai mult decît democraþiile sãrace ºi ca dictaturile dezvoltate sã devinã demo-
cratice, iar cele sãrace nu, dictaturile nu oferã nici un avantaj în atingerea dublei þinte a
dezvoltãrii ºi democraþiei. Pentru a întãri democraþia, trebuie sã întãrim democraþia, ºi
nu sã sprijinim dictaturile.

Bunãstarea. O datã ce o þarã are un regim democratic, nivelul dezvoltãrii sale

economice are un efect puternic asupra probabilitãþii ca democraþia sã supravieþuiascã.
Democraþiile sãrace, mai ales cele cu un venit anual per capita de mai puþin de 1 000 de
dolari, sînt extrem de fragile: din studiul nostru reiese cã probabilitatea ca aceste
democraþii sã sufere colapsuri într-un anumit an este de 0,12. Aceastã ratã scade la 0,06
în intervalul 1 000-2 000 de dolari, la 0,03 în intervalul 2 000-4 000 de dolari ºi la 0,01
în intervalul 4 000-6 000 de dolari. Aceste cifre semnificã faptul cã o democraþie e de
aºteptat sã dureze în medie 8,5 ani într-o þarã cu venitul anual per capita sub 1 000 de
dolari pe an, 16 ani într-una cu venitul între 1 000-2 000 de dolari, 33 de ani între
2 000-4 000 de dolari ºi 100 de ani între 4 000-6 000 de dolari.
Oricare ar fi diferenþele teoretice ºi politice dintre ei, atît Samuel P. Huntington, cît
ºi Guillermo O’Donnell susþin cã existã un nivel dincolo de care dezvoltarea suplimentarã
 CE DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR? 309

de fapt descreºte probabilitatea ca democraþia sã supravieþuiascã7. Huntington susþine cã

atît democraþiile, cît ºi dictaturile devin instabile cînd o þarã trece printr-un proces de
modernizare, care are loc la un nivel intermediar de dezvoltare. O’Donnell, la rîndul
sãu, susþine cã democraþiile tind sã se prãbuºeascã atunci cînd o þarã epuizeaz㠄stadiul
simplu al substituþiei importurilor”, din nou la un nivel intermediar. Totuºi, desco-
perirea noastrã este cã nu existã un nivel de venit la care democraþiile sã devinã mai
fragile decît au fost cînd erau mai sãrace. Numai în partea de sud a Americii Latine
regimurile autoritare s-au instaurat la niveluri intermediare de dezvoltare. Patru dintre
cele nouã tranziþii la autoritarism, în condiþiile unui nivel al venitului peste 3.000 de
dolari, au avut loc în Argentina. Adãugînd Chile ºi Uruguay, observãm cã exemplele în
care democraþia a scãzut la niveluri medii de dezvoltare sînt într-o mare mãsurã specifice
regiunii de sud8.
Peste nivelul de 6 000 de dolari, democraþiile sînt de neînvins ºi este de aºteptat ca ele
sã dureze pentru totdeauna: nici un sistem democratic nu s-a prãbuºit vreodatã într-o
þarã unde venitul per capita depãºeºte 6 055 de dolari (nivelul Argentinei în 1976). De
aceea, Seymour Martin Lipset avea dreptate cînd afirma: „Cu cît este mai mare bunã-
starea unei naþiuni, cu atît sînt mai mari ºi ºansele ca ea sã susþinã democraþia”9. O datã
instauratã într-o þarã dezvoltatã, democraþia va fi trainicã indiferent de modul cum
funcþioneazã ºi de toate condiþiile exogene la care este expusã.
Cauza care stã la baza faptului cã democraþiile sînt mai durabile în þãrile mai dezvoltate
a constituit subiectul unor speculaþii extinse. Un motiv propus de Lipset în Political Man
este cã intensitatea conflictelor distributive este mai micã în condiþiile unui nivel mai
mare de venit. O altã ipotezã plauzibilã, care ne-a fost sugeratã de Larry Diamond, s-a
concentrat pe instituþii: poate fi mai probabil ca actorii politici din þãrile mai dezvoltate
sã adopte un cadru instituþional superior în momentul instaurãrii democraþiei. Ulterior,
vom examina aceastã ipotezã aplicatã la parlamentarism ºi prezidenþialism. Mai întîi
însã, vom lua în considerare cea de-a treia condiþie propusã de noi pentru menþinerea
democraþiei: performanþa economicã.

Performanþa economicã. Pentru unele þãri aºadar, povestea se sfîrºeºte aici: o datã
ce democraþia s-a instaurat, bunãstarea este o condiþie suficientã ca ea sã supravieþuiascã,
indiferent de orice altceva. Dar democraþiile pot supravieþui ºi în þãrile mai sãrace, dacã
genereazã creºtere economicã cu o ratã moderatã a inflaþiei.
Deºi Lipset, economistul Mancur Olson ºi Huntington au gîndit cu toþii cã democraþia
se destabilizeazã cînd o þarã creºte rapid, ei nu ar fi putut sã se înºele mai tare10.
Creºterea rapidã nu este destabilizatoare pentru democraþii (sau pentru dictaturi):
într-adevãr, democraþiile au o mai mare probabilitate de a supravieþui cînd cresc cu mai
mult de 5% anual decît atunci cînd creºterea este mai slabã. Fragilitatea democraþiei la
niveluri mai scãzute de dezvoltare provine în mare parte din vulnerabilitatea sa în faþa
crizei economice11. Democraþiile sãrace, acelea cu venit sub 1 000 de dolari, au o
probabilitate de 0,22 de a se prãbuºi la un an dupã ce venitul lor scade (dîndu-le o
speranþã de viaþã mai micã de cinci ani) ºi o probabilitate de 0,08 (sau o speranþã de viaþã
de 12,5 ani) dacã venitul lor creºte. Între 1 000 ºi 6 000 de dolari, nivelul mediu,
democraþiile sînt mai puþin sensibile la creºterea economicã ºi cu o mai mare probabilitate
de prãbuºire în cazul stagnãrii: ele se prãbuºesc la o ratã de 0,059 cînd sînt în declin,
astfel cã speranþa lor de viaþã este de aproximativ 17 ani, ºi la o ratã de 0,027, cu o
310 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

speranþã de viaþã de aproximativ 37 de ani atunci cînd înregistreazã creºtere economicã.

Astfel, Larry Diamond ºi Juan Linz au dreptate sã susþinã c㠄criza economicã reprezintã
una dintre cele mai comune ameninþãri pentru stabilitatea democratic㔠12. Dimpotrivã,
creºterea economicã determinã supravieþuirea democraþiei. Într-adevãr, cu cît economia
creºte mai rapid, cu atît mai probabil este ca democraþia sã supravieþuiascã.
Inflaþia, de asemenea, ameninþã stabilitatea democraticã. Un regim democratic are o
ºansã de 0,023 de a se prãbuºi ºi o speranþã de viaþã de 44 de ani cînd rata anualã a inflaþiei
este sub 6%; o ºansã de 0,014 ºi o speranþã de viaþã de 71 de ani, cînd inflaþia este între
6 ºi 30%; ºi o ºansã de 0,064 ºi o speranþã de viaþã de aproximativ 16 ani cînd inflaþia
este peste 30%. Sã observãm cã aceste rezultate par sã confirme ipoteza lui Albert
Hirschman din 1981 cã o ratã moderatã a inflaþiei promoveazã stabilitatea democraticã13.
Astfel, performanþa economicã este crucialã pentru supravieþuirea democraþiei în
þãrile mai puþin bogate. Cînd economia creºte rapid cu o ratã moderatã a inflaþiei, este
mult mai probabil ca democraþia sã dãinuie chiar ºi în cele mai sãrace þãri.

Inegalitatea veniturilor. Studiul efectelor politice ale inegalitãþii veniturilor este

împiedicat de insuficienþa ºi calitatea slabã a datelor disponibile. Cea mai bunã colecþie
de date internaþionale comparabile, produsã de Banca Mondialã, include 266 de obser-
vaþii, împrãºtiate în timp pentru 84 de þãri.
Am încercat sã evaluãm impactul inegalitãþii veniturilor (mãsurat prin raportul
venitului între cea mai bogatã cvintilã ºi cea mai sãracã cvintilã) asupra probabilitãþii ca
o democraþie sã supravieþuiascã pentru trei ºi pentru cinci ani dupã perioada pentru care
datele sînt disponibile. Spre deosebire de Edward N. Muller, nu am reuºit sã depistãm
nici un tipar14. De vreme ce inegalitatea veniturilor tinde sã fie mai micã în þãrile sãrace,
acolo unde cea mai mare parte a forþei de muncã este angajatã în agricultura independentã
economic ºi în þãrile mai bogate, acolo unde cei mai mulþi dintre muncitori sînt salariaþi,
ºi de vreme ce democraþia este fragilã în þãrile sãrace ºi inexpugnabilã în cele bogate, din
aceastã analizã nu a reieºit nici un tipar general. Pe lîngã acestea, insuficienþa datelor
noastre ne-a împiedicat sã controlãm statistic variabila „nivel de dezvoltare”.
Pe de altã parte, analiza noastrã a relevat cã este mai probabil ca democraþia sã
supravieþuiascã în þãri unde inegalitatea veniturilor scade în timp. Pentru acele regimuri
democratice pentru care am avut mai multe observaþii ale distribuþiei veniturilor, am
calculat probabilitatea ca democraþia sã moarã dacã inegalitatea creºte sau descreºte. Am
descoperit cã speranþa de viaþã a democraþiei în þãri cu o inegalitate scãzutã este de
aproximativ 84 de ani, în vreme ce speranþa de viaþã a democraþiei în þãri în care inega-
litatea venitului e în creºtere este de aproximativ 22 de ani (aceste cifre sînt valabile pentru
599 de ani democratici, cu inegalitatea crescînd în 262 de ani ºi scãzînd în 337 de ani).
Sã observãm cã aceste date contrazic orice opinie cã presiunile pentru distribuirea
bunãstãrii ameninþã supravieþuirea democraþiei: oamenii se aºteaptã ca democraþia sã
reducã inegalitatea de venit, iar democraþiile au mai mare probabilitate de a supravieþui
dacã împlinesc aceastã aºteptare.

Climatul internaþional. Factorii economici nu sînt singurii care conteazã pentru

durabilitatea democraþiei. Condiþiile internaþionale sînt predictori mai buni pentru supra-
vieþuirea regimului decît este nivelul de dezvoltare. În vreme ce nu putem sã distingem
statistic diferitele mecanisme prin care climatul internaþional se transmite la nivelul
þãrilor individuale, numãrul altor democraþii din regiune ºi din lume conteazã separat
pentru supravieþuirea democraþiei în orice þarã datã: cu cît este mai mare numãrul
 CE DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR? 311

democraþiilor pe glob ºi în regiune într-un anumit an, cu atît mai probabil este ca
democraþia sã supravieþuiascã în orice þarã datã. Efectul global este de douã ori mai mare
decît cel regional, dar aceste date indicã faptul cã se produce o contaminare independent
de influenþa directã a guvernelor occidentale ºi a diverselor instituþii internaþionale.

Învãþarea politicã. Se susþine frecvent (Rusia este exemplul favorit) cã absenþa

tradiþiilor democratice obstrucþioneazã consolidarea noilor instituþii democratice ºi cã,
invers, democraþia este mai stabilã în þãrile care s-au bucurat de ea în trecut (precum
Chile). Ceea ce-i lipseºte acestui argument este cã dacã o þarã a avut un regim democratic
(sã observãm timpul trecut folosit aici), ea este o veteranã nu numai a democraþiei, ci ºi
a distrugerii democraþiei. Cu alte cuvinte, învãþarea politicã are efecte în ambele direcþii.
Democraþii pot considera cã efortul de consolidare este mai simplu cînd se pot baza pe
tradiþiile trecutului, dar ºi forþele antidemocratice au o experienþã din care au învãþat: se
ºtie cã rãsturnarea democraþiei este posibilã, iar unele persoane pot ºti chiar cum sã facã
acest lucru. Dacã lovitura de stat a radicalilor ruºi din 1991 a fost mai degrabã un coup
de théâtre decît un coup d’état, aceasta s-a întîmplat, probabil, deoarece complotiºtii pur
ºi simplu nu au ºtiut ce fac, o ignoranþã pentru care au fost ridiculizaþi, pe drept, de
omologii lor latino-americani mult mai experimentaþi.
O rãsturnare a democraþiei în istoria unei þãri micºoreazã durata de viaþã a oricãrui
regim democratic din acea þarã. În mãsura în care învãþarea politicã este într-adevãr o
realitate, atunci se pare cã lecþiile învãþate de forþele antidemocratice din rãsturnarea
democraþiei în trecut sînt mai eficiente decît tradiþiile pe care se pot baza democraþii 15.

Efectul instituþiilor. Nu toate democraþiile sînt la fel. Sistemele de reprezentare,

aranjamentele pentru separarea ºi supervizarea puterilor ºi metodele de organizare a
intereselor, precum ºi doctrinele legale ºi drepturile ºi îndatoririle asociate cetãþeniei pot sã
varieze ºi chiar variazã semnificativ între regimurile care sînt, în general, recunoscute ca
democratice. Aceste diferenþe, exprimate în detalii de instituþii, genereazã efecte pe care
douã milenii de reflecþie ºi investigaþie nu ne-au ajutat sã le înþelegem pe deplin. Sîntem
departe de a avea un rãspuns clar la întrebarea pe care Rousseau a pus-o în a sa
Constituþie a Poloniei: care instituþii au efecte, ce fel de efecte sînt acestea ºi în ce
condiþii istorice se produc ele?
Ar trebui sã ne aºteptãm ca democraþia sã dureze mai mult într-un sistem instituþional
decît în altul? Analiza noastrã este limitatã la un singur set de caracteristici instituþionale,
rezumate ca parlamentarism versus prezidenþialism (am lãsat deoparte sistemele „mixte”,
întrucît reprezintã o mostrã prea micã pentru a produce o estimare solidã). Testãm astfel
ipotezele lui Juan Linz, ce oferã motive pentru care democraþiile parlamentare ar trebui
sã se dovedeascã mai durabile decît cele prezidenþiale 16.
Unul dintre argumentele lui Linz este cã mizele sînt mai mari în prezidenþialism, de
vreme ce cursa prezidenþialã nu poate avea decît un singur cîºtigãtor. El observã cã un
candidat prezidenþial învins nu are nici un rol oficial în politicã ºi, cel mai probabil, nu
va fi nici mãcar membru al parlamentului, în timp ce într-un sistem parlamentar candidatul
învins pentru funcþia de premier va fi liderul opoziþiei 17. De asemenea, este probabil ca
mandatul fix într-un sistem prezidenþial sã fie mai mare decît cel aºteptat într-un sistem
parlamentar. În sfîrºit, în prezidenþialism, ºeful executivului este în acelaºi timp ºi ºeful
statului, astfel putînd sã prezinte interesele partizane ale preºedintelui ca fiind interesele
naþionale ºi, pe aceastã cale, sã submineze legitimitatea de care se bucurã opoziþia.
312 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

Al doilea motiv pentru care democraþiile prezidenþiale pot sã fie mai puþin durabile
este cã ele au o mai mare probabilitate de a genera blocaje legislative. Asemenea blocaje
pot apãrea în oricare dintre sisteme: în parlamentarism, cînd nu se poate forma nici o
coaliþie, ºi în prezidenþialism, cînd legislativul este controlat de o majoritate ostilã
preºedintelui, dar nu suficient de mare pentru a depãºi în mod frecvent vetoul acestuia.
În sistemele prezidenþiale, executivul, în virtutea mandatului fix, poate supravieþui alãturi
de legislative ostile, conducînd la producerea unor impasuri între ramura executivã ºi cea
legislativã. Dupã cum observa un mare gînditor politic al secolului al XIX-lea, Walter
Bagehot, „cînd intervine o diferenþã de opinii, legislativul este forþat sã se lupte cu
executivul ºi executivul este forþat sã se lupte cu legislativul; astfel, foarte probabil, se
vor certa pînã la încheierea mandatelor lor”18. În cîteva sisteme prezidenþiale contemporane,
linia principalã a conflictului politic este cea dintre preºedinte ºi parlament, mai degrabã
decît cea dintre partidele politice. În asemenea condiþii, nici unul nu poate guverna.
Majoritãþile legislative sînt mai frecvente în prezidenþialism decît în parlamentarism:
în 57,9% din cazuri în prezidenþialism ºi în 49,0% din cazuri în parlamentarism19. Dar,
în 24,2% din anii prezidenþiali, numãrul locurilor pe care cel mai mare partid le deþine
în legislativ a fost mai mic de jumãtate ºi mai mare decît o treime. De vreme ce proporþia
necesarã anulãrii vetoului prezidenþial este, de obicei, de douã treimi, aceste cifre indicã
faptul cã sînt foarte frecvente condiþiile care determinã un impas executiv-legislativ în
prezidenþialism. Numãrul mediu efectiv de partide este aproximativ acelaºi în cele douã
sisteme: 3,10 în parlamentarism ºi 3,05 în prezidenþialism. Totuºi, fracþionalizarea
extremã, în care nici un partid nu controleazã mai mult de o treime din locurile
parlamentare, este mai frecventã în prezidenþialism (intervenind în 18% din cazuri) decît
în parlamentarism (intervenind în numai 8,9% din cazuri).
Linz are dreptate cînd vorbeºte despre durabilitatea aranjamentelor instituþionale
alternative. În perioada studiatã, 14 democraþii (sau 28% din cele 50 de cazuri) s-au
prãbuºit în contextul unui sistem parlamentar. Una singurã (12,5% din 8 cazuri) s-a
prãbuºit într-un sistem mixt ºi 24 (52% din 46 de cazuri) s-au prãbuºit în prezi-
denþialism20. Între acele democraþii care s-au prãbuºit în perioada cercetãrii noastre,
sistemele parlamentare au durat în medie 8 ani, în vreme ce corespondentele lor
prezidenþiale au durat 9 ani. Dar sistemele parlamentare încã funcþionale în 1990 erau
mai vechi: cu o medie de aproximativ 43 de ani, comparativ cu media de 22 de ani a
regimurilor prezidenþiale. Probabilitatea ca o democraþie sã se prãbuºeascã sub prezi-
denþialism în orice an dat din studiul nostru a fost de 0,049; comparativ, probabilitatea
sub parlamentarism a fost de 0,014. Dacã aceastã diferenþã pare micã, sã ne gîndim în
termenii speranþei de viaþã: speranþa de viaþã a democraþiei sub prezidenþialism este mai
micã de 20 de ani, în timp ce sub parlamentarism este de 71 de ani.
Aceastã diferenþã de durabilitate nu este un efect al nivelurilor de dezvoltare eco-
nomicã la care regimurile parlamentare ºi prezidenþiale se aflau. În vreme ce sistemele
parlamentare se gãsesc, în medie, în þãrile mai bogate, democraþiile prezidenþiale sînt
mai puþin durabile la aproape orice nivel de dezvoltare. Excluzînd þãrile cu o populaþie,
în 1990, mai micã de un milion (dintre care multe au sisteme parlamentare) nu schimbãm
cu nimic datele problemei: ratele de hazard, probabilitãþile condiþionate ca un regim sã
se prãbuºeascã, dat fiind faptul cã a supravieþuit atît de mult, sînt exact aceleaºi. Aceastã
diferenþã nu se datoreazã nici unor caracteristici ascunse ale Americii Latine: de fapt,
regimurile prezidenþiale în America Latinã trãiesc mult mai mult decît cele din alte
 CE DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR? 313

regiuni, cu excepþia Statelor Unite. De aceea, viaþa democraþiilor prezidenþiale nu este

scurtatã din cauzã cã se aflã în America Latinã.
Scott Mainwaring, la fel ca ºi Alfred Stepan ºi Cindy Skach, are, de asemenea,
dreptate: democraþiile au o probabilitate scãzutã de a supravieþui atunci cînd combinã
prezidenþialismul cu un sistem de partide fragmentat 21. Combinaþia între prezidenþialism
ºi un legislativ unde nici un singur partid nu are majoritate reprezintã un sãrut al morþii:
e de aºteptat ca asemenea sisteme sã trãiascã numai 15 ani. E de aºteptat ca democraþiile
prezidenþiale în care un singur partid are o majoritate legislativã sã supravieþuiascã 26 de
ani. „Blocajul”, o situaþie în care proporþia locurilor celui mai mare partid este între o
treime ºi o jumãtate, este fatal într-un grad mai mare pentru sistemele prezidenþiale.
Acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,038 (avînd o speranþã de viaþã de 26 de ani) atunci
cînd nu este nici un blocaj ºi cu o ratã de 0,091 (avînd o speranþã de viaþã de 11 ani)
atunci cînd existã un blocaj. Mai mult, informaþii descriptive despre parlamentarism
sprijinã argumentul lui Scott Mainwaring ºi Matthew Shugart c㠄sistemele parlamentare
cu partide disciplinate ºi un partid majoritar oferã cele mai puþine restricþii asupra puterii
executive ºi, de aceea, promoveazã o abordare de genul «cîºtigãtorul ia totul», mai mult
decît sistemele prezidenþiale”22. Majoritãþile formate dintr-un singur partid nu determinã
supravieþuirea democraþiilor parlamentare: acelea în care un singur partid are majoritatea
locurilor în camera inferioarã a legislativului au o speranþã de viaþã de 55 de ani, în
vreme ce sistemele parlamentare care nu au o astfel de majoritate au o speranþã de viaþã
de 111 ani. Totuºi, aceastã diferenþã nu este semnificativã statistic.
Cît de bune sînt aranjamentele instituþionale alternative în confruntarea cu crizele
economice? Atunci cînd economia este în declin într-un an dat, democraþiile parla-
mentare se prãbuºesc cu o ratã de 0,039: acestea se pot aºtepta sã trãiascã 26 de ani în
asemenea condiþii. Atunci cînd economia este într-o perioadã de ascensiune, rata de
prãbuºire este de 0,007, iar speranþa de viaþã este de 143 de ani. De aceea, sistemele
parlamentare sînt vulnerabile la crize economice. Sistemele prezidenþiale sînt mai puþin
sensibile, dar ele se prãbuºesc cu rate mult mai ridicate, în orice condiþii. Cînd economia
se aflã în declin, acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,064, avînd o speranþã de viaþã de
16 ani. Cînd economia se aflã în creºtere, acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,042, avînd
o speranþã de viaþã de 24 de ani. Democraþia este vulnerabilã la crizele economice sub
ambele sisteme instituþionale, dar sistemele prezidenþiale au o probabilitate mai scãzutã
de a supravieþui în condiþii economice bune decît sistemele parlamentare în condiþii grele.
Analizele statistice oferã dovezi chiar mai puternice în favoarea parlamentarismului.
Speranþa de viaþã a sistemelor prezidenþiale depinde de nivelul de dezvoltare, de creºterea
economicã ºi de existenþa majoritãþilor legislative. Poate chiar mai surprinzãtor, analiza
statisticã atestã faptul cã sistemele prezidenþiale sînt foarte vulnerabile la blocajele dintre
legislativ ºi executiv. Prin contrast, în ciuda cifrelor descriptive citate mai sus, pentru
sistemele parlamentare nici distribuþia locurilor, nici creºterea economicã nu este un
predictor semnificativ statistic al supravieþuirii democraþiei.
Statisticile confirmã, totodatã, cã regimurile prezidenþiale au o probabilitate mai
scãzutã de supravieþuire în þãrile care nu erau independente pînã în 1950 (numite astfel
pentru a fi diferenþiate de þãrile latino-americane), în vreme ce sistemele parlamentare au
aceeaºi probabilitate de a supravieþui atît în þãrile independente de mai mult timp, cît ºi
în cele care ºi-au dobîndit de curînd acest statut. În schimb, numai sistemele parlamen-
tare sînt sensibile la fragmentarea etnicã a populaþiei. Dar acest efect, atunci cînd este
314 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

semnificativ statistic, influenþeazã foarte puþin speranþele lor de viaþã. Astfel, democraþiile
prezidenþiale sînt pur ºi simplu mai fragile.
Pentru a concluziona, supravieþuirea democraþiilor depinde de sistemele lor instituþio-
nale. Regimurile parlamentare dureazã mult mai mult decît cele prezidenþiale. Instituþiile
electorale ce produc majoritãþi conduc la supravieþuirea sistemelor prezidenþiale: cele
care se confruntã cu blocaje legislative sînt în mod special fragile. Ambele sisteme sînt
vulnerabile în faþa performanþelor economice slabe, dar democraþiile prezidenþiale au o
mai micã probabilitate de a supravieþui chiar ºi cînd economia creºte, comparativ cu
sistemele parlamentare aflate în situaþia unei economii în declin. Dovada cã democraþia
parlamentarã supravieþuieºte mai mult ºi într-un spectru mai larg de condiþii decît
democraþia prezidenþialã pare astfel incontestabilã.

Alegerea instituþiilor. De vreme ce democraþiile parlamentare dureazã mai mult, este

uimitor faptul cã atît de multe democraþii adoptã prezidenþialismul. Ce determinã alegerea
iniþialã a instituþiilor democratice? O mare parte a rãspunsului iese în evidenþã la o
privire obiºnuitã asupra istoriei. Þãrile care au avut monarhii, dar nu au experimentat
nici o revoluþie au transferat exercitarea responsabilitãþii guvernamentale din sarcina
Coroanei în sarcina parlamentului, sfîrºind prin a adopta un sistem parlamentar. Þãrile
în care monarhia a fost abolitã (Franþa în 1848 ºi, din nou, în 1875, Germania în 1919)
ºi coloniile care s-au rãzvrãtit împotriva puterilor monarhice (Statele Unite ºi America
Latinã la sfîrºitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea) au înlocuit
monarhii cu preºedinþi. Aºa cum Simon Bolívar spunea odatã: „Alegem monarhi pe
care îi numim preºedinþi”. Þãrile care au ieºit de sub dominaþia colonialã dupã al doilea
rãzboi mondial au moºtenit în mod tipic parlamentarismul de la colonizatori. Totuºi, în
mod caracteristic, aceleaºi þãri au instituit sisteme prezidenþiale dacã ºi atunci cînd
democraþia iniþialã s-a prãbuºit. La fel de caracteristic este faptul cã democratizarea
dictaturilor a tins sã menþinã prezidenþialismul.
Potrivit numãrãtorii noastre, dintre cele 35 de þãri care s-au democratizat între 1974
ºi 1990, 19 au adoptat sisteme prezidenþiale, 13 au ales parlamentarismul ºi 3 au optat
pentru sisteme mixte. Dacã mizele politice sînt într-adevãr mai mari în prezidenþialism,
este greu sã identificãm cauzele pentru care acest sistem s-ar instaura în condiþiile în care
partidele politice sînt perfect informate ºi nu sînt dispuse sã îºi asume riscuri. O explicaþie
ar putea fi cã partidele sînt nerealist de optimiste: fiecare se vede cîºtigãtor la urne ºi
presupune cã va cîºtiga funcþia prezidenþialã. Totuºi, suspectãm cã alegerea prezi-
denþialismului nu este doar o decizie a partidelor politice.
Sã observãm cã, între þãrile care au fost democratice înainte de actuala tranziþie spre
democraþie, aproape toate au ales acelaºi sistem pe care îl aveau înainte de regimul
nedemocratic23. Aceastã continuitate, în special în America Latinã, poate sã-i mulþu-
meascã pe cei cãrora le place sã gãseascã explicaþii în culturã sau tradiþii24. Totuºi, este
mai probabil cã aceasta reflectã continuul rol politic al armatei, care pare sã aibã o
preferinþã pentru regimurile prezidenþiale, probabil pentru cã ele oferã o ierarhie mai
clarã. Acest motiv îi este suficient armatei pentru a pleda în favoarea prezidenþialismului
cînd problema instituþiilor democratice apare pe agenda tranziþiei. Tiparele empirice par
sã sprijine aceastã aºteptare: în vreme ce 10 dintre cele 17 regimuri democratice care
s-au nãscut în urma dictaturilor civile au optat pentru prezidenþialism, un numãr
 CE DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR? 315

copleºitor de þãri, 22 dintre cele 28 de democraþii care s-au nãscut în urma dictaturilor
militare, au fãcut aceeaºi alegere. Astfel, prezidenþialismul pare sã fie cel puþin în parte
o moºtenire a guvernãrii militare.
O datã ce am aflat cã sistemele prezidenþiale au o probabilitate mai mare sã fie
adoptate oricînd regimul anterior a fost unul militar, întrebarea normalã care se ridicã
este dacã nu cumva toate datele descoperite cu privire la longevitatea democraþiilor
prezidenþiale sînt greºite. Democraþia poate fi mai fragilã sub prezidenþialism tocmai din
cauza faptului cã acest set de instituþii este ales cînd armata joacã un rol activ în politicã.
Într-o anumitã mãsurã, lucrurile stau în felul urmãtor: în vreme ce speranþa de viaþã a
democraþiilor prezidenþiale ce se nasc în urma dictaturilor civile este de aproximativ
24 de ani, sistemele prezidenþiale ce se nasc în urma dictaturilor militare se pot aºtepta
sã dureze doar 17 ani. Însã democraþiile parlamentare ce urmeazã unei guvernãri militare
dureazã pur ºi simplu mai mult: 71 de ani25. Prin urmare, s-ar pãrea cã prezidenþialismul
per se este cel ce face democraþia mai fragilã.
O datã ce excludem instituþiile moºtenite de la guvernanþii coloniali, nivelul de
dezvoltare la care are loc tranziþia la democraþie pare sã aibã un anumit impact asupra
instituþiilor ce sînt alese: între 1950 ºi 1990, nivelul mediu de dezvoltare la care au fost
alese instituþiile parlamentare a fost de 2 945 de dolari, în vreme ce instituþiile prezi-
denþiale au fost alese la un nivel mediu de dezvoltare de 2 584 de dolari. Modalitatea de
tranziþie, cel puþin aºa cum este indicatã de greve ºi alte forme de nemulþumire socialã
(dupã cum este codificatã de Arthur S. Banks), pare sã nu afecteze alegerea instituþiilor 26.
Ne concentrãm pe momentul tranziþiei de vreme ce, o datã stabilite, anumite cadre
instituþionale tind sã persiste, de parc㠄nu ar putea suporta renegocierea”. Aºa cum
aratã recentul referendum brazilian ce a respins o propunere de schimbare a sistemului
într-unul parlamentar, dificultatea schimbãrii aranjamentelor instituþionale complexe
este cã statu quo-ul, oricare se întîmplã sã fie acesta, e favorizat. Dacã susþinãtorii
schimbãrii oferã numai un slogan, „parlamentarismul”, atunci apãrãtorii statu quo-ului
pot sã cearã detalii legate de noul aranjament instituþional; dacã susþinãtorii schimbãrii
oferã asemenea detalii, atunci apãrãtorii pot întotdeauna sã gãseascã nenumãrate defecte
ale noului sistem. Pe tot parcursul perioadei dintre 1950 ºi 1990, au existat numai trei
cazuri în care regimurile democratice au trecut de la un sistem instituþional la un altul:
Franþa a trecut în 1958 de la un sistem parlamentar la unul mixt, în vreme ce Brazilia a
trecut în 1960 de la un sistem prezidenþial la unul mixt, doar pentru a reveni la
prezidenþialism în 1963. Ambele cazuri au avut loc în condiþii excepþionale. Þãrile ce
adoptã instituþii prezidenþiale în cursul tranziþiei la democraþie le rãmîn credincioase ºi
nu le schimbã27.

Concluzii. Rezultatul central la care am ajuns este importanþa factorilor economici în

susþinerea democraþiilor. În vreme ce teoria modernizãrii a greºit considerînd cã dezvol-
tarea economicã sub dictaturã dã naºtere la democraþie, Lipset a avut dreptate argumen-
tînd cã, o datã instituitã într-o þarã bogatã, democraþia are ºanse mai mari de supravieþuire.
Într-adevãr, am descoperit cã, o datã ce o þarã este suficient de bogatã, avînd un venit per
capita de peste 6 000 de dolari, supravieþuirea democraþiei este sigurã, în ciuda oricãror
dificultãþi care pot sã aparã. ªi, în vreme ce factorii internaþionali, la fel ca ºi instituþiile
politice, sînt importanþi pentru durabilitatea democraþiei în þãrile mai puþin bogate,
performanþa economicã este importantã: într-adevãr, democraþia are ºanse mai mari de
316 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

supravieþuire într-o economie aflatã în proces de creºtere cu un venit per capita mai mic
de 1 000 de dolari decît într-o þarã unde venitul per capita este între 1 000 ºi 4 000 de
dolari, dar care este în declin economic. Democraþiile pot supravieþui chiar ºi în cele mai
sãrace þãri dacã reuºesc sã genereze dezvoltare, dacã reduc inegalitatea, iar climatul
internaþional este propice ºi au instituþii de tip parlamentar.
Totuºi, pentru o multitudine de motive, aceasta nu este o concluzie optimistã. Sãrãcia
este o capcanã. Puþine þãri cu venit anual per capita mai mic de 1 000 de dolari se dez-
voltã sub orice regim: rata lor medie de creºtere economicã este mai micã de 1% pe an;
multe dintre ele cunosc un declin economic prelungit. Atunci cînd þãrile sãrace stagneazã,
orice democraþie se întîmplã sã ia naºtere tinde sã se prãbuºeascã rapid. Sãrãcia dã naº-
tere la sãrãcie ºi la dictaturã.
Alegerea instituþionalã oferã o scãpare parþialã din aceastã capcanã: sistemele parla-
mentare din þãrile sãrace, cu toate cã sînt foarte fragile, au ºanse de supravieþuire aproape
duble faþã de democraþiile prezidenþiale ºi ele se mãresc de patru ori atunci cînd existã
creºtere economicã. Totuºi, de vreme ce se pare cã þãrile sãrace tind mai degrabã sã
aleagã prezidenþialismul, existã o slabã consolare cã se va putea apela vreodatã la
ingineria constituþionalã ºi la avantajele care decurg din ea. Tot o slabã consolare este
oferitã de studiul politicii. Cele mai multe þãri ce revin la democraþie se întorc la
constituþia pe care au avut-o în trecut, chiar dacã aceasta nu a funcþionat niciodatã, cum
e cazul Argentinei, unde prima alternanþã democraticã la guvernare sub Constituþia din
1853 revizuitã a violat prevederile acesteia28.
În cele din urmã, nu am gãsit nici o dovadã a „consolidãrii”. O democraþie devine
„consolidat㔠dac㠄rata hazardului” pe care o presupune ºi care a fost menþionatã
anterior scade o datã cu vîrsta sa, astfel încît, aºa cum susþinea Robert Dahl, democraþiile
au o probabilitate mai mare de a supravieþui dacã au durat o perioadã de timp29. Am gãsit
anumite dovezi cã acest lucru este adevãrat, dar, de asemenea, cã democraþiile sînt
eterogene. O datã ce controlãm variabila nivel de dezvoltare, eterogenitatea dispare ºi
ratele de hazard devin independente de vîrstã, semnificînd faptul cã, pentru un nivel de
dezvoltare dat, democraþiile au ºanse aproape egale sã se prãbuºeascã la orice vîrstã. De
vreme ce democraþiile au ºanse mai mari sã supravieþuiascã atunci cînd existã în þãri
dezvoltate, aceste rezultate ar indica faptul cã ratele de hazard (necorectate pentru nivelul
de dezvoltare) scad foarte mult deoarece þãrile se dezvoltã din punct de vedere economic,
ºi nu din cauzã cã o democraþie existentã de un timp are ºanse mari sã persiste.
În mod clar, nu considerãm „consolidarea” a fi doar o problemã de timp, de un
anumit tip de „acomodare” sau de „instituþionalizare” mecanicã 30. Am descoperit cã
democraþiile au ºanse mai mari de supravieþuire la niveluri mai înalte de dezvoltare
economicã. Dar am descoperit, de asemenea, cã democraþiile supravieþuiesc dacã gene-
reazã creºtere economicã ºi controleazã presiunile de distribuire a bunãstãrii, permiþînd
un anumit nivel de inflaþie ºi reducînd inegalitatea veniturilor. Aceasta nu înseamnã cã
negãm faptul cã instituþiile conteazã: de fapt, instituþiile conteaz㠖 nu numai parlamen-
tarismul ºi sistemele electorale, ci ºi altele pe care nu le-am luat în considerare din lipsã
de date. Abilitatea democraþiei de a supravieþui este o problemã de politicã ºi politici
publice, precum ºi de noroc. Totuºi, dimpotrivã, dacã democraþiile devin „consolidate”
din indiferent ce motiv, atunci ar trebui sã observãm cã la orice nivel de dezvoltare
simpla trecere a timpului face ca prãbuºirea lor sã fie mai puþin probabilã. Nu observãm
acest lucru ºi deci concluzionãm prin a spune c㠄procesul de consolidare” este o
sintagmã lipsitã de conþinut.
 CE DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR? 317

Pe scurt, secretul durabilitãþii democratice pare sã stea în dezvoltarea economicã, nu

sub dictaturã, aºa cum susþinea teoria dominantã în anii ’60, ci sub democraþie bazatã pe
instituþii parlamentare.

Anexã
Clasificarea regimurilor
Definim democraþia ca fiind un regim în care poziþiile de decizie sînt obþinute ca urmare
a alegerilor competitive. Numai dacã opoziþiei i se permite sã concureze, sã cîºtige ºi sã preia
guvernarea se poate spune cã un regim este democratic. În mãsura în care se concentreazã pe
alegeri, aceastã definiþie este, în mod evident, una minimalistã.
Aceastã definiþie are douã pãrþi: „poziþiile decizionale” ºi „competiþia”. În nici un regim
nu sînt ocupate toate poziþiile decizionale exclusiv prin alegeri. Ceea ce este esenþial pentru
a considera un regim democratic este faptul cã douã tipuri de poziþii decizionale sînt ocupate
prin alegeri: ºeful executivului ºi locurile în corpul legislativ.
Competiþia are loc atunci cînd existã o opoziþie care are unele ºanse de a cîºtiga poziþiile
decizionale în urma alegerilor. Adoptãm aproape textual dictonul lui Przeworski potrivit
cãruia „democraþia este un sistem în care partidele pierd alegerile”: oricînd avem o îndoialã,
clasificãm ca fiind democraþii numai acele sisteme în care partidele ce deþin puterea chiar
pierd în realitate alegerile. Alternanþa la putere constituie o dovadã de primã mînã a competiþiei.
În schimb, competiþia încorporeazã trei caracteristici: 1) nesiguranþã ex ante; 2) ireversi-
bilitate ex post ºi 3) repetabilitate.
Prin „nesiguranþa ex ante” înþelegem faptul cã existã o anumitã probabilitate pozitivã cã
cel puþin un membru al coaliþiei de guvernare îºi poate pierde poziþia decizionalã într-un
anumit tur de scrutin. Nesiguranþa nu este sinonimã cu imprevizibilitatea: probabilitatea
distribuþiei ºanselor electorale e în mod tipic cunoscutã. Tot ceea ce este necesar pentru ca
rezultatele sã fie nesigure e ca un anumit partid care deþine puterea sã piardã alegerile.
Prin „ireversibilitate ex post” înþelegem asigurarea cã aceluia (oricine ar fi) care ar cîºtiga
i s-ar permite sã ocupe poziþiile decizionale. Rezultatele alegerilor trebuie sã fie ireversibile
în democraþie, chiar dacã opoziþia cîºtigã. Consecinþa practicã a acestei caracteristici este
excluderea alegerilor trucate ºi a perioadelor de liberalizare. Regimurile dictatoriale concep
liberalizarea ca pe o deschidere controlatã a spaþiului politic. Atunci cînd eºueazã, adicã
atunci cînd opoziþia cîºtigã, urmeazã uneori o perioadã de interdicþii. Prin urmare, nu existã
nici o siguranþã cã opoziþia ar putea sã îºi celebreze victoria.
Ultima caracteristicã a competiþiei este cã se aºteaptã ca alegerile sã se repete. Oricine
cîºtigã un tur de scrutin nu poate folosi puterea decizionalã pentru a împiedica forþele politice
competitoare sã cîºtige urmãtoarele alegeri. Democraþia, cum spunea cîndva Juan Linz, este
guvernare pro tempore. Toate rezultatele politice trebuie sã fie temporare: perdanþii vor avea
dreptul de a candida ºi în viitor, de a negocia din nou, de a influenþa legislaþia, de a presa
birocraþia sau de a face recurs în tribunale. Nici prevederile constituþionale nu sînt de
neschimbat; de asemenea, regulile pot fi schimbate în concordanþã cu alte reguli.
Din punct de vedere operaþional, un regim este catalogat ca democraþie dacã nu a încãlcat
nici una dintre cele patru reguli enumerate mai jos. (Regulile noastre de sincronizare sînt
dupã cum urmeazã: codificãm regimul ce a prevalat la sfîrºitul anului, chiar dacã a ajuns la
putere la 31 decembrie, cum, spre exemplu, a ajuns la putere dictatura în Nigeria în 1983.
Tranziþiile la autoritarism sînt semnalate de o loviturã de stat. Tranziþiile la democraþie sînt
datate de momentul depunerii jurãmîntului de cãtre guvernul nou-ales, nu de alegeri. În cîteva
318 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

cazuri, cum ar fi acela al Republicii Dominicane în 1963, unde un regim democratic a durat
ºase luni, sau al Boliviei în 1979, unde situaþia s-a schimbat de cîteva ori, informaþia despre
regimuri care au început ºi s-au prãbuºit în acelaºi an este pierdutã). Un regim este catalogat
ca dictaturã dacã cel puþin una dintre aceste condiþii este îndeplinitã:
Regula 1: „Selecþia Executivului”. ªeful executivului nu este ales.
Regula 2: „Selecþia Legislativului”. Legislativul nu este ales.
Regula 3: „Partidele”. Nu existã mai mult de un partid. Mai exact, aceastã regulã se
aplicã dacã 1) nu existã nici un partid sau 2) existã numai un singur partid sau 3) mandatul
în curs soldat cu instituirea unei guvernãri unipartidiste sau nonpartidiste, sau 4) cei care
deþin puterea au dizolvat legislativul în mod neconstituþional ºi au rescris regulile în favoarea
lor. Alternanþa la guvernare este mai importantã decît guvernarea prin partide: Jamaica,
unde un singur partid a deþinut la un moment dat totalitatea locurile în legislativ ºi totuºi,
dupã ce a pierdut alegerile, a pãrãsit guvernarea, a fost catalogatã ca democraticã pentru
întreaga perioadã în discuþie.
Totuºi, aceste trei reguli nu sînt suficiente pentru a clasifica regimurile care organizeazã
alegeri în mod regulat, permit diverse grade de libertate pentru opoziþie ºi sînt întotdeauna
învingãtoare. Existã cîteva regimuri care nu pot fi clasificate fãrã nici o ambiguitate, pe baza
tuturor dovezilor produse de istorie: nu avem cum sã spunem dacã cei ce deþin puterea ar fi
organizat alegeri fãrã a fi siguri cã le vor cîºtiga. În asemenea cazuri, trebuie sã decidem ce
eroare preferãm sã evitãm: catalogarea ca democraþii a regimurilor nedemocratice sau
necatalogarea ca democraþii a regimurilor care de fapt au acest statut. Greºeala e de neevitat;
singura problemã este în ce direcþie greºim. Am decis sã greºim avînd o abordare conser-
vatoare, necatalogînd drept democraþii regimurile ce îndeplinesc primele trei reguli, dar nu ºi
pe urmãtoarea:
Regula 4: „Eroare de tip II”. Cei ce deþin puterea au deþinut-o ºi în trecutul apropiat în
virtutea faptului cã au fost aleºi pentru mai mult de douã mandate sau fãrã sã fi fost aleºi ºi,
pînã în prezent sau în momentul în care au fost detronaþi, nu au pierdut nici un scrutin.
Pe parcursul acestei discuþii ne-am concentrat asupra democraþiei. Abordãm dictatura pur
ºi simplu ca pe o categorie rezidualã, probabil mai nimerit numit㠄nondemocraþie”. De
vreme ce ni se spune deseori cã democraþia „este” o variabilã continuã, iatã motivele pentru
care insistãm sã dihotomizãm regimurile politice. 1) În vreme ce unele democraþii sînt mai
democratice decît altele, dacã nu existã o competiþie pentru poziþiile decizionale, atunci nici
un regim nu ar trebui sã fie considerat democratic. Kenneth A. Bollen ºi Robert W. Jackman,
în eseul lor din American Sociological Review din anul 1989, „Democracy, Stability, and
Dichotomies”, confundã argumentul cã unele democraþii sînt mai democratice decît altele cu
pretenþia cã se poate distinge gradul de „democraþie” pentru orice pereche de regimuri. 2)
Ideea cã ar trebui, aºa cum sugereazã Bollen ºi Jackman în discuþia lor despre „cazurile
extreme”, sã plasãm cazurile care nu pot fi clasificate fãrã ambiguitate, date fiind regulile
noastre, într-o categorie „intermediarã”, la jumãtatea distanþei dintre democraþie ºi dictaturã,
mi se pare ridicolã. 3) „Cazurile extreme” constituie fie erori sistematice, fie nesistematice.
Erorile sistematice pot fi tratate de reguli explicite, cum este regula noastrã privind eroarea de
tip II, iar consecinþele lor pot fi examinate statistic. O datã ce aceastã decizie este luatã,
clasificarea este lipsitã de ambiguitate. 4) În schimb, unele erori, ce sînt aleatorii în ceea ce
priveºte regulile, vor persista ºi va trebui sã le acceptãm prezenþa. Dar nu existã motive a
priori sã credem cã o clasificare mai rafinatã va avea o eroare de mãsurare mai micã. O scalã
mai nuanþatã genereazã erori mai mici, dar mai numeroase, în timp ce o scalã mai brutã
genereazã erori mai mari, dar mai puþin numeroase. Dacã distribuþia observaþiilor adevãrate
este unimodalã ºi aproape simetricã, o clasificare mai rafinatã va avea o eroare mai micã, dar,
 CE DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR? 319

de fapt, observaþiile din toate scalele polihotomice tind sã aibã o distribuþie în formã de „U”,
ceea ce face mai avantajoasã o clasificare dihotomicã.
Oricare ar fi particularitãþile regulilor noastre, clasificãrile ce rezultã diferã puþin de
abordãrile alternative: scala Coppedge-Reinecke pentru 1978 prezice 92% din regimurile
noastre, scala Bollen din 1965 prezice 85% ºi scalele Gurr ale autocraþiei ºi democraþiei din
1950-1986 prezic împreunã 91%. Scala Gastil a libertãþilor politice ce acoperã perioada
dintre 1972 ºi 1990, prezice 93,2% din clasificarea noastrã; scala sa pentru libertãþi civile
prezice 91,5% ºi cele douã scale reunite prezic 94,2% din regimurile noastre. De aceea, nu
existã nici un motiv sã credem cã rezultatele noastre sînt idiosincratice în clasificarea
particularã a regimurilor.
De vreme ce distincþia dintre sistemele parlamentare ºi prezidenþiale este necontroversatã,
o prezentãm numai pe scurt. În sistemele parlamentare adunarea legislativã poate demite
guvernul, în timp ce în sistemele prezidenþiale nu poate. Acest criteriu coincide perfect cu
modul de selectare a guvernului: de cãtre legislativ în sistemele parlamentare ºi de cãtre
alegãtori (direct sau indirect) în sistemele prezidenþiale. În cadrul fiecãrui tip de design
instituþional existã diferenþe semnificative. Cea mai importantã dintre acestea o reprezintã
sistemul electoral. Unele tipuri de sisteme electorale tind sau nu sã genereze majoritãþi
legislative.
Totuºi, unele aranjamente instituþionale nu se încadreazã în nici unul dintre aceste tipuri
pure: ele sînt „premier-prezidenþiale”, „semiprezidenþiale” sau „mixte”, potrivit unor
terminologii diferite. În asemenea sisteme, preºedintele este ales pentru un mandat fix ºi are
anumite puteri executive, dar guvernele sînt la discreþia parlamentului. Aceste sisteme „mixte”
nu sînt omogene: cele mai multe se înclinã mai aproape de parlamentarism atîta vreme cît
guvernul este responsabil în faþa legislativului; altele, cum ar fi Portugalia între 1976 ºi
1981, îi ofereau preºedintelui puterea de a numi ºi demite guvernele ºi, prin urmare, se
înclinau mai aproape de prezidenþialism.
Între cele 135 de þãri care sînt incluse în eºantionul nostru s-au numãrat 50 de democraþii
parlamentare, 46 prezidenþiale ºi 8 mixte. În afara Americilor, s-au numãrat 9 demo-
craþii prezidenþiale: Congo (1960-1962), Ghana (1979-1980), Nigeria (1979-1982), Uganda
(1980-1984), Bangladesh (1986-1990), Coreea de Sud (din 1988 pînã în prezent), Pakistan
(1972-1976) ºi Filipine (înainte de 1964 ºi apoi din 1986 pînã în prezent).
În America Latinã, singurele regimuri parlamentare au fost încercarea de scurtã duratã
în Brazilia ce a precedat lovitura de stat din 1964 ºi Surinam. Cele mai multe þãri vest-euro-
pene au sisteme parlamentare, dar democraþii parlamentare sînt întîlnite în cele mai multe
pãrþi din lume.

Note
1. Cea mai mare parte a datelor politice a fost colectatã de autori, dar unele sînt preluate din
Arthur S. Banks, Cross-National Time-Series Data Archive (Binghamton, New York: Center
for Social Analysis, State University of New York, bandã magneticã, 1993). Datele sînt descrise
în Alvarez, Cheibub, Limongi ºi Przeworski, „Classifying Political Regimes for the ACLP
Data Set” (Working Paper nr. 3, Center for Democracy, University of Chicago, 1994). Cea
mai mare parte a datelor economice sînt preluate din Penn World Tables, versiunea 5.6; alte
date provin de la Banca Mondialã ºi Fondul Monetar Internaþional. Ne referim la aceastã
colecþie de date cu numele de Baza de date ACLP. Arabia Sauditã ºi cele cinci þãri din Golful
Persic au fost excluse din pricina veniturilor din petrol care compun peste 50% din PIB în cea
mai mare parte a timpului.
320 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

2. Aceste cifre urcã la 104 numãrul sistemelor instituþionale democratice, de vreme ce au existat
trei regimuri democratice care ºi-au schimbat cadrul instituþional fãrã a trece printr-o perioadã
dictatorialã.
3. Adam Przeworski ºi Fernando Limongi, „Democracy and Development” (lucrare prezentatã
la Nobel Symposium on Democracy, Uppsala, Suedia, 27-30 august 1994). Pentru abordãri
diferite despre cum afecteazã regimurile creºterea economicã, vezi analiza prezentatã în
Przeworski ºi Limongi, „Political Regimes and Economic Growth”, Journal of Economic
Perspectives 7 (1993), pp. 51-69. Pentru date econometrice recente, vezi John F. Helliwell,
„Empirical Linkages Between Democracy and Economic Growth”, British Journal of Political
Science 24 (1993), pp. 225-248; Robert J. Barro, „Democracy and Growth” (Working Paper
nr. 4909, National Bureau of Economic Research, Cambridge, Massachusetts, 1994).
4. Toate datele pentru venitul anual per capita sînt exprimate la paritatea puterii de cumpãrare (PPP)
în dolari SUA la preþurile de pe piaþa mondialã din anul 1995, aºa cum sînt oferite de versiunea
5.5 a Penn World Tables. În unele cazuri, aceste numere diferã în mod semnificativ de cele din
versiunea 5.6, folosite în continuare în aceastã lucrare pentru a mãsura „nivelul dezvoltãrii”.
5. Rezultatele prezentate în acest paragraf sînt tratate pe larg în Adam Przeworski ºi Fernando
Limongi, „Modernization: Theories and Facts” (Working Paper nr. 8, Center for Democracy,
University of Chicago, 1995).
6. De fapt, s-ar putea deduce cã dezvoltarea conduce la democraþie. Sã presupunem cã observãm
o dictaturã cu un venit per capita de 2 000 de dolari pe an într-o þarã ce creºte din punct de
vedere economic cu 2,5% pe an. Sã presupunem în continuare cã la un venit de 2 000 de
dolari orice dictaturã se confruntã în fiecare an cu acelaºi risc de colaps, egal cu 0,025. Dacã
aceastã dictaturã s-ar prãbuºi la exact 20 de ani de la instaurarea sa, la 4 000 de dolari venit
anual, am fi tentaþi sã atribuim aceastã prãbuºire dezvoltãrii. Dar acest regim dictatorial ar fi
avut o ºansã cumulativã de 50% pentru a atinge nivelul de 4 000 de dolari chiar dacã ºansa
marginalã de supravieþuire (rata de hazard) era identicã la 4 000 de dolari cu cea de la 2 000
de dolari. Invers, sã considerãm Spania, pe care am observat-o pentru prima datã în 1950, la
un venit per capita de 1 953 de dolari ºi care a crescut sub dictaturã cu rata medie de 5,25%
pe an, pentru a ajunge la 7 531 de dolari pînã în 1976. Sã presupunem cã dictatura spaniolã
s-a confruntat în întreaga perioadã cu o ºansã de 0,03 de colaps în fiecare an, astfel încît,
presupunînd o funcþie de hazard exponenþialã, avea în jur de 50% ºanse de colaps pînã în 1974
chiar dacã nu s-ar fi dezvoltat absolut deloc.
7. Samuel P. Huntington, Political Order in Changing Societies (New Haven: Yale University
Press, 1968) [trad. rom.: Ordinea politicã a societãþilor în schimbare, Iaºi: Polirom, 1999 –
n.t.]; Samuel P. Huntington ºi Joan Nelson, No Easy Choice: Political Participation in
Developing Countries (Cambridge: Harvard University Press, 1976); ºi Guillermo O’Donnell,
Modernization and Bureaucratic-Authoritarianism: Studies in South American Politics (Berkeley:
Institute for International Studies, University of California, 1973).
8. În afarã de tranziþiile din Argentina din anii 1955, 1962, 1966 ºi 1976, alte exemple sînt Chile
în 1973, Uruguay în 1973, Surinam în 1980, Turcia în 1967 ºi Fiji în 1987.
9. Seymour Martin Lipset, „Some Social Requisites for Democracy: Economic Development
and Political Legitimacy”, American Political Science Review 53 (1959), p. 56. Bãnuiala
noastrã este cã þãrile europene care au eºuat în fascism în perioada interbelicã aveau venituri
per capita nu mai mari de 2 000 de dolari (sumã calculatã la nivelul anului 1985). Vezi
Przeworski ºi Limongi, „Modernization”.
10. Lipset, Political Man: The Social Bases of Politics (Baltimore: Johns Hopkins University
Press, 1981; prima ediþie a fost publicatã în 1960), mai ales pp. 27-63, 459-476 ºi 488-503;
Mancur Olson, „Rapid Growth as a Destabilizing Force”, Journal of Economic History 23
(1963), pp. 453-472; ºi Huntington, Political Order in Changing Societies.
11. Aceastã descoperire vine în paralel din nou cu rezultatele lui John B. Londregan ºi Keith T.
Poole referitoare la loviturile de stat pentru care ei au identificat o probabilitate mai scãzutã
 CE DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR? 321

în contextul creºterii economice. Vezi John B. Londregan ºi Keith T. Poole, „Poverty, the
Coup Trap, and the Seizure of Executive Power”, World Politics 42 (1990), pp. 151-183.
12. Larry Diamond ºi Juan J. Linz, „Introduction: Politics, Society, and Democracy in Latin
America”, în Diamond, Linz ºi Lipset (eds.), Democracy in Developing Countries, vol. 4,
Latin America (Boulder, Colorado: Lynne Rienner, 1989), pp. 1-38.
13. Argumentul lui Hirschman a fost cã o ratã moderatã a inflaþiei permite guvernelor sã calmeze
cele mai militante grupuri. Vezi „The Social and Political Matrix of Inflation: Elaborations
on the Latin American Experience”, în Essays in Trespassing: Economics to Politics and
Beyond (New York: Cambridge University Press, 1981), pp. 177-207.
14. Edward N. Muller, „Democracy, Economic Development, and Income Inequality”, American
Sociological Review 53 (1988), pp. 50-68.
15. Sã observãm, din nou, cã datele noastre i-au confirmat pe Londregan ºi Poole, în articolul lor
„Poverty, the Coup Trap, and the Seizure of Executive Power”, unde susþineau cã loviturile de
stat determinã alte lovituri de stat.
16. Juan J. Linz, „The Perils of Presidentialism”, Journal of Democracy 1 (iarna 1990), pp. 51-69,
ºi „The Virtues of Presidentialism”, Journal of Democracy 1 (toamna 1990), pp. 84-91.
17. Juan J. Linz, „Democracy: Presidential or Parliamentary – Does It Make a Difference?” (lucrare
pregãtitã pentru Atelierul de Partide Politice în Regiunea Sudicã a Americii Latine, Woodrow
Wilson International Center for Scholars, Washington, D.C., 1984). Argumentul lui Linz este
contrazis de Scott Mainwaring ºi Matthew Shugart, „Juan Linz, Presidentialism, and Democracy:
A Critical Appraisal” (Working Paper nr. 200, Helen Kellogg Institute for International
Studies, University of Notre Dame, 1993).
18. Walter Bagehot, „The English Constitution: The Cabinet”, în Arend Lijphart (ed.), Parliamentary
versus Presidential Government (Oxford: Oxford University Press, 1992), p. 18. Eseul din
1884 al lui Woodrow Wilson, „Committee or Cabinet Government”, retipãrit în acelaºi
volum, are o argumentaþie similarã celei a lui Bagehot. De asemenea, în colecþia lui Lijphart
se poate gãsi analiza structurii politice a SUA, realizatã de Comisia pentru sistem constitu-
þional, pentru a marca bicentenarul din 1976. Comisia noteazã c㠄separaþia puterilor, ca
principiu al structurii constituþionale, ne-a ajutat în prevenirea tiraniei ºi a abuzãrii înaltelor
funcþii din stat, dar a fãcut acest lucru prin încurajarea confruntãrii ºi a impasului, precum ºi
prin difuzarea responsabilitãþii pentru rezultatele acestora”.
19. Sã remarcãm faptul cã ne referim tot timpul numai la numãrul de locuri în legislativ al celui
mai mare partid, fie cã acesta este sau nu partidul preºedintelui. Din 1968, în Statele Unite
controlul asupra a cel puþin uneia din camerele Congresului s-a aflat în mîinile altui partid
decît cel al preºedintelui în 80% din cazuri.
20. Mainwaring a numãrat colapsurile democratice din anul 1945, gãsind 27 în prezidenþialism,
19 în parlamentarism ºi 4 în alte tipuri de regim. „Presidentialism, Multipartism, and Democracy:
The Difficult Combination”, Comparative Political Studies 26 (iulie 1993), pp. 198-228.
21. Mainwaring, „Presidentialism in Latin America”, Latin American Research Review 25 (iarna
1990), pp. 157-179. Alferd Stepan ºi Cindy Skach, „Meta-Institutional Frameworks and
Democratic Consolidation”, World Politics 46 (aprilie 1993), pp. 1-22.
22. Mainwaring ºi Shugart, în „Juan Linz, Presidentialism and Democracy”, îl contrazic pe Linz:
în opinia lor, parlamentarismul majoritar, mai degrabã decît prezidenþialismul, este cel care
creºte mizele politice. Totuºi, chiar dacã sistemele parlamentare majoritare dureazã mai puþin decît
cele minoritare, democraþiile parlamentare de orice tip dureazã mai mult decît regimurile prezi-
denþiale. Totuºi, nu putem ºti dacã aceastã diferenþã se datoreazã intensitãþii conflictelor politice.
23. Numai Pakistanul a trecut de la parlamentarism în 1950-1955 la prezidenþialism în 1972-1976,
pentru a reveni la parlamentarism în 1988. Numai Ghana, Nigeria, Coreea de Sud (care a fost
o democraþie parlamentarã timp de un an în 1960) ºi Turcia au ales un sistem prezidenþial
dupã experienþa democraþiilor parlamentare. În fine, numai Surinam a optat pentru un sistem
mixt dupã experienþa prezidenþialismului democratic.
322 DEZVOLTAREA ECONOMICÃ

24. Acesta este argumentul comisiei de redactare a Constituþiei nigeriene din 1976: „Într-adevãr,
tendinþa tuturor oamenilor din întreaga lume este sã înalþe o singurã persoanã pe poziþia de
conducãtor. În contextul Africii, diviziunea [puterilor] nu este numai lipsitã de înþeles, ci ºi
dificil de a fi menþinutã în practicã. Se cunoaºte foarte bine cã nici un ºef de stat african nu este
mulþumit cu poziþia de figurant”. Vezi raportul comisiei în Lijphart, Parliamentary versus
Presidential Government.
25. Numai douã democraþii parlamentare s-au nãscut în urma unei dictaturi civile ºi s-au prãbuºit
înainte de 1991. Speranþa lor de viaþã este de 22 de ani, dar numãrul infim de þãri incluse
diminueazã mult încrederea în aceste cifre.
26. Vezi Banks, Cross-National Time-Series Data Archive. Între cele 35 de tranziþii ce au avut loc
dupã 1973, instituþiile parlamentare au fost alese în 13 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare
de 3 414 dolari, iar instituþiile prezidenþiale în 19 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare de
2 591 de dolari, fãcînd ca efectul sã fie ºi mai pronunþat.
27. Acesta nu este un argument în favoarea faptului cã þãrile care au adoptat instituþii prezidenþiale
în timpul recentelor tranziþii la democraþie ar trebui sã încerce imediat sã treacã la parlamen-
tarism. Oricînd alegerea instituþionalã este prezentã pe agenda politicã, conflictele substanþiale,
chiar ºi cele minore, tind sã se deplaseze cãtre problemele instituþionale. Asemenea situaþii
sînt periculoase pentru democraþie, de vreme ce semnificã faptul cã nu existã reguli clare prin
care conflictele substanþiale sã fie rezolvate. Prin urmare, a avea un sistem instituþional stabil
este mai important decît a avea unul perfect. Îi datorãm aceastã observaþie lui Hyug Baeg Im.
28. Constituþia din 1853 fixeazã perioada dintre alegeri ºi numire la nouã luni deoarece atîta le lua
electorilor sã cãlãtoreascã din interiorul þãrii pînã la Buenos Aires. Transferul guvernãrii de
la preºedintele Raúl Alfonsín la nou-alesul preºedinte Carlos Menem a fost scurtatã în urma
unei înþelegeri mutuale, sub presiunea unei crize inflaþioniste.
29. Robert A. Dahl, „Transitions to Democracy” (prelegere susþinutã la simpozionul „Voices of
Democracy”, University of Dayton, Center for International Studies, 16-17 martie 1990).
30. Guillermo O’Donnell, în capitolul sãu din acest volum, presupune c㠄instituþionalizarea”
poate fi înþeleasã în douã moduri: fie ca un proces de stabilizare gradualã a aºteptãrilor cã un
sistem instituþional dat va orienta acþiunile politice, fie ca o sincronizare crescîndã între
instituþii formale ºi practici concrete. Dac㠄instituþionalizarea” este consideratã în primul
sens, ea este legatã tautologic de „consolidare”. Dar este o problemã empiricã dacã democraþia
poate supravieþui atunci cînd instituþiile formale nu descriu practici concrete.