10 specii de animale carora le

putem spune adio

Planeta moare incetul cu incetul sufocata de poluare, defrisari, distrugere,

razboaie, presiune antropica…Specii superbe de animale se sting sub ochii nostri.
Natura le-a creat in milioane de ani de evolutie, oamenii le distrug in cativa ani. Se
ridica o singura intrebare. Dupa disparitia animalelor, urmam noi, oamenii ?

1. Condorul Californian (Gymnogyps californianus)

Aceasta specie de condor nu se mai intalneste in libertate decat in zona Marelui

Canion si in muntii de pe coasta de vest a statului California. Condorul Californian
este o pasare care se hraneste exclusiv cu cadavre, nefiind capabila sa prinda si sa
ucida prada vie. Este o specie longeviva, cu durata medie de viata de 50 de ani. Din
cauza braconajului, otravirii cu plumb si distrugerii habitatului a devenit una dintre
cele mai rare specii de pasari din lume. O alta cauza a deprecierii numarului de
condori californieni a fost lipsa de cadavre de balene esuate, sursa principala de
hrana pentru aceste pasari considerate de oamenii de stiinta niste reprezentanti tipici
ai megafaunei. Condorii Californiei faceau parte din folclorul multor triburi de
amerindieni din America de Nord. Specia a fost aproape de extinctia totala in
preajma anului 1980 si a fost salvata de la disparitie in urma unor eforturi conjugate
ale ornitologilor americani. In prezent, dintr-un total de 332 de condori care mai
supravietuiesc, 152 de pasari traiesc in libertate.
 2. Urangutanul de Sumatra (Pongo abelii)

Cel mai mic urangutan dintre cele doua specii care supravietuiesc astazi,
urangutanul din insula indoneziana Sumatra este in pericol de disparitie din cauza
braconajului si distrugerii habitatului sau de catre om. Spre deosebire de ruda sa
foarte apropiata, urangutanul din Borneo, cel din Sumatra are blana colorata in
tonuri mai deschise. Datorita prezentei in Sumatra a tigrilor, acesta specie petrece
mai mult timp in adapostul oferit de copaci decat ruda sa din Borneo. Cu toate ca
urangutanii traiesc in medie 45 de ani in salbaticie, rata inmultirii lor este cea mai
scazuta dintre toate speciile de maimute primate. Astfel, de-a lungul vietii sale, o
femela da nastere la doar trei pui. Pe langa efectele nocive ale braconajului si
taierilor de padure ecuatoriala, acest spor negativ de natalitate afecteaza considerabil
populatiile ramase de urangutani. Se estimeaza ca la nivelul anului 2002 in insula
Sumatra mai traiau doar 3500 exemplare.

3. Rechinul de Gange (Glyphis gangeticus)

Acesta specie rara de rechin este una dintre putinile adaptate sa traiasca in
mediu de apa dulce. Rechinul de Gange, dupa cum ne spune si denumirea sa,
traieste exclusiv in apele fluviului Gange din India unde are reputatia unui adevarat
mancator de oameni. Cercetatorii indieni care i-au studiat obiceiurile si modul de
viata au descoperit ca este un animal inofesiv, find confundat deseori cu ruda sa,
rechinul-taur, care este un adevarat pericol pentru cei care se scalda in apele
Gangelui. Este o specie periclitata datorita pescuirii sale in vederea extragerii uleiului
din ficat de rechin si din cauza poluarii excesive a apelor Gangelui.
 4. Gorila de munte (Gorila beringei beringei)

Cu toate ca gorila de munte a fost descoperita abia in anul 1902, populatiile

acestei specii de primate au fost decimate de vanatoare, distrugerea habitatului si
traficul ilegal de pui de gorila. Este cea mai mare specie de maimuta din lume, un
mascul doborat in anul 1966 in Camerun cantarea 266 kg. In ciuda acestor
dimensiuni impresionante si a infatisarii terifiante, gorila de munte este de fapt cea
mai pasnica maimuta, fiind mult mai putin agresiva decat rudele sale, cimpanzeii.
Este un vegetarian linistit, peste 90% din dieta sa zilnica fiind alcatuita din fructe,
frunze, lastari de bambus si insecte. In prezent mai supravietuiesc doar in Uganda,
Rwanda si Republica Democrata Congo. Razboaiele interetnice din Rwanda si Congo
au dus la vanatoarea pe capete a gorilelor din rezervatii de catre soldatii din ambele
tabere aflate in conflict. Astazi mai supravietuiesc doar 720 de gorile de munte.

5. Crocodilul filipinez (Crocodylus mindorensis)

Traieste doar in insulele din arhipelagul filipinez si este o specie de crocodil

adaptata traiului in apele dulci ale raurilor si lacurilor din aceasta parte a lumii. Cu
toate ca se afla sub protectia legilor din Filipine, crocodilii continua sa sufere din
cauza activitatilor umane, precum distrugerea habitatului si pescuitul cu dinamita. Un
studiu efectuat la nivelul anului 1992 estima ca la acea data mai supravietuiau circa
1000 de exemplare, pentru ca o evaluare din anul 1995 sa mai descopere doar 100
de crocodili. In anul 2007, autoritatile filipineze au creat o societate de protectie si
conservare a acestei specii. Cu toate acestea, in prezent mai traiesc in captivitate
doar 83 de exemplare. 5. Dihorul cu labe negre (Mustela nigripes)
 Cu toate ca este singura specie de dihor care traieste in America de Nord,
dihorul cu labe negre detine si tristul record de a fi cea mai rara specie de mustelida.
Acesta era un locuitor al intinselor campii de odinioara si traia in compania cainilor de
preerie, niste rozatoare asemanatoare marmotelor, care de fapt constituiau prada lor
favorita. Dezvoltarea asezarilor umane, urmata de transformarea preeriilor in
campuri destinate culturilor de grau si porumb, alaturi de extinderea pasunatului, au
facut ca intr-un final, dihorii actuali sa traiasca pe o suprafata care se intinde pe doar
2% din habitatul lor original. Cum nu era de ajuns, fermierii americani s-au lansat la
jumatatea secolului trecut intr-o adevarata campanie de exterminare a dihorilor. Au
folosit in acest sens orice mijloace de la capcane si otrava la inundarea galeriilor si
folosirea cainilor de tip terrier. In prezent, un grup de zoologi entuziasti a lansat un
program de salvare a speciei si spera ca la nivelul anului 2010, numarul dihorilor cu
labe negre sa creasca la circa 1 500 exemplare.

6. Dihorul cu labe negre (Mustela nigripes)

Cu toate ca este singura specie de dihor care traieste in America de Nord,

dihorul cu labe negre detine si tristul record de a fi cea mai rara specie de mustelida.
Acesta era un locuitor al intinselor campii de odinioara si traia in compania cainilor de
preerie, niste rozatoare asemanatoare marmotelor, care de fapt constituiau prada lor
favorita. Dezvoltarea asezarilor umane, urmata de transformarea preeriilor in
campuri destinate culturilor de grau si porumb, alaturi de extinderea pasunatului, au
facut ca intr-un final, dihorii actuali sa traiasca pe o suprafata care se intinde pe doar
2% din habitatul lor original. Cum nu era de ajuns, fermierii americani s-au lansat la
jumatatea secolului trecut intr-o adevarata campanie de exterminare a dihorilor. Au
folosit in acest sens orice mijloace de la capcane si otrava la inundarea galeriilor si
folosirea cainilor de tip terrier. In prezent, un grup de zoologi entuziasti a lansat un
program de salvare a speciei si spera ca la nivelul anului 2010, numarul dihorilor cu
labe negre sa creasca la circa 1 500 exemplare.
 7. Tigrul Siberian (Panthera tigris altaica)

Cunoscuta si sub numele de tigru de Amur sau tigru manciurian, acesta

subspecie de tigru reprezinta ce mai mare felina din prezent. Arealul sau original
cuprindea padurile intinse din nord-estul Chinei, peninsula coreeana, estul Siberiei si
Mongolia. Astazi nu mai este intalnit decat intr-o mica rezervatie din China si in zona
dintre raul Ussuri si fluviul Amur. Marele tigru din codrii inghetati ai Siberiei este in
prezent periclitat de taierea accelerata a padurilor si de braconaj. Chinezii platesc
sute de mii de dolari pentru un cadavru de tigru de la care folosesc orice parte a
corpului pentru retetele medicinei traditionale chineze. Cercetatorii rusi, in colaborare
cu cei americani, au declarat ca la nivelul anului 2007 traiau in estul Siberiei intre 480
si 520 de exemplare. Tigrul Siberian este animalul favorit al lui Vladimir Putin,
premierul rus declarand de cateva ori ca se va implica personal in salvarea acestei
specii de la disparitie.

8. Lupul rosu (Canis lupus rufus)

Cea mai mica subspecie a lupului cenusiu obisnuit, lupul rosu, a reusit sa
supravietuiasca glaciatiunilor din Pleistocen, pentru a-si vedea existenta pusa in
pericol de catre oamenii zilelor noastre. Raspandit odinioara in toate zonele semi-
aride din sud-estul Statelor Unite si nordul Mexicului, lupul rosu a avut serios de
suferit din cauza vanatorii irationale, a distrugerii habitatelor si a lipsei partenerilor
din aceeasi specie, fapt ce a facut ca multi dintre acestia sa se imperecheze cu coioti.
Lupul rosu este un carnivor mai mic decat lupul cenusiu, dar mai mare decat coiotul.
In salbaticie mai traiesc doar 100 de lupi rosii, undeva intr-o rezervatie din nord-estul
statului Carolina, in timp ce un numar de aproximativ 150 de exemplare este detinut
de gradinile zoologice americane.

9. Balena gri vestica (Esrichtiius robustus)

Cu toate ca International Whaling Comision este autoritatea suprema care a

decis interzicerea vanatorii acestei specii de balena inca din anul 1947, situatia
balenei gri este, in continuare, foarte grava. Populatiile balenei gri vestice nu s-au
refacut nici in prezent, ca urmare a vanatorii salbatice, practicate fara nici o restrictie
in secolele 19 si 20 de catre Franta, Anglia, Rusia, Statele Unite, Norvegia si Japonia.
Dintre cele 100 de balene care au reusit sa supravietuiasca deceniilor de masacre
irationale, doar 23 de exemplare sunt femele reproducatoare. Singurul loc cunoscut
de hranire este situat de-a lungul coastelor insulei Sakhalin si a fost anexat recent de
catre companiile petroliere. Zona pelagica respectiva este afectata de activitatile de
prospectare a zacamintelor de petrol, traficul navelor, avioanelor si elicopterelor
precum si de dispozitivele care foreaza in cautarea petrolului. In conditiile actuale,
cetaceele de peste 3 tone greutate nu mai au conditii proprii de hrana, imperechere
si crestere a puilor.

10. Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis)

Cea mai mica specie de rinocer din lume, timidul si retrasul rinocer din junglele
Sumatrei, traia odinioara prin toate padurile tropicale, mlastinile si stufarisurile din
India, Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia, Vietnam, Malaezia. In prezent, mai
traiesc doar 6 populatii mici, risipite in cateva rezervatii din Malaezia, insulele
Sumatra si Borneo. Specialistii considera ca in aceste nuclee izolate mai
supravietuiesc maxim 300 de exemplare. Principala cauza a deprecierii numarului lor
este vanatoarea in scopul recoltarii cornului, considerat si astazi de populatiile
asiatice drept cel mai puternic afrodisiac cunoscut. Un kilogram de corn de rinocer de
Sumatra costa nu mai putinde 30 000$ pe piata neagra locala. Pe langa acest aspect,
trebuie luata in considerare taierea accelerata a padurilor. Cum nu era de ajuns,
acesta specie de rinocer nu se poate inmulti in gradini zoologice, animalele fiind de
regula foarte stresate de captivitate.