P. 1
Metode statistice de calcul si analiza a eficientei economice in comert

Metode statistice de calcul si analiza a eficientei economice in comert

|Views: 1,060|Likes:
Published by andreidp6399

More info:

Published by: andreidp6399 on Jan 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/24/2013

pdf

text

original

CAPITOLUL I

SISTEMUL DE INDICATORI AI EFICIENTEI LA NIVELUL FIRMEI COMERCIALE

1.1 Firma comerciala ca sistem economic
1.1.1 Organizarea si functionarea firmei comerciale 1.1.2 Sistemul Informational Statistic la nivelul firmei comerciale 1.1.3 Componentele sistemului informational la nivelul firmei comerciale 1.1.4 Necesitatea elaborarii sistemului de indicatori – baza luarii deciziilor la nivelul firmei comerciale

1.2 Locul si importanta eficientei economice în cadrul sistemului de indicato ri
1.2.1 Concepte privind eficienta economica. Criterii de apreciere a eficientei 1.2.2 Indicatorii utilizati în prezent pentru caracterizarea eficientei activitatii firmei comerciale în mediul concurential 1.2.3 Metode de crestere a eficientei agentului economic din comert

1.3 Directii de perfectionare a sistemului de indicatori ai eficientei economice
1.3.1 Propuneri pentru îmbunatatirea sistemului de indicatori ai eficientei economice 1.3.2 Dezvoltarea firmei comerciale prin generalizarea comertului electronic

1.1 Firma comerciala ca sistem economic
1.1.1 Organizarea si functionarea firmei comerciale Într-o abordare sistemica, firma comerciala apare ca fiind o interactiune permanenta, continua între resursele materiale, financiare si umane care alcatuiesc continutul sau endogen si o serie de elemente extrem de complexe de natura exogena care alcatuiesc „mediul extern” al acesteia. Firma apare ca un element component al mecanismului economic. Firma ne apare astfel ca celula de baza a economiei, ca o componenta reprezentativa a macrosistemului economic. În masura în care firma apare în relatii de vânzare-cumparare sau generate de acestea cu celelalte componente ale mediului, aceasta actioneaza ca agent economic de piata. De-a lungul timpului, definirea firmei, în general, a generat extrem de multe opinii. Astfel, dupa unii autori, aceasta reprezinta „o masina de maximizat fortele umane”, dupa altii, firma este un ansamblu de factori reuniti sub autoritatea unui individ (antreprenor) sau a unui grup, în scopul obtinerii unui venit banesc ca urmare a producerii de bunuri sau servicii” [vezi 56, pag. 42]. Procesul de baza într -o firma este marcat de realizarea obiectivului principal – maximizarea profitului în conditii de eficienta economica, sociala si de mediu. „Structura firmei s-a conturat tot mai mult si a permis cristalizarea a doua mari planuri de definire: • Planul structual-existential sintetizeaza esenta firmei: existenta ca entitate fizica sau juridica, angrenata în activitati economico -financiare, de piata, cu o alcatuire de sine statatoare si un patrimoniu propriu, în vederea îndeplinirii unui anumit scop admis de lege, precum si a unor functii. Functia care o dirijeaza, pentru început, este functia de conducere. • Planul identificarii si personalizarii are functia de a asigura perceperea, deosebirea, distingerea agentilor comerciali, a oricaror agenti economici, a structurilor dintr -o anumita activitate. Astfel, se dobândeste o individualizare, nominalizare indubitabila pentru fiecare agent economic, indiferent de optiunea lui organizationala. Personalizarea poate fi marcata prin embleme sau semne distinctive. Acestea se pot reuni în „marca comerciala”, „marca distribuitorului”. [vezi 67, pag. 51] Finalitatea activitatii firmei comerciale este satisfacerea cât mai deplina a consumatorilor. Motivatia participarii la activitatea economica este maximizarea satisfactiei, care pentru firma comerciala înseamna maximizarea profitului din comert. Profitul se constituie pe baza unui proces, care face legatura între factorii de productie utilizati si rezultatele activitatii comerciale.

Legatura obiectiva existenta între factorii de productie, considerati input-urile firmei si rezultatele obtinute, ce se constituie în output-uri, formeaza continutul functiilor de productie în comert. Acest proces face legatura între doua piete distincte: • piata rezultatelor, a output-urilor, a serviciilor comerciale, în cadrul careia firma comerciala participa ca furnizor sau ofertant, întâlnindu-se cu cererile consumatorilor; • piata intrarilor (input-urilor), în cadrul careia firma comerciala actioneaza în calitate de purtator al cererii. Firma comerciala trebuie sa îsi asigure echilibrul în paralel pe cele doua piete. Input-urile patrimoniale într-o firma sunt constituite din: resurse imobiliare (care se cumpara de la alti producatori sau se construiesc în urma unor procese investitionale; resurse materiale aprovizionate de la furnizori (alte firme), necesare activitatii curente, consumându-se într-un ciclu de fabricatie (materii prime, combustibili, materiale auxiliare etc.); resurse financiare (disponibilitati banesti din încasarea valorii vânzarilor sau din împrumuturi); resurse umane (angajati) sau de alta natura (energie, informatii). Prelucrarile sunt însotite de consumuri (materiale, energetice etc.) si cheltuieli (de investitii, de exploatare) ale productiei si ale desfacerii productiei. Expresia baneasca a acestora constituie costul de productie, calculat pe categorii de produse finite. Pretul producatorului este format din cost si profitul legal admis de legislatie, iar în pretul de vânzare al produselor se regasesc încorporat suplimentar impozite si taxe cuvenite statului precum si intermediarilor în procesul de circulatie si desfacere a marfurilor: depozite en gros, magazine, consignatii etc. Output-urile sistemului firmei comerciale sunt produsele finale expediate clientilor (beneficiarilor) sau vândute consumatorilor prin diverse canale de distributie. Consecinta esentiala a legaturii obiective ce exista între factorii de productie (intrarile firmei) si rezultatele detinute (iesiri) este ca orice posesor de factori de productie din comert pretinde din rezultatele obtinute un venit proportional contributiei sale la activitatea economica. Veniturile astfel formate sunt utilizate direct sau indirect de catre firma comerciala pentru a cumpara alte utilitati destinate vânzarii. Procesul este ciclic. În realizarea scopului firmei comerciale, de o importanta majora sunt restrictiile impuse de utilizatorii productiei si de macrosistem (disponibilitatea resurselor necesare, piata potentiala, concurenta, prevederile legislative etc.). Totodata, realizarea obiectivelor firmei comerciale implica desfasurarea în cadrul acestora a unor multiple si variate procese

tehnologice, a caror rationalizare conduce la o functionare cât mai buna si la eficientizarea activitatii comerciale, benefice atât pentru firma ca atare, cât si pentru cumparatorul de marfuri si servicii. În tara noastra, aflata în stadiul de consolidare a economiei de piata, relatiile noi ale comertului cu producatorii, ca o componenta a mecanismului de piata, sunt în curs de formare, pe masura restructurarii aparatului economic si a schimbarii conceptiei care a dominat în trecut raporturile dintre firmele comerciale si consuma tori. Nominalizarea, identificarea si personalizarea firmei se desavârsesc o data cu înregistrarea firmei în Registrul Comertului, Legea nr. 26 din 1990. Putem aprecia ca „Firma comerciala consta într-un grup de sisteme organizate potrivit anumitor cerinte economice, juridice, tehnologice, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind adesea si anumite mijloace de munca, concretizate în produse si servicii care au ca scop final obtinerea unui venit net sau profit, de regula, cât mai mare” [vezi 56, pag. 26]. Obiectivul principal al tehnologiei comerciale moderne îl reprezinta promovarea cifrei de afaceri a firmei, rationalizarea costurilor de circulatie, cresterea profitabilitatii. Aceasta tehnologie se refera, în principal, la marile suprafete comerciale si într-o masura mai redusa la micile unitati, cuprinzând majoritatea proceselor operative din magazin, începând cu stabilirea sortimentului de marfuri ce urmeaza a fi comercializat, proiectarea constructiei, depozitarea si transportul marfurilor etc. Un rol important în procesul de perfectionare a tehnicii si tehnologiilor comerciale si a sistemului de organizare din cadrul comertului îl are aplicarea progresului tehnic, având drept finalitate cresterea eficientei muncii. Acesta este unul din mijloacele principale de adaptare a activitatii comerciale la cerintele distributiei rapide si eficiente a productiei. Necesitatea promovarii progresului tehnic în comert reiese din interdependenta dintre comert si celelalte ramuri economice, ca: industria, transporturile, telecomunicatiile, informatica etc. În sfârsit, progresul tehnic în comert este impus si de schimbarile pe care tehnica moderna a comerciantilor si informatica le -a adus în management, marketing si în alte domenii. Organizarea activ itatii din comert cuprinde, în principal, masurile, metodele, formele si mijloacele cu caracter economic folosite la nivelul unitatilor operative pentru desfasurarea activitatii, acestea referindu-se, în principal, la amenajarea interioara a unitatilor, organizarea fluxurilor de intrare si iesire a marfurilor, modernizarea locurilor de munca, asigurarea acestora cu forta de munca.

rationalizarea activitatii în comert are în vedere perfectionarea distributiei si a relatiilor pe care aceasta le are cu celelalte domenii ale vietii economice (productie.). Înfiintarea si dezvoltarea firmei comerciale au loc în cadrul unui amplu mediu economico-social.1 Relatiile agentului economic din sfera prestarii serviciilor comerciale cu statul si sistemul integrat al pietei . în primul rând. transporturi. Mediul extern Piata de capital Piata fortei de munca Piata monetara Piete de aprovizionare Agentul economic comercial Piete de vânzare Statul Figura 1.Aceste masuri se extind însa asupra proceselor tehnico-economice din cadrul unitatilor (aprovizionare. sistemul relatiilor cu mediul are în vedere urmatoarele raporturi ale firmei comerciale [vezi figura 1. relatii cu furnizorii si cu publicul. la indicatori superiori de eficienta. În acest context. piata fortei de munca. administratia publica centrala si locala. Studierea relatiilor organizatiilor comerciale cu mediul are în vedere. telecomunicatii etc. care sa conduca.1]: • • • • pietele de aprovizionare si de vânzare . supus legitatilor si interactiunii componentelor sale. în final. Într-o formulare mai generala . prezentarea componentelor mediului în contextul abordarii fir mei ca sistem. organizarea vânzarii etc. deci promovarea progresului tehnic în cadrul acestor activitati are în vedere organizarea lor dupa principii ergonomice. pietele financiare : piata de capital si piata monetara.).

precum si a comportamentului consumatorilor relativ la produse complementare si substituibile. a disciplinei si a punctualitatii financiare a fiecarei firme. exista o continua interconectare a firmei comerciale la pulsul vietii capitalului. finantare si tranzactii cu hârtii de valoare pe piata secundara de capital. comertul prin contactul sau direct cu clientii. în vederea valorificarii adaosului aferent pe piata de vânzare. În cadrul acestei piete. precum si participarea la târguri. derivând din rolul de intermediar pe care firma si-l asuma. Pe piata capitalului. în functie de potentialul propriu de care dispune. Din momentul înfiintarii si pâna la radierea firmei din Registrul Comertului. între agentii economici se dezvolta relatii complexe de finantare si refinantare. firma poate recurge. astfel se pot culege o multitudine de informatii cu privire la dinamica cererii si modificarile care pot interveni în preferintele si obiceiurile cumparatorilor. . Relatiile pe care firmele comerciale le au cu piata bunurilor si serviciilor au în vedere nu numai selectarea furnizorilor si procesul de negociere. Relatiile cu piata de capital reprezinta pentru fiecare firma comerciala o preocupare majora. Relatiile firmei comerciale cu piata monetara implica atât prezenta unei mase monetare corespunzatoare – bani în numerar – cât si a altor instrumente recunoscute ca mijlocitori ai tranzactiilor. care duc la cresterea eficientei. firmelor cu profil comercial le revine rolul de a prelua bunuri de pe piata de aprovizionare cu bunuri si servicii. cum ar fi: • prospectarea comuna a pietei în vederea determinarii stadiului de viata al produselor. pentru largirea activitatii sale. ci si o serie de alte actiuni comune. care sa duca la cunoasterea produs ului. rolul principal revine serviciilor oferite firmelor comerciale de catre: • • banci si anume tranzactia pe piata primara de capital firmele de brokeraj prin: investitii. • • organizarea unor actiuni publicitare comune . În acest context. aceste informatii fiind necesare atât producatorilor cât si agentilor distribuitori. Astfel. expozitii etc. la surse proprii si la surse atrase de finantare.Relatiile întreprinderii comerciale cu piata bunurilor si serviciilor sunt în strânsa legatura cu obiectul de activitate al firmei.

încheierea contractelor colective si individuale de munca. masuri în domeniul salarial (stabilirea timpului efectiv de lucru. acordarea de subventii etc. [vezi 42. instituirea unui sistem propriu de protectie sociala a angajatilor în conformitate cu reglementarile în vigoare. 884-886] Relatiile firmei comerciale cu statul sunt legate de interventia pe care o are statul în reglementarile contractuale între agentii economici. Crearea unei imagini favorabile privind relatiile dintre firme în rândul furnizorilor. clientilor si celorlalti agenti economici. dezvoltarea personalului. atât la nivel macro cât si microeconomic. În cadrul pietei fortei de munca.Prin operatiile caracteristice pietei monetare are loc reglarea cantitatii de moneda pe care o solicita desfasurarea oricarei activitati economice. instruirea si perfectionarea personalului. firma comerciala apare în dubla ipostaza de purtator al cererii de munca si de ofertant de locuri de munca”. deoarece statul nu poate sa se substituie vointei partilor semnatare ale contractului. cu care firma intra în . politica de credite. Interventia statului în cadrul sistemului economic are loc prin intermediul urmatoarelor pârghii: sistemul fiscal (impozite si taxe).2 Relatiile firmei comerciale cu piata monetara si institutiile financiare „Relatiile firmei cu piata fortei de munca sunt dinamice. si relatiile cu publicul. Raportul pe care firma comerciala îl are cu mediul economico-social include. pag. în final. permanente si reflecta actiunile pe care firma comerciala le desfasoara în urmatoarele domenii: • • • • • recrutarea personalului pe piata fortei de munca în concordanta cu nevoile de personal. fizice Statul Dobânzi Figura 1.). Agenti economici Institutii financiare Disponibilitati banesti Agenti economici Oferta credite Piata monetara Cerere credite Persoane juridice. a salariului minim. care nu este însa substantiala. politica de liberalizare a preturilor.

firma comerciala poate fi definita ca un tot unitar al mai multor subsisteme aflate într-o strânsa interactiune: sistemul productiv. impuse de realizarea obiectului sau de activitate. abordarea sistemica a firmei comerciale are în vedere pe de o parte asigurarea corelatiilor optime dintre res ursele atrase si consumate. firma comerciala poate fi privita ca un sistem complex datorita varietatilor de resurse de care dispune.3 Firma comerciala ca sistem deschis . în consecinta. constituie factorul principal al promovarii vânzarilor si. si firma comerciala comporta o structura (elemente materiale. sistemul socio -economic. Ca orice sistem. financiare si umane care alcatuiesc resursele) si o retea de fluxuri (fizice. sa realizeze înfaptuirea propriului sau plan economic. are în vedere abordarea firmei comerciale ca sistem. iar pe de alta parte implica luarea în considerare a interactiunilor cu mediul ambiant. cu deosebite implicatii practice. forta de munca Venituri • Concurent i Figura 1. Dispunând de mijloace (resurse) proprii. aceasta apare ca: • un sistem deschis datorita legaturilor strânse pe care le are cu alte sisteme. În concluzie. de obiective specifice obiectului sau de activitate. În acest context. Totodata.contact. O viziune moderna. de un management propriu. sistemul uman. firma îsi poate mentine stabilitatea functionala abordata în raport cu elementele sale componente. ci trebuie sa asigure corelatii optime cu macrosistemul economic în care aceasta se încadreaza. Piata în amonte: • Piata muncii • Piata de capital • Piata consumurilor intermediare • Piata bunurilor si serviciilor Cheltuiel Informatii Piata în aval: Informatii Firma Iesiri bunuri si servicii • Clienti Intrari capital. sa permita garantarea unui echilibru economico-financiar cu un consum minim de resurse si cu efecte maxime etc. financiare si de informatii). care conecteaza diversele elemente si realizeaza o unitate organizatorica. Analiza sistemica a firmei nu are un scop în sine. Astfel. sistemul social. al cresterii profitabilitatii sale.

firma transmite pietei în amonte cheltuieli si input-uri de capital si for ta de munca. într-o abordare sistemica. care. acesta formeaza sistemul informational al firmei comerciale. ca un subsistem aparte si anume subsistemul informational al firmei. include culegerea. La nivelul oricarui agent economic.Privita ca sistem deschis. Varietatea larga a activitatii si a elementelor componente. 1. Fundamentarea foarte complexa si alegerea acestor decizii au la baza o tehnologie high tech. analiza. b) sistemul de conducere (decizional). În concluzie.2 Sistemul Informational Statistic la nivelu l firmei comerciale Conducerea oricarei firmei are în vedere adoptarea permanenta a unor decizii referitoare la diferite aspecte ale obiectului sau de activitate. extinderea activitatii. dinamicitatea si multilateralitatea fenomenelor si proceselor economice din cadrul firmelor.1. ca o conditie sine qua non a mentinerii stabilitatii sale. caracterizat de evolutia pe care o realizeaza sub influenta factorilor endogeni si exogeni. trebuie precizat ca. integrat în structura organizatorica a firmei comerciale. în linii generale. • un sistem dinamic (autoreglabil). . reducerea cheltuielilor de circulatie etc. interpretarea si utilizarea unor informatii ce caracterizeaza fenomenul supus analizei. cum ar fi: cresterea cifrei de afaceri. si anume: a) sistemul functional (de executie). Abordat de sine statator. datorita caracterului sau social si economic pronuntat. precum si fluxuri de venituri transmise de pe piata în aval. • un sistem socio -economic. firma transmite pietei în aval fluxuri de informatii si output-uri de bunuri si servicii. obtinerea de resurse financiare). masurile de ordin tehnic si economic trebuie corelate cu masurile de ordin social (protectia sociala). Totodata. reluarea procesului de productie si comercializare. Obtinerea si utilizarea informatiilor se realizeaza în cadrul unui proces care este judicios structurat. din punct de vedere organizatoric. care cuprinde totalitatea centrelor de decizie (nivelurile ierarhice). se regasesc trei sisteme. Pe baza autonomiei functionale de care se bucura firma îsi modeleaza actiunile catre obiectivele strategice proprii (obtinerea de profit. formeaza caracterul complex al sistemului. Firma comerciala îsi fixeaza obiective precise. prelucrarea. cu o finalitate proprie. maximizarea profitului.

120] . existând atâtea circuite câte posturi de executie sunt. sub forma de decizii. cât si functie documentara. conditia fiind ca fiecare din acestea sa pa rticipe la elaborarea unor decizii (vezi figura 1. Astfel. executantul are nevoie de o multitudine de informatii. Odata informatiile culese. Sistemul de executie preia informatii de la mediul extern si transmite mesaje catre acesta. Din punct de vedere al rolului si importantei sale la desfasurarea activitatilor firmei comerciale.4 Locul sistemului informational în cadrul procesului decizional din activitatea comerciala [vezi 59. În momentul elaborarii deciziilor. deciziile sunt fundamentate. în cadrul firmei are loc o circulatie de informatii de la posturile de executie din cadrul compartimentelor functionale catre diferite niveluri decizionale si de la acestea la posturi. între sistemul decizional si cel de executie. în functie de organizarea firmei comerciale. fie din evidentele proprii. Sistemul informational transmite decizii si mesaje sistemului decizional si celui de executie si primeste la rândul sau decizii si informatii de la sistemul decizional si de executie.4). pag. acestea urmeaza sa fie prelucrate de catre executant si apoi sunt transmise nivelului decizional superior. Alternative decizionale Informatii Informatii Sistem decizional Sistem informational Sistem de executie Mesaje Mesaje Mediu extern Decizii Figura 1. în conformitate cu activitatile pe care le grupeaza acesta. pe de alta parte. Potrivit structurii organizatorice. sistemul informational are atât functie decizionala. fie din evidentele altor posturi din cadrul firmei sau din mediul extern. si între acestea si mediul exterior. pe de o parte. informatii care pot fi culese atât din cadrul sistemului de gestiune dar si ocazional. care asigura legatura. în ambele sensuri. în cadrul fiecarui post.c) sistemul informational. pe care si le procura în diverse moduri.

echipamente si proceduri cu ajutorul . putem defini sistemul informational la nivel de firma ca fiind format dintr-un ansamblu de specialisti. prestatie comerciala. statistica.5 Structura Sistemului Informational Statistic al firmei comerciale [vezi 59. Sistemul de colectare a informatiilor asigura culegerea informatiilor si utilizarea acestora de catre sistemul de gestiune si prelucrare care realizeaza. sursele sunt atât externe cât si interne. S1 R1 GP 1 T1 U1 S2 R2 GP 2 T2 U2 S3 R3 GP 3 T3 U3 Sursa de informatii Sistem de culegere a datelor Sistem de gestiune si preluare Sistem transmitere Utilizatori Figura 1. pag. reciproca si continua. stocarea. care sunt reprezentate de circuitul parcurs de informatii din momentul culegerii pâna în momentul utilizarii. În concordanta cu cele prezentate. purtatorii de informatii. discuri magnetice etc. ca: cercetare-dezvoltare.). actuala. adaptata. cuprinzând documente de evidenta (tehnicooperativa. care trebuie sa fie corecta. în continuare. sistemul informational al firmei comerciale este alcatuit din urmatoarele elemente: • • • • informatia. prelucrarea si interpretarea informatiilor. 124] Sursele de informatii asigura elementele pe baza carora sunt fundamentate deciziile firmei comerciale. Cu ajutorul sistemului de transmitere a informatiilor se permite accesul la informatii al utilizatorilor. operatiile ce se efectueaza si mijloacele de executie etc. oportuna. contabila.În concluzie. marketing. precisa. dar se clasifica si în concorda nta cu activitatile grupate pe functiile firmei din comert. circuitele informationale. financiar-contabila si de personal. care sunt reprezentati de catre personalul de conducere si de executie.

subsistemul informational comercial. o mare amploare a cunoscut sistemul cercetarilor de marketing si. subsistemul informational al activitatii de personal. subsistemul procesului de prestatii (productie). preturi. 916] Subsistemele componente ale S. subsistemul de cercetare-dezvoltare. ∗ Sistemul Informational Statistic.I. sistemul informatiilor obtinute de catre personalul firmei comerciale prin contactele sale curente cu mediul economico-social. calitate etc. prelucreaza. Gruparea activitatilor firmei comerciale pe functii sugereaza posibilitatea realizarii sistemului informational pr in gruparea în acelasi mod a informatiilor si a circuitelor informationale. În principal. ∗ sunt: • subsistemul de marketing asigura conditii de conectare a firmei comerciale la mediu prin produse. sistemul informational al firmei se structureaza astfel: subsistemul de marketing. cu precadere a cererii etc. [vezi 44.S. evalueaza si distribuie în mod corect si la timp informatiile necesare conducerii. structura organizatorica a firmei va fi reflectata de organizarea sistemului informational. 1. pag. luând în considerare criteriile functiilor.caruia firma comerciala culege. cu posibilitatea unor conexiuni între fluxuri. mai ales.1. asupra starii conjuncturale a pietei. care sa exprime relatiile dintre compartimentele structurale ale firmei. plasarea productiei si promovarea vânzarilor. asupra investigarii mediului economico-social al firmei comerciale. executarii si controlului deciziilor. de consolidare a economiei de piata în cadrul sistemului informational. subsistemul financiar-conta bil. acestea caracterizându-se prin frecventa. Fluxurile informationale alcatuiesc ansamblul informatiilor care sunt necesare desfasurarii unei anumite activitati.3 Componentele sistemului informational la nivelul firmei comerciale Varietatea firmelor si a structurilor organizatorice reclama o diversitate corespunzatoare a sistemelor informationale. deci cei 4P ai marketing-ului. O astfel de structurare reliefeaza unitatea tuturor subsistemelor informationale”. Input-urile subsistemului de marketing sunt alcatuite din informatii asupra ciclului de viata al produselor fabricate. din punct de vedere functional. în vederea fundamentarii. Circuitele informationale formeaza structura orizontala a sistemului informational al firmei comerciale si alcatuiesc drumul pe care trebuie sa circule informatia de la aparitie pâna la utilizare. analizeaza. . asupra nevoilor si comportamentului consumatorilor. În perioada actuala. „Deci. arhivare sau distrugere. volum.

testele conjuncturale etc. economice. Aceste restrictii au în vedere. Restrictiile în cadrul subsistemului de marketing sunt legate de dificultatile culegerii si prelucrarii datelor referitoare la preferintele si nevoile consumatorilor. miscarea acestora în interiorul depozitelor si a unitatilor de vânzare. sa corespunda si cu posibilitatile si obiectivele firmei. pregatirea marfurilor pentru vânzare etc. dar. nivelul tehnologiilor utilizate. Prin mecanisme de control trebuie sa se asigure conditii de adaptare permanenta a programelor de actiune la reactiile mediului. portofoliul de produse care urmeaza a se fabrica etc. daca piata este în expansiune si economia în stare de boom). Complexitatea activitatilor de cercetare-dezvoltare ne conduce la un numar mare de restrictii de realizare.. în acelasi timp. • Subsistemul de cercetare -dezvoltare trebuie sa aiba în vedere satisfacerea cerintelor pietei prin proiectarea si pregatirea prestatiei de servicii dar si prin crearea de noi capacitati de stocare a marfurilor (dezvoltari. în principal. gradul de informatizare.Prelucrarile constau în aplicarea metodelor si a procedeelor statistico-matematice. Intrarile subsistemului sunt alcatuite din resurse variate (informationale. Analiza economico-financiara are un rol determinant în testarea variantelor care pot sa satisfaca cerintele consumatorilor. si anume: programe-mix (combinatorii ale interactiunii factorilor). pentru elaborarea si fundamentarea deciziilor privind: • • • • piete sau segmente de piata de abordat. precum si a celor referitoare la comportamentul concurentilor. • Subsistemul de prestatie comerciala corespunde cu functia de baza a activitatii prin aprovizionarea si vânzarea produselor. depozitarea marfurilor. sociale etc. experimentare. si anume: de proiectare. testare si constructie. capacitatile de productie suplimentare rezultate în urma actiunilor specifice acestui subsistem. c preturile aplicabile în contextul tacticilor concurentiale. volumul cererii de produse la care trebuie adaptata fabri atia. cum sunt: corelatia si regresia. posibilitatea procurarii resurselor necesare. produse noi care sunt solicitate de consumatori etc. analiza variationala. tehnice. Output-urile subsistemului de marketing au în vedere decizii privind adaptarea sistemului la medii. cooperarea specialistilor. Desfasurarea activitatilor în cadrul acestui sistem .) iar iesirile sunt concretizate în multitudinea de date privind tehnologiile si retetele de fabricatie. prototipurile noilor produse. sondajele.

pregatirea si perfectionarea salariatilor. de realizare a proceselor informational-decizionale. situatie care este impusa de specializarea locurilor de munca în unitati si de raspunderea gestionara directa pe care o are colectivul de lucratori (personal comercial). iar stocarea si livrarea produselor finite fac obiectul activitatii de desfacere. • Subsistemul comercial asigura legatura firmei comerciale cu mediul. bilant contabil si buget de venituri si cheltuieli ca documente de baza ale starii si evolutiei firmei comerciale). precum si toate activitatile necesare . Consemnarea rezultatelor si compararea lor cu cifrele programate semnaleaza abateri de la programele stabilite. de evidenta tehnico-operativa sau de sintetizare a unor informatii pentru fenomene cu caracter de masa (intrari-iesiri de resurse pe perioada de gestiune economica). de schimb.4 Necesitatea elaborarii sistemului de indicatori – baza luarii deciziilor la nivelul firmei comerciale Complexitatea proceselor economice si sociale. Operatiile privind miscarile de valori sunt reflectate în documente primare si centralizatoare. prin care acestia îsi transmit reciproc valori (marfa-bani). activitatea se desfasoara. integreaza recrutarea. • Subsistemul de resurse umane asigurarii conditiilor de munca si viata. salarizarea lor.1. În comert. • Subsistemul financiar-contabil reflecta o functie administrativa. astfel. munca în comert prezinta anumite p articularitati. presupune folosirea unui volum imens de informatii economice. dar nu si suficienta.reprezinta o conditie fundamentala a îndeplinirii obiectivelor firmei comerciale. formatii în magazine sau raioane). la nivel macro si micro. respectiv din relatia economica ce exista între oameni. în spatiu si sub aspect organizatoric. desi marimea unitatilor este foarte diferita. în timp. Derularea si urmarirea activitatii comerciale sunt conditionate de restrictiile contractuale (termene impuse. standarde de calitate si cele privind procesul prestarii serviciilor comerciale). necesita existenta unui sistem de indicatori care sa aiba calitatea de purtatori ai informatiei la nivelul conducerii. Variabilitatea fenomenelor si proceselor economice. în general. 1. Evidentierea existentei si miscarii patrimoniului precum si a rezultatelor financiare se face pe baza evidentei contabile (prin balante de verificare. decontari. pe colective relativ mici (pe echipe. care rezulta din natura activitatii. care au repercusiuni asupra derularii ciclului aprovizionare-prestatie-desfacere. intrarea si stocarea resurselor materiale fac obiectul activitatii de aprovizionare. Fata de alte ramuri economice.

volumul cifrei de afaceri. circulatia si utilizarea informatiei este un proces constient. care. indicatorul poate fi definit ca expresia numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un proces sau fenomen economic. putând fi utilizati unilateral sau în interdependenta reciproca. prin generalizare. pentru a ajunge la esenta acestora. „Necesitatea utilizarii unui sistem de indicatori este impusa si de caracterul tot mai complex al notiunii de eficienta economica care trebuie determinat. având un continut real. pag. volumul stocului de marfuri. sub raportul volumului. pornindu-se întotdeauna de la cunoasterea empirica a fenomenelor. În cadrul activitatii economice. precum si în functie de etapele în care sunt determinati si folositi în caracterizarea activitatii la nivel microeconomic.Cerintele adoptarii de decizii au dus la la rgirea continua a preocuparilor pentru latura cantitativa a proceselor si fenomenelor economice. fluxurile materiale si banesti care se formeaza între agentii economici si ofera informatiile necesare pentru orientare. cu efecte asupra volumului informatiilor. ca indicatorul reflecta numeric activitatea economica sub anumite aspe cte ale acesteia. îndeplinesc o serie de functii. în general. organizat. dupa continutul si formele pe care le îmbraca. Rezultatele prin care se evidentiaza trasaturile cantitative si calitative ale fenomenelor si proceselor social-economice. sunt exprimate sintetic si analitic prin intermediul indicatorilor. volumul aprovizionarii cu marfuri. mai întâi de toate. ca: • Functia de reflectare . cantitativ. gestionarea corespunzatoare a acesteia prin: volumul profitului obtinut. cunoastere si masurare – care deriva chiar din particularitatile fenomenelor si proceselor economice. obiectiv. financiar etc. este structurat sub forma unui sistem de indicatori economico-sociali cu ajutorul carora se caracterizeaza complex. . deoarece fiecare indicator reflecta doar un anumit criteriu de eficienta. ambalaje. social. Indicatorii. „În sens general. producerea. 119] Indicatorii sunt purtatori de informatii. interdependentelor si modificarii lor în timp si spatiu. Indicatorii au un caracter complex. analiza si decizie în actiunea economica. concis determinat. materiale etc. Trebuie precizat. [vezi 61. intensitatii. sociale. structurii. sau îi defineste evolutia în functie de conditiile concrete de loc si timp si legatura reciproca cu alte fenomene”. acestia caracterizând situatia firmei comerciale. calitativ fenomenele si procesele respective.

sub forma sarcinilor directe sau prin l determinarea conditiilor si limitelor de variatie ale unor parametri care influenteaza asupra deciziilor”. totodata. fie ca diferenta. care este data de complexitatea ansamblului de factor i si corelatii.• Functia de comparare . se pot descompune într-un produs de mai multi factori sau într-o suma de mai multe elemente componente. Nu trebuie uitata functia de comanda a indicatorilor. care se utilizeaza în scopul masurarii tendintei de dezvoltare a fenomenului. pag. care implica utilizarea indicatorilor sub forma de valori medii. care are rolul primordial de transmitere a deciziilor economice a utilizatori. financiari. ceea ce duce la calculul indicatorilor derivati. sa se delimiteze clar functiile indicatorilor. fapt ce necesita cunoasterea modificarilor intervenite ca structura sau nivel de dezvoltare. sociali. una din cele mai importante. sub forma de coeficienti. cu influente asupra fenomenului studiat si deciziilor care trebuie luate în vederea obtinerii unor rezultate superioare. • Functia de verificare a ipotezelor si de testare a semnificatie i. la rândul lor.[vezi 61. fiind considerati ecuatii de estimare. 119-128] În scopul corelarii continutului teoretic al categoriilor prezentate cu activitatea practica. • Functia de pârghie economico-financiara. deoarece fenomenele sunt diferite si variabile în timp si spatiu datorita influentei unui ansamblu de factori interni si externi. Compararea indicatorilor se face fie sub forma de raport. • Functia de estimare . sa se elaboreze si sa se utilizeze o gama mai variata de indicatori economici. ale elaborarii si calcularii diferitilor indicatori. Indicatorii obtinuti au caracter de marime medie. care deriva din aceea ca fenomenele studiate sunt variabile. valorile individuale diferite se sintetizeaza într-o expresie numerica care devine tipica si esentiala pentru toate fenomenele de acelasi fel. datorita necesitatii trecerii de la metodele intuitive si empirice de conducere la metode perfectionate de gestiune si. variabil în timp si spatiu si din punct de vedere organizatoric. . • Functia de sinteza . procente sau în unitati concrete de masura. • Functia de analiza implica existenta variabilelor complexe care. este necesar sa se adopte metodologii adecvate de construire si folosire a acestora.

medii: pretul mediu. în conformitate cu modul de organizare a sistemului informational. în conformitate cu standardele nationale si internationale.În prezent. Calitatea sistemului de indicatori si capacitatea acestuia de a oferi informatii utile în luarea deciziilor la nivelul microeconomic reprezinta o conditie esentiala în obtinerea unui diagnostic complex si eficient. apare necesitatea folosirii unui sistem de indicatori specific fiecarui compartiment (sector) de activitate. productivitatea factorilor de productie etc. si anume: • absoluti: productia fizica. caracterizeaza rezultatele ce definesc randamentul si eficienta actiunilor în treprinse. pe perioade bine definite. În scopul caracterizarii activitatii desfasurate printr-un sistem de indicatori.. medii. care se calculeaza. rata rentabilitatii. Putem caracteriza. masa profitului. costuri globale. indicatorii ocupa un loc important în analiza economica. în prealabil. care sa duca la promovarea ideilor inovatoare cu eficiente pozitive asupra întregii activitati a firmei. prin care sa se stabileasca daca sistemul de indicatori se justifica prin prisma eforturilor si a rezultatelor previzibile. a proceselor tehnologice care au loc în cadrul acestora. costul unitar. În final. rata lichiditatii etc. deci. numar de personal. subsistemele prin indicatori absoluti. . precum si existenta unor legaturi între subsisteme si sectoare de activitate ale firmei au condus la necesitatea aprecierii activitatii oricarei firme comerciale printr-un ansamblu de indicatori. cu ajutorul carora se masoara volumul activitatii. Fiecare subsistem este caracterizat de faptul ca se comporta ca un sistem autonom. statistica si financiara a oricarei firme. de obicei. Diversitatea firmelor. ramura sau sector de activitate. fiind descris prin parametri si indicatori ce definesc existenta si functionarea lui. salariul mediu. efortul depus. efectele rezultate. relativi. în conditiile intensificarii mediului concurential si adaptarii firmelor comerciale la acesta. • • relativi: rata profitului. trebuie sa se realizeze un studiu de fezabilitate. înainte de folosirea sa.

care sintetizeaza raportul obiectiv. în acest caz. nu se tine seama de adevaratul efort”. în general. Efortul nu se reduce niciodata la efortul uman. sunt: • • eficienta economica.1 Concepte privind eficienta economica. precum si cele economice si sociologice. care poate fi definita drept caracteristica unei firme de a face fata concurentei din partea altor firme similare. care se determina ca un raport între: Efect si Efort În Micul dictionar enciclopedic. oamenii vor sa obtina un efect maxim cu un minimum de efort. este în masura sa conduca. 1995] Dictionarele explicative ale oricarei natiuni. Criterii de apreciere a eficientei Atât viata oamenilor. Competitivitatea este o notiune complexa. New Castle University. înteles ca un numar de oameni si numar de ore în care acestia produc. care se refera la eficienta globala a activitatii economice. în special. cuprind si definesc pe larg notiuni ca: eficacitate.2 Locul si importanta eficientei economice în cadrul sistemului de indicatori 1. „efficax” (care produce efectul dorit). „Orice activitate economica se deruleaza având eficienta economica atât ca premisa.2. cât si ca rezultat. . sociale. cel putin la dezvoltarea acesteia”. sunt guvernate de un principiu economic fundamental: principiul eficientei. Acceptarea eficientei economice drept criteriu de performanta. caci. între efectele si eforturile procesului studiat. „effice re ” (a produce efecte sigure) ce converg la definirea eficientei ca potenta resurselor consumate (cheltuite) de a produce efecte (rezultate) utile” (în conformitate cu Enciclopedia stiintelor sociale . care se obtin de pe urma unei activitati economice si totalul eforturilor economice pe care le amplifica acea activitate. cât si activitatile lor economice. performanta realizata sau planificata. eficienta economica este definita astfel: „raportul dintre ansamblul efectelor economice (materiale. 1994).1. daca nu la schimbarea opiniilor privind determinarea si esenta sa. atât calitativ cât si cantitativ. În conformitate cu acest principiu. Principalele elemente ale aprecierii nivelului de performanta al unei firme. „Înca din timpuri stravechi. Masura în care acestia realizeaza acest lucru se exprima prin rata eficientei. exista notiuni precum „efficiens ” (care produce realmente un efect). valorice) favorabile. [Petit Larousse. pe o anumita piata. ca un element al realitatii. eficienta. rentabilitate.

Analiza eficientei economice raspunde la întrebarile: cum se folosesc resursele si cât se consuma din acestea. totodata. fac parte: profitul. actiunile oricarui întreprinzator sunt viabile si competitive în masura în care reflecta o eficienta ridicata. ca factori generatori de efecte si rezultate. ale consolidarii economiei de piata. costul muncii. tehnica. financiara. organizationala etc. Competitivitatea globala a unei firme reprezinta potentialul acesteia si presupune efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacitatii de care dispune. a utilizarii resurselor difera în raport cu nivelurile organizatorice ale economiei. cât si a rezultatelor. prin intermediul acesteia se stabileste legatura dintre volumul si calitatea eforturilor. Eficienta economica se refera. În cazul în care obiectivul a fost atins 100%.• • competitivitatea produselor sau a firmei. interesele care se urmaresc. Competitivitatea firmei reprezinta calitatea (unui agent economic. Aceasta depinde de buna functionare a ansamblului componentelor sale. adica al fortelor de care dispune si al slabiciunilor tuturor componentelor firmei. individ sau activitate) de a fi susceptibil a suporta concurenta cu altii. Nivelul eficientei economice depinde de volumul si calitatea. se poate vorbi de eficacitate maxima. altfel spus. trebuie sa aiba în vedere utilitatea atât din punct de vedere al consumatorului cât si din cel al comerciantului. iar în restul cazurilor de anumite grade partiale de eficacitate. produs sau serviciu. Dintre criteriile de performanta. atât a resurselor. deci. adica asigura obtinerea unor rezultate cât mai mari în raport cu resursele care se aloca sau se consuma. locul unde se desfasoara activitatea economica etc. La nivelul firmei. se pot identifica urmatoarele categorii de competitivitate: globala. calitatea produselor si serviciilor etc. atât gradul de valorificare cât si cel de economisire a acestora. umana. comerciala. cu referire speciala la factorii cheie de succes si la concurenta.6] . gradul de satisfacere a cerintelor beneficiarilor. excelenta. Pentru ca eficienta economica sa caracterizeze o activitate utila. manageriala. la nivelul sau gradul de îndeplinire de catre o firma a obiectivelor de natura economica stabilite pentru o perioada. care asigura un nivel ridicat de competitivitate. În conditiile actuale. Sensul eficientei activitatii productive. Se urmareste. Acesta din urma este cel care trebuie sa afle raspunsul la întrebarile Ce? Cât sa se vânda? Unde sa se vânda? Cui sa se vânda? [vezi figura 1. astfel.

Efectele economice au o natura complexa.CE? CÂT? CUM? PENTRU CINE? ACTIVITATE ECONOMICA COMERCIALA DIVIZIUNEA MUNCII Aprovizionare Distributie Vânzare RAMURA COMERT PE DOMENII DE SPECIALITATE SI SUBRAMURI Figura 1. neputând fi cuantificate exhaustiv. ci numai pe cele utile. . gradului de disponibilitate a unor resurse. variata. Eforturile economice trebuie analizate din punct de vedere al modului de esalonare în timp a surselor de finantare. natural-conventionale. valorice). pozitive în sens economic. acestea trebuie sa satisfaca nevoia sociala în raport cu posibilitatile oferite de consumul de resurse si apar în expresie valorica si/sau natural materiala. Trebuie tinut cont de faptul ca eficienta economica nu include orice efecte. în special. care confera un plus de valoare activitatii depuse. În prezent. în general si a conceptului de eficienta economica la nivel microeconomic. implicatiile pe care le au aceste cheltuieli în avalul sau amontele activitatii în care acestea se folosesc etc. Totodata.6 Mecanismul economic al activitatii de comert Eficienta economica a firmei comerciale este de cele mai multe ori înteleasa ca raport subunitar între venituri/cheltuieli sau ca spor al profitului la sporul de eforturi depuse într-o perioada de timp. În literatura de specialitate exista o varietate de pareri în privinta conceptului de eficienta economica. Eficienta la consumator trebuie sa aiba în vedere pretentiile si capriciile pe care orice consumator îsi permite sa le manifeste. fie sub forma consumului specific de factori de productie pentru obtinerea efectelor scontate (deci consumul de factori de productie ce revine pe o unit ate de efect economic util). eficienta economica se exprima fie sub forma randamentului combinarii si utilizarii resurselor. De asemenea. trebuie avut în vedere si faptul ca resursele consumate se exprima în diferite unitati de masura (naturale. posibilitatilor de regenerare.

Olah. Pe baza principiului general de calcul al eficientei economice. actualizarea evaluarii lor ca natura si timp”∗ . se urmareste sub aspecte multiple. dar a pare totodata necesitatea cuantificarii efectelor si eforturilor. al costurilor unitare de productie. Pe ansamblul economiei. iar la nivelul unei firme prin nivelul productivitatii muncii. depinde nu numai de productivitatea muncii care realizeaza aceste produse.Eficienta economica confera sensul realizarii echilibrului economic. în cadrul firmei. (1. Aceste elemente trebuie cuantificate.3) unde e si e’ reprezinta cele doua forme ale eficientei economice. eficienta utilizarii capitalului este data de formula: e' = r ' = (P : K ) . iar echilibrul este conditia cea mai importanta pentru o economie eficienta. Editura Mihai Eminescu. eficienta sau rentabilitatea se determina astfel: e' = r ' = P : (C + V ) .2) În concluzie. care reprezinta un factor hotarâtor al competitivitatii pe piata externa. ramura sau economie nationala. „La nivel de organizatie lucrativa comerciala. ci si de nivelul lor tehnic si calitativ.1) Eficienta se poate exprima sub forma de coeficient sau procentual. în care: C + V = costul produsului. eficienta se exprima prin sporul de venit national pe unitatea de efort. de nivelul consumurilor materiale si energetice. dar aceasta are importanta si pentru economia nationala în ansamblul ei. apare necesitatea abordarii eficientei sub forma de sistem. calculata ca un raport între iesirile sistemului si efortul facut (intrari) pentru obtinerea efectului respectiv. deoarece îmbunatatirea activitatii partenerilor nostri duce la obtinerea unor produse cu un efort mai scazut. Universitatea Oradea. Deci. relatiile dintre intrari si iesiri se pot stabili astfel: max e = Iesiri / Intrari si min e’ = Intrari / Iesiri (1. dar mai ales a utilizarii produselor în economia nationala sau a valorificarii lor pe piata externa. ∗ sursa: Gh. Marimea eficientei economice se materializeaza. Eficienta productiei. asadar. La nivel de produs. Mai mult decât atât. (1. . K este întregul capital utilizat la un nivel sau altul de referinta. al rentabilitatii etc. Echilibrul si dezvoltarea economiilor nationale. economie nationala. eficienta. ca o comparare a intrarilor cu iesirile din sistem. ramura. 1995. unde: P este profitul realizat de firma. eficienta poate fi privita si la nivelul tarilor cu care economia noastra nationala intra în relatii.

valoarea fondurilor financiare. Eficienta activitatii la nivelul firmei comerciale. de cresterea economica. precum: nivelul absolut al cheltuielilor. • costul de circulatie ce reflecta conditiile proprii de desfasurare a activitatii de catre fiecare agent economic si modul de folosire a factorilor de productie prin indicatori absoluti.). largirea pietei etc. ca expresie a minimizarii cheltuielilor sau a maximizarii rezultatelor. iar ca efect se obtine consumul de resurse la o unitate de rezultat (ca de exemplu: valoarea fondurilor fixe. respectiv a resurselor. care dirijeaza rationalitatea si comportamentul agentilor economici. de nivel si de dinamica. . relativi. care se evidentiaza prin indicatori în care resursele se raporteaza la rezultatele economice. în final. eficienta poate fi a resurselor: avansate ocupate consumate. cuantumul reducerii nivelului relativ al cheltuie lilor de circulatie. • rentabilitatea activitatii economice reprezinta sinteza calitativa a activitatii. pe baza criteriilor: • eficienta utilizarii resurselor economice . de regula. sporirea randamentului capitalului. Eficienta economica este expresia cerintelor legii obiective a economiei de timp. coeficientul de utilizare a capacitatii unui mijloc de transport etc. coeficientul de utilizare a timpului de lucru calendaristic.Formele eficientei economice deriva din varietatea efectelor activitatilor si resurselor si se clasifica astfel: a) dupa modul de exprimare eficienta poate fi: eficienta exprimata fizic si valoric a productiei si productivitatii muncii a economiilor a profitului b) dupa natura efectelor. si. eficienta economica poate fi: c) dupa natura eforturilor depuse pentru obtinerea efectelor. în cadrul acestui indicator regasindu-se atât modul de utilizare a factorilor de productie cât si calitatea relatiilor cu partenerii si inclusiv cu mediul. Progresul economic este obiectiv conditionat de economisirea muncii. ca efort. este apreciata. nivelul relativ al cheltuielilor de circulatie etc.

Aceasta orientare majora în managementul activitatii firmelor comerciale trebuie sa se înscrie în mod armonios în ansamblul masurilor care trebuie luate la nivelul economiei nationale pentru înlaturarea deficitului actual de performanta.2 Indicatorii utilizati în prezent pentru caracterizarea eficientei activitatii firmei comerciale în mediul concurential „În cadrul ansamblului de factori care pot contribui si asigura relansarea comertulu i în România. în concordanta cu puterea de a realiza eficacitate si performanta maxime cu eforturi minime de catre orice întreprinzator sau economie nationala. Asadar. În prezent. agricultura.. 1. pe de o parte. analiza strategica si concurentiala si de folosire a resurselor si competentelor motrice ale firmei comerciale pentru realizarea avantajului concurential fata de principalii competitori. apreciaza. circulatiei. secundar. precum eficienta productiei. Specific eficientei sociale este dificultatea cuantificarii acesteia în unele situatii. metode si tehnici de vânzare. în forme speciale si sectoriale. tertiar si cuaternar.2. timpul mediu de raspuns la cereri de informare. eficienta poate fi considerata ca un concept de ev aluare si nu poate fi despartita de faptul ca aceasta constituie obiectivul fiecarei societati. transporturi. se impune abordarea conducerii pe baza conceptelor de sistem strategic. se afla în strânsa dependenta la toate nivelurile de referinta ale economiei nationale. precum eficienta activitatii din industrie. costul prelucrarii datelor etc. constructii. ca eficienta a sectorului primar. telecomunicatii si. entropia informationala. „Componentele eficientei la nivelul firmei – eficienta economica si eficienta sociala – nu pot fi disociate. din rândul carora fac parte . alaturi de cele general sintetice. care au asigurat si asigura performante economice superioare firmelor pe plan mondial. cu o atentie deosebita acor data folosirii noilor abordari. repartitiei. un loc important îl ocupa îmbunatatirea managementului la toate nivelurile de conducere ale firmei comerciale prin folosirea eficienta a principiilor si mecanismelor specifice de functionare ale economiei de piata. Deci. consumului sau a protectiei mediului natural. pag. îndeosebi în ceea ce priveste estimarea prin prisma aprecierilor consumatorilor” [vezi 76. Toate aceste forme. analizeaza. eficienta poate fi considerata ca un „succes în activitate”. exprima eficienta sistemului de informare. În procesul dinamic de cautare si de gasire a modalitatilor optime de relansare a firmelor comerciale. 81]. pe de alta parte. acestea reprezentând un tot unitar în ceea ce priveste aprecierea globala a activitatii. în conditiile consolidarii economiei de piata din punct de vedere informational.Eficienta economica se manifesta.

Ordonarea acestora permite partitionarea matricei în patru cadrane. se utilizeaza matricea efect/efort care este o matrice patrata. curs de revenire etc.…R n Efecte E1 …. fiecare cadran continând un anumit tip de indicatori de eficienta economica: (vezi tabelul 1.. durata de obtinere a efectelor economice sau sociale.) b) indicatori de tip e fect/efort (cadranul II): profit la un leu investitii. în vederea alegerii variantei optime se utilizeaza un sistem de indicatori de eficienta economica ce cuprinde aceste informatii sub aspect cantitativ si pe cât posibil si calitativ. 14].Ei…….. durata de realizare a unei activitati. Fiecare modalitate are la baza mai multe variante de realizare. „De aceea. raportul care exista între acestea. are la baza o multitudine de cai si modalitati de realizare. desfacere. forma de raport matematic. în care numarul de linii/coloane este reprezentat de numarul de indicatori de efort si de efect identificati ca fiind caracteristici activitatii ce urmeaza a se analiza.. cheltuieli la 1000 lei produc tie marfa d) indicatori de tip efect/efect (cadranul IV): profit la 1000 lei încasari. care îmbraca. etc.…E m CADRAN II . care sa permita dinamizarea vietii economice” [vezi 120. gradul de înzestrare tehnica a muncii. Tabelul 1.procesele de echilibrare macrosectoriala..Ri. În acest sens.1) a) indicatori de tip efort/efort (cadranul I): costul unui loc de munca. de cele mai multe ori. efecte. rata profitului c) indicatori de tip e fort/efect (cadranul III): investitia specifica. care cuprinde programe de aprovizionare.Ei …Em CADRAN III CADRAN IV CADRAN I Efecte (Rezultate) E1 …….Ri………Rn Eforturi R 1 …. promovare si resurse umane. Orice program al activitatii comerciale. Corelatia dintre eforturi si efecte din punct de vedere cantitativ se exprima cu ajutorul indicatorilor de eficienta. cele de restructurare si privatizare sau cele privind crearea conditiilor necesare cu caracter bugetar si financiar bancar.1 Eforturi (Resurse) R1 ……. pag. caracterizându-se printr-o varietate de informatii referitoare la: eforturi..

care reprezinta suma tuturor veniturilor obtinute din activitatea comerciala în perioada de calcul. de nivelul decizional pe care-l deserveste.5) . indicatorii valorici. exceptând veniturile financiare pe care CA nu le include. • productia globala ca diferenta între venitul brut si plata serviciilor efectuate de unitati economice din alte ramuri în favoarea firmelor comerciale (transport. 25]. Astfel. În valoarea indicatorilor se includ atât bunurile si serviciile vândute pe piata altor firme cât si cele care nu au fost vândute si au condus la modificarea stocului sau a volumului capitalului fix din propria unitate. combustibil. se poate construi un sistem de eficienta. de activitatea pe care o caracterizeaza [vezi 53. serviciilor prestate. CA = Vp unde Vp = veniturile din vânzarea productiei (1. Acest indicator se exprima în pretul factorilor: PN = VAB – Amortizarea capitalului fix – Impozite indirecte + Subventii de exploatare (1. • cifra de afaceri. care are în vedere urmatoarele componente: A.4) în care VAB este valoarea adaugata bruta. 24. Avându-se în vedere întelegerea eficientei ca o relatie între efectul util si efort. Aceasta se calculeaza prin însumarea veniturilor aferente bunurilor livrate. Ca urmare a practicarii unor preturi diferite în momentul cumpararii si revânzarii produselor. Aceasta cuprinde cheltuielile materiale ale firmelor (ambalaje. • productia finala a comertului.). energie electrica etc. pag. în domeniul circulatiei marfurilor apar unele particularitati în determinarea indicatorilor de rezultate (efecte). care se obtine scazând din productia globala pierderile de marfuri. putem calcula: • venitul brut (venitul global) ca diferenta între valoarea desfacerilor de marfuri în preturi cu amanuntul (cifra de afaceri) si volumul valoric al achizitiilor de marfuri (în vederea revânzarii) la preturi cu ridicata (sau preturi de livrare ale furnizorilor) rezultând rabatul comercial.) • productia neta definita ca valoare nou creata (valoarea adaugata neta) din sfera circulatiei marfurilor. ma i putin rabaturile. telecomunicatii. amortizarea capitalului fix etc. în principal. Indicatorii care exprima efectul util (ai rezultatelor activitatii) ce cuprind. remizele si alte reduceri acordate clientilor. inclusiv perisabilitatile.Trebuie specificat ca dimensiunile matricei variaza în functie de gradul de detaliere pe care vrem sa-l folosim în analiza. precum si a altor venituri din exploatare. lucrarilor executate.

. cifra de afaceri reprezinta veniturile (încasarile) totale ale unitatii. precum si a altor venituri din exploatare provenite atât din activitatea principala cât si din activitatile secundare. Aceasta se poate calcula ca diferenta între valoarea productiei brute si consumul intermediar. conform metodologiei de calcul a I. indiferent de activitatea care le -a generat. în care: q reprezinta cantitatea de produse vândute p reprezinta pretul mediu de vânzare (1. în luna respectiva. în care: PB = productia (prestare servicii) bruta CI = consumuri intermediare Cu ajutorul valorii adaugate pot fi constituiti o serie de indicatori necesari pentru caracterizarea eficientei factorilor de productie (munca. am putea spune ca valoarea adaugata reprezinta capacitatea firmei de a crea bogatie.6) Alt mod de calcul al cifrei de afaceri are în vedere asigurarea existentei si supravietuirii unui agent economic în situatia în care profitul este zero: CA = ∑ qcv + F sau CA = ∑ qcv 1− ∑ qcv + F F (1.S. ca o prima metoda sintetica de determinare a valorii adaugate: VAB = PB – CI. în cifra de afaceri se includ veniturile din activitatea de baza. Pe scurt. se apreciaza ca cifra de afaceri totala se calculeaza prin însumarea veniturilor înregistrate de catre unitate în contabilitate. • valoarea adaugata bruta (VAB) care exprima în preturile pietei valoarea bruta a bunurilor si serviciilor finale produse în perioada de calcul. realizate din vânzarile de bunuri. Conform definitiei aparuta în Tribuna Economica si în alte reviste de specialitate. capitalul.8) .E.N. Aceste sume nu vor include TVA si vânzarea sau transferul mijloacelor fixe.7) în care: ∑ qcv = suma totala a cheltuielilor variabile F = cheltuieli fixe totale • cifra de afaceri totala (fara TVA). valoarea adaugata reprezinta baza impozitului datorat statului (taxa pe valoarea adaugata). În cadrul fiscalitatii.CA = ∑ q i ∗ p i . respectiv valoarea totala a desfacerilor si valoarea prestarilor de servicii care cuprind închirierile de spatii si de active fixe. (1. executarea de lucrari si prestari servicii. pamântul). În activitatea comerciala.

pentru ca se furnizeaza structurilor decizionale informatii referitoare la performantele proprii în raport cu cele realizate în perioadele anterioare sau cu cele prognozate. PIATA ÎN AMONTE IMPUT -uri de resurse Procese de combinare si consumare a resurselor OUTPUT -uri de rezu ltate PIATA ÎN AVAL Figura 1. Totodata.Cea de a doua metoda de determinare a valorii adaugate poarta denumirea de metoda aditiva sau de repartitie si se bazeaza pe însumarea urmatoarelor elemente: cheltuielile cu personalul salarial. ferirea de alterare. analiza valorii adaugate este de mare importanta.7. impozite si taxe. un criteriu de baza al eficientei economice a activitatii. trebuie sa se tina seama de doua variabile fundamentale. Indicatorii care exprima efortul abordati prin prisma celor din categoria de resurse ocupate si resurse consumate. B. bunurile si serviciile necesita o serie de cheltuieli (eforturi) menite sa asigure pastrarea calitatii. În activitatea practica. . precum si servirea corespunzatoare a consumatorilor. de catre o firma pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale si imateriale. printre care: • costul de productie – totalitatea cheltuielilor efectuate si/sau care urmeaza sa fie facute. care formeaza costurile activitatii firmei. si anume: spatiul producerii efectelor si categoria de resurse ale caror efecte se calculeaza. Spatiul formarii si realizarii efectelor poate fi prezentat schematic ca în figura 1. VAB nu cuprinde valoarea bunurilor si serviciilor achizitionate de firma si consumate în procesul de productie. Complexitatea procesului de formare a costurilor necesita utilizarea unor concepte complementare de definire a consumurilor si a elementelor componente. cheltuieli financiare. costul firmei reprezinta un important indicator al bugetului de venituri si cheltuieli. toate sub forma baneasca. precum si complexitatea si variabilitatea produselor din cadrul acestui sector de activitate reclama anumite cheltuieli de munca vie (pentru sine) si materializata. precum si cu cele ale firmelor concurente.7 Formarea si realizarea efectelor În determinarea efectelor. în paralel cu preocuparea privind depozitarea marfurilor în depozite proprii si servirea cumparatorilor. amortizarea si profitul iar veniturile financiare se scad. activitatea complexa a firmelor comerciale. deci nu cuprinde înregistrari repetate. În consecinta. În acest scop. Pâna la realizarea acestora. se fac eforturi pentru depozitarea marfurilor astfel încât acestea sa fie accesibile cumparatorilor.

. elementele de cost fix sunt suportate de firma.• costul explicit reprezinta cheltuielile necesare facute cu procurarea factorilor de productie externi firmei si pe care aceasta le efectueaza pentru fiecare ciclu de productie. pe productia de regula eterogena a unei firme. Costul global total rezulta din însumarea costurilor fixe si a celor variabile. mediu). • costul implicit reprezinta cheltuielile ce nu presupun plati catre terti. indiferent de nivelul productiei. trimestru). costul mediu variabil se calculeaza ca raport între costul global variabil si productia fizica obtinuta. aceste costuri sunt direct proportionale cu productia fizica (salariile directe). Totodata. munca proprietarului si întreprinzatorului etc). pe o masa de productie omogena (cost al productiei). Marimea costului poate fi calculata pe: unitate de produs (unitar. • costul global al productiei comerciale desemneaza toate cheltuielile ocazionate de achizitionarea unui volum dat al productiei si de desfacerea acesteia. deci de desfasurarea activitatii comerciale. „Masura costului de oportunitate poate coincide sau nu cu cheltuielile banesti prin care contabilul masoara costul” (the MID Dictionary of Modern Economics). • costul global fix este acea parte a costului care este independenta de volumul productiei. • costul de oportunitate prin care se masoara valoarea tuturor lucrurilor la care trebuie sa se renunte pentru a obtine altceva. într -un orizont de timp (an. • costul global variabil reprezinta acele cheltuieli care variaza o data cu volumul fizic al productiei. îl ajuta pe întreprinzator sa fundamenteze în asa fel utilizarea factorilor de productie încât sa obtina o rentabilitate cât mai mare. Costul este un instrument foarte util în vederea luarii deciziilor menite sa asigure nivelul performant al activitatii firmei. • costul contabil cuprinde costul explicit si amortizarea. Costul explicit împreuna cu costul implicit alcatuiesc costul productiei. • • costul mediu (unitar) rezulta din raportarea costului global la productia omogena obtinuta. Acestea sunt costuri pe unitatea de produs sau de serviciu prestat. Pe termen scurt. acestea efectuându-se pe baza resurselor proprii ale unitatii (amortizarea. aceasta facând parte din costul implicit. dobânda cuvenita capitalului propriu. acesta exprimând costul variabil pe produs sau serviciu.

9) Productivitatii i s-au dat o serie de sensuri începând înca din 1909. exprimata valoric (W). depozitarea si stocarea marfurilor. W = Q ·p FPutilizati x K∗ (1. Petit Larousse defineste productivitatea ca fiind facultatea de a produce. care a afirmat ca productivitatea este un atribut sau caracter. desfacerea marfurilor. determinat de faptul ca atât volumul lor total cât si nivelul lor mediu cuprind cheltuieli diferite (cheltuieli pentru transportul marfurilor. salarizarea personalului din depozite. Din combinarea indicatorilor prezentati la A si B se deduc formele de eficienta. si anume: aprovizionarea cu marfuri.• costul mediu total reprezinta suma costurilor medii fixe si a celor medii variabile. atunci singura variabila asupra careia poate actiona întreprinzatorul este volumul productiei. în paralel cu minimizarea costurilor totale. În cadrul oricarei analize. Productivitatea factorilor de productie. fabrica etc. pentru manipularea si încarcarea lor. costurile se pot grupa si în functie de procesele economice care au loc în diferite momente ale circulatiei marfurilor în cadrul firmei comerciale. Într-o economie concurentiala. aceasta fiind clasificata în productivitatea ∗ K – coeficient de calitate. si anume: 1. conducerea si administrarea firmei. reprezinta raportul între rezultatele unei activitati economice si eforturile facute în acest scop. întreprinzatorul singur nu poate stabili nici preturile de achizitie si nici pe cele de desfacere a produselor sale. firma. Dar. . fiind vorba aici de raportul (relatia) dintre produs si costuri. Se determina ca un raport între valoarea productiei (Q) obtinuta între-un orizont de timp si într-un cadru (întreprindere. respectiv gasirea acelor cantitati de produse care sa maximizeze încasarile totale. respectiv raportul dintre costul global total si productia obtinuta. al doilea sens a fost dat de Sonberg. Adam Smith spune ca productivitatea trebuie luata în sens de relatie-raport sau masura. când la Viena Asociatia pentru Politica Sociala a considerat productivitatea drept valoare. care corecteaza volumul activitatii desfasurate. în expresie naturala. pornind de la premisa ca exista o combinare optima a factorilor de productie (sub raport tehnic). aceasta mai fiind denumita si eficienta sau randament. cheltuieli cu ambalarea si livrarea marfurilor si cu reclama comerciala etc) în functie de volumul activitatii economice.) si factorii de productie utilizati (FPutilizati ) pentru obtinerea aceste ia. Costurile firmei comerciale au un caracter complex.

fie prin consum ul de munca ce revine pe unitate valorica de marfa vânduta (t).muncii. productivitatea capitalului si a resurselor naturale. activitatea desfasurata se comensureaza. Astfel. apare necesitatea utilizarii unor indicatori complementari. prin volumul valoric al desfacerilor. pentru a face posibila consolidarea sa. în conformitate cu existenta factorilor de productie. considerata ca unul dintre indicatorii calitativi esentiali pentru aprecierea activitatii comerciale. de regula. iar analiza temeinica a acestui indicator se poate face din mai multe puncte de vedere. În comert. reflectata de numarul de personal folosit. ca: valoarea . Nivelul productivitatii muncii lucratorilor comerciali depinde de o serie de factori endogeni si exogeni. În general. Corespunzator celor doua metode de calcul al nivelului productivitatii muncii. Datorita caracterului eterogen al activitatilor desfasurate de agentii comerciali. în principal. Exprimarea valorica este determinata de nivelul si dinamica preturilor. activitatea economica si cheltuielile efectuate cu salarizarea depind de eficienta muncii. Indicatorii productivitatii se pot determina si în functie de structura de baza a personalului. în functie de scopul urmarit.10) unde: D reprezinta volumul valoric al produselor vândute Np reprezinta numarul de persoane T reprezinta fondul de timp Eficienta cu care este cheltuita munca în comert. depusa în procesul complex al circulatiei marfurilor de la producator la consumatorul final. valoarea productiei ce revine pe un salariat. nivelul productivitatii muncii în comert se exprima în mod sintetic fie prin valoarea produselor vândute într-o unitate de timp de munca (w). ceea ce determina exprimarea valorica a volumului activitatii. agenti de vânzari. magazioner. Datorita varietatii marfurilor. eficienta muncii reflecta productivitatea muncii personalului din comert. valoric. Principalele forme ale productivitatii sunt: • Eficienta muncii este deosebit de importanta (omul fiind principalul factor de productie) si reprezinta productia realizata de un salariat într-o unitate de timp. sortator de marfuri si agent de vânzari. personal operativ. avem: § § metoda directa: w = D : Np metoda inversa: t = T : D (1. exista mai multe modalitati de calcul al productivitatii muncii în comert. Pentru sfera serviciilor comerciale. productivitatea muncii se determina. si anume: calculul productivitatii muncii pe un vânzator. adica: total personal. altfel spus.

eficienta rezulta din dotarea locurilor de munca cu utilaje perfectionate. adica de conditiile de livrare a marfurilor. depinde si de modul în care marfurile sunt livrate de furnizori. Productivitatea muncii se calculeaza. compatibilitatea efectelor economice utile cu efecte pozitive sociale si ecologice devine conditia fundamentala a interactiunii dintre cresterea productivitatii si cea a eficientei economice. însa. În majoritatea cazurilor. eficienta unui factor de productie rezulta în cazul în care acesta este încorporat într-un alt factor de productie cu care se gaseste în corelatie. în final. datorita varietatii de unitati de masura prin care se exprima activitatea comerciala si. (1. în principiu. valoric. datorita proprietatilor fizice. numarul de clienti deserviti de un lucrator comercial si indicele preturilor. complexitatii sortimentale si formelor de distributie. Câteodata. Astfel. indicatorul gradul de înzestrare tehnica a muncii (z) exprima volumul de capital fix de care se serveste un salariat în desfasurarea tranzactiei comerciale: Z= Cf L . care sa permita transportul. se determina dupa relatia: W = Q L (1. productivitatea implica doar efectele care pot fi masurate. ca de exemplu folosirea formelor noi si rapide de vânzare a marfurilor preambalate. Masurarea nivelului productivitatii medii a muncii.11) unde: Q reprezinta volumul valoric al vânzarilor L = numarul de salariati Uneori.medie a unei tranzactii. ca indicator calitativ de minimizare a eforturilor. fiecare grupa de marfuri tranzactionate necesitând. deci. Productivitatea muncii în comert este diferita pe diversele activitati comerciale.12) unde: Cf reprezinta valoarea capitalului fix utilizat. atunci când productivitatea muncii creste datorita aplicarii unor masuri tehnico-organizatorice. deci cu valori mari. Acest consum. un consum de munca diferit pentru comercializarea unei unitati valorice. depozitarea si vânzarea lor eficienta. Activitatea unei firme comerciale se apreciaza ca fiind pozitiva. dificultatii sau imposibilitatii însumarii lor. Caile de crestere a productivitatii muncii au în vedere: a) automatizarea operatiunilor de . ceea ce conduce la obtinerea de productivitati ridicate. Ca urmare.

ceea ce ne conduce la obtinerea eficientei capitalului sau a productivitatii capitalului. prin aceasta. Rentabilitatea reprezinta o latura esentiala a eficientei economice si constituie un element fundamental al determinarii valorii de randament a unei firme. Într-o economie de piata moderna. § ca indicator de maxim. „Rentabilitatea se defineste prin capacitatea unei firme de a obtine din activitatea pe care o desfasoara un profit în conditiile mobilizarii resurselor de care dispune.13) în care Y exprima cantitatea si K valoarea capitalului. K (1. 2. ma i buna pozitionare în mediul concurential – cât si pentru consumatori prin cresterea salariilor nominale si a celor reale si. . c) aplicarea principiilor de activitate ergonomica. avem de-a face cu coeficientul capitalului. în consecinta. cresterea timpului liber etc. exprimat valoric: e= Y . f) planificarea activitatii comerciale în raport cu cererea de marfuri. Astfel: § ca indicator de minim se calculeaza ca un raport între eforturile. economisirea timpului de munca.manipulare a marfurilor. utilizarea lor rationala. cresterea puterii lor de cumparare. • Productivitatea capitalului se poate determina atât ca un indicator de eficienta ce se minimizeaza cât si ca un indicator de maxim. Cresterea productivitatii are efecte economice si sociale atât pentru producatori – prin economisirea factorilor de productie. în cantitati care sa permita utilizarea paletilor si a containerelor pentru promovarea formelor rapide de vânzare. d) gasirea de surse de aprovizionare mai ieftine. maximizarea rentabilitatii este criteriul fundamental al deciziilor firmelor de angajare a cheltuielilor de organizare a productiei. e) integrarea sistemului de vânzare cu cel de studiere a pietei. b) pregatirea comerciala a marfurilor la furnizor. prin raportarea efectului economic la efortul exprimat prin capital avansat si consumat. consumurile de capital si efectele economice asteptate. în acest caz. Productivitatea medie a capitalului se determina ca un raport între efectul economic obtinut sau care urmeaza a se obtine si capitalul utilizat. cu costuri de manipulare minime. astfel încât activitatea comerciala sa fie flexibila si usor adaptabila la cerintele pietei din ce în ce mai dinamice. reducerea costurilor în paralel cu cresterea calitatii si. de extindere sau restrângere a acesteia.

Profitul reflecta modul de gospodarire a resurselor consumate si are drept componente esentiale veniturile si cheltuielile din activitatea economica.. De aceea.Ca atare. Profitul permite identificarea disponibilitatilor si posibilitatilor de dezvoltare a firmei. acesta trebuind comparat cu indicatorii calculati în perioada precedenta pe baza rezultatelor firmei analizate sau ale unor firme de dimensiuni si cu activitati similare. o firma comerciala este rentabila atunci când îsi acopera cheltuielile de productie pe seama veniturilor proprii si obtine un anumit profit. rentabilitate este prezentata în figura 1. nr. prin urmare. . Rentabilitatea se exprima în mod absolut prin marimea profitului si relativ prin rata rentabilitatii.8 Elementele de calcul al rentabilitatii ∗ Sursa: Gheorghiu Al.8. septembrie.” ∗ Adaos comercial Rentabilitate absoluta = Profit Cifra de afaceri în functie de Cost Pret Rentabilitatea Profit Rentabilitate relativa = Rata rentabilitatii Cifra de afaceri Capital fix si circulant Cost în functie de Figura 1. Analiza re ntabilitatii la nivel macroeconomic. inclusiv taxa pe valoarea adaugata si accizele. pe când cea în marimi relative este comparabila în timp. Revista Româna de Statistica. Rentabilitatea poate fi calculata în marimi absolute si marim i relative. Exprimarea în marimi absolute este limitativa la aceste unitati de observare. 1. astfel: § Profitul la nivelul unei firme se calculeaza ca diferenta între suma veniturilor (încasarilor) si suma cheltuielilor efectuate cu activitatea economica. spatiu si structura organizatorica. Schematic. Rentabilitatea constituie una din laturile esentiale ale eficientei economice a firmei. o conditie esentiala a introducerii în fabricatie a produselor este aceea ca acestea trebuie sa fie nu numai utile dar si rentabile. 1992. analiza sa statica nu este suficienta.

volumul desfacerilor sintetizând în mod indirect consumul de resurse. numarul de personal si volumul desfacerilor se stabileste urmatoarea relatie de calcul: masa profitului numar de salariati § masa profitului volumul desfacerilor volumul desfacerilor (1.14) numarul de personal = = Rata rentabilitatii financiare ia în considerare raportul dintre capitalul împrumutat (D) si capitalul propriu (Kpr): R f = (R e + (Re – Rd)D / Kpr) (1 – Ci / 100) în care: Re = rentabilitate economica R f = rata dobânzii D = creante K pr = cota de impozit pe profit (1.§ Rata rentabilitatii economice se determina. fondul de salarii) cu activul total al firmei care le -a creat.15) . ca un raport între masa profitului (P) si volumul activitatii economice (D). Între marimea profitului. Rata rentabilitatii poate fi calculata si în raport cu resursele umane utilizate si consumate (numar de persoane. Asupra profitului brut se percepe impozitul pe profit sub forma unei cote procentuale. de regula. indiferent de modul de finantare si sistemul fiscal. scazând din cifra de afaceri toate costurile activitatii. reprezentat de cifra de afaceri. Masa profitului brut (MPB) se calculeaza la nivelul firmei. Masa profitului reflecta performanta firmei. 2. Profitul luat în calcul poate fi profitul b rut determinat prin scaderea din venituri a cheltuielilor. reglementata prin lege. obtinându-se expresii semnificative ale eficientei. în doua moduri: 1. se mai numeste si profitul impozabil. Rata rentabilitatii se poate exprima si ca raport între profit si marimea fiecarui factor de productie sau a altor elemente care compun patrimoniul. fiecare semnificând un aspect de eficienta a utilizarii resurselor economice. ca raport între efecte si eforturi economice (de exemplu între profitul brut si capitalul total). Aceasta permite aprecierea efortului depus de o firma pentru a obtine profit. în final obtinându-se profitul net. a taxei pe valoarea adaugata si a accizelor acestora.

modul de calcul al impozitului pe profit. pag. decizia de a apela la surse atrase trebuie sa aiba în vedere costul capitalului împrumutat.„Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al proprietarilor unei firme.. unde: P = masa profitului C = costurile de achizitie ale bunurilor supuse vânzarii Che = cheltuielile de circulatie ale firmei § Principalul indicator utilizat pentru dimensionarea si aprecierea cheltuielilor de exploatare este rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare care se calculeaza pe baza relatiei: Cheltuieli aferente activitatii care compun ciclul de exploatare Venituri pe feluri de activitati componente ale ciclului de exploatare § Similar se poate determina rata de eficienta a cheltuielilor totale : Suma cheltuielilor de exploatare. . dar ridicata în raport cu capitalul utilizat. concepts et méthodes . Paris. fix si circulant: R c = P / (C + Che).16) Aceasta rentabilitate este în functie de proportia care exista între capitalul împrumutat si cel propriu. Gestion financière de l’entreprise – problématique. restrictiile privind autonomia financiara si riscurile pe care le implica apelarea la credite” [vezi 76.19) ∗ Sursa: Colasse. raport sub forma de coeficient care influenteaza rentabilitatea financiara. capitalul avansat si consumat. exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital efectuata de acestia în procurarea actiunilor firmei sau a reinvestirii totale sau partiale a profitului ce le revine de drept. luându-se în calcul si diferenta dintre rata dobânzii si rata rentabilitatii economice. 93]. Alte formule de calcul utilizate pentru cuantificarea ratei rentabilitatii raporteaza rezultatul exercitiului aferent la resursele consumate.” ∗ „Relatia care exista între rentabilitatea economica si cea financiara scoate în evidenta faptul ca o firma poate avea o rata redusa a rentabilitatii în raport cu activitatea economica. în principal datorita cresterii numarului de rotatii ale acestuia: profit net = capital propriu profit net = volumul activitatii volumul activitatii capital propriu (1. B. financiare si exceptionale Suma veniturilor pe grupari similare (1.17) Rc e = (1. 1987.18) Rc t = (1. Cu alte cuvinte.

(1. în care: AF = active fixe AC = active circulante PN : (AF + AC) = productia ce se obtine la 1000 lei capital avansat. § Rata rentabilitatii resurselor avansate (utilizate si consumate): (1. Indicatorul este deosebit de important în analiza eficientei economice. aceasta fiind data de egalitatea: Volumul încasarilor firmei = din activitatea depusa obtinerea veniturilor respective Pentru unitatile din sectorul de comercializare a marfurilor.22) în care: RC = rezultatul curent al exercitiului si se determina ca o diferenta între veniturile curente (cele din exploatare si cele financiare) si cheltuielile curente (cele de exploatare si cele financiare) „Totodata. preturile (fara ICM) si costurile. cât si pe întreaga activitate a agentilor economici.20) în care: P = profitul brut qp = încasari din vânzarea productiei CA = cifra de afaceri În aceasta relatie apar ca factori de influenta structura productiei. este necesara si determinarea pragului de rentabilitate atât pe produse. pragul de rentabilitate se determina luând în considerare toate cheltuielile unitatii. inclusiv costul marfurilor Volumul costurilor efectuate pentru .21) RAC = (PN : (AF + AC)) (CA : PN) (PR : CA). ∑ qp CA (1.§ Rata rentabilitatii veniturilor comerciale se determina ca raport între profitul brut si venituri (încasari din vânzarea productiei) sau cifra de afaceri: Rf = P P ≅ . deci eficienta economica a resurselor consumate CA : PN = gradul de realizare a productiei marfa fabricata (prin intermediul acestui raport se pun în evidenta influentele stocurilor de produse nevândute) PR : CA = rata rentabilitatii comerciale § Rata rentabilitatii capitalului avansat (ocupat) se determina ca un raport între rezultatul curent al exercitiului si capitatul avansat: RA = RC : (AF + AC).

a. Rata rentabilitatii. 1. însa. 172-173]. fiind un indicator sintetic. Analiza ratei rentabilitatii. O prima cale de sporire a eficientei o constituie cresterea volumului desfacerilor (a activitatilor economice). Deci. factorii de crestere a rentabilitatii pot fi grupati în mai multe categorii. trebuie ca ritmul de crestere a profitului sa-l devanseze pe cel al desfacerilor. dupa cum urmeaza: 1. pentru a reduce cheltuielile de aprovizionare. din adaosul comercial cuprins în pretul de vânzare cu amanuntul.3 Metode de crestere a eficientei agentului economic din comert Fiind o categorie complexa. rentabilitatea reflecta actiunea unui ansamblu de factori. atunci pragul de rentabilitate se determina astfel: Prag rentabilitate = CF : (Cm – Nvm) unde: CF = cheltuieli fixe Cm = cota medie de adaos comercial Nvm = nivelul mediu al cheltuielilor de circulatie variabile” [vezi 93. O a doua cale are în vedere minimizarea consumului de resurse la un anumit rezultat sau rationalizarea diferitelor categorii de cheltuieli. (1. Daca avem în vedere modul de realizare a profitului. trebuie analizata în profunzime pentru cunoasterea tuturor factorilor care o influenteaza. Se aplica la bunurile si serviciile cu cerere inelastica. 2. Influentele se pot separa prin metoda substituirilor în lant. în concluzie. care conditioneaza însasi posibilitatea cresterii acesteia din punct de vedere cantitativ. de doi factori: adaosul comercial si nivelul relativ al costurilor (costul mediu). care este în legatura directa cu capacitatea pietei si concurenta. de e depozitare si de vânzare s. sporirea desfacerilor în scopul cresterii eficientei trebuie sa fie însotita de o modificare calitativa permanenta a activitatii economice.2.vândute la pretul cu amanuntul. cu consecinte asupra consumului de resurse. este necesara pentru a cunoaste sortimentele mai rentabile si pe cele mai putin r ntabile.23) . Pentru a obtine o rata a rentabilitatii superioara. pentru stabilirea masurilor organizatorice necesare în vederea eliminarii sau diminuarii actiunii factorilor negativi si crearii unui câmp favorabil de actiune pentru factorii cu influente pozitive. care conduce direct la marirea masei profitului. rata rentabilitatii depinde. la nivel de sortimente. Poate fi aplicata doar pentru bunurile si serviciile cu cerere elastica. Dupa amploarea influentei. Pentru aceasta este necesara accelerarea vitezei de rotatie a marfurilor care conduce la micsorarea timpului în care bunurile si serviciile parcurg sfera circulatiei. pag. La nivel de sortiment.

suprafete comerciale. O alta modalitate pentru cresterea rentabilitatii consta în perfectionarea tehnologiilor comerciale care are în vedere: perfectionarea stocarii marfurilor în depozite. capital banesc) are drept consecinta micsorarea consumului de resurse pe unitatea de rezultate. pe stelaje) utilizarea sistemului de evidenta dupa principiile si utilizând instrumentele informaticii si progresului informational. b) simplificarea unor tehnologii. modernizarii procesului de transport. în primul rând. A treia cale are în vedere perfectionarea sistemului de conducere economica. diversificarea sortimentelor produselor si participarea unui numar tot mai mare de furnizori. sub impactul progresului tehnico-stiintific. Obtinerea de rezultate performante cu aceleasi fonduri. depozitare. totodata. datorita. pentru ansamblul tehnologiilor moderne sunt specifice rationalitatea. desfasurarea lor dupa procedee stiintifice. (paletizarea marfurilor în depozite. ca o conditie a analizei eficientei deciziilor operative si strategice. considerata drept criteriu fundamental al cresterii eficientei economice. se diversifica. Modernizarea bazei tehnico-materiale a comertului este însotita de investitii de capital. respectiv încarcarea marfurilor pe paleti. În prezent. distributia se amplifica. prin preluarea de catre industrie a unor operatiuni legate de pregatirea prealabila a marfurilor pentru vânzare (dozare. însotita de procedee moderne de amenajare interioara si de desfasurare a activita tii sunt tot atâtea mijloace de crestere a rentabilitatii economice. 4. care duc la micsorarea semnificativa a costului distributiei. 3. iar diminuarea acestora se poate realiza prin folosirea intensiva a bazei tehnico-materiale existente. pastrare si vânzare a marfurilor. în modernizarea tehnologiilor comerciale se produc schimbari radicale. orientate în urmatoarele directii: a) concentrarea activitatii comerciale în unitati mari. operatiuni efectua te înainte de catre unitatile comerciale. . Cresterea productivitatii factorilor de productie (numar de personal. ambalare). amenajarea marfurilor în stive. respectiv a procesului de luare a deciziilor cu privire la alocarea resurselor si la organizarea activitatii economice. si numarul de participanti la actele de schimb. Aceasta presupune folosirea tot mai eficienta a mijloacelor electronice de înregistrare si prelucrare a informatiilor. În final.Cu cât piata se largeste din punct de vedere teritorial. sporind. de la furnizori la depozite sau formarea paletilor în momentul receptionarii marfurilor în depozite.

calitati. care ofera o serie de avantaje economice si organizatorice. vagoane etc.5. si anume: cheltuieli de constructie mai mici si eficienta mai mare a investitiilor capitale. care asigura vehicularea rapida a marfurilor pe sortimente comerciale catre clienti. din simple spatii de stocare a produselor în unitati active. care nu pot fi livrate direct cumparatorilor. modele. • utilizarea unui coeficient ridicat al folosirii utile a capacitatii proiectate si construite. în paralel cu modernizarea capacitatilor de depozitare a marfurilor. paza. în paralel cu primirea unor partizi mici de marfur i. • depozitele de marfuri tind a se tra nsforma. vagon etc. astfel apare necesitatea prelucrarii marfurilor direct în depozite. sporirea productivitatii muncii concomitent cu reducerea cheltuielilor de transport datorita primirii marfurilor în cantitati vagonabile etc. (1.24) unde: C = cheltuieli totale (investitii + exploatare) pe unitatea de masura depozitata (tona. iluminare) R = rulajul total anual al depozitului exprimat în tone. în conformitate cu necesitatile si preferintele consumatorilor. trimise ulterior clientilor. încalzire generala. se au în vedere: • constituirea unor stocuri optime de marfuri prin primirea unor partizi mari de marfuri. În ceea ce priveste cresterea rentabilitatii prin metode de depozitare si vânzare. pret. • utilizarea unor depozite de mare capacitate. • formarea sortimentului comercial prin alegerea si sortarea marfurilor în functie de marime. culoare. Eficienta constructiei si a exploatarii depozitului de marfuri se determina pe baza rel tiei: a C = (I x A x S) / R. formarea în conditii corespunzatoare a sortimentului comercial.) I = cheltuieli de investitie pentru constructii si dotarea cu utilaj si mobilier A = cota de amortizare expr imata procentual S = suma totala anuala a cheltuielilor de exploatare a depozitului (salarii. • vânzarea marfurilor direct din depozite. . transport. cheltuieli de exploatare mai mici datorita unor operatiuni comune de expeditie. treptat.

8. în vederea obtinerii unei imagini pozitive a firmei. În acest sens. 9. lobby-ul în vederea stabilirii legaturilor cu legiuitorii si cu functionarii de stat. în care firma trebuie sa faca fata unui mediu concurential din ce în ce mai ostil.• paletizarea si containerizarea . a structurii sale organizatorice. asigurând. pentru a o face cunoscuta pe piata interna si externa. a structurii si facilitatilor financiare. reclamei. deoarece informatizarea a dus la aparitia sistemelor de automatizare a fortei de vânzare. totodata. 6. la utilizarea mai eficienta a mass-mediei de catre personalul de vânzari. în final. se are în vedere: § § § § § diversificarea relatiilor cu presa. 7. reprezinta o cale principala de extindere a tehnologiilor moderne de vehiculare a marfurilor. Cresterea eficientei relatiilor publice reprezinta o tehnica utilizata tot mai mult. în paralel cu cunoasterea produselor firmei de catre personalul de vânzari. în prezent. comunicarea performantelor firmei. dar necesare în etapa actuala de consolidare a economiei de piata. ancorarii. a principalelor sale produse. necesitatea înregistrarii unui nivel minim al cheltuielilor. promovarea produselor si serviciilor comerciale prestate prin reclama.premise ale aplicarii mecanizarii complexe. a retelelor INTERNET. în concordanta cu folosirea calculatoarelor. o mai mare securitate a marfurilor în procesul manipularii acestora si al transportului. • primirea si executarea comenzilor clientilor automatizat. ca o cale de crestere a eficientei activitatii de planificare si . dar si cu cheltuieli atât investitionale cât si de exploatare. constituie o premisa a cresterii eficientei activitatii pentru orice firma. încarcarii si descarcarii lor. consultanta care are în vedere recomandarile pentru conducere în legatura cu problemele societatii. totodata. Acest lucru trebuie sa duca. pentru a le creste randamentul pe piata si. Masurarea efectului unei reclame asupra comunicarii sau testarea reclamei pot fi efectuate cu metode de masurare a corelatiilor cu decalaj. relativ mai mari. O alta cale de crestere a eficientei ar putea fi evaluarea eficienta a rezultatelor campaniei de promovare cu ajutorul publicitatii. Totodata. Majoritatea programelor trebuie sa înceapa cu prezentarea istoricului si a obiectivelor firmei. astfel încât acesta sa nu influenteze negativ volumul si calitatea activitatii. pentru utilizarea eficienta a timpului de lucru de catre personal. în paralel cu perfectionarea personalului de vânzare. Se are în vedere cresterea eficientei tehnicilor de recrutare si selectie . cu efecte benefice. precum si a pietelor pe care le deserveste.

dimensionarea corecta a formatiilor de personal. dotare. Folosind propriul Website ca un magazin. prin îmbunatatirea conditiilor de munca. June 2002 (cercetarile au fost facute în 37 de tari. Evaluarea calitatii activitatii personalului de vânzare are în vedere cunoasterea de catre agentul de vânzare a produselor. marketing-ul prin INTERNET fiind o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme si pentru a atrage clienti. acestea trebuie numai cautate si valorificate. care a precedat efectuarea cercetarii.pregatire laolalta cu cresterea încrederii în produsele si serviciile propriei firme. Grupe de tari în functie de gradul de penetrare ∗ a INTERNET-ului în anul 2002 Tabelul 1. O multitudine de firme utilizeaza INTERNET-ul pentru publicitate. acestea ofera produse si preiau comenzi. clientilor. în general. care consta în compararea si aprecierea activitatii comerciale desfasurate de fiecare agent în parte. în toate ramurile economiei nationale. (vezi tabelul 1.2) 10. Exista o multitudine de cai pentru cresterea eficientei economice în comert si. nu la accesul total la INTERNET. pe un esantion de 42238 persoane) ∗ Gradul de penetrare se refera la utilizarea INTERNET -ului în lume. amenajari. cursuri de calificare si perfectionare etc. Firmele furnizeaza informatii tehnice si utilizeaza pagina de Web ca o platforma pentru lansarea noutatilor firmei. Taylor Nelson Sofres Interactive. extinderea formelor rapide de servire.2 Grupa tarilor cu grad de penetrare mic (sub 20%) Grupa tarilor cu grad de penetrare mediu (20-40%) Grupa tarilor cu grad de penetrare mare (peste 40%) Ucraina /4%) Indonezia (6%) Bulgaria (9%) Ungaria (10%) România (12%) Argentina (15) India (16%) Serbia (16%) Letonia (17%) Lituania (18%) Mexic (18%) Polonia (18%) Thailanda (18%) Turcia (20%) Malayesia (21%) Slovacia (24%) Republica Ceha (28%) Spania (29%) Franta (37%) Italia (38%) Marea Britanie (38%) Estonia (39%) Germania (41%) Israel (42) Belgia (44%) Irlanda (46%) Taiwan (46%) Hong Kong (50%) Coreea de Sud (52%) Singapore (52%) Australia (53%) Norvegia (58%) Finlanda (59%) Canada (60%) Olanda (61%) SUA (62%) Danemarca (63%) Sursa: Global eCommerce Report 2002. . teritoriului si obiectivelor sale specifice. O alta cale de crestere a eficientei are în vedere îmbunatatirea activitatii personalului de vânzare si evaluarea calitatii acestei activitati .

28) . ce exprima sporul de cheltuieli totale (∆CT) antrenat pentru obtinerea unei unitati suplimentare de produs si/sau serviciu (∆Q): C mg = ∆CT ∆Q = (∆ CF + ∆CV) ∆Q (1. Indicatorii marginali ai veniturilorsi ai rentabilitatii. Indicatorii propusi în aceasta lucrare au fost definiti si utilizati în alt context. care se poate exprima atât ca indicator calitativ de maxim: Wmg = ∆Q = ∆L (Q1 – Q0) (L1 – L0) = (∆Y • P) ∆T (1.27) în care: ∆Q reprezinta variatia absoluta a rezultatelor obtinute ∆L reprezinta variatia absoluta a cantitatii de munca utilizata cât si ca indicator calitativ de minim : Wmg = ∆L = ∆Q (L1 – L0) (Q1 – Q0) = ∆T (∆Y • P) (1. precum si introducerea altor indicatori cu rol benefic în cresterea eficientei economice. În acest sens. Indicatorii marginali ai consumurilor care arata eficienta ultimei unitati de factor de productie consumat. în conditiile în care ceilalti ramân constanti.25) unde ∆CF = 0 si daca ∆ Q = 1. Având în vedere munca si capitalul ca factori de productie. si anume: A.1.3.1 Propuneri pentru îmbunatatirea sistemului de indicatori ai eficientei economice Îmbunatatirea sistemului de indicatori ai eficientei economice trebuie sa aiba în vedere atât perfectionarea celor existenti. dar pot fi utilizati si în analiza eficientei. se poate determina: a) productivitatea marginala a muncii. Aceasta se calculeaza prin relatia: W mg = ∆Q ∆ FPi ∆ FP = sporul absolut al factorului variabil (1.26) unde: ∆Q = variatia productiei Cunoasterea nivelului productivitatii marginale este necesara pentru fundamentarea deciziei întreprinzatorului privind viabilitatea modificarii (crestere sau scadere) cantitatii de factori de productie utilizati.3 Directii de perfectionare a sistemului de indicatori ai eficientei economice 1. atunci Cmg = ∆CT B. avem în vedere: • productivitatea marginala ce reprezinta surplusul de productie obtinut pe seama suplimentarii cu o unitate a unui factor de productie. adica: • costul marginal.

33) .30) c) Un alt indicator de apreciere a eficientei economice este reprezentat de valoarea de piata a firmei sau “good will”. în conditiile actuale de consolidare a economiei de piata.32) 2. raportul dintre pret si profitul net.b rentabilitate curenta (randamentul dividendelor) este un indicator deosebit de important pentru investitorii care urmaresc maximizarea dividendelor obtinute din investitiile lor în actiuni emise de firmele comerciale: Rentabilitatea curenta = dividendul pe o actiune cursul actiunii (1. se folosesc astazi cu succes indicatorii: 1. un procedeu prin care se masoara încrederea pe care investitorii o acorda firmei analizate.31) Deci. dupa relatia: Wmg = ∆Y ∆K (1. Pentru aceasta. cu fiscalitatea si cu factorii de risc. rate calculate pe baza marimilor contabile bursiere 2. trebuie dezvoltat si perfectionat.a rata capitalizarii profitului care reda imaginea bursiera a unei firme: R cp = Profit net unitar Cursul bursier al actiunii (1. b) productivitatea marginala a capitalului care masoara sporul de efecte economice ce revine la o unitate suplimentara de capital utilizat. pret profitul net = pret curent pentru o actiune profitul net curent al unei actiuni (1. indicatorul arata cât de scumpa este o actiune în raport cu profitul net ce îi revine.Aceasta exprima eficienta ultimei unitati de munca implicata în activitatea economica.29) unde ∆K reprezinta variatia absoluta a capitalului tehnic utilizat. exprimând performanta de a obtine profit. „Valoarea de piata a actiunilor si a obligatiunilor este corelata cu profiturile obtinute de firma comerciala în activitatea de exploatare. 2. care. Eficienta marginala a capitalului se mai calculeaza si ca ra port între sporul efectelor si efortul total exprimat în unitati valorice de capital utilizat si consumat: Wmg = ∆Y ∆K (1. Indicatorul arata de câte ori este mai mare pretul de piata al actiunilor firmei fata de profitul net aferent acestor actiuni.

Valoarea indirecta a rentabilitatii curente este caracteristica societatilor care obtin profituri mari si distribuie actionarilor sai un procent însemnat de dividende. structura activelor circulante. Profitul unitar net exprima valoarea de piata a firmei. Raportul dintre valoarea de piata : valoarea contabila compara valoarea de piata a firmei cu valoarea contabila a acesteia pentru a determina la ce valoare peste cea contabila se poate vinde firma pe piata: valoarea de piata = valoarea contabila cursul unei actiuni valoarea contabila a unei actiuni (1.36) La firmele în dezvoltare.38) Lichiditatea generala este cuprinsa între 2 si 2. pag. care exprima marja pe care o are firma pentru activele sale curente. datorita. în timp ce la firmele care au atins pragul de maturitate.a rata lichiditatii generale . 242-244]. Indicatori de lichiditate sau de trezorerie ce caracterizeaza situatia financiara a unei firme pornind de la structura bilantului contabil: 1. . în mare masura.5. se refera la analiza bonitatii economice a firmei care se exprima prin: 1. deoarece eficienta activitatii firmei se poate aprecia si cu ajutorul acestui indicator ce exprima câstigul mediu anual (pe actiune): Profitul mediu net = profitul net de repartizat (1. indicatorul este constant în timp” [vezi 61. rotatia acestora si intensitatea sezonalitatii. indicatorul are o tendinta de crestere.34) 3. numarului mare de variabile care o influenteaza. în scopul compensarii relativei stabilitati a pretului actiunilor pe piata. cum ar fi: natura sectorului de activitate.37) curente d) Alti indicatori propusi ca indicatori de eficienta. Raportul dividend : câstig este important pentru investitori si acesta arata cât din profitul unui an se distribuie actionarilor sub forma de dividende si cât se va investi: dividend câstig = dividend mediu câstig unitar (1. pâna în momentul în care apar dificultati în respectarea obligatiilor financiare pe termen scurt: Ri = active curente pasive curente = (stocuri + disponibil banesc + decontari) (obligatii + credite) (1. Lichiditatea generala are o marja sporita de aproximare. În contextul acestui indicator: Valoarea contabila = valoarea – activelor firmei active intangibile – creante (1. desi au fost definiti si utilizati în alt context.35) numar de actiuni emise 4.

Indicatori de solvabilitate.5 (1.03. tinând cont de încasarile existente.c coeficientul de acoperire a dobânzilor: (profit + dobânda (1 – coeficient de impozitare)) (1. precum si marja de creditare a firmei.b rentabilitatea activelor totale exprima posibilitatea agentilor economici de a suporta un efort investitional propriu. pe baza profitului brut realizat.39) Aceasta rata caracterizeaza capacitatea de rambursare a datoriilor. 181061/28.1. 3.1995 privind întocmirea bugetului de venituri si cheltuieli de catre societatile comerciale cu capital de stat si de catre regiile autonome.41) Acest indicator masoara securitatea de care se bucura creditorii pe termen lung si scurt. raportat la active totale: profit brut Rat = total active (1. si anume: 3. Rta = (Active curente – Stocuri) Pasive curente . Indicatori de rentabilitate .b rata lichiditatii imediate (testul acid) care exprima capacitatea unui agent economic de a-si onora datoriile pe termen scurt din activele curente. care arata ponderea prof itului net în total capital social si poate fi utilizata în realizarea unor investitii pentru dezvoltare. 2. Rta > 1 (1.a rentabilitatea capitalului social. dintre care amintim rata datoriilor care exprima capacitatea unui agent economic de a-si onora obligatiile financiare fata de terti din activele proprii: Rd = total datorii total active . modernizari etc. în conditiile în care activele se diminueaza cu v aloarea stocurilor care constituie imobilizari si nu pot fi transformate rapid în numerar.42) .40) dobânda (1 – coeficient de impozitare) Ratele de lichiditate reflecta masura în care firma îsi poate acoperi obligatiile de Cad = plata cu active curente. 3. R d > 1. 1. Limitele între care se încadreaza ratele de lichiditate sunt conform Normelor metodologice ale Ministerului de Finante nr.

ce însotesc toate operatiunile firmei. prin telecumparare (comenzi prin TV si INTERNET. în principal. mai ales.2 si 2. externe firmei. Comertul electronic reprezinta o noua moda litate de afaceri cuprinzând. vânzarea la distanta. chiosc informational si promotional. automate comerciale si vânzare asistata de calculator). în principal: a. este necesara perfectionarea sistemului de culegere a datelor interne. posta. retelele de calculatoare.C. costul de transport. rapoarte de publicitate. Impactul economic al comertului electronic se va concretiza.3. vânzare telematica). în paralel cu perfectionarea colectarii datelor si transmiterii lor utilizând. primare sau secundare ale organizatiei comerciale. . prin îmbunatatirea metodelor de culegere. 1. ca de exemplu: estimarea cotei de piata.2 Dezvoltarea firmei comerciale prin generalizarea comertului electronic În paralel cu perfectio narea sistemului de indicatori este necesara perfectionarea metodelor de culegere a datelor interne. Indicatori de caracterizare a cererii. b. si anume: date de vânzare. în urmatoarele efecte: § comertul electronic va transforma piata. Avantajele obtinerii si consolidarii datelor cu ajutorul calculatorului sunt limitate de accesibilitatea calculatorului si. Nu toti indicatorii care sunt prezentati în subcapitolele 2. puncte de vânzare automatice (distribuitori automatici de produse. clienti potentiali. inventarul. întocmite periodic. În acest sens. sisteme de raportare statistica si transmitere de informatii necesare luarii deciziilor în timp real. O alta forma de perfectionare a sistemului de calcul al eficientei poate fi data de cresterea accesibilitatii la datele secundare. c. clienti fideli. din publicatiile de specialitate. telefon.1 pot fi calculati în activitatea practica datorita carentelor si incompatibilitatii sistemului informational. datorita faptului ca tarile dezvoltate îsi perfectioneaza continuu tehnica de culegere a datelor si transmitere a informatiilor prin dezvoltarea retelelor INTERNET si MINITEL. ca de exemplu introducerea experimentului statistic.2.3. diversificarea acestora. clienti captivi. registrele contabile si de vânzari ale firmei. în principal. Datele interne ale organizatiei trebuie sa fie cuprinse în rapoarte operative.

Croatia.9+). USD. Bulgaria si România) veniturile din comert electronic au crescut de la circa 30 mil.9 Dinamica comertului electronic pe termen scurt si mediu în România În ceea ce priveste tarile candidate la UE. publicat pe site -ul MCT∗ . • în patru tari sud-est europene (Slovacia. USD. pot fi mentionate câteva date de interes: • în tarile din grupul de la Visegrad (Cehia. cresterea comertului electronic sa fie în continuare determinata de segmentul Business-to-Business (B & B). în 2002. din care 2/3 au fost reprezentate de comertul B & B de produse finite si servicii. USD. pâna la circa 650 mil. fata de numai 100 mil. veniturile din comertul electronic au crescut. în 2005. Ungaria. pe termen scurt si mediu. are în vedere urmatoarele: • este prognozat ca. în anul 2002. permitând cunoasterea profilului individual al clientului si efectuarea marketing-ului pe baze noi. în 2006 (vezi figura 1. § § comertul electronic va reduce importanta timpului prin scurtarea ciclurilor de productie. la circa 650 mil. USD. care. Dinamica comertului electronic pe termen scurt si mediu 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 286 278 2000 560 474 2001 2002 2003 2004 1007 823 1792 1408 3003 2367 B&B Total e Commerce Figura 1. ∗ Ministerul Comertului si Turismului . în 2002. comertul electronic conduce la globalizare etc. permitând firmelor sa opereze mai rapid. în 2001 . Polonia si Slovacia). Proiectul cu privire la normele metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic.§ e-Commerce va reduce distanta dintre vânzator si cumparator. reprezenta circa 80% din activitatea de e-commerce si se prevede a ajunge la circa 88%.

a retelei internationale (www). în prezent se utilizeaza sistemul IMPACT.10 Evolutia comertului electronic în perioada 2000-2004 pe regiuni ale lumii Diferentele în evolutia comertului electronic în aceste tari si în cele din UE se explica. asistat de calculator. care ar permite cresterea eficientei sistemului informational. Imensa expansiune a INTERNET-ului si. din partea consumatorilor si firmelor. cu o influenta activa în cresterea vânzarilor unor game din ce în ce mai largi de marfuri. în principal. lipsa de încredere în INTERNET. Totodata. care are la baza doua module: modelul de previziune modelul de comanda. Un astfel de sistem de urmarire a miscarii marfurilor în comert ar acoperi. este nevoie si de dezvoltarea în comert a sistemului de urmarire a miscarii marfurilor.Evolutia comenrtului electronic în perioada 2000-2004 pe regiuni ale lumii 50 40 30 20 20 10 0 SUA Europa Japonia de Vest Asia Restul lumii 46 38 33 21 12 5 10 8 7 2000 2004 Figura 1. în special. INTERNET-ul a devenit o forta majora în activitatea comerciala. penetrarea redusa a cartilor de credit. în principal. urmatoarele domenii: • • • • • comenzi de marfuri iesiri de marfuri inventarul si evaluarea stocurilor de marfuri esalonarea aprovizionarilor controlul miscarii marfurilor. prin: • • • • veniturile scazute ale populatiei. . la o „piata globala on-line”. În ceea ce priveste sistemele informationale pentru depozitare. întârzieri în reglementarea telecomunicatiilor. Alaturi de dezvoltarea sistemelor informationale. a condus la o participare masiva.

Modelele de prognoza nu au însa în vedere influentele deosebite pe termen scurt si nici unele actiuni promotionale pentru anumite articole. necorelarii termenului de garantie cu calitatea produselor. ci este nevoie de o restructurare radicala la nivel microeconomic. pag. În conditiile actuale de consolidare a economiei de piata. profitabilitatea firmelor comerciale nu poate fi sporita numai pe seama unei conjuncturi favorabile a pietei. neconcordantei dintre calitate si pretul de livrare al marfur ilor. care se bazeaza pe criteriul de eficienta ce preve de obtinerea unui profit maxim pe unitatea monetara de capital investit în depozit. Se are în vedere. în prezent. De aceea. precum si adaptarea la schimbarile rapide ale cererii. în principal. Numeroase firme de comert cu ama nuntul utilizeaza. La cele mentionate se poate adauga nerespectarea termenelor de livrare de catre furnizori. Calitatea marfurilor este o permanenta sursa de dificultati datorita. care presupune un schimb multilateral de date (comenzi si plati). evitarea unor erori de aprovizionare. . avându-se în vedere capacitatea de a selectiona rapid articolele agreate de clienti. ducând la: mai buna planificare si livrare a productiei. 361]. lipsei diferentierii produselor pe categorii de calitate. alaturi de alte neajunsuri. în viitor. diminuarea greselilor în documentele de comanda si de expeditie. IBM a dezvoltat „Retail IMPACT Fashion System”. cresterea vânzarilor. Înlaturarea acestor carente. sisteme dirijate de control al depozitului prin proceduri automate de repetare a comenzii. decontarea în avans a bunurilor si serviciilor solicitate fiind conditionata de respectarea acestor termene. reprezinta una din conditiile absolut necesare pentru sporirea rentabilitatii firmelor comerciale si atragerea de noi consumatori. lipsei certificatelor de calitate care sa asigure anumite standarde (ca de exemplu: GMP si ISO 9000)” [vezi 83. amplificarea schimbului electronic de date în economia bunurilor de consum pe baza sistemului „mail-box”.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->