Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ebrumarucommedia
Ebrumarucommedia
ISBN:973-7893-35-2
Editura LiterNet
http://editura.liternet.ro/
office@liternet.ro
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
3 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
PERVERSE TORTURI, DULCI TORTURI „muraţi în lămpi cu gaz"; apar destul de des păcura, ))
rumeguşul umed, crema de ghetem cenuşa, cărămida
sfărîmată în ploaie, pudra din cutii - materii în care, vorba
Nu cred ca vreun comentator de pînă acum al poeziei
poetului, îngerii, căzînd, „fac: buf!“. Apa bălteşte leneş în...
lui Emil Brumaru să fi rezistat tentaţiei de a proceda la
bălii (cuvînt el însuşi unsuros, prelungindu-se leşietic). Ce
„inventarierea“ obiectelor şi motivelor ce compun constelaţia
să mai vorbim despre frecvenţa cu care întîlnim „bulionul“ şi
ei tematică. Mai mult, poetul însuşi pare să accepte şi chiar
„untdelemnul“ (acest din urmă cuvînt prezent şi în varianta,
să dorească această manieră de abordare, căci îl vedem
cu sonorităţi mai vîsco-lipicioase, „oloi"): casele au „uşi de
undeva întocmind (indicaţie tip „mode d' emploi“,
untdelemn“, gîndul e dulce ca uleiul“, bulioanele şi
avertisment adresat eventualului exeget?) „naiva listă/ A
untdelemnurile „clipocesc în suflet“ care, la rîndu-i, apare ca
vieţii cu creionul cel mai pur“. (s.m.) Operaţie, în fond,
„prea-uleios“. În sfîrşit, precum odinioară Roquentin al lui
foarte legitimă şi de o incontestabilă obiectivitate. Numai că
Sartrem, detectivul Arthur încearcă plăcerea perversă de a
subiectivitatea criticului intervine - şi trebuie să intervină -
aduna de prin şanturi bucăţi de ziare, de a strînge în palmă
atunci cînd el stabileşte implicaţiile tematice, deschiderile
hîrtiile murdare, îngălbenite şi scorojite (plăcere care
simbolice ale elementelor care le-a „repertoriat“. Iată, să
trădează - chiar dacă la Roquentin intervine curînd „greaţa“
luăm un exemplu. S-a vorbit (mult) despre caracterul
existenţială - o obsesie comună, aceea că lucrurile îşi au
„diafan“ al poeziei lui Emil Brumaru; or, frapant mie mi se
personalitatea lor şi că raporturile noastre cu ele sînt de
pare altceva şi anume preferinţa poetului pentru materia
neconceput în afara acestui contact direct, de maximă
păstoasă, unsuroasă, flască, pentru ceea ce este lăptos,
solicitare senzorială).
rînced, băltit. Icrele au bobul „bălos“, aluaturile cresc „grele“,
Dar, ceea ce pare a fi (şi chiar este) o constantă a
mingile „chiflicite“ putrezesc prin burlane, geamurile sînt
poeziei luI Emil Brumaru e contracarată de tendinţa de a
„bălţi de apă dulce“, „găleţi de zoi“ stau la uşa bucătăriilor
scăpa de sub forţa de atracţie (şi de fascinaţie) a materiei
de vară, melcii - care, „spumoşi“, îşi lasă „pasta“ pe fructe -
vîscoase ori măcar de a face ca ea să coexiste cu diafanul,
sînt invitaţi să putrezească în fotolii, în altă parte,
„fermentaţi“, răspîndesc „un miros fetid“, păianjenii sînt
cu imponderabilul. O confirmare evidentă în acest sens este
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
8 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
preferinţa pentru oximoron; incompatibilitatea dintre de altfel, în ale sale Microlectures (1979), Jean-Pierre ))
elementele puse în relaţie în cadrul imaginii reflectă, aşadar, Richard spune la un moment dat că prepararea mîncărurilor
dualitatea universului poetic. Astfel, scîndura e moale, seara este „l' une des phases les plus libidinales du procès
e clară, burghiul suav, gratiile sînt mătăsoase, vagoanele - alimentaire“. La Emil Brumaru, bucătăriile sînt „pătimaşe“,
fragede, mîlurile - dulci, dinţii dor melodios, seara doare şi mîncarea poate fi mijloc de seducţie: „Te-ademenesc cu
ea suav, aerul cade greu, roua din fereastră poate fi tăiată pandişpan şi zahăr“, ba chiar, depăşind statutul - de multă
cu ferăstrăul. Semnificativ este, de fapt, însuşi titlul - vreme cunoscut - de afrodisiac, înlocuieşte, la limită, însăşi
Dulapul îndrăgostit - volumului apărut în colecţia „Hyperion“ fecundarea:
la Cartea românească (1980): căci „dulapul“, investit cu toate
atributele lui, întrucîtva previzibile (e masiv, greoi, învechit, „Trăia într-un castel, pe Rin,
plin de praf şi de mirosuri grele), apare în ipostaza de Un cavaler ce din capriciu,
„îndrăgostit“, ipostază nu numai neaşteptată ci şi, să zicem, Gustînd bobiţe din ciorchin,
inadecvată. Iată-ne ajunşi la un aspect esenţial al poeziei lui Tăia şopîrlele cu briciul.
Emil Brumaru: poetul are o extraordinară capacitate de a
„erotiza“ obiectele şi lucrurile cele mai anodine, Şi-apoi le prepara în sos
integrîndu-le, prin acest transfer, prin această contaminare, De leuştean şi portocale
în lumea fantasmelor sale. Să nu ne mire, prin urmare, Şi preasupuşilor, voios,
întîlnirile cu un „blond samovar“, un „blond robinet“ ori nişte Le da în de-alabastru oale.
„pajişti cîrlionţate“. Lemnele au „burta moale“, cherestelele
sînt iubite de-o cişmea, micile vietăţi „clipocesc pe spate“ în Şi azi aşa şi mîine-aşa
iarbă, fluturii pipăie „bucăţi de fîntîni mătăsoase“, se pot Pînă ce-o slujnică fecioară
chiar auzi „traverse calde/ Sub linii spunînd: ah!“. Rămase din mîncare grea
Nenumăratele referinţe la mîncăruri şi, în general, la ceea ce Şi se-aruncă în scoc la moară“.
ţine de domeniul bucătăriei sînt integrabile aceleiaşi viziuni;
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
9 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
În acelaşi ceremonial se înscriu şi fantasmele sadice necruţător, mai rafinat, cruzimea - ultim deliciu ))
al
(„dulci jafuri de fecioare“, „asasin manierat"), materializate în singurătăţii mele. Andrelele purificate-n untdelemn de
imagini de o diafană perversitate: zarnacadele luate spre seară cu-o delicateţe infinită în mîini
şi petrecute voluptuos prin inima fragedă a unui ceasornic
„Melci gîtuiţi zburdalnic c-un fitil de lampă" de bucătărie mă făceau să jubilez. Cu-o bucată strălucitoare
„Îţi aminteşti de o căpşună mare de ţiglă - o sfărîmasem pătimaş şi abil! - tăiam, ingenuu,
Ce se ruga de-un înger s-o omoare viscere moi de fîntîni, vii încă, palpitînd în găleţi emailate cu
Din dragoste, călcînd-o în picioare?" toarte dibaci arcuite peste carnea suavă. (...) Petreceam zile
„Sparg mingi cu andreaua..." întregi strivind coropişniţe naive şi monstruoase în ţîţîni
„Înfăşurate-n lungile lor gene, de-arpacaş, sfredelind melci devotaţi cu burghiul, flagelînd
Cu sîrme-n sfîrc şi coapsele umflate fluturi de marfă din plăcerea de-a auzi pocnetul aripilor
În moi butuci de umbră, sub lacate, frînte în dosul latrinelor văruite trandafiriu. Cînd ploua, ca
Fecioarele pluteau trîntite-alene..." să pot nimici eu însumi cît mai multe bile de apă, umpleam
„Oh, piersici tăiate cu toporul exaltat curtea cu umbrele deschise-n suprafeţe senzuale şi
Pe moi butuci de unt cu carnea roz!" plane“ ş.a.m.d..
„Oh, pe plafoane sînt serafi cu vergi
Ce bat la tălpi bezmetice fecioare“. În acest univers pătrund şi Obiecte Poetice
Neidentificate, dintre care cel mai încărcat cu valenţe
şi culminînd cu jubilaţia delirantă din „Cruzimile lui Julien simbolice este bila. Desigur, prin sfericitatea ei perfectă,
Ospitalierul": prin „goliciunea“ ei, prin faptul că se lasă, voluptuos,
„Cu timpul, plictisindu-mă efortul inutil şi anost pe cuprinsă în palmă, bila justifică fascinaţia erotică pe care i-o
care mi-l cerea bunătatea, istovit de o prea lungă aşteptare atribuie poetul. Dar bila intră în combinaţii mult mai
a fericirii ce credeam că-mi va fi dăruită drept răsplată, am complicate, apărînd, ca la suprarealişti, drept un „objet à
început să exersez timid, apoi tot mai îndrăzneţ, mai
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
10 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
fonctionnement symbolique" 1 . Iat-o prezentă în micile Atunci cînd aşteaptă diligenţa ce aduce scrisori, Julien ))
„nebunii“ lucide: Ospitalierul ţine în mînă „o bilă de fildeş gălbuie“ (semn de
recunoaştere? semn al apartenenţei la un fel de confrerie în
„Vom juca biliard cu săruturi..." care nu sînt primiţi decît cei ce acceptă regula - secretă - a
„Vino la mine să jucăm popice! jocului?), bilă care, puţin mai tîrziu, devine obiect erotic
Tu bila de cristal, ea cea de puf tulburător şi ambiguu:
Vom arunca-o spre Euridice,
Îmbujoraţi şi puri..." „Pe urmă-am ţinut pătimaş la o bilă de fildeş lucioasă
Cu pîntec mic, ce-mi sărea uneori pîn'la buze
Stîrnindu-mi spre seară dorinţe ciudate şi gînduri atît
1 În Muzeul din Basel se află o sculptură de Giacometti un „objet à
de confuze
fonctionnement symbolique“, realizată în 1930-1931 şi pe care
Încît mă sfiam să rămîn cu ea singur în casă“.
artistul a intitulat-o „L' Heure des traces”. În istoria suprarealismului,
Maurice Nadeau o prezintă şi o comentează în felul următor: „L'
Heure des traces (...) e formată din două corpuri solide: unul în formă În aceeaşi... sferă se înscriu şi fructele ori legumele
de felie de portocală, cu două planuri superioare tăindu-se într-o care, prin forma lor, trimit la motivul emblematic al bilei:
creastă bine marcată, celălalt fiind o sferă cu o crăpătură la bază şi piersici, nuci, dovlecei („Şi seara în fundul grădinii să strîngi
suspendată deasupra primului obiect cu ajutorul unui fir. Această dovleceii elastici în braţe plin de ardoare"), boabe de
sferă este deci mobilă, şi se deplasează deasupra corpului inferior în
struguri, tomate -
aşa fel încît creasta acestuia este în contact cu baza despicată a
celuilalt...”.
Toţi cei care au văzut funcţionînd acest obiect au încercat o emoţie
„Cinstiţi aceste sfere de mătase,
violentă şi imposibil de definit, în raport, fără îndoială, cu anumite Înzăpezite miezuri de tomate,
dorinţe sexuale inconştiente. Această emoţie nu semăna prin nimic cu Crude cetăţi cu punţile lăsate
o plăcere satisfăcută, ci mai curînd cu o nelinişte, cu o stare de Spre sufletele noastre curioase.
((
nervozitate asemănătoare aceleia pe care o provoacă faptul, iritant, că O, ce candoare-n gestul de-a desface
îţi dai seama de existenţa unei frustrări“
Fecioarei adormite în legumă măcar amintite, de la „suavul burghiu“ mîngîiat „spre a-i ))
Pieptarul străveziei promoroace. (...) reda tinereţea şi patima“, de la andreaua cu care poetul
De rotunjimea ei o să te bucuri, „spargi mingi“ pînă la leaţurile din garduri „încă îmbujorate
Căci ţi se dă cuminte şi adîncă. în jurul cuielor“ şi la „acele putini mici şi diafane/ Iubind
Pîn' la pămînt cinstiţi aceste sfere, încă“. burlane pînă la extaz), în acelaşi sistem de relaţii libidinale.
Statutul său este, din nou, ambiguu: obiect erotic dar şi
- şi, în primul rînd, portocale (şi nu e oare protagonist, victimă dar şi agresor. Pe Julien Ospitalierul îl
simptomatică această coincidenţă a fantasmei, dacă ne vedem „în genunchi, într-un colţ, sărutînd şifonierul“. Şi tot
amintim că, în descrierea „obiectului“ lui Giacometti, M. Julien mărturiseşte:
Nadeau vedea acolo o felie de portocală?) ce prezintă nu
numai rotunjimi îmbietoare, ci şi o „carnaţie“ de o suculentă „Apoi, m-am îndrăgostit de un blînd şifonier.
frăgezime aproape lascivă. „Portocala“ marchează punctul De-obicei dup-amiaza, cînd hainele dorm, mă duceam
maxim, acut al intensităţii dorinţei, aflat la limita blocajului, lîngă dînsul
a neputinţei de a transforma elanul erotic în act: Şi mîngîindu-i furnirul, duios şi stingher,
Îl sărutam şi simţeam că mă-năbuşă plînsul“.
„Mi-e teamă de o portocală!
Ea este-adîncă şi rotundă!!" Sau:
„Geaba chiar femeie goală
Şi-n gură cu portocală; „Dulapuri toropite-mi cad în braţe“.
La treizeci şi cinci de ani
Stau şi plîng printre motani“. Partener docil aici, dulapul se vădeşte, alteori, de o
agresivitate teribilă, dezlănţuită:
Să revenim însă la semnificaţiile „dulapului"; el intră,
fireşte (alături de multe alte elemente care ar merita să fie
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
12 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
„Aşteptam ziua şi ora menită de zodiace cînd ireversibilă a dulapului din regnul vegetal în cel animal...“. ))
înneguratul dulap, ieşindu-şi din calmul lemnului său Dar dulapurile din poezia lui Emil Brumaru sînt şi
nobil, va înşfăca definitiv trupul de carne trandafirie al „dulapuri-sfinxe“, închizînd „mari mistere“, cu nenumărate
Reparatei şi-l va închide, pentru torturi delicioase, în obscure cotloane şi ascunzişuri; părînd nesfîrşite, în ele se
încăperile lui speciale“. pătrunde „ca-ntr-un imperiu“. Atracţia pe care o exercită
acest spaţiu imens (şi traumatizant:
Este ipostaza ce apare şi în textul final, care dă titlul
volumului, text-sinteză, unde reîntîlnim toate personajele - „Dar în dulapul nesfîrşit
Julien Ospitalierul, detectivul Arthur, Reparata - alături de Melcul cel mic s-a-mbolnăvit"),
autorul însuşi, integrat nu se poate mai firesc universului pe
care l-a plăsmuit: întunecos, umed, poate fi pusă în relaţie cu semnificaţiile
motivului fîntînii: Julien Ospitalierul e fascinat de apa,
„... din lemn tare, aspru, sălbatec, cu fibre vijelioase şi „nobilă şi buclată“, din adîncul fîntînii, pînă cînd, într-o zi,
noduri hipnotice, dulapul era de-o bestialitate zvăpăiată. se decide să se cufunde definitiv în ea:
Murseca hainele îmbătat de foşnete, rupea curelele ca pe
şopîrle, în căutarea unui sî nge rece şi vîscos, sfărîma „... o vreme m-am legănat sfîşietor de lin pe superficia
nasturii cu plăcerea diabolică, mereu crescîndă, a desfiinţării verzuie şi calmă, parcă amintindu-mi de copilărie, parcă
sidefului. Broaştele uşilor scoteau răgete minuscule, dar respirînd într-un fel gingaş, nemaiîntîlnit...“.
feroce; la apropierea mîinilor ţîţînele visau, fremătînd, să
Tot el face elogiul unei alte (dar, în fond, similare)
zdrobească pătimaş, ca într-un delir osteologic: falange,
voluptăţi:
falangete, fălănguţe!; muchii ascuţite tînjeau după fruntea
lui bombată“.
„Să intri în dulapuri vechi...
Progresiva lui „domesticire“ (condiţionată de
((
Şi-n lemnul de la raft de noduri clare
auto-flagelarea lui J.O.) duce, în final, la „prăbuşirea
Să te îmbeţi, uleiuri să respiri...“.
Alexandru CĂLINESCU
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
14 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
15 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
16 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
RUGĂCIUNEA DETECTIVULUI ARTHUR Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor ))
mei,
1. Să-ngenunchez pe podele în faţa sticlelor lungi de oţet
Nimeni şi nimic nu mă poate opri, la ora cinci după şi ulei,
masă, Fără sfială plîngînd, şi să fiu fericit...
Cînd lumina e albă şi-n magazii toamna miroase a praf
adormit, 4.
În iarbă să pun un pantof cu şireturi subţiri de mătasă, Nimeni şi nimic nu mă poate opri să desfac în amurg
Aşteptînd să se umple cu flori, şi să fiu fericit... un ceasornic de fată
(El are rotiţe de înger!); să găsesc păianjeni bătrîni în
2. pompe stricate de flit
Nimeni şi nimic nu mă poate opri să caut prin şanţuri Şi pe a şaptea ceşcuţă din sumbrul dulap, o amprentă
bucăţi de ziare, ciudată,
Să iubesc către seară apa şi pietrele mari de sub Şi-apoi să umblu tăcut prin odăi, şi să fiu fericit...
poduri; oh, istovit,
Să sărut o scară ce putrezeşte în brusturii de lîngă
ziduri amare,
În timp ce furnicile trec, şi să fiu fericit...
3.
Nimeni şi nimic nu mă poate opri să ascult pe o treaptă
a casei satîrul tocit
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
17 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Detectivul Arthur puse molatec trei întrebări: Îl aşeză graţios şi candid între ei
„Doamnă, n-aţi observat, c-un surîs, uneori, Şi luînd un cuţit îl tăie dintr-o dată!
Melci uriaşi, tremurînd pe clanţele de la intrări O, ce pufoşi se-nălţară, ce leneşi, ce calzi fluturi
Cînd deschideţi, pentru motanii de angora, uşile-n galbeni acum, prin odăi...
zori? „Doamnă, şopti detectivul Arthur, permiteţi-mi să mă
retrag, n-o să vă uit niciodată...”
După amiază, la ora aceea confuză,
Cînd sînii îi ţineţi, prea mari, pe tăviţe de cedru,
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
18 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Călătoream (ţi-aminteşti?) în cea mai frumoasă Toţi s-ar gîndi c-am fugit de prea multă iubire...
caleaşcă Singur, motanul tău blînd ne-ar cunoaşte teribila taină
C-un flutur miop, între noi, privind fericit înainte. Şi ne-ar aduce, pe-ascuns, portocale, prin rostogolire,
Eram pe atunci detectivul tău trist şi cuminte Ca să mîncăm, ghemuiţi de plăcere-ntr-o haină...
Care-ţi turna la popasuri laptele dulce în ceaşcă.
Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!) Iar apoi, dac-ai vrea să ieşim, către seară,
Ne-am întrista atît de adînc clătinînd un albastru sifon,
Ne-am dezbrăcat, neştiind întîmplarea aceasta Că uluiţi de obiectele strînse-n lumina aceea amară,
ce-nseamnă, O, ne-am ascunde din nou sub patul imens de
Şi renunţînd la găsirea pisicilor tale, la glorie, mahon...
Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde,
vechi peisaje de toamnă...
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
19 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
21 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Şi-atunci te-aş lua-nfrigurat din imensa cutie Apoi ne-ar cînta, de vecernie, din muzicuţă-n veranda
Şi-aproape nebun aş fugi cu tine în braţe umbrită de-arţari
La vechiul bufet cu borcane lucioase şi-adînci din Tangouri atît de ticsite de molii şi valsuri atît de
sufragerie pufoase
Să-ţi dau, căci ai fi leşinată de foame şi dragoste, cu Încît ai începe să plîngi, amintindu-ţi c-odată ai fost,
linguriţa dulceaţă... pentru-o seară, aleasă
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
22 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
REGINA MARELUI BAL DE ADIO AL DETECTIVILOR 3. Undeva trebuie să ducă aceste cuvinte. Poate la ))
PARTICULARI... funte de ceară pe-acoperişuri subţiri. Şi iată: pajişti
cîrlionţate, vipere-n vînt, picături de aur pe şapcă de
TESTAMENTUL DETECTIVULUI ARTHUR înger, fluturi înghesuiţi sub genunchii fecioarelor
şi-acolo, departe, o spaimă imensă.
1. Trebuie să stai mult timp singur ca să poţi auzi
lumina. Trebuie să-ţi laşi nările în strujeni ca să simţi 4. Mica mea pungă cu gînduri de veghe, mica mea
cum miros îngerii după-masă. Trebuie să baţi cuie în cheie pentru desfăcut frica! Lîngă o pasăre de orez stă
zid, şi zidul trebuie să fie roşu ca zahărul din copilărie, însuşi orezul. Iar faţa sîngeră de amabilitate. E vorba
ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ţi de faţa florilor, de faţa scîndurilor; e vorba de-un cîine
aureşti manşetele cămăşii cu fîntîni ca să atingi ce muşcă crinii, iar crinii turbă şi sfîşie marginea
inocenţa. Şi mai trebuie vai, mai trebuie, să salvezi un glastrei şi urechea unei doamne-n baticuri, o, numai
brusture de la albastru! baticuri, cu sînii de pluş paraşutat.
2. Un scaun poate fi inima acelor, inima şinelor plutind 5. Ce bizare sînt uneori cărămizile! Ele urcă pînă sub
în păcură — după-amiază cu ghiozdan zvîrlit sub pat streşini, trec din perete-n perete cu teamă! Şi-ntre ele
— sau un măr, un măr prin care pot trece trenuri e ceva definit: poate nisip, poate picioare de flutur,
sticloase cu franjuri de frică la roţi. Un scaun poate fi şi poate amanţi ucişi cu beladonă. Iar mai tîrziu ele crapă!
liniştea vacilor, zgomotul unui parfum, tăierea Odăi desfăcute nu-s, cu miezul vizibil, cu sîmburi de
piersicilor cu fierăstrăul şi-a zilei cu o femeie cărnoasă. oameni superbi.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
23 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
6. Fără linişte, prin ganguri vechi, la ora tîmpită tafta, de tot ce se întîmplă în case, vom risipi regrete ))
de-azur a amiezii, cînd se încarcă butelii de aragaz şi din vechile noastre vate. Cîte promisiuni, o, cîte saltele
sufletul cade pe rochii întinse în curţi; fără linişte, în de lene sub suflet! Şi la urmă doar fuga de aceste
faţa vitrinelor cu lumînări arse de ceară, pe lîngă casele cuvinte sălbatice...
cu uşi de untdelemn, printre nenii cu moartea la
butonieră, o, mai ales printre femei (ciudatele oşti 10. Prins între rochii scrobite sufletul meu povesteşte.
adormite în mers) intrate-n ciorapi de mătase ia la Despre fîntîna uitată-n dovleci. Despre-un gard de
coapsele lor fără linişte... leaţuri subţiri, cînd roabele-s triste. Prin răsuflătorile
beciului se preling rîme de unt slăjit. În cristale scîrţîie
7. Veniţi să vă spun de sînge! E cerul meu din pătlagini, poarta numai de umbră ştiută. O femeie îşi spală părul
e sufletul vechiului guşter trecînd peste-o fată de în ceai făcînd ziua să treacă.
smirnă. Amin! Uit să vă spun despre carne. E marşul
furnicii prin zahăr, stamba întinsă pe şolduri. Amin! 11. Dulapuri, mari mistere ale copilăriei, flaute pline cu
ceşti. O, zahărul cubic ce-mbată, o, rafturile voastre
8. Un om ce bate crini subţiri cu ciocanul în scînduri, obscure, dulapuri adînci, cu cotloane de brînză, pline
ce prinde fîntînile albe de frunze, ce-şi lasă gîndul în de spaima gîndacilor (ei, lenţii, ovalii, amorfii).
stîlpii frumoşi şi eră de lucirea liniilor ferate, un om Dulapuri, nări moi ce ne-absorb în pereţi, nu sîntem
fără iubire, fără tristeţe, a surîs. pentru voi decît un parfum? Uşile-acestea de apă,
sertarele tremurătoare, nu se închid din cauza sînilor
9. Vom juca biliard cu săruturi. Vom flutura-n evantaie tăi prea albi! Dulapuri de iarbă! Cui să dăruiesc un
subţiri, abia clătinate de-o mînă, vom fi transparenţi. buchet de mînere de-alamă?
Apoi, nedumeriţi de hainele noastre cu nasturi ucişi în
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
24 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
))
CARNETU’ CU POEZII (1998)
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
25 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
26 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
27 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Ţîţa-mpunge în chilim
Rîtişorul ei infim
De ne brusc zaharisim,
Sclifosite...
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
28 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
29 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
IUBITEI CE-ŞI PLIMBĂ FLAMBAT ÎN AER LENJERIA O DEZERTARE PENTRU PLEOAPE, SÎNI ŞI ŞOLDURI DE ))
VALERIE
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas
Şi ai plecat. Sînii-au rămas un vis. Valeria, Valeria, Valeria,
Al sufletului meu de înger gras. De azi am dezertat din Cavaleria
Apollinaire lui Lou-îi scria precis Ţarului, ca să fiu mereu aproape
Ce locuri dragi topeşte-n catifea De zbaterea ta lacomă de pleoape,
Cu gura-i grea de crin pios deschis De sînii tăi cît turlele-ortodoxe
În amintirea raiului. Ci-abia Spre care-o sfîntă sărutare-n foc se
Mă-ncumet eu să-ţi pup fusta pe-abis. Revarsă, şi de şoldurile tale.
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas Altar cărnos pe vechile-mi mantale,
Şi ai plecat. Sînii-au rămas un vis. Şters de Arhimandritul de Kiev cu peria,
Valeria, Valeria, Valeria...
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
30 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
31 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
32 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
*** JURNAL ))
Cînd aerul cade, prea greu, Mi-s genele cîrlionţate
La frageda crinilor bază, Şi buzele fin despicate
Sfinţească-se sufletul tău De dragostea unui heruv
În alba lumină de-amiază Ce mă distruge şi-l distrug
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
33 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Este ora zece făr-o dungă, Vulpile dau de-a dura printre spini,
Reparata trece nibelungă, Nevinovate, aricii bruni şi fini,
Sînii ei sînt prinşi în cureluşe, Sub maluri verzi racii stricaţi şi moi
Poartă-n mîini căpşune drept mănuşe, Deprind pîraiele să curgă înapoi.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
34 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
BLESTEM PRETENŢII ))
Sub gratii să trăieşti de dimineaţă Vreau să mă iubeşti ca pe un prinţ,
Pîn` la amurguri, schingiuită dulce, Să te răsuceşti în pielea goală
Seara, cînd termini de-nvîrtit dulceaţă, Pe mătăsuri pînă, scos din minţi,
Un dovlecel cu tine să se culce. Voi izbi în tine-o portocală
Deasupra să aşezi doar plăpumi pline
Cu lînă sfîntă. Îngerii, din rolă, Poruncind să vină scribii sluţi
Să-mprăştie miresmele sublime Ca să-nsemne-n acte cum te guduri,
De papanaşi ce-nalţă şi consolă. Vreau să-mi ştergi de praf şi să-mi săruţi
Miei orfelini şi trişti, lieduri suave Mîna pe inelul de cinci puduri.
Să-ţi cînte la trezit. Iar serafimii
Să te îmbrace iute-n haine grave, Ţîţe de crăiţă să-mi arăţi
Ca nici tu singură să nu-ţi vezi sînii! Şi buric într-însul cu căpşună,
Coapse năvălind din două părţi
Care, eu fiind trist, să mă dispună.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
35 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
37 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
38 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
39 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
40 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
*** *** ))
Părîndu-mi-se o absurditate faptul Ieri, după contemplarea trecerii personalului
că sînt obligat să ies şi să intru din de patru şi douăzeci, m-am simţit
propria-mi casă pe uşă, sătul pînă-n gît atît de pur încît o uşoară răbufnire de miresme
de umilinţele unei vieţi mizerabile, m-am răcoroase, ieşite prin răsuflătoarea
decis. De altfel ajunsesem la o vîrstă cînd beciului, m-a înălţat cu cîţiva centimetri
de la sol într-un zbor lin, neobservat de nimeni,
se cuvenea, era chiar de datoria mea, să asemănător alunecării pe-un parchet de
iau o hotărîre capitală! A face o gaură-n aer ceruit prea tare. În timpul acestei levitaţii
zid şi a-ţi strecura trupul prin ea devine întîmplătoare, ce-a avut loc în spaţiul
de la o vreme nu numai nedelicat, ci trist şi pustiu din spatele casei mele,
şi înjositor. Calculele mele, executate cu mi-a fost frică să nu fiu răpit de îngeri.
instrumente fragile (dar precise!) mi-au arătat
că alipindu-mă tandru de unul din
pereţii camerei, indiferent de care, şi avînd
răbdare, îl puteam străbate, graţie
unor fenomene gingaşe şi austere, într-un
timp aproximativ acceptabil, în felul acesta,
vă daţi seama, îmi salvam onoarea!
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
42 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
cu ulei, care mîngîia afectuos timbrele
*** ))
Trebuia să dispar. Bineînţeles, fără
ca nimeni să observe. Mă gîndeam la o ardere
bruscă, totală, lipsită de flacără, într-o sobă
construită cu delicateţe în jurul meu,
pe grătarul căreia să nu rămînă nici un
pic de cenuşă, ci doar aerul încăperii să
se dilate uşor, presînd îndurerat pereţii,
ferestrele, uşa... O altă posibilitate ar
fi fost să mă dizolv încet, silenţios, într-un
mare creuzet de sticlă de Murano ascuns în
pivniţa gazdei, comentîndu-mi în şoaptă,
cu citate din clasici, pe îndelete, descompunerea
în substanţe din ce în ce mai inocente.
Oricum, eram hotărît, într-un fel sau
altul, să iau melcul de coarne!
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
46 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
49 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
să vină din nou (dar nu eram siguri niciodată), copt. Uneori îi cîntam din muzicuţă; despre Cecina ))
ne adunam lîngă grămezile de cherestea nu-i pomeneam însă.
din faţa hălţii şi împreună cu servitoarea
plecam pe linie ca să rupem Şi deodată, într-o zi, s-a întîmplat ceva
volbură pentru iepuri. Noi rămîneam în urmă, nemaipomenit. Mai întîi Ada, tam-nisam, în timp
prindeam cărăbuşi şi-i îngropam în pămînt ce mă coboram în fîntînă ca să-i
acoperindu-i cu iarbă. Servitoarea se îndepărta arăt cine sînt, a strigat, aplecîndu-se tare
încet-încet şi, dincolo de semafor, dispărea peste marginea de piatră, că ea poate face
după canton. Se întîlnea, fără discuţie, asta şi fără ajutorul lui Robinson Crusoe.
cu servitorul lui Robinson Crusoe. Eram cît pe ce să cad! Apoi Cecina, mai
subţire parcă şi mai frumoasă, a dat a înţelege,
Cu Robinson Crusoe, desigur, vorbeam numai rîzînd, că ea stă pe insulă fără să-şi
eu. Îl vizitam într-un vagon de persoane fi cerut voie de la nimeni, chiar aşa a spus:
stricat, aflat pe linia moartă, de obicei "de la nimeni“. Şi culmea, servitoarea noastră
după-masă, cînd lumina e albă şi toţi acarii a început să plîngă că Vineri, da, Vineri
dorm sau sînt plecaţi. Puteam fi sigur c-o e urît de moarte. Asta mi s-a părut
să-l găsesc acolo. Intram în primul compartiment, de necrezut! Mi-am pus în gînd să-l văd neapărat
mă întindeam pe burtă, pe banca lucioasă pe Robinson Crusoe.
şi galbenă şi-i spuneam ce-am mai făcut.
Prin geamul spart se vedeau în grădină Iată cum a fost. Pe linia moartă, vagonul
pătlăgelele mari, orbitoare, ne oglindeam în părea pustiu. M-am prins de bara ruginită
ele. Mirosea a păcură-ncinsă şi-a pătrunjel şi, ca-ntotdeauna, am făcut un salt grozav.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
54 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
55 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
CÎNTECE NAIVE ))
Folia rochiilor subţiri
CÎNTEC NAIV Să nu te sperie nicicînd.
Există-n floarea ce-o respiri
Bătut de whisky şi de vînt Parfum mai plin de presimţiri
Ieri am umblat prin tîrg desculţ. Decît un şold pentru iubiri
Era-n amurg şi îngeri mulţi Făcut de ceruri pe pămînt?
M-au răsfăţat ca pe un sfînt.
Bătut de whisky şi de vînt
Zefirul este odios Am străbătut ieri străzi întregi
Pe lîngă pasul tău velin, Desculţ, şi-oricît ai vrea s-o dregi,
Mi-a spus din ei cel mai frumos, Iubito,-n văzul lumii-ntregi
Tu-acuma crezi că mergi pe jos Am început, naiv, să cînt.
Însă pluteşti precum Hristos
Tras de o lebădă şi-un crin.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
57 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
ŞAPTE CÎNTECE NAIVE PENTRU PARFUMAT GURA Cine sîntem, aproape de mătasă, ))
Îngenunchind pe paturile sfinte
1. Am da cu sufletele noastre foc la casă!
Octombrie în calendare
Bisericeşti îngălbenea... 3.
Din ce dulap sublim voi scoate N-aş şti să spun mireasma
Atlase vechi spre-a căuta, De n-ar pluti-n cearceafuri
Cu degete muiate-n aur Adînci părul tău negru
Ca de gutuie, ţărmul pur Sub raze, somn şi prafuri.
Pe care îţi desprinzi ciorapii Pustie-ar fi urechea-n
Din catarame de azur? Pavilionu-i crud,
Dar îţi loveşti paharul
2. Uşor de dinţi şi-aud.
De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci Şi-ar trebui de lume
După amiază, cînd e-atît de bine, Ochii opaci s-ascund;
Şi în sufrageriile adînci Treci tu: caleaşcă-i ora
Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine? Cu-aprins blazon rotund.
M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
Rochia moale şi, rămasă goală, 4.
Ne-am bate cu lichioruri amărui Să facem leneşi noduri la batistă
De chimion şi mentă glacială. Spre-a ne aminti de noi şi de azur
Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte Şi fericiţi că fluturii există,
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
58 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
61 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
62 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
63 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
64 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Ea dă samovarelor lustru
Cu dînşii, schimbînd la ceai gustul
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
66 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
67 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
68 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
FAUN JURNAL ))
Crescut de nimfe pîn'la treisprezece ani Azi m-a muşcat un crin de suflet
În parfumate scorburi de platani Cu dinţii calzi şi ascuţiţi
Şi din ulcior hrănit cu sucul dulce
Ce în Arcadia din vaci se mulge, Şi botul pipărat de umed
Am ajutat un timp melcii la treabă Ce-n prima clipă nici nu-l simţi.
Cărînd cu sîrg roua şi bruma-n roabă Dar cît de tare m-au durut
Şi am umflat pe-ascuns cu ţeava mărul Trupul şi minţile spre seară!
Fără să afle zeii adevărul.
El, în surîsu-i ne’ntrerupt,
Sta moale, cu parfumu-afară,
Pe laba-i dulce, fără umblet
Şi-n scăfîrlie plin de-arginţi.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
70 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
71 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
CÎNTECEL SCRISOARE ))
Floare limpede şi grea, Pentru ce se duc, Nichita,
Cu trupul într-un pahar Trenurile lungi pe linii
Aşezat pe masa mea Tremurînd de infinita
Din lemn de ienibahar, Gingăşie a luminii?
Lasă-mă hain să-ţi smulg Şi de ce se iau la harţă
Sufletul cu nările Îngerii lîngă cantoane?
Şi pe urmă să-mi încurc De ce are rouă scoarţa
Prin lume cărările Şi amurgul vechi bidoane
Floare limpede şi grea. De ulei pentru elita
Leuşteanului grădinii?
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
72 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
73 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
74 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
ÎN BUCĂTĂRIE *** ))
Miresme stau pe masă ca nişte spade late, Cînd o să vin prin înserarea clară
Legume-şi ţin răcoarea-n catifelate pungi, Voi flutura în vînt ştergarul pur
Pereţii ne ignoră, purtînd cu dignitate, Cu patru crini purtaţi de o fecioară
Pătrunşi de var, blazonul păianjenilor lungi. În mînă peste-o pajişte de-azur.
Vai, în bucătărie cui poţi să îi explici Scoate-mi atunci, iubito, din cămară
Că ne e foame numai de vis cînd la perdele Vechi vişinate, brave saramure
Vom ridica în soare ca să privim prin ele Ce cerul gurii dulce-mi alintară
Sticle de-oţet în care s-au înecat furnici. Departe de cetăţile sperjure,
Dar ce neaşteptată şi nouă întîmplare Pune pe flăcări plitele de aur
Ne-ademeneşte şi ne-nspăimîntă totodată! Şi-n străchini opăreşte cimbrişor,
Spre trupurile noastre-o caisă se dilată Şi-mpurpurată ceartă-mă sonor
Cu-o poftă vegetală ca să ne, ah!, omoare.
Căci mi-am riscat iar viaţa c-un balaur.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
75 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
77 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
78 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
*** ))
Eu sînt total învins de rouă,
Definitiv trăsnit de crini!
O, Reparata, dă-ne nouă
Lumina celor trei calzi sîni
Şi nu ne duce în ispită
Cu ei ci poartă-ne sublim
Ca-ntr-o caleaşcă infinită
Spre-un cer ţinut de-un serafim
Unde-o să bem o săptămînă
Dintr-un cristal întors pe dos,
Cu spini încolăciţi la mînă,
Copilăria, dureros...
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
79 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
BALADA CRINILOR CARE ŞI-AU SCRIS FRUMOS Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis, ))
Doar uneori mai trece monoton
Trăia într-un oraş din miazăzi Prin bulion un vechi poştalion...
Un crin înzăpezit în datorii
Care primea, scrise pe pluş cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondenţă
Aveau cea mai naivă diligenţă!
Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre
Miresmele-ntre dînşii să le schimbe,
Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile,
Cîntînd din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adînci pudra, sculat din zori,
Însuşi directorul caleştilor!
Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amîndurora.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
81 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
82 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
83 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
84 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
85 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
86 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
87 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
88 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Oh, şoldul tău de carne, adormit, Ţi-aş pune pe buric coroana caldă
Gol ca un crin, împurpurîndu-mi nimbul, De buze moi răsfrînte a desfrîu,
Cum să m-abţin să nu-l sărut în schimbul În carnea ta cu maluri parfumate
Sînilor albi cu fruntea-n infinit?! M-aş revărsa zglobiu ca un pîrîu!
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
89 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
90 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
91 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
92 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
93 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
94 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
))
TAMARETE
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
95 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
TAMARETĂ I TAMARETĂ II ))
Dacă lui Lou vaginu-i cînta Apollinaire, Aveai gene-atît de lungi
Tamáriuşka, eu ţie ce aş putea să-ţi cînt? Că puteai,
Piersica-nchisă-n flăcări de rouă şi piper Cînd te-aplecai
Păzită de un înger cu lancea tremurînd? Peste margini de fîntînă,
Trifoi-frăguţ cu patru petale de amor Ca să-mi fie la-ndemînă,
Pluşate de-o femeie nostalgică şi şuie? Cu ele apa s-ajungi,
O, lasă-mă să-ţi mîngîi cu gura un picior Zînă!
Pînă acolo unde piciorul geamăn suie.
Şi apără-mi cu trupul tău gol ca-n iarmaroc
Sufletul trist şi viaţa topită-n dulci păcate.
Şi dă-mi ca pe-o icoană cărnoasă, să mă rog,
Curul bîrfit zburdalnic de coapsele-ţi surate.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
96 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
TAMARETĂ IV TAMARETĂ V ))
Ce flutur aspru începu Să-nvăţăm latina pînă cînd,
Să-şi frece solzii-aripilor Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd
De ochii-mari. Prin suflet nu Vom avea, uimiţi, acelaşi gînd.
Mai trece moale nici un nor. Şi atunci, trezită moale-n zori,
Pierdutu-i fragedul nărav O să înţelegi atît de-uşor
De-a face vrăji dulci c-o nuia. Că-s un botanist fermecător
Parc-am trăi-ntr-un baobab Care, în crivat să nu te zbaţi
Plin cu muştar şi-oloi: ça va! Goală, dintre crinii pipăraţi,
Eu număr raze. Goală, tu, Coapsele îţi zmulge cu nesaţ
Înfăşuri iederi pe mosor. Şi le strînge-n braţe şi-n coperţi
Ce flutur aspru începu De atlas nepus încă-n comerţ,
Să-şi frece solzii-aripilor. În genunchi rugîndu-te să-l ierţi
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
97 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
SONETUL 11 TAMARETĂ VI ))
Tamáriuşka, sub plăpumi din puf de ibis dă-mi, Să-nvăţăm iubirea pînă cînd,
Cu sclifoseli de ţaţă, flocii bogheţi de zînă. Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd
Cu limbuliţa-ţi roză tu sufletu-mi afînă, Vom avea, uimiţi, acelaşi gînd.
Tristeţea îmi atîrnă în praf ca un ţărţăm
De catifea adusă prin zloată cu rădvanul Şi atunci, trezită moale-n zori,
Din Ţarigrad. Oh, Doamne, nu-s struguri în comerţ O să înţelegi atît de-uşor
Mai proaspeţi decît ţie îţi este-n zori curanul Că-s un botanist fermecător
Îmbrobonat de vise. Şi-atunci de ce mă cerţi
Că-l jinduiesc şi-l caut ca să-l sărut intim? Care, în crivat să nu te zbaţi
Jucîndu-ne de-a iadul cu draci şi cu cazane Goală, dintre crinii pipăraţi
De smoală, mădularul meu hai să-l clocotim Şoldurile-ţi zmulge cu nesaţ
De viu între aceste dulci buci aliotmane,
Pîn' n-o să mai rămînă dintr-însul decît numai Şi le strînge-n braţe şi-n coperţi
Divina clăbuceală de-amor ce-o face spuma-i! De atlas nepus încă-n comerţ,
În genunchi rugîndu-te să-l ierţi...
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
99 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Şi-n timp ce eu cetăţile cutreier Şi-ţi mai aduc în zori postaşii timbre
Spre-a spune lumii cît îi de frumoasă, Cu nuduri şi ştampile moi îţi pun
Ea osîndeşte-n flăcări de mătasă Pe pragul casei. Roua vrea să-ţi schimbe
Ciuperci umplute iezuit cu greier. Patul în schit pentru făcut minuni.
Şi cinstea mi-o păstrează fără pată, Şi-n firme dulci pictaţi-s cu mult soare
Alunecînd suav printre supuşi. Ciupicii veşnici peste o lalea.
O, fie-i mîna binecuvîntată Iar eu îţi fierb sutienu-n samovare,
În liniştea curatului albuş. Spiritul sînilor să ţi-l pot bea!
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
100 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
TAMARETĂ DE FECIOARĂ ))
Ea are sînii doldora de spaime
Că nu vor fi prea bine sărutaţi
Şi dacă nu o pupi te iau la palme
Toţi Spiriduşii munţilor Carpaţi!
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
101 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
ELOGIU ))
De dimineaţă pînă seara
De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara,
Visez la şoldul tău, Tamara, În casa noastră de chirpice
Cel greu şi alb ca un nămete, Din balige de pitulice
Scos de sub rochii pe-ndelete Blînd frămîntate-n brume groase
Şi tăvălit pe largi divane De-un serafim cu-aripi stufoase.
Ca-n basmele aliotmane.
De dimineaţă pînă seara
De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara,
Visez la şoldul tău, Tamara, Cărînd senin găleţi cu apă
Cum să-i gust tainica dulceaţă, Din care căni adinei se-adapă,
Cînd o să-l iau, pios, în braţe, Băgînd surcele sfinte-n plită
Iluminat, ca pe-o icoană, Linse de flăcări ce excită.
Spre-a-mi mîntui viaţa-mi vană.
De dimineaţă pînă seara
De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara,
Visez la şoldul tău, Tamara, Precum elevul profesoara
Lin răsfoind şi monoton: Şi-o-nchipuie-n vacanţe, vara,
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont, De dimineaţă pînă seara...
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
102 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
TAMARETĂ IX TAMARETĂ XI ))
Interpretează Fatalus Să-nvăţăm latina pînă cînd,
Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas Vom avea, uimiţi, acelaşi gînd.
Şi ai plecat sînii-au rămas un vis
Şi atunci, trezită moale-n zori,
Al sufletului meu de înger gras O să înţelegi atît de-uşor
Apollinaire lui Lou-i scria precis Că-s un botanist fermecător
Ce locuri dragi topeşte-n catifea
Cu gura-i grea de crin pios deschis Care, în crivat să nu te zbaţi
În amintirea raiului ci-abia Goală, dintre crinii pipăraţi,
Mă-ncumet eu să-ţi pup fusta pe-abis Coapsele îţi zmulge cu nesaţ
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
103 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
BOCETE DE ADULT ))
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
104 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
105 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
107 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Of!
BOCET DE ADULT XI ))
Doamne, de-aş putea uita
Că-mi stă moartea undeva,
Pe o treaptă, lîng-o uşă
Mov, c-o clanţă cu mănuşă,
Şi-mi surîde şi m-aşteaptă
Cu jobenu-n mîna dreaptă
Şi-un crin rău în mîna stîngă,
Crin ce nu ştie să plîngă,
Ci doar să miroase tare...
Şi lacom a depărtare...
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
111 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Corabie cu piper,
Prin ce vrajă, ce mister,
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
112 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
Că am devenit lucid
De zăresc omul prin zid
Şi-n ceasul de masă vid.
Şi am început s-aud
Fluturii mari cum asud
De spaimă-n aerul crud.
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
113 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
114 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005
115 COMMEDIA DELL’ARTE Emil Brumaru
((
Cuprins Editura LiterNet, 2005