Scap 1.1, 1.2 şi 1.4, 1.5 din manual (Comşa, D. ş.a.

Proiectarea instalaţiilor
electrice industriale, p.11...38);
Par. 1.4.3 Metoda analizei directe, din Îndrumătorul de Laborator.

1.3. Condiţiile de calitate în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor

Pentru buna funcţionare a receptoarelor, alimentarea cu energie electrică

trebuie să îndeplinească o serie de condiţii referitoare la frecvenţă, tensiune, putere
şi continuitate. Prezentarea detaliată a acestor condiţii se sistematizează în cele ce
urmează.
a) Frecvenţa constantă a tensiunii de alimentare constituie un deziderat
major, atât pentru buna funcţionare a receptoarelor, menţinerea preciziei aparatelor
de măsură, cât şi pentru maşinile de lucru antrenate prin motoare de curent
alternativ. Variaţiile frecvenţei pot fi cauzate de variaţii importante de sarcină sau
de avarii grave în sistem, originea unor asemenea cauze putând fi şi consumatorii
de energie electrică.
Menţinerea constantă a frecvenţei industriale (50 Hz) este o problemă la
nivel de sistem energetic, fiind legată de puterea în rezervă din centralele electrice
ale sistemului şi de operativitatea dispeceratului. În anumite situaţii, când
posibilităţile de producere a energiei electrice în centrale sunt limitate, se decide
întreruperea alimentării unor consumatori (sacrificarea distribuitorilor), în scopul
menţinerii frecvenţei în sistem.
Abaterile maxim admise ale frecvenţei sunt de ± 0,5 Hz (1%).
b) Tensiunea constantă, ca valoare şi formă, constituie o primă condiţie,
pentru orice tip de receptoare.
Este recomandabil ca tensiunea la bornele receptoarelor să fie constantă şi
egală cu cea nominală sau variaţiile posibile să se încadreze în limitele precizate
pentru fiecare receptor în parte. În exploatarea instalaţiilor electrice apar variaţii de
tensiune, cauzate de consumator, datorită variaţiilor de sarcină sau scurtcircuitelor.
Variaţiile periodice pot fi lente, cauzate de modificarea în timp a încărcării
receptoarelor, sau rapide, denumite şi fluctuaţii, cauzate de modificări rapide ale
sarcinii (de exemplu cuptoare cu arc, utilaje de sudare, laminoare, compresoare,
maşini cu cuplu pulsatoriu ş.a), inclusiv cele datorate conectărilor - deconectărilor
de receptoare.
O diminuare cu caracter permanent a valorii tensiunii poate fi consecinţa
subdimensionării secţiunii conductoarelor, situaţie cu urmări negative ca:
distrugerea izolaţiei electrice, nefuncţionarea echipamentului şi suprasolicitarea
termică a receptoarelor şi conductelor.
Tensiunile de alimentare mai mari decât cele nominale determină
funcţionarea în suprasarcină a unor receptoare de forţă şi reducerea duratei de viaţă
a receptoarelor de iluminat. Scăderea tensiunii sub valoarea nominală atrage după
sine solicitarea termică (la motoarele electrice), funcţionarea la parametri inferiori
(la cuptoarele electrice) sau chiar nefuncţionarea unor receptoare sau instalaţii
(desprinderea electromagneţilor, a motoarelor asincrone s.a).
1
 Ca variaţii unilaterale ale tensiunii se menţionează golurile de tensiune şi
supratensiunile de scurtă durată. Se foloseşte denumirea de gol de tensiune pentru
orice scădere a valorii efective a tensiunii unei reţele electrice, cu o amplitudine
cuprinsă în domeniul (0,2÷0,9)Un şi o durată de cel mult 3 s.
Dintre receptoarele şi instalaţiile sensibile la goluri de tensiune fac parte
următoarele:
- motoarele şi compensatoarele sincrone;
- motoarele asincrone (în funcţie de caracteristica cuplului rezistent);
- echipamentele electronice, inclusiv redresoarele comandate;
- contactoarele de 0,4 kV şi cele din circuitele secundare;
- automatica, protecţia, blocajele şi reglajele din circuitele tehnologice.
Problema formei tensiunii se pune atât în cazul receptoarelor alimentate de
curent continuu, cât şi în cazul celor alimentate în curent alternativ.
Tensiunea continuă la bornele receptoarelor de curent continuu poate avea o
serie de armonici, mai ales dacă sursa de tensiune este un redresor semicomandat
sau comandat. Conţinutul de armonici este limitat în funcţie de efectele acestora
asupra receptoarelor, prin precizarea coeficientului de distorsiune admis.
Abaterea de la forma sinusoidală a undei de tensiune determină funcţionarea
receptoarelor de curent alternativ în regim deformant. În timp ce la unele
receptoare, cum sunt cuptoarele cu inducţie, prezenţa armonicilor în unda de
tensiune nu deranjează, la altele - printre care şi motoarele electrice - prezenţa
armonicilor de tensiune trebuie limitată tot prin precizarea coeficientului de
distorsiune admis.
Coeficientul de distorsiune δU al undei de tensiune se defineşte ca raportul
dintre valoarea efectivă a reziduului deformant Udef şi tensiunea nominală Un:

U def
δU = , (1.1)
Un

în care reziduul deformant are expresia

n
U def = ∑U
i =2
i
2
, (1.2)

unde Ui este valoarea efectivă a armonicii i.

Coeficientul de distorsiune total, rezultat din funcţionarea receptoarelor
consumatorului şi din condiţiile din sistemul electroenergetic trebuie să se
încadreze în domeniul definit de inegalitatea:

δ U % ≤ 8, % , (1.3)

pentru reţelele de joasă şi de medie tensiune.

2
 Cauzele distorsiunii undei sinusoidale de tensiune se găsesc în cea mai mare
parte la consumator. În timp ce o serie de echipamente, cum sunt bobinele cu miez
feromagnetic, receptoarele cu arc electric şi mutatoarele reprezintă surse de
armonici de tensiune şi curent, elementele reactive de circuit ca bobinele şi
condensatoarele constituie amplificatoare de armonici de tensiune, respectiv de
curent. În cadrul instalaţiilor electrice la consumator, trebuie luate măsuri pentru
reducerea efectelor deformante şi a influenţei asupra reţelei de alimentare.
c) Simetria tensiunilor este condiţia în baza căreia sistemului tensiunilor de
fază trebuie să-i corespundă trei fazori egali şi defazaţi cu 120o.
Cauzele nesimetriei sunt pe de o parte instalaţiile de producere şi transport,
independente de consumator, iar pe de altă parte sarcinile dezechilibrate ale
consumatorilor.
Nesimetria unui sistem trifazat de tensiuni sau curenţi se studiază prin
metoda componentelor simetrice, când se determină:
- componentele de succesiune directă sau pozitivă;
- componentele de succesiune inversă sau negativă;
- componentele de succesiune omopolară sau zero.
Ultimele două tipuri de componente sunt cauzele unor cupluri de frânare,
respectiv încălzire şi vibraţii la motoarele de curent alternativ.
Ca mărimi caracteristice (indicatori) pentru regimul nesimetric sunt definite
şi utilizate următoarele mărimi relative, cel mai adesea în exprimare procentuală:
- coeficientul de disimetrie, denumit şi factor de nesimetrie negativă
(notaţie propusă - k Y− ), este definit prin raportul procentual dintre componenta de
succesiune inversă (negativă) Yi şi cea de succesiune directă (pozitivă) Yd :

Yi
K id = ⋅ 100 , % ; (1.4)
Yd

s-au notat cu Y mărimile fizice, acestea putând fi atât tensiuni, cât şi curenţi;
- coeficientul de asimetrie, denumit şi factor de nesimetrie zero (notaţie
propusă - k Y0 ), se defineşte prin raportul dintre componenta omopolară (de
succesiune zero) Yh şi cea de succesiune directă (pozitivă), raport exprimat în
procente:

Yh
K hd = ⋅ 100 , % ; (1.5)
Yd

- coeficientul de succesiune inversă, determinat prin raportarea valorii

efective a componentei de succesiune inversă (negativă) la valoarea nominală,
care, pentru tensiuni, conduce la expresia în procente

Ui
K in = ⋅ 100 , % , (1.6)
Un

3
în care Ui reprezintă valoarea efectivă a tensiunii de succesiune inversă, pentru
frecvenţa fundamentală a sistemului trifazat de tensiuni, iar Un - tensiunea
nominală, corespunzătoare sistemului de tensiuni, pentru care s-a determinat Ui;
- coeficientul de succesiune omopolară, care se obţine prin raportarea
valorii efective a componentei omopolare (de succesiune zero) la valoarea
nominală, conform relaţiei scrisă direct pentru tensiunile de fază
Uh
K hn = ⋅ 100 , % , (1.7)
U nf

având în vedere faptul că sistemul tensiunilor de linie nu are componentă

omopolară.
În România, valorile limită, maxime, ale coeficienţilor de succesiune
negativă (disimetrie), pentru sistemele de tensiuni, sunt după cum urmează:
2% - pentru reţelele de JT şi MT, precum şi în nodul de racord al unei
substaţii de tracţiune electrică;
1% - pentru reţele de IT.
d. Puterea necesară este o condiţie globală a consumatorilor şi unul dintre
criteriile esenţiale în proiectare.
În funcţie de puterea maximă absorbită în punctul de racordare, conform
normativului [45], se stabilesc patru clase de consumatori de energie electrică din
sistemul electroenergetic, prezentate în tabelul 1.1.
În acelaşi tabel, se indică treapta de tensiune minimă care trebuie să existe
în staţia de racord, posibilităţile de alimentare din această staţie şi momentul
sarcinii. Consumatorii cu puteri absorbite maxime de 50 kVA se alimentează din
reţeaua de joasă tensiune.
Sarcina maximă de durată se stabileşte pentru un interval de cerere de 15, 30
sau 60 min, stând la baza calculelor de dimensionare a elementelor reţelei din
condiţii termice şi de determinare a pierderilor de putere.
Există şi sarcini maxime de scurtă durată (de vârf), care pot dura 1...10 s
şi care se iau în considerare la calculul fluctuaţiilor de tensiune din reţea, la
reglajul protecţiilor maximale ş.a.
Modul în care necesităţile de consum de energie electrică sunt asigurate în
timp consumatorului de către furnizor este caracterizat prin gradul de satisfacere
a alimentării consumatorului în punctul de delimitare. Această mărime, notată cu
C, se defineşte ca raportul dintre durata probabilă de alimentare şi durata de
alimentare cerută

T c −T n
C = 1 0, % 0 (1.6)
T c

Clasele de consumatori şi recomandări de alimentare cu energie electrică a

acestora [45]
4
 Tabelul 1.1
Treapta de Posibilităţi de alimentare
tensiu-ne Direct la Prin
Puterea Momentul
minimă în tensiunea, transforma-
Clasa cerută, sarcinii,
punctul de kV toare cu
MVA MVA, km
racord, tensiuni de
kV
6* 6/0,4 kV* max.3
D 0,05÷2,5 10 6* ÷20 10/0,4 kV
20 20/0,4 kV max.8
20* 20 20/0,4 kV
C 2,5÷7,5 20/6 kV 30...80
110 110 110/MT
B 7,5÷50 110 110 110/MT max.1500
110* 110 110/MT
220 220 220/MT
A peste 50 peste 1500
220/110 kV
400** - 400/110 kV
* Trepte de tensiune admise în cazuri justificate.
** Pentru puteri cerute mai mari de 250 MVA.

în care Tc este intervalul de timp din cadrul unui an calendaristic în care

consumatorul solicită criteriul de siguranţă;
Tn - durata probabilă de nealimentare în perioada considerată.
Gradul de satisfacere în alimentare poate fi determinat pentru diferite nivele
de puteri cerute [45].
Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor aparţinând diverselor
clase se poate realiza din sistemul electroenergetic la următoarele niveluri de
siguranţă:
- nivelul 1, prin două căi de alimentare independente, dimensionate fiecare
pentru puterea cerută la consumator (rezervă de 100% în căi de alimentare) şi prin
două puncte distincte de racord (rezervă de 100% în surse). Realimentarea
consumatorilor, în caz de avarie a unei căi, se prevede a se realiza prin comutarea
automată a consumului pe calea neavariată, cu o discontinuitate de maximum 3 s;
- nivelul 2, prin două căi de alimentare care nu sunt în mod obligatoriu
independente (rezervă de 100% în linii electrice) şi de regulă, printr-un singur
punct de racord. Realimentarea consumatorului în caz de întrerupere simplă (avaria
unei căi) se poate face numai după identificarea defectului şi efectuarea unor
manevre manuale de izolare a acestuia, după o întrerupere de (0,5...8) h, în funcţie
de clasa consumatorului, structura reţelei de alimentare şi poziţia centrului de
intervenţie în raport cu locul manevrelor;
- nivelul 3, printr-o singură cale de alimentare. Realimentarea
consumatorului în caz de avarie se poate face numai după repararea sau înlocuirea
elementelor defecte.
5
 Caracteristicile complete ale nivelurilor de siguranţă sunt concentrate în
tabelul 1.2.
În situaţii justificate, consumul asigurat în caz de întrerupere simplă poate fi
mai mic decât sarcina maximă de durată, iar calea de alimentare se dimensionează
în consecinţă. Există un nivel de siguranţă optim pentru alimentarea unui
consumator, care se stabileşte în conformitate cu criteriile expuse în [45].
e. Continuitatea alimentării cu energie electrică a consumatorilor
reprezintă cea mai importantă condiţie calitativă.
În funcţie de natura efectelor produse de întreruperea alimentării cu energie
electrică, receptoarele se pot încadra în următoarele categorii:
- categoria zero, la care întreruperea în alimentarea cu energie electrică
poate duce la explozii, incendii, distrugeri grave de utilaje sau pierderi de vieţi
omeneşti. Încadrarea receptoarelor în această categorie se admite în cazul în care
nu se dispune de alte forme de energie, în cazul în care acestea nu sunt justificate
tehnic sau sunt prohibitive economic în com-
Duratele de realimentare a consumatorilor în raport cu clasa
acestora şi nivelele de rezervare
Tabelul 1.2
Gradu Consum Clasa
l de asigu-rat
Nivelu
satisfa în caz de
l de
cere întreruper Observaţii
rezerv A B C D
minim e simplă
are
,
%
Integral Durata de acţionare a
1 99,8 3s
(100 %) automaticii de sistem
Durata necesară
efectuării de manevre
pentru izolarea
defectului şi
realimentarea pe
calea de rezervă: prin
Integral
2 99,5 0,5 h 2 h 2...8 h comandă manuală din
(100 %)
staţiile cu personal
permanent - 0,5 h;
idem, fără personal
permanent - 2 h;
pentru consumatori
dispersaţi – (2÷8) h.
Se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de
3 98,0 Nimic condiţiile locale şi structura schemei de
alimentare.

6
paraţie cu acţionarea electrică, precum şi în situaţiile în care măsurile de prevenire
de natură tehnologică nu sunt eficiente. Se încadrează în categorie zero instalaţii şi
echipamente ca: iluminatul de siguranţă, instalaţiile de ventilaţie şi evacuarea a
gazelor nocive sau a amestecurilor explozive, pompele de răcire ale furnalelor şi
cuptoarelor de oţelării, calculatoarele de proces ş.a.;
- categoria I, la care întreruperea alimentării duce la dereglarea proceselor
tehnologice în flux continuu, necesitând perioade lungi pentru reluarea activităţii la
parametrii cantitativi şi calitativi existenţi în momentul întreruperii, la rebuturi
importante de materii prime, materiale auxiliare, scule, semifabricate ş.a., la
pierderi materiale importante prin nerealizarea producţiei planificate şi
imposibilitatea recuperării acesteia, la repercusiuni asupra altor unităţi importante
sau la dezorganizarea vieţii sociale în centrele urbane. Receptoarele de categoria I
sunt incluse în instalaţii tehnologice organizate pentru producţia în serie mare, în
flux continuu, în instalaţii de ventilaţie, de cazane, de transport al clincherului etc.
- categoria a II-a, la care întreruperea alimentării determină nerealizări de
producţie, practic numai pe durata întreruperii, care pot fi, de regulă, recuperate. În
această categorie se încadrează majoritatea receptoarelor din secţiile, prelucrătoare;
- categoria a III-a, cuprinde receptoarele care nu se încadrează în
categoriile precedente (ex. magazii, depozite).
La stabilirea categoriei receptoarelor se ţine seama de:
- cerinţele de continuitate în alimentarea receptoarelor;
- cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi a frecvenţei;
- indicatorii valorici ai daunelor provocate de întreruperile în alimentarea cu
energie electrică.
Durata de realimentare se situează deasupra unei valori minime de 3 secunde
(la receptoarele de categoria 0 sau I), corespunzând duratei de acţionare a
automaticii de sistem, putând atinge chiar câteva ore (la receptoare din categoriile
II şi III), fără a depăşi însă 24 ore.
Condiţiile referitoare la putere şi continuitate se corelează conform datelor
din tabelul 1.2. Astfel, clasa consumatorului şi categoriile receptoarelor din
compunerea sa determină în primul rând durata de realimentare şi consumul
asigurat, ceea ce conduce la stabilirea celorlalte caracteristici ale nivelurilor de
siguranţă, ca modalităţile de rezervare în căi şi surse şi gradul de satisfacere
minim.
În caz de întrerupere dublă, la consumatorii cu două căi de alimentare,
realimentarea se asigură numai după timpul necesar reparării unei căi. La fel, în
cazul unor defecţiuni provocate de fenomene imprevizibile, durata de realimentare
este determinată de posibilităţile de reparare a instalaţiilor avariate.