UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

MASTER PSIHOLOGIE EDUCAŢIONALĂ ŞI CONSILIERE ŞCOLARĂ

PSIHOLOGIA PROCESULUI DE EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE

- AUTOEVALUARE ÎN PERIOADA LICEULUI -

MASTERAND: PASARE CORNELIA

PROFESOR: CORINA BOGDAN

 AUTOEVALUARE ÎN PERIOADA LICEULUI

1. DATE BIOGRAFICE

2. DEZVOLTAREA PSIHICĂ – RELAŢIA CU ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE

3. ÎNVĂŢAREA ŞCOLARĂ – PARTICULARITĂŢI

4. SISTEMUL PSIHOCOMPORTAMENTAL AL ELEVULUI ÎN ACTIVITATEA

DE ÎNVĂŢARE

5. SUCCESUL ŞI EŞECUL ÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ – EXEMPLU

6. FACTORII IMPLICAŢI ÎN DEZVOLTAREA PSIHICĂ A ELEVULUI

(FAMILIE, PROFESORI, FENOMENE SAU PROCESE SOCIALE)

7. RECOMANDĂRI

1. DATE BIOGRAFICE

Nume: Pasare Cornelia

Locul naşterii: Bucuresti

Data naşterii: 10 august 1987

Sex: Feminin

2
Domiciliu: Strada Odăi, nr. 160, Comuna Jilava, Judeţul Ilfov

Situaţie materială: decentă.

Ocupaţie: guvernantă.

Studii: 2010 – prezent - Master Psihologie educaţională şi consiliere şcolară,

anul I, Universitatea “Titu Maiorescu “ , Bucureşti

2006-2009 – Facultatea de Psihologie, zi, Universitatea “Titu Maiorescu“,

Bucureşti

2002-2006 – Colegiul Naţional “Elena Cuza”, Bucuresti, profil matematică-

informatică

1994-2002 – Şcoala generală nr. 3, clasele I-VIII, Comuna Jilava

1991-1994 – Grădiniţa nr.3, Comuna Jilava.

Starea civilă: necăsătorită

Naţionalitate: română

Etnie: română.

Religie: creştin – ortodoxă.

Structură familială: familia mea este alcătuită din bunica, părinţii mei şi fratele meu.

Condiţii de viaţă: locuiesc la curte, într-o casă mare, cu grădină.

Am ales să descriu perioada din liceu, vârsta 14- 18 ani, pentru că a fost foarte
importantă pentru mine.

2. DEZVOLTAREA PSIHICĂ – relaţia cu activitatea de învăţare

Ereditatea – pot spune că îi moştenesc pe părinţii mei, atât din punct de vedere
fizic, cât şi psihic-comportamental.

Din punct de vedere fizic, moştenesc de la mama constituţia corpului, înălţime şi

forme. Conformaţia feţei nu este asemănătoare niciunuia dintre părinţi, ci mătuşii

3
din partea tatălui, fiind ovală. Culoarea ochilor este căprui- verzui, combinată de la
ambii parinţi. Grupa sanguină este aceeaşi cu a tatălui meu, şi anume A2.
Particularităţi ale metabolismului : glanda tiroidă care influenţeaza creşterea în
greutate şi produce anumite dezechilibre hormonale.
Particularităţi ale sistemului nervos : atenţia şi capacitatea de analiză, sunt cele
care intră în structura mea de învăţare analitică.

Mediul :

- mediul socioeconomic : am fost crescută într-un mediu propice unei dezvoltări

armonioase, mi-a lipsit în perioada liceului un calculator, în rest am avut tot ce
mi-a trebuit pentru şcoală.

- mediul socioprofesional : status-rolurile celor care m-au crescut sau au făcut

parte din viaţa mea nu au fost la standarde înalte, ci mai degrabă modeste.
Mama este de profesie cofetar-patiser, iar tata instalator, cu studii medii. Însă
am învăţat din ambele profesii multe lucruri. De la toţi cei din jur am luat
informaţii din toate domeniile, şi anume cei care m-au îndrumat pe parcursul
şcolii, mi-au fost şi exemple de viaţă şi de carieră.

- mediul socioigienic : familia mi-a asigurat mereu condiţiile de igienă pentru

buna dezvoltare fizică şi mentală, eu contribuind la ordinea şi curăţenia din
casă.

- mediul sociocultural : tatăl meu a fost enciclopedia mea generală, având o

foarte bogată cultură generală ; mama mea a fost cea care mi-a insuflat
pasiunea pentru limbile străine latine, alături de matuşa mea. Eu sunt primul
membru al familiei care a ajuns la nivelul universitar de studii, dar toţi au
contribuit la acest aspect, mi-au oferit toate informaţiile, materialele şi
condiţiile necesare pentru a reuşi ce mi-am propus.

- mediul sociocomunicativ şi socioafectiv : relaţiile cu familia mea au fost

dintotdeauna deschise, sincere şi constructive. Încă din copilărie, am beneficiat
de înţelegere, susţinere şi căldură în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor,
dorinţelor şi aşteptărilor mele. Am fost liberă în alegeri, am ştiut să îmi
argumentez ideile şi părerile, iar toţi ai mei au apreciat acest lucru şi mi-au
oferit libertatea de alegere şi de a acţiona în cunoştinţă de cauză. Este adevărat
că au existat situaţii în care am avut reacţii ciudate şi neaşteptate, dar familia
mea a înţeles că sunt parte din dezvoltarea şi creşterea mea. Cea mai apropiată
relaţie am avut-o şi o am cu mătuşa mea, cu care am foarte multe lucruri în
comun.

Educaţia a început în familie, continuându-se la grădiniţă, şcoala primară-

clasele 1-8, ambele în comuna în care locuiesc. Am mers apoi la liceu cu profil

4
matematică-informatică, facultatea de psihologie şi în prezent urmez cursurile
masterului de psihologie educaţională şi consiliere şcolară, în Bucureşti.

Tipul fundamental de activitate: în perioada liceului, învăţarea şi autoinstruirea

au fost dominante în toate acţiunile întreprinse pentru parcurgerea cu succes a
activităţilor specifice acestui ciclu de studiu.

Tipul de relaţii sociale : în ciclul de vârstă 14-18 ani, am dezvoltat relaţii sociale
cu colegii din clasă, din şcoală, cu profesorii, dar şi cu alte persoane pe care le-am
cunoscut în această perioadă. Au fost relaţii de colegialitate, cu sprijin şi ajutor
reciproc, dar şi opuse, cu invidie şi răzbunare. Eu am încercat să îi cunosc pe toţi
cei cu care am avut contact, însă mulţi au fost reticenţi şi au preferat să stea
deoparte. Ca mod de comunicare, am fost sinceră şi deschisă, simţul umorului fiind
un atu, împrietenindu-mă mai rapid cu băieţii decât cu fetele. Am cunoscut şi
colegi mai mari, de la care am avut multe de învăţat, dar şi profesori cu care am
avut legături mai apropiate din prisma diferenţei mici de vârstă.

Tipul de tensiune psihică sau contradicţie internă:

- opoziţii între cerinţele familiale şi şcolare şi posibilităţile elevului de a

răspunde la ele : în timpul liceului, o mare problemă a fost matematica, de aici
provenind o mare tensiune psihică a mea, pentru că eram conştientă că nu pot
să am note mari la matematică şi că părinţii sunt nemultumiţi de randamentul la
această materie.

- opoziţii între cerinţele interne, subiective ale copilului şi posibilităţile grupului

de a răspunde la ele : o cerinţă internă intensă era, în timpul liceului, dorinţa de
afirmare, la clasă, între colegi sau în grupul de prieteni; mi-am satisfăcut
această cerinţă, fiind descrisă ulterior de către colegi ca vorbăreaţă, o bună
confidentă şi nonconformistă.

- opoziţii intre diferitele laturi ale personalităţii copilului : acestea s-au

manifestat din plin din pricina cerinţelor obiectelor de studiu ale profilului, şi
anume latura creativă a fost înnăbuşită în cazul materiilor matematică, fizică şi
chimie, însă explorată în cazul limbilor străine şi limbii române; de asemenea,
au apărut opoziţii între impulsivitatea, lipsa de răbdare şi curiozitatea mea şi
regulile de desfăşurare a orelor de curs (puneam întrebări pentru a-mi clarifica
anumite aspecte ale lecţiei, deranjându-i pe cei neinteresaţi, sau părând penibilă
in faţa celor ce se credeau experţi ; vorbeam cu colegele daca mă plictiseam la
istorie, de exemplu).

Dezvoltarea cognitivă

5
 Vârsta de 14-18 ani este încadrată în stadiul adolescenţei, care corespunde stadiului
operaţiilor formale.

La capitolul dezvoltarea vorbirii şi a limbajului pot înscrie perioada liceală în

stadiul interiorizării: mi-am găsit răspunsurile înlăuntrul meu şi, de cele mai multe ori,
vorbeam cu mine pentru a-mi clarifica anumite aspecte, sau doar pentru a-mi asculta
gândurile.
Pentru a-mi aminti sau reaminti unele lucruri legam un eveniment sau un subiect
de însemnătatea acestora pentru mine; mi-am creat singură acest mecanism şi l-am
utilizat cu succes de multe ori.

Dezvoltarea psihosocială: perioada adolescenţei a presupus pentru mine o

perioadă în care am “experimentat” diverse roluri, pentru a-mi identifica propria mea
personalitate şi a-mi juca propriul rol. Am fost, în ordine aleatorie, Tony Braxton, Mariah
Carey, un personaj feminin din romanul “Patul lui Procust”, poetă. În toate acestea, mi-
am explorat şi expus pasiunea pentru poezie şi muzică, găsind prin intermediul acestor
roluri o modalitate de exprimare a sentimentelor. Nu m-am identificat, dar nici nu m-am
confundat cu vreunul din roluri.

Dezvoltarea judecăţii morale

• Nivelul convenţional (14-16 ani): am jucat un rol nice în perioada liceului, am

fost o bună prietenă, confidentă, o persoana loială şi am respectat regulile (mai
puţin în cazurile de chiul în grup sau copiat). În societate, am fost o elevă care şi-a
făcut datoria, am respectat ordinea socială; am contribuit la echilibrul grupului
prin comunicare cu membrii grupului şi prin idei noi de petrecere a timpului
împreună.

• Nivelul postconvenţional (16-18 ani): am respectat drepturile şi contractele legale

ale societăţii. I-am tratat pe oamenii din jur in mod egal, nu am făcut discriminări
sau excluderi, am căutat să apăr drepturile omului şi să onorez cu demnitate
obligaţiile.

3. ÎNVAŢAREA ŞCOLARĂ

Structura psihologică a învăţării

În procesul de învăţare, reprezentările au jucat un rol important pentru mine,

deoarece erau multe informaţii prezentate în timp scurt şi trebuia să le înţeleg şi apoi să le
reţin într-o oarecare măsură; am reuşit acest lucru extrăgând din fiecare esenţialul.
Gândirea a fost caracterizată de particularizare, analiză, comparaţie şi structurare
euristică a informaţiilor.

6
 Tipul de memorie specific perioadei liceale a fost cel vizual, dar şi auditiv.
Invăţam cu uşurintă lecţii întregi de istorie pe de rost, timp de 1 zi, pentru ca apoi să le
şterg, neprezentând interes pentru mine această materie. De asemenea, era dezvoltată şi
memoria de scurtă durată, însă acumulând tot mai multe informaţii şi însuşindu-mi-le, am
reuşit să le stochez în memoria de lungă durată (exemplu: limba română, limbi străine).
Imaginaţia a avut un rol important în dezvoltarea gândirii şi stocarea informaţiilor,
anume că de fiecare data când mi se prezenta un scenariu, un plan sau o situaţie, îmi
imaginam imediat cum ar arăta în viaţa reală sau ca o fantasmă.
În cazul metacogniţiei, stilul meu cognitiv a fost caracterizat de independenţa de câmp şi
reflexivitate.

Motivaţia a fost intrinsecă, deoarece mi-a plăcut să am rezultate bune pentru

eforturile depuse. Din punct de vedere afectiv, am avut de suferit din cauza anxietaţii
prezente la evaluările de la matematică, pentru că ştiam că este punctul meu slab şi mă
pierdeam când ieşeam la tablă.

Atenţia şi voinţa au fost la intensitate maximă la orele de curs favorite, însă şi în

situaţiile serioase de la materiile de profil. Voinţa a fost mecanismul care mi-a permis să
studiez individual limba engleză acasă, deoarece la liceu nu învăţam nimic nou, iar
atenţia mi-a favorizat o mai bună înţelegere şi însuşire a limbii franceze, pentru că îmi
plăcea foarte mult doamna profesoară şi materia predate.

Comunicarea s-a manifestat prin exprimarea ideilor şi opiniilor, schimbul de

informaţii şi empatia în rândul colegilor, dar şi al profesorilor. Limbajul s-a îmbunătăţit
pe parcurs, cu cât învăţam mai multe lucruri noi şi utile, cu atât observam schimbări
pozitive în acest sens. Respectul şi aprecierea au stat la baza exprimării verbale, în ceea
ce îi priveşte pe colegi şi profesori.

Personalitatea mea nu s-a definit în perioada adolescenţei, însă majoritatea

caracteristicilor s-au păstrat de atunci. Temperamentul era coleric, cu tendinţa spre
nevrotism şi extraversie. Aptitudinile mele erau limbile străine şi prezentările publice ale
lucrărilor. Creativitatea s-a remarcat prin poezii scrise de mine şi prezentate colegilor în
grupul de prieteni din clasă, dar şi prin compoziţiile cerute la clasă ca teme de referat sau
comentarii literare.
Trăsăturile personalităţii: aveam o stimă de sine echilibrată, îmi asumam toate
faptele, mergeam la evenimente culturale cu şcoala.
Opţiunile valorice: eram responsabilă pentru faptele mele, ştiam regulile şi
sancţiunile şcolii, pe care nu le incălcam decât în mod subtil prin chiuluri de grup;
toleranţa nu era prezentă în cazuri extreme de agresivitate sau orice fel de nedreptate.
Nivelul motivaţional era realizat prin independenţă.

Nivelul de integrare al activităţii psihice era reprezentat de învăţarea complexă,

iar zona psihismului preponderent implicată era evidenţiată prin învăţarea cognitivă.

Învăţarea perceptivă s-a realizat prin însuşirea şi clarificarea informaţiilor noi care
au dus ulterior la modificarea percepţiilor despre un anumit subiect.

7
 Învăţarea motrică a fost într-o mare măsură utilizată, deoarece pe aceasta se baza
predarea unei lecţii şi memorarea prin exerciţiu.

Învăţarea verbală a contat foarte mult pentru mine, deoarece pentru a reţine sau
memora anumite lecţii, utilizam “citirea cu voce tare” .

Învăţarea conceptelor a avut loc, în cazul meu, prin asociere şi reprezentare

mentală a obiectului de studiu.

Învăţarea socială specifică mie în perioada liceală era învăţarea prin discriminare
multiplă.

În ceea ce priveşte condiţiile interne ale învăţării, în liceu, la vârsta de 14-18 ani,
nu am avut probleme de sănătate, am putut să mă concentrez asupra studiilor şi am avut
un ritm normal de învăţare. Am fost afectată într-o mică măsură de problemele în
dragoste, însă mi-am găsit refugiul în poeziile în care îmi descriam sentimentele. Nu am
avut aptitudini speciale, făceam însă totul cu drag şi aveam rezultate pe măsură.

Condiţiile externe au fost prielnice procesului de învăţare, la liceu am avut toate

cele necesare pentru o bună pregătire (condiţii foarte bune de igienă, laboratoare bine
dotate, profesori foarte buni). Acasă aveam parte de sprijin şi ai mei imi asigurau un
mediu liniştit şi călduros.

Ca variabile ale învăţării în şcoală, în categoria cognitivă pot include o capacitate

intelectuală normală, cea verbală fiind foarte dezvoltată; ca factori afectivi-sociali, eram
dornică să cunosc mereu lucruri noi, să mă fac remarcată prin lucrări interesante şi
implicarea activă la ore, motivaţia era intrinsecă;
climatul clasei era unul plin de prietenie şi ajutor reciproc, competiţie existând la toate
obiectele de studiu, însă fără şiretlicuri. Printre profesorii foarte bine pregătiţi, s-au
numărat şi unii profesori care nu ştiau cum să ne capteze atenţia sau cum să ghideze
planul lecţiei, fiind foarte timizi sau foarte nervoşi.

4. SISTEMUL PSIHOCOMPORTAMENTAL AL ELEVULUI ÎN

ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE

Perceperea / receptarea materialului de învăţat în şcoală s-a făcut în mod sintetic,

anume că mi-am structurat informaţiile primite astfel încât să le pot accesa mental uşor în
momentul în care mi-au fost cerute; am reţinut şi stocat informaţii importante pentru
fiecare obiect de studiu, reuşind să le îmbin între ele pentru o bună memorare şi corelare
pentru viitor, pentru eventualitatea necesităţii acestora.

8
 Întelegerea, condensarea informaţiei în concepte: reprezentările, manipularea
obiectelor şi rezolvarea problemelor practice au dovedit gradul de întelegere în
majoritatea materiilor.

Stocarea şi actualizarea cunoştinţelor în învăţarea şcolară – memoria vizuală mi-a

folosit în mare parte pentru stocarea cunoştinţelor pe durate scurte de timp, dar şi pentru
păstrarea cu posibilitatea de actualizare pe termen lung.

Utilizarea informaţiilor şi transferul lor: am fost capabilă să îmi însuşesc o mare

parte din informaţii pentru a le putea aplica în alte contexte sau pentru a avansa în
cunoaşterea unei materii.

Interesele mele din liceu erau literare şi creatoare, fiind atrasă foarte mult de
limba română, limbile străine şi poezie.

Nivelul de aspiraţie era destul de înalt, eu fiind obişnuită să am numai note bune
şi recunoaşterea profesorilor. Expectanţa a jucat un rol important în evoluţia mea din
liceu, şi anume eram conştientă de felul în care profesorii se aşteptau să mă pregătesc
pentru materiile lor. De exemplu, la limba franceză, profesoara ştia că îmi place şi sunt
foarte bună la materia ei, şi mereu mă pregăteam pe măsura aşteptării ei.

Trăirile afective legate de motivaţie au fost plăcute în situaţiile cu rezultate bune,

dar şi dezagreabile în situaţii neplăcute.

Atenţia a fost elaborată în baza achiziţiilor, fiind întreţinută voluntar, dar şi de

către profesorii bine pregătiţi. Promptitudinea şi independenţa s-au manifestat la orele de
curs, dar şi în colectivul clasei.

Ca factor de diferenţiere în învăţarea şcolară, comprehensiunea limbajului oral şi

scris, exprimarea orală şi scrisă, atenţia distributivă şi dexteritatea manuală au fost
aptitudinile prin care mi-am uşurat activitatea de învăţare.

Empatia, responsabilitatea socială, controlul stresului, conştiinţa şi încrederea în

sine au fost componentele inteligenţei mele emoţionale în această perioadă.

Independenţa şi autonomia în învaţare s-au manifestat prin conştientizarea

gradului de dificultate al sarcinilor şi efortul necesar acestora, precum şi prin
autoevaluarea în diverse stadii ale procesului de învaţare.

5. SUCCESUL ŞI ESECUL ÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ - EXEMPLU

9
 Succesul şcolar a fost unul de ansamblu, anume că pe toata perioada liceului am
avut rezultate bune la toate materiile (note de 8-10), cu excepţia matematicii (note de 5-
7).
Nu pot spune că matematica a reprezentat un eşec şcolar pentru mine, deoarece nu
am avut situaţii de corigenţă sau repetenţă. Atitudinea mea faţă de succesul şcolar a fost
una pozitivă, pentru că eram conştientă de eforturile depuse şi rezultatele m-au motivat să
perseverez. Ca factori externi, am întâlnit atât în şcoală, cât şi în afara acesteia,
impedimente pentru reuşita şcolară; nu toţi apreciau notele bune, ci încercau să găsească
cele mai mici detalii pentru desfiinţarea mea ca elevă bună. Însă eu studiam pentru că îmi
doream să am rezultate bune la examenul de bacalaureat, să merg la facultate cu fruntea
sus şi să învăţ cât mai multe lucruri utile şi interesante.
Succesul şcolar s-a concretizat prin obţinerea unor medii generale mari (peste
9,50) şi prin recunoaşterea, felicitarea şi respectul profesorilor pentru eforturile depuse
de-a lungul anilor de liceu.

6. FACTORII IMPLICAŢI ÎN DEZVOLTAREA PSIHICĂ A ELEVULUI

MEDIUL ŞCOLAR - MEDIU SOCIAL

Clasa de elevi din care am făcut parte a reprezentat pentru mine un colectiv de
prieteni, oameni deschişi şi inteligenţi, pe care i-am cunoscut în diferite situaţii şi de la
care am avut multe de invăţat. Unii dintre ei erau foarte diferiţi de mine, ca stil de viaţă şi
capacitate de comunicare, au existat diferenţe vizibile în felul cum mă tratau la începutul
clasei a 9-a, însă pe parcurs acestea au dispărut, lăsând loc unei relaţii frumoase. Noi
eram alături la bine şi la rău, ca niste fraţi; eu eram cea care rezolva temele la franceză şi
le distribuiam prin clasă, apelam cu încredere pentru orice problemă la fiecare dintre
colegi. Mâncam laolaltă, chiuleam toţi şi ne distram când ne urmărea diriginta prin
spatele liceului, ne acopeream şi ne susţineam în faţa profesorilor.
În cazul profesorilor, aceştia ne-au perceput ca un grup unit şi ne-au tratat pe toţi
la fel, uşurându-le astfel procesul didactic.
Exista competiţie şi concurenţă, însă nu se soldau cu sentimente de excludere, ură
sau batjocură.

ELEVUL ŞI FAMILIA SA

Părerile părinţilor mei despre activitatea mea de învăţare la liceu au fost luate la
cunoştinţă şi de puţine ori aplicate. Asta din cauza diferenţelor dintre generaţii, sistemului

10
educaţional şi nepăsării mele faţă de opinia celorlalţi. Mă refer la vestimentaţia decentă,
modestă pe care o aveam, fără haine de firmă şi machiaj strident; la implicarea în grade
diferite în activitatea la anumite obiecte de studiu pentru care nu simţeam o atracţie
specială ; la viciile existente în rândul colegilor de clasa sau de şcoală, pe care ai mei le
ştiau, dar pe care nu le practicam.
Ai mei nu m-au împiedicat sau oprit din a face ceea ce îmi doream, din contră m-
au susţinut şi mi-au apreciat rezultatele, recompensându-mă cu fiecare ocazie. Am avut
condiţii bune de studiu acasă, nu eram foarte ocupată cu activitaţile casnice, am avut timp
liber pentru recreere. Nu aveam limite exagerate impuse de ei, mă ocupam singură de
teme şi eu îl supravegheam pe fratele meu în lipsa lor. Mi-au explicat de mică ce
înseamnă să munceşti şi cum să preţuieşti ce ai, nu au avut aşteptări foarte înalte, şi-au
dorit să fiu în stare să mă descurc cu ceea ce învăţ. Au arătat un mare interes pentru
progresul meu şcolar, reuşind să îmi ofere un calculator, cu mari eforturi, pentru a-mi
folosi la informatică, materia de profil (in clasa a 12-a).
Mi-au acordat încredere şi asta m-a întărit şi m-a făcut o luptătoare, aşa cum şi-au
dorit. Şi ei şi eu suntem mândri de asta. Mama mea a fost cea care a venit mereu la
şedintele cu părinţii, pentru a discuta cu doamna dirigintă, însă ştia mereu ce situaţie
aveam la şcoală.

CLIMATUL FAMILIAL : situaţia din familie a fost, cu mici excepţii, una foarte
liniştită, în sensul că nu au existat evenimente grave care să mă împiedice să mă
concentrez la şcoală sau să mă distragă de la studiu acasă. Părinţii m-au menajat pentru că
erau conştienţi că sunt responsabilă şi am nevoie de linişte, căldură şi înţelegere pentru o
bună dezvoltare. Am reuşit să îmbin studiul de acasă cu timpul petrecut cu ai mei, le
ceream ajutorul atunci când nu mă descurcam şi mă ajutau cu placere. Ei găseau timp
întodeauna să petreacă cu mine şi ne distram chiar şi atunci când rezolvam o problemă la
matematică.

SUPORTUL PARENTAL : dezvoltarea mea psihică s-a contruit pe baza

cunoaşterii mele de sine, cu ajutorul părinţilor, prin evidenţierea calităţilor şi abilităţilor
mele. Ei mi-au spus sincer, de fiecare dată, ce am făcut bine şi ce nu, m-au apreciat
pentru rezultatele bune, şi m-au încurajat în situaţiile mai puţin bune. Nu era un capăt de
lume când se întâmpla să iau note sub 8, deşi eu mă simţeam frustrată şi ruşinată când le
spuneam; mi-au explicat că notele nu reflectă întotdeauna cunoştinţele, că depinde de
situaţie, şi contează ce îmi rămâne în cap dupa ce învăţ sau susţin o probă de testare. Nu
am avut parte de nici un fel de abuzuri, am crescut sub ochii părinţilor aşa cum am dorit,
fără regim strict, pedepse absurde sau aprecieri false.
Am fost puternică, am vrut să fiu tratată pe măsură maturităţii în care mă găseam
în liceu, am conştientizat schimbările necesare prin care am trecut şi pe care le-am
depăşit alături de ai mei. Ei mi-au fost cei mai buni prieteni, cei mai buni critici, cei mai
buni susţinători, din toate punctele de vedere. Au avut loc răzvrătiri, certuri şi reproşuri
din partea mea, trecând prin experienţa de apartenenţă la grupul de prieteni din liceu, iar

11
părinţii m-au lăsat să îmi exprim sentimentele explicându-mi ulterior că este normal să
vreau să stiu de ce sunt oamenii atât de diferiţi şi de ce eu credeam că ei greşesc în faţa
mea. Am realizat că sunt norocoasă că mi-au fost aproape, au ţinut mereu să fie prezenţi
la evenimentele din liceu, să mă susţină, să se mândrească cu mine.

PROFESORII din liceu au constituit un colectiv de oameni foarte bine pregătiţi,

pentru mine fiecare dintre ei fiind un model.
Doamna dirigintă a fost ca o a doua mamă, care mă supraveghea, mă îndruma şi
mă încuraja la şcoală. Apelam cu încredere de fiecare dată la dânsa, era acolo pentru
mine. I-am fost recunoscătoare şi am respectat-o şi iubit-o în toţi anii de liceu. La fel de
apropiată am fost de profesoara de franceză, o doamnă extraordinară, cu ajutorul căreia
am continuat să progresez la limba franceză, am studiat mai mult decât aveam acces la
clasa din care făceam parte, mă lua la orele de franceză intensiv şi îmi dădea mereu teme
de gândit, din ce în ce mai grele. Ştia că iubesc această limba, la fel ca dânsa, şi mă
controla mereu, să nu cumva să mă opresc din studiu. La orele dânsei, aveam numai note
de 10, aşteptând să fiu cea mai bine pregătită şi nu îmi permiteam să îi înşel aşteptările; o
singura dată am luat nota 8 pentru că nu îmi terminasem tema. M-a taxat şi m-am simţit
foarte prost faţă de dânsa şi apoi faţă de mine, am început să plâng instantaneu, a fost ca o
palmă pentru mine. Mi-am luat revanşa cu restul notelor de 10, insistând să mă asculte, să
nu îmi stric media. I-am rămas datoare pentru tot ce m-a învăţat şi sunt norocoasă că am
avut ocazia să o am ca profesoară.
Pentru profesoara de matematică, aveam un deosebit respect, dar şi un sentiment
de ruşine pentru că dânsa se străduia să mă facă să înţeleg această materie, însă nu se
prindea de mine mare lucru şi eram frustrată ca nu pot fi la înălţimea aşteptărilor dânsei.
Asta nu a fost însă un impediment pentru o relaţie deschisă şi apropiată, m-a susţinut şi
ajutat efectiv de câte ori aveam nevoie. Notele între 5 şi 7 erau obţinute pe merit, ştiind că
mă străduiesc şi că învăţ.
Pentru profesoara de informatică din clasa a 12-a eram ca o prietenă, la fel ca şi
colegii mei. Ne-a luat de la început cu materialul, pentru că se tot schimbaseră
profesoarele şi noi pierdusem şirul studiului. Eram prima clasă pe care a avut-o şi ne-a
făcut să venim cu drag la orele dânsei, să învăţăm şi să discutăm la fel ca şi cu doamna
dirigintă. Era aproape ca o colegă mai matură decat noi. Am plâns când ne-am luat la
revedere în clasa a-12-a.
Ceilalţi profesori erau asemănători ca mod de relaţionare, însă nu atât de apropiaţi
ca doamnele menţionate mai sus. Erau mai rigizi în predare, dar toţi au ştiut să ne
indrume şi să ne motiveze pentru a ne însuşi informaţiile aduse de către dânsii. Au ştiut
să muleze lecţiile predate pe exemple concrete, pe fapte reale, pentru o bună percepţie şi
înţelegere; au pus accent pe predarea interactivă, pe participarea noastră activă în cadrul
lecţiilor. Astfel, ne-au făcut curioşi şi ne-au dezvoltat în direcţia studiului individual şi
aprofundării prin diverse proiecte, referate sau experimente.

Un lucru important învăţat de la profesorii mei din liceu este metoda didactică şi
faptul că mi-au insuflat pasiunea de a preda în faţa copiilor. De aceea, am lucrat până
acum numai cu copii şi îmi doresc să devin consilier şcolar.

12
 7. RECOMANDĂRI

Privind în urmă, la perioada liceului, personal mi-aş recomanda să fi fost mai

atrasă de materiile de profil şi să le fi îmbinat mai bine cu cele umaniste. Ca personalitate,
nu aş schimba nimic la modul în care m-am dezvoltat psihic, pentru că am crescut frumos
şi sunt mândră de mine. Mi-ar fi plăcut să fiu mai activă la sport, pentru a mă înalţa puţin.
Din perspectiva părinţilor, mi-au spus că şi-ar fi dorit să fi fost mai puţin
descurcăreaţă pentru a apela mai mult la ei.
Profesorii mi-au spus verbal, dar şi în scris, că am fost o elevă bună şi că se
bucură ca m-au avut elevă, deci că nu ar schimba nimic la mine.
Unii colegi au spus că eram cam tocilară, şi că şi-ar fi dorit să chiulesc mai mult şi
să fiu mai puţin serioasă la orele de curs.

13