Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”

Facultatea de Medicină Veterinară

Tiroida secretă hormonii iodați și calcitonina, cu implicare în metabolismul bazal și în

metabolismul calciului și al fosforului.

La animale, disfuncțiile tiroidiene nu evoluează sub formă de sindroame clinic manifeste, ca cele

de la om, ci se manifestă insidios și anevoie de identificat, deși produc perturbări ale producției și

reproducției.

Hipotiroidismul, endocrinoza cea mai frecvent întalnită la animale, poate fi primar,

datorită hiposecreției de TSH, sau secundar, consecutiv deficitului de aport de iod; ca urmare a

consumului de factori gușogeni (care inhibă captarea sau legarea tiroidiană a iodului) conținuți

în: rapiță, soia, mazăre, linte, trifoi alb, varză; a consumului accidental de substanțe antitiroidiene

(tiouree, tiouracil); a tratamentului prelungit cu anumite substanțe medicamentoase cu efect

secundar antitiroidian (ac. paraaminosalicilic, sulfonamide, fenilbutazona).

Hipotiroidismul a fost evidențiat la bovine, ovine, porcine și câini. La tineret se manifestă prin

reducerea ratei de crestere (nanism tiroidian disarmonic – cap mare și membre scurte), întârziere

în schimbarea și creșterea dinților permanenți, deficiențe în mielinizarea prelungirilor neuronale,

în activitatea nervoasă superioară (cretinism tiroidian) și în dezvoltarea gonadelor, hipotermie.

La animalele adulte hipotiroidismul se manifestă prin astenie musculară, mixedem (infiltrație

difuză a pielii și mucoaselor) însoțit sau nu de gușă, reducerea metabolismului bazal (cu cca

40%), hipotermie, diminuarea activității nervoase superioare (dificultăți în elaborarea reflexelor

condiționate), hipogonadism, reducerea producției de lapte și a concentratiei lipidelor din acesta,

îngroșarea pielii și a firelor de păr, alopecie (la porc, câine), deprecierea fanerelor. La femelele

gestante se manifestă cu neviabilitatea nou-născuților sau cu nou-născuți hipotermici, slabi, fară

forță musculară, glabri (piele fără peri), cu gușă și mixedem.

Page 1
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Apariția gușei în caz de hipotiroidie se datorează faptului că în circulație apar hormoni tiroidieni

anormali, care induc secreția de hormoni tireotropi hipofizari, care induc hipertrofia tiroidei.

Hipersecreția de calcitonină a fost descrisă la taurine, fară manifestari clinice, dar cu

hipocalcemie și hipofosfatemie. Este fiziologică în gestație și lactație, dar se poate întâlni și în

insuficiența renală, bronhopatie cronică obstructivă sau hemoragii intestinale, fară a se cunoaște

semnificația creșterii calcitoninei.

Hiposecreția de calcitonină, descrisă la animalele bătrâne, se manifestă prin osteoporoză

(consecutivă decalcifierii oaselor) însoțită de hipercalcemie și hiperfosfatemie.

Hipotiroidismul la câine

Hipotiroidismul este o tulburare a glandei tiroide, care este organul glandular în formă de fluture

localizat la nivelul gâtului, imediat sub laringe. Această glandă este responsabilă pentru

producerea și secretarea hormonului tiroidian (tiroxina), care influențează aproape toate

Page 2
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

sistemele organismului. Tiroxina este hormonul care este responsabil în primul rând de reglarea

ratei metabolice a mai multor țesuturi diferite din organismul animal. În hipotiroidism, nu se

produce o cantitate suficientă de tiroxină, ceea ce determină o încetinire a metabolismului acelor

țesuturi.

Hipotiroidismul este cea mai frecvent întalnită tulburare endocrină (hormonală) la câini și adesea

el se dezvoltă în jurul vârstei de 4-10 ani. De regulă, acesta afectează câinii și cățelele castrate. O

multitudine de rase de câini sunt afectate de aceasta boală, cum ar fi golden retriever-ul,

doberman pinscher-ul, ogarul englez, setter-ul irlandez, teckelul, schnauzer-ul pitic, dogul

german, caniche-ul și nu în ultimul rând, boxerul. De asemenea, boala poate fi întâlnită și la

metiși, precum și la multe alte rase.

Hipotiroidismul poate fi determinat de cauze primare sau poate apărea secundar altor afecțiuni.

În majoritatea cazurilor se constată evoluția unui hipotiroidism primar, ceea ce înseamnă că

există o distrucție a glandei tiroide indusă de un proces inflamator, unul degenerativ sau de o

infiltrație tumorală. Inflamația glandei tiroide se consideră că este produsă de propriul sistem

imunitar al câinelui. Hipotiroidismul secundar se dezvoltă atunci când alți factori determină

tiroida să producă mai puțină tiroxină. Exemple de asemenea factori includ bolile zonelor

cerebrale care reglează activitatea glandei tiroide, distrucția tiroidei apărute în urma terapiei cu

radiații, îndeăartarea chirurgicală a glandelor tiroide sau administrarea anumitor medicamente

care afectează activitatea tiroidei.

Cauza

• Tiroidita limfocitară este o inflamație a glandei tiroide care apare atunci când sistemul imunitar

atacă glanda din greșeală. Există o prevalență crescută a acestei boli la setter-ul englez, boxer,

dalmatian, spaniel-ul Brittany, precum și la alte rase pure de câini.

Page 3
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

• Atrofia foliculară idiopatică este o degenerare a glandei tiroide fară existența unei inflamații.

Cauza acestei afecțiuni este necunoscută, dar poate reflecta stadiul terminal al tiroiditei

(inflamația tiroidei).

• Tumorile tiroidiene (neoplazia) sunt o cauză mai puțin frecventă a hipotiroidismului. Cu

excepția cazului în care tumora afectează ambii lobi ai tiroidei și glanda este distrusă în totalitate,

secreția hormonală, de regulă, rămâne în limite normale.

• Deficitul alimentar de iod este o cauză rară a hipotiroidismului. Majoritatea dietelor comerciale

pentru câini conțin cantitatea adecvată de iod.

• Cretinismul/dwarfismul (nanismul) este un defect congenital rar întâlnit la câini care apare

deoarece hipotalamusul situat la nivel cerebral nu produce o cantitate suficientă de hormon

eliberator de tirotropina (TRH - tireostimulina) sau pentru că hipofiza (glanda pituitară) situată la

baza creierului nu produce o cantitate suficientă de hormon de stimulare tiroidiană (TSH).

Această boală a fost observată la schnauzer-ii uriași și boxeri.

• Tumorile și alte afecțiuni ale hipofizei pot, de asemenea, conduce la o deficiența de hormon

eliberator de tirotropina.

• Îndepartarea chirurgicală a glandei tiroide (tiroidectomia) are ca rezultat o incapacitate de a

produce tiroxina. Tiroidectomia este cel mai adesea efectuată pentru a înlătura o tumoră

tiroidiană la câini.

• Radioterapia si tratamentele cu iod radioactiv pentru tumorile tiroidiene pot, de asemenea,

determina apariția hipotiroidismului.

• Utilizarea unor medicamente, în special a antibioticelor ce contin sulf (sulfonamidele),

afectează activitatea glandelor tiroide și poate avea ca rezultat o scădere a secreției de tiroxină.

Page 4
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Această formă de hipotiroidism poate fi tranzitorie, deoarece glanda își poate reveni la normal în

momentul în care administrarea respectivului medicament este oprită.

Ce ar trebui să urmăriți

Un deficit al hormonului tiroidian afectează funcția metabolică a mai multor sisteme organice.

Ca rezultat, semnele clinice sunt, de regulă, variabile, nespecifice și lente ca apariție. Deși nu

există vreun simptom specific (patognomonic), mai multe semne asociate îl pot face pe medicul

vostru veterinar să fie mai suspicios. Simptomele pot fi reprezentate de:

• Letargie, lipsa interesului de a se juca, câinele doarme mai mult

• Depresie, arierație (înapoiere) mentală

• Intoleranța la efort (obosește cu ușurință)

• Creștere în greutate (fără o creștere aparentă a apetitului) și obezitate

• Intoleranță la rece - caută locurile, suprafețele calde pentru a se așeza, scăderea

temperaturii corporale

• Diminuarea frecvenței cardiace (bradicardie)

• Infertilitate

• Constipație

• Diaree

• Tulburări cutanate cronice, cum ar fi pielea uscată, subțierea firului de păr, căderea

excesivă a părului

• Eventual alte semne neurologice

• Eventual alte anomalii hormonale

Page 5
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Diagnosticul

Hipotiroidismul nu este întotdeauna o boală simplu și direct de diagnosticat. Diverse teste sunt

disponibile pentru a diagnostica aceasta maladie, dar de cele mai multe ori se necesită folosirea

mai multora pentru a realiza acest lucru. Diagnosticarea corespunzătoare va include un istoric

complet al pacientului, o analiză aprofundată a semnelor clinice, o examinare fizică (consult)

amănunțită și teste de diagnostic pentru a evalua funcțiile diferitelor organe, inclusiv pe cea a

tiroidei.

Investigarea pacientului cu scopul de a pune diagnosticul poate include următoarele:

• Istoricul complet și examinarea fizică amănunțită sunt esențiale pentru ajungerea la un

diagnostic corect.

• Hemoleucograma poate pune în evidență o anemie cronică

• Profilul biochimic sangvin poate dezvălui prezența unor nivele crescute ale colesterolului

și altor tipuri de lipide (grăsimi). Uneori parametrii hepatici și creatinkinaza (CK), o enzimă

musculară, pot fi, de asemenea, crescuți.

• Analiza de urină este, de obicei, în limite normale.

• Nivelul de tiroxină (T4) și de tiroxină liberă. Nivelul tiroxinei totale (T4) este frecvent

măsurat. În general, un nivel normal al tiroxinei nu indică faptul că pacientul nu ar avea

hipotiroidism. Cu toate acestea, un nivel scăzut al tiroxinei totale nu confirmă întotdeauna

hipotiroidismul, deoarece alte boli și anumite medicamente pot afecta glanda tiroidă suprimând

nivelurile de tiroxină. În cazul unei valori scăzute a tiroxinei, medical veterinar va trebui să

efectueze alte teste suplimentare pentru a confirma hipotiroidismul. Testarea fracției libere a

tiroxinei (fT4) este, de asemenea, frecvent efectuată. Cu ajutorul acestui test, tiroxina este

Page 6
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

separată de către proteinele transportoare, fapt ce elimină efectele altor boli și ale celor mai multe

medicamente cu privire la nivelurile de T4 măsurate. O valoare scăzută a acestui test este mult

mai elocvent pentru diagnosticarea hipotiroidismului.

• Testul canin TSH. Măsurarea tireostimulinei hipofizare canine (cTSH) se poate, de

asemenea, efectua. Acest test este, de regulă, crescut la câinii cu hipotiroidism. Se produce o

creștere a acestui test deoarece hipofiza detectează faptul că nivelele sangvine de tiroxină

circulantă sunt scăzute, astfel că ea secretă mai mult TSH care va ajunge la tiroida pentru a o

stimula să producă mai multă tiroxină. Mulți dintre medicii veterinari preferă să măsoare nivelele

T4, fT4 și cTSH, toate în același timp, și apoi să le evalueze în comparație unul de celălalt.

Nivelele scăzute ale T4 și fT4 în prezența unui TSH crescut confirmă diagnosticul de

hipotiroidism în majoritatea cazurilor.

• Răspunsul pozitiv la terapia cu levotiroxina sodică, de asemenea, este util pentru

confirmarea diagnosticului.

• Radiografii toracice și abdominale, în anumite cazuri. Aceste examene pot fi normale

(punând în evidentă cel mult starea de obezitate), dar au rolul important de a exclude alte

afecțiuni care prezintă simptome similare hipotiroidismului.

Medicul vostru veterinar poate recomanda teste suplimentare pentru a exclude sau a diagnostica

alte afecțiuni. Acestea sunt selectate de la caz la caz:

• O biopsie de glandă tiroidă poate fi recomandată, mai ales în cazurile în care se

suspecteaza cancerul.

• Scintigrafia tiroidiană (cu technetiu sau cu iod radioactiv) poate fi utilizată pentru

evaluarea funcției glandei tiroide. Glandele hiperactive cresc mai mult radioactivitatea, în timp

ce glandele hiporeactive diminuă radioactivitatea.

Page 7
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

• Măsurarea anticorpilor pentru T4 și tireoglobulina (proteina care leagă tiroxina).

Creșterea nivelelor acestor anticorpi, adesea, indică o inflamație imun-mediată a glandei tiroide.

• De asemenea, pot fi efectuate și alte teste în funcție de semnele clinice și de ce alte boli

sunt considerate ca fiind potențiale alte cauze ale acestor semne.

Diagnosticul diferențial

Având în vedere că istoricul, semnele clinice și aspectul câinilor cu hipotiroidism sunt atât de

variabile, există alte stări de boala sau simptome care adesea trebuie luate în considerare atunci

când se stabilește un diagnostic definitiv. Aceste boli pot fi reprezentate de:

• Hiperadrenocorticismul (sindromul Cushing) este o tulburare endocrină care apare

atunci când organismul produce prea mult hormon cortizon. Problemele dermatologice (de piele)

și ale blănii asociate acestei boli sunt frecvent întâlnite și pot apărea similare cu cele sesizate în

hipotiroidism.

• Deficiența hormonului de creștere este o tulburare hormonala rară care frecvent este

asociată cu căderea părului și apare la câinii de varstă mijlocie din rasele mici și medii.

• Alte cauze ale disfuncției reproductive, cum ar fi infertilitatea, neintrarea în ciclu de

călduri, sângerarea prelungită asociată căldurilor, precum și lipsa libidoului (apetitul sexual)

trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare.

• Bolile neuromusculare (ale mușchilor și nervilor) care afectează nervii cranieni și

laringieni, precum și alți nervi periferici trebuie excluse.

• Alte cauze ale obezității și letargiei trebuie, de asemenea, excluse.

Page 8
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Tratamentul

Din fericire, hipotiroidismul este ușor de tratat și implică administrarea dozelor zilnice de

tiroxină sintetică. Odată ce tratamentul este inițiat, de regulă, el va trebui continuat pe durata

întregii vieți a câinelui.

• Suplimentarea hormonului tiroidian este indicată în tratamentul hipotiroidismului și este

realizată pe tot parcursul vieții animalului.

• Levotiroxina sintetică (T4) este medicamentul specific pentru tratarea hipotiroidismului.

Dozele și frecvența administrării medicamentului sunt determinate de către medicul veterinar,

dar în general, alegerea acestora se face pe baza greutății corporale a pacientului. De regulă,

levotiroxina este administrată de 2 ori pe zi la câini. După ce pacientul începe să răspundă bine la

o anumită marcă de levotiroxină, este de preferat să se folosească respectiva în continuare și nu

să se alterneze și alte mărci.

Îngrijirea la domiciliu

Tratamentul optim solicită o asociere a îngrijirii la domiciliu cu cea medical veterinară de

specialitate. Acasă, administrați toate medicamentele prescrise și observați-vă câinele cu atenție

pentru a sesiza recidiva sau ameliorarea semnelor clinice. Cu ajutorul unei terapii

corespunzătoare, cea mai mare parte a modificarilor clinice asociate hipotiroidismului primar

sunt reversibile. În general, o îmbunătațire a stării generale și a activității pacientului poate fi

sesizată în câteva săptămâni, iar modificările apărute la nivelul pielii și a învelișului pilos (blănii)

se ameliorează în circa 4-6 săptămâni de la debutul tratamentului.

Majoritatea câinilor tolerează suplimentele tiroidiene foarte bine. Supradozarea medicației

tiroidiene determină semne de hiperactivitate (hipertiroidism) și pierderea în greutatea corporală.

Urmăriți-vă câinele pentru a sesiza eventualele semne de anxietate, hiperactivitate, neliniște,

Page 9
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

modificări în mers, consumul excesiv de apă și urinarea excesivă, pierderea în greutate și diaree,

iar în cazul observării oricăruia dintre aceste simptome anunțați-vă imediat medicul veterinar.

Medicul veterinar poate programa retestarea periodică a animăluțului vostru pentru a măsura

nivelele hormonului tiroidian cu scopul de a monitoriza dacă dozele de medicamente sunt

adecvate și dacă simptomatologia prezentă se ameliorează. De regulă, prima reexaminare este

fixată undeva la 4-8 săptămâni după debutul terapiei. Nivelele tiroxinei (T4) sunt deseori

măsurate după aproximativ 4-6 ore de la administrarea tratamentului de dimineață sau imediat

înainte de tratamentul de seară. Ajustarea dozelor de medicamente se va realiza în funcție de

rezultatele acestor teste. Vizitele de reverificare suplimentare sunt mai apoi programate în funcție

de rezultatele acestor teste, modificarile apărute în simptomatologie și orice altă modificare

intervenită în programul de medicație.

Pe tot parcursul vieții câinelui, în mod periodic, va trebui să se repete măsurarea nivelurilor de

tiroxină (T4) pentru a ne asigura că hipotiroidismul este ținut sub control. O testare suplimentară

se va efectua în funcție evoluția clinică a bolii.

Prognosticul în ceea ce privește regresia și ținerea sub control a hipotiroidismului primar este

favorabil. Hipotiroidismul asociat tulburarilor hipotalamusului sau ale hipofizei sau tumorilor de

glanda tiroida are un prognostic nefavorabil.

Prevenirea

Nu există modalităti eficiente de a preveni hipotiroidismul. Cu toate acestea, odată ce tratamentul

este inițiat, multe dintre simptome se remediază în câteva săptămâni.

Page 10
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Hipotiroidismul la pisică

La pisică, forma cea mai comună de hipotiroidism este cea iatrogenă. Se dezvoltă în urma

tratamentelor îndelungate pentru hipertiroidism, cu iod radioactiv; tiroidectomie chirurgicală;

sau utilizarea de medicamente antitiroidiene.

Hipotiroidismul poate fi congenital, datorită unei deficiențe în biosinteza hormonilor tiroidieni

sau incapacitatea glandei tiroide de a raspunde la TSH.

Hipotiroidismul la mânji

La mânji, hipotiroidismul se poate dezvolta, atunci când iepele gestante pasc plante ce conțin

goitrogeni sau sunt hrănite cu diete deficitare sau care conțin cantități excesive de iod. Cel mai

frecvent, hipotiroidismul congenital se dezvoltă în asociere cu un sindrom specific mânjilor nou

născuți, caracterizată prin hipertrofia glandei tiroide și o serie de anomalii musculo-scheletice.

La caii adulți hipotiroidismul apare rar, și deseori ca și la celelalte specii diagnosticul este greu

de precizat.

Page 11
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Hipotiroidismul și carența în iod la animale


Este legat de metabolismul iodului, evoluează secundar datorită deficitului primar de iod, fie
datprită dereglării metabolismului animalelor sub efectul factorilor gușogeni.
Poate evolua în zone geografice unde se întâlnește gușa endemică la om, consecutive deficitului
în aport de iod, sau consecința intervenței factorilor gușogeni. Există 2 tipuri principale de factori
gușogeni:

- Gușogeni de tip tiocianat, care inhibă captarea tiroidiană a iodului și pot fi contracarați
prin administrarea iodului.
- Gușogeni de tip tiouracil, care interferează legarea organică a iodului în tiroidă, pot fi
contracarați numai prin administrarea de hormoni tiroidieni.

Cei din prima grupa se întâlnesc în crucifere, rapiță, semințe de soia,mazăre, linte, bumbac, trifoi
alb, varză și sunt reprezentați de: tiocianatul de potasiu si goitrina.

Hipotiroidismul la bovine

Carența în iod poate fi primară, pe anumite soluri, sau secundară datorată consumui de furaje ce
conțin goitrgeni, excesului de calciu din hrană(inhibă absorbția digestivă a iodului), subnutriției,
deficit de aminoacizi esențialicarența în vitamina A, E, stări de stress, ingestia excesivă de nitrati.

Simptome

La vacile gestante:

- Mortinatalitate;
- Nou născuții sunt neviabili, lipsiți de forță musculară;
- Glabri, prezintă hipertrofia tiroidei și mixedem în regiunea cefalică și membrele
anterioare cu stânjenirea circulației;

Diagnosticul se precizează pe baza determinării iodului din lapte și efectuarea examenului


morfopatologic al gușii avortonului.

Interpretarea concentrației de iod din lapte:

-mai puțin de 20 micrograme/l reprezintă deficit de iod;

Page 12
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

- între 20-30 de micrograme/l reprezintă o carență marginală;

- între 30-50 de micrigrame/l reprezintă suficiență;

- peste 150 de micrograme/l reprezintă exces de iod.

La vacile pentru lapte:

- retenții placentare, infertilitate, subestru;

-scade producția de lapte și procentul de grăsime al acestuia;

- incidență crescută de endometrite catarale.

Profilaxie și tratament

Necesarul de iod nu este bine precizat, aproximativ 400-800 de micrograme zilnic la vaci. Se
recomandă administrarea de sare iodată. Pentru a evita apariția infertilității, a motinatalității și a
avorturilor se recomandă administrarea săptămânală a 350 mg iodură de potasiu/ animal sau
administrarea lunară a 1,5 g iodură de poatasiu/animal în hrană.

Hipotiroidismul la ovine

Există un hipotiroidism ereditar. Gușa hipotiroidiană poate fi întâlnită pe terenuri sărace în iod
sau după consumul plantelor de pe soluri fertilizate cu superfosfați sau nitrați, consecutive
consumului de varză, pir gros.

Simptome

-gușă congenital la miei, mortinatalitate

-Tiroida fetală căntărește pănâ la de 10 ori mai mult decât greutatea normală.

Profilaxie

Preventiv se administrează iodură de potasiu în lunile 4-5 de gestație în hrana oilor. Hormonii
tiroidieni nu se administrează oral la rumegătoare, deoarece se degradează la nivelul
prestomacelor.

Hipotiroidismul la porcine

Este cunoscut la purceii scroafelor carențate primar în iod în zonele de gușă endemică. Apare
consecutive consumului de goitrogeni în cursul gestației, de furaje sau apă ce conțin în exces
azotați.

Simpotome
Page 13
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

-gestație prelungită, mortinatalitate

-nou-născuții prezintă alopecie congenital, mixedem, hipertrofia tiroidei.

- la supraviețuitorii după 5 săptămâni, cap mare, membre scurte, mers legănat,


somnolență,afonie, respirație astmatică.

-purceii cu hipotiroidism sunt recuperabili.

Profilaxia se asigură prin acoperirea necesarului de iod cu sare iodată sau iodură de potasiu. Sau
cu 30 ml soluție Lugol în apa de băut la 25 de scroafe.

Hipertiroidismul la pisici

Hipertiroidismul este o boală comună a pisicilor în vârstă, și frecvent evoluează fară ca


proprietarul să iși dea seama. Cu toate acestea, vestea bună este că această boala poate fi tratată
cu success.

La toate animalele tiroida este format din două parți, câte una pe fiecare parte a traheei. Aceasta
este responsabilă de producerea hormonolir tiroidieni, a căror funcție principal este de a
controla rata metabolismului bazal a animalului.

La unele animale și la om, pot exista situații în care glanda produce o cantitate insuficientă de
hormoni tiroidieni – hipotiroidism.

La pisici este frecventă creșterea cantității de hormone tiroidieni, fapt datorat unor tumori
benigne la una sau la ambele glande.(fig. 1)

Page 14
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Aceste tumori tind să afecteze pisici mai mari- deobicei 12 ani sau mai în vârstă, deși ocazional
s-a descoperit și la pisici în vârstă de 6 ani.

Page 15
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Simpomatologie

Pe masură ce boala evolueză starea generală a pisicii se modifică. Inițial, semnul cel mai comun
este pierderea în greutate. Acest lucru este în mod normal însoțit de creșterea apetitului și uneori
polidipsie. De multe ori pot apărea și alte simptome cum ar fi: vărsături, diaree. Pisicile își pot
modifica și comportamentul, devin neliniștite, hiperactive, miauna des. Deși unele dintre ele
reacționează exact opus: pierderea poftei de mâncare, slăbire, devin letargice.

Pe măsura ce boala progresează apar afecțiuni la nivel cardiac, care pot duce la insuficiență
cardiacă și dificultăți de respirație. Creștere tensiunii arteriale poate duce la hemoragii retiniene
sau poate provoca orbire temporară sau permanentă.

La un examen clinic, o pisică cu hipertiroidism va prezenta în mod normal și alte semne cum ar
fi: ritm cardiac foarte rapid( de obicei mai mult de 200 bătăi pe minut) și o glandă tiroidă mărită
în volum sau „gușă în gât “. În acestă etapă se recomandă efectuarea unui examen serologic
pentru a verifica nivelul hormonilor tiroidieni ai pisicii și de asemenea pentru a evalua starea de
sănătate a ficatului, rinichilor si a celulelor sangvine.

Page 16
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Tratament

Deși hipertiroidismul apare la animalele mai înaintate în vârstă, este o boală tratabilă. Fără un
tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală, starea de sănătate a pisicii se deteriorează,
aceasta apare foarte slabă iar în cele din urmă se instalează insuficiența cardică. Deși acest lucru
poate dura mai multe luni, în final evoluția este fatală.

Există 3 opțiuni pentu tratament. Cea mai avansată metodă se folosește de faptul că iodul se
concentrează la nivelul glandei tiroide a animalelor, ceea ce înseamnă că dacă injectăm o doză de
iod radioactiv la o pisică, aceasta ajunge la nivelul tumorii tiroidiene unde radiațiile omoară
celulele tumorale, fară a provoca afecțiuni în restul corpului. Această tehnică este extrem de
eficientă și foarte sigură. Singura problemă este că pisica rămâne radioactivă pentru aproximativ
4 săptămâni după injecție. Datorită riscului de radiație pentru om și altele animale acest
tratament este aplicat doar în câteva centre medicale, în condiții stricte.

Celelalte 2 tratamente sunt reprezentate de medicația pe bază de comprimate anti-tiroidiene si


tratamentul chirurgical.

Comprimatele anti-tiroidiene, în general aduc nivelul de hormoni tiroidieni la livelul normal in 1-


3 săptămâni. După această perioadă pisicile sunt examinate clinic pentru a verifica greutatea,
încetinirea ritmului cardiac și reducerea apetitului. De asemenea se face și un examen serologic
pentru a verifica dacă nivelul de hormoni tiroidieni a scăzut. Tratamentul trebuie continuat o
perioadă lungă dar cu doze mai mici.

Ocazional pisicile pot prezenta efecte secundare la aceste comprimate, cum ar fi vomă, anorexie.
Singurul dezavantaj este acela că dacă tratamentul este întrerupt, problema poate reapărea. Doza
recomandată se modifică pe parcursul tratamentului, fapt pentru care pisicile trebuie testate
serologic la fiecare 3-6 luni pentru a verifica dacă nivelul de hormoni tiroidieni este menținut.

Operația de extirpare a tiroidelor mărite este o procedură relativ simplă și marea majoritate a
pisicilor reacționează bine la anestezie. Este preferabil ca înainte de operație, cu 2-3 săptămâni,
pisica să fie tratată cu comprimate anti-tiroidiene pentru a normaliza ritmul cardiac și rata
metabolismului pentru a reduce riscurile anesteziei. Principalul avantaj al operației este acela că
pisica își revine complet și imediat după operație și nu mai este nevoie de tratamentul
medicamentos. Singura complicație apare atunci când trebuie îndepărtate ambele glande tiroide,
pentru că nivelul calciului scade timp de 2-3 zile după operație. Din fericire această problemă
este în general rezolvată în câteva săptămâni.

Page 17
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Tipuri de tratament

Tratament Avantaje Dezavantaje

Iod radioactiv  Foarte eficient  Necesită spitalizare


 Nu necesită anestezie  Prețul tratamentului
 Acționează asupra este mare
tuturor țesuturilor  Este un tratament cu
afectate de la nivelul substanțe radioactive
tiroidei.

Chirurgical  Efectele benefice sunt  Pentru pisicile


rapide înaintate în vârstă o
 Nu necesită o îngrijire intervenție
specială postoperatorie chirurgicală este
sau de lungă durată destul de greu de
 Nu apar efecte adverse suportat
 Operația poate fi  Necesită anestezie
facută în aproape orice
cabinet veterinar

Medical – cu tablete  Nu necesită anestezie  Tratamentul își face


 Costurile sunt scăzute efectul în timp
 Este recomandat îndelungat
pisicilor care au mai  Pot apărea efecte
multe afecțiuni pe secundare: letargie,
lângă hipertiroidism stări de vomă, febră.
sau pisicilor foarte  Nu distruge țesuturile
înaintate în vârstă anormale și
 Poate fi folosit ca stabilizează
tratament înainte de producerea de
intervenția hormoni.
chirurgicală

Page 18
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Bibliografie:

1. http://www.animale.ro/articole/hipotiroidismul-la-caini
2. http://www.merckvetmanual.com/mvm/htm/bc/40602.htm
3. http://goofypet.radgs.com/index.csp?pgid=13&cmd=articol&id=54
4. http://www.medicultau.com/boli-si-tratamente/fiziologie/fiziopatologia-tiroidei.php
5. http://www.darwinvets.com/cats/hyperthyroidism
6. Solcan Gh., Boghian V., Rollin F. - "Patologie si clinica medicala veterinara" Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iasi, 296 pag, ISBN 973-7921-61-5, 2005;

Page 19
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”
Facultatea de Medicină Veterinară

Hipotiroidismul și hipertiroidismul la
animale

Student: Turtă Irina


An: V , M.V
Grupa: 767 B