Capitolul 1

A. TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

Reguli generale
1. La începerea programului, persoana care intră prima în laborator trebuie
să se asigure că atmosfera nu este încărcată cu gaze toxice sau inflamabile
provenite de la butelii de gaz sau conducte.
2. Studenţii au acces în laborator numai în prezenţa cadrului didactic.
3. Purtarea halatului alb de protecţie în timpul lucrărilor practice este
obligatorie. Hainele folosite în timpul lucrărilor practice trebuie să fie
simple, să nu aibe elemente volante care să poată încurca efectuarea
lucrării.
4. După efectuarea lucrărilor practice mâinile trebuie spălate folosind
dezinfectante pregătite în acest scop; nu se efectuează lucrări practice
dacă există răni la nivelul mâinilor.
5. În laborator se vor păstra ordinea şi curăţenia perfecte.
6. Se vor utiliza doar acele aparate cu al căror mod de funcţionare studenţii
sunt familiarizaţi. Nu se vor utiliza instalaţiile care nu aparţin lucrărilor
practice din ziua respectivă. Se va solicita ajutorul cadrului didactic ori de
câte ori prevederile lucrării practice o impun sau în cazul în care apar
orice tip de complicaţii în timpul lucrării.
7. Pe mesele de laborator este interzis să se pună alimente, băuturi sau
obiecte de uz personal.
8. În laborator nu se mănâncă şi nu se bea din vesela chimică.
9. Este strict interzis fumatul în laborator.
10. Substanţele chimice (gaze, vaporii) nu vor fi mirosite prin apropierea
directă a nasului de gâtul sticlei de reactiv, ci prin aducerea unui curent de
aer care conţine vaporii substanţelor de la gâtul sticlei prin mişcarea
mâinii în apropierea nasului cu foarte mare precauţie şi fără a se apleca
asupra vasului respectiv.
11. Înainte de a părăsi laboratorul vasele se lasă curate, sticlele cu reactivi se
pun la locul lor, robinetele de apă şi de gaz se închid, se verifică dacă sunt
bine închise buteliile cu gaze, aparatele electrice se decuplează de la reţea
şi se închid luminile.
11
 Reguli de folosire a reactivilor chimici

1. Reacţiile chimice se execută în conformitate cu condiţiile prescrise la

modul de lucru din protocolul de lucrări practice iar masa de lucru se
păstrează în ordine.
2. Nu se aglomerează masa de lucru cu sticlărie, aparate inutile sau lucruri
personale.
3. Trebuie citite cu atenţie etichetele de pe borcane şi sticlele de reactivi.
4. Se interzice să se lase fără supraveghere aparatele în funcţiune.
5. După întrebuinţare, vasele de laborator se spală cu apă de la robinet şi cu
apă distilată.
6. Pentru a cântări probe de produs de natură vegetală trebuie folosit
cântarul tehnic şi nu cel analitic.
7. Se interzice turnarea reactivilor în chiuvetă.
8. Dacă au fost vărsate cantităţi mari de substanţe inflamabile trebuie
imediat închise toate robinetele de gaz, trebuie deconectate aparatele
9. electrice, aparatele de încălzit, trebuie deschise toate ferestrele iar soluţia
vărsată trebuie ştearsă cu o cârpă.
10. Prepararea soluţiilor însoţită de degajare mare de căldură (de exemplu:
diluarea acidului sulfuric, prepararea amestecului sulfocromic din acid
sulfuric concentrat şi dicromat de potasiu, etc.) se efectuează în vase de
sticlă cu pereţi rezistenţi pentru a evita crăparea lor sau în capsule de
porţelan.
11. Pipetarea substanţelor toxice (NaOH; H2SO4; NH3; hipobromit) se face cu
biureta.
12. Eprubeta în care se încălzeşte o soluţie se ţine înclinată într-o parte, nici
spre cel care efectuează operaţia, nici spre persoanele alăturate, pentru a
se evita stropirea în caz de supraîncălzire.
13. Categoriile de reactivi otrăvitori, inflamabili, corozivi, explozivi trebuie
să fie cunoscute de studenţi care trebuie să cunoască de asemenea şi
acţiunea lor asupra organismului prin manipularea lor incorectă.
14. Se va respecta regula generală de a turna acid (acid sulfuric,acid
clorhidric) peste apă şi nu invers. Diluarea acidului sulfuric concentrat
cu apă se face întotdeauna prin introducerea acidului sulfuric în apă
în jet subţire şi cu agitare continuă şi nu invers

Accidente, norme de protecţie, norme de prim ajutor

12
 În cele ce urm e a z ă se vor prez e n t a principalele tipuri
de accid e n t e care pot surve ni în labora t o a r el e de chimie-
fizic ǎ , norm el e de prot ec ţ ie precu m şi norm el e de prim ajutor
car e treb ui e acord a t e perso a n ei accide n t a t e .
Principalele accide n t e care se pot produc e în
labor at o a r el e de chimie- fizic ǎ sunt: intoxica ţ iile, arsurile,
trau m a tis m el e şi electroc u t ările.

Intoxicaţiile pot fi:

- acute, produse datorită pătrunderii în organism a substanţelor
toxice, într-o cantitate care depăseşte limita admisă.
- cronice, produse în urma pătrunderii substanţelor toxice în
organism în cantităţi mici în timp îndelungat. Pătrunderea substanţelor toxice
în organism se poate face: pe cale respiratorie (sub formă de fum, ceaţă,
pulbere), pe cale digestivă, prin piele, de unde, prin difuzie ajung în sânge
(sulfura de carbon, alcool metilic, mercurul, etc.).
Prin piele pot trece: CO, H2S, hidrocarburi, derivaţi aromatici,
insecticide, săruri ale metalelor Pb, Hg, Bi, sulfura de carbon, alcoolul
metilic.
Pătrunderea toxicelor prin piele are loc, în special, în cazul
substanţelor toxice lichide (benzină, toluen, xilen, derivaţi halogenaţi ai
metanului şi benzenului etc.).
De asemenea, toxicitatea creşte o dată cu gradul de nesaturare: etanul este
mai puţin toxic decât etilena, iar aceasta, la rândul ei, este mai puţin toxică
decât acetilena; oxidul de carbon este toxic.
Măsurile de prim ajutor în cazul intoxicaţiilor cu substanţe chimice se
aplică diferenţiat în funcţie de natura reactivului care a provocat intoxicaţia
(tabelul nr.1.1)

MĂSURI DE PRIM AJUTOR:

În caz de intoxicaţii – până la venirea medicului se iau următoarele

măsuri: intoxicatul este scos din încăperea unde s-a produs intoxicarea şi se
aşează culcat într-o încăpere bine aerisită. Hainele care pot împiedica
respiraţia se înlătură. Dacă accidentatul nu respiră i se face respiraţie
artificială.

Tabel 1.1. Măsurile de prim ajutor în cazul intoxicaţiilor cu substanţe chimice

13
 Substanţa toxică Antidot
F2 NH4OH diluat
Cl2 -pulverizarea unei soluţii de Na2CO3
Br2 -inspirarea prin batistă udată cu o soluţie de NH4OH 10% şi
C2H5OH (alcool etilic) în părti egale.
H2S se inspiră aer curat şi cantităţi foarte mici de Cl2
NO
NO2 se recomandă inhalare de oxigen, lapte şi repaus complet
P4 Soluţie 2% de CuSO4
H2 SO4 se tamponează repede pielea cu hârtie de filtru sau cârpă
uscată, apoi se spală pielea cu apă şi se unge locul atins cu
vaselină sau ulei
As2O3 soluţie de MgO

Se recomandă ca accidentatul să fie învelit pentru a nu face o

hipotermie.
Arsurile pot fi:
-termice, provocate de contactul cu corpuri fierbinţi sau ca urmare a
aprinderii substanţelor inflamabile;
-chimice, provocate de contactul cu substanţe caustice (baze sau acizi
concentraţi)
Măsuri de prim ajutor:
În caz de arsuri termice pe suprafaţă mică se vor folosi produsele din
trusa medicală, iar pentru suprafeţe mari se cere intervenţia medicului şi
internarea de urgenţă în secţii specializate.
Arsurile chimice: se vor îndepărta întâi hainele îmbibate cu reactivi
chimici, iar pielea se va spăla cu multă apă. În cazul arsurilor cu acizi,
suprafaţa se spală cu o soluţie de bicarbonat de sodiu 2%, până când rana
indică mediu neutru. Pentru arsurile cu substanţe alcaline spălarea se face cu
o soluţie de acid boric 2%.
Pentru arsurile provocate ochilor se va consulta imediat medicul specialist.
 Dacă pe suprafaţa pielii au nimerit stropi de lichid agresiv ea trebuie
spălată imediat cu apă de la robinet, apoi neutralizată: acidul – cu soluţie
de carbonat de sodiu (sodă calcinată) de 3%, iar baza alcalină – cu
soluţie de acid acetic de 2%.
 Dacă în ochi au nimerit stropi de acid concentrat, spălaţi imediat cu apă
de la robinet, apoi cu soluţie de carbonat de sodiu (sodă calcinată) de
3%, adresaţi-vă urgent medicului. Dacă au nimerit stropi de bază alcalină
se spală cu apă, apoi cu cantităţi mari de soluţie de 0,5% de acid boric, se
adresează urgent la medicului.
Traumatismele prin lovire sunt provocate prin manevrarea greşită a
aparatelor grele,a buteliilor, la prelucrarea şi utilizarea greşită a sticlăriei.

14
 Când se introduc tuburi de sticlă în dopuri de cauciuc perforate,
acestea trebuie înfăşurate într-o pânzǎ şi ţinute în apropierea părţii solicitate
mecanic pentru a evita plesnirea ţevii şi rănirea mâinilor. Pentru uşoara
alunecare a tubului de sticlă prin dop acesta trebuie umectat cu o soluţie de
săpun sau detergent.
Este interzisă ungerea ventilelor şi manometrelor buteliilor cu oxigen
lichid cu grăsimi sau uleiuri sau chiar atingerea acestora cu mâinile unse cu
grăsimi deoarece se pot produce explozii foarte grave.
Măsuri de prim ajutor:
1. Dacă rana este mică, se spală cu săpun şi apă şi se face un pansament cu
sulfamidă pisată. Dacă tăietura este adâncă şi este însoţită de o
hemoragie puternică, se va lega strâns mai sus de rană. Rana se acoperă
cu tifon sterilizat şi se cheamă medicul.
2. Dacă s-a produs lezare cu sticlă în primul rând trebuie înlăturate
cioburile din rană, apoi se dezinfectează cu soluţie alcoolizată de 3% de
iod şi de legat cu pansament steril. Dacă scurgerea e mare, mai sus de
rană se aplică un garou, apoi se consultă medicul.
Electroşocurile pot fi provocate de montările defectuoase ale
aparaturilor electrice. În laboratoarele de chimie se foloseşte în majoritatea
cazurilor curent electric cu tensiunea de 220 V, care poate provoca
electrocutări grave.

Substanţe toxice din industria chimică

HCl
Acidul clorhidric poate duce la intoxicaţii care constau în iritarea
puternică a căilor respiratorii, iar asupra pielii are acţiune corozivă şi iritantă.
În cazuri de intoxicaţii cronice HCl provoacă dureri de cap, insomnii,
distrugerea smalţului care acoperă dinţii.
H2SO4
Acidul sulfuric este un coroziv foarte puternic, acţionând asupra
pielii. Ceaţa sau fumul de H2SO4 ( SO3 amestecat cu picături de H2SO4 ) este
iritantă pentru ochi şi căile respiratorii superioare provocându-se şi sufocare.
NH3
Amoniacul este un gaz incolor cu miros iritant, irită ochii şi căile
respiratorii superioare. În cantităţi mari excită sistemul nervos şi poate
provoca asfixiere, convulsie, uneori moartea.

15
 Compuşi cu Na şi K
Hidroxidul de sodiu sau soda caustică (NaOH) şi hidroxidul de
potasiu sau potasa caustică (KOH) sunt iritante puternice ale pielii şi ale
mucoaselor provocând arsuri adânci care se vindecă greu. Na2CO3 irită
după un contact mai îndelungat.
Hg
Mercurul este singurul metal lichid la temperatura obişnuită care
degajă o cantitate importantă de vapori. În organism pătrunde pe cale
respiratorie şi prin piele. Cazurile de intoxicaţii se caracterizează prin dureri
abdominale, diaree, greţuri şi leziuni ale rinichilor.
Intoxicaţia cronică, numită mercurism, constă în îmbolnăvirea
organelor digestive şi a sistemului nervos şi se manifestă prin: gust metalic,
colorarea albăstruie a gingiilor, stomatite, gingivite, gastrite şi colite cronice,
migrene şi specifice sunt tremurăturile mâinilor şi picioarelor, buzelor,
pleoapelor, limbii. Un compus foarte otrăvitor este clorura mercurică.

Acetilena
Este un gaz. Inspirată provoacă ameţeli şi somnolenţă (are acţiune
narcotică). Prezintă pericol mare de explozie.
Hidrocarburile aromatice (benzen, toluen, xilen)
Pătrund în organism mai ales pe cale respiratorie. Intoxicaţiile acute
se manifestă prin stare de somnolenţă şi pierderea cunoştinţei. În intoxicaţiile
cronice sunt afectate organele generatoare de sânge şi vasele sanguine. Se
remarcă hemoragii din nas şi gingii.
Benzenul
Este un lichd foarte volatil ce pătrunde în organism prin aparatul
respirator şi piele. În caz de intoxicaţii se produc modificări în sistemul
nervos central, observându-se o stare de beţie, ameţeli, slabiciune musculară,
dureri de cap. În cazuri grave se produc convulsii, delir, scăderea tensiunii
arteriale, moartea.
Compuşii fenolici
Fenolul a fost prima substanţă întrebuinţată în dezinfectie.
Actualmente nu se mai utilizeaza ca atare, ci sub formă de derivaţi fenolici,
care au proprietăţi antibacteriene superioare fenolului.
Sunt corozivi pentru materialele din aluminiu, cupru, zinc.
Fenolii au acţiune bactericidă, inclusiv pentru Pseudomonas aeruginosa,
fungicidă şi tuberculicidă; nu au acţiune sporicidă. Prezenţa materialului

16
organic nu influenţează activitatea biocidă. Folosirea fenolilor este limitată
doar pentru dezinfecţia mediului (suprafeţe, aer).
Toxicitatea fenolului
Fenolul este un toxic protoplasmatic care pătrunde în interiorul celulei
prin solubilizarea lipidelor.
Contactul cu pielea: este un iritant puternic pentru piele.
Contactul cu ochii: este un iritant puternic pentru ochi.
Fenolul are simbolul de toxicitate "T" - toxic, otrăvitor.

Derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor aciclice

În doze mici au acţiune narcotică, în intoxicaţiile acute se produc
leziuni ale ficatului, rinichilor şi ale mucoasei intestinale.
Alcoolii
Sunt întrebuinţaţi ca solvenţi şi ca materii prime în diverse sinteze.
Alcoolul metilic este cel mai toxic, pătrunde în organism prin plămâni şi
piele. Intoxicaţia are acţiune narcotică, afecteazǎ funcţiunile intestinale şi
urinare şi provoacă tulburări grave ale vederii şi moartea.
Nitro şi amino - derivaţii hidrocarburilor aromatice
Pătrund în organism pe cale respiratorie sau digestivă şi prin piele
acţionând asupra sângelui şi sistemului nervos, de asemenea provoacă iritaţii
ale pielii şi mucoaselor nazale, dureri de cap, pierderea cunoştinţei. În
intoxicaţiile cronice se produc anemii, măriri ale ficatului şi tuburări
funcţionale ale altor organe. Unii aminoderivaţi provoacă inflamarea vezicii
urinare care poate duce la cancer .

INFLAMAREA. APRINDEREA. AUTOAPRINDEREA. EXPLOZIA

INFLAMAREA
Se produce în urma creşterii locale a temperaturii datorită unei surse
exterioare de căldură, scânteie, flacără.
Ţinând seama de punctul de inflamabilitate lichidele combustibile
pot fi grupate astfel :
- lichide inflamabile: Pi < 28 ºC: benzen, eter etilic, sulfură de
carbon, acetat de butil etc;
- lichide combustibile: Pi= 45°- 100ºC: fenol, anilină, păcură, motorină etc.
Pe lângă pericolul de incendiu datorat substanţelor inflamabile, în
industrie se pot produce incendii ca urmare a autoaprinderilor produse de

17
acumulări de căldură provenite din procese chimice sau biochimice care au
loc în însăşi masa substanţelor.

ARDEREA
Este reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de
degajare de căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă
şi/sau emisie de fum. Arderea este posibilă numai în condiţiile existenţei a
trei factori: prezenţa combustibilului, prezenţa comburantului şi amorsarea
reacţiei prin realizarea energiei de aprindere sau prin sursă de foc.
După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete (combustibilul
reacţionează total, dezvoltând ca produşi de ardere CO2, SO2, vapori de apă,
azot şi în cantităţi mici alte substanţe) şi arderi incomplete. Incendiul poate
fi definit şi ca un proces complex, cu evoluţie nedeterminată definit de
următoarele elemente:
 existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere a
incendiului (de aprindere)
 iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub
control;
 producerea de pierderi materiale în urma arderii;
 necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii
şi lichidării procesului de ardere.

18