Sunteți pe pagina 1din 5

CAPITOLUL 

 III

INTERACŢIUNI  POPULAŢIONALE
                Interactiunile populationale sunt reprezentate de factorii biotici care se
individualizeaza la nivelul sistemului populational prin relatii intraspecifice( se constituie
intre organisme  si populatii apartinand aceleiasi  specii) si prin relatii interspecifice -intre
specii diferite ( Barbu, V., Margineanu, L.-1986).

I.   Relatiile intraspecifice . La anumite animale relatiile intraspecifice inregistreaza doua


tendinte fundamentale: repulsive, care se manifesta prin agresivitate si care explica
diversele antagonisme mergand de la simpla concurenta pana la canibalism; si atractive,
care au drept rezultat gruparea indivizilor sau intalnirea  partenerilor in vederea
reproducerii. (Petre, N.-1974).

             Relatia de concurenta intraspecifica  este generata de pretentii identice ale


indivizilor populatiei pentru spatiul vital, se manifesta atunci cand densitatea creste peste
limita, depasind capacitatea de mediu si are ca rezultat dominanta indivizilor mai rigurosi
asupra celor firavi. Atunci cand densitatea nu este exagerata concurenta intraspecifica se
face in folosul speciei prin reglarea numarului de indivizi, ducand la supravietuirea celor
mai valoroase genotipuri.

Competitia intraspecifica are diferite forme de manifestare la plante: se face in mod pasiv
prin intrecerea pentru apa si lumina. La plante se apreciaza densitatea prin biomasa pe
unitatea lor de aer, un exemplu foarte cunoscut este cel al plantelor cultivate atunci cand
densitatea este mare, randamentul este mic.

Competitia indirecta la animale se face prin excluderea indirecta asigurata de


comportamentul ierarhizarii in populatia de indivizi, eliminare de substante in mediul de
trai. La animale competitia directa are loc prin intoleranta indivizilor, in cazuri extreme
prin canibalism intalnit la multe specii,mai ales la insecte. (Gomoiu, T., M., 2006).

                 Intre insecte fenomenul este destul de raspandit, dar uneori el imbraca aspecte cu
totul monstruoase, asa cum il descrie Fabre in cazul calugaritei (Mantis religiosa), aceasta
insecta feroce care-si mananca partenerul mascul dupa imperechere. In captivitate,
calugaritele (femele) se sfasie intre ele si  cea invinsa este mancata imediat chiar daca au la
indemana hrana din abundenta si inca din cea foarte apreciata, cum ar fi greierii si
lacustele. Canibalismul se intalneste si la unele specii de pesti. Bibanul isi manaca icrele si
chiar o parte din propriul puiet. La pasarile rapitoare mari, daca hrana pentru puiet este
insuficienta, fratele mai mare il mananca pe cel mic (Barbu, V., Margineanu, L.-1986).

II. Relatii interspecifice. Intre populatiile ce coexista intr-o biocenoza se stabilesc conexiuni


relatii interspecifice) ce determina atat structura, cat si functiile biocenozei ca suprasistem
integrator. Cu cat conexiunile sunt mai diverse si variate, cu atat va fi si biocenoza mai
complexa si mai stabila. Intrucat domeniul spatio-temporal in care isi desfasoara
activitatea populatiile componente variaza majoritatea  populatiilor nu interactioneaza
deloc sau foarte putin(  Cogalniceanu, D.-2006).

                Atat populatiile de microorganisme( bacterii, ciuperci, protozoare), cat si cele de


macroorganisme realizeaza concomitent interrelatii multiple, fiind dependente unele de
altele in grade diferite, direct sau indirect. In functie de efectul direct al relatiilor
interspecifice, in natura  pot avea loc interactiuni cu semnificatie pozitiva(+), negativa(-)
sau neutra(0) (Barbu, V., Margineanu, L.-1986).

Relatiile interspecifice posibile intre doua specii sunt: neutralism, protocooperarea,


mutualism(simbioza), comensalism, amensalism(antibioza), competitia si pradatorism si
parazitism. Rolul ecologic al acestor relatii este de reglarea numarului in biocenoza in
mentinerea echilibrului biocenotic (Gomoiu, T., M., 2006).

Tipuri de + - 0
interactiuni intre
doua specii
+ (+ +)mutualism, (- +)parazitism, (+ 0) comensalism

protocooperarea pradatorism
- (+ -)parazitism, (- -) competitia (0 -)amensalism
pradatorism
0 (0 +)comensalism (- 0)amensalism (0 0)neutralism

In continuare voi caracteriza cele 8 tipuri de interactiuni specifice ce se desfasoara intre


doua specii:

1. neutralismul :  populatiile celor doua specii nu se afecteaza reciproc, au preferinte diferite de hrana,
adapost;

2. protocooperarea: este o relatie interspecifica bilateral pozitiva(+ +), in care ambele specii  sunt avantajate.
Convietuirea este de scurta durata, nefiind obligatorie. Unele plante isi asigura fie polenizarea, fie o
dispersie la distanta mare a semintelor, oferind in schimb animalelor ce asigura transportul tesaturi
nutritive, cel mai adesea grupate in jurul florii sau al semintei;

3. mutualism (simbioza): este o relatie obligatorie, ambele populatii profitand de pe urma convietuirii. Acest
tip de relatie este foarte raspandit in natura, majoritatea speciilor convietuind cu altele (Cogalniceanu, D.-
2006). Astfel in simbioza dintre ciuperci  si radacinile plantelor superioare ( micoriza) se intalnesc diferite
grade de dependenta, de la micoriza peritrofa, unde ciuperca nu vine in contact intim cu radacinile,
simbiontii influenteaza totusi reciproc prin metabolitii pe care ii elibereaza in mediu, pana la micoriza
endotrofa care este obligatorie pentru ambii parteneri. In acest caz, simbioza se  mai numeste mutualism.
Exempul clasic il constituie lichenii, organisme ce au luat nastere ca rezultat al relatiilor de mutualism
dintre o  ciuperca si o alga. Exista numeroase cazuri de simbioza  intre animale(protozoare, coelenterate,
viermi, moluste) si alge, acestea din urma  furnizand partenerilor importante cantitati de substante
organice nutritive realizate in procesul de fotosinteza; (Barbu, V., Margineanu, L.-1986).

Relatia mutuala dintre crocodil si pasarea colibri este raspandita pe


valea                                                                                      Nilului in N-E Africii si pana in
nordul Angliei. Dupa ce se hraneste, crocodilul iese pe uscat si sta ore intregi cu gura
deschisa, in timp ce pasarelele alearga printre dintii sai ciugulind lipitori, insecte, resturi de
mancare. Coralii vietuiesc tot cu ajutorul plantelor inferioare. Algele ce traiesc printre
coloniile de polipi preiau CO2 si elibereaza O2. Calciul necesar cresterii coloniei este
absorbit de o alta alga cu care coralii traiesc in simbioza;

4. comensalism: in natura exista numeroase specii care se hranesc  fie permanent, fie ocazional cu resturile
de alimente de la indivizii altei specii sau ii folosesc pe acestia ca adapost. In cadrul acestei asociatii una
dintre specii beneficiaza de pe urma celeilalte, fara insa a o influenta. Cazuri frecvente de comensalism s-
au inregistrat intre sipunculide si alte nevertebrate: corali, polichete, moluste. Sipunculidele sunt niste
viermi ce traiesc in mari si oceane. In interiorul cuiburilor de furnici se intalnesc, adesea numeroase
insecte care profita de adapost, dar se si hranesc cu resturile lor alimentare (Barbu, V., Margineanu, L.-
1986);

5. amensalism:   reprezinta o relatie care nu este obligatorie dintre doua specii, nefavorabila pentru una
dintre ele. De exemplu, unele plante elimina substante toxice ce  inhiba cresterea altor plante( alelopatie),
acest lucru conferindu-le  un avantaj competitional. Acesta este cazul nucului ale carui frunze cazute prin
descompunere genereaza compusi toxici pentru alte specii de plante aflate in jurul lui ;

6. competitia :se refera la interactiunile dintre doua sau mai multe organisme, populatii sau specii ce
utilizeaza aceeasi sursa (habitat sau hrana) disponibila in cantitati limitate. Este un factor determinant in
evolutia speciilor. Competitia poate avea loc intre indivizii aceleiasi specii (intraspecifica) sau intre indivizi
de specii diferite (interspecifica). Deoarece in final competitia poate duce la inlaturarea unuia dintre
competitori si este si costisitoare din punct de vedere energetic, este avantajos sa fie evitata
(Cogalniceanu, D.2006). Macacii sunt maimute foarte adaptabile, care traiesc in cele mai diverse habitate.
De exemplu,  macacii  berberi( magotii) de pe stanca Gibraltarului sunt singurele maimute din Europa care
traiesc in libertate. Grupurile de macaci numara in medie 20 de indivizi. Fiecare membru al grupului are un
rang bine definit, de obicei  mostenit  din partea mamei. Competitia intre grupuri este crancena. Femelele
isi exercita dreptul de a alege, uneori preferand un mascul de rang inferior celui dominant. De asemenea,
se cunosc cazuri in care femelele dominante au rapit nou-nascutii unor femele de rang inferior;

                 Alt exemplu este cel al plantelor superioare care predomina competitia


pentru lumina, dar ele intra in competitie si pentru apa si substantele minerale din
sol.Exigentele pentru lumina difera de la o specie la alta. De pilda, speciile de stejar
necesita mai multa lumina decat cele de fag . La animale  competitia se duce in special
pentru teritoriu, pentru resursele de hrana si, la unele grupe, pentru partnerul de
cuplu(Barbu, V., Margineanu, L.-1986);

7. pradatorism si parazitism: este o relatie obligatorie, benefica pentru pradator(+) si daunatoare pentru
prada(-). Indivizii din populatiapradatorului consuma membrii populatiei prada ca hrana. Acest tip de
relatie se deosebeste de parazitism, deoarece parazitul de obicei nu-si  omoara gazda. Are un rol
important in reglarea numarului de indivizi din ambele populatii si sta la baza retelei trofice din  cadrul
biocenozei. De exemplu, disparitia  unui pradator poate determina o explozie numerica a populatiei ceea
ce poate avea impact negativ la nivelul biocenozei. Un bun  exemplu ar fi  disparitia lupilor ce poate duce
la inmultirea necontrolata a cerbilor si caprioarelor, care pot determina distrugerea completa a plantelor
prin suprapasunat, ceea ce antreneaza si moartea lor (Cogalniceanu, D.-2006).
               Prin parazit se intelege un organism care depinde in mod necesar si direct de o
alta fiinta vie, numita gazda, de la care isi procura substantele necesare construirii
propriei sale fiinte.  Relatiile dintre cei doi  parteneri sunt unilateral positive si
unilateral negative( + -), parazitii aducand intotdeauna prejudicii gazdelor. In general,
parazitismul este mai frecvent pe treptele inferioare ale scarii filogenetice( la
nevertebrate), dar se intalneste, in mod exceptional, si la unele vertebrate( de exemplu
la vampirul Desmodus din America de Sud, care este hematofag).

          Parazitismul este un fenomen foarte raspandit in natura: virusurile sunt in totalitate


parazite; virusii nu se pot inmulti sau reproduce fara ajutorul componentelor celulei din
planta-gazda; printre micoplasme, bacterii, ciuperci si nevertebrate parazitismul este
foarte frecvent(Barbu, V., Margineanu, L.-1986).

            In privinta parazitismului  se poate distinge un parazitism obligatoriu( pentru


parazit) ca acela al viermilor intestinali –Tenia-Limbricus intestinalis, ce mor cand sunt
scosi din corpul gazda si un parazitism facultativ. Unii paraziti permanenti isi schimba
gazdele in cursul metamorfozei. Ca exemplu clasic serveste plasmodiul malariei, a carui
inmultire asexuata se face in organismul uman, iar cea sexuala in corpul tantarului,
transmiterea parazitului facandu-se in timpul  hranirii tantarului cu sangele gazdei (Petre,
N.-1974).

CONCLUZII
                   In natura organismele stabilesc intre ele multiple si complexe relatii, legate de
asigurarea hranei, aparare, reproducere. Aceste relatii imbraca o multitudine de aspecte in
functie de indivizii sau populatiile care interactioneaza si de dinamica factorilor ecologici,
biotici si abiotici, in care se desfasoara.

                   Variatiile neperiodice de mare amploare determina uneori reducerea numerica


a unor populatii, care poate merge pana la exterminarea lor, ceea ce conduce la
modificarea compozitiei biocenozei(Barbu, V., Margineanu, L.-1986).

                 Insectele dintr-o padure sau dintr-o pasune, pestii dintr-un lac, mamiferele dintr-
o savana nu mai traiesc izolate de plante si de alte animale, ci in stransa dependenta unele
de altele. Chiar ierburile dintr-un teren necultivat  sau arborii dintr-o padure formeaza
asociatii variabile, in care fiecare individ depinde de vecinii sai.

                 Se pot distinge relatii  intraspecifice( intre membrii aceleasi specii sau populatii)
si relatii interspecifice ca rezultat al conexiunilor dintre diverse specii de plante si
animale(Petre, N.-1974). In  functie de efectul direct al relatiilor interspecifice, in natura
pot avea loc interactiuni cu semnificatie pozitiva, negativa sau neutra. In cadrul biocenozei
relatiile trofice sunt de o mare complexitate si varietate. Ele au fost totusi grupate in cateva
tipuri: mutualism, protocooperare, comensalism, amensalism, competitia, neutralism,
parazitism si pradatorism. Procesele biotice includ atat aspecte evolutive( cum ar fi
adaptarea si extinctia locala), cat si procese ecologice legate fie de capacitatea de dispersie
caracteristica fiecarei specii in parte, fie de interactiunile dintre specii prezentate anterior.
              Interactiile dintre specii fac parte din caracteristica structurala a biocenozei,
prezenta unei specii intr-o anumita biocenoza depinde in primul rand de biotop.

          Biocenoza apare ca o retea de conexiuni dintre populatiile componente, conexiuni


care determina: integralitatea biocenozei si de fapt a intregului ecosistem; organizarea
biocenozei (numarul si structura nivelelor trofice, lanturi si retele trofice, ca si
functionalitatea acestora); circuitul substantelor( cicluri bigeochimice), fluxul de energie
prin ecosistem, ca si transferul de informatie; autocontrolul ecosistemului ( stabilirea,
rezistenta la perturbari); determina in mare masura, sensul( directia), intensitatea si
formele selectiei, deci determina evolutia corelata a speciilor si, in fine- determina
cantitatea si calitatea productivitatii biologice a ecosistemului.

        Existenta  unor comunicatii intre o populatie si mediul sau ambient biologic


presupune, pe de o parte emiterea unor semnale codificate iar pe de alta parte receptia
semnalelor din mediu prin organe de simt  specializate, decodificarea semnalelor,
interpretarea lor si efectuarea raspunsului adecvat( Nicolae, B.).