Sunteți pe pagina 1din 93

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” DIN TÂRGU MUREŞ

FACULTATEA DE INGINERIE
CURS POSTUNIVERSITAR DE PERFECŢIONARE:
„EVALUAREA RISCURILOR PRIVIND SECURITATEA
ŞI SǍNǍTATEA ÎN MUNCǍ“

METODE DE EVALUARE A RISCURILOR


PROFESIONALE

- Suport de curs -

Conf.univ.dr.ing. BǍBUŢ GABRIEL


Universitatea din Petroşani
Tel: 0744 70 50 89
E-mail: gabriel_babut@yahoo.com

An universitar
2010 - 2011
CUPRINS

1.Prevederile legislaţiei naţionale privind evaluarea riscurilor pentru


securitatea şi sănătatea lucrătorilor…….……….….……………..……………...4
1.1.Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006…………………………….5
1.2.H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 (modificată
din H.G. nr. 955/2010)….......................................................................................6

2.Principiile şi practica generală a evaluării riscurilor profesionale în Uniunea


Europeană………………………………………………………………………….8
2.1.Terminologie………………………………………………………………………9
2.2.Scopul evaluării riscurilor………………………………………………………...10
2.3.Principiile fundamentale ale evaluării riscurilor…………………………………..12
2.4.Metodologia de evaluare a riscurilor……………………………………………...14
2.5.Acţiunile ulterioare procesului de evaluare a riscurilor profesionale……………...18
2.6.Organizarea evaluării riscurilor…………………………………………………..18
2.7.Selectarea persoanelor însărcinate cu evaluarea riscurilor………………………...19
2.8.Informaţiile necesare……………………………………………………………..20
2.9.Sursele de
informaţii……………………………………………………………...21
2.10.Înregistrarea rezultatelor evaluării………………………………………………22
2.11.Urmărirea eficacităţii măsurilor…………………………………………………22
2.12.Controlul şi revizuirea evaluării…………………………………………………
23

3.Stadiul actual al metodelor de analiză a riscurilor şi de evaluare a securităţii


muncii într-un sistem…………………………………………………………….24
3.1.Generalităţi…………………………………………………………………….25
3.2.Principii şi criterii de evaluare a riscurilor, respectiv a securităţii într-un sistem..27
2
3.3.Metode apriorice de analiză a riscurilor şi de evaluare a securităţii muncii
într-un sistem…………………………………………………………………..28
4.Metoda I.N.C.D.P.M. Bucureşti de evaluare a riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională………………………………………….......................35
4.1.Premise de elaborare…………………………………………………………...36
4.2.Descrierea metodei…………………………………………………………….37
4.2.1.Scop şi finalitate…………………………………………………………37
4.2.2.Principiul metodei……………………………………………………….37
4.2.3.Utilizatorii potenţiali…………………………………………………….37
4.2.4.Etapele metodei………………………………………………………….37
4.2.5.Instrumentele de lucru utilizate………………………………………….38
4.3.Aplicarea metodei……………………………………………………………...39
4.3.1.Procedura de lucru……………………………………………………….39
4.3.2.Condiţii de aplicare………………………………………………………40

5.Studiu de caz privind aplicarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucureşti


pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională……...53

Bibliografie……………………………………………………………………..…...70

Anexa 1: Prevederile SR OHSAS 18001: 2008 privind identificarea pericolului,


evaluarea riscului şi stabilirea controalelor……………………………71

Anexa 2: Prevederile SR OHSAS 18002: 2009 privind identificarea pericolului,


evaluarea riscului şi controlul riscului…………………………………73

3
1.
PREVEDERILE LEGISLAŢIEI
NAŢIONALE PRIVIND EVALUAREA
RISCURILOR PENTRU SECURITATEA ŞI
SĂNĂTATEA LUCRĂTORILOR

4
1.1.
LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII
ÎN MUNCĂ NR. 319/2006

 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 conţine următoarele

prevederi care vizează evaluarea riscurilor:

• angajatorul are obligaţia:


 „să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau
preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă”
(art. 7, alin. 4, lit. a);
 „ca, ulterior evaluării [riscurilor] şi dacă este necesar, măsurile de
prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de
către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al
protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul
activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate
nivelurile ierarhice” (art. 7, alin. 4, lit. b);

• angajatorul are obligaţia „să realizeze şi să fie în posesia unei


evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv
pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit.
a).

→ pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru

prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au


obligaţia „să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din
măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe

5
evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de
muncă specifice unităţii” (art. 13, lit. b).

1.2.
H.G. NR. 1425/2006 PENTRU APROBAREA
NORMELOR METODOLOGICE DE APLICARE A
PREVEDERILOR LEGII SECURITĂŢII ŞI
SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ NR. 319/2006
(MODIFICATĂ PRIN HG. NR. 955/2010)

 H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.


319/2006 conţine următoarele articole care vizează evaluarea riscurilor:

• activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate în cadrul întreprinderii


şi/sau unităţii sunt următoarele: „identificarea pericolelor şi evaluarea
riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă respectiv
executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de
muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru” (art.
15, alin. 1, pct. 1);

• „în urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de


lucru se stabilesc măsuri de prevenire şi protecţie, de natură tehnică,
organizatorică, igienico-sanitară şi de altă natură, necesare pentru
asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor” (art. 46, alin. 2); planul
de prevenire şi protecţie va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări
ale condiţiilor de muncă, la apariţia unor riscuri noi şi în urma
producerii unui eveniment (art. 46, alin. 1);

6
• evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la
nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la
riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puţin, în următoarele situaţii (art.
15, alin. 3):
a. ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte
tehnologia, echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele
chimice utilizate şi amenajarea locurilor de muncă/posturilor de
muncă;
b. după producerea unui eveniment;
c. la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
d. la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând
grupurilor sensibile la riscuri specifice;
e. la executarea unor lucrări speciale.

• reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul


securităţii şi sănătăţii în muncă „însoţesc echipa/persoana care
efectuează evaluarea riscurilor” (art. 56, lit. b);

• angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în


muncă cu privire la „evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate,
măsurile de prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel
de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru” (art. 71);

• pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care


desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii,
angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor
respectivi privind „activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii
respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi

7
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii
şi/sau unităţii, în general” (art.82, alin. 2).

8
2.
PRINCIPIILE ŞI PRACTICA
GENERALĂ A EVALUĂRII
RISCURILOR PROFESIONALE ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ

9
2.1.
TERMINOLOGIE

 termenii “pericol” şi “risc” nu au întotdeauna aceeaşi semnificaţie, nici


în legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene, nici în diversele
discipline ştiinţifice;

 definiţiile utilizate sunt următoarele:


• pericol: proprietatea sau capacitatea intrinsecă prin care un element (de
exemplu: materii, materiale, metode şi practici de muncă, tehnologii)
este susceptibil să conducă la materializarea unui eveniment nedorit;
• risc: probabilitatea ca evenimentul nedorit să se realizeze cu o anumită
gravitate, în condiţii de utilizare şi/sau expunere date;
• evaluarea riscurilor: estimarea (eventual cuantificarea) riscurilor
asociate existenţei condiţiilor de manifestare a pericolului la locul de
muncă, având impact asupra stării de securitate şi sănătate a
muncitorilor.

10
2.2.
SCOPUL EVALUĂRII RISCURILOR

 angajatorul are obligaţia generală de a asigura starea de securitate şi de a


proteja sănătatea muncitorilor; evaluarea riscurilor are drept obiectiv să
permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/protecţie
adecvate, cu referire la:
• prevenirea riscurilor profesionale;
• formarea muncitorilor;
• informarea muncitorilor;
• implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea
efectivă a măsurilor necesare.

 evaluarea riscurilor trebuie să fie structurată astfel încât să permită


muncitorilor şi persoanelor care răspund de protecţia muncii:
• să identifice pericole existente şi să evalueze riscurile asociate acestor
pericole, în vederea stabilirii măsurilor destinate protejării sănătăţii şi
asigurării securităţii muncitorilor, în conformitate cu prescripţiile legale;
• să evalueze riscurile în scopul selectării optime, în cunoştinţă de cauză, a
echipamentelor, substanţelor sau preparatelor chimice utilizate, precum
şi a amenajării şi a organizării locurilor de muncă;
• să verifice dacă măsurile adoptate sunt adecvate;
• să stabilească atât priorităţile de acţiune, cât şi oportunitatea de a lua
măsuri suplimentare, ca urmare a analizării concluziilor evaluării
riscurilor;
• să confirme angajatorilor, autorităţilor competente, muncitorilor şi/sau
reprezentanţilor acestora că toţi factorii relevanţi, legaţi de procesul de
muncă, au fost luaţi în considerare;
• să vegheze ca măsurile de prevenire/protecţie, considerate necesare şi
adoptate în baza evaluării riscurilor, să contribuie efectiv la ameliorarea
stării de securitate şi sănătate în muncă.

11
 schema generală a procedurii de evaluare a riscului care include şi
câteva elemente de management al acestuia este următoarea:

1. Stabilirea planului de evaluare a riscurilor profesionale


2. Structurarea evaluării.
Abordarea deciziei privind modul de abordare (geografică, funcţională /axată
pe proces/axată pe flux)
3. Colectarea informaţiilor.
Mediu/sarcini de muncă/persoane expuse/experienţă acumulată
4. Identificarea pericolelor
5. Identificarea persoanelor expuse
6. Identificarea tipurilor de expunere
7. Evaluarea riscurilor.
Probabilitate de producere/gravitatea consecinţelor, în condiţii reale
8. Studiul posibilităţilor de eliminare sau de control a riscurilor
9. Stabilirea priorităţilor de acţiune şi de adoptare a măsurilor de securitate
10. Implementarea şi aplicarea măsurilor de securitate
11. Înregistrarea rezultatelor evaluării.
12. Măsurarea (aprecierea) eficacităţii
13. Controlul (periodic sau în cazul unor modificări în sistem):
• Rezultatele evaluării îşi menţin valabilitatea (nu este necesară nici o altă
acţiune).
• Revizuirea se impune.
14. Urmărirea planului de evaluare a riscurilor.

 Observaţie:
• Conţinutul şi amploarea fiecărei etape depind de situaţia concretă
existentă la locul de muncă analizat (de exemplu, numărul de muncitori,
materialele utilizate, accidentele de muncă şi bolile profesionale
înregistrate, tehnologiile aplicate, caracteristicile locului de muncă şi
riscurile specifice).

12
2.3.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE
EVALUĂRII RISCURILOR

 evaluarea riscurilor reprezintă studiul sistematic al tuturor aspectelor


procesului de muncă susceptibile de a genera evenimente nedorite, al
mijloacelor de eliminare a pericolelor şi al măsurilor de prevenire/protecţie
aplicabile pentru controlul acestor riscuri;

 evaluarea riscurilor trebuie să fie condusă de conducerea la vârf, care


va consulta şi/sau va implica direct toţi factorii afectaţi/interesaţi: angajator,
conducere la vârf, muncitori şi reprezentanţii acestora;

 evaluarea riscurilor comportă următoarele etape:


a. Identificarea pericolelor;
b. Identificarea muncitorilor (sau a altor persoane) care pot fi expuse la

aceste pericole;
c. Estimarea calitativă sau cantitativă a riscurilor;
d. Examinarea posibilităţilor de eliminare a riscurilor;
e. Aprecierea necesităţii de a stopa adoptarea altor măsuri vizând
prevenirea sau reducerea riscurilor.

 evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă:


• locuri de muncă fixe (de exemplu, birouri, ateliere, şcoli);
• locuri de muncă evolutive (de exemplu, şantiere de construcţii, docuri,
şantiere navale);
• locuri de muncă mobile (de exemplu, locurile de muncă temporare
pentru întreţinerea canalizărilor urbane, vizite de inspecţie).

 evaluarea riscurilor pentru locurile de muncă relativ imuabile (birouri,


ateliere de construcţii sau de confecţii etc.):
• va ţine seama de condiţiile uzuale;
• nu va fi reiterată atunci când locurile de muncă sunt comparabile;
• va lua în considerare necesitatea unei evaluări revizuite sau diferite
atunci când circumstanţele se schimbă, de exemplu, prin introducerea de
echipamente sau tehnologii noi.

13
 evaluarea riscurilor la locurile de muncă în care circumstanţele şi
condiţiile se modifică implică o abordare care să faciliteze luarea în
considerare a acestor schimbări; riscurile pot fi evaluate de o manieră
generală, astfel încât principiile de eliminare şi control să rămână valabile,
chiar dacă locul de muncă se modifică (principiile de construire a unor
schele de calitate se pot aplica pe toate şantierele de construcţii; în
agricultură se va ţine cont de succesiunea anotimpurilor şi de influenţa ei
asupra muncii în exterior;

 evaluarea riscurilor:

• nu va fi realizată exclusiv de către angajator sau de reprezentanţii


acestuia; la acest demers vor fi asociaţi şi muncitorii sau reprezentaţii
lor, care trebuie consultaţi în timpul procesului de evaluare şi informaţi
cu privire la concluziile obţinute şi măsurile preventive adoptate;

• va ţine cont de eventuala prezenţă la locurile de muncă a muncitorilor


altor întreprinderi sau a altor categorii de personal; prin însăşi
prezenţa lor, aceştia sunt expuşi riscurilor existente dar, pe de altă parte,
este posibil ca ei să expună unor riscuri noi personalul permanent;

• va lua în considerare interacţiunile potenţiale dintre activităţile proprii


şi cele ale întreprinderii deservite; angajatorii al căror personal execută
lucrări în alte întreprinderi (de exemplu, lucrări de montaj, întreţinere,
service) trebuie să vegheze la securitatea şi sănătatea personalului
propriu;

• va lua în considerare vizitatorii (studenţi, elevi, public, pacienţi în


spitale etc.), deoarece adesea aceştia nu sunt conştienţi de riscuri şi
ignoră măsurile de protecţie; din acest motiv se recomandă stabilirea
unui regulament destinat vizitatorilor, aceştia urmând să primească un
rezumat vizând măsurile de prevenire şi protecţie ce trebuie urmate.

14
2.4.
METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR

 deşi nu există un principiu universal valabil privind metodologia de


evaluare a riscurilor, totuşi două reguli sunt esenţiale în domeniu:
• evaluarea trebuie astfel structurată încât toate pericolele şi riscurile
potenţiale să fie analizate;
• când un risc a fost identificat, prima întrebare la care trebuie căutat un
răspuns este dacă pericolul asociat nu poate fi eliminat.

 operaţii care pot fi incluse în abordările (sau combinaţiile de abordări)


posibile ale evaluării riscurilor:
• observarea mediului specific locului de muncă;
• determinarea tuturor sarcinilor de muncă specifice locului de muncă
considerat, pentru a exista certitudinea că toate vor fi luate în
considerare în cadrul evaluării;
• analiza riscurilor induse de diferitele sarcini de muncă;
• observarea modului de desfăşurare a proceselor de muncă, pentru a se
verifica conformitatea procedurilor aplicate cu cele stabilite şi
inexistenţa unor riscuri suplimentare;
• analiza modurilor de operare, pentru evaluarea expunerii la pericol;
• analiza factorilor externi de influenţă;
• analiza detailată a factorilor psihologici, sociali şi fizici susceptibili să
contribuie la starea de stres la locul de muncă, precum şi interacţiunea
acestora cu factorii organizaţionali şi de mediu;
• analiza dispoziţiilor adoptate în vederea asigurării condiţiilor de
securitate, îndeosebi cu referire la existenţa sistemelor de evaluare a
riscurilor datorate noilor tehnologii şi materiale şi la actualizarea
informaţiilor privind riscurile.

 criterii aplicabile pentru evaluarea riscurilor:


• prescripţii legale;
• norme şi recomandări publicate
• principii de ierarhizare ale măsurilor de prevenire a riscurilor:
→ evitarea riscurilor;
→ înlocuirea elementelor periculoase prin altele nepericuloase sau
mai puţin periculoase;
→ combaterea riscurilor la sursă;
→ acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă în raport cu
măsurile de protecţie individuală;
→ luarea în considerare a evoluţiei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice;
→ ameliorarea continuă a nivelului de protecţie.

15
 selectarea modului de abordare a procesului de evaluare depinde de
următoarele elemente:
• natura locului de muncă (de exemplu, permanent sau temporar);
• tipul de proces (de exemplu, operaţii repetitive, procese
variabile/evolutive, lucrări executate în baza unor comenzi);
• particularităţile sarcinii de muncă (de exemplu, sarcini repetitive,
ocazionale, de tipul tratamentelor pe loturi de piese sau aplicarea
sezonieră a pesticidelor, sarcini cu risc major cum ar fi intervenţiile în
sistemele energetice sau penetrarea spaţiilor izolate);
• complexitatea tehnică a locului de muncă.

 în practică, este deseori utilă conceperea procesului de evaluare ca un


demers structurat pe etape succesive:
• evaluarea globală - constă în efectuarea unui distincţii nete între
riscurile majore, pentru care măsurile de securitate sunt cunoscute şi
aplicate pe scară largă şi riscurile ce necesită o analiză detaliată;
aceasta trebuie:
→ să recenzeze, dacă este posibil, riscurile ce pot fi eliminate;
chiar dacă acest obiectiv este deseori irealizabil, el trebuie
întotdeauna să reprezinte o prioritate;
→ să analizeze riscurile care nu necesită acţiuni noi şi, ca
urmare, fonduri suplimentare (de exemplu, unelte de mână corect
concepute şi utilizate în regim normal);
→ să identifice riscurile în general cunoscute, pentru care
măsurile de securitate sunt nu doar simplu de identificat, ci şi
disponibile;
→ să indice punctele pentru care se impune o evaluare
completă, bazată pe tehnici mai complexe; în fapt acesta înseamnă
ierarhizarea riscurilor.
• evaluarea riscurilor care impune o analiză amănunţită - această
etapă poate implica necesitatea recurgerii la tehnici complexe de
analiză, în funcţie de situaţia concretă.
• dacă evaluarea globală este apreciată ca insuficientă, analiza
suplimentară va include cel puţin următoarele etape:
1. identificarea tuturor pericolelor de la locul de muncă;
2. identificarea tuturor persoanelor ce pot fi expuse pericolelor,
inclusiv a grupelor de muncitori expuse în mod special
3. estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor
preventive efectiv aplicate;
4. adoptarea deciziilor privind noile măsuri aplicabile în scopul
eliminării şi/sau reducerii riscurilor, cu raportare la codurile de
bună practică;
5. stabilirea priorităţilor vizând măsurile preventive luate în
considerare.
16
1. Identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul de muncă
a. consultarea şi asocierea angajaţilor şi/sau a reprezentanţilor
acestora, pentru a le cunoaşte percepţia asupra riscurilor profesionale;
b. examinarea sistematică a tuturor aspectelor sistemului de muncă,
incluzând:
• analiza modului de derulare a procesului de muncă (deoarece
practica curentă nu concordă cu prescripţiile, indiferent de natura
acestora: legale, tehnologice etc.); situaţiile ce trebuie examinate
cu prioritate cuprind lucrul în instalaţiile cu tehnologii noi,
întreţinerea, curăţenia, precum şi urgenţele previzibile;
• luarea în considerare a operaţiilor intermitente;
• analiza evenimentelor neprogramate, dar previzibile, de tipul
întreruperilor activităţii din diferite cauze.
c. identificarea aspectelor legate de muncă ce pot induce pericole, cu
accent asupra celor asociate activităţii profesionale
d. utilizarea în sens larg a noţiunii de pericol, pentru a se putea ţine
cont nu numai de pericolele menţionate pe lista de control, ci şi de
modul în care angajaţii interacţionează cu pericolele, modificând
astfel nivelul de risc.

2. Identificarea tuturor persoanelor ce pot fi expuse pericolelor, inclusiv


a grupelor de muncitori expuse în mod special
→ se recomandă să:
 să se ţină seama de categoriile de personal care interacţionează,
direct sau indirect cu pericolul;
 să se acorde o atenţie specială grupelor de muncitori expuşi în
mod curent unor riscuri majore.

3. Estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive


efectiv aplicate
→ această modalitate de estimare poate:
• fi, pe de o parte, o tehnică foarte simplă, bazată pe “bunul simţ
comun” şi care nu necesită, nici aptitudini specializate, nici
mijloace de analiză complexe;
• reprezenta, pe de altă parte, baza unui studiu complet privind
securitatea şi sănătatea în muncă, integrând tehnici de analiză
cantitativă a riscurilor, ceea ce constituie o necesitate în cazul
proceselor complexe caracterizate prin riscuri majore;
• să se situeze, între cele două extreme, cum este cazul proceselor şi
tehnicilor relativ complexe sau al pericolelor sanitare ce pot fi
greu de identificat şi care necesită analize şi măsuri suplimentare.

17
4. Adoptarea deciziilor privind noile măsuri aplicabile în scopul
eliminării şi/sau reducerii riscurilor, cu raportare la codurile de bună
practică
→ obiectivul acestei etape vizează garantarea protecţiei muncitorilor
în raport cu cerinţele legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă;
→ acţiunile ulterioare concluziilor evaluării riscurilor:

CONCLUZII ACŢIUNI
Riscuri nesemnificative pentru Sfârşitul evaluării. Nu este necesară adoptarea nici unei
moment şi pentru care nu se poate măsuri suplimentare.
prognoza, în mod raţional, o creştere
în viitor.
Riscuri aflate în domeniul de Ameliorarea gradului de protecţie, dacă este posibil.
acceptabilitate, de exemplu, la un Sfârşitul evaluării. Respectarea normelor implică
nivel conform normelor naţionale aplicarea efectivă a sistemului de prevenire implementat
sau comunitare. de către angajator.
Riscuri controlate în prezent, dar care Măsuri ce permit îmbunătăţirea protecţiei, stabilizarea,
pot creşte în viitor, existând pericoluleliminarea, controlul şi minimalizarea riscurilor de
ca sistemele de securitate să expunere mărite.
funcţioneze defectuos sau să fie Determinarea măsurilor suplimentare ce permit controlul
greşit utilizate. situaţiilor de risc major, materializate în pofida măsurilor
preventive aplicate anterior.
Riscuri potenţiale care nu sunt Compararea măsurilor efectiv aplicate cu codurile de
considerate a priori ca generatoare de bună practică. În cazul evidenţierii unor lipsuri,
accidente de muncă sau boli identificarea soluţiilor de îmbunătăţire a măsurilor de
profesionale. prevenire şi protecţie.
Riscuri corect controlate, dar Eliminarea riscurilor sau modificarea sistemului de
inacceptabile (în baza principiilor management al riscurilor, în scopul conformării cu
generale enunţate în art. 6, paragraful principiile de bună practică în vigoare.
2 din Directiva 89/391/CEE).
Riscuri ridicate şi greşit (sau Identificarea şi aplicarea măsurilor provizorii imediate
insuficient) controlate pentru (dacă este cazul, chiar oprirea funcţionării sistemului de
moment. muncă).
Evaluarea exigenţelor pe termen lung.
Absenţa elementelor semnificative Continuarea procesului de colectare a informaţiilor până
privind existenţa sau inexistenţa la obţinerea uneia dintre concluziile menţionate anterior.
riscurilor. Între timp, se va minimiza expunerea prin aplicarea
prescripţiilor.

5. Estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive


efectiv aplicate
→ este esenţial ca acţiunile destinate eliminării sau prevenirii
riscurilor să fie ierarhizate; la stabilirea priorităţilor se va lua în
considerare gravitatea riscului, consecinţele probabile ale unui
incident, numărul de victime potenţiale şi intervalul de timp necesar
pentru implementarea măsurilor de prevenire.

18
2.5.
ACŢIUNILE ULTERIOARE PROCESULUI DE
EVALUARE A RISCURILOR PROFESIONALE

 concluziile unei evaluări a riscurilor profesionale ar trebui să


determine:
• dacă riscul este controlat în mod adecvat;
• în caz contrar, care sunt opţiunile pentru reducerea riscurilor;
• priorităţile de acţiune;
• dacă pot fi adoptate măsuri destinate ameliorării nivelului de protecţie
sanitară şi a securităţii muncitorilor;
• ce alte categorii de personal pot fi afectate de către riscurile identificate.

2.6.
ORGANIZAREA EVALUĂRII RISCURILOR
 angajatorilor li se recomandă stabilirea şi implementarea unui plan de
acţiune destinat eliminării şi/sau controlului riscurilor ar trebui să
cuprindă:
• iniţierea, organizarea şi coordonarea evaluării;
• nominalizarea persoanelor competente pentru a realiza evaluarea;
• consultarea reprezentanţilor muncitorilor în ceea ce priveşte stabilirea
modalităţilor de nominalizare a persoanelor competente pentru a realiza
evaluarea;
• furnizarea informaţiilor, formarea şi alocarea resurselor necesare
personalului însărcinat cu procesul de evaluare;
• asigurarea unei coordonării adecvate între evaluatori (dacă este cazul);
• implicarea conducerii la vârf şi participarea angajaţilor;
• stabilirea măsurilor de control şi revizuire a evaluării riscurilor;
• supravegherea respectării cerinţei ca măsurile de prevenire şi protecţie
să ţină seamă de rezultatele evaluării;
• urmărirea măsurilor de prevenire şi protecţie, pentru verificarea
eficacităţii acestora;
• informarea muncitorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la
concluziile evaluării şi a măsurilor adoptate.

19
2.7.
SELECTAREA PERSOANELOR ÎNSĂRCINATE CU
EVALUAREA RISCURILOR

 în orice tip de organizaţie, decizia finală vizând desemnarea persoanelor


însărcinate cu evaluarea riscurilor aparţine angajatorului; evaluarea
riscurilor poate fi realizată de:
• angajatori;
• persoane din cadrul organizaţiei desemnate de către angajator;
• servicii externe de consultanţă.

 competenţa persoanelor însărcinate cu evaluarea riscurilor


• evaluarea riscurilor trebuie încredinţată unei echipe
pluridisciplinare;
• persoanele însărcinate cu procesul de evaluare a riscurilor îşi vor
justifica competenţa demonstrând că posedă următoarele aptitudini:
→ înţeleg abordarea generală a evaluării riscurilor;
→ posedă capacitatea de a aplica concret la locul de muncă şi pentru
sarcina considerată orice metodă apreciată drept relevantă, ceea ce
implică, printre altele:
 identificarea problemelor de sănătate şi securitate a muncii;
 evaluarea acţiunilor necesare şi a priorităţilor;
 propunerea opţiunilor disponibile pentru eliminarea sau reducerea
riscurilor şi evidenţierea avantajelor asociate;
 evaluarea eficacităţii măsurilor propuse;
 promovarea progreselor şi practicilor curente în materie de
securitate şi sănătate în muncă.
→ recunoaşterea cazurilor în care metodele de evaluare nu sunt apte să
ofere rezultate pozitive fără asistenţă externă, admiţându-se
necesitatea recurgerii la servicii externe specializate.

 relaţia dintre evaluatori şi serviciile de prevenire


• dispoziţiile adoptate pentru asigurarea evaluării riscurilor şi a
sarcinilor de prevenire, control şi urmărire, constituie exclusiv
responsabilitatea angajatorului; în întreprinderile mici această
activitate poate fi încredinţată unei singure persoane, în cele mai mari şi
complexe funcţionează compartimente specializate, în care sarcinile
specifice revin mai multor persoane care îşi asociază cunoştinţele,
competenţele şi experienţa.

20
2.8.
INFORMAŢIILE NECESARE

 persoanele însărcinate cu evaluarea riscurilor profesionale ar trebui să


dispună de cunoştinţe şi/sau informaţii referitoare la:
• pericolele şi riscurile a căror existenţă şi mod de manifestare sunt deja
cunoscute;
• echipamentele, materialele şi tehnologiile folosite în procesele de
muncă;
• procedurile şi modul de organizare al sistemului de muncă, precum şi
interacţiunile dintre executanţi şi celelalte elemente componente ale
sistemului;
• natura, probabilitatea, frecvenţa şi durata expunerii la pericole;
• raportul existent între expunerea la un anumit pericol şi gravitatea
consecinţelor;
• normele şi prescripţiile legale aplicabile riscurilor profesionale;
• elementele considerate ca bună practică, în domeniile în care nu există
norme legale specifice.

 atunci când muncitorii mai multor firme îşi desfăşoară activitatea la


acelaşi loc de muncă, evaluatorii trebuie să îşi transmită informaţiile
referitoare la riscurile specifice operaţiilor efectuate de muncitorii fiecărei
firme şi la măsurile de securitate şi sănătate în muncă adoptate.

21
2.9.
SURSELE DE INFORMAŢII

 informaţiile necesare în procesul de evaluare pot proveni din următoarele


surse:
• analiza activităţii profesionale în scopul de a prevedea evenimentele
nedorite, în special în cazul evaluărilor cantitative;
• consultarea şi/sau participarea muncitorilor şi/sau a reprezentanţilor
acestora;
• fişele, cărţile tehnice, manualele de utilizare ale producătorilor şi
furnizorilor de echipamente, materii prime şi materiale;
• informaţiile furnizate de specialiştii în securitate şi sănătate sau asociaţii
profesionale care deţin cunoştinţe şi experienţă în domeniu;
• bazele de date şi periodicele specializate;
• informaţiile în domeniu disponibile la serviciile sau organismele
naţionale competente;
• datele statistice privind accidentele de muncă, bolile profesionale şi
incidentele;
• instrucţiunile, manualele şi modurile de operare scrise pentru locul de
muncă;
• rezultatele măsurătorilor privind parametrii semnificativi;
• datele depersonalizate furnizate în baza supravegherii medicale;
• literatura ştiinţifică şi tehnică;
• normele şi standardele definite de organismele de standardizare
naţionale, europene sau mondiale;
• exigenţele minimale în materie de securitate şi sănătate în muncă, aşa
cum sunt ele definite în anexele la Directiva 89/654/CEE.

22
2.10.
ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR EVALUĂRII
 se recomandă consemnarea într-un dosar a rezultatelor şi concluziilor
evaluării riscurilor profesionale; modul de apreciere a riscurilor trebuie să
poată fi justificat, iar dosarul să indice:
• că un plan de evaluare a riscurilor profesionale a fost conceput şi aplicat
efectiv;
• modul de transpunere în practică a planului;
• riscurile particulare sau deosebite (de exemplu, riscurile de infectare);
• grupele de muncitori expuşi în mod particular (de exemplu, electricieni,
gunoieri, artificieri etc.);
• alte tipuri de riscuri majore;
• după caz, deciziile adoptate în cursul procesului de evaluare, inclusiv
informaţiile pe baza cărora respectivele decizii au fost adoptate, atunci
când evaluarea riscurilor nu a fost realizată pe baza unor norme sau
recomandări publicate;
• normele publicate sau toate celelalte categorii de indicaţii aplicate;
• măsurile recomandate pentru reducerea riscurilor şi ameliorarea
protecţiei;
• modalităţile de verificare/control ale evaluărilor.

 dosarul de evaluare a riscurilor va fi completat cu concursul (consultarea


şi participarea) muncitorilor şi/sau a reprezentanţilor lor şi va fi pus la
dispoziţia acestora pentru informare;

 dosarele de evaluare a riscurilor trebuie puse la dispoziţia:


• muncitorilor desemnaţi de către angajatori să îşi asume responsabilităţi
specifice în raport cu securitatea şi sănătatea în muncă;
• reprezentanţilor muncitorilor care au responsabilităţi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

2.11.
URMĂRIREA EFICACITĂŢII MĂSURILOR
 în urma evaluării riscurilor se vor adopta dispoziţii care să permită
programarea, organizarea, urmărirea şi controlul măsurilor de
prevenire şi protecţie în scopul verificării eficacităţii lor;

 informaţiile obţinute prin supraveghere servesc ca bază de referinţă


pentru controlul şi revizuirea evaluării riscurilor.

23
2.12.
CONTROLUL ŞI REVIZUIREA EVALUĂRII

 evaluarea riscurilor nu este un demers unic; ea trebuie revăzută şi


revizuită, atunci când este cazul, din mai multe motive, dintre care pot fi
menţionate:
• evaluarea poate antrena modificări în procesul de muncă; efectele
implementării unor astfel de modificări vor fi analizate a priori, însă se
recomandă reevaluarea ulterioară a condiţiilor de muncă pentru stabilirea
impactului practic al schimbărilor;
• măsurile de reducere a riscurilor pot afecta unele componente ale
sistemului de muncă;
• evaluarea:
→ poate să nu îşi menţină valabilitatea, deoarece datele şi informaţiile
de bază sunt perimate la un moment dat;
→ poate fi îmbunătăţită;
→ trebuie revizuită în vederea actualizării.
• măsurile de prevenire şi protecţie în vigoare sunt insuficiente sau
inadecvate din punct de vedere al noilor informaţii şi tehnici de
securitate disponibile;
• ca urmare a concluziilor obţinute prin cercetarea unui accident de
muncă sau incident; în ambele cazuri se pot obţine informaţii
importante asupra riscurilor identificate şi a măsurilor necesare pentru
evitarea unor evenimente similare.
 incidentele reprezintă situaţii definite cel mai frecvent ca evenimente
nedorite care nu conduc la consecinţe asupra executanţilor sau sistemului de
muncă; executanţii pot furniza informaţii extrem de utile despre incidente,
informaţii care să fie folosite în cadrul evaluărilor a priori a riscurilor; din
acest punct de vedere este determinant ca angajatorii să dezvolte climatul de
încredere şi colaborare adecvat, pentru ca executanţii să fie conştienţi de
importanţa semnalării incidentelor;

 C.S.S.M. deţine un rol important prin colectarea informaţiilor, sprijinirea


cercetării cauzelor incidentelor şi identificarea măsurilor de prevenire;

 în marea majoritate a cazurilor, se recomandă refacerea evaluării


riscurilor la intervale de timp regulate, stabilite în funcţie de natura
pericolelor şi de amploarea modificărilor care pot interveni în sistemul de
muncă supus analizei.

24
3.
STADIUL ACTUAL AL METODELOR DE
ANALIZĂ A RISCURILOR ŞI DE
EVALUARE A SECURITĂŢII MUNCII
ÎNTR-UN SISTEM

25
3.1.
GENERALITĂŢI
ELEMENTELE RISCULUI
(după SR EN ISO 14121-1: 2008 Securitatea maşinilor. Aprecierea riscului.
Partea 1: Principii)

Expunerea persoanei (persoanelor) la


RISCUL pericol
GRAVITATEA
este
PROBABILITATEA APARIŢIEI
funcţie şi
Probabilitatea apariţiei
acelei daune evenimentului
referitor la de
daunei posibile periculos
pericolul
care poate rezulta
considerat
din pericolul Posibilitatea de a evita sau limita
considerat dauna

 GRAVITATEA (severitatea daunei posibile):


• gravitatea leziunilor sau afectării sănătăţii (uşoară, gravă, deces);
• extinderea daunei (o persoană, mai multe persoane).

 PROBABILITATEA DE APARIŢIE a daunei:


→ Expunerea persoanelor la pericol depinde de:
• necesitatea de acces în zona periculoasă (de exemplu, pentru funcţionare
normală, mentenanţă sau reparaţii);
• natura accesului (de exemplu, alimentare manuală cu materiale);
• timpul petrecut în zona periculoasă;
• numărul persoanelor care acced;
• frecvenţa accesului.
→ Probabilitatea de apariţie a evenimentelor periculoase depinde de:
• fiabilitate şi alte date statistice;
• istoricul accidentului;
• istoricul afectării sănătăţii;
• compararea riscurilor.
→ Posibilităţile de evitare sau limitare a daunei sunt funcţie de:
• persoanele care pot fi expuse la pericol (pericole) (calificate, necalificate);
• viteza de apariţie a evenimentului periculos (brusc, rapid, lent);
• orice formă de conştientizare a riscului (prin informaţii generale, prin observare
directă, prin intermediul semnalelor de avertizare şi a dispozitivelor indicatoare);
• posibilităţile umane de a evita sau limita dauna (posibil, posibil în anumite
condiţii, imposibil);
• experienţa practică şi cunoştinţe (referitoare la maşină, referitoare la o maşină
similară, fără experienţă).

26
PROCESUL ITERATIV PENTRU PENTRU REDUCEREA
RISCULUI
(după SR EN ISO 14121-1: 2008 Securitatea maşinilor. Aprecierea riscului.
Partea 1: Principii)

START

Determinarea
limitelor maşinii

Identificarea Analiza
pericolelor riscului

Estimarea
riscului
Aprecierea
riscului
Evaluarea
riscului

DA
Riscul a fost
SFÂRŞIT
redus în mod
adecvat?

NU

Reducerea riscului
(vezi SR EN ISO 12100-1: 2004, clauza
„5.Strategie de reducere a riscului”)

27
3.2.
PRINCIPII ŞI CRITERII DE EVALUARE A
RISCURILOR, RESPECTIV A SECURITĂŢII
ÎNTR-UN SISTEM

 Evaluarea nivelului de securitate/risc a muncii într-un sistem


reprezintă punctul de plecare şi, totodată, baza ştiinţifică pentru stabilirea
priorităţilor în acţiunile de prevenire.

 Criteriile şi metodele de evaluare s-au dezvoltat în pas cu evoluţia


generală a conceptului de securitate a muncii, respectiv cu diversele teorii
privind geneza accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

 Există două posibilităţi de evaluare a nivelului de risc, respectiv de


securitate a muncii, într-un sistem:
→ evaluare postaccident/boală profesională („a posteriori”) - se bazează
pe analiza statistică a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
produse; criteriile de evaluare folosite sunt indicatorii statistici de tipul
coeficienţilor (indicilor) de frecvenţă şi de gravitate;
→ evaluarea preaccident/boală profesională („a priori”) se bazează pe
analiza riscurilor, înainte de a se materializa în accidente sau boli
profesionale; criteriile de evaluare sunt nivelurile de risc.
→ pentru ambele posibilităţi menţionate demersul poate fi:
• inductiv (direct) - se porneşte de la cauză spre efect;
• deductiv (indirect) - se porneşte de la efect spre cauză.

 Principalele metode apriorice existente în prezent pot fi grupate în


patru mari categorii :

1. controale şi verificări de rutină, apărute în faza „centrată pe


maşină” a evoluţiei conceptului de securitate a muncii;

2. metode bazate pe modelul Heinrich, apărute în faza „centrată pe om”;

3. metode bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor, aplicabile sistemelor


tehnice uşor de definit, dar care nu iau în considerare factorul uman;

4. metode bazate pe ergonomia sistemelor, având o sferă mai largă, de


optimizare a funcţionării sistemului şi tratând problemele de securitate a
muncii doar la modul implicit şi secundar.

28
3.3.
METODE APRIORICE DE ANALIZĂ A
RISCURILOR ŞI DE EVALUARE A SECURITĂŢII
MUNCII ÎNTR-UN SISTEM

29
INSTRUMENTE DE NIVEL DE MOD DE
SCOP UTILITATE LIMITE
LUCRU APLICARE APLICARE
1.METODE TIP „CONTROALE Şl VERIFICĂRI”
• Depistarea deficien- • Norme • Instalaţie • Inspecţii ale organis- • Eficacitate bună pentru • Nu iau în considerare
ţelor echipamentului • Instrucţiuni (extrase) • Loc de muncă melor specializate: riscurile tehnice deficienţele de proiectare,
tehnic în raport cu • Atelier - externe • Se utilizează când stabilire şi repartizare a
normele de securitate • Întreprindere - interne nivelul de risc este sarcinii de muncă
a muncii foarte ridicat, iar • Nu iau în considerare
riscurile evidente şi erorile executantului
majore • Nu surprind riscurile
sporadice şi cele datorate
unor vicii ascunse ale
elementelor implicate în
procesul de muncă
• Analiza este de ordin
general, evaluarea pur
calitativă, iar procedeele
de lucru sunt puţin sau
deloc participative
2.ANALIZA RISCURILOR DUPĂ MODELUL HEINRICH
• Identificarea • Fişe de observaţii tip • Operator • Observaţie directă a • Eficacitate bună în • Metodele se axează pe
acţiunilor periculoase Heinrich, Lefevre, • Loc de muncă procesului de muncă stabilirea erorilor analiza acţiunilor
şi a condiţiilor Ramsey executantului operatorului
periculoase • Aplicabilitate în • Utilizează ca model de
întreprinderi de tip referinţă comportamentul
taylorist (muncă sigur, mărime dialectică,
normală normată pe greu de cuantificat
operaţii şi mişcări) • Metodele sunt non-
participative, iar
evaluarea calitativă

29
INSTRUMENTE DE NIVEL DE MOD DE
SCOP UTILITATE LIMITE
LUCRU APLICARE APLICARE
3.METODE BAZATE PE TEORIA FIABILITĂŢII SISTEMELOR
3.1.ANALIZA MODURILOR DE DEFECTARE Şl A EFECTELOR LOR (AMDE)
• Evaluarea nivelului • Scheme-bloc • Scheme tehnice • Experţi cu dublă • Metodă directă, • Nu ia în considerare
de risc al unui sistem • Tabele sinoptice simple: specializare (în inductivă (cauze - decât factorul tehnic
tehnic • Scală de evaluare a - maşină tehnologie şi efect) • Face abstracţie de ceilalţi
gravităţii şi probabi- - aparat securitate) • Posibilitate de factori implicaţi în
lităţii defectărilor - subansamblu cuantificare a riscului procesul de muncă:
• Grilă de evaluare a la sisteme tehnice executant - sarcină de
riscurilor • Eficienţă maximă în muncă - mediu
faza de concepţie • Poate conduce la tabele
• Poate constitui un mari, chiar pentru sisteme
instrument de simple
aprofundare în cadrul • Cost ridicat
analizelor de securitate • Competenţă deosebită a
a muncii analistului
3.2.ANALIZA ARBORELUI DE DEFECTE (AAD)
• Analiza fiabilităţii • Arbori logici • Sisteme tehnice • Experţi cu dublă • Metodă indirectă, • Se limitează la sectorul
sistemelor tehnice • Simboluri complexe specializare deductivă (efecte - tehnic
• Scheme logice (sistemele analizate cauze) • Stabilirea „evenimentului
şi securitate) • Posibilitate de cuantifi- de vârf” necesită o
care a riscurilor tehnice cunoaştere perfectă a
• Aplicabilitate bună în sistemului
faza de concepţie • Presupune elaborarea
• Prelucrare automată a unui arbore cauzal pentru
datelor fiecare eveniment
• Cost ridicat
• Volum mare de muncă
• Competenţă înaltă a
analistului
• Nu prezintă remedii

30
INSTRUMENTE DE NIVEL DE MOD DE
SCOP UTILITATE LIMITE
LUCRU APLICARE APLICARE
3.3.ANALIZA PRELIMINARĂ A RISCURILOR (APR)
• Analiza riscurilor • Tabele sinoptice • Proiectarea • Specialişti în • Metodă directă, • Metoda a fost concepută
pentru sisteme • Arbori logici subansamblurilor proiectare sisteme inductivă pentru industria
tehnice în vederea elaboraţi în baza unui avioanelor şi a altor tehnice şi securitate • Permite eliminarea aeronautică şi este
îmbunătăţirii model teoretic sisteme tehnice unor deficienţe de particularizată pentru
proiectării • Fişe de analiză proiectare care conduc acest domeniu
• Grilă de evaluare a la mărirea fiabilităţii şi • Poate fi extinsă şi la alte
consecinţelor pentru securităţii sistemelor domenii, utilizând alte
domeniul aeronautic tehnice grile de evaluare
• Este axată pe factorul
tehnic
• Volum de muncă mare,
cost ridicat
• Specializare şi
competenţă deosebită a
analistului

4.METODE BAZATE PE ERGONOMIA SISTEMELOR


4.1.METODA HAZOP (Hazard Operability)
• Optimizarea • Tabel, cuvinte - • Loc de muncă, • Observaţie directă, • Activităţi care se • Nu se poate aplica decât
sistemului om - cheie procese continue deducţie după desfăşoară în procese la procese automatizate
maşină: analiza procesului continue (exemplu ind. chimică)
- productivitate • Necesită o deosebită
- condiţii de muncă rigoare pentru aplicare

31
INSTRUMENTE DE NIVEL DE MOD DE
SCOP UTILITATE LIMITE
LUCRU APLICARE APLICARE
4.2.METODA DSF (Diagnosis Safety Form)
•- • Listă de control • Întreprindere • Completarea • Permite elaborarea • Metoda nu oferă o tratare
• Chestionare închise chestionarelor de unui „pre-diagnostic" sistemică, bazându-se
către executanţi intern al problemelor exclusiv pe opiniile
• Prelucrarea şi de securitate, care executanţilor
interpretarea datelor ulterior se profundează • Instrumentele de lucru
de către specialişti prin alte metode (check-list şi chestionar)
interni (serviciul de sunt închise şi nu
securitate a muncii) epuizează categoriile de
probleme de securitate
(lipsă de model teoretic)
4.3.METODA DCT (Diagnostique des Conditions du Travail)
•- • Baterie de evaluare – • Întreprindere • Răspunsuri dirijate • Aplicabilă în • Abordare sociologică,
chestionare specifice, • Sector pe bază de întreprinderile deschise care nu evidenţiază decât
închise chestionare, culese dialogului social în secundar aspectele de
de o echipă inter- • Permite obiectivarea securitate a muncii
disciplinară externă celor mai critice
condiţii de muncă şi a
mecanismelor care le
determină
4.4.METODA SDQ (Safety Diagnosis Questionaire)
• Identificarea • Chestionar închis, • Loc de muncă • Răspunsuri culese de • Permite stabilirea • Se limitează la analiza
situaţiilor periculoase detaliat, asupra • Activitate expertul în securitate incompatibilităţilor activităţii operatorului
(configuraţii critice) activităţii de la operatori între activitatea • Utilizează un model
operatorului operatorului şi teoretic simplist, care nu
condiţiile tehnice şi permite o abordare
organizatorice date sistemică
• Metodă participativă (se
bazează în bună parte pe
aprecierile operatorului)

32
INSTRUMENTE DE NIVEL DE MOD DE
SCOP UTILITATE LIMITE
LUCRU APLICARE APLICARE
4.5.METODA MORT (Management Oversight and Risk Tree)
• Identificarea: • Chestionar deschis, • Întreprindere • Se aplică de către • Metodă bazată pe un • Nu surprinde toate
- omisiunilor în structurat pe baza • Atelier serviciul de model teoretic detaliat elementele implicate în
prevenire unui model logic securitate intern sau care permite o analiză accident, axându-se pe
- factorilor de risc experţi, formaţi pertinentă a organizare şi mai puţin pe
asumaţi pentru această deficienţelor de factorii tehnici
- erorilor de metodă conducere şi organizare • Analiza este foarte
management al • Permite evaluare a complexă şi necesită
riscurilor priori şi a posteriori experţi în domeniu
(deficienţe de
organizare)

4.6.METODA I.E.R.C.M. - Bucureşti


• Evaluarea solicită- • Tabel cu solicitări • Loc de muncă • Analiza locurilor de • Permite stabilirea şi • Pentru evaluarea
rilor impuse de posibile muncă de către o ierarhizarea securităţii muncii
condiţiile specifice • Scală de evaluare cu echipă specializată solicitărilor la care este prezintă doar interes
locurilor de muncă 5 niveluri (medici, ergonomi, supus organismul uman metodologic
• Stabilirea contraindi- igienişti) la un anumit loc de
caţiilor la încadrarea muncă
profesională

33
INSTRUMENTE DE NIVEL DE MOD DE
SCOP UTILITATE LIMITE
LUCRU APLICARE APLICARE
4.7.METODA RENAULT - FRANŢA
• Evaluarea • Tabel cu factori de • Loc de muncă • Observaţie directă • Permite stabilirea • Securitatea muncii se ia
ergonomică a influenţă • Analiză, prelucrare profilului analitic al în considerare numai în
condiţiilor de la • Scală de evaluare cu date şi interpretare organizării ergonomice secundar, ca unul din
locurile de muncă 5 niveluri făcute de experţi a locului de muncă, factorii de influenţă a
rezultând şi unele condiţiilor
aspecte ale securităţii • Metoda se axează pe
muncii optimizarea organizării
ergonomice a locului de
muncă

4.8.METODA LEST - FRANŢA


• Evaluare socio- • Tabel cu domenii de • Întreprindere • Analiză socio- • Permite identificarea • Metoda pune accent pe
ergonomică a solicitări, factori de • Atelier ergonomică: locurilor de muncă oboseala provocată de
condiţiilor de muncă influenţă şi parametri • Loc de muncă - observaţie directă critice sub aspectul condiţiile de muncă şi
• Scală de evaluare cu - chestionare securităţii muncii, în mai puţin pe riscurile de
10 niveluri - discuţii dirijate contextul evaluării accidentare şi
globale a condiţiilor de îmbolnăvire profesională
muncă

34
4.
METODA I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI DE
EVALUARE A RISCURILOR DE
ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE
PROFESIONALĂ

35
4.1.
PREMISE TEORETICE

Fig. 1 Relaţia risc – securitate

Fig. 2 Curba de acceptabilitate a riscului

36
4.2.
DESCRIEREA METODEI
4.2.1.SCOP ŞI FINALITATE
 determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de
muncă, sector, secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi
evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
 aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE
EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc
global pe loc de muncă care constituie baza fundamentării programului de
prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru
locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.

4.2.2.PRINCIPIUL METODEI
 identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă)
pe baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului
pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim
previzibile;
 nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu
nivelul de risc.

4.2.3.UTILIZATORI POTENŢIALI
 metoda poate fi utilizată:
• în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă pentru integrarea principiilor
şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă;
• în faza de exploatare pentru îndeplinirea de către personalului de la compartimentele
de protecţie a muncii din întreprinderi a următoarelor atribuţii:
→ analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;
→ fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.
 aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane
specializate atât în securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată
(evaluatori + tehnologi).

4.2.4.ETAPELE METODEI
1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);
2. identificarea factorilor de risc din sistem;

3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;


4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;

37
5. propunerea măsurilor de prevenire.
4.2.5.INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE

 Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)


• este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată,
principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă
(executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).

 Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra


organismului uman (Anexa 2)
• este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor;
• cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului
uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-funcţională
a organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei.

 Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii


factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3)
• este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate
a producerii lor;
• gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic,
funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de M.S. şi M.M.S.S.F.;
• clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E.

 Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4)


• cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul
analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie.

 Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)


• construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în
aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

 Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)


• este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a
riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;
• acest formular cuprinde:
 date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de
muncă;
 date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
 componentele generice ale sistemului de muncă;
 nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
 explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi
(descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);
 consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
 clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
 nivelul de risc.

38
 Fişa de măsuri propuse (Anexa 7)
• este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat,
rezultate din evaluarea locului de muncă.

39
4.3.
APLICAREA METODEI

4.3.1.PROCEDURA DE LUCRU

 Constituirea echipei de analiză şi evaluare


• echipa de analiză şi evaluare va cuprinde specialişti în domeniul securităţii
muncii şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate;
• înainte de începerea activităţii membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu
metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru;
• este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi
proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate;
• după constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea metodei,
se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.
 Definirea sistemului de analizat (loc de muncă)
• în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:
 identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de
funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de
muncă, precum şi a maşinile şi utilajele folosite (parametrii şi caracteristici
funcţionale) etc.;
 precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în
sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor
verbale date în mod curent etc.);
 descrierea condiţiilor de mediu existente;
 precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe
baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte
normative incidente.
• informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele
întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului
pentru executant, caietele de sarcini, buletinele de analiză a factorilor de mediu,
norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii) şi din discuţiile purtate cu
lucrătorii de la locul de muncă analizat.
 Identificarea factorilor de risc din sistem
• în această etapă se stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă
evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncţii
poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare;
• identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcţionării
sistemului şi deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză
verbală cu tehnologul, prin aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin
simularea pe un model experimental sau prin procesare pe computer;
• factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă
(Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de
manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază
respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi
dimensiuni, curba Cz etc.).

40
 Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
• pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se utilizează
lista din Anexa 2;
• gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3;
informaţiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se
obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de
muncă respectiv sau la locuri de muncă similare;
• pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din Anexa 3;
încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică
sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal,
lunar, anual etc.); intervalele respective se transformă ulterior în frecvenţe exprimate
prin număr de evenimente posibile pe an;
• rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a
riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6).
• cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste
niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o ierarhizare a
dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei
ierarhizări a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul
cel mai mare de risc;
• nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a
nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru ca rezultatul
obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de
ponderare rangul factorului de risc (ri), care este egal cu nivelul de risc; formula de
calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
∑ ri ⋅ R i
i =1
Nr = n
∑ ri
i =1
• nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a
nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);
• atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de
muncă (Anexa 6).
 Stabilirea măsurilor de prevenire
• pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului
de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate,
conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), în
ordinea:
 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
• se ţine cont şi de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire:
 măsuri de prevenire intrinsecă;
 măsuri de protecţie colectivă;
 măsuri de protecţie individuală.
• măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).

4.3.2.CONDIŢII DE APLICARE
 locul de muncă analizat trebuie să fie bine definit (scop, elemente componente);

41
 existenţa unei echipe de evaluare, complexă şi multidisciplinară, care să includă specialişti
în securitatea muncii, proiectanţi, tehnologi, ergonomi, medici de medicina muncii etc.

42
ANEXA 1
LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1.Executare defectuoasă de operaţii
• comenzi;
• manevre;
• poziţionări, fixări, asamblări;
• reglaje;
• utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
• întârzieri;
• devansări.
1.3.Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
• pornirea echipamentelor tehnice;
• întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice;
• alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice
etc.) ;
• deplasări, staţionări în zone periculoase;
• deplasări cu pericol de cădere:
 de la acelaşi nivel:
- prin dezechilibrare;
- alunecare;
- împiedicare;
 de la înălţime:
• prin păşire în gol;
• prin dezechilibrare;
• prin alunecare.
1.4.Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operaţii
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCĂ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU
CERINŢELE DE SECURITATE
1.1.Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2.Absenţa unor operaţii
1.3.Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
• efort static;
• poziţii de lucru forţate sau vicioase;
• efort dinamic.

43
2.2.Solicitare psihică :
• ritm de muncă mare;
• decizii dificile în timp scurt;
• operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;
• monotonia muncii.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mişcări periculoase
1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
• organe de maşini în mişcare;
• curgeri de fluide;
• deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2.Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor
funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitaţiei:
• alunecare;
• rostogolire;
• rulare pe roţi;
• răsturnare;
• cădere liberă;
• scurgere liberă;
• deversare;
• surpare, prăbuşire;
• scufundare.
1.1.4.Deplasări sub efectul propulsiei:
• proiectare de corpuri sau particule;
• deviere de la traiectoria normală;
• balans;
• recul;
• şocuri excesive;
• jet, erupţie.
1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:
• înţepătoare;
• tăioase;
• alunecoase;
• abrasive;
• adezive.
1.3.Recipiente sub presiune
1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC


2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2.Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1.Curentul electric:
• atingere directă;
• atingere indirectă;
• tensiune de pas.

44
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1.Substanţe toxice
4.2.Substanţe caustice
4.3.Substanţe inflamabile
4.4.Substanţe explozive
4.5.Substanţe cancerigene
4.6.Substanţe radioactive
4.7.Substanţe mutagene

5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC


5.1.Culturi sau preparate cu microorganisme:
• bacterii;
• virusuri;
• richeţi;
• spirochete;
• ciuperci;
• protozoare.
5.2.Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)
D. MEDIU DE MUNCĂ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1.Temperatura aerului:
• ridicată;
• scăzută.
1.2.Umiditatea aerului:
• ridicată;
• scăzută.
1.3.Curenţi de aer
1.4.Presiunea aerului:
• ridicată;
• scăzută.
1.5.Aeroionizarea aerului
1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7.Zgomot
1.8.Ultrasunete
1.9.Vibraţii
1.10.Iluminat:
• nivel de iluminare scăzut;
• strălucire;
• pâlpâire.
1.11.Radiaţii
1.11.1.Electromagnetice:
• infraroşii;
• ultraviolete;
• microunde;
• de frecvenţă înaltă;
• de frecvenţă medie;
• de frecvenţă joasă;
• laser.

45
1.11.2.Ionizante:
• alfa;
• beta;
• gama.
1.12.Potenţial electrostatic
1.13.Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări,
surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14.Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:
• bacterii;
• virusuri;
• richeţi;
• spirochete;
• ciuperci;
• protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
• subteran;
• acvatic;
• subacvatic;
• mlăştinos;
• aerian;
• cosmic etc.

46
ANEXA 2
LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
LOCALIZAREA CONSECINŢELOR

Aparat cardiovascular
Sistem osteoarticular Organe de simţ

Aparat respirator

muscularSistem
Membru

Aparat digestiv
Cutie craniană
Ureche

Sistem nervos
Cutie toracică
Membru superior

Abdomen

Aparat renal

vertebralăColoana
inferior

Tegument

Multiplă
Nr. CONSECINŢE Braţ Palmă

GambăCoapsă
crt. POSIBILE

Ochi

Nas
Antebraţ Degete

Externă
Internă
Picior
D S D S

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
1. Plagă: - tăietură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- înţepătură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -
4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x
6. Arsură: - termică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- chimică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
8. Leziuni ale organelor - - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x
interne
9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
11. Intoxicaţie - acută - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
- cronică - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
14. Îmbolnăviri respiratorii - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
cronice provocate de
pulberi organice şi
substanţe toxice iritante
(emfizem pulmonar,
bronşită etc.)
15. Astm bronşic, rinită - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -

45
vasomotorie
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
16. Boli prin expunere la - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
temperaturi înalte sau
scăzute (şoc, colaps caloric,
degerături)
17. Hipoacuzie, surditate de - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
percepţie
18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
19. Tumori maligne, cancer x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
profesional
20. Artroze cronice, periartrite, - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
stiloidite, osteocondilite,
bursite, epicondilite,
discopatii
21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
23. Laringite cronice, nodulii - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
cântăreţilor
24. Astenopatie acomodativă, - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
agravarea miopiei existente
25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
26. Conjuctivite şi - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
keratoconjunctivite
27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
29. Îmbolnăviri datorate - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
compresiunilor şi
decompresiunilor
30. Boli infecţioase şi x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
parazitare
31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
32. Sindrom cerebroastenic şi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
tulburări de termoreglare
(datorită undelor
electromagnetice de înaltă
frecvenţă)
33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
34. Alte consecinţe

46
Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei

47
ANEXA 3
SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII
CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE
GRAVITATE GRAVITATEA CONSECINŢELOR
CONSECINŢE
1 NEGLIJABILE − consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă
până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament)
2 MICI − consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de
3 – 45 zile, care necesită tratament medical
3 MEDII − consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă între
45 – 180 zile, care necesită tratament medical şi prin spitalizare
4 MARI − consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de
minimum 50 %, individul putând să presteze o activitate
profesională (invaliditate de gradul III)
5 GRAVE − consecinţe ireversibile cu pierdere de 100 % a capacităţii de
muncă, dar cu posibilitate de autoservire, de autoconducere şi de
orientare spaţială (invaliditate de gradul II)
6 FOARTE GRAVE − consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă,
de autoservire, de autoconducere sau de orientare spaţială
(invaliditate de gradul I)
7 MAXIME − deces
CLASE DE
PROBABILITATEA CONSECINŢELOR
PROBABILITATE
(frecvenţa probabilă de producere a consecinţelor)
EVENIMENTE
1 EXTREM DE RARE extrem de mică
P > 10 ani
2 FOARTE RARE foarte mică
5 ani < P < 10 ani
3 RARE mică
2 ani < P < 5 ani
4 PUŢIN medie
FRECVENTE 1 an < P < 2 ani
5 FRECVENTE mare
1 lună < P < 1 an
6 FOARTE foarte mare
FRECVENTE P < 1 lună

47
ANEXA 4
GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR
CO M BINAŢI E ÎNTRE G RAVITATEA CO NS ECINŢE LO R Ş I
PRO BABI LI TATE A P RO DUCERII LO R

CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6

FRECVENTFOARTE
EXTREM DE RAR

FOARTE RAR

PUŢIN FRECVENT

FRECVENT
RAR
GRAVITATECLASE DE

5 ani < P < 10 ani

1 lună < P < 1 an


2 ani < P < 5 ani

1 an < P < 2 ani

P < 1 lună
P > 10 ani

CONSECINŢE

7 MAXIME deces (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE invaliditate (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)


GRAVE gr. I

5 GRAVE invaliditate (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)


gr. II

4 MARI invaliditate (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)


gr. III

3 MEDII ITM 45 – 180 (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)


zile

2 MICI ITM 3 – 45 (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)


zile

1 (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

48
CLASE DE PROBABILITATE
NEGLIJABILE

49
ANEXA 5
SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE
RISC/SECURITATE

NIVEL DE CUPLUL NIVEL DE


RISC GRAVITATE - PROBABILITATE SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE


MIC MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE


MARE MIC
7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

50
ANEXA 6

FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

UNITATEA: …………………... NUMĂR PERSOANE EXPUSE:……..


SECŢIA:……………………….. FIŞA DE EVALUARE A DURATA EXPUNERII:……………….
LOCULUI DE MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE:……………
LOCUL DE MUNCĂ:…………
CONSE-
FORMA CONCRETĂ DE CLASA CLASA
COMPONENTA FACTORI DE CINŢA NIVEL
MANIFESTARE A DE DE
SISTEMULUI RISC MAXIMĂ DE
FACTORILOR DE RISC GRAVI- PROBA-
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI PREVI- RISC
(descriere, parametri) TATE BILITATE
ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6

50
ANEXA 7
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE


NIVEL MĂSURA PROPUSĂ
Nr. LOC DE MUNCĂ/
DE
crt. FACTOR DE RISC Nominalizarea măsurii Competenţe/răspunderi Termene
RISC
0 1 2 3 4 5

51
ANEXA 8
ORDINEA IERARHICĂ
A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE
(măsuri de ordinul întâi)

ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM
MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT
ASUPRA SURSEI DE FACTORI DE RISC
(PREVENIRE INTRINSECĂ)

MĂSURI SECUNDARE
(măsuri de ordinul doi)

IZOLAREA RISCURILOR

RISC OM FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE


PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ
ACŢIUNEA LOR ASUPRA OMULUI

MĂSURI TERŢIARE
(măsuri de ordinul trei)

EVITAREA RISCURILOR

RISC OM INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI OM SE EVITĂ


PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE ŞI
REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL

MĂSURI CUATERNARE
(măsuri de ordinul patru)

IZOLAREA OMULUI

RISC OM LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE


PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ

52
5.
STUDIU DE CAZ PRIVIND APLICAREA
METODEI ELABORATE DE I.N.C.D.P.M.
BUCUREŞTI PENTRU EVALUAREA
RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI
ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

53
EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI
ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ PENTRU LOCUL DE
MUNCĂ „MAŞINIST TURBINĂ HIDRO” DIN CADRUL
S.C. HIDROELECTRICA S.A. - S.H. CLUJ

PROCESUL DE MUNCĂ

Procesul de muncă are drept scop supravegherea, controlul, întreţinerea şi manevrarea


instalaţiilor mecanice ale hidrocentralei.

ELEMENTELE COMPONENTE ALE


SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCŢIE/ECHIPAMENTE DE MUNCĂ:

• vane tip fluture – 2 buc;


• vane tip sferice – 3 buc;
• turbina hidraulică tip FRANCIS – 3 buc. - 75 MW/grup;
• instalaţii de ungere vană fluture (pompe compresoare);
• instalaţii de ungere vană sferică (pompe compresoare);
• instalaţii de frânare şi ridicare rotor şi instalaţii de injecţie lagăre axiale;
• dispozitiv de ungere turbine;
• instalaţie de aer comprimat:
 de joasă presiune: 10 bar;
 de înaltă presiune: 45 bar;
• recipiente sub presiune:
 instalaţia de stins incendii cu apă pulverizată şi hidranţi;
 instalaţie G.U.P.;
• instalaţie pentru epuisment;
• ejectori - 8 buc.;
• gospodăria de ulei a părţii mecanice:
 rezervoare ulei: murdar, curat;
 pompe de ulei: fixă, mobilă;
• regulator automat de turaţie;
• generator montat în boxă;
• lanternă;
• trusă scule de lucru;
• bazin epuisment;
• bazin apă incendiu;
• galerie batardouri;
• panouri de semnalizare;
• instalaţie de ventilare;
• instalaţie apă răcire HA;

54
• aspiratoare turbină;
• instalaţie măsură nivele mers în CS.
SARCINA DE MUNCĂ
• preia schimbul de la maşinistul din tura precedentă;
• maşinistul care preia schimbul efectuează rondul redus în instalaţie împreună cu
maşinistul din schimbul anterior, prin parcurgerea traseului de rond stabilit;
• verifică starea echipamentelor aflate în exploatare, prin identificarea acestora direct în
instalaţii;
• verifică existenţa şi starea mijloacelor de protecţie de folosinţă comună din dotare,
existenţa şi starea sculelor şi dispozitivelor de lucru şi de manevră din inventar;
• efectuează rondul complet;
• execută manevrele specificate în documentele pe baza cărora se execută lucrări de
deservire (autorizaţie de lucru, procese-verbale, ITI-PM etc.) pentru admiterea echipelor
de lucru respectând ghidul de manevre;
• se informează de stadiul lucrărilor ce se execută în schimbul său;
• recepţionează lucrările executate;
• execută toate lucrările în GVP (graficul de verificări profilactice) şi cel de ungere;
• înregistrează în raportul zilnic de exploatare valorile orare;
• asigură curăţenia la locul de muncă;
• predă schimbul maşinistului din schimbul următor.

MEDIUL DE MUNCĂ

Maşinistul turbină hidro FRANCIS îşi desfăşoară activitatea în incinta centralei subterane, la
toate cotele hidrocentralei:
• iluminat artificial;
• zgomot continuu conform buletinelor de determinări anexate;
• temperatură coborâtă în majoritatea galeriilor;
• curenţi puternici de aer (tiraj natural, instalaţie de ventilare).

55
FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

A.FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE/ECHIPAMEN-


TELOR DE MUNCĂ
a.Factori de risc mecanic:
• organe de maşini în mişcare – prindere, antrenare de către transmisii cu cuplaje, cu
curele sau prin arbori sau acţionări;
• deplasări ale mijloacelor de transport - lovire de către mijloacele de transport - acces la
locul de muncă cu mijloace auto;
• rostogolire piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate;
• răsturnarea batardourilor din galeria de fugă;
• cădere liberă de piese, scule, materiale de la cotele superioare sau rocă desprinsă;
• scurgere liberă de ulei, apă provenite de la neetanşeităţi, condens;
• surpare, prăbuşire - colaps galerie – centrala subterană la ~ 68 m adâncime;
• proiectare de corpuri sau particule antrenate de către curenţii de aer sau de fisurare
accidentală izolatori;
• devierea de la traiectoria normală a maselor transportate cu mijloacele de ridicat;
• balansul maselor transportate cu mijloacele de ridicat;
• jet, erupţie de ulei (40 bar) la fisurarea accidentală a traseelor hidraulice;
• suprafeţe sau contururi periculoase – contact direct al epidermei cu suprafeţe tăietoare,
înţepătoare, alunecoase;
• recipiente sub presiune: recipiente de aer comprimat, cu pmax de 45 bar, apă (47 bar), ulei
(40 bar) şi butelii oxigen sau acetilenă;
• vibraţii ale construcţiei în special în zona nivel turbine.
b.Factori de risc termic:
• temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor – temperatură de cca. 70 ºC la lagărul
turbinei – control manual;
• temperatura coborâtă – suprafeţe metalice reci atinse în mod direct;
• flăcări, flame la amorsarea accidentală a arcului electric.
c.Factori de risc electric:
• electrocutare prin atingere directă - conductori neizolaţi sau cu izolaţia îmbătrânită şi/sau
umedă;
• electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas:
 legături la instalaţia de împământare cu grad ridicat de coroziune, fără papuci de
priză;
 izolaţii străpunse accidental şi scurgeri condens (ex.: cotă nivel aspiratoare).
d.Factori de risc chimic:
• substanţe inflamabile – lucrul cu diluanţi şi petrol pentru spălări, degresări etc.;
• substanţe cancerigene: lucrul în vecinătatea conductelor izolate cu şnur din azbest.

B.FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ


a.Factori de risc fizic:
• temperatura coborâtă a aerului în special în zona conului de aspiraţie epuisment;
• umiditatea relativă a aerului ridicată;
• curenţi de aer puternici - fosă generator şi galeria de acces;
• presiunea aerului variabilă ca urmare a variaţiei volumetrice a apei;
• nivel de iluminare scăzut – lipsă lămpi de iluminat;

56
• nivel ridicat de zgomot, în special în fosă generator, con aspiraţie, grupuri pompe
compresoare, nivel turbină;
• calamităţi naturale – colaps galerie (seism).
b.Factori de risc chimic:
• pulberi pneumoconiogene (particule rocă, grafit);
• gaze toxice - gaze de eşapament, vapori diluanţi de la sudare, impregnare sau rezultate
din incendiu la avarie;
• gaze sau vapori inflamabili sau explozivi - vapori, diluanţi, vopsele, lacuri etc.
c.Caracter special al mediului:
• lucrul în mediu subteran – uzura prematură a organismului.

C.FACTORI DE RISC PROPRII SARCINII DE MUNCĂ


a.Suprasolicitare fizică:
• poziţii de lucru forţate, vicioase la cricurile de frânare, control manual temperaturi;
• efort dinamic – traseu mare de intervenţie, deplasări repetate între cote.
b.Suprasolicitare psihică:
• decizii dificile în timp scurt efectuate în mediu cu zgomot.

D.FACTORI DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI


a.Acţiuni greşite:
• asamblări – lipsa unor organe de asamblare la ventile sau flanşe, vane;
• reglaje – nerespectarea parametrilor de lucru;
• nesincronizarea la lucrul în echipă;
• cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare – suprafeţe alunecoase,
denivelate;
• cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau alunecare.
b.Omisiuni:
• neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie
din dotare.

57
UNITATEA:
S.C. HIDROELECTRICA S.A. –
NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 5
SUCURSALA HIDROCENTRALE –
CLUJ FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
SECŢIA:
C.H.E. MĂRIŞELU DURATA EXPUNERII: 12 h/schimb

LOCUL DE MUNCĂ: ECHIPA DE EVALUARE: dr.ing. Ştefan Pece,


MAŞINIST TURBINĂ HIDRO ing. Octavian Ruscu

CONSE-
COMPONENT CLASA
FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CINŢA CLASA DE
A DE NIVEL
RISC FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ PROBA-
SISTEMULUI GRAVI- DE RISC
IDENTIFICAŢI (descriere, parametri) PREVI- BILITATE
DE MUNCĂ TATE
ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC 1. Organe de maşini în mişcare – prindere, antrenare DECES 7 1 3
PRODUCŢIE/ MECANIC de către transmisii cu cuplaje, cu curele sau prin
ECHIPAMENTE arbori sau acţionări
DE MUNCĂ 2. Deplasări ale mijloacelor de transport - lovire de DECES 7 1 3
către mijloacele de transport - acces la locul de
muncă cu mijloace auto
3. Rostogolire piese cilindrice neasigurate împotriva DECES 7 1 3
deplasărilor necontrolate
4. Răsturnarea batardourilor din galeria de fugă DECES 7 1 3
5. Cădere liberă de piese, scule, materiale de la DECES 7 1 3
cotele superioare sau rocă desprinsă
6. Scurgere liberă de ulei, apă provenite de la INV.gr.III 4 1 2
neetanşeităţi, condens
7. Surpare, prăbuşire - colaps galerie – centrala DECES 7 1 3
subterană la ~68 m adâncime
0 1 2 3 4 5 6

58
8. Proiectare de corpuri sau particule antrenate de INV.gr.III 4 2 3
către curenţii de aer sau de fisurare accidentală
izolatori
9. Devierea de la traiectoria normală a maselor DECES 7 1 3
transportate cu mijloacele de ridicat
10. Balansul maselor transportate cu mijloacele de DECES 7 1 3
ridicat
11. Jet, erupţie de ulei (40 bar) la fisurarea accidentală INV.gr.III 4 2 3
a traseelor hidraulice
12. Suprafeţe sau contururi periculoase – contact ITM 3-45 2 5 3
direct al epidermei cu suprafeţe tăietoare, înţepătoare, zile
alunecoase
13. Recipiente sub presiune: recipiente de aer DECES 7 2 4
comprimat (pmax= 45 bar), apă (47 bar), ulei (40
bar) şi butelii oxigen sau acetilenă
14. Vibraţii ale construcţiei în special în zona nivel Neglijabilă 1 6 1
turbine
FACTORI DE RISC 15. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor ITM 3-45 2 5 3
TERMIC – temperatură de cca. 70ºC la lagărul turbinei – zile
control manual
16. Temperatura coborâtă – suprafeţe metalice reci ITM 3-45 2 6 3
atinse în mod direct zile
17. Flăcări, flame la amorsarea accidentală a arcului DECES 7 1 3
electric
FACTORI DE RISC 18. Electrocutare prin atingere directă - conductori DECES 7 2 4
ELECTRIC neizolaţi sau cu izolaţia îmbătrânită şi/sau umedă
19. Electrocutare prin atingere indirectă sau prin DECES 7 1 3
apariţia tensiunii de pas: legături la instalaţia de
împământare cu grad ridicat de coroziune, fără
papuci de priză; izolaţii străpunse accidental şi
scurgeri condens (ex.: cotă nivel aspiratoare);

0 1 2 3 4 5 6

59
FACTORI DE RISC 20. Substanţe inflamabile – lucrul cu diluanţi şi petrol DECES 7 1 3
CHIMIC pentru spălări, degresări etc.
21. Substanţe cancerigene: lucrul în vecinătatea DECES 7 5 7
conductelor izolate cu şnur din azbest
MEDIUL FACTORI DE RISC 22. Temperatura coborâtă a aerului în special în ITM 3-45 2 6 3
DE MUNCĂ FIZIC zona conului de aspiraţie epuisment zile
23. Umiditatea relativă a aerului ridicată ITM 3-45 2 6 3
zile
24. Curenţi de aer puternici - fosă generator şi galeria ITM 3-45 2 6 3
de acces zile
25. Presiunea aerului variabilă ca urmare a variaţiei ITM 3-45 2 5 3
volumetrice a apei zile
26. Nivel ridicat de zgomot în special în fosă INV.gr.III 4 6 5
generator, con aspiraţie, grupuri pompe
compresoare, nivel turbină
27. Nivel de iluminare scăzut – lipsă lămpi iluminat INV.gr.III 4 6 5
28. Calamităţi naturale – colaps galerie (seism) DECES 7 1 3
FACTORI DE RISC 29. Pulberi pneumoconiogene (particule rocă, grafit) ITM 3-45 2 5 3
CHIMIC zile
30. Gaze toxice - gaze de eşapament, vapori diluanţi DECES 7 2 4
de la sudare, impregnare sau rezultate din
incendiu la avarie
31. Pulberi în suspensie: aer, gaze sau vapori DECES 7 1 3
inflamabili sau explozivi – vapori, diluanţi,
vopsele, lacuri etc.

CARACTER 32. Lucrul în subteran – uzură prematură a INV.gr.II 5 6 6


SPECIAL AL organismului
MEDIULUI
SARCINA SUPRASOLICITA- 33. Poziţii de lucru forţate, vicioase la cricurile de ITM 3-45 2 6 3
DE MUNCĂ RE FIZICĂ frânare, control manual temperaturi zile

0 1 2 3 4 5 6

60
34. Efort dinamic – traseu mare de intervenţie, ITM 3-45 2 5 3
deplasări repetate între cote zile
SUPRASOLICITA- 35. Decizii dificile în timp scurt efectuate în mediu ITM 3-45 2 5 3
RE PSIHICĂ de zgomot zile
EXECUTANT 36. Asamblări – lipsa unor organe de asamblare la DECES 7 2 4
ACŢIUNI GREŞITE ventile sau flanşe, vane
37. Reglaje – nerespectarea parametrilor limită de DECES 7 1 3
lucru
38. Nesincronizarea la lucrul în echipă DECES 7 1 3
39. Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, ITM 45-180 3 5 4
alunecare, împiedicare – suprafeţe alunecoase, zile
denivelate
40. Cădere de la înălţime prin păşire în gol, DECES 7 2 4
dezechilibrare sau alunecare
OMISIUNI 41. Neutilizarea echipamentului individual de DECES 7 2 4
protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din
dotare

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

41
∑ ri ⋅ Ri 1 ⋅ (7 × 7) + 1 ⋅ (6 × 6) + 2 ⋅ (5 × 5) + 7 ⋅ (4 × 4) + 28 ⋅ (3 × 3) + 1 ⋅ (2 × 2) + 1 ⋅ (1 × 1) 504
i =1
N rg = = = = 3,65
41
1 × 7 + 1 × 6 + 2 × 5 + 7 × 4 + 28 × 3 + 1 × 2 + 1 × 1 138
∑ ri
i =1

61
NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

LOCUL DE MUNCĂ: MAŞINIST TURBINĂ HIDRO


NIVELUL GLOBAL DE RISC: 3,65

6
NIVELURI PARTIALE DE RISC

0
F1 F3 F5 F7 F9 F11 F13 F15 F17 F19 F21 F23 F25 F27 F29 F31 F33 F35 F37 F39 F41
FACTORI DE RISC

62
LEGENDĂ

F
Organe de maşini în mişcare – prindere, antrenare de către transmisii cu cuplaje, cu
1
curele sau prin arbori sau acţionări
-
F
Deplasări ale mijloacelor de transport - lovire de către mijloacele de transport - acces la
2
locul de muncă cu mijloace auto
-
F
3 Rostogolire piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate
-
F
4 Răsturnarea batardourilor din galeria de fugă
-
F
5 Cădere liberă de piese, scule, materiale de la cotele superioare sau rocă desprinsă
-
F
6 Scurgere liberă de ulei, apă provenite de la neetanşeităţi, condens
-
F
7 Surpare, prăbuşire - colaps galerie – centrala subterană la ~68 m adâncime
-
F
Proiectare de corpuri sau particule antrenate de către curenţii de aer sau de fisurare
8
accidentală izolatori
-
F
9 Devierea de la traiectoria normală a maselor transportate cu mijloacele de ridicat
-
F
1
Balansul maselor transportate cu mijloacele de ridicat
0
-
F Jet, erupţie de ulei (40 bar) la fisurarea accidentală a traseelor hidraulice
1
1

63
F
1 Suprafeţe sau contururi periculoase – contact direct al epidermei cu suprafeţe tăietoare,
2 înţepătoare, alunecoase
-
F
1 Recipiente sub presiune: recipiente de aer comprimat (pmax= 45 bar), apă (47 bar), ulei
3 (40 bar) şi butelii oxigen sau acetilenă
-
F
1
Vibraţii ale construcţiei în special în zona nivel turbine
4
-
F
1 Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor – temperatură de cca. 70ºC la lagărul
5 turbinei – control manual
-
F
1
Temperatura coborâtă – suprafeţe metalice reci atinse în mod direct
6
-
F
1
Flăcări, flame la amorsarea accidentală a arcului electric
7
-
F
1 Electrocutare prin atingere directă - conductori neizolaţi sau cu izolaţia îmbătrânită
8 şi/sau umedă
-
F
Electrocutare prin atingere indirectă sau prin apariţia tensiunii de pas: legături la
1
instalaţia de împământare cu grad ridicat de coroziune, fără papuci de priză; izolaţii
9
străpunse accidental şi scurgeri condens (ex.: cotă nivel aspiratoare);
-
F
2
0 Substanţe inflamabile – lucrul cu diluanţi şi petrol pentru spălări, degresări etc.
-

64
F
2
Substanţe cancerigene: lucrul în vecinătatea conductelor izolate cu şnur din azbest
1
-
F
2
Temperatura coborâtă a aerului în special în zona conului de aspiraţie epuisment
2
-
F Umiditatea relativă a aerului ridicată
2
3
-
F
2
Curenţi de aer puternici - fosă generator şi galeria de acces
4
-
F
2
Presiunea aerului variabilă ca urmare a variaţiei volumetrice a apei
5
-
F
2 Nivel ridicat de zgomot în special în fosă generator, con aspiraţie, grupuri pompe
6 compresoare, nivel turbină
-
F
2
7 Nivel de iluminare scăzut – lipsă lămpi iluminat
-

F Calamităţi naturale – colaps galerie (seism)


2
8
-
F Pulberi pneumoconiogene (particule rocă, grafit)
2
9
-
F Gaze toxice - gaze de eşapament, vapori diluanţi de la sudare, impregnare sau rezultate

65
din incendiu la avarie
F
3 Pulberi în suspensie: aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi – vapori, diluanţi,
1 vopsele, lacuri etc.
-
F Lucrul în subteran – uzură prematură a organismului
3
2
-

F
3
Poziţii de lucru forţate, vicioase la cricurile de frânare, control manual temperaturi
3
-
F
3
Efort dinamic – traseu mare de intervenţie, deplasări repetate între cote
4
-
F
3
Decizii dificile în timp scurt efectuate în mediu de zgomot
5
-
F
3
Asamblări – lipsa unor organe de asamblare la ventile sau flanşe, vane
6
-
F
3
Reglaje – nerespectarea parametrilor limită de lucru
7
-
F
3
Nesincronizarea la lucrul în echipă
8
-
F
3 Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare – suprafeţe
9 alunecoase, denivelate
-

66
F
4
Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau alunecare
0
-
F
4 Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie
1 din dotare
-

67
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE: LOCUL DE MUNCĂ „MAŞINIST TURBINĂ HIDRO”

NIVEL
Nr. LOC DE MUNCĂ/ MĂSURI PROPUSE
DE
crt. FACTOR DE RISC (Nominalizarea măsurii)
RISC
0 1 2 3
1. F21 - Substanţe cancerigene: lucrul în vecinătatea 7 Măsuri tehnice:
conductelor izolate cu şnur din azbest • adoptarea unei soluţii tehnice de izolare a tubulaturii sau de prevenire a
formării condensului care să nu implice utilizarea materialelor
periculoase.
Măsuri organizatorice:
• stabilirea unei proceduri nepericuloase de îndepărtare a şnururilor de
azbest de pe suprafeţele pe care sunt amplasate la ora actuală;
• stabilirea condiţiilor de dezafectare şi stocare (eventual neutralizare) a
reziduurilor rezultate din acest proces.
2. F32 - Lucrul în subteran 6 Măsuri organizatorice:
• efectuarea controalelor medicale periodice cu frecvenţa stabilită de
reglementările în vigoare.
3. F26 - Nivel ridicat de zgomot în special în fosă 5 Măsuri tehnice:
generator, con aspiraţie, grupuri pompe compresoare, nivel • dotarea cu mijloace individuale de protecţie: antifoane interne sau
turbină externe.
Măsuri organizatorice:
• evitarea staţionării executantului în zonele în care nivelul de zgomot
depăşeşte 87 dB(A).
4. F27 - Nivel de iluminare scăzut 5 Măsuri tehnice:
• amplasarea unui număr suficient de lămpi de iluminat;
• dotarea cu lanterne.
5. F13 - Recipiente sub presiune 4 Măsuri organizatorice:
• respectarea termenelor de verificare ISCIR.

65
0 1 2 3
6. F18 - Electrocutare prin atingere directă 4 Măsuri tehnice:
• izolarea bornelor de legătură şi a celorlalte căi de curent din componenta
echipamentelor electrice de sudare;
verificarea şi repararea conductorilor de alimentare;
• realizarea circuitelor de masă conform prevederilor tehnice şi de
securitate în vigoare;
• verificarea vizuală a integrităţii legării la pământ a carcaselor
aparatajelor, a stâlpilor şi suporţilor metalici şi de beton, din zona de
lucru (NSPM 65, art.145);
• descărcarea de sarcină capacitivă a instalaţiei la care urmează a se lucra
(NSPM 65, art.146);
• utilizarea, după caz, a mănuşilor electroizolante, încălţămintei sau
covorului electroizolant şi a sculelor cu mâner electroizolant (NSPM 65,
art.148).
Măsuri organizatorice:
• instruirea lucrătorilor;
• verificarea mai riguroasă a modului în care se respectă restricţiile de
securitate şi disciplina tehnologică;
• urmărirea graficului de verificare a mijloacelor de protecţie din dotare
(atât echipamente tehnice cât şi echipamentul individual de protecţie).
7. F30 - Gaze toxice - gaze de eşapament, vapori diluanţi de 4 Măsuri tehnice:
la sudare, impregnare sau rezultate din incendiu la avarie • asigurarea condiţiilor de ventilare.
8. F36 - Asamblări – lipsa unor organe de asamblare la 4 Măsuri organizatorice:
ventile sau flanşe, vane • respectarea tehnologiei de lucru.
9. F39 - Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, 4 Măsuri organizatorice:
alunecare, împiedicare – suprafeţe alunecoase, denivelate • utilizarea încălţămintei de protecţie;
• menţinere suprafeţelor căilor de deplasare în perfectă stare de curăţenie şi
marcarea denivelărilor, obstacolelor etc.
10. F40 - Cădere de la înălţime prin păşire în gol, 4 Măsuri tehnice:
dezechilibrare sau alunecare • marcarea şi iluminarea zonelor periculoase.
Măsuri organizatorice:
• folosirea încălţămintei de protecţie şi a echip. pentru lucru la înălţime.

66
0 1 2 3
11. F41 - Neutilizarea echipamentului individual de protecţie 4 Măsuri organizatorice:
şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare • instruirea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării disciplinei
tehnologice şi a restricţiilor de securitate – neatenţie faţă de operaţiile
executate, omiterea unora dintre operaţiile prevăzute prin sarcina de
muncă, intrarea, chiar şi numai cu porţiuni ale corpului, în interiorul
zonelor de pericol etc., neutilizarea, utilizarea incompletă sau utilizarea
unor mijloace individuale de protecţie necorespunzătoare;
• verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei, şi/sau
prin sondaj, din partea şefilor ierarhic superiori.

67
INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII

 Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „maşinist turbină hidro”
este egal cu 3,65, valoare care îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu
nivel de risc mic spre mediu, depăşind limita maximă acceptabilă (3,5).

 Analiza datelor din „Fişa de evaluare” evidenţiază faptul că din totalul de 41 factori
de risc identificaţi numai 11 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3:
 1 încadrându-se în categoria factorilor de risc maxim;
 1 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare;
 2 încadrându-se în categoria factorilor de risc mare;
 7 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

 Factorii de risc care se situează în domeniul inacceptabil sunt:


 F21: substanţe cancerigene: lucrul în vecinătatea conductelor izolate cu şnur din
azbest – nivel de risc parţial 7;
 F32: lucrul în subteran – uzură prematură a organismului– nivel de risc parţial 6;
 F26: nivel ridicat de zgomot în special în fosă generator, con aspiraţie, grupuri
pompe compresoare, nivel turbină – nivel de risc parţial 5;
 F27: nivel de iluminare scăzut – lipsă lămpi iluminat – nivel de risc parţial 5;
 F13: recipiente sub presiune: recipiente de aer comprimat (pmax= 45 bar), apă (47
bar), ulei (40 bar) şi butelii oxigen sau acetilenă – nivel de risc parţial 4;
 F18: electrocutare prin atingere directă - conductori neizolaţi sau cu izolaţia
îmbătrânită şi/sau umedă – nivel de risc parţial 4;
 F30: gaze toxice - gaze de eşapament, vapori diluanţi de la sudare, impregnare sau
rezultate din incendiu la avarie – nivel de risc parţial 4;
 F36: asamblări – lipsa unor organe de asamblare la ventile sau flanşe, vane –
nivel de risc parţial 4;
 F39: cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare – suprafeţe
alunecoase, denivelate – nivel de risc parţial 4;
 F40: cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau alunecare – nivel
de risc parţial 4;
 F41: neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de
protecţie din dotare – nivel de risc parţial 4.

 Pentru diminuarea sau eliminarea celor 11 factori de risc (care se situează în


domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de
măsuri propuse”.

 Repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare se prezintă după cum urmează:


• 51,22 %, factori proprii mijloacelor de producţie/echipamente de muncă;
• 26,83 %, factori proprii mediului de muncă;
• 7,32 %, factori proprii sarcinii de muncă;
• 14,63 %, factori proprii executantului.

 Din analiza Fişei de evaluare se constată că 68,29 % dintre factorii de risc


identificaţi pot avea consecinţe ireversibile asupra executantului (deces sau
invaliditate), astfel încât locul de muncă poate fi încadrat printre cele cu pericol
deosebit de accidentare.

68
PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ SURSA
GENERATOARE DIN CADRUL SISTEMULUI DE MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ: MAŞINIST TURBINĂ HIDRO
NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,65

Factori de risc proprii Factori de risc proprii


sarcinii de munca e xecutantului
7,32 % 14,63%

Factori de risc proprii mijloacelor de


Factori de risc proprii
producţie/e chipame nte lor de munc ă
mediului de muncă
51,22 %
26,83 %

69
BIBLIOGRAFIE

1. Băbuţ, G., Moraru, R., Protecţia muncii, Editura Universitas, Petroşani, 1999.
2. Băbuţ, G., Moraru, R., Evaluarea riscurilor: transpunerea cerinţelor Directivei
89/391/CEE în legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene, Editura Universitas,
Petroşani, 2009.
3. Darabont, Al., Pece, Şt., Protecţia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1996.
4. Darabont, Al., Pece, Şt., Dăscălescu, A., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă
(vol. I şi II), Editura AGIR, Bucureşti, 2001.
5. Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G., Darabont, D., Evaluarea calităţii de
securitate a echipamentelor tehnice, Editura AGIR, Bucureşti, 2001.
6. Moraru, R., Băbuţ, G., Analiză de risc, Editura Universitas, Petroşani, 2000.
7. Moraru, R., Băbuţ, G., Matei, I., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura
Focus, Petroşani, 2002.
8. Moraru, R., Băbuţ, G., Managementul riscurilor: abordare globală - concepte, principii şi
structură, Editura Universitas, Petroşani, 2009.
9. Moraru, R., Băbuţ, G., Evaluarea şi managementul participativ al riscurilor: ghid practic,
Editura Universitas, Petroşani, 2010.
10. Pece, Şt., Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, I.N.I.D., Bucureşti, 1993.
11. Pece, Şt., Metodă de evaluare a securităţii muncii la nivelul microsistemelor (loc de
muncă), Risc şi securitate în muncă, I.C.S.P.M. Bucureşti, nr. 3-4/1994.
12. Pece, Şt., Dăscălescu, A., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională la locurile de muncă, M.M.P.S.-I.C.S.P.M. Bucureşti, 1998.
13. Pece, Şt., Dăscălescu, A. ş.a., Securitate şi sănătate în muncă - Dicţionar explicativ,
Editura GENICOD, Bucureşti, 2001.
14. Pece, Şt., Evaluarea riscurilor în sistemul om-maşină, Editura Atlas Press, Bucureşti, 2003.
15. Pece, Şt., Metode europene de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - Revista Obiectiv,
Bucureşti, 2009.
* * *, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
646/26.07.2006.
* * *, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
882/30.10.2006.
16. * * *, H.G. nr. 955/2010 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate H.G.
nr. 1425/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661/27.09.2010.
17. * * *, SR EN ISO 14121-1: 2008 - Securitatea maşinilor. Aprecierea riscului. Partea 1:
Principii, Asociaţia de Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, 2008.

70
ANEXA 1
PREVEDERILE SR OHSAS 18001: 2008 PRIVIND
IDENTIFICAREA PERICOLULUI, EVALUAREA RISCULUI ŞI
STABILIREA CONTROALELOR

 Definiţii:

• 3.1.risc acceptabil - risc care a fost redus la un nivel care poate fi acceptat de către
organizaţie în raport cu obligaţiile sale legale şi propria sa politică OH&S;
• 3.6.pericol - sursă, situaţie sau acţiune cu un potenţial de a produce o vătămare,
în termeni de rănire sau îmbolnăvire profesională, sau o combinaţie a acestora;
• 3.7.identificare pericol - proces de recunoaştere a faptului că există un pericol şi de
definire a caracteristicilor acestuia;
• 3.8.îmbolnăvire profesională - condiţie fizică sau psihică deteriorată, identificabilă,
provocată de/sau înrăutăţită de o activitate profesională şi/sau o situaţie legată de
muncă;
• 3.9.incident - eveniment (evenimente) legat (legate) de muncă care a generat sau ar
fi putut să genereze o rănire sau îmbolnăvire profesională (indiferent de gradul de
severitate) sau deces;
 NOTA 1 - Un accident este un incident care a condus la rănire, îmbolnăvire
profesională sau deces.
 NOTA 2 - Un incident în care nu apar îmbolnăviri, răniri sau decese se mai
poate numi „incident fără urmări” sau „situaţie periculoasă”.
 NOTA 3 - 0 situaţie de urgenţă este un tip particular de incident.
• 3.12.sănătate şi securitate ocupaţională (OH&S) - condiţii şi factori care afectează
sau ar putea afecta starea de sănătate şi securitate a angajaţilor sau a altor lucrători
(inclusiv personal temporar angajat şi personal subcontractat), a vizitatorilor sau a
oricărei alte persoane aflate la locul de muncă;
 NOTĂ - Organizaţia poate fi subiect al cerinţelor legale legate de sănătatea şi
de securitatea persoanelor aflate în imediata apropiere a locului de muncă, sau
care sunt expuse activităţilor desfăşurate la locul de muncă.
• 3.21.risc - combinaţie a probabilităţii de apariţie a unui eveniment periculos sau
expunerii (expunerilor) la acesta şi a severităţii rănirii sau îmbolnăvirii profesionale
care poate fi cauzată de eveniment sau de expunerea (expunerile) la acesta;
• 3.22.evaluare risc - proces de estimare a riscului (riscurilor) care rezultă dintr-un
pericol (din pericole), ţinând seama de caracterul corespunzător al oricăror controale
existente, şi de luare a deciziei asupra faptului că riscul este (riscurile sunt) sau nu
este acceptabil (acceptabile);
• 3.23.loc de muncă - orice locaţie fizică în care se desfăşoară activităţi legate de
muncă sub controlul organizaţiei
 NOTĂ - Atunci când se ia în considerare ce este un loc de muncă, organizaţia ar
trebui să ţină seama de efectele OH&S asupra personalului care se află, de
exemplu, în deplasare sau în tranzit (de exemplu şofează, sunt la bordul unor
aeronave, al unor ambarcaţiuni sau sunt în tren), lucrează la locaţia unui client
sau cumpărător, sau lucrează acasă.

71
 Prevederile cerinţei „4.3.1. Identificare pericol, evaluare risc şi stabilire
controale”

Organizaţia trebuie să stabilească, să implementeze şi să menţină o procedură


(proceduri) pentru identificarea continuă a pericolelor, evaluarea riscurilor şi stabilirea
controalelor necesare.
Procedura (procedurile) pentru identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor trebuie
să ia în considerare:
a. activităţi de rutină şi de non-rutină;
b. activităţi ale întregului personal care are acces la locul de muncă (inclusiv
subcontractanţi şi vizitatori);
c. comportamentul uman, capabilităţile şi alţi factori de natură umană;
d. pericolele identificate generate din afara locului de muncă, capabile să afecteze sănătatea
şi securitatea persoanelor aflate sub controlul organizaţiei, la locului de muncă;
e. pericolele create în vecinătatea locului de muncă prin activităţi legate de locul de muncă
şi aflate sub controlul organizaţiei (NOTA 1 - Poate fi mai adecvat ca acest tip de
pericole să fie evaluate ca un aspecte de mediu);
f. infrastructura, echipamentele şi materialele de la locul de muncă, dacă sunt furnizate de
organizaţie sau de alte părţi;
g. modificări sau propuneri de modificări în cadrul organizaţiei, ale activităţilor sale sau ale
materialelor;
h. modificări ale sistemului de management OH&S, inclusiv schimbări temporare şi
impacturile acestora asupra operaţiilor, proceselor şi activităţilor;
i. orice obligaţii legale aplicabile evaluării riscului şi implementarea controalelor necesare;
j. proiectarea locurilor de muncă, a proceselor, a instalaţiilor, a echipamentelor/maşinilor,
a procedurilor operaţionale şi a organizării muncii, inclusiv adaptarea acestora la
capabilităţile umane.
Metodologia organizaţiei pentru identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor
trebuie:
a. să fie definită în ceea ce priveşte domeniul său, natura şi momentul de aplicare pentru a
se asigura că este mai degrabă proactivă decât reactivă; şi
b. să asigure identificarea, stabilirea priorităţilor, documentarea riscurilor şi
aplicarea controalelor, după cum este cazul;
Pentru managementul modificării, organizaţia trebuie să identifice pericolele OH&S şi
riscurile OH&S asociate cu modificările din cadrul organizaţiei, din cadrul sistemului de
management OH&S, or a activităţilor sale, anterior introducerii acestor modificări.
Organizaţia trebuie să se asigure că rezultatele acestor evaluări sunt luate în considerare
atunci când se stabilesc controale.
Atunci când se stabilesc controale sau se iau în considerare modificări ale controalelor
existente, trebuie să se ţină seama de reducerea riscurilor conform următoarei ierarhii:
a. eliminare;
b. înlocuire;
c. măsuri tehnologice;
d. semnalizare/avertizare şi/sau măsuri administrative;
e. echipament individual de protecţie.
Organizaţia trebuie să documenteze şi să actualizeze rezultatele identificării
pericolelor, evaluărilor riscurilor şi controalelor stabilite.
Organizaţia trebuie să se asigure că riscurile OH&S şi controalele stabilite sunt luate în
considerare atunci când se stabileşte, se implementează şi se menţine propriul sistem de
management OH&S.
NOTA 2 - Pentru îndrumări suplimentare asupra identificării pericolelor, evaluării
riscurilor şi stabilirii controalelor, a se vedea OHSAS 18002.
72
ANEXA 2
PREVEDERILE SR OHSAS 18002: 2009 PRIVIND
IDENTIFICAREA PERICOLULUI, EVALUAREA RISCULUI ŞI
STABILIREA CONTROALELOR

 Prevederile cerinţei „4.3.1. Identificare pericol, evaluare risc şi stabilire


controale”

4.3.1.1.Generalităţi

Pericolele pot cauza oamenilor răniri sau îmbolnăviri. Din acest motiv pericolele trebuie
identificate, înainte ca riscurile asociate cu aceste pericole să poată fi evaluate şi, în cazul în care nu
există controale sau controalele existente nu sunt corespunzătoare, controale efective ar trebui
implementate în concordanţă cu ierarhia controalelor. [a se vedea punctele a) până la e) în OHSAS
18001: 2007, 4.3.1].
O organizaţie va trebui să aplice procesul de identificare a pericolului (a se vedea 3.7) şi
evaluarea riscului (a se vedea 3.22) pentru a determina controalele care sunt necesare reducerii
riscului de producere al incidentelor (a se vedea 3.9). Scopul general al procesului de evaluare a
riscului este de a recunoaşte şi a înţelege pericolele (a se vedea 3.6) care pot apare în cursul
activităţilor organizaţiei şi a se asigura că riscurile (a se vedea 3.21) la care sunt expuşi oamenii,
riscuri care rezultă din aceste pericole, sunt evaluate, organizate pe priorităţi şi controlate până la un
nivel acceptabil (a se vedea 3.21).
Aceasta se obţine prin:
• dezvoltarea unei metodologii pentru identificarea pericolelor şi evaluarea riscului,
• identificarea pericolelor,
• estimarea riscurilor asociate, ţinând cont de adecvarea oricăror controale existente (ar
putea fi necesară obţinerea de date suplimentare şi realizarea de analize ulterioare pentru
a obţine evaluări rezonabile ale riscurilor),
• determinarea dacă aceste riscuri sunt acceptabile, şi
• determinarea controalelor adecvate riscurilor, acolo unde acestea sunt necesare (pericole
existente la locul de muncă şi modul în care ele pot fi controlate sunt deseori definite în
reglementări, coduri de bună practică, ghiduri publicate de autorităţi şi ghiduri ale
industriei).
Rezultatele evaluărilor de risc permit organizaţiei să compare opţiunile de reducerea riscului
şi să stabilească priorităţile resurselor pentru a eficientiza managementul riscului.
Elementele de ieşire de la identificarea pericolelor, evaluarea riscului şi determinarea
proceselor pentru control ar trebui, de asemenea, folosite pe parcursul dezvoltării şi implementării
sistemului de management OH&S.
Figura 2 prezintă o vedere generală a procesului de evaluare a riscului.

73
Dezvoltare
metodologie

Identificare
pericole

Monitorizare Implementare Evaluare


Managementu
şi revizuire controale riscuri
l schimbării

Stabilire
controale

NOTA - Elaborarea metodologiei poate fi ea însăşi subiect de schimbarea sau îmbunătăţire.

4.3.1.2.Dezvoltarea unei metodologii şi a procedurilor pentru identificarea pericolului


şi evaluarea de risc

Metodologiile de identificare a pericolului şi de evaluare a riscului variază substanţial cu


domeniul industrie, mergând de la evaluări simple la analize cantitative complexe cu documentaţii
extinse. Pericolele individuale pot necesita utilizarea de metode diferite, de exemplu o evaluare a
expunerii pe termen lung la substanţe chimice poate avea nevoie de o metodă diferită decât cea
pentru securitatea unui echipament sau pentru evaluarea unui birou de lucru. Fiecare organizaţie ar
trebui să aleagă abordările care sunt cele mai adecvate scopului, naturii şi mărimii organizaţiei şi
care îndeplinesc necesităţile proprii în termeni de detaliu, complexitate, timp, cost şi disponibilitate
a datelor sigure. Combinând abordările alese ar trebui să rezulte o metodologie pentru evaluarea
continuă a tuturor riscurilor OH&S ale organizaţiei.
Este necesar să se ţină cont de managementul schimbării (a se vedea 4.3.1.5) pentru
modificările în riscurile evaluate, determinarea controalelor sau implementarea controalelor.
Analiza managementului ar trebui folosită pentru a determina dacă schimbările metodologiei sunt,
în general, necesare.
Pentru a fi eficiente, procedurile organizaţiei pentru identificarea pericolului şi evaluarea
riscului ar trebui să ţină cont de:
• pericole,
• riscuri,
• controale,
• managementul schimbării,
• documentaţie,
• analize în curs de desfăşurare.
Pentru a asigura consistenţa aplicării se recomandă ca această procedură (aceste proceduri)
să fie documentate.

74
OHSAS 18002: 2007, 4.3.1, identifică la punctele de la a) până la j) ce ar trebui luat în
considerare în elaborarea procedurii (procedurilor). Îndrumări asupra acestora pot fi găsite la
paragrafele de la 4.3.1.3 până la 4.3.1.8.

4.3.1.3.Identificarea pericolelor

Identificarea pericolelor ar trebui să ajute la determinarea tuturor surselor proactive,


situaţiilor sau acţiunilor (sau o combinaţie a acestora), ce apar din activităţile organizaţiei, cu un
potenţial de a produce prejudicii în termeni de răniri sau îmbolnăviri (a se vedea definiţia “pericol”
în 3.6). Exemplele includ:
• surse (de exemplu utilaje în mişcare, radiaţii sau surse de energie),
• situaţii (de exemplu lucrul la înălţimi), sau
• acţiuni (de exemplu ridicare manuală).
Identificarea pericolelor ar trebui să ia în considerare diferitele tipuri de pericole existente la
locul de muncă, inclusiv pericole fizice, chimice, biologice şi psihosociale (a se vedea anexa C
pentru exemple de pericole).
Organizaţia ar trebui să stabilească instrumente specifice de identificare a pericolelor şi
tehnicile relevante domeniului de aplicare al sistemului său de management al OH&S.
Următoarele surse de informaţii sau elemente de intrare ar trebui luate în considerare în
timpul procesului de identificare a pericolelor:
• cerinţele legale sau alte cerinţe pentru OH&S (a se vedea 4.3.2), de exemplu acelea
care prescriu cum ar trebui identificate pericolele,
• politica OH&S (a se vedea 4.2),
• monitorizarea datelor (a se vedea 4.5.1),
• expunerea ocupaţională şi evaluări ale sănătăţii,
• înregistrările incidentelor (a se vedea 3.9 ),
• rapoarte ale auditurile precedente, evaluărilor sau analizelor,
• elemente de intrare de la salariaţi şi alte părţi interesate (a se vedea 4.4.3),
• informaţii de la alte sisteme de management (de exemplu managementul calităţii sau
managementul de mediu),
• informaţii obţinute de la consultantul în domeniul OH&S,
• analiza proceselor şi activităţile de îmbunătăţire de la locul de muncă,
• informaţii asupra celor mai bune practici şi/ sau pericole tipice în organizaţii similare,
• rapoarte ale incidentelor care s-au produs în organizaţii similare,
• informaţii asupra infrastructurii, proceselor şi activităţilor organizaţiei, inclusiv
următoarele:
 proiectul locului de muncă, planuri de trafic (de exemplu alei pentru pietoni, rute
pentru vehicule) plan (planuri) de amplasare,
 diagrame de proces şi manuale de funcţionare,
 inventare ale materialelor periculoase (materii prime, chimicale, deşeuri, produse
finite, sub-produse),
 specificaţii ale echipamentului,
 specificaţii ale produsului, informaţii despre securitatea materialelor, toxicologie şi
alte date relativ la OH&S.
Procesele de identificare ale pericolelor ar trebui aplicate atât activităţilor şi situaţiilor
obişnuite cât şi în situaţiilor speciale (de exemplu periodic, ocazional sau de urgenţă).
Exemple ale activităţilor şi situaţiilor speciale care ar trebui luate în considerare în timpul
procesului de identificare a pericolelor includ:
• curăţarea infrastructurii sau echipamentului,
• modificări temporare ale proceselor,

75
• activităţi de întreţinere neplanificate,
• pornirea sau oprirea instalaţiei sau echipamentului,
• vizite în exterior (de exemplu excursii pe teren, vizite ale furnizorului la client,
prospectări, excursii),
• înnoiri,
• condiţii meteorologice extreme,
• disfuncţionalităţi ale utilităţilor (de exemplu energie, apă, gaz etc.),
• aranjamente temporare,
• situaţii de urgenţă.
Identificarea pericolelor ar trebui să ţină cont de toate persoanele care au acces la locul de
muncă (de exemplu clienţi, vizitatori, contractori de servicii, personal pentru livrări, ca şi salariaţi)
şi:
• pericole şi riscuri care apar în cadrul desfăşurării activităţilor acestora,
• pericole care apar din folosirea produselor sau serviciilor furnizate organizaţiei de
către aceştia,
• gradul lor de familiaritate cu locul de muncă şi
• comportarea lor.
Factorii umani, cum ar fi capabilitatea, comportarea şi limitările trebuie să fie luate în
considerare [a se vedea punctul c) al OHSAS 18001:2007, 4.3.1] atunci când sunt evaluate
pericolele şi riscurile proceselor, echipamentului şi ale mediului de lucru. Factorul uman ar trebui
luat în considerare ori de câte ori există o interfaţă umană şi ar trebui să ţină seama de aspecte cum
ar fi uşurinţa folosirii, potenţialul de erori operaţionale, stresul operatorului şi oboseala
utilizatorului.
Atunci când se iau în considerare factorii umani, procesul de identificare a pericolelor în
organizaţie ar trebui să ţină cont de următoarele, precum şi de interacţiunile dintre ele:
• natura muncii (amplasamentul locului de muncă, informaţii despre operator, cantitatea
de muncă, munca fizică, tipul de muncă),
• mediul de lucru (căldură, lumină, zgomot, calitatea aerului),
• comportamentul uman (temperament, obiceiuri, atitudine),
• capacitate psihologică (capacitatea de percepţie şi de atenţie),
• capacitate fiziologică (biomecanică, antropometrică/diversitatea fizică între oameni).
În anumite condiţii, pot fi pericole care pot să apară sau pot fi generate în afara locului de
muncă, cu impact asupra persoanelor din cadrul locului de muncă (de exemplu scăpări de materiale
toxice de la operaţii din vecinătate). Atunci când astfel de pericole sunt previzibile, acestea ar trebui
luate în considerare.
Organizaţia ar putea fi obligată să ţină cont şi de pericolele create în afara perimetrului
locului de muncă, în special acolo unde există o obligaţie legală sau datoria de a avea grijă referitor
la astfel de pericole. În anumite jurisdicţii legale, astfel de pericole sunt în schimb rezolvate prin
sistemul de management de mediu al organizaţiei.
Pentru ca identificarea pericolului să fie eficace organizaţia ar trebui să folosească o
abordare care include informaţii de la o varietate de surse, în special elemente de intrare de la
persoane care cunosc procesele, sarcinile sau sistemele, de exemplu:
• observaţii asupra comportamentului şi practicilor de muncă şi analize ale cauzelor
principale ale comportamentului nesigur,
• analiză comparativă,
• interviuri şi sondaje,
• controale de siguranţă şi inspecţii,
• verificări ale incidentelor şi analizele ulterioare,
• monitorizarea şi evaluarea expunerii la pericole (agenţi chimici şi fizici),

76
• fluxul de lucru şi analiza procesului, inclusiv potenţialul acestora pentru crearea unui
comportament nesigur.
Identificarea pericolelor ar trebui să fie condusă de o persoană (persoane) cu competenţă în
identificarea metodologiilor şi tehnicilor relevante (a se vedea 4.4.2) şi cu cunoştinţe adecvată ale
activităţii la locul de muncă.
Liste de verificare pot fi folosite ca memento pentru tipurile de pericole potenţiale care pot fi
luate în considerare şi înregistrate la identificarea iniţială a pericolului; oricum, trebuie avut grijă să
se evite acordarea unei totale încrederi în utilizarea listelor de verificări (a se vedea anexa C).
Listele de verificări ar trebui să fie specifice zonei de lucru, procesului sau echipamentului în curs
de evaluare.

4.3.1.4.Evaluarea riscului

4.3.1.4.1.Generalităţi

Riscul este o combinaţie a probabilităţii de apariţie a unui eveniment periculos sau a unei
(unor) expuneri şi severitatea rănirii sau îmbolnăvirii (3.8) care poate fi cauzată de eveniment sau de
expunere (expuneri) (a se vedea 3.21).
Evaluarea riscului este un proces de evaluare riscului (riscurilor) care rezultă din pericol
(pericole), luând în considerare adecvarea oricăror controale existente şi hotărând dacă riscul
(riscurile) este (sunt) acceptabil (acceptabile) (a se vedea 3.22).
Un risc acceptabil (a se vedea 3.1) este un risc care a fost redus la un nivel pe care
organizaţia este dispusă să şi-l asume respectând obligaţia sa legală, politica sa OH&S şi obiectivele
sale OH&S.
NOTĂ - Anumite documente de referinţă folosesc sintagma “evaluarea riscului”, pentru a
include întregul proces de identificare a pericolelor, evaluare a riscurilor şi determinare a
controalelor; OHSAS 18001 şi OHSAS 18002 se referă separat la elementele individuale ale
acestui proces şi utilizează sintagma “evaluarea riscului” pentru a se referi explicit la a doua
etapă a acestui proces.

4.3.1.4.2.Elemente de intrare pentru evaluarea riscului

Elemente de intrare pentru procesele de evaluare a riscului pot include, dar nu se limitează
numai la acestea, informaţii sau date asupra următoarelor:
• detalii ale locaţiei (locaţiilor) unde se desfăşoară activitatea,
• vecinătatea şi domeniul de aplicare pentru interacţiunile periculoase dintre activităţile
de la locul de muncă,
• aranjamente referitoare la securitate,
• capacităţile umane, comportamentul, competenţa, instruirea şi experienţa celor care
normal şi/sau ocazional execută munci periculoase,
• date toxicologice, epidemiologice şi alte informaţii referitoare la sănătate,
• vecinătatea altor persoane (de exemplu personalul de curăţenie, vizitatori, contractori,
public) care pot fi afectate de activităţile periculoase,
• detalii ale tuturor instrucţiunilor de muncă, sistemelor de muncă şi/sau procedurilor
pentru apt de muncă, pregătite pentru sarcini periculoase,
• instrucţiuni ale producătorilor sau furnizorilor pentru funcţionarea şi întreţinerea
echipamentului şi a infrastructurii,
• disponibilitatea şi folosirea măsurilor de control [de exemplu pentru ventilaţie,
protecţie, echipament individual de protecţie (EIP) etc.],
• condiţii anormale (de exemplu întreruperea potenţială a utilităţilor, cum ar fi
electricitate şi apă, sau alte discontinuităţi ale procesului),

77
• condiţii de mediu care afectează locul de muncă,
• potenţialul de întreruperi pentru instalaţie şi componentele utilajelor şi dispozitivelor
de securitate sau de degradare a lor ca urmare a expunerii la elemente sau procese
materiale,
• detalii asupra accesului la, ca şi corectitudinea condiţiilor/ procedurilor de urgenţă,
planurilor de ieşiri de urgenţă, echipamentelor de urgenţă, drumuri de acces în cazuri
de urgenţă (inclusiv semnalizările), facilităţi pentru comunicaţii de urgenţă şi sprijin
extern de urgenţă etc.,
• monitorizarea datelor referitoare la incidentele asociate cu activităţi de muncă
specifice,
• rezultate ale oricăror evaluări existente în legătură cu activităţile periculoase de muncă,
• detalii ale unor acte periculoase precedente comise fie de persoane care execută o
activitate sau de către alţii (de exemplu personal adiacent, vizitatori, contractori, etc.),
• potenţialul de întreruperi care să inducă întreruperi asociate sau incapacitatea
măsurilor de control,
• durata şi frecvenţa la care activităţile specifice au loc,
• acurateţea şi credibilitatea datelor disponibile pentru evaluarea de risc,
• orice cerinţe legale şi alte cerinţe (a se vedea 4.3.2) care prescriu cum trebuie efectuată
evaluarea riscului sau ce constituie un risc acceptabil, de exemplu metode de prelevare
pentru a determina expunerea, folosirea metodelor specifice de evaluare a riscului, sau
nivelurile de expunere permise.
Evaluarea riscului ar trebui efectuată de o persoană (persoane) cu competenţă în metodologii
şi tehnici pentru evaluarea riscului relevante (a se vedea 4.4.2) şi cunoştinţe adecvate ale activităţii
de muncă.

4.3.1.4.3.Metodologii de evaluare a riscului

O organizaţie poate folosi diferite metode de evaluarea riscului, ca parte a unei strategii
generale, pentru rezolvarea diferitelor domenii de activitate. Atunci când se încearcă să se
stabilească probabilitatea producerii accidentul ar trebui luată în considerare adecvarea măsurilor de
control existente. O evaluare a riscului ar trebui detaliată suficient pentru a determina măsuri
adecvate de control.
Anumite metode de evaluare a riscului sunt complexe şi sunt adecvate activităţilor
periculoase speciale sau particulare. De exemplu, evaluarea riscurilor într-o uzină chimică poate
cere calcule matematice complexe ale posibilităţilor de producere a evenimentelor care ar putea
conduce la eliberarea de agenţi care pot afecta persoanele de la locul de muncă sau publicul. În
multe ţări, legislaţia specifică anumitor sectoare precizează unde este necesar acest grad de
complexitate.
În multe circumstanţe, riscurile OH&S pot fi determinate folosind metode mai simple şi care
pot fi calitative. Aceste abordări implică de obicei un grad mai mare de apreciere (gândire,
judecată), deoarece ele au mai puţină încredere în date cuantificabile. În anumite cazuri, aceste
metode vor servi ca instrumente de lucru iniţiale, pentru a determina unde sunt necesare evaluări
mai detaliate.
Evaluarea riscurilor ar trebui să implice consultarea cu, şi participare adecvată a lucrătorilor
şi să ţină cont de cerinţele legale şi alte cerinţe. Recomandările reglementate ar trebui luate în
considerare atunci când este cazul.
Organizaţia ar trebui să ţină cont de limitările calitative şi acurateţea datelor folosite în
evaluareariscurilor şi de posibilul efect pe care acesta ar putea să-l aibă asupra rezultatelor
calculului riscului.
Cu cât este mai mare nivelul de incertitudine a datelor, cu atât mai mare este necesitatea de
prudenţă atunci când se determină dacă riscul este acceptabil.

78
NOTĂ - A se vedea anexa D pentru o comparare a instrumentelor şi metodologiilor de
evaluare a riscului.

4.3.1.4.4.Alte consideraţii privind evaluarea riscului

Unele organizaţii dezvoltă evaluări de risc generice pentru activităţi tipice care pot apărea în
câteva situaţii sau locaţii diferite. Astfel de evaluări generice pot fi utile ca punct de plecare pentru
evaluări mai specifice, dar pot necesita o personalizare pentru a fi adecvate situaţiilor particulare.
Această abordare poate îmbunătăţi viteza şi eficienţa procesului de evaluare a riscului şi poate
îmbunătăţi consecvenţa evaluării riscurilor pentru sarcini similare.
Atunci când metoda folosită de organizaţie pentru evaluarea riscului foloseşte categorii
descriptive pentru evaluarea severităţii sau a probabilităţii de apariţie a vătămării, acestea ar trebui
să fie clar definite, de exemplu definirea clară a termenilor, cum ar fi “probabil” şi”improbabil“ este
necesar să se asigure că persoane diferite le interpretează consecvent.
Organizaţia ar trebui să ia în considerare riscurile pentru persoanele sensibile (de exemplu
salariatele care sunt însărcinate) ca şi pentru grupurile vulnerabile (de exemplu salariaţii lipsiţi de
experienţă), ca şi pentru cei cu sensibilităţi speciale, implicaţi în executarea de sarcini deosebite (de
exemplu abilitatea unui individ care nu distinge culorile de a citi instrucţiunile).
Organizaţia ar trebui să evalueze modul în care evaluarea riscului va lua în considerare
numărul persoanelor care pot fi expuse unui anume pericol. Pericolelor care ar putea cauza vătămări
unui număr mare de persoane ar trebui să li se acorde o atenţie deosebită, chiar dacă este mai puţin
probabil ca astfel de consecinţe severe să se producă.
Evaluarea riscurilor pentru a estima vătămările datorate expunerii la agenţi chimici,
biologici şi fizici ar putea necesita măsurarea concentraţiilor de expunere, folosind instrumente şi
metode adecvate de prelevare a probelor. Compararea acestor concentraţii ar trebui făcută cu
limitele sau standardele aplicabile pentru expunerea la ocupaţională. Organizaţia ar trebui să se
asigure că evaluarea riscului ia în considerare atât consecinţele expunerii pe termen scurt, cât şi cele
pe termen lung, ca şi efectele cumulative ale expunerilor multiple şi ale mai multor agenţi.
În anumite cazuri evaluările de risc sunt realizate folosind eşantionarea pentru a acoperi o
varietate de situaţii şi locaţii. Ar trebui avut grijă să se asigure că eşantioanele folosite sunt
suficiente şi reprezintă corespunzător toate situaţiile şi locaţiile care sunt evaluate.

4.3.1.5.Managementul schimbării

Organizaţia ar trebui să conducă şi să controleze orice schimbări care pot afecta sau pot avea
un impact asupra pericolelor şi riscurilor OH&S. Aceasta include schimbările în structura
organizaţiei, personal, sistemul de management, procese, activităţi, utilizarea materialelor etc.
Aceste schimbări ar trebui evaluate prin identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor înainte de a
fi introduse.
Organizaţia ar trebui să ţină cont de pericolele şi potenţialele riscuri asociate cu noile
procese sau operaţii încă din faza de proiect, precum şi de schimbările din cadrul organizaţiei,
operaţiile existente, produsele, serviciile sau furnizorii. În continuare sunt exemple ale situaţiilor
care ar trebuie să iniţieze un proces de management al schimbării:
• tehnologii (inclusiv software), echipamente, infrastructură sau mediu de muncă, noi
sau modificate,
• proceduri, practici de lucru, proiecte, specificaţii sau standarde, noi sau revizuite,
• tipuri diferite sau clase de materii prime,
• schimbări semnificative în structura organizaţională a amplasamentului şi a
personalului, inclusiv utilizarea contractorilor,

79
• modificări ale dispozitivelor şi echipamentelor pentru monitorizarea stării de sănătate
şi securitate sau ale controalelor.
Procesul de management al schimbării ar trebui să includă consideraţii asupra următoarelor
probleme pentru a se asigura că orice risc nou sau modificat este acceptabil:
• au fost sunt create noi pericole (a se vedea 4.3.1.4)?
• care sunt riscurile asociate noilor pericole?
• s-au schimbat riscurile legate de alte pericole?
• modificările ar putea afecta nefavorabil controalele de risc existente?
• au fost alese cele mai adecvate controale, având în vedere posibilitatea de utilizare, de
• acceptare şi costurile imediate şi pe termen lung?

4.3.1.6.Determinarea necesităţii de controale

Având completată o evaluare a riscurilor şi fiind luate în considerare controalele existente,


organizaţia ar trebui să fie capabilă să determine dacă controalele existente sunt adecvate sau
necesită îmbunătăţiri, sau dacă sunt necesare noi controale.
Dacă sunt necesare controale noi sau îmbunătăţite, selecţia acestora ar trebui făcută după
principiul ierarhizării controalelor, adică eliminarea pericolelor unde este posibil, urmată în schimb
de reducerea riscurilor (prin reducerea fie a probabilităţii de apariţie fie a severităţii potenţiale a
rănirii sau vătămării), cu adoptarea, ca ultim resort, a echipamentului individual de protecţie (EIP).
Următoarele furnizează exemple de implementare a ierarhiei controalelor:
a). Eliminare - modificarea unui proiect pentru a elimina pericolul, de exemplu introducerea
dispozitivelor mecanice de ridicare, pentru a elimina pericolul ridicării manuale;
b). Substituire - înlocuirea cu un material mai puţin periculos sau reducerea energiei
sistemului (de exemplu micşorarea forţei, amperajului, presiunii, temperaturii etc.);
c). Control tehnic - instalarea de sisteme de ventilaţie, protecţia utilajelor, a angrenajelor,
izolarea surselor de zgomot etc.;
d). Semnalizare, atenţionări, şi/sau controale administrative - semnale de siguranţă,
marcarea zonelor cu pericol, semnale foto-luminoase, marcarea locurilor de trecere
pentru pietoni, sirene/lumini de atenţionare, alarme, proceduri de securitate, inspecţii ale
echipamentului, controlarea accesului, sisteme sigure de lucru, ecusoane şi permise de
lucru etc.;
e). Echipament individual de protecţie (EIP) - ochelari de protecţie, protectoare pentru
urechi, ecrane pentru faţă, hamuri şi corzi de securitate, aparate pentru respirat şi
mănuşi.
La aplicarea ierarhizării ar trebui acordată atenţie costurilor relative, beneficiilor reducerii
riscurilor şi încrederii în opţiunile disponibile.
O organizaţie ar trebui să ţină cont de:
• nevoia de a combina controalele, combinarea elementelor din ierarhizarea de mai sus
(de exemplu controale tehnice şi administrative),
• stabilirea unei bune practici în controlul pericolelor specifice luate în considerare,
• adaptarea muncii la individ (de exemplu luarea în considerare a capacităţii fizice şi
mentale a individului),
• avantajele progresului tehnic pentru a îmbunătăţi controalele,
• utilizarea măsurilor de protecţie generale [de exemplu prin selectarea controalelor
tehnice care protejează pe oricine în aproprierea locurilor periculoase faţă de
echipamentul individual de protecţie (EIP)],
• comportamentul uman şi dacă o anumită metodă de control va fi acceptată şi poate fi
implementată cu eficienţă,

80
• greşelile umane tipice (de exemplu greşeli simple ale unei acţiuni repetate frecvent,
lapsusuri de memorie sau atenţie, lipsă de înţelegere sau erori de gândire,
nerespectarea unor reguli sau proceduri) şi căi de prevenire a lor,
• necesitatea de a introduce întreţinerea planificată a, de exemplu, protecţiilor maşinilor,
• necesitatea posibilă de aranjamente pentru urgenţe/evenimente neprevăzute pentru
cazul în care controlul riscului a eşuat,
• lipsa potenţială de familiarizare cu locul de muncă şi controalele existente pentru cei
care nu sunt salariaţi direct ai organizaţiei, de exemplu vizitatori, personal contractant.
Odată ce controalele au fost determinate, organizaţia poate ierarhiza acţiunile sale în vederea
implementării. În ierarhizarea acţiunilor organizaţia ar trebui să ia ţină cont de posibilitatea de
reducere a riscurilor prin controalele planificate. Este preferabil ca acţiunile adresate activităţilor cu
risc ridicat sau care oferă o reducere substanţială a riscului să obţină întâietate asupra acţiunilor care
beneficiază de o reducere limitată a riscului.
În anumite cazuri, este necesar să se modifice activităţile de muncă până când controalele
pentru risc sunt implementate sau să se aplice, temporar, controlul riscurilor până când sunt
realizate acţiuni mai eficiente. De exemplu, folosirea căştilor de protecţie ca măsură temporară până
când sursa de zgomot poate fi eliminată sau activitatea de muncă este separată pentru a reduce
expunerea la zgomot.
Controalele temporare nu ar trebui privite ca o înlocuire pe termen lung pentru măsuri mai
eficiente de control al riscurilor.
Cerinţele legale, standardele voluntare şi codurile de practică pot specifica controale
adecvate pentru pericole specifice. În anumite cazuri, controalele vor trebui să fie capabile să atingă
niveluri de risc „cât mai joase pe cât este practic rezonabil” (ALARP).
Organizaţia ar trebui să realizeze monitorizare continuă pentru a se asigura că este menţinută
adecvarea controalelor (a se vedea 4.5.1).
NOTA - Termenul „risc rezidual” este deseori folosit pentru a descrie riscul care rămâne
după ce au fost implementate controalele.

4.3.1.7.Înregistrarea şi documentarea rezultatelor

Organizaţia ar trebui să documenteze şi să păstreze rezultatele identificării pericolelor,


evaluării riscurilor şi controalelor determinate.
Următoarele tipuri de informaţii ar trebui înregistrate:
• identificarea pericolelor,
• determinarea riscurilor asociate cu pericolele identificate,
• indicarea nivelurilor de risc în corelaţie cu pericolele,
• descrierea sau referirea la, măsurile care trebuie luate pentru a controla riscurile,
• determinarea cerinţelor de competenţă pentru implementarea controalelor (a se vedea
4.4.2).
Atunci când controalele existente sau intenţionate sunt folosite în determinarea riscurilor
OH&S, aceste măsuri ar trebui clar documentate, astfel ca baza evaluării să fie clară atunci când,
mai târziu, va fi analizată.
Descrierea măsurilor de monitorizare şi control al riscurilor poate fi inclusă în procedurile
de control operaţionale (a se vedea 4.4.6). Determinarea cerinţelor de competenţă poate fi inclusă în
procedurile de instruire (a se vedea 4.4. 2).

4.3.1.8.Verificarea continuă

Este o cerinţă ca identificarea pericolului şi a evaluarea riscului să fie continue. Această


cerinţă solicită organizaţiei să ia în considerare sincronizarea şi frecvenţa analizelor, aşa cum sunt
afectate de următoarele tipuri de probleme:

81
• necesitatea de a determina dacă controalele de risc existente sunt eficiente şi adecvate,
• necesitatea de a răspunde la noi pericole,
• necesitatea de a răspunde schimbărilor făcute în organizaţie de ea însăşi (a se vedea
4.3.1.5),
• necesitatea de a răspunde feedbackului rezultat din activităţile de monitorizare,
investigarea incidentelor (a se vedea 4.5.3), situaţiilor de urgenţă sau rezultatelor
procedurilor pentru situaţii de urgenţă (a se vedea 4.4.7),
• schimbări în legislaţie,
• factori externi, de exemplu probleme legate de sănătate ocupaţională care apar,
• progrese tehnice în tehnologiile de control,
• diversitatea în schimbare a forţei de muncă, inclusiv contractorii,
• schimbări propuse de acţiuni corective şi preventive (a se vedea 4.5.3).
Analizele periodice pot ajuta la asigurarea consecvenţei evaluărilor de risc realizate de
persoane diferite în momente diferite. Atunci când condiţiile s-au schimbat şi/sau tehnologii mai
bune de management ale riscului au devenit disponibile, ar trebui făcute îmbunătăţiri după cum este
necesar.
Nu este necesar să fie realizate noi evaluări ale riscului când o analiză poate arăta că
controalele existente sau planificate sunt încă valabile.
Auditurile interne (a se vedea 4.5.5) pot furniza o oportunitate de a verifica dacă
identificarea pericolelor, evaluarea riscului şi controalele sunt implementate şi actualizate.
Auditurile interne pot, de asemenea, să reprezinte o oportunitate utilă de a verifica dacă evaluarea
reflectă condiţiile şi practicile reale de la locul de muncă.

82
 Prevederile „Anexei C (informativă) - Exemple de aspecte care pot fi
introduse în lista de verificare pentru identificarea pericolului”

C.1.Pericole fizice
• teren alunecos sau denivelat,
• lucru la înălţime,
• obiecte care cad de la înălţime,
• spaţiu de lucru necorespunzător,
• ergonomie nejudicioasă (de exemplu spaţiu de lucru proiectat, care nu ţine cont de
factorul uman),
• manipulare manuală,
• muncă repetitivă,
• agăţare, încurcare, arsuri şi alte pericole provenite de la echipament,
• pericole la transport, fie pe drum, fie pe terenul/ locaţiile respective, cu vehicule sau ca
pieton (legate de viteză şi caracteristici ale vehiculelor şi de starea drumului),
• foc şi explozii (legat de cantitatea şi natura materialului inflamabil),
• surse de energii nocive, cum ar fi electricitatea, radiaţiile, zgomotul sau vibraţiile (legat
de cantitatea de energie implicată),
• energia stocată care poate fi eliberată rapid şi poate cauza vătămări corporale (legat de
cantitatea de energie),
• activităţi frecvent repetate, care pot conduce la oboseala braţelor (legat de durata
activităţilor),
• mediu cu o temperatură nefavorabilă, care poate duce la hipotermie sau stres datorită
căldurii,
• violenţă asupra personalului, ducând la vătămări corporale (legat de natura făptaşilor),
• radiaţii ionizante (de la maşini cu raze X sau gama sau substanţe radioactive),
• radiaţii neionizante (de exemplu radiaţii luminoase, radiaţii magnetice, unde radio).
C.2.Pericole chimice
Substanţe periculoase sănătăţii sau securităţii prin:
• inhalarea vaporilor, gazelor sau particulelor,
• contactul cu, sau absorbirea prin corp a substanţelor,
• ingerare,
• depozitare, incompatibilitate sau degradarea materialelor.
C.3.Pericole biologice
Agenţi biologici, alergeni sau patogeni (cum ar fi bacteriile sau viruşii), care pot fi:
• inhalaţi,
• transmişi prin contact, inclusiv prin fluide ale corpului (de exemplu răniri prin înţepare
cu ace tip siringă), înţepături de insecte, etc.,
• ingerate (de exemplu prin produse alimentare contaminate).
C.4.Pericole psihosociale
Situaţii care pot conduce la condiţii psihosociale negative (inclusiv psihologice), cum ar fi
stresul (inclusiv stres post traumatic), anxietate, oboseală, depresie, provenite de exemplu de la:
• încărcare excesivă cu muncă,
• deficienţe în comunicare sau controlul managementului,
• mediul fizic de la locul de muncă,
• violenţa fizică,
• hărţuire sau intimidare.
NOTĂ 1 - Pericolele psihosociale pot proveni de la factori externi locului de muncă şi pot
avea impact asupra OH&S, individual sau colectiv.

83
NOTĂ 2 - ISO 14121 furnizează de asemenea exemple suplimentare de surse de pericole.

84
 Prevederile „Anexei D (informativă) - Compararea câtorva exemple de
instrumente de lucru şi metode pentru evaluarea riscului”

Instrument Puncte forte Puncte slabe


Liste de verificare/chestionare • Uşor de utilizat • Deseori se limitează la
• Folosirea poate preveni răspunsuri da/nu
fenomenul de „lipseşte ceva” • Este bun în măsura în care
în evaluarea iniţială este şi lista utilizată - s-ar
putea să nu ia în considerare
situaţiile unice
Matrice de risc • Relativ uşor de folosit • Numai bidimensional - nu
• Furnizează reprezentare poate să ţină cont de factori
vizuală multipli cu impact asupra
• Nu necesită folosirea riscului
numerelor • Un răspuns predeterminat
poate să nu corespundă
situaţiei
Poziţionare/tabele de votare • Relativ uşor de folosit • Necesită folosirea numerelor
• Bun pentru a atrage opinia de • Dacă calitatea datelor nu este
expert bună, rezultatele vor fi
• Permite luarea în considerare modeste
a mai multor factori de risc • Poate rezulta în compararea
(de exemplu severitate, riscurilor incomparabile
probabilitate, detectabilitate,
date de incertitudine)
Analiza modurilor de defectare şi • Bună pentru analiza detaliată • Necesită expertiză pentru a fi
a efectelor (FMEA) a proceselor folosite
Studii asupra pericolelor şi • Permite intrarea informaţiilor • Necesită informaţii numerice
operabilităţii (HAZOP) tehnice în analiză
• Necesită resurse (timp şi bani)
• De preferat să se utilizeze la
riscurile asociate cu
echipamentul decât cele
asociate cu factori umani
Evaluarea strategiei de expunere • Bună pentru analiza • Necesită expertiză pentru a fi
informaţiilor legate cu folosită
materiale şi medii periculoase • Necesită date numerice
Modele pe computer • Dacă sunt informaţii relevante • Necesită timp semnificativ şi
şi suficiente, modelarea pe bani pentru a o dezvolta şi
computer poate da un valida
răspunsul bun • Oferă încredere mărită asupra
• În general foloseşte intrări rezultatelor, fără a pune la
numerice şi este mai puţin îndoială validitatea
subiectivă
Analiză Pareto • Tehnică simplă care poate fi • Este folositoare numai pentru
utilizată pentru determinarea compararea aspectelor
celor mai importante similare, adică este
schimbări necesare unidimensională.

85