Semnătura domnitorului

În Biblioteca Sfântului Sinod se află câteva cărţi care poartă semnătura domnitorului, ca
donator, între care amintim: "Ploutarhou Haironeos, Peri pedon agoghis. Plutarchi de liberis
educandis commentarius", fără foaie de titlu. La pagina 13 este notat în greacă: "Şi aceasta
pe lângă celelalte din cele dăruite Sfintei Mănăstiri Domneşti a Preasfintei Treimi de la
Văcăreşti, de către preaînaltul şi preaînţeleptul domnitor al întregii Ungrovlahii, kiriou kir,
Alexandru Nicolae Voievod, la anul 1723, luna iunie". Textul votiv se reia întocmai şi pe
următoarele volume: "Symbolarum in Mathaeum tomus alter quo contientur Catena Patrum
Graecorum triginta collectore Niceta Episcopo Serrarum, Tolosae, 1697", nota dedicatorie a
fost acoperită de un posesor posterior, cu o cerneală care s-a decolorat în timp, făcând
posibilă citirea ei.

Tomul al II-lea al acestei lucrări păstrează pe cotor o etichetă cu indicaţii de bibliotecă:

"Testamenti Veteris Biblia Sacra sive libri canonici priscae iudeorum ecclesiae a Deo Traditi,
Genevae, apud Phillipum Albertum, 1630" şi "De religione gentilium errorumquae apud eos
causis authore Edoardo Barone Herbert de Cherbury, Amstlaedami, 1700".

Pe foaia de titlu a volumului tipărit la Paris, în 1627 - "Tou en aghiis patros imon Athanasiou
Arhiepiscopou Alexandrias. Ta evriskomena apanda" -, cuprinzând operele complete ale
Sfântului Atanasie cel Mare, este scris mare, în latină: "Ex-libris Constantini C." Ulterior,
însemnarea a fost acoperită (Nicolae Mavrocordat şi-a însuşit numeroase volume din
colecţia unui alt mare pasionat al cărţii, Constantin Cantacuzino), iar pe foaia următoare,
domnitorul Nicolae Mavrocordat a scris mărunt, în greceşte: "Se dăruieşte cinstitei mănăstiri
a Preasfintei Treimi de la Văcăreşti, de preaînălţatul domn, ighemon a toată Ungrovlahia,
kiriou kir, Iù Nicolae Alexandru Voievod.1723, luna lui iunie".

Două persoane pentru un ex-libris identic?

Mai multe volume din Biblioteca Sfântului Sinod poartă pe mijlocul foii de titlu un ex-libris
mărunt, discret: joannis n. (şase lucrări tipărite înainte de 1718), (două volume) sau joan.
scarlatti (două volume). Scrisul de pe aceste lucrări diferă, ceea ce ne trimite cu gândul la
două persoane care s-au semnat astfel.

Bibliologul C. Dima-Drăgan identifică pentru formula joannis şi alte opt variaţii ale sale, un
singur semnatar, în persoana marelui cămăraş Ioan Scarlat (Ianache), ginerele lui Nicolae
Mavrocordat (a se vedea cartea amintită, pp. 61-62). Acesta avea şi el o bibliotecă
personală, separată de colecţiile voievodului (cărţile marelui cămăraş au ajuns şi ele la
Văcăreşti, iar în cele din urmă, în Biblioteca Seminarului Central). Cercetătorul nu a întâlnit
ex-librisul joannis urmat de litera n. care prescurtează un nume (poate Nicolai?). Se pare că
în tinereţe domnitorul semna simplu "Ex-libris Ioan. Scarlatti M.", poate că a scris uneori şi
"joannis n." (Ioan este formula care deschide numele "alesului lui Dumnezeu" la scaunul de
domnie). Totuşi, la ideea că domnitorul ar fi putut să semneze aşa, simplu, ne duce şi faptul
că pe lucrarea "Bibliotheca Patrum Apostolicorum Graeca-Latina", Lipsiae, 1699, este
semnat "", adică "şi aceasta a lui Ioan", iar cu o altă cerneală şi, în mod evident, cu un alt
scris, a fost adăugat, tot în greceşte, "Scarlat", deci credem că două persoane au semnat în
mod asemănător. Se poate ca ginerele lui Nicolae Mavrocordat să fi luat cărţi de la domn şi
să fi modificat ex-librisul prin adăugirea sa. În acest caz, se pot identifica mult mai multe
cărţi care au aparţinut lui Nicolae Mavrocordat, mai ales că noi nu deţinem ex-librisul
explicit al domnitorului, ci doar semnătura de pe exemplarele dăruite Mănăstirii de la
Văcăreşti. Poate că pe cărţile pe care nu le-ar fi înstrăinat, care făceau parte din biblioteca
personală, domnul a semnat mai simplu: ex. libris "", sau joannis. n. cu un semn subscris
acestui nume, şi aceasta nu neapărat în perioada tinereţii. Iată volumele: Philippi A.
Limborch, "De Veritate religionis christianae", Goudae, 1687, ex-libris joannis n. (peste n. a
fost adăugat sc. şarlatţ); "Ek tou ktisiou Agatharhidou, Memnonos, 1552, Ex officina Henrici
Stephani Parisiensi typographi", ex-libris joan: scarlatti (cu un m subscris); "S. Clementis
Epistolae Duae ad Corinthios", Londini, 1687, ex-libris joannis. n. (cu un m subscris).

"Genesis Mosis Prophetae liber primus", Amstelodami, 1710, ex-libris joannis n: (cu un
semn indescifrabil subscris); "Mosis prophetae libri quator: Exodus, Leviticus, Numeri et
Deuteronomium", Amstelodami, 1710, ex-libris joannis n. (cu un semn subscris, poate m);
"Illustrium Christi Martyrum Lecti triumphi, vetustis graecorum monumentis consignanti",
Paris, 1660, ex-libris joan: scarlati (cu un semn subscris, care pare a fi tăiat), aceasta este
semnătura de tinereţe a domnitorului; "Sacrorum bibliorum vulgatae editionis
Concordantiae", Antuerpiae, 1718, ex-libris joannis n.: (cu un semn subscris).

Cercetarea colecţiilor de carte veche aduce noi informaţii cu privire la destinul unor bogăţii
culturale şi spirituale care descriu personalitatea şi preocupările deţinătorilor şi indică, în
bună măsură, sursele gândirii şi acţiunilor acestora.