UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE INFORMATICA

Programarea in Java
suport curs -

Lector univ. drd. Dascalescu Ana Cristina

- 2010 1

Cuprins

Capitolul 1 Introducere in limajul Java................................................................................................................................................. 3 1.1Caracteristici de baza ale limbajului Java ................................................................................................................................... 3 1.2 Tehnologia Java si componentele sale...................................................................................................................................... 4 1.2.2 Platforme de lucru Java ........................................................................................................................................................ 4 1.2.3 Tipuri de programe implementate de Java............................................................................................................................. 5 1.2.3Etapele dezvoltarii unei aplicatii Java..................................................................................................................................... 6 1.2 Structura lexicala a limbajului Java .............................................................................................................................................. 7 1.3 Tipuri de date si variabile in Java ................................................................................................................................................. 8 1.4 Expresii si operatori....................................................................................................................................................................11 1.5 Controlul executiei ......................................................................................................................................................................14 1.6 Siruri de caractere........................................................................................................................................................................17 Capitolul 2 Clase si obiecte .................................................................................................................................................................19 2.1 Ciclul de viata al unui obiect .......................................................................................................................................................20 2.1.1 Crearea obiectelor.................................................................................................................................................................20 2.2 Crearea claselor ...........................................................................................................................................................................22 2.2.1 Corpul unei clase ..................................................................................................................................................................23 2.2.2 Constructorii unei clase ........................................................................................................................................................24 2.2.3 Declararea variabilelor..........................................................................................................................................................25 2.3 Implementarea metodelor ............................................................................................................................................................27 2.3.1 Declararea metodelor............................................................................................................................................................27 2.3.2 Metode de instanta si metode de clasa ..................................................................................................................................29 2.3.3 Domeniul de vizibilitate (acces) al metodelor unei clase. Modificatori de acces..................................................................29 Capitolul 3 Extinderea claselor. Polimorfismul in Java.......................................................................................................................33 3.1 Mostenirea - concept fundamental al programarii orientata obiect..............................................................................................33 3.2 Caracteristicile unei ierarhi de clase ............................................................................................................................................35 3.3 Mostenirea simpla in Java ...........................................................................................................................................................35 3.4 Supraincarcarea (overloading) metodelor. Redefinirea (override) metodelor..............................................................................37 3.5 Implementarea polimorfismului .................................................................................................................................................39 3.6 Metode si clase abstracte .............................................................................................................................................................42 Capitolul 4 Interfete Java...................................................................................................................................................................50 4.1 Interfete .......................................................................................................................................................................................50 4.2 Crearea si folosirea interfetelor Java ...........................................................................................................................................50 4.3 Implementarea unei interfete .......................................................................................................................................................51 4.4 Implementarea unor interfete multiple.........................................................................................................................................52 Capitolul 5 Tratarea exceptiilor............................................................................................................................................................57 5.1 Tratarea erorilor...........................................................................................................................................................................57 5.2 Ierarhia de exceptii predefinite de platforma Java .......................................................................................................................58 5.3 Crearea si semnalarea propriilor exceptii ....................................................................................................................................64 Capitolul 6 Intarari si iesiri...................................................................................................................................................................68 6.1 Tipuri de fluxuri de intrare/iesire Java.........................................................................................................................................68 6.2 Fluxuri de octeti si clase predefinite Java ....................................................................................................................................69 6.3 Fluxuri de caractere si clase predefinite Java utilizate.................................................................................................................81

Capitolul 1 Introducere in limajul Java

Obiective:

- implementarea firmei Sun a limbajului Java: Platforma J2SE (Java 2 Platform, Standard Edition); - tipuri de programe implementate de Java; - etapele dezvoltarii unei aplicatii Java; structura unei aplicatii Java; metoda main( ); - utilizarea claselor de obiecte din pachetele predefinite (pachete API) Java; directiva import ; instructiunea package; - elemente de baza ale limbajului Java: identificatori, variabile, tipuri primitive de date; constant,operatori, controlul executiei; - afisarea datelor pe ecran: metodele print, println, readLine, read.

1.1 Caracteristici de baza ale limbajului Java
Scurt istoric Inceptul limbajului Java este in toamna anului 1991, cand firma Sun Microsystems a finantat un proiect cu numele Green condus de James Gosling. Tehnologia propusa a avut un impact remarcabil asupra intregii comunitati a dezvoltatorilor de software, impunandu-se prin calitati deosebite cum ar fi simplitate, robustete si nu in ultimul rand portabilitate. Dupa patru ani de lucru, echipa Green finalizeaza specificatiile limbajului Java, astfel ca in anul 1995 firma Sun Microsystems vinde licenta firmelor IBM, Microsoft, Silicon Graphic, Adope si Netscape. Incepand cu anul 1998, cand a aparut versiunea 2 a limbajului (Java 2 Platform), Java a fost extins, acoperind si mai multe directii de dezvoltare: programarea aplicatiilor enterprise (aplicatii de tip server) precum si a celor adresate dispozitivelor cu resurse limitate, cum ar fi telefoanele mobile, pager-e sau PDA-uri (mici dispozitive de calcul, de dimensiuni putin mai mari decat ale unui telefon mobil, cu facilitati de agenda si capabile sa execute aplicatii intr-un mod relativ asemanator cu cel al unui PC). Caracteristicile de baza ale limbajului Java: - Java este un limbaj simplu de folosit. Aceasta caracteristica poate fi considerata ca o reactie directa la complexitatea considerabila a limbajului C/C++. Au fost indepartate din Java aspectele cele mai derutante din C++ precum supraincarcarea operatorilor, mostenirea multipla sau pointerrii. - Java este independent de arhitectura calculatorului pe care lucreaza si foarte portabil. Compilatorul Java genereaza o secventa de instructiuni ale unei masini virtuale Java. Executia aplicatiilor Java este interpretata. Singura parte din mediul de executie Java (JRE) care trebuie portata de pe o arhitectura pe alta cuprinde interpretorul Java si o parte din bibliotecile standard care depind de sistem. In acest fel aplicatii Java compilate pe o arhitectura SPARC de exemplu, pot fi
3

rulate fara recompilare pe un sistem bazat pe procesoare Intel. De altfel, mediul de executie Java (JRE) este scris in C ceea ce il face foarte portabil. - Interpretorul Java este gandit sa lucreze pe masini mici (memorie mica de ordinul sutelor de KB), precum ar fi procesoarele cu care sunt dotate aparatele casnice si telefoanele mobile. - Limbajul Java este orientat obiect. Cu el se pot crea clase de obiecte si instante ale acestora, se pot incapsula informatiile, se pot mosteni variabilele si metodele de la o clasa la alta etc. Singura caracteristica care lipseste este mostenirea multipla, dar pentru a suplini aceasta lipsa, Java ofera o facilitate mai simpla, numita interfata, care permite definirea unui anumit comportament pentru o clasa de obiecte, altul decat cel definit de clasa de baza. In Java orice element este un obiect, in afara de datele primare. Din Java lipsesc functiile si variabilele globale. - Limbajul Java este distribuit, avand implementate biblioteci pentru lucrul in retea. - Limbajul Java este un limbaj cu securitate ridicata. - Java are inclus suport nativ pentru aplicatii care lucreaza cu mai multe fire de executie (programare paralela si concurenta). Acest suport este independent de sistemul de operare.

1.2 Tehnologia Java si componentele sale
In tehnologia Java sunt cuprinse patru componente: 1. Masina virtuala, denumita JVM (Java Virtual Machine) care interpreteaza fisierele cu extensia .class ce contine “bytecode”. “Bytecode” reprezinta cod compilat care este procesat de un program, denumit masina virtuala, si nu cod executabil care ruleaza pe masina reala ce dispune de un procesor harwarde. “Bytecode” este format din instructiuni generice care sunt convertite (transformate) de masina virtuala in instructiuni specifice procesorului masinii reale. De aceea se spune ca aplicatiile Java sunt independente de platforma (hardware si software). Masina virtuala Java mai este denumita si interpretor Java. 2. Limbajul Java propriu-zis. Limbajul Java este orientat pe obiecte si se aseamana din punct de vedere al sintaxei cu C++. 3. Un compilator care genereaza fisiere cu extensia .class. Compilatorul Java traduce instructiunile scrise in limbajul Java (stocate in fisiere cu extensia .java) in instructiuni generice “bytecode”(stocate in fisiere cu extensia .class) care sunt “intelese” de masina virtuala. 4. Biblioteca de clase Java, denumita si Java API. Aceasta biblioteca contine un set de componente utile care pot fi reutilizate de programatori in diverse aplicatii informatice. 1.2.1 Platforme de lucru Java Limbajul de programare Java a fost folosit la dezvoltarea unor tehnologii dedicate rezolvarii unor probleme din cele mai diverse domenii. Aceste tehnologii au fost grupate in asa numitele platforme de lucru, ce reprezinta seturi de librarii scrise in limbajul Java, precum si diverse programe utilitare, folosite pentru dezvoltarea de aplicat¸ii sau componente destinate unei anume categorii de utilizatori.

J2ME (Micro Edition) Folosind Java.sun. Acestea se incadreaza in programele “clasice” scrise in diverse limbaje de programare. platforma de lucru J2ME oferind suportul necesar scrierii de program dedicate acestui scop. etc. Programe Java care se executa individual prin intermediul unui interpretor Java.com”.2. .sun. Pentru a fi la curent cu ultimele versiuni ale produsului J2SDK se poate accesa adresa de internet http://java. Toate distributiile Java sunt oferite gratuit si pot fi descarcate de pe Internet de la adresa ”http://java.com. pagini JSP.appletviewer . oferind cea mai comoda solutie pentru distributia si actualizarea aplicatiilor Java. Acest tip de programe Java sunt denumite aplicatii de sine statatoare. 2. cu urmatoarea signatura: 5 . utilitare bazate pe text. Cele mai importante unelte incluse in J2SDK sunt: .compilatorul Java. 3. aici este inclusa si tehnologia JavaWeb Start ce furnizeaza o modalitate extrem de facila pentru lansarea si instalarea locala a programelo scrise in Java direct de peWeb. formate din componente ce trebuie sa ruleze in sisteme eterogene. bazate pe componente cum ar fi servleturi. din lina de comanda a sistemului de operare. O aplicatie de sine statatoare este un program Java care se executa in afara browswer-ului Web . cu informatiile memorate in baze de date distribuite. Pascal etc. Standard Edition) in diverse versiuni pe care le scoate firma si care este livrat gratuit (este un soft liber).java .javac . De asemenea. Principlala caracteristica a acestui tip de aplicatie este incapsularea in cadrul unei clase principale a unuei functii main() asemanatoare cu cea folosita in limbajul C.folosit pentru testarea applet-urilor (aplicatii care ruleaza dintr-un navigator de internet).J2SE (Standard Edition) Este platforma standard de lucru ce ofera suport pentru crearea de aplicatii independente si appleturi. Aplicatii care se executa pe partea de server numite serveturi. cum ar fi:C/C++. J2EE (Enterprise Edition) Aceasta platforma ofera API-ul necesar dezvoltarii de aplicatii complexe. Tot aici gasim si suportul necesar pentru crearea de aplicatii si servicii Web.interpretorul Java.2 Tipuri de programe implementate de Java Cu ajutorul limbajului Java se pot dezvolta trei tipuri de programe: 1. Pachetul Java 2 SDK este un set de programe care ruleaza. 1. biblioteca de clase Java API etc). . Platforma J2SE (Java 2 Platform. dintr-un document HTML. Standard Edition) Produsul informatic (software-ul) care implementeaza platforma J2SE si care este folosit pentru dezvoltarea de aplicatii specifice acesteia este J2SDK (Java 2 Software Development Kit. care nu au nevoie de o interfata grafica pentru utilizator. Programe Java care se executa in interiorul unui navigator Internet. Produsul J2SDK include uneltele de creare a programelor Java (compilatorul si alte unelte necesare pentru dezvoltare de programe) si unelte de executie ale acestora (masina virtuala. Acest tip de programe Java sunt denumite applet-uri. etc. programarea dispozitivelor mobile este extrem de simpla.

Conversia (transformarea). O aplicatie care se executa pe partea de server este o aplicatie care este rulata de server ca urmare a unei cererei primate de acesta. 1. Rezultatul compilarii este unul sau mai multe fisiere de tip “bytecode”. In acest fel este creat un fisier sursa. compilatorul traduce acest program in codul masina pentru masina virtuala Java (un fel de calculator intr-un alt calculator). Daca programul nu contine erori sintactice. semnaland eventualele erori. 3. Masina virtuala mai este cunoscuta si ca interpretor Java sau executor (runtime) Java.Un dezavantaj poate fi considerat timpul mai mare de executie. scrisa in java. In acest mod este asigurata portabilitatea si independenta de platforma. care are extensia . de obicei a unui server HTTP. Un applet este un program Java care respecta o multime de reguli astfel incat sa poata rula in cadrul unui navigator Web.o secventa de instructiuni de asamblare pentru masina virtuala Java. Compilatorul analizeaza textul sursa al programului din punct de vedere sintactic. Compilarea programului. Conversia are loc la lansarea executiei si anume instructiune cu instructiune.Editarea setului de instructiuni de programare cu ajutorul unui editor de texte. Un servlet este o componenta Web. Fisierul “bytecode” nu depinde de masina gazda si de sistemul de operare pe care va fi executat programul.3 Etapele dezvoltarii unei aplicatii Java 1. Procesul de complilare si executie poate fi reprezentat ca in figura 1. 2.public static void main(String args[] ) Aplicatiile care se executa pe partea de client sunt cele incarcate de pe un server si apoi executate de programe speciale cum ar fi navigatoarele Web. Extensia fisierului “bytecode” rezultat in urma compilarii are extensia . Pentru aceasta operatie se lanseaza in executie un program special.class. iar rezultatul este trimis programului solicitant. Servturile extend functionalitatea unui server.java. si care poate interactiona cu diferiti clienti folosind o implementare a paradigmei cerere/raspuns bazata pe protocolul HTTP. de catre interpretorul Java. a instructiunilor “bytecode” in instructiuni inteligibile masinii gazda care apoi sunt executate. . denumit compilator Java.2.

unde xxxx reprezinta codul caracterului. Musical.2 Structura lexicala a limbajului Java Setul de caractere Limbajului Java lucreaza in mod nativ folosind setul de caractere Unicode.unicode. etc. au rolul de a denumi elemente ale programului Java: constante. static void.\u0039 : cifre ISO-Latin 0 . Coreean) Mai multe informatii legate de reprezentarea Unicode pot fi obtinute la adresa ”http://www. Primele 256 caractere Unicode corespund celor ASCII. referirea la celelalte facandu-se prin \uxxxx. trebuie sa existe o clasa care sa contina o metoda statica avand numele main. Mai jos sunt oferite cateva exemple de caractere Unicode. ceea ce inseamna ca se pot reprezenta 65536 de semne.O aplicatie Java este compusa din una sau mai multe clase care interactioneaza intre ele prin intermediul metodelor.9 • \u0660 .out. Japonez. Currency.org” Identificatori Identificatorii. intalniti si sub denumirea de nume simbolice.. cateva exemple de blocuri fiind: Basic Latin. sunt obligatorii. Acesta este un standard international care inlocuieste vechiul set de caractere ASCII si care foloseste pentru reprezentarea caracterelor 2 octeti. 7 . Observatie: Metoda main poate fi considerata ca fiind echivalentul Java a functiei main din C/C++. 1. spre deosebire de ASCII. 9. masina virtuala va cauta si invoca automat metoda statica avand numele main.println(“Primul program Java”). In grupul de clase.9 • \u03B1 . Cel mai simplu program Java (care nu face nimic) arata astfel: class aplicatie { public static void main (String [ ] args) {System. etc. • \u0030 . Mathematical.} } Observatie: Tipul parametrilor metodei (functiei) main cat si tipul metodei. Arrows.\u9fff : litere din alfabetul Han (Chinez. clase metode etc.\u22FF : simboluri matematice (8. Arabic.\u03C9 : simboluri grecesti _ − ! • \u2200 .\u0669 : cifre arabic-indic 0 . Gothic. Atunci cand se executa o aplicatie Java. O alta caracteristica a setului de caractere Unicode este faptul ca intreg intervalul de reprezentare a simbolurilor este divizat in subintervale numite blocuri. Greek.) • \u4e00 . unde era posibila reprezentarea a doar 256 de caractere. . variabile. care formeaza o aplicatie Java.

care are un nume simbolic (identificator) si stocheaza un anumit tip de date. Cuvintele-cheie (keywords) sunt identificatori speciali. de exemplu.o succesiune de caractere care incepe cu // si se termina la sfarsitul unei singure linii. Separatori Separatorii au rolul de a separa unitatile sintactice: .’). Toate cuvintelecheie se scriu numai cu litere mici.a delimita sfarsitul unei instructiuni sau al unei declaratii .Ca separatori “generali” se utilizeaza caracterele albe: spatiu (‘ ‘). de exemplu. numite variabile finale. Limbajul Java este “case-sensitive”.Delimitatorii sunt folositi. Asupra variabilelor finale vom reveni ulterior dupa intelegerea conceptelor de clasa de obiecte. incadrate intre /** si */.’). pentru a separa unele constructii sintactice: variabilele sunt separate prin caracterul virgula (‘.caracterul apostrof (‘). . modul de reprezentare a acestora in memorie. . sfarsit de linie (‘\n’) si comentariile. ca si setul de operatii pe care programul poate sa le realizeze cu aceste date. La declararea variabilei trebuie specificat numele simbolic al variabilei.Din punct de vedere sintactic. . un identificator este constituit dintr-o succesiune nelimitata de litere si cifre Unicode. care pot fi utilizati numai in constructii sintactice in care sunt specificati. Pentru utilizarea unei variabile intr-un program Java trebuie ca aceasta sa fie declarata.a delimita constantele sir de caractere(ghilimelele).o succesiune de caractere pe mai multe linii care tin de documentatie. eventual. In limbajul Java a fost exact definita modalitatea de reprezentare a tipurilor primitive de date in memorie. textul dintre cele doua secvente este automat mutat in documentatia aplicatiei de catre generatorul automat de documentatie (javadoc).Separatorii specifici sun folositi. cu inteles predefinit. De exemplu: if. De aceea. tipul acesteia si. Ea poate fi modificata pe parcursul executiei programului.o succesiune de caractere incadrata intre /* si */ .a delimita o constanta de tip caracter . In ciuda denumirii. aceste comentarii pot fi formate din mai multe linii. . dar au rolul de a explicita si de a face mai lizibil pentru programator anumite secvente de program. .caracterul punct si virgula (‘. In Java exista trei tipuri de comentarii: . rezidenta in memoria RAM. Un tip de date defineste multimea de valori pe care variabila poate sa le stocheze.3 Tipuri de date si variabile in Java Variabila este o zona temporara de stocare. adica face diferenta intre literele mici si literele mari. o valoare initiala care se atribuie variabilei. while etc. Alti separatori specifici sunt ( ) { } [ ] . Comentarii Comentariile sunt texte care vor fi ignorate de compilator. In acest fel. . . variabilele Java devin independente de platforma hardware si software pe care lucreaza. primul caracter fiind obligatoriu o litera (inclusiv ‘_’). in Java exista variabile care isi pot modifica valoarea si variabile care nu si-o pot modifica. TAB (‘\t’). pentru: . 1. identificatorii sunt diferiti in functie daca sunt scrisi cu litere mici si mari.

Este o practica buna insa aceea ca programele sa nu depinda niciodata de aceste initializari implicite. Orice variabila booleana nou creata primeste automat valoarea implicita false. In Java aceste doua valori le vom nota prin constantele (literali) true si respectiv false. int si long) nou creata primeste automat valoarea implicita 0.648. boolean. long. “\u0000’. in cazul in care variabila de un anumit tip nu a primit nici o valoare de la utilizator. 10308] coduri Unicod Virgula mobila pe 8 bytes char Pe 2 byte boolean false sau true Pe un bit Tipul boolean este folosit pentru memorarea unei valori de adevar sau fals. short. float. 1038] Virgula mobila pe 4 bytes double 15 cifre semnificative [10-324. Tipul char este folosit pentru a reprezenta caractere de tip Unicode. long. void. Tipurile de date intregi sunt: byte. int. 9 . Tip Valori Reprezentare in memorie byte [-128.483. Conventia folosita de Java pentru valorile intregi cu semn este reprezentarea in complement fata de doi. Orice variabila de tip caracter nou creata primeste automat ca valoare implicita caracterul null al codului Unicode. 263 -1] Intreg pe 8 bytes float 6 cifre semnificative [10-46. short. 32767] Intreg pe 2 bytes int [2.De asemenea. Limbajul Java accepta urmatoarele tipuri de baza: byte. Java defineste o valoare implicita pentru fiecare tip de date. Tabelul de mai jos prezinta o descrie generala a tipurilor primitive de date utilizate de Java. int.147. short. double. Tipurile de date intregi sunt folosite pentru memorarea unor valori intregi cu semn. 127] Intreg pe 1 byte short [-32768. 2.648] Intreg pe 4 bytes long [-263. char.147. Regula ar fi deci urmatoarea: nici o declararie fara initializare. Orice variabila de tip intreg (byte.483.

Reprezentarea se face fie folosind o litera sau o cifra. In Java sunt definite cateva valori reale speciale: 1. cum a fost cazul metodei main (). In fiecare dintre clase numerice prezentate sunt definite doua constante care reprezinta valorile minime si maxime pentru tipurile respective. Valori folosite pe post de infinit pozitiv si negativ. Valoarea implicita pentru variabilele de tip float este 0. Tipurile de date reale sunt: float si double.java. Numele constantelor este: NaN.pentru tipul long. Constantele lungi se recunosc prin faptul ca se termina cu sufixul l sau L. Java interpreteaza constantele de tip caracter ca pe un numar (codul Unicode al caracterului respectiv). Constante O constanata este folosita pentru a exprima in program o valoare pe care o poate lua tipurile primitive de date si tipul sir de caractere. 1 si 2 sunt definite sub forma de constante si in ierarhia de clase predefinite Java. Valorile descrise la pct. Tipul void Tipul void este un tip special. 16 sau 8. precum si pentru tipurile flotante exista definite clase in ierarhia de clase predefinite Java si anume: .0d. si anume in clasa java.Double . . Constantele intregi pot fi reprezentate in baza 10. se folosesc secventele escape sau secventele escape predefinite prezentate deja.Float si respectiv in clasa java. De exemplu: pentru tipul de data a metodelor care nu intorc nici un rezultat.java. NEGATIVE_INFINITY.Long .Integer . Aceste valori pot rezulta in urma unor calcule.pentru tipul float. fie o secventa escape.lang. Intern. Caracterele care au reprezentare grafica pot fi scrise intre apostroafe. Constantele reale pot fi specificate in notatia obisnuita sau in format stiintific. Sufixul care indica tipul float poate fi f sau F iar sufixul care indica tipul double poate fi d sau D. Pentru tipurile intregi si intregi lungi. Daca nu este specificat nici un sufix.lang. Constantele de tip caracter sunt utilizate pentru a reprezenta caracterele Unicode. Constantele reale care se pot reprezenta in memoria calculatorului sunt numere rationale din intervalele specificate la tipurile float si double. Aceste doua constante se numesc in mod uniform MIN_VALUE si MAX_VALUE.0.java. de exemplu 0.Valoarea NaN (Not a Number) se obtine atunci cand se efectueaza o operatie a carei rezultat nu este definit.0f. Acest tip se utilizeaza cand este necesar sa se specifice absenta oricarei valori.pentru tipul double. . . pentru care multimea valorilor este vida.lang. 2.Double.0 / 0. valoarea implicita este de tip double. Constantele intregi pot fi intregi normale sau lungi. Pentru cele care nu au reprezentare grafica.lang. iar pentru variabilele de tip double este 0.java.pentru tipul int.lang. functiile de scriere vor transforma acest numar in caracterul corespunzator. Pentru a reprezenta o constanta intreaga in baza 8 trebuie sa se adauge prefixul 0 (cifra zero) in fata numarului. Ulterior. .lang.Tipurile de date reale sunt folosite pentru memorarea unor valori reale sub forma de mantisa si caracteristica. Pentru a reprezenta o constanta intreaga in baza 16 trebuie sa se adauge prefixul 0x sau 0X in fata numarului. POSITIVE_INFINITY.Float .

<nume_v2>.specifica numele simbolic al variabilelor care se declara (adica. atunci se foloseste secventa escape \n in sirul de caractere respectiv. Operatorii aritmetici Operatorii aritmetici sunt: ‘*’ . <nume_v2> [= <expresie2>] … ]. Observatii: 1. Operatorii limbajului Java sunt unari (se aplica unui singur operand) sau sunt binari (se aplica asupra a doi operanzi). ‘-’ . fata de operanzii reali.6. y. o instanta a clasei de obiecte String declarata standard in pachetul java.lang. Daca cei doi operanzi sunt numere intregi.impartirea. A. Daca se doreste introducerea de caractere terminatoare de linie intr-un sir de caractere. precum si operatorul unar ‘+’ (plus) (introdus pentru simetrie). separand numele lor prin virgula. de fapt. unde: . cat si operanzilor reali. Operatorul ‘/’ poate fi aplicat atat operanzilor intregi.<expresie1>. Operatorii desemneaza operatiile care se executa asupra operanzilor si pot fi grupati pe categorii. Vom reveni asupra sirurilor de caractere intr-o lectie separata. … .restul impartirii intregi.Constantele de tip sir de caractere sunt cuprinse intre ghilimele. un apel de metoda.scaderea. De asemenea este folosit operatorul unar ‘-’ (minus) pentru schimbarea semnului. … .<nume_v1>. operandul ‘/’ are ca rezultat catul impartirii intregi (fara parte fractionara). 1. expresia trebuie sa fie evaluabila in momentul declararii. dar functioneaza diferit pentru operanzii intregi.specifica o expresie de initializare. Locul unde este declarata o variabila determina domeniul de vizibilitate si semnificatia ei. legati prin operatori. Observatie: Un sir de caractere este. . ‘/’ . b=3. <expresie2>. Caracterele care formeaza sirul de caractere pot fi caractere grafice sau secvente escape ca cele prezentate la constantele de tip caracter. o variabila. Limbjul Java permite si definirea de constante. 2. identificatorii). ‘+’ adunarea. Daca cel putin unul 11 . ‘%’ . Exemple de declaratii de variabile ce pot fi folosite intr-un program: int a. char g. c=4. in functie de tipul operatiilor realizate.inmultirea. Un operand poate fi o constanta. O variabila trebuie sa fie declarata imediat inainte de a fi folosita. Modul cum se face definirea constantelor va fi prezentata intr-o lectie separata destinata descrieri atributelor statice. . Sintaxa folosita pentru declararea de variabile este: <tip> <nume_v1> [= <expresie>] [.4 Expresii si operatori O expresie este compusa dintr-o succesiune de operanzi.specifica tipul de data al variabilelor. float x=b*5. o expresie incadrata intre paranteze rotunde. Observatie: Se pot declara simultan mai multe variabile de acelasi tip.<tip> . sunt optionale si sunt folosite pentru a atribui unor variabile anumite valori initiale. Operatorul ‘%’ nu poate fi aplicat decat operanzilor intregi.

De exemplu. Operatorii de incrementare/decrementare Operatorul de incrementare este ‘++’. b=7 float x=3. E. De exemplu pentru declaratiile de variabile: int a=5. Operatori de egalitate Operatorii de egalitate sunt folositi pentru testarea unei egalitati sau inegalitati intre doua valori. 5 != 2+3 are ca rezultat valoarea false. expresiile logice: 4 > 6 are ca rezultat valoarea false. . De exemplu. . Operatori logici se aplica asupra unor operanzi de tip boolean. si false. Limbajul Java permite doua forme pentru operatorii de incrementare / decrementare: forma prefixata (inaintea operandului) si forma postfixata (dupa operand). >. dupa care valoarea lui x va fi in ambele cazuri 6. atunci: . D. Operatori relationali Operatorii relationali sunt operatori binari si desemneaza relatia de ordine in care se gasesc cei doi operanzi: <. B. Rezultatul aplicarii unui operator de egalitate este true. limbajul Java va utiliza mai intai valoarea variabilei intr-o alta expresie si apoi va efectua operatia de incrementare / decrementare.negatia logica (not) reprezentata cu !. C. daca cei doi operanzi sunt in relatia indicata de operator si false altfel. In cazul cand se foloseste operatorul de incrementare / decrementare in forma prefixata (inaintea operandului). daca valoarea curenta a lui x este 5. Operatorul de decrementare este ‘--’. In cazul cand se foloseste operatorul de incrementare / decrementare in forma postfixata (dupa operand). operanzilor in virgula mobila si operanzilor de tipul char. <=. operandul ‘/’ furnizeaza rezultatul impartirii reale (cu parte fractionara).dintre cei doi operanzi este un numar real.disjunctie logica (sau) reprezentata cu | | . expresiile logice: 5 == 2+3 are ca rezultat valoarea true.evaluarea expresiei 3 * ++x conduce la rezultatul 18. >=.5 se pot construi urmatoarele expresii: b%2 =1. De exemplu. Acesti operatori sunt unari si au ca efect marirea (respectiv micsorarea) valorii operandului cu 1. Exista trei operatori logici globali: .conjunctie logica (si) reprezentata cu &&. limbajul Java va incrementa / decrementa mai intai valoarea variabilei si apoi va utiliza variabila intr-o alta expresie. . Sunt operatori binari si arata relatia de egalitate (==) sau inegalitate (!=). . 8 <= 3+13 are ca rezultat valoarea true. Rezultatul aplicarii unui operator relational este true daca cei doi operanzi sunt in relatia indicata de operator. altfel. a/2=2.evaluarea expresiei 3 * x++ conduce la rezultatul 15. Operatorii de incrementare / decrementare pot fi aplicati operanzilor intregi.

el atribuie valorile de la dreapta la stanga. G. 2. Exista un operator de atribuire simplu (=) si 10 operatori de atribuire compusi cu ajutorul operatorului ‘=‘ si al unui alt operator binar (aritmetic sau logic pe biti). b = a* = 2. Efectul aplicarii operatorilor de atribuire compusi este echivalent cu instructiunea: <nume_variabila> = <nume_variabila> <operator_binar> <expresie>. %. <<.<operator_binar> . de asociativitate si de prioritatea operatorilor: 1. unde: . ^}. La prioritate egala. suma = 0. >>. lungimea sirului rezultat este suma lungimii sirurilor care intra in operatie. a = 0. operatorii “vecini” actioneaza conform regulilor de asociativitate prezentate in tabelul de mai sus.este din multimea {*. folosind atribuirea multipla rezulta: total = suma = a = 0 O alta varianta de sintaxa folosita este: <nume_variabila> <operator_binar> = <expresie>. In cadrul unei expresii fara paranteze. jumatate/ =2. -. De exemplu: total = 0. De exemplu: “Acesta este” + “un sir” este echivalent cu “Acesta este un sir” “Variabila a are valoarea ” + 3 este echivalent cu “Variabila are valoarea 3” Evaluarea unei expresii presupune calculul valorii expresiei. /.F. +. Utilizarea parantezelor rotunde este mai puternica decat prioritatea operatorilor. jumatate = jumatate/2. <nume_variabila1> = <nume_variabila2> = … = <nume_variabilan> = <expresie>. urmate de cele dintr-al doilea sir in ordine. se efectueaza operatiile in ordinea prioritatii operatorilor. acesta este convertit la un sir de caractere care sa reprezinte valoarea operandului. prin inlocuirea in expresie a fiecarei variabile cu valoarea ei si a fiecarei functii cu valoarea returnata de functia respectiva si efectuarea operatiilor specificate de operatori. Daca cel de-al doilea operand este un tip primitiv de data. Se foloseste atunci cand se doreste sa se atribuie aceeasi valoare mai multor variabile. In timpul evaluarii expresiei se tine cont de existenta parantezelor. |. Operatori de atribuire Operatorii de atribuire sunt operatori binari care permit modificarea valorii unei variabile. Observatie : <expresie> poate fi la randul ei o expresie de atribuire. Carcterele din sirul rezultat sunt caracterele din primul sir. Operatorul de concatenare ( + ) de siruri de caractere este un operator binar folosit pentru lipirea mai multor siruri de caractere La concatenarea sirurilor de caractere. Atunci cand compilatorul intalneste o operatie de atribuire multipla. De exemplu instructiunile: total = total + 100. &. 13 . sunt echivalente cu: total+ =100. O varianta de sintaxa folosita este: <nume_variabila> = <expresie> Efectul aplicarii operatorului este: Se evalueaza <expresie>. apoi se atribuie variabilei <nume_variabila> valoarea expresiei. 3. b = a = a*2. caz in care se realizeaza o atribuire multipla.

parseDouble(s). public class arie_triunghi { public static void main(String[] args) throws IOException { double x. System. label. /** Utilizarea instructiunii if pentru determinarea ariei triunghiului*/ import java.in).in). altfel se executa <instructiune_2>. s = bry. aria. InputStreamReader isrz = new InputStreamReader(System. urmatorul program (denumit arie_triunghi. InputStreamReader isrx = new InputStreamReader(System. x = Double. z.specifica instructiunile (simple sau compuse) de executat.readLine(). while. z = Double. unde: . continue. .parseDouble(s). <instructiune_2> . De exemplu. Nota: Instructiunea if poate sa faca parte dintr-o alta instructiune if sau else. se executa <instructiune_1>. p. adica instructiunile if pot fi incluse (imbricate) in alte instructiuni if.print ("Introduceti y= "). s = brx. y. do-while Instructiuni pentru tratarea except¸iilor: try-catch-finally. y = Double. System. Semantica: se evalueaza <expresie> si daca valoarea expresiei este true.readLine(). A. BufferedReader brx = new BufferedReader(isrx). return. BufferedReader brz = new BufferedReader(isrz). [else <instructiune_2>].out.1. s = brz.out.readLine(). Structuri alternative (de decizie) Instructiunea de decizie if Sintaxa instructiunii este: if (<expresie>) <instructiune_1>. .<instructiune_1>. BufferedReader bry = new BufferedReader(isry). String s.print ("Introduceti z= "). InputStreamReader isry = new InputStreamReader(System.parseDouble(s). throw Alte instructiuni: break.print ("Introduceti x= "). switch-case Instructiuni de salt: for.<expresie> .out.4 Controlul executiei Instruct¸iunile Java pentru controlul executiei sunt foarte asemanatoare celor din limbajul C si pot fi impartite in urmatoarele categorii: Instructiuni de decizie: if-else. System.specifica expresia de evaluat.in).io.java) testeaza daca trei numere pot forma laturile unui triunghi si daca da calculeaza aria triunghiului folosind formula lui Heron.*.

out.println("Aria triunghiului = " + aria). In instructiunea if-else se executa instructiunea (instructiunile) corespunzatoare valorii expresiei si atat. B.if (x<=0 || y<=0 || z<=0) System. Semantica: se evalueaza <expresie>.println("Numerele introduse nu sunt laturi ale unui triunghi"). Structuri repetitive (iterative) Instructiunea while Sintaxa instructiunii este: while (<expresie>) <instructiune>.] } unde: .<constanta_1>.daca se intalneste o constanta din alternativa case cu valoarea expresiei. … .println("Numerele introduse nu sunt laturi ale unui triunghi").daca valoarea expresiei este false se iese din ciclul while. …. .specifica expresia de testat. 15 . aria = Math.out.<grup_de_instructiuni_1>. se compara succesiv valoarea expresiei cu valorile constantelor <constanta_1>. <constanta_n> din alternativele case: . … case <constanta_n> : <grup_de_instructiuni_n>. unde: . <constanta_n> . Observatii: 1. System. else { p = (x+y+z)/2. <constanta_2>.<expresie> . .sqrt(p*(p-x)*(p-y)*(p-z)). Semantica: se evalueaza <expresie>: .specifica valorile constantelor cu care se face compararea rezultatului evaluarii expresiei. se executa secventa de instructiuni corespunzatoare si toate secventele de instructiuni care urmeaza.o instructiune sau un grup de instructiuni care se executa in cazul in care o alternativa case se potriveste.daca nici una dintre valorile constantelor din alternativa case nu coincide cu valoarea expresiei. <constanta_2>. [default: <grup_de_instructiuni_n+1>. Spre deosebire de if-else. . …. case <constanta_2> : <grup_de_instructiuni_2>. in timp ce in instructiunea switch se executa si toate secventele de instructiuni ale alternativelor case urmatoare. pana la intalnirea instructiunii break sau pana la intalnirea acoladei inchise (}) care marcheaza sfarsitul instructiunii switch.out. else if (x+y<=z || x+z<=y || y+z<=x) System. se executa secventa de instructiuni din alternativa default (alternativa implicita sau prestabilita).specifica variabila sau expresia de evaluat.<expresie> . care permite selectarea unei alternative din maximum doua posibile. } } } Instructiunea switch Sintaxa instructiunii este: switch (<expresie>) { case <constanta_1> : <grup_de_instructiuni_1>. switch permite selectarea unei alternative din maximum n+1 posibile. 2.

while (<expresie>). unde: .. succesiunea de biti “curge” dinspre exterior (in acest caz.System. . 1.<instructiune> . Instructiunea for contine patru sectiuni: .* Conceptul fundamental in operatiile de intrare/iesire in limbajul Java este fluxul de intrare/iesire (stream).io. . secventa de biti “curge” dinspre memoria calculatorului catre exterior (in acest caz. .6 Afisarea datelor pe ecran In limbajul Java nu exista instructiuni specializate pentru citirea/scrierea datelor. Instructiunea do-while Sintaxa instructiunii este: do <instructiune>. de obicei. de la tastatura) catre memoria calculatorului.io. Orice program care foloseste rutinele de intrare/iesire trebuie sa cuprinda instructiunea: import java. .<expresie> .sectiunea <instructiune> reprezinta instructiunea (sau instructiunile) care se doreste (doresc) a fi repetata (repetate). valoarea de incrementare sau decrementare poate fi diferita de 1.out pentru iesirea standard la ecranul calculatorului. . Instructiunea for Este folosita pentru efectuarea unor prelucrari de un anumit numar de ori.in pentru intrarea standard de la tastatura. se executa instructiunea atita tip cat valoarea expresiei este true. Daca stream-ul este de iesire. Java ofera trei fluxuri predefinite pentru operatii I/O standard: . care.sectiunea <valoare_initiala> atribuie variabilei de control o valoare initiala. de fiecare data. valoarea 1 la variabila de control. este 0 sau 1.daca valoarea expresiei este false se iese din ciclul do-while.sectiunea <valoare_increment> adauga (scade). catre ecran). <conditie_sfarsit>. . Intrarea si iesirea in Java se realizeaza cu ajutorul claselor de obiecte din pachetul predefinit java. Aceste operatii se realizeaza prin intermediul unor metode existente in pachetele API ale limbajului.System. <valoare_increment>) <instructiune>.o instructiune simpla de executat. Semantica: se executa instructiunea si apoi se evalueaza expresia: .System.daca valoarea expresiei este true se executa instructiunea (din ciclul do-while) atita tip cat valoarea expresiei este adevarata. Instructiunea for foloseste. Daca stream-ul este de intrare. . de obicei.daca valoarea expresiei este true. dupa ce se executa instructiunea din corpul ciclului. de cele mai multe ori. . Sintaxa instructiunii este: for (<valoare_initiala>.specifica expresia de testat (de evaluat). o variabila denumita variabila de control care indica de cate ori s-a executat instructiunea (<instructiune>) din corpul ciclului.err pentru fluxul de erori.sectiunea <conditie_sfarsit> testeaza valoarea variabilei de control pentru a stabili daca programul a executat instructiunea de atatea ori cat s-a dorit.

Operatorul de concatenare a doua siruri de caractere folosit de Java este semnul + (plus). String s2 = "123". Daca un ¸sir de caractere este constant (nu se doreste schimbarea continutului sau pe parcursul executiei programului) atunci el va fi declarat de tipul String.este numele unei variabile de un tip de data sau este o expresie care foloseste operatorul de concatenare pentru siruri de caractere. un sir de caractere poate fi reprezentat printr-un vector format din elemente de tip char. ’b’. Clasa StringBuffer va fi utilizata predominant in aplicatii dedicate procesarii textelor cum ar fi editoarele de texte. caz in care se face numai un salt la o linie noua fara sa se afiseze nimic.5 Siruri de caractere In Java. Observatie: String-urile sunt obiecte Java care descriu sirurile de caractere si le vom studia separat intr-o lectie viitoare. altfel va fi declarat de tip StringBuffer.println (<expresie>). Concatenarea ¸sirurilor de caractere se face prin intermediul operatorului + sau. care are ¸si unele particularitati fata de restul claselor menite sa simplifice cat mai mult folosirea sirurilor de caractere. Sa retinem ca prin concatenarea a doua siruri se obtine un nou sir de caractere care uneste cele doua siruri initiale. adica in forma: System.este numele unei variabile de un tip de data sau este o expresie care foloseste operatorul de concatenare pentru siruri de caractere.println( ). Efectul apelului metodei println este acela ca se realizeaza afisarea la ecran a variabilei data ca parametru si se face salt la o linie noua.print (<expresie>). unde: .<expresie> . Uzual.Pentru afisarea datelor la ecranul calculatorului se folosesc metodele print si println. cum ar fi: append.<expresie> . char data[] = {’a’. folosind metoda append. String s3 = s1 + s2. ci alte tipuri primitive de date atunci Java face o conversie temporara la tipul String. 1. reverse. ’c’}. un obiect de tip String sau un obiect de tip StringBuffer. delete. cea mai folosita modalitate de a lucra cu siruri este prin intermediul clasei String. String s1 = "abc" + "xyz". Sintaxa folosita la apelul metodei println este: System. in cazul ¸sirurilor de tip StringBuffer. Efectul apelului metodei print este acela ca se realizeaza afisarea la ecran a variabilei data ca parametru si nu se face salt la o linie noua. Exemple echivalente de declarare a unui sir: String s = "abc". unde: .out. Metoda println se poate apela si fara parametrii.out. Sintaxa folosita la apelul metodei print este: System. Spre deosebire de C/C++ care dispun de un numar foarte mare de optiuni de formatare. String s = new String("abc"). Diferenta principala intre aceste clase este ca StringBuffer pune la dispozitie metode pentru modificarea continutului sirului. insert. 17 .out. daca nu toti operanzii din expresie sunt siruri de caractere. String s = new String(data). afisarea in Java se face exclusiv prin concatenare de String-uri fara nici o optiune de formatare.

Variabila h va fi accesata in mod private. D. C.out. case1: System. C. String x = "a" + 1 + "b" Teste de control: 1. break. Output-ul include Matei. deoarece se ia in considerare ultimul modicator de acces. Nimic din cele de mai sus.out."Matei". Nici una din variantele de mai sus. D. deoarece se ia in considerare primul modicator de acces.print("21 ").". break.print("1 ").i<6.out.i++) System. Va fi o eroare la compilare deoarece o variabila nu poate fi in acelasi timp accesata public si private. }} Care afrmatii sunt false? A."Ana"}. B. B. . 1. 1.print("Vectorul v are" + v. A. Output-ul include Ana.length. }} public static void main(String []args){ for(int i=0.2 Ce rezulta din urmatorul fragment de cod Java? int x=1. in sensul ca permite concatenarea sirurilor cu obiecte de orice tip care au o reprezentare de tip ¸sir de caractere. case 2:case3: System. Mai jos. C.print("i ").out.i<names.1 Fie urmatoarea declaratie Java: public private int h. for(int i=0. Care armatii sunt adevarate: A. B. Programul se compileaza si la executie afiseaza i 1 21 26 . Output-ul include Andreea.In Java.3 Fie urmatorul program Java: public class Program{ static void f(int k){ switch(k){ default: System. break.println(names[i]).i++) f(i). sunt cateva exemple: System. case 4:case5: System. operatorul de concatenare + este extrem de flexibil.out. Variabila h va fi accesata in mod public. Programul se compileaza si la executie afiseaza i 1 21 21 26 26 i.length + " elemente"). Eroare la compilare. D. names[--x]+=".out.print("26 "). String []names={"Andreea". Programul se compileaza si la executie afiseaza i 1 21 21 26 26 .

Ce se poate spune despre acest cod.out. int c=b*(b=5).print("1 "). c). Programul se compileaza si la executie afiseaza i 1 23 23 45 45 .println(“suma”+suma). a=2 b=4 c=20.out. int b=(a=2)*a.2}.println(b). System. break. Programul se compileaza si la executie afiseaza i 1 23 45 .out. D.4 Fie urmatorul cod Java: byte b=-7 >>> 1.6 Secvenţa urmatoare: public class test { public static void main(String args[]) {int a=3.}} Afiseaza: 19 .0. B. b).out.i<5.print("i ").5 Fie urm¸atorul program Java: public class Program{ static void f(int k){ switch(k){ default: System.4. d). Programul se compileaza si la executie afiseaza -4. C. } } public static void main(String []args){ for(int i=0.-5. Programul produce eroare la compilare. 1.-6. 1. break. Programul se compileaza si la executie afiseaza -3. a=3 b=6 c=30. case 4:case5: System. case1: System. case 2:case3: System. a=2 b=5 c=25.7 Secvenţa uramatoare: public class test { public static void main(String args[]) {int v[ ]={-2. System.print("45 ").1.i++) f(i).i<6.suma=0.}} Afisează la execuţie: a). B. break. System.out. } } Care armatii sunt adevarate? A. a=2 b=5 c=20. Va produce eroare la compilare. for(i=0.println(“a=”+a+”b=”+b+”c=”+c).print("23 ").out. C. D. 1.i++) if(v[i]<-2) suma+=v[i]. Va produce eroare la executie. Programul se compileaza si la executie afiseaza i 1 23 23 45 45 i. daca este integrat intr-un program Java? A.out.

200). d). r2. ca in orice limbaj de programare orientat-obiect. b). in sensul ca imediat dupa alocarea memoriei ca efect al operatorului new este apelat constructorul specificat. . Capitolul 2 Clase si obiecte Obiective: ciclul de viata al obiectelor.a). Initializarea Se realizeaza prin intermediul constructorilor clasei respective. definite de coordonatele coltului stanga sus (originea) ¸si latimea. Mai general. 0. instantierea si init¸ializarea apar sub forma: numeObiect = new NumeClasa([argumente constructor]). c) afiseaza -11. Initializarea este de fapt parte integranta a procesului de instantiere. numeObiect = new NumeClasa(). structura unei clase Java.1 Ciclul de viata al unui obiect 2. metode membre si constructori. crearea obiectelor se realizeaza prin instantierea unei clase si implica urmatoarele lucruri: Declararea Presupune specificarea tipului acelui obiect. definirea claselor. r2 = new Rectangle(0. Instantierea Se realizeaza prin intermediul operatorului new si are ca efect crearea efectiva a obiectului cu alocarea spatiului de memorie corespunzator. Sa consideram urmatorul exemplu. in care declaram si instantiem doua obiecte din clasa Rectangle. Rectangle r1. afiseaza 0. eroare la compilare. cu alte cuvinte specificarea clasei acestuia NumeClasa numeObiect. respective inaltimea. 100. Parantezele rotunde de dupa numele clasei indica faptul ca acolo este de fapt un apel la unul din constructorii clasei si nu simpla specificare a numelui clasei.1 Crearea obiectelor In Java. r1 = new Rectangle(). afiseaza -13. clasa ce descrie suprafete grafice rectangulare.1. 2.

//schimba originea patrat. //schimba originea patrat. clasa Rectangle are urmatorii constructori: public Rectangle() public Rectangle(int latime. patrat. Referirea valorii unei variabile se face prin obiect. initializarea se poate face si cu anumiti parametri. int latime.println(patrat. //metoda setter //metoda setSize poate sa testeze daca noile valori sunt //corecte si sa valideze sau nu schimbarea lor Rolul operatorului new La folosirea operatorului new se executa urmatoarele: . 100.se creaza o noua instanta a clasei date. Acestea se numesc metode de accesare. . 200). width.setLocation(10. cu conditia sa existe un constructor al clasei respective care sa accepte parametrii respectivi.y = 20. Folosirea obiectelor Odata un obiect creat.out. //schimba originea Accesul la variabilele unui obiect se face in conformitate cu drepturile de acces pe care le ofer˘a variabilele respective celorlalte clase. int latime. height. Dupa cum observam in al doilea caz. 0. schimbarea starii sale sau executarea unor actiuni. 21 . //afiseaza 100 patrat.metoda([parametri]).se apeleaza o metoda speciala a clasei numita constructor. Apelul unei metode se face prin obiect.origin = new Point(10. Aceste lucruri se realizeaza prin aflarea sau schimbarea valorilor variabilelor sale. 20). 300). respectiv prin apelarea metodelor sale. sau metode setter . el poate fi folosit in urmatoarele sensuri: aflarea unor informatii despre obiect. patrat. System. -200). . Dimension dimensiune) Declararea. //schimba dimensiunea Se observa ca valorile variabilelor pot fi modificate indirect prin intermediul metodelor sale.x = 10. pentru fiecare variabil˘a care descrie starea obiectului trebuie sa existe metode care sa permita schimbarea/aflarea valorilor variabilelor sale.setSize(-100. instantierea si initializarea obiectului pot aparea pe aceeasi linie (cazul cel mai uzual): Rectangle patrat = new Rectangle(0. int y. patrat. y. 20). int inaltime) public Rectangle(int x. 0.width). 100.width = -100. //stare inconsistenta patrat. respectiv getVariabila.se aloca memorie pentru aceasta instanta. 200). 0.variabila De exemplu clasa Rectangle are variabilele publice x. In schimb.setSize(200. Rectangle patrat = new Rectangle(0. 100). Fiecare clasa are un set de constructori care se ocupa cu initializare obiectelor nou create. Programarea orientata obiect descurajeaza folosirea directa a variabilelor unui obiect deoarece acesta poate fi adus instari inconsistente (ireale). De exemplu. Aflarea valorilor acestor variabile sau schimbarea lor se face prin constructii de genul: Rectangle patrat = new Rectangle(0. origin.In primul caz Rectangle() este un apel catre constructorul clasei Rectangle care este responsabil cu init¸ializarea obiectului cu valorile implicite. int inaltime) public Rectangle(Point origine) public Rectangle(Point origine. int inaltime) public Rectangle(Point origine. 100.getter si au numele de forma setVariabila.

abstracta. Intr-o clasa pot fi definiti oricati constructori se doresc pentru a implementa comportamentul clasei. . Observatie: Continutul (corpul) unei clase nu este o succesiune de instructiuni.<nume_clasa> .finala. ruleaza si un proces care se ocupa cu distrugerea obiectelor care nu mai sunt folosite. Declararea unei clase respecta urm˘atorul format general: [<modificatori_acces>] [<modificatori_clasa>] class <nume_clasa> [<clauze_s>] {<corpul_clasei>} unde: . compilatorul va interzice instantierea acestei clase. caz in care folosim modificatorul abstract. final. Acest proces pus la dispozit¸ie de platforma Java de lucru se numeste garbage collector (colector de gunoi). modificatorul clasei este optional si poate fi: abstract. cu alte cuvinte sa administreze singur memoria ocupata de obiectele sale.specifica domeniul de vizibilitate (folosire sau acces) al clasei. In cazul in care declaram o clasa de obiecte ca fiind finala. compilatorul va interzice ca pornind de la aceasta clasa sa se defineasca subclase.<corpul_clasei> . . . Cand se foloseste operatorul new.2 Crearea claselor Clasele reprezinta o modalitate de a introduce noi tipuri de date intr-o aplicatie Java. Intr-o clasa pot exista mai multe definitii de constructori. aceste cuvinte sa inceapa cu o litera majuscula. este de preferat ca numele clasei sa inceapa cu o litera majuscula si daca numele clasei contine in interior mai multe cuvinte. caz in care folosim modificatorul final. se pot specifica diferite argumente in lista de argumente si va fi apelat constructorul corespunzator pentru acele argumente.Constructorii reprezinta metode speciale pentru crearea si initializarea noilor instante ale claselor.<clauze_s> . fiecare avand un numar diferit de argumente sau de tipuri. modificatorul de acces este optional si poate fi: public. .specifica anumite clauze referitoare la pozitia pe care o ocupa clasa in ierarhia de clase din care face parte (clauza extends) sau daca aceasta clasa foloseste o interfata (clauza inplements). adica nu se permite crearea de obiecte din aceasta clasa. . cealalta modalitate fiind prin intermediul interfetelor.variabilele clasei (de instana si de clasa) si metodele care lucreaza cu acestea. numite la un loc membrii clasei. Distrugerea obiectelor Multe limbaje de programare impun ca programatorul sa tina evidenta obiectelor create si sa le distruga in mod explicit atunci cand nu mai este nevoie de ele.specifica numele clasei de obiecte.<modificatori_clasa> . prescurtat gc. In cazul in care declaram o clasa de obiecte ca fiind abstracta. creaza orice alte obiecte de care are nevoie obiectul creat si realizeaza orice alte operatii de care obiectul are nevoie la initializarea sa.specifica tipul clasei definite. . simultan cu interpretorul Java.<modificatori_acces> . 2. Constructorii initializeaza noul obiect si variabilele sale. despre aceste clauze vom vorbi intr-o lectie viitoare. in momentul rularii unui program. Modificatorii pentru tipurile de clasa O clasa poate fi: . In Java programatorul nu mai are responsabilitatea distrugerii obiectelor sale intrucat. Vom reveni intr-o lectie viitoare.

Acesta este motivul pentru care vizibilitatea nu este afectata daca se omite modificatorul public pentru clasele care nu fac parte dintr-un pachet. atunci aceasta clasa poate fi folosita (accesata) si din exteriorul pachetului din care face parte. Declararea unor clase imbricate (interne). Nota: Toate clasele care nu fac parte din nici un pachet. urmand ca implementare sa fie facuta in afara ei. accesul de tip friendly se aplica pentru toate aceste clase. Implementarea metodelor unei clase trebuie sa se faca obligatoriu in corpul clasei. Acest lucru este insa total nerecomandat daca ne gandim din perspectiva lizibilitatii codului.Nota:In cazul in care se declara. pentru ca cei doi modificatori se exclud. Modificatorii de acces In cazul in care declaram o clasa de obiecte ca fiind publica. Daca o clasa nu este declarata ca fiind de tip public atunci ea va putea fi folosita (accesata) doar de clasele din cadrul aceluiasi pachet. Continutul acestuia este format din: Declararea si. fara a exista posibilitatea aparitiei vreunei ambiguitati din punctul de vedere al compilatorului. 2. int metoda2() { // Implementare } } A::metoda1() { // Implementare } // Java class A { void metoda1(){ // Implementare } void metoda2(){ // Implementare } } Variabilele unei clase pot avea acela¸si nume cu metodele clasei. Acest tip de acces la o clasa se numeste package-friendly si este implicit in Java. initializarea variabilelor de instanta si de clasa (cunoscute impreuna ca variabile membre). nu este permisa doar declararea metode in corpul clasei. in acelasi timp.2. Spre deosebire de C++. care poate fi chiar numele clasei. // C++ class A { void metoda1(). dovedind un stil ineficient de progamare.1 Corpul unei clase Corpul unei clase urmeaza imediat dupa declararea clasei si este cuprins intre acolade. Declararea ¸si implementarea metodelor de instanta si de clasa (cunoscute impreuna ca metode membre). o clasa de obiecte ca fiind abstracta si finala. eventual. Totusi. aceasta modalitate de folosire a accesului de tip friendly nu este recomandata. 23 . sunt considerate automat ca facand parte din acelasi pachet implicit. Declararea ¸si implementarea constructorilor. eroarea va fi semnalata la compilare. Ca o consecinta.

y. Sa consideram ca exemplu declararea unei clase care descrie notiunea de dreptunghi ¸si trei posibili constructori pentru aceasta clasa. System. In felul acesta sunt permise diverse tipuri de init¸ializ˘ari ale obiectelor la crearea lor. // Corect pentru compilator // Nerecomandat ca stil de programare } 2. in functie de numarul parametrilor cu care este apelat constructorul. w.println("Instantiere dreptunghi"). System. care apeleaza constructorul corespunzator (ca argumente) al clasei respective. w. } Dreptunghi() { // Constructor fara argumente x=0. class Dreptunghi { double x. y.println("Instantiere dreptunghi"). h=0. double h1) { // Implementam doar constructorul cel mai general x=x1.2. w=w1.println("Instantiere dreptunghi"). double w1.out. double w1. y=0. y=y1. w=w1.class A { int A. w=w1. double h1) { // Constructor cu doua argumente x=0. clasa de mai sus poate fi rescrisa astfel: class Dreptunghi { double x.out. h. void A() {}. Dreptunghi(double x1. y=y1. .println("Instantiere dreptunghi"). h. System. double y1. h=h1.out.2 Constructorii unei clase Constructorii unei clase sunt metode speciale care au acelasi nume cu cel al clasei.out. System. w=0. double y1. In cazul in care dorim sa apelam explicit constructorul unei clase folosim expresia this( argumente ). } } Constructorii sunt apelat¸i automat la instant¸ierea unui obiect. Aceasta metoda este folosita atunci cand sunt implementati mai multi constructori pentru o clasa. nu returneaza nici o valoare si sunt folositi pentru initializarea obiectelor acelei clase in momentul instantierii lor. pentru a nu repeta secventele de cod scrise deja la constructorii cu mai multe argumente (mai generali). h=h1. fara repeta aceleasi secvente de cod in toti constructorii (cum ar fi afisarea mesajului ”Instantiere dreptunghi”). double h1) { // Cel mai general constructor x=x1. h=h1. Mai eficient. Dreptunghi(double x1. } Dreptunghi(double w1. y=0. class NumeClasa { [modificatori] NumeClasa([argumente]) { // Constructor}} O clasa poate avea unul sau mai mult¸i constructori care trebuie insa sa difere prin lista de argumente primite.

desi acest lucru nu este impus de catre compilator. double h1) { this(0. double r) { . double y. } S˘a consider˘am acum dou˘a instant¸ieri ale claselor de mai sus: Dreptunghi d = new Dreptunghi(). care are mai mult de un argument.. c = new Cerc().} Dreptunghi(double w1. 0). h1). // Constructor cu 3 argumente Cerc(double x. urmatoarele declaratii de clase: class Dreptunghi { double x. controland in felul acesta diverse aspecte legate de instant¸ierea clasei respective. private si cel implicit.3 Declararea variabilelor Variabilele membre ale unei clase se declara de obicei inaintea metodelor. Sa consideram.. // Apelam constructorul cu 4 argumente } Dreptunghi() { this(0. • private :in nici o alta clasa nu se pot instantia obiecte ale acestei clase. 100). // Varianta corecta Constructorii unei clase pot avea urmatorii modificatori de acces: public. • protected : doar in subclase pot fi create obiecte de tipul clasei respective. y. atunci constructorul implicit (fara nici un argument) nu va mai fi furnizat implicit de catre sistem. ca exemplu. r. // Corect (a fost generat constructorul implicit) Cerc c. In cazul in care scriem o clasa care nu are declarat nici un constructor. // Nici un constructor } class Cerc { double x.2. w1. 0. protected. w. // Apelam constructorul cu 2 argumente } } Constructorul implicit Constructorii sunt apelati automat la instant¸ierea unui obiect. 2. }. Deci prezenta constructorilor in corpul unei clase nu este obligatorie. Daca insa scriem un constructor pentru o clasa. 0. • implicit : doar in clasele din acelasi pachet se pot crea instante ale clasei respective. O astfel de clasa poate contine metode publice care s˘a fie responsabile cu crearea obiectelor. // Eroare la compilare ! c = new Cerc(0. care nu primeste nici un argument si care nu face nimic. sistemul ii creeaza automat un constructor implicit. class NumeClasa { // Declararea variabilelor 25 . y. • public: in orice alta clasa se pot crea instante ale clasei respective. h.

class Test { final int MAX. numele variabilelor finale se scriu cu litere mari.. • final Indica faptul ca valoarea variabilei nu mai poate fi schimbata. in sensul ca valoarea unei variabile nu trebuie specificata neaparat la declararea ei (ca in exemplul de mai sus). static int variabilaClasa. Declararea unei variabile presupune specificarea urm˘atoarelor lucruri: • numele variabilei • tipul de date al acesteia • nivelul de acces la acea variabila din alte clase • daca este constanta sau nu • daca este variabila de instanta sau de clasa • alti modificatori Generic. Folosirea lui final aduce o flexibilitate sporita in lucrul cu constante. public String s = "abcd". final double PI = 3. private Point p = new Point(10. Variabilele declarate in cadrul unei metode sunt locale metodei respective. transient. 10). // Eroare la compilare ! Prin conventie. volatile. protected. final.. PI = 3. dupa care ea nu va mai putea fi modificata. protected static int n.141. int variabilaInstanta . // Eroare la compilare ! } } . Test() { MAX = 100. fiind vizibile in toate metodele respectivei clase. o variabila se declara astfel: [modificatori] Tip numeVariabila [ = valoareInitiala ].14 . . unde un modificator poate fi : • un modificator de acces : public. • unul din cuvintele rezervate: static. ci poate fi specificata ¸si ulterior intr-un constructor. private. // Corect MAX = 200. } Modificatori: • static Prezenta lui declara ca o variabila este variabila de clasa si nu de instanta.// Declararea metodelor } Variabilele membre ale unei clase se declara in corpul clasei si nu in corpul unei metode. cu alte cuvinte este folosit pentru declararea constantelor. Exemple de declaratii de variabile membre: class Exemplu { double x. final static long MAX = 100000L.

.3 Implementarea metodelor 2. o metoda se declara astfel: [modificatori] TipReturnat numeMetoda ( [argumente] ) [throws TipExceptie1. fiind critica pentru consistent starii unui obiect. float ponderi[]) { . Intrucat Java este un limbaj de programare complet orientat-obiect. Modificatorii care pot fi specificati pentru o metoda: static Prezenta lui declara ca o metoda este de clasa si nu de instanta. O metoda abstracta este o metoda care nu are implementare si trebuie obligatoriu sa faca parte dintr-o clasa abstracta. class Student { .00. synchronized. final. De exemplu. } }// Eroare la compilare ! 27 . final Specifica faptul ca acea metoda nu mai poate fi supradefinita in subclasele clasei in care ea este definita ca fiind finala. void metodaInstanta().] { // Corpul metodei } unde un modificator poate fi : • un specificator de acces : public. native.. Generic. private ( • unul din cuvintele rezervate: static. TipExceptie2. metodele se pot gasi doar in cadrul claselor.. abstract Permite declararea metodelor abstracte. } class StudentInformatica extends Student { float calcMedie(float note[].2.1 Declararea metodelor Metodele sunt responsabile cu descrierea comportamentului unui obiect. final float calcMedie(float note[].. indiferent de facultatea la care sunt. protected. in functie de notele obtinute la examene. static void metodaClasa().3... studentilor unei universitati trebuie sa li se calculeze media finala. . abstract. } . in aceeasi maniera. float ponderi[]) { return 10. Acest lucru este util daca respectiva metoda are o implementare care nu trebuie schimbata sub nici o forma in subclasele ei...

System. } public static void main(String args[]) { int [] tablou = creareTablou(1.} } Varianta de apel a unei metode prin simpla folosire a numelui metodei.print("Tabloul: [ ").println("]"). inclusiv aceste limite.out.Apelul metodelor Apelul unei metode definita intr-o clasa de obiecte se realizeaza in mai multe moduri: . aceasta modalitate este folosita daca atat metoda apelanta cat si metoda apelata sunt fie numai metode de instanta. int [] tablou = unTablou. i < tabl. i++) System.java) prezinta un exemplu de creare a unei clase care defineste o metoda numita creareTablou. iar in dreapta acestuia punandu-se numele metodei. . ).out. System.length.inf) +1].print(tablou[i] + " ").out. in acest caz se foloseste operatorul punct ( . for (int i = 0 . int sup) { int [] tabl = new int[(sup .print("Tabloul: [ ").prin crearea si utilizarea unei instante a clasei in care a fost definita metoda sau a unei subclase a clasei respective (ca regula generala de invocare a unei metode). ). in stanga acestuia punandu-se numele clasei in care a fost definita. public class ClasaTablou1 { int [] creareTablou(int inf.10). System.length. i++) System.length. for (int i = 0. in cazul in care clasa in care este apelata metoda este aceeasi cu clasa in care a fost definita. fie numai metode de clasa.out. public class ClasaTablou2 { static int [] creareTablou(int inf.length.java si ClasaTablou2. Acesta preia doua numere naturale (o limita inferioara si una superioara) si creaza un tablou unidimensional care contine toate numerele naturale aflate intre cele doua limite. return tabl. for (int i = 0. for (int i = 0 .prin folosirea operatorului punct ( . . .out. in stinga acestuia punandu-se numele instantei.prin simpla folosire a numelui sau. } public static void main(String args[]) { ClasaTablou1 unTablou = new ClasaTablou1().inf) +1]. Totusi metoda creareTablou trebuie sa fie declarata ca metoda de clasa (modificatorul static) pentru a putea fi apelata dintr-o alta metoda de clasa. aceasta modalitate este folosita numai daca metoda este definita ca metoda de clasa.creareTablou(1. deoarece metoda este definita si apelata in aceeasi clasa. i++) tabl[i] = inf++. iar in dreapa acestuia punandu-se numele metodei. Varianta de apel a unei metode prin crearea si utilizarea unei instante a clasei in care a fost definita metoda. i < tabl. i++) tabl[i] = inf++. i < tablou.println("]"). Programele urmatoare (ClasaTablou1. return tabl. int sup) { int [] tabl = new int[(sup .out.print(tablou[i] + " "). System.10). i < tablou.

Modificatorul public face ca metoda respectiva sa fie accesibila oriunde este accesibila clasa din care face parte metoda. Metodele de clasa sunt disponibile oricarei instante a clasei.modificatorul protected. Metode de clasa Dupa cum stim deja. chiar daca ele apartin altor pachete. 2.3 Domeniul de vizibilitate (acces) al metodelor unei clase. . nu au nevoie sa fie creata o instanta a clasei respective sau a subclasei derivata din clasa respectiva. Modificatorii de acces (vizibilitate) ai metodelor unei clase In Java exista trei modificatori de vizibilitate ai variabilelor unei clase: . Aceasta se datoreaza faptului ca metoda lucreaza cu o serie de variabile ale clasei care sunt memorate in interiorul instantei si care au valori diferite in instante diferite (numite variabile de instanta). Aceste variabile pot fi accesate fara a avea nevoie de o instanta a clasei in care au fost declarate. Atunci cand se apeleaza metoda unui obiect. Astfel de metode se numesc metode ale instantelor clasei.3. Pentru a fi apelate. 29 . definite intr-o clasa. Modificatorul protected face ca metoda respectiva sa fie accesibila in orice clasa din pachetul careia ii apartine clasa in care a fost definita. exista si un alt tip de variabile si anume variabilele de clasa sau variabilele statice care sunt comune tuturor instantelor clasei respective.} } 2. In acelasi timp. Java cauta definitia metodei respective in clasa obiectului. este nevoie sa avem drepturile de acces necesare (date de modificatorii de acces). Metodele de instanta sunt aplicate unui anume obiect. In mod similar exista si metode de clasa sau metode statice. Modificatori de acces O metoda este accesibila (apelabila) daca este definita in clasa din care este apelata sau intr-una din subclasele acesteia. Daca nu o gaseste. cauta mai sus in ierarhia de clase pana cand gaseste o definitie. Majoritatea metodelor definite intr-o clasa sunt metode de instanta.modificatorul public.2 Metode de instanta si metode de clasa Metode de instanta Ca regula generala. o metoda definita intr-o clasa se poate apela prin crearea unei instante a clasei respective sau a unei subclase a clasei respective. In acelasi timp pentru a “vedea” o metoda si pentru a o putea apela. metoda este accesibila in toate subclasele clasei date.modificatorul private. .3. Modificatorul private face ca metoda respectiva sa fie accesibila doar in interiorul clasei in care a fost definita. aceste metode. nu unei clase intregi.

O metoda friendly este accesibila in pachetul din care face parte clasa in interiorul careia a fost definita. public void setRaza(double r) { raza = r. De exemplu.println("Aria=" + cerculMeu. Referinta this Cuvantul-cheie this se refera la obiectul curent.java) ilustreaza modul de folosire al variabilelor de instanata. deoarece este presupus. adica obiectul a carei metoda a fost apelata. Urmatorul program (TestCerc. In clasa Cerc variabila de instanta este raza care este vizibila numai in clasa in care a fost declarata (are modificatorul private). dar nu este accesibila in subclasele clasei date daca acestea apartin altor pachete. // variabila de instanta x pentru acest obiect this. // returneaza obiectul curent In cele mai multe cazuri nu este nevoie sa se foloseasca explicit cuvantul-cheie this.println("Raza=" + cerculMeu.arie()).out. protected.setRaza(10). Nota: Modificatorii de acces (public. System.resetRaza(this). abstract. urmeaza apoi modificatorii care determina felul metodei (static. precum si al metodelor de instanta.PI * raza * raza. cat si la apelurile de metode . System. Metoda poate folosi variabilele de instanta ale obiectului curent sau poate transmite obiectul curent ca parametru unei alte metode. // apeleaza metoda resetRaza. definita in clasa curenta si // transmite obiectul curent return this. accesul la aceasta variabila (pentru examinare si modificare) se face numai prin intermediul metodelor setRaza si getRaza care sunt publice. altfel compilarea nu se va face cu succes.Daca pentru o metoda a unei clase nu se precizeaza nici un modificator de acces din cei descrisi mai sus. class Cerc { private double raza. atunci metoda respectiva devine package-friendly. De aceea. } } public class TestCerc { public static void main(String[] args) { Cerc cerculMeu = new Cerc(). } } Observatie: Deoarece fisierul-sursa TestCerc.out. final) si apoi semnatura metodei. private) sunt plasati primii in definitia metodei.out. cerculMeu.PI * raza. Intr-un fisier-sursa nu se poate defini decat o singura clasa publica.x. Iata cateva exemple de folosire a cuvantului this: t = this.lungime()). ne putem referi atat la variabilele de instanta.java contine o clasa publica.println("Lungimea=" + cerculMeu. } public double lungime() { return 2 * Math. } public double getRaza() { return raza. numele fisierului trebuie sa fie identic cu numele clasei publice. System. } public double arie() { return Math.getRaza()). TestCerc.

Metodele de clasa. B. void f(int x){ this. relatia de mostenire dintre clase. // apeleaza metoda resetRaza.} float getX_C2(){ return x. care trebuie sa fi identic cu numele clasei. o metoda prin care poate fi accesat de toate tipurile din Java sau de tipuri mostenite din tipul care contine membrul in discutie. De aceea. System.definite in clasa curenta prin simpla folosire a numelui lor. deoarece this este implicit folosit de aceste referinte.2 Ce puteti spune despre urmatorul program Java? class C1{ int x=1.print(obiect. D.println(obiect.3). B. 2.f((int)x).}} Class C2 extens C1{ float x=5. C.}} A. 2. definita in clasa curenta Nu se omite cuvantul-cheie this daca in domeniul de vizibilitate al obiectului curent au fost definite variabile locale cu acelasi nume ca cel al unei variabile de instanta sau au fost transmisi unei metode. numele constructorului.3 Ce putet i spune despre urmatorul program Java? public class Test{ public static void main(String []args){ C1 obiect =new C1().out. C. primele doua exemple se pot rescrie astfel: t = x. Programul este corect si va afisa la executie 4. trebuie sa se foloseasca doar in corpul unei definitii de metoda de instanta. Teste de control 2. int f(int x){ super. Aceste aspecte au fost explicate la paragraful referitor la domeniul de vizibilitate al variabilelor clasei. obiect. Va aparea eroare la compilare deoarece metoda suprascrisa f() din clasa C2 intoarce un tip diferit de void. D.f(4).1 Declararea constructorilor trebuie sa tina cont de: A. comportamentul obiectelor pe care le instantiaza. // variabila de instanta x pentru acest obiect resetRaza(this). nu pot folosi this. Va aparea eroare la compilare deoarece in clasa C2 s-a suprascris gresit atributul x din clasa C1.getX_C2() + " "). Programul este corect si va afisa la executie 5 4. parametrii cu acelasi nume ca cel al unei variabile de instanta. } int getX_C1(){ Return x.0 4. System. Nota: Deoarece this este o referinta a instantei curente a clasei.getX_C1()).}} public class Test{ public static void main(String []args){ C2 obiect = new C2().x=x. 31 .f(4.out. obiect.0f. declarate cu modificatorul static. a obiectului curent.

out. Programul este correct si va afisa la executie 4.0f. } } Class C2 extens C1{ float x=5. } } C2 obiect2 = new C2().}} A.print("a= "+a). Programul este corect si va afisa la executie a=4. C. Programul este corect si va afisa la executie 5 4.4 Ce putet»i spune despre urm¸atorul program Java? class C1{ int x=1. System.f(4). } int getX_C1(){ Return x. B.out. final int yy){ int a=xx+yy. Va aparea eroare la compilare deoarece metoda suprascrisa f() din clasa C2 intoarce un tip diferit de void.x=x. Va aparea eroare la compilare.print(obiect. obiect. final int b=xx-yy. int f(int x){ super. System. B. System.0 4.out. }} A. Va aparea eroare la compilare deoarece in metoda g() nu putem accesa variabila locala a din metoda f(). b= "+b).f((int)x). deoarece clasa C2 nu poate fi defnita in metoda f() din clasa C1. Va aparea eroare la compilare deoarece in clasa C2 s-a suprascris gresit atributul x din clasa C1. .println(obiect. D.}} class C1{ public void f(int xx.C2 2. void f(int x){ this. D. b=3. Va aparea eroare la compilare deoarece nu se creeaza in clasa Test un obiect de tip C1.getX_C2() + " "). class C2{ public void g(){ System.g(). } } public class Subiect9{ public static void main(String []args){ C2 obiect = new C2(). } float getX_C2(){ return x.out.getX_C1()). C. obiect2.print(".

De exemplu. Mostenirea modeleaza relatii de tipul ESTE-UN (sau ESTE-O). supraincarcarea (overloading) metodelor. spunem despre o clasa nou creata ca ESTE-O variatiune a unei clase existente (originala. metode si clase abstracte.mostenire: derivare. sintaxa pentru derivarea unei clase dintr-o superclasa. putem extinde clasa Masina la MasinaStraina (pentru care se plateste vama) si MasinaAutohtona (pentru care nu se plateste vama) etc. 3. . In cadrul ierarhiei claselor de obiecte. Termenul vine de la faptul ca o subclasa isi extinde superclasa cu noi variabile si metode. din care provine). De exemplu. Uneori. Polimorfismul in Java Obiective: .concept fundamental al programarii orientata obiect Conceptul de mostenire este folosit in Java la organizarea claselor si a comportamentului acestora. .exemplu de folosire a mostenirii. legarea statica si legarea dinamica. Masina ARE-UN volan. metode-constructor pentru clase derivate si cuvantul-cheie super. Practic. Aceasta relatie nu este o relatie de mostenire. iar noua clasa de obiecte se va numi subclasa a clasei din care deriva. clasa Object. operatia de definire a unei noi clase de obiecte pe baza uneia deja existente se numeste derivare. a polimorfismului. Clasa originala (mai generala) se va numi superclasa a noii clase. noua clasa poate fi creata prin simpla specificare a diferentelor fata de clasa originala din care provine. redefinirea (override) metodelor. De exemplu.Capitolul 3 Extinderea claselor. prin mostenire o clasa noua dobandeste toate atributele si comportamentul unei clase existente (clasa originala). ierarhie de clase. Mostenirea este mecanismul fundamental pentru refolosirea codului. Intr-o relatie de tip ESTE-UN. Masina ESTE-UN Vehicul.1Mostenirea . superclase si subclase. Datorita relatiilor de mostenire clasele de obiecte sunt organizate intr-o ierarhie bine precizata.polimorfism: caracteristicile polimorfismului.metode si clase finale. . a claselor si metodelor finale si abstracte. 33 . mostenire simpla si multipla. Din acest motiv. in loc de derivare se foloseste termenul de extindere. Mostenirea este un mecanism care permite unei clase sa mosteneasca atributele si comportamentul unei alte clase cu care este inrudita. Observatie importanta: Un alt tip de relatie intre obiecte este relatia ARE-UN sau ESTECOMPUS-DIN. controlul accesului si mostenirea.

Aceasta relatie nu este o relatie de mostenire. De exemplu. Astfel. daca se defineste o clasa care nu specifica o superclasa. care se creaza. In cadrul ierarhiei claselor de obiecte. Datorita relatiilor de mostenire clasele de obiecte sunt organizate intr-o ierarhie bine precizata. . D si E. putem extinde clasa Masina la MasinaStraina (pentru care se plateste vama) si MasinaAutohtona (pentru care nu se plateste vama) etc. Object reprezinta clasa initiala. iar toate clasele de obiecte. Clasa B este subclasa a clasei A. sa-i spunem clasa de obiecte generice. De asemenea. De exemplu. Clasa B este superclasa pentru clasele C. Cand clasa nou creata defineste un comportament complet nou si nu este o subclasa a unei alte clase. ci este de agregare. foarte generale. Uneori. Aceste concepte generale devin din ce in ce mai concrete. Componentele care pot fi agregate devin simple campuri (atribute) de tip private ale clasei nou create. sunt derivate din aceasta unica superclasa. Clasa A este superclasa a clasei B. Clasele C. D si E sunt subclase ale clasei B. Java presupune ca noua clasa mosteneste direct clasa Object. Clasa originala (mai generala) se va numi superclasa a noii clase. atunci ea mosteneste direct clasa Object. In varful ierarhiei de clase Java se afla clasa Object. care defineste atributele si comportamentul (metodele) mostenite de toate clasele din biblioteca de clase Java. se poate construi o ierarhie Om care deriva direct din clasa generica Object si are doua clase derivate: clasa barbatilor (Barbat) si clasa femeilor (Femeie). o data cu “coborarea” spre subclasele de pe nivelele de mai jos in ierarhie. iar noua clasa de obiecte se va numi subclasa a clasei din care deriva. De exemplu. Observatie importanta: Un alt tip de relatie intre obiecte este relatia ARE-UN sau ESTECOMPUS-DIN. noua clasa se integreaza corect in ierarhia claselor Java. Componentele care pot fi agregate devin simple campuri (atribute) de tip private ale clasei nou create. Termenul vine de la faptul ca o subclasa isi extinde superclasa cu noi variabile si metode. operatia de definire a unei noi clase de obiecte pe baza uneia deja existente se numeste derivare. Masina ARE-UN volan.ci este de agregare. In varful ierarhiei se definesc concepte (clase) abstracte. mai particularizate. Clasele definite in exemplele de pana acum au mostenit direct clasa Object. in loc de derivare se foloseste termenul de extindere.

mai ales atunci cand exista un comportament similar. omul poate fi privit ca un mamifer care naste pui vii sau poate fi privit ca un obiect spatio-temporal care are propria lui forma si pozitie in functie de timp. Mostenirea simpla poate fi restrictiva. Principalele caracteristici ale unei ierarhie de clase sunt: . toate aceste caracteristici vor fi mostenite si de clasele derivate din clasa Om. deoarece acestea primesc noile informatii prin mostenire. Acest lucru complica semnificativ definitia clasei si a codului necesar acesteia. superclase sau nu ale clasei Om. Proiectarea arborelui de clase de obiecte necesare rezolvarii unei anumite probleme este un talent pe care fiecare programator trebuie sa si-l descopere si sa si-l cultive cu atentie. clasele derivate dintr-o superclasa nu sunt compatibile ca tip. care trebuie duplicat pe diferite “ramuri” ale ierarhiei de clase (nu pe aceeasi ramura a ierarhiei).2 Caracteristicile unei ierarhi de clase Organizarea unei aplicatii informatice intr-o ierarhie de clase presupune o planificare atenta. De alegerea claselor si de proiectarea arborelui acestor clase depinde eficienta si flexibilitatea aplicatiei. . Sintaxa folosita pentru a deriva o clasa noua dintr-o superclasa 35 . Pentru rezolvarea problemei mostenirii multiple.3 Mostenirea simpla in Java Forma de mostenire folosita in Java este denumita mostenire simpla (single inheritance).superclasa nu este afectata in nici un fel de modificarile aduse in clasele derivate. si anume clasa barbatilor si cea a femeilor. 3. Java foloseste interfetele. Mostenire multipla (multiple inferitance) ofera mijloace de creare a unor clase care cuprind aproape orice comportament imaginabil. 3. deoarece fiecare clasa de obiecte Java nou creata poate fi derivata dintr-o singura superclasa (poate avea o singura superclasa). Fiecare din aceste clase de obiecte derivate isi vor defini propriile lor proprietati si operatii pentru a descrie diferenta dintre ele si clasa originala. mostenind variabilele si metodele combinate din toate aceste superclase.modificarile efectuate in superclasa se reflecta automat in toate subclasele ei. . Mostenirea multipla inseamna ca o clasa nou creata pot fi derivata din doua sau mai multe superclase. Dar. aceste definitii de metode sunt comune nu numai clasei de obiecte Om dar si altor clase de obiecte derivate sau nu din clasa Om.Daca la nivelul clasei de obiecte Om am definit forma bipeda a acestuia si capacitatea de a vorbi si de a intelege.clasa derivata poate sa adauge noi atribute si metode si poate modifica semnificatia metodelor mostenite (prin polimorfism. Interfetele vor fi prezentate in totalitate intr-o lectie viitoare. subclasele acestora si asa mai departe. ceea ce inseamna ca o variabila referinta de tipul superclasei poate referi un obiect al clasei derivate. Declaratiile de metode si atribute comune mai multor clase de obiecte care nu sunt mostenite de la superclasele lor poarta denumirea de interfeta. dar nu si invers. care permit folosirea repetata a acestora pentru toate clasele aflate pe nivelele mai joase din ierarhie. despre care vom vorbi mai incolo in acesta lectie).o clasa derivata este compatibila ca tip cu superclasa.atributele si metodele comune mai multor clase pot fi definite in superclase. De exemplu. . Putem sa gasim o multime de clase de obiecte ale caror instane pot fi privite ca obiecte spatiotemporale dar care sa nu aiba mare lucu in comun cu omul (de exemplu clasa Minge). . nu trebuie modificat si recompilat nimic in clasele aflate pe nivelurile inferioare. Aceasta inseamna ca trebuie sa dam definitii de metode despre ce inseamna faptul ca un obiect poate fi privit ca un mamifer sau ca un obiect spatio-temporal.

modificatorul de acces poate fi: public. toti membrii de tip public ai superclasei devin membrii de tip public ai clasei derivate. cum ar fi setRaza() din programul TestCerc.variabilele clasei si metodele care lucreaza cu acestea. Clasa derivata poate apoi sa adauge noi atribute. Metoda poate fi apoi apelata ca si cum ar face parte din clasa derivata. evitand folosirea lui necorespunzatoare. 2.java prezentat in capitolul 2.java prezentat in capitolul 2. De asemenea. protected. De asemenea. se foloseste conventia ca numele metodelor “modificator” sa inceapa cu set.<corpul_clasei> . cu exceptia constructorilor. Fiecare clasa derivata este o clasa complet noua. Clasa derivata contine atribute si metode suplimentare (fata de cele mostenite din superclasa) care pot fi declarate: private. Se foloseste conventia ca numele metodelor “accesor” sa inceapa cu get. Observatii: 1. . Metode-constructor pentru clase derivate si cuvantul-cheie super Metodele-constructor nu se mostenesc. apoi . care nu este redefinita (suprascrisa) in clasa derivata. membrii de tip private ai superclasei sunt mosteniti. Daca nu se defineste nici un constructor. sa redefineasca metode ale superclasei sau sa adauge noi metode. Folosirea metodelor “accesori” si “modificatori” este foarte raspandita in programarea orientata obiect. . protejata sau prietenoasa) din superclasa.va apela automat constructorul implicit (fara parametrii) al superclasei (aflata pe nivelul imediat superior) pentru membrii care au fost mosteniti. astfel: [<modificatori_acces>] [<modificatori_clasa>] class <nume_subclasa> extends <nume_superclasa> {<corpul_clasei} unde: .O clasa derivata (numita si subclasa) mosteneste toate atributele (variabilele de instanta si de clasa) superclasei din care provine.<modificatori_clasa> . Pentru a declara o clasa derivata se foloseste clauza extends. Controlul accesului si mostenirea Ca regula generala. dar acestia nu sunt accesibili in mod direct (adica.specifica numele unei superclase din care deriva subclasa. cum ar fi getRaza() din programul TestCerc. Orice metoda neprivata (adica publica. Fiecare clasa derivata trebuie sa isi defineasca propriile metode-constructor.<nume_subclasa> . <nume_superclasa> . “modificatori”.specifica numele clasei derivate dintr-o superclasa.specifica domeniul de vizibilitate (folosire sau acces) al subclasei. modificatorul clasei poate fi: abstract. Metodele speciale care examineaza si modifica valoarea fiecarui atribut de tip private sunt denumite “accesori” si. respectiv. .specifica tipul subclasei definite. public sau fara modificator de acces. Java va genera un constructor implicit (fara parametri). ci prin intermediul altor metode publice mostenite de la superclasa care fac posibil accesul. folosind operatorul “punct” sau direct numele membrului) in clasa derivata.<modificatori_acces> . Acest mod de abordare mareste gradul de reutilizare a codului. este mostenita nemodificat. Acest constructor implicit al clasei derivate: . final. adaugate sau redefinite in subclasa .

- va aplica initializarea implicita pentru atributele adaugate in clasa derivata (adica 0/false pentru tipurile primitive numerice/booleene si null pentru tipurile referinta). Asadar, construirea unui obiect al unei clase derivate are loc prin construirea prealabila a portiunii mostenite (constructorul clasei derivate apeleaza automat constructorul superclasei aflata pe nivelul imediat superior). Acest lucu este normal, deoarece mecanismul incapsularii afirma ca partea mostenita este un “intreg”, iar constructorul superclasei ne spune cum sa initializam acest “intreg”. Metodele-constructor ale superclasei pot fi apelate explicit in clasa derivata prin metoda super(). Metoda super poate sa apara doar in prima linie dintr-o metoda-constructor. Apelul unei metode-constructor a superclasei dintr-o clasa derivata, folosind super se face astfel: super(<arg1>, <arg2>, <arg3>, …) unde: - <arg1>, <arg2>, <arg3>, … - specifica parametrii metodei-constructor a superclasei. De exemplu, sa presupunem ca o superclasa (ClasaSuper) are un constructor cu doi parametri de tip int. Constructorul clasei derivate va avea, in general, forma: public class ClasaDerivata extends ClasaSuper { public ClasaDerivata(int x, int y); { super(x, y); // alte instructiuni } … } Observatie: Daca in superclasa este definit explicit cel putin un constructor, atunci trebuie apelat explicit (prin super) constructorul superclasei respective din interiorul constructorului clasei derivate. Altfel se obtine eroare de compilare.

3.4 Supraincarcarea (overloading) metodelor. Redefinirea (override) metodelor
Supraincarcarea metodelor permite existenta in interiorul aceleiasi clase a mai multor metode cu acelasi nume, dar cu lista diferita de parametrii (ca numar si tip), deci cu semnatura diferita. Supraincarcarea metodelor este permisa si daca unele dintre metode sunt definite intr-o superclasa si altele in clasele derivate din superclasa respectiva. De exemplu, putem avea o metoda int max(int a, int b) si o metoda int max(int a, int b, int c), ambele in cadrul aceleasi clase sau putem defini prima metoda in cadrul unei superclase si cea de a doua metoda in cadrul unei clase derivate din superclasa. Atunci cand se face un apel al unei metode supraincarcate, compilatorul alege definitia de metoda examinand lista parametrilor de apel (adica, semnatura). Redefinirea (suprascriere) metodelor permite existenta in interiorul claselor derivate dintr-o superclasa a mai multor metode cu acelasi nume, tip de rezultat si aceeasi lista de parametrii, deci cu aceeasi semnatura. Atunci cand se face un apel al unei metode redefinite, compilatorul foloseste definitia metodei care este gasita prima (incepand din partea de jos a ierarhiei de clase si mergand in sus). Programul urmator (AfisareSubClasa.java) prezinta o clasa ce contine o metoda afisareDate(), care afiseaza numele clasei si valorile variabilelor de instanta. De asemenea, in acelasi fisier-sursa este inclusa si clasa denumita AfisareSubClasa derivata din clasa AfisareClasa. A fost creat un obiect de
37

tip AfisareSubClasa si a fost apelata metoda afisareDate(). Deoarece clasa AfisareSubClasa nu defineste aceasta metoda, Java o cauta in superclasele clasei AfisareSubClasa, incepand cu superclasa AfisareClasa, unde gaseste metoda afisareDate() si o executa. class AfisareClasa { int x = 0; int y = 1; void afisareDate() { System.out.println("x este " + x + ", y este " + y); System.out.println("Sunt un obiect al clasei " + this.getClass().getName()); } } class AfisareSubClasa extends AfisareClasa { int z = 3; public static void main(String [] args) { AfisareSubClasa ob = new AfisareSubClasa(); ob.afisareDate(); } } Rezultatul programului este: x este 0, y este 1 Sunt un obiect al clasei AfisareSubClasa Deoarece metoda afisareDate() a superclasei AfisareClasa nu afiseaza si variabila de instanta z specifica subclasei AfisareSubClasa, metoda afisareDate() va fi redefinita (suprascrisa) in interiorul subclasei. Iata noul program (AfisareSubClasa.java): class AfisareClasa { int x = 0; int y = 1; void afisareDate() { System.out.println("x este " + x + ", y este " + y); System.out.println("Sunt un obiect al clasei " + this.getClass().getName()); } } class AfisareSubClasa extends AfisareClasa { int z = 3; void afisareDate() { System.out.println("x este " + x + ", y este " + y + ", z este " + z); System.out.println("Sunt un obiect al clasei " + this.getClass().getName()); } public static void main(String [] args) { AfisareSubClasa ob = new AfisareSubClasa(); ob.afisareDate();} } Rezultatul programului este: x este 0, y este 1, z este 3 Sunt un obiect al clasei AfisareSubClasa Nota: Apelul de metoda: this.getClass().getName()); este folosit pentru aflarea numelui clasei din care face parte un obiect, in cazul de fata obiectul curent. Vom reveni cu amanunte in ce priveste obtinerea de informatii despre o clasa. Redefinirea partiala a unei metode

Redefinirea partiala inseamna ca metoda din clasa derivata nu redefineste complet metoda cu aceeasi semnatura din superclasa, ci extinde operatiile pe care aceasta le realizeaza. Cu alte cuvinte, metoda din clasa derivata face ceva in plus fata de cea originala din superclasa. Pentru a apela metoda din superclasa in interiorul metodei din clasa derivata se foloseste referinta super. Urmatorul program (AfisareSubClasa1.java) ilustreaza modul de redefinire partiala a metodei afisareDate() din subclasa AfisareSubClasa1 si apelul in cadrul acesteia a metodei afisareDate() din superclasa AfisareClasa. class AfisareClasa { int x = 0; int y = 1; void afisareDate() { System.out.println("Sunt un obiect al clasei " + this.getClass().getName()); System.out.println("x este " + x); System.out.println("y este " + y); } } class AfisareSubClasa1 extends AfisareClasa { int z = 3; void afisareDate() { super.afisareDate(); System.out.println("z este " + z); } public static void main(String [] args) { AfisareSubClasa1 ob = new AfisareSubClasa1(); ob.afisareDate(); } } Accesul la metodele din superclasa si redefinirea metodelor in clasele derivate Atunci cand se creaza o clasa derivata si se redefineste (suprascrie) o metoda declarata intr-o superclasa, trebuie sa se ia in considerare tipul de acces dat pentru metoda originala. Astfel, in cazul metodelor mostenite, pentru care se doreste redefinirea (suprascrierea) in clasa derivata se impun urmatoarele reguli: - metodele de tip public dintr-o superclasa trebuie sa fie, de asemenea, de tip public in toate clasele derivate; ele nu pot fi redefinite de tip private in clasele derivate; - metodele de tip protected dintr-o superclasa pot fi de tip protected sau de tip public in clasele derivate; ele nu pot fi redefinite de tip private in clasele derivate; - metodele de tip private dintr-o superclasa nu pot fi redefinite (suprascrise) in clasele derivate.

3.5

Implementarea polimorfismului

Polimorfismul reprezinta capacitatea unui obiect de a aparea sub diferite forme. De exemplu, in lumea reala, apa apare sub forma solida, sub forma lichida sau sub forma gazoasa. In Java, polimorfismul inseamna ca o singura variabila referinta x de tipul unei superclase poate fi folosita pentru a construi diferite obiecte (instante) ale claselor derivate, direct sau indirect din acea superclasa, in momente diferite ale executiei unui program. Cand variabila referinta x este folosita pentru a apela o metoda a unui obiect apartinand unei clase derivate, metoda adecvata care va fi
39

selectata depinde de tipul obiectului pe care variabila referinta x il indica in acel moment. Se spune ca variabila referinta este polimorfica. De exemplu, sa presupunem ca s-au definit clasele: AnimalDeCasa, Pisica, Caine. Se doreste sa se afiseze la ecran (programul Polimorfism.java) caracteristicile principale ale claselor Pisica si Caine, atunci cand instantele lor sunt infometate. class AnimalDeCasa { private boolean stareSuparare; public boolean flamand; protected void hranesc() { System.out.println("Nu se cunoaste"); } public void caracteristici() { System.out.println("Caracteristici necunoscute"); } public boolean getStare() { return stareSuparare; } public void setStare(boolean stare) { stareSuparare = stare; } } class Pisica extends AnimalDeCasa { public void caracteristici() { String starePisica; if (getStare() == true) starePisica = "miauna"; else starePisica = "nu miauna"; if (flamand == true) System.out.println("Pisica " + starePisica + ". Este flamanda."); else System.out.println("Pisica " + starePisica + ". Este satula."); } public void hranesc() { if (flamand==true) {System.out.println("Pisica mananca lapte."); flamand = false; setStare(false);} else System.out.println("Pisica a mancat deja.");} } class Caine extends AnimalDeCasa { public void caracteristici()

flamand = true.hranesc().println("Caracteristicile celui de al doilea animal de casa: "). System. Spunem ca metodele caracteristici() si hranesc() din clasele derivate redefinesc (override) metodea caracteristici() si. Sa analizam acum instructiunea urmatoare: 41 . aceeasi semnatura. } public void hranesc() { if (flamand==true) {System. a.caracteristici().caracteristici().hranesc().caracteristici(). Dar.setStare(true).out.out. flamand = false.flamand = true. else stareCaine = "nu latra".println("Cainele a mancat deja. else System. hranesc() din superclasa.println("Caracteristicile primului animal de casa: "). a.caracteristici(). tip valoare returnata si numar si tip parametrii) si trei metode cu numele hranesc() care au.out. a. a.").").out. setStare(false). a. aceste metode se afla in clase diferite si anume. a.println("Cainele " + stareCaine + ". System. a. respectiv. a = new Caine().caracteristici(). a.println("Cainele mananca oase.out. a. Este satul.").out.{ String stareCaine. } } Ceeace este specific acestui program este ca el contine trei metode cu numele caracteristici() care au aceeasi semnatura (nume. Este flamand.} else System.} } public class Polimorfism { public static void main(String args[]) { AnimalDeCasa a = new Pisica(). if (flamand == true) System. intr-o superclasa numita AnimalDeCasa si in doua clase derivate numite Pisica si Caine care extind clasa AnimalDeCasa. if (getStare() == true) stareCaine = "latra".hranesc().").setStare(true).println("Cainele " + stareCaine + ". a. a. de asemenea. a.

6 Metode si clase abstracte O metoda abstracta este o metoda din superclasa care are sens doar pentru clasele derivate direct din superclasa. . uneori. clasa Pisica si clasa Caine au doua atribute (stareSuparare si flamand) si doua metode setStare() si getStare() mostenite de la superclasa AnimalDeCasa din care deriva. doar ca loc de pastrare a unor metode si atribute pe care le folosesc in comun subclasele sale. Aceasta caracteristica permite mai multor tipuri (derivate din acelasi tip de baza) sa fie tratate ca si cum ar fi un singur tip. De fapt. nu are implementare (nu are corp) ci numai antet. . mostenirea permite tratarea unui obiect ca fiind de tipul propriu sau de tipul de baza (din care este derivat tipul propriu). O metoda abstracta este declarata cu modificatorul abstract. Polimorfisul apare doar atunci cand are loc legarea tarzie a metodelor. Acesta clasa se numeste clasa abstracta si este creata folosind modificatorul abstract. in superclasa si care in mod obligatoriu trebuie definita (completata cu corpul ei) in clasele derivate (altfel rezulta eroare de compilare). cu atat definirea sa este mai abstracta. aceasta serveste. Distinctia este exprimata prin redefinirea (suprascrierea) metodelor care pot fi apelate prin intermediul unei variabile-referinta de tipul superclasei (in exemplul nostru este vorba despre metodele caracteristici() si hranesc()).AnimalDeCasa a = new Pisica(). dar similare (adica derivate din aceeasi superclasa: AnimalDeCasa). in faza de compilare) spunem ca este vorba despre o legare statica(early binding). metodele caracteristici() si hranesc() din clasa Pisica sau din clasa Caine). cate o clasa care nu se instantiaza direct (adica din ea nu se pot crea direct obiecte). In procesul de organizare a unei ierarhi de clase. ceea ce face ca aceeasi secventa de cod sa fie folosita de catre toate aceste tipuri. Cand legarea are loc inainte de rularea programului respectiv (adica. In programarea procedurala (vezi limbajul C sau Pascal) notiunea de legare statica nu exista. Variabila a refera (la momente diferite de timp) obiecte de tipuri diferite. 3. care ESTE-UN AnimalDeCasa prin mostenire. Legarea tarzie permite determinarea in faza de executie a tipului obiectului referit de o variabila referinta si apelarea metodei specifice acestui tip (in exemplul prezentat. se poate descoperi. In cazul din exemplul prezentat.pe de alta parte. In concluzie: . Legarea statica si legarea dinamica Conectarea unui apel de metoda de un anumit corp de metoda poarta numele de legare (binding). Termenul este specific programarii orientate pe obiecte. Cand legarea are loc in faza de executie a programului respectiv. Sa analizam si instructiunea: a = new Caine(). Variabila referinta a care este de tipul AnimalDeCasa desemneaza un obiect de tipul Pisica. atata timp cat amandoua sunt derivate din aceeasi superclasa. cu cat clasa se afla pe un nivel mai inalt. Intr-o ierarhie de clase. O clasa aflata ierarhic deasupra altor clase poate defini doar atributele si comportamentul comune celor aflate sub ea pe ramura respectiva a ierarhiei. polimorfismul permite unui tip de obiect sa exprime distinctia fata de un alt tip de obiect similar. spunem ca este vorba despre o legare tarzie (late binding) sau legare dinamica.pe de o parte. pentru ca toate legaturile se fac in mod static.

a claselor si metodelor finale si abstracte Un exemplu simplu de clasa abstracta este clasa formelor geometrice. Patrat. Ea este invarianta de-a lungul ierarhiei si de aceea a fost declarata cu tipul final. deriva clasa patratului ca un caz particular de dreptunghi. cum ar fi. nu se va putea crea un obiect de tip FormaGeo. o instanta a clasei Cerc) cu aria unui obiect de alt tip. deoarece subclasele lor pot avea nevoie sa mosteneasca aceste metode-constructor. Se poate. ci numai obiecte din clasele derivate. cerc etc). Nu se poate declara o metoda abstracta intr-o clasa non-abstracta. Metoda cu numele arie() este o metoda abstracta. De fapt. cum ar fi: Dreptunghi. Acesta este un exemplu de folosire a polimorfismului. Figura de mai jos prezinta ierarhia de clase care rezulta: Clasa FormaGeo poate sa aiba membri care sa fie comuni pentru toate subclasele. derivat din FormaGeo. O clasa care are cel putin o metoda abstracta este o clasa abstracta. In consecinta. apoi. Deci. clasa poate defini metode care se aplica fiecarui obiect in parte. Exemplu de folosire a mostenirii. afisarea caracteristicilor formelor geometrice concrete (cerc. Clasele abstracte pot contine. de asemenea. Astfel. dreptunghi etc). Clasa FormaGeo fiind abstracta nu se poate instantia. care sa fie apelat din clasele derivate pentru a initializa atributul nume de tip private care specifica tipul figurii geometrice. Constructorul acestei clase nu va fi apelat niciodata direct. 43 . Variabila rhs poate sa refere orice instanta a unei clase derivate din FormaGeo (de exemplu. inclusiv metodeleconstructor. o instanta a clasei Dreptunghi). este posibil sa folosim aceasta metoda pentru a compara aria obiectului curent (care poate fi. Avem totusi nevoie de constructor. deoarece FormaGeo este o clasa abstracta. cum ar fi. De asemenea. Cerc. de exemplu. Din clasa formelor geometrice pot deriva forme specifice cum ar fi: cerc.java) prezinta clasa abstracta FormaGeo. calculul ariei unui obiect oarecare (dreptunghi. dreptunghi. Metoda maiMic() de comparatie a ariei unui obiect curent de tip FormaGeo cu un alt obiect de tip FormaGeo (preluat prin parametrul rhs) nu este abstracta. a polimorfismului. Metoda toString afiseaza numele formei geometrice si aria ei. Totusi. Fisierul-sursa urmator (FormaGeo. metoda arie() va fi declarata ca abstracta. o referinta de tip FormaGeo poate sa refere orice forma concreta derivata. deoarece nu putem furniza nici un calcul implicit al ariei pentru o clasa derivata care nu isi defineste propria metoda de calcul a ariei. definirea ei este invarianta de-a lungul ierarhiei. deoarece ea poate fi aplicata la fel pentru toate clasele derivate.Clasele abstracte pot contine aceleasi tipuri de membri ca o clasa normala. metode abstracte. de exemplu tipul formei geometrice. de aceea am declarat-o cu tipul final.

afisarea starii unui obiect se face utilizand metoda print() din clasa System. } final public String toString() { return nume + ". cercuri) de la tastatura. cerc * ------------------. Pentru a putea face acest lucru.out. Dreptunghi si Patrat. compilatorul Java apeleaza automat toString() pentru fiecare obiect care se afiseaza cu metoda print(). Practic.} . /* Superclasa abstracta pentru forme FormeGeo * * CONSTRUIREA: nu este permisa. Dreptunghi. clasele * derivate. /* clasa Cerc * derivata din FormaGeo * CONSTRUCTORI: cu raza ptr. in cazul nostru. avand aria " + arie(). trebuie sa definim subclasele Cerc.metode publice --------------------* double arie()-->Implementeaza metoda abstracta din FormaGeo */ public class Cerc extends FormaGeo { private double raza. Astfel. } final public boolean maiMic(FormaGeo rhs) { return arie() < rhs. Mai intai. abstract public double arie(). } public double arie() { return Math.metode publice --------------------* double arie() --> Intoarce aria (abstracta) * boolean maiMic --> Compara doua forme dupa arie * String toString --> Metoda uzuala pentru afisare */ abstract class FormaGeo { private String nume. Aceasta metoda trebuie sa intoarca o valoare de tip String (reprezentand starea obiectului) care poate fi afisata.println(). FormaGeo fiind abstracta. public Cerc(double rad) { super("Cerc"). Sa se afiseze formele geometrice ordonate dupa arie.arie(). am definit o metoda toString care permite sa afisam un obiect oarecare de un tip derivat din clasa FormaGeo folosind instructiunea System.java si Patrat. trebuie ca in clasa obiectului care se doreste a fi afisat sa existe o metoda cu numele de toString(). dreptunghiuri.PI * raza * raza. public FormaGeo(String numeForma) { nume = numeForma.Observatie: Vom face cateva precizari asupra folosirii metodei toString() in orice clasa in care se doreste afisarea starii instantelor unei clase.java.out. raza = rad.java). In general. * ------------------. } } Pe baza clasei abstracte FormaGeo definite ne propunem sa rezolvam urmatoarea problema: Se citesc N forme geometrice (patrate. Definirea lor se face distinct in fisiere-sursa separate (Cerc. * Constructorul cu un parametru este necesar ptr.

String nume) { super(nume). latime = lat. creaza un nou obiect de un tip derivat (Cerc. lat. se foloseste un tablou de tip FormaGeo cu numele forme[] cu o dimensiune citita de la tastatura. dreptunghi * ------------------. In metoda main(). "Patrat"). double lat) { this(lg. Patrat.} /* clasa Dreptunghi. Patrat) ci numai referinte catre aceste obiecte. private double latime. "Dreptunghi"). Metoda citesteForma() citeste de la tastatura atributele obiectelor de tipul Cerc. patrat * ------------------. 45 . Patrat) din tipul FormaGeo si returneaza o referinta catre obiectul creat. } } Observatie: Clasa Patrat mosteneste de la clasa Dreptunghi metoda arie() si de aceea nu o mai defineste in interiorul ei. Acest tablou nu stocheaza obiecte din clasele derivate ale clasei FormaGeo (de tip Cerc. referinta la obiecte este apoi stocata in tabloul forme[]. Fisierul-sursa (TestForma. latura. public Dreptunghi(double lg. pe baza unor optiuni care precizeaza tipul figurii. double lat. lungime = lg.metode publice --------------------* double arie()-->Implementeaza metoda abstracta din FormaGeo */ public class Dreptunghi extends FormaGeo { private double lungime. Dreptunghi.metode publice --------------------* double arie()-->Implementeaza metoda abstracta din FormaGeo */ public class Patrat extends Dreptunghi { public Patrat(double latura) { super(latura. Dreptunghi. } Dreptunghi(double lg. Pentru rezolvarea problemei ordonarii formelor geometrice dupa aria lor. } public double arie() { return lungime * latime.java) care realizeaza ordonarea si punerea in executie a aplicatiei se prezinta in continuare. Sa retinem ca tablou forme[] este un tablou de referinte de tip FormaGeo pentru care se aloca zona de memorie. } } /* clasa Patrat * derivata din Dreptunghi * CONSTRUCTORI: cu latura ptr. * derivata din FormaGeo * CONSTRUCTORI: cu lungime si latime ptr. Dreptunghi.

switch (s.out.} //sortare si afisare sortare(forme). //utilizatorul introduce 'c'. String s.readLine()).parseInt(in.length() == 0).parseInt(in. class TestForma { private static BufferedReader in.Metoda sortare() este folosita pentru a sorta formele geometrice referite prin tabloul forme[] in functie de aria calculata a fiecarui tip de figura geometrica. lg = Integer. case 'd': System. for (int i = 0.readLine()). System.} } //creaza un obiect adecvat de tip FormaGeo.out. return new Cerc(rad). Functie de datele de intrare. double lg.readLine()). ++i) {forme[i] = citesteForma(). for (int i = 0.print("Numarul de figuri: ").out. int numForme = Integer.out. public static void main(String[] args) throws IOException { //Citeste numarul de figuri in = new BufferedReader(new InputStreamReader(System. import java.println(forme[i]). i < numForme. System.parseInt( in.* .println("Introduceti tipul formei: ").parseInt(in.readLine()). System. Metoda arie() este apelata prin intermediul metodei maiMic() care la randul ei este apelata in metoda sortare().println("Latura patratului: "). 'p' sau 'd' pentru a indica forma. .out. return new Patrat(lg). ++i) {System. i < numForme.println("Sortarea dupa arie: ").charAt(0)) { case 'c': System. case 'p': System. apoi introduce dimensiunile //in caz de eroare se intoarce un cerc de raza 0 private static FormaGeo citesteForma() throws IOException { double rad. lg = Integer. rad = Integer.readLine().in)).println("Lungimea si latimea " + " dreptunghiului pe linii separate: ").println("Raza cercului: "). double lat. do { s = in.io.out. //citeste formele FormaGeo[] forme = new FormaGeo[numForme]. } while (s.out.

a[i] = a[j]. j++) {if (a[j].141592653589793 Dreptunghi. p sau d: ").1592653589793 Cerc.3893421169302 Cerc.2.parseInt(in. avand aria 100.println("Tastati c.1.0 Dreptunghi. avand aria 3. for (int i = 0.0 Cerc. avand aria 36. i++) {for (int j = i+1. avand aria 314.err.maiMic(a[i])) {temp = a[i].length . a[j] = temp. avand aria 78. j <= a.readLine()). avand aria 6.length .0 Dreptunghi. } } //sortare private static void sortare(FormaGeo [] a) { FormaGeo temp.lat= Integer. avand aria 24.0 Patrat. avand aria 452.3893421169302 47 .53981633974483 Patrat.0 Cerc. default: System. return new Dreptunghi(lg. avand aria 8.} }} } } Dupa executia programului TestForma. lat).class pe ecran se afiseaza: Sortarea dupa arie: Cerc. return new Cerc(0). i <= a. avand aria 452.

} } A.print(obiect.x=x. Programul este corect si va afisa la executie 5 4. obiect. B. Va aparea eroare la compilare deoarece metoda suprascrisa f() din clasa C2 intoarce un tip diferit de void. int f(int x){ super. Se foloseste cuvantul cheie abstract. B.out. C.1Ce puteti spune despre urmatorul program Java? class C1{ int x=1. } } Class C2 extens C1{ float x=5.getX_C1()). D.0f. } } public class Test{ public static void main(String []args){ C2 obiect = new C2(). void f(int x){ this.println(obiect. 3. System.3 Secventa de cod: class x{ private int x=1. . 3. D. si furnizeaza implementari pentru toate acestea.out. C. Programul este correct si va afisa la executie 4. O subclasa abstracta nu poate fi instantiata.f(4).2 O subclasa a unei clase abstracte poate fi instantiata numai daca: A. } float getX_C2(){ return x.Teste de control: 3. Va aparea eroare la compilare deoarece in clasa C2 s-a suprascris gresit atributul x din clasa C1.f((int)x). Se foloseste mostenirea multipla.getX_C2() + " ").0 4. System. } int getX_C1(){ Return x. Suprascrie fiecare metoda declarata abstracta in superclasa sa.

eroare la compilare: nu se poate defini un atribut cu numele clasei (x) . c).out. System.out.} public class test { public static void main( ) { y obiect=new y( ).println(x+” “). void x( ) { super. b). eroare : nu este corect realizată moştenirea. 49 .void x( ) { System.}} Determină: a).x(). programul este corect si va afisa 1 2.x().eroare la compilare: nu se poate defini un atribut si o metoda cu aceelasi nume (x) . obiect.}} class y extends x{ private int x=2. d).println(x).

Dificultatea rezolvarii unor astfel de probleme a facut ca Java sa nu permita mostenirea multipla. care pot fi combinate in orice clasa pentru a introduce in acea clasa comportamente care nu pot fi mostenite de la superclasa. Interfete In cazul mostenirii multiple o clasa este derivata din doua sau mai multe superclase. Mostenirea multipla poate conduce insa la dificultati de proiectare. Alternativa oferita de Java pentru mostenirea multipla este folosirea interfetelor. Tehnic. …]] { <corpul interfetei> . Ea consta doar din metode publice abstracte si din atribute statice si finale. Din aceste doua clase ar putea fi derivata o clasa cu numele AngajatStudent care sa contina atribute si metode combinate din clasele Student si Angajat. . interfata Java este cea mai abstracta clasa posibila. <nume_interfata2>][. pot exista in ierarhie clase precum Student si Angajat. O interfata Java este o colectie de comportamente abstracte. cele doua superclase din care deriveaza subclasa ar putea contine metode care au aceeasi semnatura. O clasa implementeaza o anumita interfata daca furnizeaza definitii pentru toate metodele abstracte din cadrul interfetei.Capitolul 4 Obiective: Interfete Java . 4. 4.implementarea de componente generice: programarea generica. folosirea interfetelor. implementarea unor interfete multiple. De exemplu.1 Mostenirea multipla. <nume_interfata3>]. derivarea interfetelor. dar implementari diferite sau ar putea avea atribute cu acelasi nume.interfata Java: crearea interfetelor. implementarea unei interfete. O clasa care implementeaza o interfata se comporta ca si cand ar fi extins o clasa abstracta specificata de acea interfata.2 Crearea si folosirea interfetelor Java Sintaxa de definire a unei interfete este urmatoarea: [<modificatori] interface <nume_interfata> [extends <nume_interfata1> [. clase generice. De exemplu.

deci. metoda comparaCu() are ca parametru un obiect de tip 51 . public interface Compara { int comparaCu(Compara rhs). Ele sunt implicit abstracte. prezentata mai jos: /* INTERFATA folosita de mai multe clase pentru comparatii * --------------------Metode publice--------------* int comparaCu --> Compara doua obiecte de tip Compara * metoda trebuie definita in clasa care o implementeaza */ package clasegenerice. Interfetele trebuie sa posede o protectie de pachet sau publica.<corpul_clasei> .. Pentru a exemplifica implementarea unei interfete ne vom referi la clasa FormaGeo descrisa in lectia 6. . . <nume_interfata2>.3 Implementarea unei interfete O clasa implementeaza o interfata in doi pasi: . pot apartine unui pachet daca se foloseste instructiunea package in prima linie din fisierul-sursa. ca si clasele. folosind cuvantul-cheie implements in antetul sau. 4. acestea neputand fi folosite decat in clasele sau interfetele din acelasi pachet. Variabilele interfetei sunt implicit statice si finale si deci trebuie specificate valori initiale pentru acestea. . De asemenea. Metoda este implicit publica si abstracta si deci nu trebuie sa folosim modificatorii de acces public si de metoda abstract.<nume_interfata> .declara ca implementeaza interfata. o interfata nu are o metoda constructor. Nu pot exista implementari diferite pentru aceeasi metoda declarata in doua interfete. Metodele sunt declarate in interfata numai cu antetul lor. fiecare interfata este in mod implicit abstracta deci cuvantul-cheie abstract poate lipsi. . deci.contine declaratii de variabile si declaratii de metode (numai antetul acestora). Implementarea metodei in clasa FormaGeo trebuie sa fie identica cu declaratia din interfata si. } Interfata Compara declara o metoda pe care orice clasa derivata din ea (in declaratia clasei se foloseste cuvantul-cheie implements) trebuie sa o implementeze. este de preferat ca numele interfetei sa respecte aceeasi conventie de numire ca si cea de numire a claselor. O interfata nepublica are metode si constante nepublice. Interfetele nu se pot instantia. Metoda comparaCu () se va comporta similar cu metoda compareTo() din clasa String. Observatii: 1. Aceasta clasa implementeaza interfata Compara si. . . din acest motiv. Un exemplu de interfata este Compara. interfetele pot importa interfete sau clase din alte pachete. trebuie sa definim si metoda comparaCu() din interfata Compara.specifica numele superinterfetelor din care poate deriva interfata. fara corp. 2. o interfata publica poate fi accesata si de alte pachete decat cel care a definit-o.<modificatori> .defineste implementari pentru toate metodele din interfata.specifica numele interfetei. Interfetele. Interfetele care nu contin modificatorul public nu-si vor converti automat metodele la accesul public si abstract si nici constantele la accesul public.} unde: .<nume_interfata1>. adica nu se poate crea o instanta a unei interfete.sunt specificati prin cuvintele-cheie public si abstract.

Compara si nu un obiect de tip FormaGeo. Retinem ca definirea metodelor declarate intr-o interfata trebuie obligatoriu sa fie facuta in fiecare clasa in parte.java): /* Superclasa abstracta pentru forme */ package formegeometrice. O clasa poate implementa mai multe interfe in doi pasi: . Atunci cand o interfata mosteneste o alta interfata. public abstract class FormaGeo implements Compara { private String nume. } public int comparaCu(Compara rhs) { if (arie() < ((FormaGeo) rhs). Codul clasei este ilustrat in continuare (FormaGeo. avand aria " + arie(). else if (arie() == ((FormaGeo) rhs). .declara toate interfetele pe care le implementeaza.defineste implementari pentru toate metodele din toate interfetele pe care le implementeaza. else return 1. Derivarea interfetelor Ca si in cazul claselor. 3. care implementeaza interfata respectiva. O clasa care implementeaza o interfata poate sa extinda si o alta clasa.*. In acest caz in declaratia clasei se foloseste mai intai cuvantul-cheie extends urmat de numele clasei din care deriveaza si apoi cuvantul-cheie implements urmat de numele interfetei pe care o implementeaza. atunci si clasa respectiva mosteneste interfata. abstract public double arie(). . } } Nota: 1. 4. Metodele interfetei definite in clasa care o implementeaza sunt mostenite de toate subclasele clasei respective. interfetele pot fi organizate intr-o ierarhie. Aceste metode pot fi redefinite (suprascrise) in subclase. subinterfata primeste toate metodele si constantele definite in superinterfata. public FormaGeo(String numeForma) { nume = numeForma. 4.arie()) return 0. } final public String toString() { return nume + ".4 Implementarea unor interfete multiple O clasa poate sa implementeze mai mult decat o singura interfata. Daca o clasa extinde o superclasa care implementeaza o interfata. Folosirea unor interfete multiple poate crea totusi complicatii. 2.arie()) return -1. import clasegenerice. folosind cuvantul-cheie implements in antetul sau urmat de numele tuturor interfetelor separate prin virgula.

Din punctul de vedere al structurii interne.returneaza varful stivei • empty . il vom defini prin intermediul unei interfete. boolean empty (). } Nota: In cazul interfetelor nu exista o radacina comuna a arborelui de derivare asa cum exista pentru arborele de clasa. } public StackImpl1 () { this (100) . // Numarul curent de elemente din stiva public StackImpl1 (int max ) { // Constructor items = new Object [ max ]. vor trebui sa contina metodele: • push . indiferent de implementarea lor. public interface Stack { void push ( Object item ) throws StackException . } 53 . public class StackImpl1 implements Stack { private Object items []. Vom vedea imediat avantajele acestei abordari. void pop () throws StackException .testeaza daca stiva este vida • toString . // Vectorul ce contine obiectele private int n=0. care sa modeleze notiunea de stiva de obiecte. O singura interfata poate mosteni oricate clase are nevoie. ambele solutii avand avantaje si dezavantaje. o stiva poate fi implementata folosind un vector sau o lista inlantuita. in timp ce a doua este mai eficienta din punctul de vedere al folosirii memoriei. Deoarece nu dorim sa legam tipul de date Stack de o anumita implementare structurala.. items [n++] = item .adauga un nou element in stiva • pop . Exemplu: implementarea unei stive Dorim sa implementam un nou tip dedate numit Stack. la fel ca in cazul definitiilor de clasa: public interface <nume_interfata> extends <nume_superinterfata> { …. Obiectelede tip stiva. Ierarhia de interfete este cu mostenire multipla.Pentru a deriva (extinde) o interfata se foloseste tot cuvantul-cheie extends. Interfetele pot exista independent sau pot mosteni o alta interfata. String toString (). } // Implementarea stivei folosind un vector de obiecte .elimina elementul din varful stivei • peek . length ) throw new StackException (" Stiva este plina !").returneaza continutul stivei sub forma unui sir de caractere. } public void push ( Object item ) throws StackException { if (n == items . Prima solutie este mai simplu de inteles. Object peek () throws StackException . clasa Object.

} public Object peek () throws StackException { if ( empty ()) throw new StackException (" Stiva este vida !"). return s. } public boolean empty () { return (n ==0) . . return items [n -1]. } } private Node top= null . for (int i=n -1. top = top .public void pop () throws StackException { if ( empty ()) throw new StackException (" Stiva este vida !"). this . top). item = item . toString () + " ". link = link . } public Object peek () throws StackException { if ( empty ()) throw new StackException (" Stiva este vida !"). // legatura la urmatorul nod Node ( Object item . items [--n] = null . public class StackImpl2 implements Stack { class Node { // Clasa interna ce reprezinta un nod al listei Object item . // informatia din nod Node link . return top. i --) s += items [i]. i >=0. item . // Referinta la varful stivei public void push ( Object item ) { Node node = new Node (item . Node link ) { this . } public boolean empty () { return (top == null ). } public String toString () { String s="". top = node . } } // Implementarea stivei folosind o lista inlantuita . link . } public String toString () { String s="". } public void pop () throws StackException { if ( empty ()) throw new StackException (" Stiva este vida !").

printStackTrace (). afiseaza (s2). } catch ( StackException e) { System . } } } 55 . e. push ( new Integer (1)).Node node = top. println (" Continutul stivei este : " + s). Stack s2 = new StackImpl2 (). item ). push ( new Double (3. } return s. s2. while ( node != null ) { s += ( node . afiseaza (s1). push ("b"). } public static void main ( String args []){ try { Stack s1 = new StackImpl1 ().14) ). } } In continuare este prezentata o mica aplicatie demonstrativa care foloseste tipul de date nou creat ¸si cele doua implementari ale sale: public class TestStiva { public static void afiseaza ( Stack s) { System . link . push ("a"). println (" Eroare la lucrul cu stiva !"). err. s2. out. toString () + " ". node = node . s1. s1.

La executie se va afisa: 2.y=y. afiseaza y=5.3f.} interface I2 extends I1{ int y=3}. c1( int y) {{this.out.eroare la compilare: metoda abstactă nu este implementată.2 Secventa de cod : interface I1{int x=3. class C1 (int y=4. d). La executie se va afisa: 2.out.y).3 6. c). 4.}} public class test { public static void main(String args[]) {c1 obiect=new c1(5).3f 6.print(x+" ").7.} public class extends C1 implements I1 {public static void main(String args[]) { System.out. } class c1 implements I1 {int y. b). x=6. } } A.out. Secvenţa uramatoare: interface I1{ int x=2.println(“y=”+obiect.print(x). B. D.7f. nu este corect definită interfaţa.}} Determină: a).3f. public void afisare( ).println(x+” “+y).3f 2. System. Va aparea eroare la compilare deoarece valoarea variabilei x nu se mai poate modifica. } public class Test implements I1{ public static void main(String [] args){ System. System.1 Ce se va afisa la executia urmatorului program Java? interface I1{ float x=2.}} . C.7f.Teste de control: 4. La executie se va afisa: 2. 4. o clasa nu poate implementa o interfaţa.

d). Interceptarea unei exceptii inseamna tratarea situatiilor speciale (erorilor) astfel incat aplicatia informatica proiectata sa nu se mai termine anormal. verificarea consistentei exceptiilor Java. programul afiseaza 2 3. dispozitive hardware care nu mai functioneaza etc). c).interceptarea (“prinderea”) si tratarea exceptiilor in cadrul aceleiasi metode: blocul try … catch. . . Faptul ca o exceptie a fost semnalata inseamna. implicit. fisiere care nu mai contin date corecte. in Java. 57 . instructiunea throw. b). . semnalarea (“aruncarea”) propriilor exceptii. eroare la compilare: arbitrul y este ambiguu petru C1 si I2. ierarhia de exceptii predefinite de platforma Java. . programul afiseaza 2 4. Capitolul 5 Tratarea exceptiilor Obiective: -tratarea erorilor: exceptii Java.programatorul nu a anticipat toate situatiile posibile in care ar putea ajunge aplicatia informatica. de aplicatia informatica realizata. explicit. Atunci cand aplicatia informatica isi interupe executia normala.a). ca “a aparut o eroare”. inseamna ca a fost semnalata (thrown . de sistem sau.“prinsa”).1 Tratarea erorilor Erorile care apar in faza de executie a unei aplicatii informatice sunt produse din diverse cauze cum ar fi: . Exceptia poate fi si interceptata (caught .existenta unor situatii aflate in afara controlului programatorului (date eronate primite de la utilizatori. Exceptii Java In Java.crearea si semnalarea propriilor exceptii: definirea propriilor clase de exceptii.declararea metodelor care pot semnala (“arunca”) exceptii catre alte metode: clauza throws. Exceptiile pot fi semnalate. exceptiile sunt evenimente anormale care au loc in timpul executiei unei aplicatii si care pot duce la intreruperea executiei normale a acesteia. .cum sa folosim exceptiile? 5.“aruncata”) o exceptie. o interfata nu poate extinte o alta interfata.

io. definita in pachetul java. de cele mai mute ori.lang. descrie exceptii grave. In general. Clasa Throwable. Figura de mai jos ilustreaza ierarhia claselor de exceptii. Cand se semnaleaza (este “aruncata”) o exceptie este creata o instanta a unei clase de exceptii. OutOfMemoryError).lang. toate exceptiile I/O (de intrare/iesire) sunt derivate din clasa java. Clasa Exception are multe subclase definite in cadrul pachetului java. Clasa RuntimeException este foarte des folosita de programatori. Java este cea care foloseste acest tip de erori daca are nevoie de ele. Clasa Exception. De exemplu. Nu toate exceptiile sunt definite in pahetul java. reprezinta exceptiile propriu-zise Java. de obicei. Clasa Error. numite erori. impreuna cu toate clasele derivate din ea.5.2 Ierarhia de exceptii predefinite de platforma Java In Java.ele nu pot fi interceptate de catre aplicatia informatica in care s-au produs si determina intreruperea executiei programului (de exemplu. tipul de exceptie NoSuchFieldException semnaleaza ca programul a incercat sa foloseasca o variabila de instanta sau de clasa care nu exista. Verificarea consistentei exceptiilor Java . Aceste subclase indica diverse tipuri de exceptii care pot aparea in cadrul unei aplicatii Java.Error. impreuna cu toate clasele derivate din ea. care sunt. tipul de exceptie ClassCastException (prezentat la inceputul acestei lectii) indica faptul ca aplicatia noastra a incercat sa faca o conversie explicita de tip pentru un obiect ce nu poate fi convertit la tipul specificat. Clasa Throwable are doua subclase directe: . fatale. deoarece ea este clasa de baza pentru exceptiile care apar in timpul executiei unui program. De exemplu.Exception. De exemplu. tratate de aplicatie. pornind de la clasa de baza Throwable si continuand cu cateva dintre subclasele cele mai importante.io. Exceptiile semnalate descriu conditii anormale. Aceste erori sunt rare si.lang. exceptiile sunt instante ale unor clase derivate din clasa Throwable.IOException si sunt definite in pachetul java. reprezinta clasa de baza pentru intreaga familie de clase de exceptii. . desi sunt anumite exceptii care nu pot fi tratate si atunci aplicatia va fi oprita din executie.

programatorul poate decide daca “prinde” (semnaleaza) si trateaza exceptia sau trece cu vederea exceptia.partea care semnaleaza exceptia si . O exceptie poate fi aruncata de la o metoda la alta de mai multe ori inainte de a fi interceptata. Pentru a intercepta si trata o exceptie trebuie parcursi doi pasi: . Aceste tipuri de exceptii se numesc exceptii verificate. programatorul poate decide daca “prinde” (semnaleaza) si trateaza exceptia sau trece cu vederea exceptia. In cazul exceptiilor neverificate de catre compilator. Compilatorul Java cat si masina virtuala Java verifica daca aceste exceptii “aruncate” in cadrul unei metode sunt fie tratate in cadrul acelei metode.partea care semnaleaza exceptia si . programatorul poate decide daca “prinde” (semnaleaza) si trateaza exceptia sau trece cu vederea exceptia. de tipul clasei Error si al subclaselor ei.In Java. Interceptarea (“prinderea”) si tratarea exceptiilor in cadrul aceleiasi metode In fiecare situatie de exceptie exista doua parti: . 59 .partea care o intercepteaza si o trateaza.gruparea codului care contine metoda ce poate semnala (“arunca”) exceptia in cadrul unui bloc try. Interceptarea (“prinderea”) si tratarea exceptiilor in cadrul aceleiasi metode In fiecare situatie de exceptie exista doua parti: .interceptarea si tratarea exceptiei in cadrul unui bloc catch.partea care o intercepteaza si o trateaza. .gruparea codului care contine metoda ce poate semnala (“arunca”) exceptia in cadrul unui bloc try. O exceptie poate fi aruncata de la o metoda la alta de mai multe ori inainte de a fi interceptata.Compilatorul este cel care il obliga pe programator sa intercepteze si sa trateze exceptiile de tipul IOException. In cazul exceptiilor neverificate de catre compilator. Pentru a intercepta si trata o exceptie trebuie parcursi doi pasi: . Exceptiile neverificate sunt de tipul clasei Throwable. Atunci cand se folosesc aceste metode in aplicatia Java. Exceptiile verificate sunt toate tipurile de exceptii derivate din clasa Exception (inclusiv clasa Exception). Exceptiile neverificate sunt de tipul clasei Throwable. Exceptiile verificate sunt toate tipurile de exceptii derivate din clasa Exception (inclusiv clasa Exception).interceptarea si tratarea exceptiei in cadrul unui bloc catch. o metoda poate indica tipurile de exceptii pe care le poate semnala (“arunca”). mai putin clasa RuntimeException si subclasele ei. insa pana la urma ea va fi interceptata si tratata. metodele care ciresc din fisiere sau de la tastatura pot “arunca” exceptii de tipul IOException. . precum si de tipul clasei RuntimeException si al subclaselor ei. precum si de tipul clasei RuntimeException si al subclaselor ei. De exemplu. de tipul clasei Error si al subclaselor ei. mai putin clasa RuntimeException si subclasele ei. fie specificate ca fiind “aruncate” de metoda respectiva la alte metode in care urmeaza a fi tratate. programatorul trebuie sa aiba grija sa intercepteze (“sa prinda”) si sa trateze exceptiile de tipul IOException. insa pana la urma ea va fi interceptata si tratata. In cazul exceptiilor neverificate de catre compilator.

partea care semnaleaza exceptia si .interceptarea si tratarea exceptiei in cadrul unui bloc catch. intr-un bloc catch. se “intercepteaza”. . tip dat de numele clasei de exceptie. In caz de nereusita. Dupa ce exceptia a fost tratata.partea care o intercepteaza si o trateaza. o exceptie de tip NumberFormatException. Urmatorul exemplu (cireste un sir de caractere si “incearca”. Interceptarea (“prinderea”) si tratarea exceptiilor in cadrul aceleiasi metode In fiecare situatie de exceptie exista doua parti: . Blocurile catch de instructiuni sunt asociate cu un bloc try astfel: try {…} catch (…) { … } catch (…) { … } … Forma generala a unui bloc catch este: catch(<nume_clasa_de_exceptii> <nume_variabila>) unde: . Exceptiile neverificate sunt de tipul clasei Throwable. O exceptie poate fi aruncata de la o metoda la alta de mai multe ori inainte de a fi interceptata. Tratarea acestui tip de eroare se face printr-un mesaj de avertizare si returnarea valorii implicite 0 pentru un numar intreg. Pentru a intercepta si trata o exceptie trebuie parcursi doi pasi: .specifica tipul de exceptie care poate fi tratat. intr-un bloc tray.specifica numele prin care poate fi referita instanta ce reprezinta exceptia tratata de blocul catch. de tipul clasei Error si al subclaselor ei.Exceptiile verificate sunt toate tipurile de exceptii derivate din clasa Exception (inclusiv clasa Exception). insa pana la urma ea va fi interceptata si tratata.gruparea codului care contine metoda ce poate semnala (“arunca”) exceptia in cadrul unui bloc try. atunci cand “se incearca” citirea sirului de caractere de la tastatura.<nume_variabila> . in blocul catch. sa il converteasca la un numar intreg. aceasta variabila este recunoscuta si poate fi folosita doar in cadrul blocului catch. care sunt “aruncate” . mai putin clasa RuntimeException si subclasele ei. Instructiunile din blocul catch se executa doar daca instructiunile din blocul try genereaza exceptii si aceste exceptii sunt instante ale clasei cu numele <nume_clasa_de exceptii> precizat in antetul instructiunii catch.parseInt() atunci cand numarul introdus nu este un numar intreg. precum si de tipul clasei RuntimeException si al subclaselor ei. se executa in continuare urmatoarea linie de cod aflata dupa secventa catch. De asemenea. care este “aruncata” de metoda Integer. “se pot intercepta”. .<nume_clasa_de_exceptii> . intr-un bloc try. eventualele exceptii de tip IOException.

out. System. In exemplul de fata.in)).io.readLine().citesteNrInt(). exceptia creata de tipul NumberFormatException. folosind clasa Exception care este superclasa pentru NumberFormatException. /* cieste un sir de caractere si incerca sa il converteasca la tipul int */ public class CitesteDate { public static String citesteString() { BufferedReader br = new BufferedReader(new InputStreamReader(System. codul ar putea arata astfel: public static int citesteNrInt() { try { 61 . package intrareiesire.println ("Sirul de numere introdus este: ").").print(numere[i] + " ").*.*.out.println("Introduceti numarul de elemente ale sirului:"). import intrareiesire. System. prezinta modul de interceptare a unui anumit tip de exceptie. for (int i = 0. int [] numere = new int [n]. Tratarea acestui tip de eroare se face prin returnarea valorii implicite null pentru un String. } } Exemplul. nu este necesar ca tipul de exceptie tratat de blocul catch si tipul de exceptie “aruncat” de o metoda din blocul try sa fie identice. System.parseInt(citesteString()).out. se poate intercepta in blocul catch. i++) numere [i] = valIntreg.citesteNrInt(). (care semnaleaza.println("Nu este numar intreg.out. intercepteaza si trateaza erorile care apar in cadrul lor) pentru a citi un sir de numere de tastatura. for (int i = 0. return 0. } catch(IOException ioe) { return null. class TestCitesteNumere { public static void main(String[] args) { citesteDate valIntreg = new citesteDate(). i++) System. Astfel. descris mai sus. i < numere. } catch(NumberFormatException nfe) { System.de metoda readLine(). try { return br.out. i < numere. int n = valIntreg. } } public static int citesteNrInt() { try { return Integer.length.println ("Introduceti elementele sirului: ").length. import java. Un bloc catch.java) apeleaza metodele din clasa CitesteDate. care trateaza un tip de exceptii va intercepta si trata si clasele de exceptii derivate din exceptia respectiva. Deoarece clasele de exceptii sunt organizate ierarhic. } } } Programul urmator (TestCiesteNumere.

le semnaleaza (“le arunca”) mai departe metodei care o apeleaza. in blocul catch. catre alte metode care o apeleaza. In final exceptia va trebui interceptata (“prinsa”) si tratata in cadrul unei metode.parseInt(citesteString()). am descris cazul in care exceptiile sunt interceptate (“prinse”) si tratate in cadrul aceleiasi metode.println("Nu este numar intreg. nefiind transmise altor metode care apeleaza metoda respectiva. Se prefera totusi. O folosire uzuala are metoda getMessage(). Atunci cand programatorul decide ca o metoda. return 0. care ofera mai multe detalii despre situatia de eroare.Semnalarea (“aruncarea”) exceptiilor incepe cu metoda originala care daca nu intercepteaza si nu trateaza exceptiile generate.Exceptiile specificate in clauza throws nu trebuie sa fie interceptate (“prinse”) si tratate in cadrul metodei respective care foloseste clauza throws. se foloseste in antetul metodei respective clauza throws in care se specifica numele exceptiilor pe care le poate semnala (“arunca”) metoda respectiva. iar celelalte ignorate. Daca se doreste interceptarea si tratarea. Pentru a indica faptul ca o metoda poate semnala (“arunca”) o exceptie. Declararea metodelor care pot semnala (“arunca”) exceptii catre alte metode (transmiterea exceptiilor catre baza stivei de apel) In paragraful anterior. pornind de la metoda in care a aparut exceptia. Observatii: 1. Astfel. dar si clase de exceptii derivate din clasa Exception. care nu sunt inrudite prin mostenire. Blocurile catch sunt examinate in ordinea in care ele apar in fisierul sursa. blocul catch intercepteaza toate exceptiile Exception. si nu a celor generale. In timpul procesului de examinare. } } } In aceasta situatie. trebuie sa se precizeze ca metoda respectiva poate semnala (“arunca”) la randul ei exceptia respectiva catre alte metode care o apeleaza. primul bloc catch care va corespunde exceptiei semnalate va fi executat. sa nu intercepteze o anumita exceptie care poate fi semnalata de codul din interiorul ei."). masina virtuala Java cauta in stiva de apel metoda care intercepteaza si trateaza exceptia. atunci se asocieaza blocului try mai multe blocuri catch. } catch(Exception nfe) { System. Nota: Toate clasele de exceptii mostenesc de la clasa Throwable cateva metode utile pentru aflarea de informatii despre situatia de eroare. 2. deci dinspre varful stivei spre baza stivei. utilizarea blocurilor catch specializate. A doua posibilitate este aceea de a specifica exceptiile care nu sunt tratate in cadrul metodei respective. fiind semnalate (“aruncate”) mai departe catre alte metode care le vor intercepta (“prinde”) si le vor trata. din aplicatia informatica. cum este si cazul clasei de exceptii FormatNumberException. Ea afiseaza un mesaj detaliat referitor la ce s-a intamplat. . care la randul ei daca nu le intercepteaza si nu trateaza le semnaleaza (“le arunca”) mai departe unei alte metode care o apeleaza pe aceasta din urma si asa mai departe. a unor tipuri foarte diferite de exceptii semnalate in blocul try.return Integer.out.

Exemplul prezentat anterior. Astfel. …]) throws <nume_clasa_de_exceptii1>[. } } } Clasa TestCitesteNumereThrows (care reprezinta programul principal) are definitia data de secventa de cod: import intrareiesire.*. 63 . import java. <nume_clasa_de_exceptii2>.in)). …] Nota: Specificarea prin clauza throws a exceptiilor aruncate de metoda originala nu se poate omite. propunand doua solutii: tratarea lor in cadrul metodei (prin blocuri try…catch) sau specificarea lor in clauza throws. daca metoda respectiva genereaza exceptii pe care nu le trateaza. sa fie semnalate (“aruncate”) mai departe in metoda citesteNrInt(). } catch(NumberFormatException nfe) { System. al clasei CitesteDate. poate fi modificat astfel incat exceptiile de tipul IOException care sunt semnalate (“aruncate”) in metoda citesteString ().Forma antetului metodei care specifica tipurile de exceptii semnalate (“aruncate”) de metoda este: [<modificatori_acces>] [<modificatori_metoda>] <tip_returnat> <nume_metoda> ([<param1>. int [] numere = new int [n]. s-a creat o noua clasa CitesteDateThrows care are definitia: package intrareiesire."). care apoi sa le semnaleaza metodei main() din clasa TestCitesteNumereThrows (care reprezinta aplicatia Java).io. class TestCitesteNumereThrows { public static void main(String[] args) throws IOException { CitesteDateThrows valIntreg = new CitesteDateThrows(). return br.citesteNrInt().out.println("Introduceti numarul de elemente ale sirului:").out. return 0. deoarece compilatorul detecteaza aceasta “scapare” si o raporteaza ca eroare de compilare.*.readLine(). import java.io.println("Nu este numar intreg. } public static int citesteNrInt() throws IOException { try { return Integer.parseInt(citesteString()). <param2>. de catre metoda readLine().*. /* cieste un sir de caractere si incerca sa il converteasca la tipul int */ public class CitesteDateThrows { public static String citesteString() throws IOException { BufferedReader br = new BufferedReader(new InputStreamReader(System. System. int n = valIntreg.

Pentru a semnala (“arunca”) un tip de exceptie definita de programator.primul constructor nu primeste nici un parametru. i++) numere [i] = valIntreg. MyNewException). . } } Clasa IndexException definita mai sus nu aduce practic nimic nou clasei Exception. Clasele proprii de exceptii sunt clase Java obisnuite. pentru toate clasele derivate (direct sau indirect) din clasa Exception (de exemplu. } public IndexException(String msg) { super(msg). doi constructori: . System. toate exceptiile sunt instante ale unei clase de exceptie oarecare.out.length. se creaza propriile clase de exceptii derivate din clasa Exception.print(numere[i] + " "). Aceste clase proprii de exceptii descriu situatii de exceptii particulare aplicatiei respective care nu exista in ierarhia de clase de exceptii oferita de platforma Java. se recomanda adaugarea la numele clasei a sufixului Exception.al doilea constructor primeste ca parametru un sir de caractere care reprezinta un mesaj ce evidentiaza situatia de eroare.citesteNrInt(). for (int i = 0. mai intai. o instanta a sa. programatorul poate defini propriile clase de exceptii.println ("Introduceti elementele sirului: ").out. de obicei. i < numere. Semnalarea (“aruncarea”) propriilor exceptii Sa ne reamintim ca.out. De regula. .length.3 Crearea si semnalarea propriilor exceptii Pe langa exceptiile definite de platforma Java. for (int i = 0. Totusi. i++) System. definite fie in biblioteca Java standard. Definirea propriilor clase de exceptii De regula. o clasa proprie de exceptii este definita ca in exemplul de mai jos: package exceptii.System. Clasele proprii de exceptii poseda. Nota: In definirea noilor clase de exceptii. } } 5. trebuie sa se creeze. public class IndexException extends Exception { public IndexException() { super(). deoarece defineste doar doi constructori care apeleaza constructorii superclasei Exception. fie de programator.println ("Sirul de numere introdus este: "). Clasele proprii de exceptii sunt derivate (direct sau indirect) din clasa Throwable. tipul exceptiei in sine este important pentru ca ajuta programatorul sa intercepteze tip respectiv de exceptie atunci cand este necesar. i < numere.

sub forma mesajului “Stiva vida. In cel de al doilea caz situatia de eroare transmite si o informatie. try { while (true) 65 . catre o alta metoda apelanta se foloseste clauza throws in antetul metodei topAndPop(). pentru semnalarea (“aruncarea”) unei exceptii din metoda topAndPop() (exceptie care poate fi generata cand o stiva este vida) se poate folosi urmatoarea secventa de cod: public Object topAndPop() throws IndexException { if (isEmpty()) { throw new IndexException("Stiva vida.”. //introducem elemente in stiva for (int i = 0. "). import exceptii. In metoda apelanta exceptia IndexException se poate. In exemplul prezentatat.*. aceasta devine o exceptie Java si este semnalata (“aruncata”) folosind instructiunea throw. } //scoatem elementele din stiva si le afisam System. Forma instructiunii throw este: throw <instanta_clasa_de_exceptii>.print("Continutul stivei este: "). care poate fi folosit de codul care trateaza exceptia aparuta pentru a afisa un mesaj informativ.Folosind definirea de clasa de exceptie prezentata. public class TestStiva1 { public static void main(String[] args) { Stiva1 s = new StivaArr(10). Iata codul-sursa in care se realizeaza acest lucru: /* Clasa de test simpla pentru o stiva. "). care trebuie sa fie o instanta a unei clase de exceptii derivate din clasa Exception. } Pentru transmiterea exceptiei semnalate (“aruncate”) in metoda topAndPop().*. } return elemStiva[pozitieVarf--]. interceptarea si tratarea exceptiei de tip IndexException este realizata in metoda main() a aplicatiei (clasa TestStiva1).out.push(new Integer(i)). Instructiunea throw are un singur argument. new IndexException("Stiva vida. cu ajutorul instructiunea throw. care adauga 10 numere * dupa care le extrage in ordine inversa */ import clasegenerice. eventual intercepta (“prinde”) si trata sau poate fi transmisa mai departe la o alta metoda apelanta. i < 10. crearea unei instante a clasei de excepie IndexException poate fi facuta in doua moduri: new IndexException(). i++) { s. Odata creata o instanta a unei clase proprii de exceptii. De exemplu.

{ System. nu se pot semnala alte tipuri de exceptii. nu este recomandata utilizarea exceptiilor in cazul in care situatia este previzibila in aplicatia Java (de exemplu. atunci se pot semnala numai aceleasi tipuri de exceptii sau subclase ale exceptiilor respective. } } catch(IndexException ie) { System. } } } Observatie: In secveta de mai sus. . adaugand in metoda respectiva clauza throws. De asemenea. Ignorarea acestor avertismente si nerespectarea lor duce la posibila aparitie a unor erori fatale in cadrul aplicatiilor. . Daca o metoda din aplicatia Java semnaleaza (“arunca”) propriile exceptii.se trateaza exceptia folosind blocurile try si catch. iesirea din bucla while se realizeaza in momentul in care stiva devine vida si metoda topAndPop() semnaleaza (“arunca”) exceptia IndexException care este interceptata si tratata in blocul catch. avem trei posibilitati: .print("Eroare: " + ie. 2. sa fim avertizati in legatura cu aceasta. Astfel metodele noastre se complica nejustificat. atat pentru a intercepta (“prinde”) si trata exceptia folosind blocurile try … catch.topAndPop() + " "). Daca o metoda din aplicatia Java apeleaza o alta metoda in care s-a folosit clauza throws. exceptia trebuie semnalata explicit in corpul metodei.getMessage()). System. aceasta metoda trebuie sa fie declarata folosind clauza throws. Mai mult.se transmite exceptia mai departe pe lant (spre baza stivei de apel). folosind instructiunea throw. Erorile semnalate de compilator cu privire la exceptii au rolul de a ne atrage atentia asupra acestor probleme. Daca metoda din aplicatia Java suprascrie metoda unei subclase care contine clauza throws. Sistemul de exceptii al Java a fost proiectat in asa fel incat. folosirea de clauze throws in propriile metode in scopul de a evita tratarea exceptiilor face ca utilizatorii acestor metode (adica obiectele aflate mai sus pe lantul de apeluri) sa fie nevoiti sa le trateze.println(). Ca regula generala.out. . Modul incorect de folosire a exceptiilor 1. depasirea dimensiunii unui tablou etc).se realizeaza ambele metode descrise mai sus. 2. cat si pentru a o resemnala explicit folosind instructiunea throw. sfarsitul unui fisier.print(s.out. daca apare o eroare. Concluzii privind folosirea eficienta a exceptiilor Cum sa folosim exceptiile? 1. 3.out.

67 .isInfinite(2/x)) System. Propagarea unei erori pana la un analizor de exceptii corespunzator. Ce puteti spune despre acest cod. Gruparea erorilor dupa tipul lor.println("2/0"). Va produce eroare la compilare din cauza impartirii la 0. else System. publice. C. B.3 Metodele care sunt apelate uzual pentru un obiect de tip exceptie sunt defnite in clasa Throwable si sunt: A. Va produce eroare la executie din cauza impartirii la 0 (se arunca o except»ie: "ArithmeticExpetion"). D. Codul este corect si va afisa NaN 5. D. B. exceptii. 5. daca este integrat in cadrul unui program Java? A. B.out. Exista o metoda care se ocupa cu acest lucru. Java are urmatoarele avantaje fata de mecanismul traditional de tratare a erorilor: A.out. C. if (double. dinamice.2 Prin modalitatea sa de tratare a exceptiilor.1 Fie urm¸atorul cod Java: int x=0. C. Codul este corect si va afisa Infnit. Declarate cu modicatorul de acces private. Separarea codului pentru tratarea unei erori de codul in care ea poate sa apara.Teste de control 5.println("Infinit"). D.

*. fluxuri de iesire cu o zona tampon. fluxuri filtrate cu date de tipuri primitive. Un flux de intrare transporta datele de la o sursa externa (tastatura.1 Tipuri de fluxuri de intrare/iesire Java Toate datele din Java sunt scrise sau citite folosind fluxuri. In acest format pot fi reprezentate o multitudine de date. System. fluxuri filtrate de intrare cu o zona tampon care tin evidenta numerelor de linie. fluxuri de intrare cu o zona tampon. comunicatii Internet sau cod Java (bytecode) etc. definite in pachetul java. fisier pe hard-disc etc). este foarte mare.fluxuri de octeti si clase predefinite Java utilizate: fluxuri nefiltrate de intrare care folosesc ca sursa un fiser. . Fluxurile de octeti pot pastra valori intregi din domeniul 0 .io. Un flux (stream) reprezinta o succesiune de octeti (bytes) sau de caractere transportat de la sau catre memoria RAM in care se afla programul Java. . fluxuri filtrate de intrare cu o zona tampon.fluxuri de octeti.255. fluxuri-filtre. programe executabile. fluxuri filtrate cu date formatate. Numarul claselor si a metodelor lor. Fluxurile de intrare/iesire in Java sunt create si manevrate cu ajutorul claselor din pachetul predefinit java. . . Un flux de iesire transporta datele din programul Java catre o destinatie externa (ecranul calculatorului.io.fluxuri de caractere si clase predefinite Java utilizate: fluxuri nefiltrate de intrare care folosesc ca sursa un fisier. System.fluxuri de caractere. cum ar fi: date numerice. fluxuri de caractere.in. 6.io.Capitolul 6 Intarari si iesiri Obiective: -tipuri de fluxuri de intrare/iesire Java: fluxuri de octeti. fisier pe hard-disc etc) catre programul Java. De aceea se recomanda programatorului sa consulte in permanenta documentatia ce insoteste versiunea de Java folosita. .err. Din acest motiv orice program care executa operatii de intrare/iesire trebuie sa includa instructiunea: import java. System. Java foloseste doua tipuri principale de fluxuri: .out. fluxuri nefiltrate de iesire care folosesc ca destinatie un fisier.filtrarea fluxurilor de octeti si clase predefinite Java utilizate: zona tampon (“buffer”).

cum ar fi fisierele text.reprezinta intrarea standard (implicit.pentru fluxuri de octeti de intrare si .pentru fluxuri de caractere de iesire. un fisier pe disc). este necesar sa foloseasca fluxurile de caractere. tastatura calculatorului). inainte de a citi sau scrie date.err . aceasta metoda are antetul: void setErr(PrintStream <out>) Asocierea fluxului de intrare sau de iesire cu un filtru Majoritatea claselor Java folosite in prezent permit realizarea de operatii de intrare/iesirmai performante prin asocierea fluxului cu un filtru.pentru fluxuri de caractere de intrare si .Generic. Un filtru este un tip de flux care schimba modul in care se lucreaza cu un flux existent.out . care redirecteaza fluxul de iesire standard catre o alta destinatie decat ecranul calculatorului (de exemplu. referitoare la fluxurile predefinite descrise mai sus. Toate datele de tip text. acest flux este de tip InputStream.InputStream . mentionam: .Reader . .reprezinta fluxul standard de iesire pentru mesaje de eroare (implicit.System.in .lang: . 6.Writer . Java ofera trei fluxuri predefinite pentru operatii de I/O standard (de la tastatura. Generic. un fisier pe disc). fluxurile de octeti sunt subclase ale claselor abstracte predefinite: . 2. Fluxuri nefiltrate de octeti si clase predefinite utilizate 69 . 3. care redirecteaza fluxul de intrare standard catre o alta sursa decat tastatura (de exemplu. aceasta metoda are antetul: void setOut(PrintStream <out>) . aceasta metoda are antetul: void setIn(InputStream <in>) . citirea/scrierea datelor de la /in filtru si nu direct in flux. crarea (deschiderea) unui flux de tip filtru asociat cu fluxul deschis la pasul 1. care redirecteaza fluxul de iesire standard al mesajelor de eroare catre o alta destinatie decat ecranul calculatorului (de exemplu.System. . acest flux este de tip PrintStream.metoda setOut.pentru fluxuri de octeti de iesire.2 Fluxuri de octeti si clase predefinite Java A. acest flux este de tip PrintStream. ecranul calculatorului).System. paginile Web. Fluxurile de caractere reprezinta un tip special de flux de octeti. sau alte formate de text. crearea (deschiderea) unui flux asociat cu sursa de date sau cu destinatia datelor. un fisier pe disc). Ele difera de fluxurile de octeti prin faptul ca setul de caractere Java suporta codificarea Unicode (cu doi octeti pe caracter). ecranul calculatorului). care se folosesc numai pentru date de tip text (tiparibile). la ecranul calculatorului sau pentru erori) care sunt campuri ale clasei System inclusa in pachetul java.OutputStream .metoda setIn. fluxurile de caractere sunt subclase ale claselor abstracte predefinite: .reprezinta iesirea standard (implicit. Procedura de folosire a unui filtru pentru un flux presupune urmatorii pasi: 1.metoda setErr. Dintre metodele clasei System.

atunci este lansata exceptia FileNotFoundException. Metoda skip avanseaza cu n pozitii (octeti) in fluxul de intrare. . rezultatul intors este -1.<b> . Crearea (deschiderea) unui flux de intrare de la un fisier se realizeaza cu ajutorulconstructorului clasei FileInputStream. . int <lungime>) unde: . la specificarea caii fisierului trebuie sa se foloseasca doua caractere backslash pentru a nu se confunda cu o secventa escape. Metoda read() citeste un octet din fluxul de intrare.<sir> . care are forma: FileInputStream(String <sir>) unde: .pozitia elementului din cadrul tabloului unde se va stoca primul octet de date.dat”).numarul de octeti care se vor citi din fluxul de intrare repetand metoda read fara parametri.nr de octeti sariti in fluxul de intrare. nedepasind bineinteles sfarsitul fluxului.un tablou de octeti in care se vor memora datele citite. Metoda available() este folosita pentru a returna numarul de octeti ce mai pot fi cititi la momentul curent din fluxul de intrare. fisierului. pe CD-ROM sau pe alte dispozitive de stocare (ce pot fi referite printr-o cale de director si un nume) catre aplicatia Java. Daca fisierul nu poate fi deschis.reprezinta numele. Metoda returneaza un intreg care reprezinta numarul de octeti cititi sau -1 daca. De exemplu. fluxul de intrare este la sfarsitul sau. rezultatul intors este un intreg din intervalul 0 255. . Dupa deschiderea fluxului de intrare din fisier se pot folosi metodele acestui flux pentru realizarea diverselor operatii de intrare.In schema de mai jos se prezinta doar o parte a structurii de clase ce poate fi folosita in operatiile cu fluxuri de intrare si iesire nefiltrate.<poz_ini> .<lungime> . urmatoarea instructiune deschide un flux de intrare de la fisierul “test. int <poz_ini>. Daca s-a detectat sfarsitul de fisier. de la inceput.dat”: FileInputStream fis = new FileInputStream(“test. Descriem cateva dintre ele. Metoda skip are forma: skip(long <n>) unde : <n> . Rezultatul intors de metoda este numarul de pozitii peste care s-a trecut efectiv. si eventual calea. Fluxuri nefiltrate care folosesc ca sursa un fisier de octeti de intrare Sunt folosite pentru transferul de date de la fisierele aflate pe hard-discuri. Metoda read cu trei parametrii are forma: read (byte [] <b>.

close(). fisierului. Aceasta operatie trebuie realizata pentru a elibera resursele sistemului asociate fisierului deschis.<sir> .io. care are forma: FileOutputStream(String <sir>) unde: .print(octet + " ").*. int octet = fis. import java.getMessage()).out.dat"). urmat de numarul total de octeti cititi. ca mai jos: 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 13 10 73 111 110 101 115 99 117 32 70 108 111 114 105 110 Octeti cititi: 26 Observatie: Se observa ca valorile octetilor afisati sunt codurile ASCII ale caracterelor din cele doua linii existente in fisier. Dupa citirea ultimului octet din fisier. while (octet != -1) { System.read(). si eventual calea. programul “CitesteFiserOcteti .println("\nOcteti cititi: " + index).out.java” citeste octeti dintr-un flux de intrare al unui fisir cu numele “test. octet = fis. pe CD-ROM sau pe alte dispozitive de stocare (ce pot fi referite printr-o cale de director si un nume)." + e.read(). } } } Dupa executia programului va fi afisat fiecare octet din fisierul “test.dat” din care se citesc date in forma binara contine doua linii: 0123456789 Ionescu Florin Acest fisier a fost creat cu utilitarul Notepad.reprezinta numele.doc”.dat”. Fisierul de intrare cu numele “test. la specificarea caii fisierului trebuie sa se foloseasca doua caractere backslash pentru a nu se confunda cu o secventa escape. 71 .Metoda close() inchide fluxul de intrare respectiv si elibereaza resursele sistem asociate cu acesta. System. pentru inchiderea fluxului de intrare se foloseste metoda close(). } fis. index++. } catch (IOException e) { System. public class CitesteFisierOcteti { public static void main(String [] args) { try { FileInputStream fis = new FileInputStream("test.out.println("Eroare . int index = 0. Crearea (deschiderea) unui flux de iesire catre un fisier se realizeaza cu ajutorul constructorului clasei FileOutputStream. De exemplu. Fluxuri nefiltrate de octeti de iesire care folosesc ca destinatie un fisier Sunt folosite pentru transferul de date de la aplicatia Java catre fisierele aflate pe hard-discuri.

atunci este lansata exceptia FileNotFoundException.reprezinta numele.variabila care contine octetul de scris in fluxul de iesire.pozitia elementului din cadrul tabloului de la care se incepe scrierea in fluxul de iesire. 0. Metoda write cu doi parametrii scrie un tablou de octeti in fluxul de iesire si are forma: write (byte [] <b>) unde: .dat”: FileOutputStream fis = new FileOutStream(“test1. Constructorul cu doi parametrii are forma: FileOutputStream(String <sir>. fisierului. 0. 70. 0. 0.Trebuie sa se aiba o grija deosebita atunci cand se specifica numele fisierului in care se scrie. 44. public class ScrieFisierOcteti { public static void main (String [] args) { int [] octeti = { 71. Metoda close() inchide fluxul de iesire respectiv. sau poate avea valoarea false. 111. boolean <adauga>) unde: . int <lungime>) unde: . urmatoarea instructiune deschide un flux de iesire catre fisierul “test1. 15. 128.io. 0.specifica un tablou de octeti care va fi scris in fluxul de iesire.dat” pentru a adauga octeti la sfarsitul fisierului: FileOutputStream fis = new FileOutStream(“test1. 97. 0.poate avea valoare true. caz in care nu se face adaugarea de date la sfarsitul fisierului ci suprascrierea datele existente. . Metoda write cu trei parametrii are forma: write (byte [] <b>. Daca se foloseste numele unui fisier deja existent. acesta va fi sters definitiv. 73. 0.gif”. Programul urmator (ScrieFisierOcteti.<sir> . Aceasta operatie trebuie realizata pentru a elibera resursele sistemului asociate fisierului deschis. si eventual calea. Aceasta metoda are forma: write(int <b>) unde: <b> .<adauga> .length octeti. true). 111. caz in care se face adaugarea datelor la sfarsitul fisierului.specifica un tablou de octeti care va fi scris in fluxul de iesire. 111.*. pentru inchiderea fluxului de iesire se foloseste metoda close(). 0. De exemplu. 0. Descriem cateva dintre ele. Metoda write cu un parametru scrie un octet in fluxul de iesire. in fisier vor fi scrisi b. la specificarea caii fisierului trebuie sa se foloseasca doua caractere backslash pentru a nu se confunda cu o secventa escape.<b> . 15.dat”. 56. Dupa scrierea ultimului octet in fisier. Dupa deschiderea fluxului de iesire din fisier se pot folosi metodele acestui flux pentru realizarea diverselor operatii de iesire. 57.numarul de octeti care se vor scrie in fluxul de iesire. . Urmatoarea instructiune deschide un flux de iesire catre fisierul “test1. daca fisierul nu poate fi deschis.<lungime> . .java) scrie un tablou de octeti intr-un flux de iesire intr-un fisier date cu numele “test1. int <poz_ini>. odata cu inceperea scrierii datelor.dat”).<b> . import java.<poz_ini> . . 0.

25.0. 128. 200.getMessage()). 145.length. 81. 155. 35. i < octeti. 165. 0. for (int i = 0. Pentru memoria tampon se mai foloseste si termenul de “memorie de lucru”. i++) fis. 200. 0. modifica informatia transmisa printr-un flux existent (de tip InputStream sau OutputStream). Prin folosirea unui tampon se pot accesa (citi sau scrie) date fara a folosi sursa originala (fisierul) sau destinatia originala (fisierul) de date. 161. Dar. Aceasta tehnica este mai eficienta intrucat utilizarea zonei tampon evita accesarea fisierului pentru fiecare citire/scriere. 15. 205. astfel.out. 175. BufferedInputStream) care sunt folosite pentru anumite tipuri de filtrari. din ele deriveaza subclase (de exemplu. 2.gif")." + e. In schema de mai jos se prezinta doar o parte a structurii de clase ce poate fi folosita in operatiile cu fluxuri de intrare si iesire filtrate. 142. 241. Fluxurile FilterInputStream si FilterOutputStream nu realizeaza in mod direct nici un fel de operatie de filtrare. Zona tampon este folosita ca o zona intermediara pentru citirea/ scrierea datelor din/in fluxul de intrare/iesire. 201.1 Fluxuri de octeti cu o zona tampon (“buffer”) Un tampon (“buffer”) reprezinta o zona de memorie RAM in care se pot pastra date din fluxul de intrare sau de iesire pana la momentul citirii sau scrierii lor intr-o aplicatie Java. 200. fis. 0. 0. 200. try { FileOutputStream fis = new FileOutputStream("test1. 127. 154. 105.println("Eroare . B. Acestea sunt create folosind subclase ale claselor FilterInputStream si FilterOutputStream. 33. 185.write(octeti[i]). } } } B. } catch(IOException e) { System. 200. 200. 26. 132. 200 } . 15. 33. 84. 73 . 169. 228. 0. 112. 0.close(). 102. Filtrarea fluxurilor de octeti si clase predefinite Java utilizate Fluxurile filtrate sunt fluxuri care selecteaza si. in acest mod micsorandu-se timpul de lucru al aplicatiei Java.

Cand este deschis un flux de intrare cu tampon se creaza si o zona tampon. int <poz_ini>. Metoda close() inchide fluxul de intrare cu tampon si elibereaza resursele sistem asociate cu acesta. Rezultatul intors de metoda este numarul de pozitii peste care s-a trecut efectiv. nedepasind. bineinteles. Crearea (deschiderea) unui flux de intrare cu tampon se realizeaza cu ajutorul constructorilor clasei BufferedInputStream.Nota: Deoarece fluxurile de intrare/iesire cu tampon semnaleaza exceptia IOException la aparitia unei erori.<in> .<poz_ini> . int <lungime>) unde: .un tablou de octeti in care se vor memora datele citite. . int <lg_buffer>) unde: . toate operatiile legate de fluxuri se incadreaza in blocuri try … catch. . Fluxuri de octeti de iesire cu o zona tampon . Constructorii clasei BufferedInputStream au una din formele: a) BufferedInputStream(InputStream <in>) unde: .numarul de octeti care se vor citi din fluxul de intrare cu tampon repetand metoda read fara parametri. sfarsitul fluxului. Metoda returneaza un intreg care reprezinta numarul de octeti cititi sau -1 daca. Metoda available() este folosita pentru a returna numarul de octeti ce mai pot fi cititi la momentul curent atat din zona tampon. Dupa deschiderea fluxului de intrare cu tampon se pot folosi metodele acestui flux pentru realizarea diverselor operatii de intrare. Fluxurile de octeti de intrare cu tampon folosesc clasa BufferedInputStream.reprezinta lungimea zonei tampon a fluxului de intare.nr de octeti sariti in fluxul de intrare si descarcati din fluxul de intare.<in> . atasata acestuia. Metoda skip avanseaza cu n pozitii (octeti) in fluxul de intrare cu tampon si descarca n octeti din flux. Descriem cateva dintre ele. Daca s-a detectat sfarsitul de fisier. Nota: Zona tampon are o lungime care este aleasa implicit (automat). Metoda read cu trei parametrii are forma: read (byte [] <b>. Metoda read() citeste un octet din fluxul de intrare cu tampon.255.<lungime> . sub forma unui tablou de octeti.reprezinta fluxul original de tip InputStream. b)BufferedInputStream(InputStream <in>. acestea sunt cautate mai intai in zona tampon si apoi in sursa originala de intrare. Metoda skip are forma: skip(long <n>) unde : <n> . rezultatul intors este -1. cat si din fluxul de intrare.reprezinta fluxul original de tip InputStream. fluxul de intrare este la sfarsitul sau. .<b> . de la inceput. Fluxuri de octeti de intrare cu o zona tampon Un flux de intrare cu tampon poseda un tampon cu date din care se face citirea. Cand aplicatia Java citeste date. rezultatul intors este un intreg din intervalul 0 .pozitia elementului din cadrul tabloului unde se va stoca primul octet de date. care sa intercepteze aceasta exceptie.<lg_buffer> .

Limita inferioara si limita superioara din seria de numere sunt specificate in doua argumente transmise prin linia de comanda. .io. Cand este deschis un flux de iesire cu tampon se creaza si o zona tampon. Cu ajutorul acestei metode se realizeaza golirea zonei tampon chiar daca aceasta nu s-a umplut inca. Crearea (deschiderea) unui flux de iesire cu tampon se realizeaza cu ajutorul constructorilor clasei BufferedOutputStream. Aceasta metoda are forma: write(int <b>) unde: <b> .specifica un tablou de octeti care va fi scris in fluxul de iesire cu tampon. continutul acestuia nu va fi transmis catre destinatie decat dupa ce zona tampon atasata s-a umplut.numarul de octeti care se vor scrie in fluxul de iesire cu tampon. 75 . Atunci cand datele sunt directionate intr-un flux de iesire cu tampon. valoarea acestei variabile trebuie sa apartina intervalului 0 .<poz_ini> . Metoda close() inchide fluxul de iesire cu tampon si elibereaza resursele sistem asociate cu acesta. Descriem cateva dintre ele. atasata acestuia.Un flux de iesire cu tampon poseda un tampon cu date care nu au fost inca scrise in destinatia originala a fluxului. public class IOBinarTampon { public static void main (String [] args) { int limInf = 0. daca se incearca scrierea unei valori care este mai mare decat 255 va fi stocat numai restul impartirii acestei valori la 256.<b> . Constructorii clasei BufferedOutputStream au una din formele: a) BufferedOuputStream(OutputStream <out>) unde: . int <lg_buffer>) unde: . import java.<out> . Dupa scrierea in fisier. Metoda write cu un parametru scrie un octet in fluxul de iesire cu tampon. Dupa deschiderea fluxului de iesire cu tampon se pot folosi metodele acestui flux pentru realizarea diverselor operatii de iesire. . Metoda write cu trei parametrii are forma: write (byte [] <b>. implicit limita inferioara este 0 iar limita superioara este 255.variabila care contine octetul de scris in fluxul de iesire cu tampon. sub forma unui tablou de octeti. programul deschide un flux de intrare cu tampon si citeste octetii scrisi in fisier.<lg_buffer> . Fluxurile de octeti de iesire cu tampon folosesc clasa BufferedOutputStream.255.reprezinta fluxul de iesire de tip OutputStream.<lungime> . ca in exemplul urmator: java IOBinarTampon 2 30 Daca nu se transmit argumente prin linia de comanda.reprezinta fluxul de iesire de tip OutputStream.pozitia elementului din cadrul tabloului de la care se incepe scrierea in fluxul de iesire cu tampon.<out> . Nota: Zona tampon are o lungime care este aleasa implicit (automat). b)BufferedOutputStream(OutputStream <out>. Metoda flush() transmite (scrie) continutul zonei tampon la destinatia fluxului de iesire original chiar daca aceasta zona tampon nu s-a umplut inca. int <poz_ini>.*.java) scrie o serie de octeti intr-un flux de iesire cu tampon asociat cu un fisier pe disc. Urmatorul program (IOBinarTampon. . int <lungime>) unde: .reprezinta lungimea zonei tampon a fluxului de iesire.

length > 1) { limInf = Integer.parseInt(args[0]).parseInt(args[1]). this. } } } class FluxOcteti { private int inceput = 0.inceput = inceput. } } boolean citesteFlux() { try { BufferedInputStream fluxTampon = new BufferedInputStream( new FileInputStream("numere. limSup = Integer.out. boolean succesScrie = fo. private int sfarsit = 255.parseInt(args[0]). FluxOcteti fo = new FluxOcteti(limInf.close().println("\nScrie: "). } catch(IOException e) { System. } else if(args.out. return true. i <= sfarsit.out. } catch(NumberFormatException nfe) { System.out. System.println("Eroare: " + "Nu ati introdus un numar intreg").write(i).println("\nCiteste: ").getMessage()). return false.print(" " + i). System.sfarsit = sfarsit.citesteFlux(). System.dat")).out. try { if (args. int i = 0. boolean succesCiteste = fo. public FluxOcteti(int inceput. } boolean scrieFlux() { try { BufferedOutputStream fluxTampon = new BufferedOutputStream( new FileOutputStream("numere.print("Eroare: " + e. for (int i = inceput.dat")).scrieFlux().int limSup = 255. } fluxTampon.length > 0) limInf = Integer. limSup). i++) { fluxTampon. do { . int sfarsit) { this.

Modul de transmitere a unor argumente la aplicatii Java depinde de platforma pe care se executa Java. In cadrul aplicatiei Java. ci ca succesiuni de date primitive. In cadrul aplicatiei Java. ca facilitate suplimentara. atunci argumentele sunt separate prin spatii. Modul de transmitere a unor argumente la aplicatii Java depinde de platforma pe care se executa Java. Argumentele trebuie adaugate la executie dupa numele programului si daca sunt mai multe decat unul. argumentele din linia de comanda sunt preluate de metoda main() sub forma unui tablou de siruri: public static void main(String [] args) { //corpul metodei } Argumentele din linia de comanda sunt stocate in tabloul de siruri de caractere incepand cu primul element din tablou (care are indexul 0). return true.out. } } } Observatie: Aplicatia Java prezentata mai sus poate primi unul sau doua argumente atunci cand este lansata. in tabloul de siruri de caractere al metodei main() nu se preia si numele programului ca la C/C++.print(" " + i). return false. posibilitatea ca fluxurile sa nu mai fie privite strict la nivel de octet. Deci. B2. Observatie: Aplicatia Java prezentata mai sus poate primi unul sau doua argumente atunci cand este lansata. In Windows si Unix se pot transmite argumente prin intermediul liniei de comanda. if (i != -1) System. In Windows si Unix se pot transmite argumente prin intermediul liniei de comanda.read(). fluxTampon.getMessage()). atunci argumentele sunt separate prin spatii. } catch(IOException e) { System.close(). argumentele din linia de comanda sunt preluate de metoda main() sub forma unui tablou de siruri: public static void main(String [] args) { //corpul metodei } Argumentele din linia de comanda sunt stocate in tabloul de siruri de caractere incepand cu primul element din tablou (care are indexul 0). Deci. in tabloul de siruri de caractere al metodei main() nu se preia si numele programului ca la C/C++.print("Eroare: " + e.i = fluxTampon. Prin aceasta. Fluxuri filtrate cu date de tipuri primitive Clasele DataInputStream si DataOutputStream ofera. } while (i != -1).out. 77 . Argumentele trebuie adaugate la executie dupa numele programului si daca sunt mai multe decat unul.

. un flux de intrare cu tampon sau un flux de intrare din fisier.readFloat(). Fiecare dintre metodele de citire prezentate incearca sa citeasca un numar de octeti egal cu lungimea pe care sunt reprezentate tipurile respective indicate in numele metodei.readLong(). dupa cum parametrul <v> este true sau false. Constructorul are forma: DataInputStream(InputStream <in>) unde: .specifica fluxul de iesire existent. .<out> . un flux de iesire cu tampon sau un flux de iesire in fisier. writeInt(int <v>). si respectiv de tipul DataOutputStream: . metoda readBoolean() citeste un octet si returneaza true daca octetul citit este diferit de zero.readShort(). Observatii: 1.<in> .readBoolean().java) scrie o serie de valori de tip float intr-un flux de iesire DataOutputStream cu tampon asociat cu un fisier pe disc. writeFloat(float <v>). implicit limita inferioara este 0 iar limita superioara este 255. writeShort(short <v>). 2.readChar(). . care sa intercepteze aceasta exceptie. De exemplu. Fiecare dintre metodele de scriere prezentate incearca sa scrie un numar de octeti egal cu lungimea pe care sunt reprezentate tipurile respective indicate in numele metodei. Urmatoarea lista prezinta metodele de citire si de scriere ce pot fi folosite pentru fluxurile de tipul DataInputStream. In astfel de cazuri se semnaleaza exceptia EOFException care indica faptul ca s-a ajuns la sfarsitul fluxului de intrare. Deoarece fluxurile filtrate de intrare/iesire cu date de tipuri primitive semnaleaza exceptia IOException la aparitia unei erori. . . de exemplu. Constructorul clasei DataInputStream creaza un nou flux de intrare ce suprapune pe cel existent primit ca argument. . Datele citite folosind metodele clasei DataInputStream trebuie sa fi fost scrise in fisier cu metodele complementare ale clasei DataOutputStream. ca in exemplul urmator: java IOBinarTampon 2 30 Daca nu se transmit argumente prin linia de comanda.datele vor fi scrise in fluxul de iesire intr-un format independent de modul de reprezentare al datelor in sistemul pe care se lucreaza. De exemplu.readInt(). Nu toate metodele de citire dintr-un flux de tip DataInputStream returneaza o valoare ce poate indica faptul ca s-a ajuns la sfarsitul fluxului. Limita inferioara si limita superioara din seria de numere reale sunt specificate in doua argumente transmise prin linia de comanda. metoda writeBoolean() scrie intr-un octet valoarea 1 sau valoarea 0. writeDouble(double <v>). Constructorul clasei DataOutputStream creaza un nou flux de iesire ce suprapune pe cel existent primit ca argument.readDouble(). .specifica fluxul de intrare existent. Constructorul are forma: DataOutputStream(OutputStream <out>) unde: . Urmatorul program (IODataTampon. writeBoolean(boolean <v>). writeLong(long <v>). toate operatiile legate de fluxuri se incadreaza in blocuri try … catch. de exemplu. writeChar(char <v>).

print("Eroare: " + e.getMessage()).scrieFlux().parseFloat(args[1]).println("Eroare: " + "Nu ati introdus un numar real"). boolean succesScrie = fd. return false. public FluxDatePrimitive(float inceput.out. boolean succesCiteste = fd. float limSup = 255. return true.*.parseFloat(args[0]).parseFloat(args[0]). programul deschide un flux de intrare cu tampon si citeste datele de tip float scrise in fisier. limSup = Float. i <= sfarsit. limSup).out. } catch(NumberFormatException nfe) { System. for (float i = inceput.length > 0) limInf = Float. import java.citesteFlux(). this. } catch(IOException e) { System. float sfarsit) { this.dat"))). float i = 0. } } boolean citesteFlux() { try { DataInputStream fluxDate = new DataInputStream( new BufferedInputStream(new FileInputStream("numere. 79 .inceput = inceput. } boolean scrieFlux() { try { DataOutputStream fluxDate = new DataOutputStream( new BufferedOutputStream(new FileOutputStream("numere.out.writeFloat(i).dat"))). System.sfarsit = sfarsit.5) fluxDate.println("\nCiteste: ").close().length > 1) { limInf = Float. } } } class FluxDatePrimitive { private float inceput = 0. i+=0. public class IODataTampon { public static void main (String [] args) { float limInf = 0. try { if (args.Dupa scrierea in fisier. } else if(args. FluxDatePrimitive fd = new FluxDatePrimitive(limInf. fluxDate.io. private float sfarsit = 255.

Fluxul filtrat este construit in trei etape: . Metoda readFloat() citeste valorile intregi din flux. . Fluxuri filtrate cu date formatate Clasa PrintStream furnizeaza un flux filtru de iesire care permite afisarea de numere. B3. Filtrul de iesire PrintStream converteste numerele si alte tipuri de date la reprezentari text.dat”. } } catch(EOFException eof) { fluxDate.getMessage()). pentru ca la un moment dat va fi atins sfarsitul fluxului si va fi semnalata o exceptie EOFException. este de fapt un flux de tip PrintStream. inainte de transmiterea datelor la fluxul de iesire.se asociaza fluxului de iesire cu tampon un flux de tip DataInputStream.print (String <s>) . System. De exemplu.specifica fluxul de iesire existent. } return true.specifica daca se goleste automat zona tampon dupa ce a fost scris un tablou de octeti sau un octet egal cu ‘\n’ (daca valoarea este true). <auto_golire> .<out> .print(" " + i). String si alte tipuri de obiecte in format text. boolean <auto_golire>) unde: . atunci cand programul afiseaza valoarea intreaga 42. fluxul PrintStream da posibilitatea (optional) de a goli automat zona tampon dupa ce a fost scris un tablou de octeti sau un octet egal cu ‘\n’.out. Metodele acestei clase nu semnaleaza niciodata exceptia IOException.close().out.print("Eroare: " + e. pe care l-am folosit aproape in toate lectiile de pana acum pentru afisarea mesajelor la ecranul calculatorului. return false. In plus. } catch(IOException e) { System. Prezentam doi dintre constructorii acestei clase: PrintStream(OutputStream <out>) PrintStream(OutputStream <out>. .se asocieaza fluxului de fisier un flux de iesire filtrat cu tampon. valori boolean. Fluxul System. Mentionam cateva metode ale acestei clase: .readFloat(). asociat cu fisierul “numere.try { while (true) { i = fluxDate. Instructiunea while(true) din metoda citesteFlux() creaza un ciclu infinit in aparenta. clasa PrintStream converteste numarul la caracterele “4” si “2” si apoi transmite caracterele mai departe in flux.out. } } } Aplicatia prezentata este un exemplu de suprapunere a mai multor filtre peste un flux original de tip FileInputStream.se creaza un flux de iesire in fisier.

print (double <d>) Pentru fiecare metoda print exista si perechea ei println.PI). Metodele print si println scriu argumentul lor intr-un format de tip text si anume identic cu cel produs de apelurile metodei String.print(nr1). int nr2 = 120.println("Eroare la scrierea fisierului: " + e.out.txt")).print (boolean <b>) .*. } catch(IOException e) { System.txt”.print(nr2).print (char <c>) . ps. ps.getMessage()). un intreg si un numar in virgula mobila intr-un fisier.. } } } 6. De exemplu. care adauga caracterul ‘\n’ in fluxul de iesire. Un flux PrintStream nu are ca destinatie numai ecranul calculatorului ci orice destinatie de flux.print (char <c>) .println(Math. public class PrintStreamFile { public static void main(String [] args) { double nr1 = 234.println ("Date pentru testarea fluxului PrintStream"). Exemple de fisiere cu care putem lucra prin intermediul fluxurilor de caractere sunt fisierele de text simplu. “print. ps.3 Fluxuri de caractere si clase predefinite Java utilizate Fluxurile de caractere se folosesc pentru lucrul cu orice text reprezentat in format ASCII sau Unicode (set de caractere international care include si ASCII). documentele HTML sau fisiere care contin cod sursa Java. In plus. care scrie doar caracterul de sfarsit de linie ‘\n’. ps. inclusiv un fisier text ASCII. exista si metoda println fara parametrii.print (int <i>) . ps. try { PrintStream ps = new PrintStream(new FileOutputStream("print. Ele opereaza asupra sirurilor de caractere si tablourilor de caractere. import java. urmatoul program (PrintStreamFile.java) afiseaza un String. A.io.valueOf(x).5.close().print (float <f>) . ps. Fluxuri de caractere de intrare nefiltrate si filtrate 81 .println(). ps.print(' ').print (long <l>) .

si eventual calea. Este indicat sa folosim clasa Reader pentru lucru cu text si nu fluxuri de octeti. care sa intercepteze aceasta exceptie. Dupa deschiderea fluxului de caractere de intrare din fisier se pot folosi metodele acestui flux pentru realizarea diverselor operatii de intrare. Aceasta clasa mosteneste clasa InputStreamReader. .un tablou de caractere in care se vor memora datele citite. urmatoarea instructiune deschide un flux de intrare de la fisierul “test. care citeste un flux de octeti si ii converteste in valori intregi corespunzatoare caracterelor Unicode. . Descriem cateva dintre ele. care are forma: FileReader(String <sir>) unde: . Metoda read cu trei parametrii are forma: read (char [] <c>. Daca fisierul nu poate fi deschis. . Nota: Deoarece fluxurile de intrare semnaleaza exceptia IOException la aparitia unei erori.<sir> .1 Fluxuri nefiltrate de caractere de intrare care folosesc ca sursa un fisier Sunt folosite pentru transferul de date de la fisierele aflate pe hard-discuri. atunci este lansata exceptia FileNotFoundException.<c> . A. toate operatiile legate de fluxuri se incadreaza in blocuri try … catch. int <poz_ini>. rezultatul intors este -1.65535. rezultatul intors este un intreg din intervalul 0 . Metoda read() citeste un caracter din fluxul de intrare.In schema de mai jos se prezinta doar o parte a structurii de clase ce poate fi folosita in operatiile cu fluxuri de caractere de intrare nefiltrate si filtrate. Clasa Reader este o clasa abstracta si din ea deriveaza toate celelalte clase care creaza fluxuri de caractere de intrare si realizeaza operatii de intrare pe aceste fluxuri.doc”: FileReader document = new FileReader(“test. Daca s-a detectat sfarsitul de fisier.<poz_ini> .pozitia elementului din cadrul tabloului unde se va stoca primul caracter de date.numarul de caractere care se vor citi din fluxul de intrare repetand metoda read fara parametri.reprezinta numele. la specificarea caii fisierului trebuie sa se foloseasca doua caractere backslash pentru a nu se confunda cu o secventa escape.doc”). Principala clasa folosita pentru citirea de fluxuri de caractere dintr-un fisier este FileReader.<lungime> . De exemplu. pe CD-ROM sau pe alte dispozitive de stocare (ce pot fi referite printr-o cale de director si un nume) catre aplicatia Java. int <lungime>) unde: . Crearea (deschiderea) unui flux de intrare de la un fisier se realizeaza cu ajutorul constructorului clasei FileReader. fisierului.

Constructorii clasei BufferedReader au una din formele: a) BufferedReader(Reader <in>) unde: . Dintr-un flux de caractere cu tampon se poate citi folosind metodele read() si read (char [] <c>. int <lg_buffer>) unde: . A.2 Fluxuri filtrate de caractere de intrare cu o zona tampon (“buffer”) Fluxurile de caractere cu o zona tampon (“buffer”) permit utilizarea unei zone tampon pentru cresterea eficientei operatiilor de citire. int <lungime>) .Metoda returneaza un intreg care reprezinta numarul de caractere citite sau -1 daca. fluxul de intrare este la sfarsitul sau. Metoda skip are forma: skip(long <n>) unde : <n> . Rezultatul intors de metoda este numarul de pozitii peste care s-a trecut efectiv.java) citeste doua siruri de caractere de la tastatura si le stocheaza intr-un tablou de caractere de lungime 20. . ready() si close() sunt asemanatoare celor descrise pentru clasa FileReader. Nota: Deoarece metoda read() a unui flux de caractere returneaza o valoare intreaga.reprezinta fluxul original de tip Reader. Metoda close() inchide fluxul de intrare respectiv si elibereaza resursele sistem asociate cu acesta.io.<in> . asemanatoare celor descrise pentru clasa FileReader. class CitesteSiruri { public static void main(String[] args) 83 . Metodele skip(). b) BufferedReader(Reader <in>. trebuie sa se converteasca explicit prin cast aceasta valoare inainte de a o afisa sau de a o salva intr-un tablou de caractere. in zona tampon mai exista caractere necitite (ceea ce inseamna ca s-a introdus un sir de lungime mai mare de 20) atunci acestea vor fi sarite din fluxul de intrare pentru a permite eliberarea zonei tampon si citirea de la tastatura a celui de al doilea sir. Valoarea intreaga citita din flux reprezinta chiar acest cod numeric. Crearea (deschiderea) unui flux de caractere cu tampon se realizeaza cu ajutorul constructorilor clasei BufferedReader. nedepasind bineinteles sfarsitul fluxului.<in> . Un flux de caractere dintr-un fisier este disponibil pentru a fi citit daca zona tampon de intrare nu este goala (in caz ca ea exista) sau daca exista octeti disponibili de a fi cititi de la fluxul de octeti de tip InputStreamReader. int <poz_ini>. Fluxurile de caractere de intrare cu tampon folosesc clasa BufferedReader. Fiecare caracter poseda un cod numeric care reprezinta pozitia sa in setul de caractere Unicode. Nota: Zona tampon are o lungime care este aleasa implicit (automat). Metoda skip avanseaza cu n pozitii (caractere) in fluxul de intrare.nr de caractere sarite in fluxul de intrare.reprezinta fluxul original de tip Reader.*. Metoda ready() specifica daca acest flux de caractere este disponibil pentru a fi citit. import java.<lg_buffer> . Programul urmator (CitesteSiruri.reprezinta lungimea zonei tampon a fluxului de intare. de la inceput. Daca dupa citirea primului sir.

valoarea sirului returnat va fi null. br. Daca se ajunge la sfarsitul fluxului.read(caractere1. boolean rezultat = false.println ("siruri diferite"). putem ilustra deschiderile de flux de intare cu tampon si citirile de linii de text de la tastatura. 0. rezultat = sir1. char[] caractere2 = new char[20].skip (1). i <=19. i++) caractere2[i] = ' '.out.java”). daca se foloseste un flux de caractere cu tampon de tip BufferedReader suprapus peste un flux de tip FileReader. else System. .out.in)). for ( int i=0. i <=19.out. 0.println ("Eroare la sirul citit" + e. si nu caracter cu carecter. String sir1 = new String(caractere1).java) ilustreaza modul de citire linie cu linie dintr-un fisier care contine instructiuni Java (numit “CitesteLiniiFisier.ready() ) br.equals(sir2).println(sir1). } catch(IOException e) { System.io. } } } Metoda readLine() citeste din fluxul de intrare o linie de text.un caracter de linie noua (newline . br.‘\n’).out.println ("Introduceti al doilea sir"). folosind un flux de caractere cu zona tampon.println ("Introduceti primul sir"). . String sir2 = new String(caractere2). facute in aproape toate programele Java prezentate pana acum. Metoda returneaza un obiect de tip String care contine linia de text citita din flux .un caracter de retur de car (carriage return . Sfarsitul de linie este indicat astfel: . Programul urmator (CitesteLiniiFisier.un retur de car urmat de o linie noua. public class CitesteLiniiFisier { public static void main (String [] args) { try { . i++) caractere1[i] = ' '.‘\r’).getMessage()). fara a include si caracterul (sau caracterele) care reprezinta sfarsitul de linie.out. Dintr-un fisier se poate citi o intreaga linie de text. 20).read(caractere2.{ char[] caractere1 = new char[20]. if (rezultat ==true) System.println ("siruri egale"). System. 20). System. try { BufferedReader br = new BufferedReader(new InputStreamReader(System. while (br. Ca exemplu.*.out. import java. System.out.println(sir2). System. for (int i=0.

java”). Constructorii clasei LineNumberReader au una din formele: a) LineNumberReader(Reader <in>) unde: . } fisier.<in> . Crearea (deschiderea) unui flux de caractere cu tampon care tin evidenta numerelor de linie se realizeaza cu ajutorul constructorilor clasei LineNumberReader. Acest filtru al fluxului de intrare urmareste numarul de linie pe masura citirii din fluxul de intrare. else System.3 Fluxuri filtrate de caractere de intrare cu o zona tampon care tin evidenta numerelor de linie Fluxurile de caractere de intrare cu tampon care tin evidenta numerelor de linie dintr-un fisier folosesc clasa LineNumberReader.<in> . Dintr-un fisier se poate citi o intreaga linie de text si se poate tine evidenta numerelor citite daca se foloseste un flux de caractere cu tampon de tip LineNumberReader suprapus peste un flux de tip FileReader.readLine().getMessage()).java) afiseaza numerele liniilor citite dintr-un fisier care contine instructiuni Java (numit “CitesteLiniiFisier1.out. In plus. import java.*.println("Eroare: " + e.java")). } } } A. b) LineNumberReader(Reader <in>.<lg_buffer> .out. while(!eof) { String linie = fisier. . Metodele pentru citirea. Metoda returneaza un intreg care reprezinta numarul liniei curente din flux. if (linie == null) eof = true. folosind un flux de caractere cu zona tampon tip LineNumberReader.reprezinta lungimea zonei tampon a fluxului de intare. boolean eof = false.println(linie).reprezinta fluxul original de tip Reader. int <lg_buffer>) unde: .io. Nota: Zona tampon are o lungime care este aleasa implicit (automat). } catch(IOException e) { System. 85 . Programul urmator (CitesteLiniiFisier.close(). testarea unui flux de intrare cu tampon sunt mostenite de la clasa BufferedReader si ele au fost prezentate deja. inchiderea. aceasta clasa ofera metoda getLineNumber() care este folosita pentru a obtine numarul liniei curente din fluxul de intrare atunci cand acesta este citit cu metoda readLine().BufferedReader fisier = new BufferedReader( new FileReader("CitesteLiniiFisier.reprezinta fluxul original de tip Reader.

close(). while(!eof) { String linie = fisier. else System.println(fisier.getLineNumber() + " " + linie). } fisier.println("Eroare: " + e. boolean eof = false.readLine().out. } catch(IOException e) { System. } } } .public class CitesteLiniiFisier1 { public static void main (String [] args) { try { LineNumberReader fisier = new LineNumberReader(new FileReader("CitesteLiniiFisier1.getMessage()). if (linie == null) eof = true.java")).out.

Obiectele de tip stiva contin metodele (adaugare. calculul modului unui numar complex. cu un parametru.construiti doua obiecte punct_plan si afisati distanta dintre ele in fisierul “date. 3. afisare. capcitate. Introduceti in clasa cel putin doi constructori pentru initializarea obiectelor de tip automobil.realizati o clasa extinsa automobil_leasing cu data membra rata si definiti doua obiecte din aceasta clasa. .in”. -construiti doua obiecte rationale si afisati suma lor in fisierul “date. . . functie. extragere. 2. extragere.Construiti o stiva cu numere rationale. Implementati o clasa punct_plan care defineste un punct in plan cu atributele abcisa. Scrieti metode care prelucreaza puncte_plan cu date trimise de la tastatura. testare daca stiva este vida).construiti o stiva care contine obiecte de tip punct_plan. . afisare. afisare. calculul distantei intre doua puncte. Construiti tipul automobil definit prin datele membre : marca.Aplicatii propuse : 1.construiti 2 obiecte din clasa definita mai sus. testare daca stiva este vida).Implementati o clasa angajat cu atributele nume.(setarea valorilor.in”. Scrieti metode pentru prelucrarea obiectelor de tip complex (adunarea a doua numere complexe.conversie String). . setarea datelor unui obiect de tip complex cu date trimise de la tastatura). Obiectele de tip stiva contin metodele (adaugare. testare daca stiva este vida). Scrieti metode pentru setarea datelor de la tastatura. . Scrieti o metoda pentru adunarea a doua numere rationale. . cu un parametru si cu doi parametrii. extragere. 87 .construiti doua obiecte de tip complex si afisati in fisierul ”date. Implementati o clasa pentru numere complexe cu atributele real si imaginar si trei constructori : implicit. cu un parametru si cu doi parametrii. . . an_fabricatie. ordonata si trei constructori : implicit. doi parametrii.Implementati tipul rational cu atributele numarator si numitor si trei constructori : implicit. afisarea datelor.in”.construiti o interfata care modeleaza notiunea de stiva de obiecte.construiti o stiva cu numere complexe. Fractia retinuta de un obiect trebuie sa fie ireductibila. . 5. 4.in” modulele si suma lor. Construiti doua obiecte de tip angajat si afisati datele lor in fisierul “date. Extineti clasa definita mai sus la clasa angajat_determinat cu data membra perioada si construiti doua obiecte de acest tip.construiti o interfata care modeleaza notiunea de stiva de obiecte.construiti o interfata care modeleaza notiunea de stiva de obiecte. Obiectele de tip stiva contin metodele (adaugare. salariul si cel putin doi constructori pentru intitializarea obiectelor.

Java Programming Tutorial.htm 3. . Sun Microsystems. Editura Polirom. Bruce Eckel. “JAVA de la 0 la expert”.com/od/beginningjava/a/beginjavatutor. “Algoritmi fundamentali in Java. Stefan Andrei. The Java™ Tutorials. Thinking in Java.about. 2003. 2002. http://arh. Aplicatii “.0. 6. Revision 4.com/docs/books/tutorial/java/TOC.sun. Cristian Olaru. http://java. 7. “Thinking in Java.Bibliografie 1. Editura Polirom 2007. Horia Georescu. 2.ro/mirrors/eckelbooks/TIJ3/TIJ3. “Introducere in universul Java”. Doina Logofatu.html 5. Bruce Eckel.2002. Editura Tehnica.pub. http://java. Kevin Taylor. 3rd ed. 3rt Edision”. Editura Prentice – Hall. Stefan Tanasa.htm 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful