MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

ORDINUL

MINISTRULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Nr. 400 din 29.10 2004

privind regimul disciplinar al personalului

din Ministerul Administraţiei şi Internelor

Având în vedere prevederile Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea

Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 360/2002 privind
Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr. 80/1995 privind
statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare;
În temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi
completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 604/2003,
Ministrul administraţiei şi internelor emite următorul

ORDIN:

TITLUL I

DISPOZIŢII COMUNE PRIVIND DISCIPLINA PERSONALULUI

DIN MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Art. 1. – (1) Prezentul ordin stabileşte principiile, termenele şi condiţiile în care se

desfăşoară procedura cercetării prealabile în cazul poliţiştilor care au comis abateri
disciplinare, recompensele şi sancţiunile care se acordă, respectiv se aplică, acestora,
activitatea consiliilor de disciplină, precum şi aplicarea şi contestarea sancţiunilor în cazul
poliţiştilor.
(2) Dispoziţiile prezentului ordin reglementează şi activitatea Consiliilor de judecată
şi a Consiliilor de onoare pentru cadrele militare.
Art. 2. – Prevederile prezentului ordin se aplică, în mod corespunzător şi în părţile
în care îi privesc, atât poliţiştilor cât şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
Art. 3. – (1) În cazul funcţionarilor publici din Ministerul Administraţiei şi Internelor,
procedura privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare şi desfăşurarea
activităţilor specifice acesteia, se efectuează conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr.
1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor
paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi a altor acte normative date în
aplicarea acestora.
(2) Pentru personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor,
constatarea săvârşirii abaterilor disciplinare şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare, se

1
face potrivit Codului muncii cu modificările şi completările ulterioare, contractului colectiv
de muncă aplicabil (dacă este cazul) şi regulamentului intern al unităţii.

TITLUL II
REGIMUL DISCIPLINAR AL POLIŢIŞTILOR

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 4. – (1) Prin regim disciplinar, în sensul prezentului ordin, se înţelege sistemul
recompenselor şi sancţiunilor, drepturile şefilor de a le acorda, respectiv de a le aplica,
precum şi ansamblul procedurilor utilizate în acest domeniu.
(2) La baza regimului disciplinar se situează respectarea drepturilor omului, a
prevederilor constituţionale şi ale actelor normative în vigoare, ale Codului de etică şi
deontologie al poliţistului, precum şi îndeplinirea, în limitele competenţelor, a atribuţiilor şi
misiunilor.
Art. 5. - (1) Regimul disciplinar caracterizează starea disciplinară a personalului şi
ordinea interioară în cadrul unităţilor.
(2) Starea disciplinară a personalului constituie unul dintre indicatorii principali ai
activităţii unităţilor şi desemnează măsura în care se respectă şi se aplică normele
disciplinare.
(3) Ordinea interioară reflectă nivelul organizării şi desfăşurării activităţilor în cadrul
unităţilor şi conformitatea acestora cu prevederile actelor normative în vigoare.
Art. 6. - (1) Şeful unităţii răspunde de asigurarea unui nivel ridicat al disciplinei
personalului şi de ordinea interioară în structura pe care o conduce.
(2) Personalul unităţii are obligaţia de a se conforma normelor regimului disciplinar.
Art. 7. – Pentru asigurarea unui nivel ridicat de disciplină şi al ordinii interioare,
şeful unităţii este obligat:
a) să respecte şi să asigure respectarea prevederilor actelor normative în vigoare,
ale ordinelor şi dispoziţiilor date în aplicarea acestora;
b) să emită dispoziţii legale şi să realizeze condiţiile necesare pentru executarea
acestora;
c) să asigure îndeplinirea atribuţiilor funcţionale de către subordonaţi;
d) să evalueze periodic disciplina şi ordinea interioară din unitate şi să întreprindă
măsurile necesare pentru menţinerea şi întărirea acestora;
e) să recompenseze poliţiştii merituoşi şi să-i sancţioneze pe cei care săvârşesc
abateri disciplinare, în condiţiile legii.

CAPITOLUL II
Recompensarea poliţiştilor

Art. 8. - (1) Recompensarea poliţiştilor se realizează în scopul recunoaşterii publice

în cadrul comunităţii profesionale şi în societate, dacă este cazul, a meritelor personalului
care se evidenţiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuţiilor, misiunilor şi a altor acţiuni
organizate de poliţie, precum şi pentru motivarea efectivelor în vederea menţinerii/întăririi
disciplinei şi ordinii interioare.
(2) Recompensele au caracter moral sau material, după caz.
(3) Recompensele nu constituie un drept al poliţiştilor, acordarea acestora fiind
atributul exclusiv al şefilor care au competenţe în domeniu.
(4) Şefii unităţilor au obligaţia de a acorda recompense cu obiectivitate, în mod
echitabil şi principial.
2
 Art. 9. – La acordarea de recompense sau la formularea de propuneri în acest sens
se au în vedere următoarele elemente:
a) comportamentul exemplar al poliţistului;
b) prestaţia profesională generală a poliţistului şi modul de îndeplinire a
atribuţiilor/misiunilor în situaţia dată;
c) efectul motivator pe care recompensarea îl poate produce asupra celorlalţi
poliţişti;
d) importanţa efectelor şi impactul în comunitate a faptelor pentru care poliţistul este
recompensat;
e) posibilitatea ca recompensa acordată să determine eficientizarea activităţii
poliţistului.
Art. 10. - (1) Recompensele care se pot acorda poliţiştilor sunt următoarele:
a) avansarea în gradul profesional următor înaintea îndeplinirii stagiului minim - se
acordă pentru merite excepţionale, la atingerea unor obiective deosebite în activitate, la
propunerea şefilor ierarhici în condiţiile prevăzute de art. 15 şi art. 16 din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;
b) conferirea de decoraţii, ordine şi medalii pentru contribuţii deosebite la asigurarea
ordinii şi siguranţei publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi la
prevenirea faptelor antisociale;
c) recompense morale şi/sau materiale.
(2) În categoria recompenselor prevăzute la alin. (1) lit. c) se includ următoarele:
a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate – precede, de regulă, altă
recompensă, dacă este cazul, se acordă înaintea termenului de expirare a efectelor unei
sancţiuni şi determină încetarea imediată a acestora. Se acordă numai de către şeful care
a aplicat sancţiunea disciplinară ce urmează a fi ridicată sau de către noul şef care
îndeplineşte aceeaşi funcţie. În cazul în care poliţistul sancţionat disciplinar a fost mutat la
altă unitate se acordă de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat
sancţiunea disciplinară.
În situaţia în care sancţiunea disciplinară a fost aplicată de către un şef de la un
nivel ierarhic superior, ridicarea acesteia se face de către şeful care a dispus
sancţionarea, la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul
sancţionat.
b) mulţumirile scrise – se acordă pentru îndeplinirea în condiţii foarte bune a
atribuţiilor şi misiunilor şi se pot aduce la cunoştinţă individual sau în faţa personalului;
c) felicitările – pot fi scrise sau verbale, se acordă pentru îndeplinirea deosebită a
atribuţiilor şi misiunilor şi se aduc la cunoştinţă individual sau în faţa personalului;
d) premiile în bani sau obiecte – se acordă poliţiştilor care s-au evidenţiat prin
obţinerea de rezultate exemplare în activitate. În situaţia în care prin acţiuni deosebite
întreprinse de poliţist se aduc venituri la bugetul de stat, acesta poate fi recompensat cu
până la 1% din cuantumul acestora, dar nu mai mult decât venitul său brut anual;
e) însemnele onorifice (ecusoane, insigne etc.), diplomele de merit şi
distincţiile – se acordă pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor
cursuri, competiţii sportive, manifestări cultural-artistice şi sociale cu prilejul unor aniversări
şi al finalizării unor acţiuni/misiuni;
f) armele albe sau de foc - se înmânează poliţiştilor pentru acte de eroism, curaj
deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;
g) titlurile de onoare – se conferă poliţiştilor pentru acte de eroism, curaj deosebit,
devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;
h) înscrierea pe placa de onoare a instituţiilor de învăţământ pentru formarea
personalului a gradului profesional, numelui şi prenumelui şefilor de promoţii – se
realizează la absolvirea perioadei de şcolarizare.
(3) Categoriile de recompense ce pot fi acordate poliţiştilor şi competenţele
persoanelor cu funcţii de conducere care le acordă sunt prevăzute în anexa nr. 1 din
prezentul ordin.
3
 CAPITOLUL III
Răspunderea disciplinară

Secţiunea 1
Abateri disciplinare şi sancţiuni

Art. 11. - Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a normelor etice şi deontologice

specifice şi/sau a celor referitoare la îndeplinirea atribuţiilor/îndatoririlor profesionale
constituie abatere disciplinară şi angajează răspunderea sa disciplinară.
Art 12. –(1) Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în condiţii în
care, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte comise de poliţist, cu
vinovăţie:
a) comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie sau societate dacă aduce
atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;
b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor
primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;
d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;
e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului
Ministerului Administraţiei şi Internelor;
g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;
i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;
j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării ilegale a unor cereri privind satisfacerea
intereselor oricărei persoane;
k) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de
interese şi interdicţii stabilite de lege pentru poliţişti.
(2) Răspunderea disciplinară a poliţistului este angajată şi pentru încălcarea
dispoziţiilor altor acte normative dacă prevăd, în mod expres, acest lucru dar numai după
îndeplinirea procedurii prevăzute de prezentul titlu.
Art. 13. – Este interzisă aplicarea mai multor sancţiuni disciplinare pentru aceeaşi
abatere, precum şi sancţionarea mai multor poliţişti pentru abaterea săvârşită de un
poliţist.
Art. 14. – Sancţiunile disciplinare se aplică luând în considerare, în principal,
următoarele elemente:
a) caracterul şi gravitatea faptei comise;
b) activitatea desfăşurată anterior;
c) împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită;
d) cauzele şi consecinţele acesteia;
e) gradul de vinovăţie;
f) preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise;
g) conduita poliţistului în perioada cercetării disciplinare.
Art. 15. - Pentru prevenirea comiterii de abateri de către poliţişti, în raport cu
caracterul şi gravitatea fiecărui caz în parte, şeful este obligat să ia una din următoarele
măsuri:
a) să le atragă atenţia asupra respectării îndatoririlor profesionale şi civice care le
revin, pentru evitarea săvârşirii unor noi abateri;
b) să-i sancţioneze disciplinar, conform competenţei, după cercetarea prealabilă şi
consultarea Consiliului de disciplină, în condiţiile legii.

4
 Art. 16. - Şeful care aplică o sancţiune disciplinară trebuie să respecte dispoziţiile
legale, să fie echidistant şi obiectiv, să nu întrebuinţeze cuvinte ofensatoare sau să aducă
atingere în orice fel demnităţii poliţistului sancţionat disciplinar.
Art. 17. - Sancţiunile disciplinare, care pot fi aplicate poliţiştilor, sunt:
a) mustrare scrisă - constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5 – 20% pe o
perioadă de 1 – 3 luni - presupune reducerea, în procentul menţionat şi pentru o perioadă
de 1-3 luni, a salariului poliţistului prevăzut la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. Stabilirea procentului
şi a perioadei se face în conformitate cu prevederile art. 14 din prezentul ordin;
c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o
perioadă de 1-3 ani – amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 1-3
ani se aplică conform competenţelor de către persoanele prevăzute la art. 15 din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. Data de la
care curge termenul de executare a sancţiunii de amânare a promovării în grade
profesionale superioare este data la care expiră stagiul minim în gradul respectiv.
Amânarea promovării în funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani se aplică de către
şeful care are competenţă de numire în funcţie a poliţistului sancţionat;
d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului
profesional deţinut – constă în trecerea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o
ocupă fără să se poată depăşi nivelul de bază al gradului profesional pe care acesta îl
deţine;
e) destituirea din poliţie - reprezintă măsura de îndepărtare din poliţie şi încetarea
raporturilor de serviciu în cazul comiterii unor abateri grave de la prevederile normelor de
muncă interne, ori ale altor dispoziţii legale. Se dispune în mod corespunzător de către
persoanele care, potrivit art. 15 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu
modificările şi completările ulterioare, au competenţa să acorde grade profesionale
poliţiştilor, la propunerea şefilor unităţilor, după consultarea consiliilor de disciplină. În
situaţia în care poliţistul refuză depunerea jurământului de credinţă se aplică prevederile
art. 72 alin. (3) din Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 18.– (1) Drepturile privind aplicarea sancţiunilor sunt prevăzute în anexa nr. 2 din
prezentul ordin.
(2) Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării
prealabile şi după consultarea consiliilor de disciplină.
(3) De la prevederile alin. (2) fac excepţie sancţiunile prevăzute la art. 17 lit. a) şi b)
din prezentul ordin, care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.
(4) În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare grave, care aduc atingere imaginii şi
credibilităţii instituţiei, precum şi profesiei de poliţist, cercetarea prealabilă şi consultarea
consiliilor de disciplină se dispun şi se efectuează imediat după constatarea faptei. În
această situaţie şeful unităţii de poliţie emite dispoziţie comună prin care desemnează
ofiţerul cu cercetarea prealabilă şi numeşte consiliul de disciplină.
(5) Prevederile prezentului ordin se aplică în mod corespunzător şi în cazul alin. (4),
în raport cu dispoziţiile acestuia.

Secţiunea a 2-a
Procedura cercetării prealabile

Art. 19. - (1) Cercetarea prealabilă reprezintă ansamblul elementelor constitutive ale
măsurilor cu caracter procedural desfăşurate în scopul stabilirii existenţei/inexistenţei
abaterii disciplinare, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat
la cunoştinţă în mod direct, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au
produs.
(2) Sesizările anonime nu se iau în considerare.

5
 Art. 20. - (1) Cercetarea prealabilă se poate efectua de către şeful unităţii 1 , sau de
către ofiţerul desemnat de acesta.
(2) La desemnarea ofiţerilor pentru efectuarea cercetării prealabile se va urmări ca
aceştia să provină din compartimentele cu atribuţii de cercetare penală sau să aibă studii
juridice şi, de regulă, să fie cel puţin egali în grad profesional cu poliţistul cercetat. Pot fi
desemnaţi să efectueze cercetarea prealabilă numai poliţiştii definitivaţi în profesie.
(3) Declanşarea cercetării prealabile se face prin dispoziţia de zi pe unitate emisă de
către şeful competent, în care se nominalizează ofiţerul care va efectua cercetarea.
(4) Înainte de începerea cercetării prealabile, ofiţerul desemnat, dacă provine din alt
eşalon, este obligat să informeze asupra misiunii şeful unităţii din care face parte poliţistul
ce urmează a fi cercetat şi să organizeze activitatea de cercetare.
Art. 21. – (1) În situaţia abaterilor disciplinare săvârşite pe timpul cât poliţistul se află
delegat sau detaşat la alte unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cercetarea
prealabilă se va efectua la unităţile unde se află delegat sau detaşat, urmând ca, după
finalizare, dosarul să fie remis şefilor unităţilor din care acesta face parte.
(2) Dacă poliţistul a săvârşit abateri disciplinare în perioada în care se află delegat
sau detaşat la alte ministere/instituţii ori urmează diferite cursuri sau alte forme de
pregătire profesională în ţară sau în străinătate în afara Ministerului Administraţiei şi
Internelor, cercetarea prealabilă se va desfăşura de către unitatea din care poliţistul a fost
mutat în Statul „M” sau „S”, după caz.
Art. 22. – (1) Poliţistul care efectuează cercetarea prealabilă se poate abţine sau
poate fi recuzat dacă:
a) a făcut sesizări împotriva persoanei cercetate sau urmează să se prezinte ca
martor;
b) se află în curs de cercetare ori în analiza unui Consiliu de disciplină;
c) împotriva sa a început urmărirea penală sau se află în faza de judecată;
d) este rudă sau afin, până la gradul 4 inclusiv, cu poliţistul cercetat;
e) este parte (el sau rudele lui până la gradul 4 inclusiv) într-un proces cu poliţistul
cercetat;
f) este creditor sau debitor ai celui cercetat ori are un interes în cauză;
g) în ultimii 5 ani a fost analizat/judecat în Consiliile de onoare/judecată/ disciplină,
declarat vinovat şi sancţionat;
h) are calitatea de şef nemijlocit sau subaltern al poliţistului cercetat.
(2) Cererea de recuzare ori de abţinere se face în scris, în termen de cel mult două
zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă a conţinutului dispoziţiei de desemnare şi trebuie
să fie temeinic justificată.
(3) Cererea se analizează şi se soluţionează de către şeful care a desemnat ofiţerul
cu cercetarea prealabilă.

1
- şefii unităţilor prevăzute la art 76 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare;
- şefii unităţilor prevăzute la pct. 2-17 din anexa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind demilitarizarea unităţilor aparatului
central al Ministerului Administraţiei şi Internelor (inclusiv pentru abaterile săvârşite de poliţiştii din unităţile subordonate aparatului
central);
- şefii direcţiilor generale/direcţiilor şi serviciilor independente din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi
Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române;
- şeful Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog;
- şefii inspectoratelor judeţene de poliţie şi inspectoratelor judeţene de poliţie de frontieră;
- şeful Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti;
- şeful Brigăzii Poliţiei Rutiere;
- şefii sectoarelor de poliţie din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti;
- şefii secţiilor de poliţie;
- şefii poliţiilor municipale;
- şefii poliţiilor orăşeneşti;
- şefii sectoarelor poliţiei de frontieră;
- şefii structurilor subordonate direct Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră Române care au în structură compartimente de
resurse umane.

6
 (4) În situaţia în care ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă nu îşi mai poate
desfăşura activitatea din motive întemeiate, altele decât cele de recuzare sau de abţinere
(de exemplu: este spitalizat, deces, a săvârşit o abatere disciplinară, este cercetat penal
etc.), acesta va fi înlocuit prin dispoziţia şefului care a dispus cercetarea.
Art. 23. – (1) Declanşarea procedurii cercetării prealabile se face şi în situaţia în care
fapta săvârşită are caracter penal, dar se suspendă în condiţiile art. 24 din prezentul ordin
până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
(2) În situaţia în care fapta săvârşită are caracter penal şi, pe lângă aceasta, poliţistul
a comis şi alte abateri disciplinare, pentru acestea din urmă operează procedura
disciplinară obişnuită.
(3) Dacă nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale/
contravenţionale, iar fapta poliţistului poate fi considerată abatere disciplinară, se va
declanşa procedura cercetării prealabile, conform prevederilor prezentului titlu.
(4) Existenţa răspunderii penale/contravenţionale/materiale a faptei săvârşite nu
elimină răspunderea disciplinară.
Art. 24. – (1) Suspendarea procedurii cercetării prealabile se dispune în cazuri
excepţionale şi pentru motive bine întemeiate de natură a împiedica poliţistul cercetat să
dea curs citării (de exemplu, este spitalizat, în concediu medical, are un deces în familie,
forţă majoră, este cercetat penal etc.), procedura urmând a fi reluată în termen de cel mult
3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă despre încetarea situaţiei care a cauzat
suspendarea, în cadrul termenului de un an de la data comiterii faptei, conform
prevederilor art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002.
(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) operează în baza unui proces-verbal întocmit
de ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă, avizat de şeful care a dispus cercetarea.
(3) În cazul în care poliţistului cercetat nu se prezintă în termenul prevăzut la alin. (1)
procedura prealabilă se continuă de drept.
(4) Reluarea procedurii cercetării prealabile se face în condiţiile alin. (2) cu
respectarea termenului prevăzut la alin. (1).
Art. 25. – (1) Pe parcursul cercetării prealabile, ofiţerii desemnaţi să efectueze
verificări vor adopta o conduită corectă, vor manifesta tact şi profesionalism şi vor respecta
dispoziţiile constituţionale, legile interne şi prevederile internaţionale în materie de
drepturile omului.
(2) Sunt interzise ameninţările, intimidările, promisiunile, violenţele faţă de poliţistul
cercetat şi faţă de martori, exercitate în scopul de a obţine probe sau dovezi, rapoarte şi
declaraţii ori de a influenţa rezultatul verificărilor şi/sau constatărilor.
(3) Ofiţerul care efectuează cercetarea prealabilă are obligaţia de a asigura
confidenţialitatea datelor şi informaţiilor pe care le administrează pe parcursul îndeplinirii
procedurii cercetării prealabile.
Art. 26. - (1) Cercetarea prealabilă se va efectua de către o singură persoană din
cele competente, cu respectarea regulilor stabilite în prezentul titlu.
(2) Pentru cauzele complexe şi pentru motive justificate poliţistul desemnat să
efectueze cercetarea prealabilă poate fi ajutat în desfăşurarea activităţilor de alţi ofiţeri, cu
respectarea prevederilor art. 22 din prezentul ordin, dar numai cu aprobarea şefului care a
dispus cercetarea, materialul probator obţinut în aceste condiţii urmând să fie vizat de
către ofiţerul titular.
Art. 27. - (1) Ofiţerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă va proceda la
citarea poliţistului cercetat pentru a-i aduce la cunoştinţă materialul de sesizare şi a-i
solicita rapoarte explicative în scopul clarificării tuturor aspectelor semnalate.
(2) Citarea poliţistului cercetat se va face prin înştiinţare scrisă, înmânată personal,
cu semnătură de primire, ori prin scrisoare recomandată, expediată la domiciliul sau
reşedinţa comunicată de acesta unităţii, cu aplicarea corespunzătoare, după caz, a
prevederilor art. 24 alin (1) şi (2).

7
 (3) Dacă după citarea efectuată conform alin. (2) poliţistul nu se prezintă din motive
nejustificate, continuarea cercetării prealabile se face de drept, menţionându-se acest
aspect într-un proces-verbal.
(4) Citarea poliţistului cercetat se poate face şi în alte cazuri decât cele prevăzute în
mod expres în prezentul titlu, cu respectarea alin. (2), respectiv alin. (3).
Art. 28. - (1) Ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă este obligat să strângă toate
probele care pot conduce la aflarea adevărului, respectiv existenţa sau inexistenţa
abaterilor disciplinare şi gravitatea acestora.
(2) În scopul completării datelor şi informaţiilor obţinute, cu respectarea prevederilor
legale, se pot desfăşura următoarele activităţi: verificarea unor înscrisuri, constatarea la
faţa locului a unor situaţii de fapt, controlul activităţii poliţistului cercetat, inventarieri,
audieri de martori, controale financiar-contabile, ridicări de înscrisuri şi, de la caz la caz,
executarea unor fotografii, filmări, înregistrări pe casete video şi pe bandă audio în
condiţiile legii, luând măsuri de sigilare a suportului de imprimare a înregistrărilor
efectuate.
(2) Pentru lămurirea unor fapte şi împrejurări ale cercetării prealabile, poate fi solicitat
şi punctul de vedere al unor specialişti/experţi.
Art. 29. – (1) Pe parcursul efectuării cercetării prealabile, poliţistul cercetat are
dreptul să formuleze cereri, să depună rapoarte, să propună administrarea unor noi dovezi
sau documente în apărare, care trebuie verificate şi incluse în dosarul sau raportul de
cercetare prealabilă.
(2) Ascultarea poliţistului cercetat, consemnarea cererilor şi susţinerilor sale sunt
obligatorii.
(3) Cercetările referitoare la abateri din care rezultă date şi indicii că au fost săvârşite
fapte prevăzute de legea penală, se vor efectua şi cu participarea unui reprezentant al
Corpului Naţional al Poliţiştilor, urmând ca, în raport de constatări, să fie sesizate organele
judiciare.
Art. 30. – Refuzul poliţistului de a se prezenta la audiere sau de a da o declaraţie
referitoare la abaterile disciplinare imputate se consemnează într-un proces-verbal de
către ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă.
Art. 31. - (1) Obligaţia de a furniza date şi informaţii ori de a redacta rapoarte sau
declaraţii revine întregului personal al poliţiei care are cunoştinţă şi poate contribui la
lămurirea deplină şi temeinică a tuturor aspectelor în legătură cu cauza.
(2) Împotriva poliţiştilor care formulează sesizări ori depun mărturie sau contribuie, în
orice fel, la lămurirea unor aspecte ale cercetării prealabile, nu pot fi luate măsuri
disciplinare ori de alt gen, exceptând situaţiile în care, ulterior, se dovedeşte că, prin
depoziţiile sau sesizările făcute cu rea-credinţă, au influenţat sau au încercat să
influenţeze rezultatul cercetării.
Art. 32. – (1) La terminarea verificărilor, ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă,
citează poliţistul cercetat şi îi aduce la cunoştinţă, sub semnătură, conţinutul raportului de
cercetare prealabilă.
(2) Dacă poliţistul cercetat formulează alte cereri în apărarea sa, acestea vor fi
analizate şi, dacă este necesar, se procedează la efectuarea unor verificări suplimentare.
(3) Citarea poliţistului cercetat se face conform prevederilor art. 27 alin. (2) din
prezentul ordin, iar în caz de neprezentare procedura disciplinară se continuă de drept,
menţionându-se acest lucru într-un proces-verbal.
Art. 33. – (1) Raportul de cercetare prealabilă cuprinde: descrierea faptei sesizate şi
persoanele implicate, modalităţile şi procedeele verificării, concluziile privind existenţa sau
inexistenţa aspectelor sesizate, încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea
probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază, cauzele şi condiţiile care au generat şi
favorizat comiterea abaterilor, aprecieri privind atitudinea şi conduita persoanei cercetate.
(2) La raportul de cercetare prealabilă pot fi anexate şi rapoarte întocmite în urma
verificărilor şi controalelor efectuate de ofiţeri din cadrul structurilor cu atribuţii de

8
control/inspecţii ori de cei desemnaţi să verifice sesizări/reclamaţii formulate împotriva
poliţiştilor care au comis abateri disciplinare.
Art. 34. – În situaţia în care doi sau mai mulţi poliţişti sunt cercetaţi pentru fapte
săvârşite în comun, li se vor întocmi dosare separate cu un singur raport de cercetare
prealabilă (exemplare originale), cu excepţia cazului în care cei doi provin din unităţi
diferite.
Art. 35. – (1) Dosarul cercetării prealabile cuprinde:
a) copia dispoziţiei prin care s-a declanşat procedura;
b) raportul de cercetare prealabilă;
c) celelalte acte întocmite/administrate în perioada desfăşurării procedurii prealabile.
(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va fi prezentat şefului care a dispus cercetarea
prealabilă în termen de maximum două zile lucrătoare de la întocmirea raportului de
cercetare prealabilă, după informarea anterioară, în scris, a şefului unităţii din care face
parte poliţistul cercetat, dacă este cazul.
Art. 36. – După primirea raportului de cercetare prealabilă şeful care a dispus-o
poate lua una din următoarele hotărâri:
a) aprobă clasarea materialelor în cazul inexistenţei faptelor imputate şi constatării
nevinovăţiei poliţistului cercetat;
b) aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 17 lit. a) şi b) din
prezentul ordin, dacă se constată vinovăţia poliţistului cercetat, conform competenţei şi în
condiţiile legii, cu sau fără consultarea Consiliului de disciplină;
c) sesizează şi consultă Consiliul de disciplină.
Art. 37. – (1) Sancţionarea poliţistului se poate face şi la propunerea Corpului de
Control al ministrului, a corpului de control al inspectoratelor generale (similare) pentru
structurile din subordine sau a unităţilor care coordonează la nivelul aparatului central
domeniul de activitate specific funcţiei respective, în urma evaluării pe timpul inspecţiilor,
controalelor de fond şi tematice, precum şi a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa
personalului.
(2) Actele întocmite de ofiţerii care fac parte din structurile prevăzute la alin. (1)
constituie acte de cercetare prealabilă în sensul prezentului titlu, dacă sunt întocmite cu
respectarea procedurii cercetării prealabile.
(3) Dosarul cercetării prealabile va fi transmis unităţii din care face parte poliţistul
cercetat.
(4) După primirea dosarului şeful unităţii poate dispune consultarea Consiliului de
disciplină în condiţiile art. 36 lit. b) sau c) din prezentul ordin.

CAPITOLUL IV
Consiliile de disciplină

Secţiunea 1
Organizarea şi atribuţiile consiliilor de disciplină

Art. 38. – (1) Consiliul de disciplină, denumit în continuare Consiliu, este un organism
colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în
care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de şeful abilitat să aplice
sancţiunea în legătură cu care a dispus cercetarea prealabilă.
(2) Consiliile se constituie pentru fiecare caz ce urmează a fi analizat cu respectarea
normelor de competenţă privind numirea în funcţie şi are caracter consultativ.
Art. 39. – Activitatea Consiliului are la bază următoarele principii:
a) prezumţia de nevinovăţie – poliţistul se prezumă că este nevinovat;
b) garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul poliţistului de a fi audiat,
de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat;
9
 c) celeritatea procedurii - presupune obligaţia Consiliului de a proceda fără
întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a
regulilor prevăzute de lege şi de prezentul capitol;
d) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe
poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu
abaterea disciplinară pentru care Consiliul a fost sesizat;
e) proporţionalitatea – presupune asigurarea unui raport corect între gravitatea
abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
f) unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o
singură sancţiune disciplinară;
g) legalitatea sancţiunii – presupune aplicarea numai a sancţiunilor disciplinare
prevăzute de Statutul poliţistului.
Art. 40. - (1) Consiliul se compune din 3 membri titulari, dintre care unul va fi
preşedinte, şi un secretar. Acesta îşi desfăşoară activitatea în complet de 3 membri,
hotărârea lor fiind adoptată cu majoritate de voturi şi se va materializa într-un document
denumit încheiere.
(2) Pentru fiecare Consiliu se vor desemna, prin aceeaşi dispoziţie, cel puţin 2
membri supleanţi cu respectarea prevederilor prezentului capitol.
(3) Secretarul Consiliului nu are drept de vot şi se desemnează din rândul ofiţerilor
din compartimentele de resurse umane sau al altor ofiţeri cu pregătire juridică.
Art. 41. – (1) Consiliul are următoarele atribuţii principale:
a) studiază şi analizează materialele şi raportul de cercetare prealabilă pentru care a
fost sesizat;
b) întocmeşte încheierea cu privire la cauza în legătură cu care a fost sesizat şi o
înaintează şefului unităţii care a dispus constituirea sa;
c) propune aplicarea uneia din sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 17 din
prezentul ordin.
(2) În scopul soluţionării cauzei cu care a fost sesizat Consiliul poate avea şi alte
atribuţii decât cele prevăzute la alin. (1) şi poate desfăşura activităţi care să completeze
cercetarea prealabilă.
Art. 42. - Secretarul Consiliului are următoarele atribuţii principale:
a) înregistrează actele necesare desfăşurării activităţii Consiliului;
b) convoacă, la cererea preşedintelui pe membrii Consiliului, poliţistul a cărui faptă
face obiectul dosarului, precum şi persoanele care urmează a fi audiate;
c) redactează şi semnează alături de membrii Consiliului, încheierile, procesele-
verbale de şedinţă şi actele emise de către acesta;
d) ţine evidenţa documentelor (sesizări, rapoarte) şi efectuează alte lucrări necesare
în vederea desfăşurării activităţii Consiliului.
Art. 43. – Pentru poliţiştii care săvârşesc abateri pe timpul cât sunt delegaţi sau
detaşaţi la alte unităţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor sau alte ministere, în
misiuni în cadrul forţelor internaţionale de poliţie ori urmează diferite cursuri sau alte forme
de pregătire profesională în ţară/străinătate, Consiliul se constituie la unitatea din care
poliţistul a fost mutat în Statul „M” sau „S”, după caz, la propunerea şefilor în subordinea
cărora se află delegaţi/detaşaţi.

Secţiunea a 2-a
Procedura privind activitatea de consultare
a consiliilor de disciplină

Art. 44. – După primirea raportului de cercetare prealabilă, şeful unităţii care a
dispus-o solicită Consiliului de disciplină să se pronunţe cu privire la legalitatea şi
temeinicia cercetării, precum şi cu privire la pertinenţa soluţiilor formulate.

10
 Art. 45. – (1) Consiliul se constituie prin dispoziţie a şefului unităţii care a dispus
cercetarea prealabilă sau, după caz, din care face parte poliţistul cercetat.
(2) În stabilirea componenţei Consiliului de disciplină şeful unităţii va urmări ca, de
regulă, preşedintele consiliului să fie superior în grad sau funcţie poliţistului cercetat.
(3) În situaţia în care, din motive întemeiate, Consiliul de disciplină nu se poate
constitui la unitatea din care face parte poliţistul cercetat, acesta se va organiza la unitatea
ierarhic superioară.
Art. 46. – (1) În Consiliu se numesc poliţişti care se bucură de apreciere pentru
integritate morală, competenţă profesională şi credibilitate şi sunt definitivaţi în profesie.
(2) Poliţiştii care se numesc în Consiliu pot proveni atât din unitatea din care face
parte poliţistul cercetat, cât şi de la nivel ierarhic superior. De regulă, 1-2 membri vor fi din
unitatea unde este încadrat cel care urmează a fi analizat.
(3) Nu pot fi numiţi ca membri în Consiliu, poliţiştii care în ultimii 5 ani au fost
analizaţi/judecaţi în Consiliile de onoare/judecată/disciplină, declaraţi vinovaţi şi
sancţionaţi, iar sancţiunea disciplinară nu a fost radiată, în condiţiile prezentului titlu. De
asemenea, din Consiliu nu pot face parte:
a) şeful unităţii în care este încadrat poliţistul cercetat, precum şi cel al nivelului
ierarhic superior;
b) poliţiştii care au făcut sesizări împotriva persoanei cercetate sau care urmează
să se prezinte ca martori cu privire la faptele acestora;
c) poliţiştii care se află în curs de cercetare prealabilă ori în analiza unui Consiliu;
d) poliţiştii împotriva cărora a început urmărirea penală sau se află în faza de
judecată;
d) rudele sau afinii, până la gradul 4 inclusiv, ai celui cercetat;
e) poliţiştii care sunt parte (ei sau rudele lor până la gradul 4 inclusiv) într-un proces
cu poliţistul cercetat;
f) poliţiştii care sunt creditori sau debitori ai celui cercetat ori au un interes în cauză;
g) şefii ierarhici ai celui cercetat sau subalternii poliţistului analizat în Consiliu;
h) poliţiştii care acordă asistenţă persoanei cercetate.
Art. 47. - (1) Poliţistul chemat în faţa Consiliului are dreptul să ceară, o singură dată,
recuzarea membrilor Consiliului, inclusiv a preşedintelui. De asemenea, orice membru al
Consiliului are dreptul să se abţină să participe la analiza cazului respectiv din motive bine
întemeiate.
(2) Cererea de recuzare ori de abţinere se face în scris, în termen de o zi lucrătoare
de la luarea la cunoştinţă a componenţei Consiliului pentru motivele prevăzute la art. 22
alin. (1) din prezentul ordin.
(3) Preşedintele Consiliului prezintă şefului unităţii cererea de recuzare sau abţinere
pentru a stabili admiterea sau respingerea acestora. În raport de hotărârea luată, şeful
unităţii dispune menţinerea componenţei Consiliului sau înlocuirea celor recuzaţi ori a
celor care se abţin.
(4) Membrul sau membrii Consiliului recuzaţi sau care se abţin să participe la analiza
unui caz, vor fi înlocuiţi de şeful care i-a numit cu membrii supleanţi, în acest sens urmând
să se emită o nouă dispoziţie.
(5) În situaţia menţinerii componenţei Consiliului, în procesul-verbal al şedinţei se va
consemna decizia şefului unităţii asupra cererilor de recuzare ori de abţinere.
(6) În situaţia în care unul din membrii Consiliului nu îşi mai poate desfăşura
activitatea din motive întemeiate, altele decât cele de recuzare sau de abţinere (de
exemplu, este spitalizat, deces, a săvârşit o abatere disciplinară, este cercetat penal etc.),
va fi înlocuit cu unul dintre membrii supleanţi prin dispoziţia şefului care a constituit
Consiliul, acest fapt fiind consemnat în procesul-verbal al şedinţei şi în încheierea
Consiliului.
Art. 48. – (1) Şedinţele Consiliului nu sunt publice.

11
 (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, lucrările fiecărei şedinţe se consemnează
într-un proces-verbal semnat de preşedinte, de membrii şi de secretarul Consiliului,
precum şi de către poliţistul cercetat, atunci când este prezent.
Art. 49. - (1) Pentru îndeplinirea rolului şi atribuţiilor specifice, de regulă, Consiliul îşi
desfăşoară activitatea după următoarea procedură:
a) convoacă poliţistul cercetat şi îi solicită să precizeze dacă are cunoştinţă de
rezultatul cercetării prealabile, precum şi dacă are obiecţii sau noi probe de formulat care
nu au putut fi prezentate în perioada cercetării prealabile;
b) analizează şi pune concluzii, dacă este cazul, asupra obiecţiilor sau probelor şi
se pronunţă cu privire la temeinicia acestora;
c) dacă apreciază că este necesar, poate solicita poliţistului care a efectuat
cercetarea prealabilă clarificarea aspectelor necesare;
d) audiază persoane, administrează probe şi verifică documente;
e) deliberează asupra cauzei;
f) formulează concluzii cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia poliţistului cercetat şi
face propuneri în consecinţă, în funcţie de probele administrate.
(2) În cazul în care cercetarea prealabilă a avut în vedere abateri comise de mai mulţi
poliţişti care provin de la aceeaşi unitate şi sunt implicaţi în aceeaşi cauză, se învesteşte
un singur Consiliu care se pronunţă cu privire la întreaga activitate de cercetare. În acest
caz convocarea de către Consiliu a poliţiştilor cercetaţi se va face individual.
Art. 50. – (1) Citarea poliţistului cercetat şi a celorlalte persoane în faţa Consiliului se
face conform procedurii prevăzută la art. 27 alin. (2) din prezentul ordin, procedura de
citare fiind obligatorie numai pentru primul termen.
(2) Absenţa nejustificată a persoanelor citate în faţa Consiliului nu împiedică
continuarea de drept a procedurii, dacă citarea s-a făcut conform alin. (1), acest aspect
urmând să fie menţionat şi în încheierea Consiliului.
Art. 51. – (1) Suspendarea activităţii Consiliului se dispune numai în cazuri
excepţionale şi pentru motive bine întemeiate (de exemplu, poliţistul cercetat este
spitalizat, în concediu medical, are un deces în familie, forţă majoră, este cercetat penal
etc.), procedura urmând a fi reluată în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data
încetării situaţiei care a cauzat suspendarea, în cadrul termenului de un an de la data
comiterii faptei, conform prevederilor art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002.
(2) Suspendarea activităţii Consiliului se face în baza procesului-verbal de şedinţă, cu
avizul şefului care a dispus constituirea sa.
(3) În cazul în care poliţistul cercetat nu respectă termenul prevăzut la alin. (1),
activitatea Consiliului se desfăşoară de drept şi în lipsa acestuia, menţionându-se acest
aspect în procesul-verbal de şedinţă şi în încheierea Consiliului.
(4) Reluarea activităţii Consiliului se face în condiţiile alin. (2) cu respectarea
termenului prevăzut la alin. (1).
Art. 52. - (1) În faţa Consiliului, poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat de un alt
poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corpul Naţional al Poliţiştilor.
(2) Alegerea poliţistului asistent revine în sarcina poliţistului cercetat şi nu poate
constitui un pretext de tergiversare a lucrărilor Consiliului.
(3) Poliţistul asistent va fi ales de cel în cauză, dintre poliţiştii în activitate, de regulă,
din rândul absolvenţilor cu studii juridice.
Art. 53. – (1) După finalizarea analizei cu privire la faptele comise şi vinovăţia
poliţistului cercetat, Consiliul redactează o încheiere în care formulează punctul de vedere
privitor la situaţia examinată şi în care face propuneri.
(2) Încheierea Consiliului cu privire la cauza în legătură cu care a fost sesizat trebuie
să cuprindă următoarele elemente:
a) numărul şi data de înregistrare ale sesizării;

12
 b) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia şefului care a dispus constituirea
Consiliului şi unitatea din care face parte;
c) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost
cercetată şi unitatea din care face parte;
d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;
e) date şi informaţii referitoare la procedură (neprezentarea celor citaţi, suspendarea
activităţii Consiliului, etc.)
f) evaluarea probelor administrate (verificate, confirmate, neconfirmate, etc.);
g) propunerea privind sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, de clasare a
cauzei;
h) motivarea propunerii;
i) gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale membrilor
Consiliului, precum şi ale secretarului;
j) data întocmirii încheierii.
(3) Încheierea poate cuprinde şi alte date şi elemente necesare soluţionării cauzei.
(4) Încheierea se semnează de toţi membrii Consiliului (se consemnează şi opiniile
separate), inclusiv de secretar şi, se aduce la cunoştinţa celui cercetat, după deliberare,
sub semnătură. Dacă acesta refuză să semneze, preşedintele Consiliului va dispune
consemnarea situaţiei respective în procesul-verbal de şedinţă.
(5) Secretarul Consiliului înmânează poliţistului cercetat o copie a încheierii
consiliului, cu semnătură de primire, ori o expediază prin scrisoare recomandată, la
domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta unităţii.
(6) În cazul în care poliţistul cercetat formulează alte cereri în apărarea sa, acestea
vor fi analizate de Consiliu în termenul fixat de preşedinte, dar nu mai târziu de 3 zile
lucrătoare de la înregistrarea lor. Preşedintele Consiliului poate să admită sau să respingă
obiecţiile, în tot ori în parte.
Art. 54. - (1) Încheierea Consiliului împreună cu dosarul de cercetare prealabilă se
prezintă şefului unităţii care a învestit Consiliul, de către preşedintele acestuia, şeful
unităţii urmând să emită, dacă este cazul, dispoziţia de sancţionare a celui în cauză.
(2) Dacă şeful unităţii nu este de acord cu sancţiunea propusă poate dispune
aplicarea unei alte sancţiuni disciplinare sau formulează propuneri în acest sens, pe care
le va înainta ierarhic, cu respectarea normelor de competenţă.
Art. 55. – (1) În cazul în care sancţiunea disciplinară este una din cele prevăzute la
art. 17 lit. c), d) sau e) din prezentul ordin, şeful unităţii va înainta, după caz, un raport
motivat persoanei competente să emită ordinul/dispoziţia în acest sens.
(2) Destituirea din poliţie se dispune, potrivit legii, de către persoanele care au
dreptul şi competenţa să acorde gradele profesionale ale poliţiştilor.
Art. 56. – (1) În cazul în care Consiliul constată că fapta comisă de poliţistul cercetat
întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, prin încheiere va propune şefului
unităţii sesizarea organelor de urmărire penală, care va dispune măsurile ce se impun, cu
respectarea prevederilor legale, activitatea acestuia urmând să fie suspendată în condiţiile
art. 51 din prezentul ordin.
(2) Prevederile art. 24 din prezentul ordin se aplică în mod corespunzător.
Art. 57. – (1) Dosarul cauzei se păstrează în arhiva compartimentului resurse
umane din unitatea unde s-a constituit Consiliul, de regulă, în dosarul personal al
poliţistului cercetat.
(2) În cazul în care poliţistul este mutat într-o altă unitate de poliţie sau în altă unitate
a Ministerului Administraţiei şi Internelor, dosarul cauzei va fi trimis la această unitate
împreună cu dosarul personal, în cadrul termenului de un an de la data comiterii faptei,
conform prevederilor art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002.

13
 Secţiunea a 3-a
Consiliul superior de disciplină

Art. 58. - (1) La nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi al Inspectoratului

General al Poliţiei de Frontieră Române se constituie, prin dispoziţia inspectorului general,
Consiliul superior de disciplină.
(2) Consiliul superior de disciplină analizează abaterile disciplinare comise de
chestori, chestori principali, chestori-şefi şi chestori generali, directori generali şi adjuncţii
acestora, directori (similari) şi adjuncţii/locţiitorii acestora, şefii serviciilor din direcţiile
generale şi direcţiile (similare), precum şi ale poliţiştilor din competenţa de numire în
funcţie a ministrului administraţiei şi internelor şi a secretarilor de stat din unităţile
prevăzute la alin. (1).
(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi poliţiştilor aflaţi în competenţa de numire a
inspectorului general al Poliţiei Române şi al Poliţiei de Frontieră Române.
Art. 59. – (1) La nivelul aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor se
constituie Consiliul superior de disciplină prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor
sau prin dispoziţia secretarului de stat care coordonează activitatea structurilor din care
face parte personalul cercetat.
(2) Consiliul superior de disciplină de la nivelul aparatului central analizează abaterile
disciplinare comise de chestori, chestori principali, chestori-şefi şi chestori generali,
directori generali şi adjuncţii acestora, directori (similari) şi adjuncţii/locţiitorii acestora, şefii
serviciilor din aparatul central al Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi de
personalul din competenţa de numire în funcţie a ministrului administraţiei şi internelor şi a
secretarilor de stat.
(3) Consiliul superior de disciplină prevăzut la alin. (2) analizează şi abaterile
disciplinare săvârşite de poliţiştii aflaţi în competenţa de numire a primului-ministru, acesta
fiind constituit numai prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(4) Abaterile disciplinare comise de chestori, chestori principali, chestori-şefi, chestori
generali şi de către şefii structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor care nu sunt
prevăzute la art. 58 şi 59 din prezentul ordin sunt analizate de Consiliul superior de
disciplină constituit la nivelul aparatului central în condiţiile alin. (1).
Art. 60. – Prevederile Secţiunii 1 şi a 2-a ale prezentului capitol se aplică în mod
corespunzător.

CAPITOLUL V
Aplicarea şi contestarea sancţiunilor

Secţiunea 1
Aplicarea sancţiunilor disciplinare

Art. 61. – Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea

cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.
Art. 62. – (1) Actul administrativ de sancţionare a poliţistului este emis de persoana
competentă să aplice sancţiunea disciplinară, conform legii.
(2) În actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod
obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor care au fost încălcate de către poliţist;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de poliţist în timpul
cercetării prealabile şi în faţa Consiliului de disciplină;
14
 d) temeiul legal (prevăzut de actele normative de nivel superior şi/sau inferior) în
baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a
dispus sancţiunea disciplinară.
(3) Actul administrativ de sancţionare poate cuprinde şi alte date şi elemente.
(4) Actul administrativ de sancţionare disciplinară va fi întocmit conform modelului din
anexa nr. 3 din prezentul ordin, şi va fi redactat prin grija compartimentelor de resurse
umane, cu respectarea prevederilor legale referitoare la acordarea drepturilor de personal.
(5) În fiecare situaţie, după efectuarea menţiunilor necesare în documentele de
evidenţă, o copie a actului administrativ de sancţionare, va fi introdusă în dosarul personal
al poliţistului sancţionat.
(6) Actele administrative privind sancţiunile disciplinare pecuniare aplicate poliţiştilor
se comunică şi compartimentului financiar al unităţii.
Art. 63. – Sancţiunea disciplinară privind destituirea din poliţie nu poate fi aplicată în
situaţia în care poliţistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat
medical obţinut conform legii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

Secţiunea a 2-a

Procedura internă de contestare

a sancţiunilor disciplinare

Art. 64. - (1) Poliţistului împotriva căruia s-a luat măsura sancţiunii disciplinare i se
comunică sancţiunea disciplinară în termen de cel mult 5 zile calendaristice de la data
emiterii, conform anexei nr. 4 din prezentul ordin.
(2) Comunicarea se face personal poliţistului sancţionat disciplinar, cu semnătura de
primire, ori prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta
unităţii.
Art. 65. - (1) Sancţiunea disciplinară poate fi contestată, prin cerere scrisă, adresată
de poliţistul cercetat şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea, în termen de 5
zile de la data luării la cunoştinţă sau de la data comunicării.
(2) Contestaţia se depune la secretariatul unităţii.
(3) În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea
disciplinară înaintează şefului ierarhic superior, la solicitarea acestuia, dosarul cauzei şi un
raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, iar aplicarea sancţiunii se suspendă până
la soluţionarea contestaţiei.
(4) În situaţia în care sancţiunea disciplinară aplicată este în competenţa ministrului
administraţiei şi internelor, dosarul cauzei şi raportul cu propuneri în acest sens vor fi
înaintate pentru aprobare, prin Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul
Administraţiei şi Internelor.
(5) Asupra contestaţiei, şeful ierarhic superior se pronunţă prin decizie motivată,
conform modelului prevăzut în anexa nr. 5 din prezentul ordin, în termen de 15 zile.
(6) În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în
termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte la
expirarea termenului de 5 zile.
Art. 66. - (1) De regulă, decizia motivată cuprinde:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor legale care au fost încălcate de poliţist;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de poliţist în timpul
cercetării prealabile şi, după caz, în faţa Consiliului de disciplină;

15
 d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară.
(2) Decizia poate cuprinde şi alte date şi elemente necesare soluţionării
contestaţiei, fiind obligatorie motivarea acesteia.
(3) Prin decizia motivată şeful ierarhic superior poate dispune, după caz:
a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau neîntemeiată şi menţinerea
sancţiunii aplicate;
b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai uşoare decât cea dispusă
de şeful unităţii;
c) reanalizarea cazului de către un nou Consiliu de disciplină, urmând ca încheierea
acestuia să fie înaintată în termen de trei zile lucrătoare. Această decizie se va lua numai
dacă nu se depăşeşte termenul de 60 de zile prevăzut de art. 59 alin. (9) din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;
d) admiterea contestaţiei şi anularea dispoziţiei de sancţionare.
(4) Comunicarea deciziei motivate către poliţistul sancţionat se face conform art. 64
alin. (2) din prezentul ordin.
Art. 67. – Poliţistul nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată se poate adresa
instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
Art. 68. – (1) Pentru motive temeinice, sancţiunea disciplinară se poate ridica în
totalitate ori parţial numai prin dispoziţia şefului care a aplicat-o, fapt ce se consemnează
în documentele de evidenţă.
(2) În situaţia în care şeful ce a aplicat sancţiunea disciplinară nu mai ocupă funcţia
respectivă ridicarea acesteia se poate face de către şeful care ocupă funcţia similară.
(3) Sancţiunea disciplinară aplicată de şefii ierarhici superiori poate fi ridicată din
iniţiativa acestora sau la propunerea şefului nemijlocit al celui sancţionat.
Art. 69. – La ridicarea unei sancţiuni disciplinare se menţionează, în scris, pe
documentul de evidenţă, în dreptul rubricii unde este consemnată sancţiunea disciplinară:
”Ridicată la data de ____________ de către (funcţia, numele şi prenumele şefului
care a ridicat-o), pentru următoarele motive________(pe scurt motivul care a stat la
baza ridicării sancţiunii disciplinare)”.
Art. 70. – (1) Sancţiunile disciplinare aplicate conform prezentului titlu se radiază, de
drept, după cum urmează:
a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 17 lit. a)
din prezentul ordin, dacă cel sancţionat nu a mai săvârşit în această perioadă o nouă
abatere disciplinară;
b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate
sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 17 lit. b), c) şi d) din prezentul ordin.
(2) Documentele care au stat la baza aplicării sancţiunii disciplinare se păstrează la
dosarul personal al poliţistului sancţionat, chiar şi după radierea acesteia, inclusiv
menţiunea făcută în fişa matricolă.
(3) Abaterile disciplinare ale poliţiştilor se sancţionează potrivit prezentului titlu şi
sancţiunile aplicate se au în vedere la evaluarea anuală de serviciu, avansare, promovare
şi recompensare, cu excepţia situaţiei în care acestea au fost radiate de drept sau ridicate
ca recompensă în condiţiile prezentului ordin.
(4) Toate actele întocmite pe parcursul cercetării disciplinare nu constituie informaţii
clasificate cu excepţia situaţiei în care prin natura motivaţiilor conţin date nedestinate
publicităţii sau dacă prin divulgarea lor pot prejudicia interesul unităţii.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii

Art. 71. - (1) În perioada cercetării prealabile şi/sau în perioada în care a fost trimis
în faţa Consiliului de disciplină, poliţistul nu poate fi mutat, delegat sau detaşat din unitate
decât după soluţionarea cauzei.
16
 (2) În situaţia aplicării unei sancţiuni disciplinare în anul în curs se retrage imediat
salariul de merit, începând cu prima zi a lunii următoare aplicării sancţiunii.
Art. 72. – Pentru abaterile disciplinare sesizate după mutarea într-o altă unitate, dar
care nu sunt încă prescrise, procedura disciplinară se va efectua de către noua unitate,
conform prevederilor prezentului titlu.
Art. 73. - (1) Consiliile de disciplină constituite anterior intrării în vigoare a
prezentului ordin şi a căror activitate se află în curs de desfăşurare vor finaliza activităţile
specifice în conformitate cu prevederile Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.
350/2002 privind disciplina şi deontologia profesională a poliţiştilor, în condiţiile legii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul cercetărilor prealabile aflate în curs de
desfăşurare.

TITLUL III
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CONSILIILOR DE JUDECATĂ

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 74. — Consiliile de judecată sunt organe special constituite pentru a cerceta,
judeca şi hotărî în cazul abaterilor grave săvârşite de ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în
activitate, fiind singurele abilitate, potrivit legii, să facă propuneri asupra trecerii în rezervă
a acestora, prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. i) şi j) şi art. 88 din Legea nr. 80/1995 cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 75. — Faptele pentru care cadrele militare se trimit în faţa Consiliilor de judecată
sunt următoarele:
a) dezinteres în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu sau în perfecţionarea
pregătirii lor de specialitate şi militare;
b) comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare, ordinelor şi
instrucţiunilor ministrului administraţiei şi internelor, sau de la alte reglementări legale;
c) aducerea unor grave prejudicii onoarei şi demnităţii militare;
d) cauzarea sau favorizarea producerii unui eveniment grav ca urmare a
neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu;
e) aderarea la partide, formaţiuni sau organizaţii politice, precum şi desfăşurarea
propagandei, prin orice mijloace, în favoarea acestora, ori a unui candidat independent,
pentru funcţii publice;
f) depunerea candidaturii pentru a fi ales în administraţia publică locală, Parlament
ori în funcţia de Preşedinte al României;
g) declararea sau participarea la grevă;
h) abuzuri în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor specifice cadrelor Ministerului
Administraţiei şi Internelor;
i) îndeplinirea altor funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului
prevăzut de lege în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor;
j) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate;
k) aderarea la culte religioase care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a
ordinii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea
profesiei;
l) participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întâlniri cu caracter politic ori
sindical, cu excepţia activităţilor la care se participă în misiuni;

17
 m) participarea directă ori ca asociat unic la administrarea sau conducerea unor
organizaţii sau societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie
ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Administraţiei şi
Internelor.

CAPITOLUL II
Organizarea Consiliilor de judecată

Art. 76. — (1) Consiliile de judecată se constituie la nivelul Ministerului

Administraţiei şi Internelor pe lângă secretarul de stat, şef al Departamentului ordine şi
siguranţă publică, inspectoratelor generale (similare), comandamentelor de armă, unităţilor
centrale (similare) ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, brigăzilor de jandarmi,
comandamentelor teritoriale şi al Municipiului Bucureşti, brigăzilor,
comandamentelor/inspectoratelor judeţene, unităţilor speciale, centrelor de instrucţie şi de
perfecţionare, şcolilor, bazei asigurare de luptă şi gospodărie, închisorii militare şi
batalioanelor de jandarmi.
(2) Consiliile de judecată se numesc, pentru fiecare caz ce urmează a fi judecat,
prin ordinul comandanţilor eşaloanelor menţionate la alin. (1).
Art. 77. — În situaţia în care se impune judecarea generalilor şi amiralilor, precum
şi a ofiţerilor a căror numire în funcţie intră în competenţa ministrului administraţiei şi
internelor şi a secretarilor de stat, Consiliul de judecată se numeşte prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor, la propunerea secretarului de stat care coordonează activitatea
structurii din care face parte cel care urmează să fie judecat.
Art. 78. — (1) Consiliile de judecată se compun din 3 membri, dintre care cel puţin
un absolvent, cu examen de licenţă, al facultăţii de drept, după cum urmează:
a) pentru generali (amirali) :
- preşedinte: un general (amiral) cu grad sau funcţie superioară celui care urmează
a fi judecat;
- membri: generali (amirali) cu grad cel puţin egal cu cel care urmează să fie
judecat.
b) pentru ofiţerii cu gradul de colonel (comandor):
- preşedinte: un ofiţer care are cel puţin gradul de colonel;
- membri: colonei (comandori).
c) pentru ofiţerii cu gradul de locotenent-colonel (căpitan-comandor):
- preşedinte: un colonel (comandor);
- membri: - un colonel (comandor);
- un locotenent-colonel (căpitan-comandor).
d) pentru ofiţerii cu gradul de maior (locotenent-comandor):
- preşedinte: un colonel (comandor);
- membri: - un colonel (comandor);
- un ofiţer cu grad superior, cel puţin maior (locotenent-comandor).
e) pentru ofiţerii cu grade inferioare:
- preşedinte: un colonel (comandor);
- membri: - un ofiţer cu grad superior;
- un ofiţer cu grad inferior, cel puţin cu gradul de căpitan.
f) pentru maiştri militari şi subofiţeri:
- preşedinte: un ofiţer cu grad superior;
- membri: - un ofiţer, indiferent de grad;
- un maistru militar sau subofiţer.
(2) Membrii Consiliilor de judecată prevăzuţi la lit. e) şi f) trebuie să fie cel puţin
egali în grad cu cel care urmează a fi judecat.
Art. 79. — (1) În Consiliile de judecată se numesc cadrele militare care se remarcă
prin probitate şi integritate morală, precum şi prin competenţă profesională.

18
 (2) Cadrele militare care se numesc în componenţa Consiliilor de judecată pot fi de
la eşaloanele unde funcţionează consiliile respective, cât şi din direcţiile, marile unităţi,
unităţile, instituţiile şi formaţiunile subordonate acestora. De regulă, 1-2 cadre vor fi din
unitatea unde este încadrat cel care urmează a fi judecat.
(3) Nu pot fi numite ca membri în Consiliile de judecată cadrele militare care în
ultimii 5 ani au fost analizate de Consiliile de onoare/judecată/disciplină şi declarate
vinovate. De asemenea, din Consiliile de judecată nu pot face parte:
a) comandantul unităţii (înlocuitorii legali ai acestora în perioada cât îndeplinesc
atribuţiile acestei funcţii) în care este încadrat cel în cauză, precum şi al eşalonului la care
se constituie Consiliul de judecată;
b) cadrele militare care au făcut sesizări împotriva celui cercetat sau care urmează
să se prezinte ca martori în şedinţa de judecată;
c) cei care se află în curs de cercetare ori în judecata unui Consiliu de onoare,
Consiliu de judecată sau a unei instanţe militare ori civile;
d) rudele sau afinii până la gradul 4 inclusiv, cu cel trimis în judecată;
e) cadrele militare care sunt parte (ei sau rudele lor până la gradul 4 inclusiv) într-un
proces contra celui cercetat;
f) cadrele militare care sunt creditori sau debitori ai celui trimis în judecată;
g) ofiţerii cu cercetarea penală care execută cercetarea şi întocmesc dosarul
cauzei;
h) cadrele militare care sunt în subordinea celui cercetat.
Art. 80. — În cazul în care la eşaloanele nominalizate la art. 76 alin. (1) nu se pot
numi Consilii de judecată, cu respectarea prevederilor art. 78 şi 79 din prezentul ordin,
comandantul eşalonului superior va stabili componenţa Consiliului de judecată.

CAPITOLUL III
Funcţionarea Consiliilor de judecată

Art. 81. — (1) Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt trimişi în faţa Consiliilor de
judecată de către comandanţii eşaloanelor la care acestea se constituie, cu respectarea
normelor de competenţă.
(2) Comandanţii de la nivelurile ierarhice superioare pot trimite cadrele militare din
comandamentele, direcţiile, marile unităţi şi unităţile subordonate, iar ministrul
administraţiei şi internelor pe orice ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în faţa Consiliilor de
judecată de la eşaloanele la care, potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) şi art. 77 din
prezentul ordin, acestea pot să fie judecate.
(3) Cadrele militare care săvârşesc abateri pe timpul cât sunt detaşate la alte unităţi
din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru a îndeplini unele funcţii sau misiuni ori
pentru a urma diferite forme de pregătire în ţară, vor fi trimise în faţa Consiliului de
judecată de la eşalonul de care aparţin, la propunerea comandanţilor în subordinea cărora
se află detaşate.
(4) Cadrele militare care săvârşesc abateri pe timpul cât sunt detaşate, în afara
Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru a îndeplini misiuni, vor fi trimise în faţa
Consiliului de judecată al eşalonului de la care provin.
Art. 82. — Comandanţii prevăzuţi la art. 81 alin. (2) din prezentul ordin ordonă
trimiterea în faţa Consiliului de judecată, astfel:
a) la ordinul ministrului administraţiei şi internelor sau al comandanţilor eşaloanelor
superioare unităţii din care face parte cadrul trimis în faţa Consiliului de judecată;
b) în urma hotărârii Consiliilor de onoare;
c) la aprecierea lor, în următoarele situaţii:
d) când constată personal că se impune acest lucru;
e) când primesc propuneri din partea comandanţilor eşaloanelor subordonate sau ai
unităţilor unde sunt detaşate cadrele care urmează a fi judecate. În astfel de situaţii
19
propunerile se înaintează, ierarhic, la eşalonul unde se constituie Consiliul de judecată, în
termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la descoperirea faptei de către fiecare dintre
comandanţii ierarhici, fiind obligaţi să consemneze în scris punctul lor de vedere în
legătură cu această propunere;
f) în urma unei reclamaţii sau sesizări referitoare la motivele prevăzute la art. 75 lit.
b) şi e)-m) din prezentul ordin, primită de la o persoană care şi-a declinat identitatea şi a
prezentat un minimum de probe.
Art. 83. — (1) Ordinul de trimitere în faţa Consiliului de judecată se emite de către
cei prevăzuţi la art. 81, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă
de fapta comisă şi se comunică preşedintelui desemnat. Acesta cuprinde: temeiul legal în
baza căruia se emite, gradul, numele, prenumele, unitatea şi funcţia celui chemat în faţa
Consiliului de judecat, faptele săvârşite de cel în cauză, componenţa Consiliului de
judecată şi numele ofiţerului cu cercetarea penală specială care va face cercetarea şi va
întocmi dosarul cauzei.
(2) Ordinul se comunică imediat, în scris, celui în cauză, comandantului (şefului)
unităţii din care face parte, iar dacă este cazul şi celui la care se află detaşat sau la
dispoziţie, membrilor Consiliului de judecată şi ofiţerului cu cercetarea penală specială.
Art. 84. — (1) După primirea ordinului de trimitere în faţa Consiliului de judecată,
ofiţerul cu cercetarea penală specială de la eşalonul unde se constituie consiliul, cu
ajutorul ofiţerului cu cercetarea penală specială din unitatea în care cadrul militar chemat
în faţa Consiliului de judecată se află încadrat sau detaşat, îşi procură pe cale oficială
probe sau copii de pe acele acte ce sunt necesare consiliului pentru a se putea pronunţa
în cunoştinţă de cauză. El are obligaţia de a asculta cadrul militar cercetat, precum şi
persoanele care cunosc faptele ce-i sunt imputate acestuia, luându-le declaraţii scrise.
(2) Pe baza declaraţiilor şi documentelor procurate va întocmi dosarul cauzei, în
termen de până la 10 zile lucrătoare de la primirea ordinului. În cazuri excepţionale
termenul poate fi prelungit cu cel mult 5 zile lucrătoare.
(3) Dosarul cauzei, va cuprinde :
a) ordinul de trimitere în faţa Consiliului de judecată;
b) referatul întocmit de ofiţerul cu cercetarea penală specială care va conţine datele
personale ale cadrului militar cercetat; modul de comportare anterioară, sancţiunile
aplicate şi recompensele acordate pe parcursul carierei militare; descrierea amănunţită a
abaterii şi condiţiile în care a fost săvârşită, fără a-şi exprima părerea asupra vinovăţiei
sau nevinovăţiei celui cercetat;
c) declaraţia scrisă a cadrului militar cercetat;
d) declaraţii ale persoanelor care au cunoştinţă despre fapte sau documente în
legătură cu abaterea pentru care cel în cauză este cercetat;
e) alte acte sau documente probatorii procurate cu ocazia cercetării.
Art. 85. — (1) Dosarul cauzei se înregistrează şi se prezintă preşedintelui
Consiliului de judecată.
(2) Şedinţa consiliului se ţine în cel mult 3 zile lucrătoare de la prezentarea dosarului,
data şi ora fiind fixate de preşedintele consiliului, timp în care conţinutul acestuia va fi
studiat de membrii consiliului.
(3) Acest termen se reduce la 48 ore când trimiterea în faţa Consiliului de judecată se
face pentru fapte care aduc grave prejudicii ordinii şi disciplinei militare.
(4) În cazul în care preşedintele consideră că rezultatul cercetărilor nu este edificator,
va chema pe cel cercetat, precum şi persoanele care pot da relaţii asupra abaterilor
săvârşite de acesta, pentru lămurirea diverselor aspecte şi completarea dosarului.
Art. 86. — (1) Când două sau mai multe cadre urmează să fie aduse în faţa
Consiliului de judecată pentru aceleaşi fapte săvârşite în comun, li se vor întocmi dosare
separate, dar vor fi trimise în faţa aceluiaşi Consiliu de judecată, constituit în raport cu cel
mai mare în grad, respectiv în funcţie (la grade egale) dintre cei în cauză.

20
 (2) Dacă cei învinuiţi fac parte din unităţi subordonate unor eşaloane care constituie
Consilii de judecată diferite, aceştia vor fi trimişi în faţa Consiliului de judecată al primului
eşalon superior comun, la ordinul comandantului acestuia.
Art. 87. — (1) Ofiţerul, maistrul militar sau subofiţerul cercetat are dreptul, ca la
şedinţa de judecată, să fie asistat de un apărător.
(2) Apărătorul va fi ales de cel în cauză, dintre cadrele militare în activitate, de
regulă, din rândul absolvenţilor cu studii juridice superioare. Acesta nu poate fi numit
membru al Consiliului de judecată desemnat să judece cazul.
(3) Apărătorul va avea acces la toate materialele din dosarul cauzei şi va avea la
dispoziţie timpul necesar pentru a le studia şi a-şi formula apărarea.
Art. 88. —- Preşedintele Consiliului de judecată, cu cel mult 3 zile lucrătoare înainte
de desfăşurarea şedinţei, va aduce la cunoştinţa celui cercetat, sub semnătură, precum şi
apărătorului acestuia, în cazul în care şi l-a ales, conţinutul dosarului cauzei. În situaţia
prevăzută la art. 85 alin. (3), acest termen va fi de 24 ore.
Art. 89. — (1) Ofiţerul, maistrul militar sau subofiţerul chemat în faţa Consiliului de
judecată are dreptul să ceară recuzarea a 1-2 membri din compunerea consiliului. De
asemenea, oricare membru al Consiliului de judecată are dreptul să declare că se abţine
să participe la judecarea cazului respectiv.
(2) Cererea de recuzare ori declaraţia de abţinere se face în scris, în termen de 24
ore de la luarea la cunoştinţă a conţinutului ordinului de trimitere în faţa Consiliului de
judecată şi trebuie să fie temeinic justificată.
(3) Preşedintele Consiliului de judecată va stabili, în termen de maximum 2 zile
lucrătoare de la depunerea cererii de recuzare ori a declaraţiei de abţinere, dacă acestea
sunt sau nu întemeiate, consemnând ulterior hotărârea luată în procesul-verbal al şedinţei
de judecată a cazului respectiv.
Art. 90. — Membrul sau membrii Consiliului de judecată recuzaţi sau care, din
motive bine întemeiate, se abţin să participe la judecarea unui caz, vor fi înlocuiţi de
comandantul care i-a numit cu alte cadre militare care îndeplinesc condiţiile prevăzute în
prezentul titlu, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data când s-a admis recuzarea,
respectiv abţinerea.
Art. 91. — (1) Şedinţele Consiliului de judecată se desfăşoară fără asistenţă, la
eşalonul la care este constituit consiliul.
(2) Şedinţa începe cu apelul celui judecat, al martorilor şi cu eventuale propuneri de
noi martori care, dacă sunt admişi, vor fi invitaţi să părăsească sala împreună cu ceilalţi
martori şi să aştepte pentru a fi audiaţi.
(3) Prezenţa în sală a ofiţerului, maistrului militar sau subofiţerului în cauză este
obligatorie. Atunci când se constată absenţa justificată a celui judecat (este spitalizat, în
concediu sau scutit medical, are un deces în familie, etc.) şedinţa se suspendă, procedura
urmând a fi reluată în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data încetării situaţiei
pentru care cel în cauză a absentat justificat. În caz de absenţă nejustificată, şedinţa de
judecată se desfăşoară în lipsa celui judecat, specificându-se acest lucru în procesul
verbal al şedinţei şi în hotărâre.
(4) Membrii Consiliului de judecată nu depun jurământ. Preşedintele consiliului le va
atrage însă atenţia să-şi dea votul fără patimă şi prejudecăţi, îndeplinindu-şi datoria de
conştiinţă în spiritul dreptăţii. În acelaşi spirit, înainte de a fi audiaţi, martorilor li se va cere
să spună numai adevărul şi să nu ascundă nimic din ceea ce cunosc.
(5) În continuarea şedinţei, preşedintele consiliului va da citire ordinului de trimitere
în judecată a celui judecat, iar ofiţerul cu cercetarea penală specială va prezenta referatul
şi alte documente revelatoare privind abaterea săvârşită. Se solicită apoi persoanei
judecate să prezinte, personal ori prin apărător, eventualele probe pregătite în apărarea
sa.
(6) Se trece la ascultarea celui judecat, căruia, membrii Consiliului de judecată, prin
preşedintele acestuia, îi pun întrebările ce le consideră necesare pentru a se edifica

21
asupra faptelor săvârşite. Acesta răspunde la întrebări personal, în prealabil putând să se
consulte cu apărătorul.
(7) După epuizarea întrebărilor sunt audiaţi martorii care vor fi introduşi în sală, pe
rând în ordinea stabilită de preşedintele consiliului.
(8) Membrii Consiliului de judecată pot adresa întrebări martorilor prin preşedintele
consiliului. În acelaşi mod, persoana judecată sau apărătorul pot adresa întrebări sau cere
lămuriri martorilor.
(9) Se dă cuvântul ofiţerului cu cercetarea penală specială dacă are de făcut
precizări faţă de elementele nou apărute, apoi celui judecat sau apărătorului său, pentru a
expune punctul de vedere asupra acuzaţiilor şi probelor administrate în cauză.
(10) Preşedintele declară dezbaterile încheiate şi se trece la deliberare, pe timpul
căreia este permisă prezenţa numai a membrilor Consiliului de judecată. Deliberarea se va
încheia prin luarea unei hotărâri.

CAPITOLUL IV
Hotărârea Consiliilor de judecată

Art. 92.— (1) Consiliile de judecată adoptă una din următoarele hotărâri :
a) declararea nevinovăţiei ofiţerului, maistrului militar sau subofiţerului;
b) declararea vinovăţiei cu menţinerea în activitate. În raport cu gradul de vinovăţie,
celui în cauză i se va aplica una din sancţiunile prevăzute de Legea privind Statutul
cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit competenţelor aprobate
de ministrul administraţiei şi internelor;
c) declararea vinovăţiei cu propunerea de trecere în rezervă.
(2) În situaţia în care Consiliul de judecată a hotărât să propună trecerea în rezervă,
comandantul care a numit consiliul va înainta pe cale ierarhică, în termen de cel mult 5 zile
lucrătoare de la data pronunţării, raport însoţit de dosarul cauzei, ministrului administraţiei
şi internelor, respectiv comandantului care are competenţă de a decide asupra propunerii.
Art. 93. — (1) În luarea hotărârii, Consiliul de judecată va avea în vedere caracterul
şi gravitatea abaterii, împrejurările în care a fost săvârşită, comportarea anterioară a celui
judecat şi experienţa de viaţă a acestuia.
(2) Consiliul de judecată ia hotărârea în felul următor: fiecare membru, începând cu
cel mai mic în grad, iar la grade egale cu cel mai nou în grad, propune una din hotărârile
prevăzute la art. 92 din prezentul ordin, adoptându-se hotărârea propusă de majoritatea
membrilor consiliului.
(3) Hotărârea Consiliului de judecată va conţine descrierea pe scurt a abaterii
săvârşite, concluziile rezultate, propunerea fiecărui membru al consiliului şi decizia
adoptată.
(4) Hotărârea se semnează de toţi membrii Consiliului de judecată şi se aduce la
cunoştinţă celui judecat, după deliberare, sub semnătură. Dacă acesta refuză să
semneze, preşedintele consiliului va dispune consemnarea situaţiei respective pe
documentul final.
(5) Modul de desfăşurare a şedinţei de judecată, precum şi hotărârea adoptată se
consemnează în procesul-verbal al şedinţei de către unul din membrii consiliului,
desemnat de către preşedintele acestuia.
Art. 94. — (1) În situaţia în care în şedinţa de judecată rezultă necesitatea
completării dosarului cu noi probe, consiliul poate hotărî cu majoritate de voturi, o singură
dată, reluarea judecării cauzei în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.
(2) Hotărârea de reluare a judecăţii va fi adusă la cunoştinţa celui în cauză,
consemnată în procesul-verbal şi, totodată, despre aceasta, preşedintele consiliului va
raporta comandantului eşalonului la care funcţionează Consiliul de judecată.
(3) În procesul-verbal se vor preciza aspectele insuficient clarificate, asupra cărora
trebuie să se obţină date suplimentare necesare la reluarea judecării.

22
 Art. 95. — (1) Hotărârea Consiliului de judecată poate fi contestată, prin cerere
scrisă adresată eşalonului superior, de comandantul care a numit Consiliul de judecată,
cât şi de cel în cauză în termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă.
(2) Cei nedreptăţiţi de hotărârea Consiliilor de judecată numite la nivelul
inspectoratelor generale (similare), comandamentelor de armă, şi unităţilor centrale
(similare) sau constituite pe lângă secretarul de stat, şef al Departamentului ordine şi
siguranţă publică, se pot adresa prin Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul
Administraţiei şi Internelor, secretarului de stat care coordonează activitatea
comandamentului de armă (similar) sau, după caz, ministrului administraţiei şi internelor.
(3) Prin rezoluţie, cererea poate fi respinsă ca nefondată sau admisă, în cazul
admiterii se numeşte un nou Consiliu de judecată care, în termen de maximum 7 zile
lucrătoare procedează la rejudecarea cauzei şi pronunţă o hotărâre definitivă, pe care o
trimite în termen de cel mult 3 zile lucrătoare celui care a dispus rejudecarea.
Art. 96. — Ministrul administraţiei şi internelor poate schimba măsura adoptată de
Consiliul de judecată, în condiţiile legii.

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii

Art. 97. — Faptele ce intră în competenţa Consiliului de judecată, reclamate sau

sesizate după 1 an de la săvârşirea lor, se prescriu, mai puţin cele prevăzute la art. 75
alin. (1) lit. e)-h) din prezentul ordin.
Art. 98. — După luarea hotărârii, dosarul cauzei va fi introdus în dosarul personal al
celui judecat, iar câte o copie a hotărârii şi a procesului-verbal al şedinţei se clasează în
arhiva unităţii unde s-a constituit Consiliul de judecată.

TITLUL IV
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CONSILIILOR DE ONOARE

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 99. — (1) Consiliile de onoare sunt organe eligibile constituite din rândul
cadrelor militare, care au rolul de a apăra onoarea şi demnitatea militară şi de a preveni
abaterile disciplinare ale ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor.
(2) Consiliile de onoare analizează abaterile care, potrivit legii, nu constituie
infracţiuni sau deşi faptele au caracter penal, a intervenit unul din cazurile în care punerea
în mişcare sau executarea acţiunii penale este împiedicată (lipsa plângerii prealabile, a
sesizării comandantului, împăcarea părţilor etc).
Art. 100. — Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii vor fi chemaţi în faţa Consiliilor de
onoare pentru fapte sau atitudini care compromit onoarea şi demnitatea militară, cum sunt:
a) comiterea intenţionată a unor acte de nedreptate în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, precum şi faţă de subordonaţi sau militari cu grad inferior, cum sunt: aprecierea
superficială sau cu rea-credinţă a subordonaţilor; atribuirea intenţionată de aprecieri ori
defecte care nu corespund realităţii la adresa militarilor, ori recurgerea la alte forme de
favorizare sau defavorizare a acestora; abuzul de autoritate; adresarea unor cuvinte
ofensatoare şi lezarea autorităţii, onoarei şi demnităţii militarilor; folosirea de practici
disciplinare neregulamentare; ascunderea unor stări de lucruri negative sau a unor abateri
disciplinare grave pe care le-au comis ei ori subordonaţii lor; dezinformarea comandanţilor,
precum şi a eşaloanelor superioare; nerespectarea regulilor consemnării disciplinare; lipsa
de sinceritate sau a curajului răspunderii faţă de faptele săvârşite;
23
 b) săvârşirea de fapte imorale; tulburarea liniştii publice; consum frecvent de băuturi
alcoolice care are ca urmare compromiterea onoarei şi demnităţii militare; portul uniformei
militare în stare de ebrietate în public sau la serviciu; neonorarea cu rea credinţă a unor
obligaţii asumate; împrumuturi de bani de la subordonaţi; compromiterea unor cadre
militare; organizarea sau participarea la jocuri de noroc în timpul serviciului.
Art. 101. — Pentru a-şi apăra onoarea şi demnitatea, cadrele militare care se simt
lezate în urma unor afirmaţii directe sau prin care se nasc suspiciuni asupra integrităţii lor
morale, pot solicita Consiliilor de onoare să le stabilească nevinovăţia.

CAPITOLUL II
Organizarea Consiliilor de onoare

Art. 102. — (1) Consiliile de onoare funcţionează la fiecare unitate (formaţiune), mare
unitate, instituţie militară de învăţământ, comandament de armă şi unitate centrală
(similare), pentru ofiţeri şi, separat, pentru maiştri militari şi subofiţeri.
(2) Atunci când pentru ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii studenţi sau cursanţi nu
se pot organiza Consilii de onoare separate întrucât nu se întruneşte numărul minim de
cadre stabilit, cazurile de abateri vor fi analizate de Consiliile de onoare constituite pentru
cadrele instituţiilor militare de învăţământ respective, completate cu 1—2 studenţi sau
cursanţi, care îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul titlu.
Art. 103. — (1) Consiliile de onoare se constituie în unităţile militare în care
efectivul este de minimum 15 cadre.
(2) În unităţile militare în care nu se întruneşte numărul minim prevăzut la alin. (1),
necesar constituirii de consilii separate pentru ofiţeri şi pentru maiştri militari şi subofiţeri,
se constituie un singur consiliu de onoare. În această situaţie, atunci când Consiliul de
onoare analizează abaterile săvârşite de maiştri militari sau subofiţeri, în compunerea
acestuia vor intra 1—2 maiştri militari şi, respectiv, subofiţeri.
(3) Dacă nici în acest mod efectivul existent nu permite constituirea Consiliului de
onoare, precum şi în cazul când nu se poate constitui consiliul din cadre cu grad cel puţin
egal cu al celui care urmează a fi analizat, cadrele respective vor fi chemate în faţa
Consiliului de onoare de la eşalonul superior.
Art. 104. — Cadrele militare care săvârşesc abateri pe timpul cât sunt detaşate în
afara Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru a executa misiuni ori pentru a urma o
formă de perfecţionare a pregătirii, precum şi pe timpul detaşării la alte unităţi militare
pentru a îndeplini misiuni, vor fi chemate (se pot adresa) în faţa Consiliului de onoare al
unităţii din care fac parte.
Art. 105. — (1) În afara Consiliilor de onoare prevăzute la art. 102 din prezentul
ordin, dacă sunt informaţii concludente că un general sau ofiţer cu funcţie de conducere a
compromis onoarea şi demnitatea de militar, se numeşte prin ordin, pentru fiecare caz în
parte, un consiliu de onoare, astfel:
a) la Ministerul Administraţiei şi Internelor - prin ordin al secretarului de stat, şef al
Departamentului ordine şi siguranţă publică pentru generali, amirali şi ceilalţi ofiţeri cu
funcţii de conducere a căror numire este de competenţa ministrului administraţiei şi
internelor;
b) la nivelul comandamentelor de armă (similare) - prin ordin al secretarului de stat -
pentru cadrele a căror numire în funcţie intră în competenţa acestuia.
(2) Aceste Consilii de onoare se constituie din 3 generali, respectiv ofiţeri, cel puţin
egali în grad şi funcţie cu cel în cauză.
Art. 106. — (1) Membrii Consiliilor de onoare se aleg pentru o perioadă de 2 ani, în
principiu în luna ianuarie, iar la instituţiile militare de învăţământ în prima lună după
începerea anului de învăţământ.
(2) În compunerea fiecărui consiliu de onoare se aleg 3 membri titulari şi 1-2
supleanţi, din rândul:
24
 a) ofiţerilor, pentru Consiliul de onoare al acestora (de regulă, cel puţin 2 membri
titulari şi un membru supleant trebuie să fie ofiţeri cu grade superioare);
b) ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor, pentru Consiliul de onoare al maiştrilor
militari şi subofiţerilor (de regulă, cel puţin 2 membri titulari şi un membru supleant trebuie
să fie ofiţeri);
c) ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pentru Consiliile de onoare prevăzute la
art. 103 alin. (2) din prezentul ordin (de regulă, 1-2 membri vor fi maiştri militari sau
subofiţeri).
Art. 107. — (1) Cadrele militare care se propun pentru a fi alese în Consiliile de
onoare trebuie să se distingă prin conduită ireproşabilă, principialitate, experienţă de viaţă,
să se bucure de prestigiu, autoritate morală şi profesională şi să aibă o vechime de cel
puţin 2 ani în unitatea respectivă.
(2) Condiţia de vechime în unitate prevăzută la alin. (1), nu se va cere la
constituirea Consiliilor de onoare ale ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor studenţi şi
cursanţi din instituţiile militare de învăţământ.
(3) Nu pot fi propuşi pentru a fi aleşi în Consiliile de onoare comandanţii unităţilor în
care acestea se constituie, precum şi ofiţerii cu cercetarea penală specială.
Art. 108. — (1) Membrii Consiliilor de onoare se aleg în adunări ale cadrelor
militare, la care participă şi comandantul unităţii.
(2) La adunările în care se aleg membrii Consiliilor de onoare ale ofiţerilor participă
numai ofiţerii, iar la cele în care se aleg Consiliile de onoare ale maiştrilor militari şi
subofiţerilor participă cadrele militare cu astfel de grade, precum şi un număr de ofiţeri, ca
invitaţi, stabiliţi de comandant. La adunările la care se alege un singur consiliu participă
toate cadrele militare din unitate.
(3) Adunările sunt valabile numai dacă la acestea iau parte cel puţin 2/3 din numărul
cadrelor militare pentru care se alege Consiliul de onoare.
(4) Adunările cadrelor militare pentru alegerea membrilor Consiliilor de onoare se
desfăşoară astfel:
a) comandantul unităţii deschide adunarea şi comunică scopul pentru care a fost
convocată; se alege apoi, prin vot deschis, un prezidiu format din 3-5 membri, propuşi
dintre participanţi, care să conducă lucrările adunării. Unul din membrii acestuia va redacta
şi procesul-verbal. Comandantul nu va face parte din prezidiu;
b) adunarea cadrelor stabileşte, prin vot deschis, numărul membrilor supleanţi;
c) participanţii la adunare fac propuneri de candidaţi pentru membrii titulari şi,
separat, pentru membrii supleanţi; candidaturile propuse se supun, pe rând, discuţiei
adunării. În cazul când sunt obiecţii asupra unei propuneri, participanţii hotărăsc prin vot
deschis, cu majoritate simplă, dacă cel propus se trece sau nu pe lista de candidaţi;
d) se alege, prin vot deschis, o comisie pentru numărarea voturilor, formată din 3-5
membri (din care, unul este ales preşedinte) dintre participanţii care nu figurează pe lista
de candidaţi ;
e) se trece la alegerea, prin vot secret a membrilor titulari şi supleanţi ai Consiliului
de onoare. Pentru a fi declarat ales, candidatul propus trebuie să întrunească majoritatea
simplă a voturilor exprimate;
f) rezultatul alegerilor se consemnează într-un proces-verbal care este citit, în faţa
adunării, de către preşedintele comisiei de numărare a voturilor.
(5) Preşedintele Consiliului de onoare este, de drept, cel mai mare în grad, iar la
grad egal, cel mai mare în funcţie dintre membrii titulari ai consiliului.
Art. 109. — Pe locurile de membri titulari, devenite vacante, vor fi numite de către
preşedintele Consiliului de onoare cadre militare din rândul membrilor supleanţi, iar în locul
acestora vor fi aleşi alţi membri.
Art. 110. — Membrii Consiliilor de onoare, care comit fapte incompatibile cu
calitatea ce o au, vor fi înlocuiţi cu alte cadre alese potrivit prevederilor art. 108 în termen
de cel mult 15 zile lucrătoare de la constatarea faptelor şi, în raport cu natura şi gravitatea
acestora, pot fi chemaţi în faţa Consiliului de onoare.
25
 CAPITOLUL III
Funcţionarea Consiliilor de onoare

Art. 111. — Preşedintele Consiliului de onoare iniţiază demersurile necesare

cercetării faptelor ce se supun analizei Consiliului de onoare, astfel:
a) la ordinul comandantului unităţii pe lângă care funcţionează consiliul, respectiv al
unuia din comandanţii care au dreptul să numească Consiliul de onoare, prevăzuţi la art.
105, când constată personal că se impune acest lucru sau în urma unei sesizări pentru
care există un minimum de dovezi; sesizările anonime sau cele în care nu sunt trecute
datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează;
b) la aprecierea sa, când află, pe orice cale, despre săvârşirea unor abateri de
natura celor prevăzute la art. 100 din prezentul ordin şi există un minimum de dovezi în
acest sens. În acest caz va raporta comandantului despre demersul întreprins;
c) la cererea cadrelor care se consideră lezate în onoarea şi demnitatea lor potrivit
prevederilor de la art. 101 din prezentul ordin.
Art. 112. — (1) Preşedintele Consiliului de onoare numeşte pe unul din membrii
consiliului ca raportor. Acesta efectuează investigaţii, fiind ajutat de ofiţerul cu cercetarea
penală specială. În termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data numirii, pe baza
rezultatelor investigaţiilor, raportorul întocmeşte dosarul cauzei.
(2) Raportorul îşi procură, pe cale oficială, probe sau copii de pe actele ce le
consideră că sunt necesare consiliului pentru a se putea pronunţa în cunoştinţă de cauză.
El are obligaţia de a asculta pe cel cercetat şi, dacă este cazul, pe cel (cei) care a (au)
formulat plângerea împotriva acestuia, precum şi persoanele care cunosc faptele imputate
celui în cauză, luându-se, cu ajutorul ofiţerului cu cercetarea penală specială, declaraţii
scrise.
(3)Raportorul, după ce s-a convins că are toate datele necesare unei analize
temeinice şi complete în Consiliul de onoare, sintetizează rezultatele cercetării într-un
raport, fără a-şi exprima părerea asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei ofiţerului, maistrului
militar sau subofiţerului în cauză.
(4) Raportul, împreună cu toate documentele probatorii (declaraţii, certificate,
adeverinţe, chitanţe etc), se constituie într-un dosar, care se înregistrează şi se prezintă
preşedintelui Consiliului de onoare.
(5) În cazul în care preşedintele Consiliului de onoare consideră că rezultatul
cercetărilor nu este edificator, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la prezentarea
dosarului, poate chema pe cel cercetat, precum şi pe cei care pot da relaţii asupra
abaterilor săvârşite de cel în cauză, pentru completarea dosarului.
(6) Dacă pe timpul cercetării se constată participarea cu vinovăţie la săvârşirea
faptei şi a altor cadre militare din unitate, raportorul, cu acordul preşedintelui Consiliului de
onoare, va completa dosarul cauzei în mod corespunzător, termenul de întocmire a
acestuia prelungindu-se cu cel mult 5 zile lucrătoare.
Art. 113. — (1) Cauza se analizează de către membrii titulari ai Consiliului de
onoare. Aceştia nu pot fi dintre subordonaţii celui în cauză şi nici mai mici în grad ca el.
(2) Cadrul militar chemat în faţa Consiliului de onoare are dreptul să ceară
recuzarea a 1-2 membri din compunerea consiliului. De asemenea, oricare membru al
Consiliului de onoare are dreptul să declare că se abţine de a participa la şedinţa
consiliului pentru un anumit caz.
(3) Cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere se face în scris, în termen de 24
de ore de la luarea la cunoştinţă a conţinutului dosarului şi trebuie să fie temeinic
argumentată.
(4) Consiliul de onoare va stabili dacă cererea de recuzare ori declaraţia de abţinere
este sau nu întemeiată, iar hotărârea luată va fi consemnată într-un proces-verbal care se
introduce în dosarul cauzei.
26
 (5) Membrii titulari, aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1), precum şi membrii titulari
care nu pot participa la şedinţa de analiză din motive temeinice (misiuni, concedii,
recuzări, abţineri etc.) vor fi înlocuiţi de către preşedintele Consiliului de onoare cu membrii
supleanţi, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data şedinţei.
(6) În cazul când nici membrii supleanţi nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi titulari,
cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data şedinţei, se procedează la alegerea, prin vot
deschis, a altor membri titulari ai consiliului, numai pentru şedinţa respectivă.
Art. 114. — Şedinţa Consiliului de onoare se ţine în cel mult 10 zile lucrătoare de la
definitivarea cercetării dosarului cauzei, timp în care dosarul va fi studiat de membrii
consiliului. Pe timpul studierii dosarului, precum şi în vederea pregătirii desfăşurării
şedinţei, aceştia pot solicita consilierilor juridici asistenţă juridică. Data şi ora începerii
şedinţei se stabilesc de preşedintele consiliului, cu aprobarea comandantului unităţii.
Art. 115. — (1) Conţinutul integral al dosarului se aduce la cunoştinţa celui chemat
în faţa Consiliului de onoare de către preşedintele acestuia, pe bază de semnătură, cu cel
puţin 5 zile înainte de data când urmează să aibă loc şedinţa.
(2) Pentru apărarea sa, cel în cauză are dreptul să ceară, în scris, înainte de
şedinţă, prin preşedintele Consiliului de onoare, aducerea unor documente şi informaţii
suplimentare sau a unor martori. Preşedintele, după consultarea membrilor Consiliului de
onoare, poate admite sau respinge cererea celui în cauză, comunicând acestuia hotărârea
luată şi motivele pe care se întemeiază. Cadrul militar chemat în faţa consiliului, dacă nu i
s-a admis cererea, are dreptul să o repete şi în şedinţa Consiliului de onoare. În raport cu
noile argumente aduse, Consiliul de onoare, prin vot deschis, poate accepta sau respinge
cererea.
(3) Martorii, cadre militare şi personal contractual, audiaţi pe timpul cercetării şi
propuşi de raportor să dea declaraţii verbale în faţa consiliului, vor fi încunoştinţaţi, în timp
util, asupra datei şi locului şedinţei, prezenţa acestora fiind obligatorie.
Art. 116. — Prezenţa cadrului militar chemat în faţa Consiliului de onoare este
obligatorie. Atunci când se constată absenţa justificată a celui în cauză (este spitalizat,
scutit medical, are un deces în familie etc.), şedinţa se poate amâna cu cel mult 3 zile
lucrătoare de la data încetării situaţiei pentru care cel în cauză a absentat justificat, iar în
caz de absenţă nejustificată, şedinţa Consiliului de onoare se va desfăşura în lipsa celui
chemat, specificându-se această situaţie în procesul-verbal al şedinţei.
Art 117. — (1) Pentru asigurarea efectului preventiv şi educativ al activităţii
Consiliilor de onoare, la şedinţele acestora asistă toate cadrele militare prezente în
unitatea respectivă, care sunt cel puţin egale în grad cu cel cercetat, mai puţin martorii,
care se introduc, pe rând, în sală şi rămân numai după ce au fost audiaţi, dacă îndeplinesc
condiţiile de a asista la dezbateri.
(2) Membrii Consiliului de onoare care se abţin sau sunt recuzaţi pot asista la
şedinţă, dar nu au dreptul să pună întrebări sau să influenţeze în vreun fel hotărârea
Consiliului de onoare.
(3) Cadrele militare care asistă la şedinţa Consiliului de onoare, pot pune întrebări
sau pot să-şi spună părerea cu privire la faptă şi cel cercetat.
Art. 118. — Membrii Consiliului de onoare nu depun jurământ. La începutul
şedinţei, preşedintele Consiliului de onoare le va atrage însă atenţia să-şi dea votul fără
patimă şi prejudecăţi, îndeplinindu-şi datoria de conştiinţă ca păstrători ai onoarei şi
demnităţii militare. În numele aceloraşi valori morale, înainte de a fi audiaţi, martorilor li se
va cere să spună numai adevărul şi să nu ascundă nimic din ceea ce cunosc.
Art. 119. — (1) Şedinţa propriu-zisă a Consiliului de onoare începe cu expunerea
raportorului. În continuare, se dă cuvântul celui în cauză pentru a-şi prezenta faptele,
precum şi eventualele probe pregătite în apărare.
(2) Se trece la interogarea celui cercetat, apoi la audierea martorilor, întrebările
adresate acestora se pun numai de către membrii consiliului prin/sau cu acordul
preşedintelui acestuia. În acelaşi mod cel interogat poate cere lămuriri martorilor.

27
 (3) Dacă în şedinţa de analiză rezultă necesitatea completării dosarului cu noi
probe, Consiliul de onoare poate amâna analiza pentru o altă şedinţă, amânare care se
face o singură dată pentru cel mult 10 zile lucrătoare.
(4) Preşedintele declară dezbaterile încheiate, iar membrii Consiliului de onoare
care au analizat cazul se retrag pentru deliberare şi adoptarea hotărârii.
(5) În luarea hotărârii, Consiliul de onoare va avea în vedere caracterul şi gravitatea
abaterii, împrejurările în care a fost săvârşită, comportarea anterioară a celui în cauză şi
experienţa de viaţă a acestuia.
(6) Consiliul de onoare ia hotărârea în felul următor: fiecare membru, începând cu
cel mai mic în grad, iar la grade egale cu cel mai nou în grad, propune una din hotărârile
prevăzute la art. 120 din prezentul ordin, adoptându-se hotărârea propusă de majoritatea
membrilor consiliului.
(7) Hotărârea va conţine descrierea pe scurt a abaterii săvârşite, concluziile
rezultate, propunerea fiecărui membru al consiliului şi decizia luată.
(8) Hotărârea se semnează de către toţi membrii consiliului care au analizat cauza.
(9) După adoptare, hotărârea va fi adusă imediat la cunoştinţa celui analizat, sub
semnătură, de către preşedintele Consiliului de onoare, în prezenţa asistenţei.
(10) Modul de desfăşurare a şedinţei Consiliului de onoare, precum şi hotărârea
adoptată sunt consemnate în procesul-verbal al şedinţei, de unul din membrii Consiliului
de onoare.

CAPITOLUL IV
Hotărârea Consiliilor de onoare

Art. 120. — Consiliile de onoare pot hotărî:

a) declararea nevinovăţiei ofiţerului, maistrului militar sau subofiţerului;
b) declararea vinovăţiei celui chemat în faţa consiliului;
c) trimiterea ofiţerului, maistrului militar sau subofiţerului în cauză la Consiliul de
judecată, când faptele săvârşite sunt de natura sau gravitatea celor ce intră în
competenţa acestuia, potrivit dispoziţiilor care reglementează activitatea Consiliilor de
judecată.
Art. 121. — Hotărârea adoptată, împreună cu procesul-verbal al şedinţei şi
documentele rezultate în urma cercetării, constituie dosarul cauzei, care se prezintă
imediat comandantului unităţii pe lângă care funcţionează Consiliul de onoare, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 103 alin. (2) şi (3) din prezentul ordin, când dosarul se prezintă
comandantului unităţii din care face parte cel în cauză.
Art. 122. — Hotărârea Consiliului de onoare poate fi infirmată în scris de către
comandantul unităţii, atât din proprie iniţiativă, cât şi la cererea celui în cauză, în termen
de 3 zile lucrătoare de la data pronunţării ei, numai dacă se constată că au fost încălcate
prevederile de procedură cuprinse în prezentul titlu. În această situaţie, cauza se
reanalizează de către Consiliul de onoare, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la
pronunţare, hotărârea adoptată fiind definitivă.
Art. 123. — (1) Când hotărârea Consiliului de onoare a rămas definitivă,
comandantul unităţii va proceda astfel:
a) în cazul adoptării hotărârii prevăzute la art. 120 lit. a) din prezentul ordin, va
ordona ofiţerului cu atribuţii pe linie de resurse umane să facă menţiunea corespunzătoare
în dosarul personal;
b) în cazul adoptării hotărârii de la art. 120 lit. b), va aplica sau va propune aplicarea
unei sancţiuni prevăzute de Regulamentul disciplinei militare în raport cu gravitatea faptei
şi competenţele stabilite prin regulament;
c) în cazul adoptării hotărârii de la art. 120 lit. c), în termen de cel mult 5 zile
lucrătoare de la rămânerea definitivă a hotărârii, după caz, va numi Consiliul de judecată,
încredinţându-i dosarul, ori va înainta ierarhic, comandantului eşalonului la care se va
28
constitui Consiliul de judecată, un raport în care menţionează şi punctul său de vedere
motivat, anexând dosarul cauzei. În această din urmă situaţie, comandanţii eşaloanelor
superioare vor dispune, după caz, constituirea Consiliului de judecată, fiind obligaţi să
înmâneze preşedintelui Consiliului de judecată, documentele, în termen de cel mult 3 zile
lucrătoare de la primirea lor, consemnându-şi opinia în raport.
(2) După adoptarea uneia din hotărârile prevăzute la art. 120 alin. (1) lit. a) şi b),
dosarul cauzei va fi introdus în dosarul personal al celui cercetat de Consiliul de onoare.

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii

Art. 124. — Când pe parcursul cercetării unui caz rezultă implicarea unor cadre
militare din afara unităţii, preşedintele Consiliului de onoare raportează situaţia
comandantului unităţii, care este obligat să sesizeze, în acest sens, pe comandanţii
unităţilor militare din care fac parte cadrele respective. Aceştia pot supune cazurile analizei
Consiliilor de onoare din unităţile lor, dacă apreciază că se impune această măsură.
Art. 125. — În situaţia adoptării hotărârii prevăzute la art. 120 lit. a) din prezentul
ordin, dosarul cauzei se clasează în arhiva unităţii, iar o copie a hotărârii Consiliului de
onoare se introduce în dosarul personal al celui analizat.
Art. 126. — Faptele prevăzute la art. 100 din prezentul ordin, sesizate după 6 luni
de la săvârşirea lor, nu mai fac obiectul analizării în Consiliul de onoare.
Art. 127. — (1) În termen de cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentului ordin, în toate unităţile se vor alege Consilii de onoare în baza prevederilor
acestuia.
(2) Până la alegerea noilor Consilii de onoare activitatea se va desfăşura de către
vechile consilii în baza prevederilor Regulamentului nr. 512 din 26.10.1995 privind
organizarea şi funcţionarea Consiliilor de onoare.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi pentru cauzele aflate în analiza Consiliilor de
onoare la data intrării în vigoare a prezentului ordin.
Art. 128. – Prevederile R.G. – 3 (Regulamentul disciplinei militare), ediţia 2000, se
aplică militarilor din Ministerului Administraţiei şi Internelor şi completează prezentul titlu în
mod corespunzător.
Art. 129. – (1) Drepturile comandanţilor (şefilor) de a acorda recompense cadrelor
militare şi studenţilor/elevilor militari sunt prevăzute în anexa nr. 6 din prezentul ordin.
(2) Drepturile comandanţilor (şefilor) de a aplica sancţiuni disciplinare cadrelor
militare şi studenţilor/elevilor militari sunt prevăzute în anexa nr. 7 din prezentul ordin.

TITLUL V
DISPOZIŢII FINALE

Art. 130. — (1) Prezentul ordin intră în vigoare la data de ___________.

(2) Nerespectarea termenelor şi a prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea
disciplinară, materială sau penală, în condiţiile legii.
Art. 131. – Fiecare unitate are obligaţia să ţină evidenţa recompenselor acordate şi
a sancţiunilor aplicate personalului, potrivit competenţei.
Art. 132. – Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 133. – (1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor nr. 350 din 22.11.2002 privind disciplina şi deontologia
profesională a poliţiştilor, se abrogă.

29
 (2) Cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, Regulamentul nr. 754 din
22.04.1998 privind organizarea şi funcţionarea Consiliilor de judecată, precum şi
Regulamentul nr. 512 din 26.10.1995 privind organizarea şi funcţionarea Consiliilor de
onoare, se abrogă.

MINISTRU DE STAT,
MINISTRUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

MARIAN FLORIAN SĂNIUŢĂ

30
 Anexa nr. 1
CATEGORIILE DE RECOMPENSE CE POT FI ACORDATE POLIŢIŞTILOR
ŞI COMPETENŢELE PERSOANELOR CU FUNCŢII DE CONDUCERE CARE LE ACORDĂ

avansarea în gradul profesional

gradului profesional, numelui şi
înmânarea de arme albe sau de

înscrierea pe placa de onoare a

diplome de merit sau distincţii
însemne onorifice (ecusoane,
premii în bani sau obiecte

conferirea unor ordine şi

conferirea unor decoraţii

foc cu înscrisuri gravate
ridicarea unei sancţiuni

titluri de onoare3
mulţumiri scrise
disciplinare 2

insigne etc.)

prenumelui
FUNCŢIA CELUI CARE ACORDĂ

felicitări

următor
medalii
RECOMPENSE

Ministrul administraţiei şi internelor da da da da da da da da da da da

Secretarii de stat pentru unităţile cărora le
da da da da p da p p p p p
coordonează activitatea
Secretarul general pentru unităţile cărora le
da da da da p da p p p p p
coordonează activitatea
Aparatul central
al Ministerului Administraţiei şi Internelor
Director general da da da da p da p p p - p
Director (similar) da da da da p da p p p - p
Adjunct director general, director (similar) da da da p p p p p p - p
Şef serviciu da da da p p p p p p - p
Unităţile subordonate aparatului central
al Ministerului Administraţiei şi Internelor
Şef unitate da da da da p p p p p - p
Adjunct şef unitate p p da p p p p p p - p
Ceilalţi poliţişti cu funcţii de conducere p p da p p p p p p - p

2
Conform normelor de competenţă (numai dacă a aplicat personal sancţiunea disciplinară).
3
Acordarea acestei recompense se face în condiţiile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 301/2002 privind instituirea şi decernarea unor titluri onorifice.
 Inspectoratul General al Poliţiei Române/
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române/similare
Inspector General da da da da da da p p p - da/p4
Prim adjunct şi adjunct al inspectorului general da da da p p p p p p - p
Director general da da da p p p p p p - p
Director (similar) da da da p p p p p p - p
Şef serviciu independent da da da p p p p p p - p
Şef serviciu da da da p p p p p p - p
Ceilalţi poliţişti cu funcţii de conducere p p da p p p p p p - p
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
Director general da da da da da da p p p - p
Prim adjuncţi şi adjuncţi ai directorului general da da da p p p p p p - p
Director da da da p p p p p p - p
Şef poliţie sector, comandant brigadă de poliţie da da da p p p p p p - p
Şef secţie poliţie da da da p p p p p p - p
Şef serviciu (sector) da da da p p p p p p - p
Ceilalţi poliţişti cu funcţii de conducere p p da p p p p p p - p
Inspectoratele judeţene de poliţie/
poliţie de frontieră/similare
Şef al inspectorului de poliţie da da da da da da p p p - p
Prim adjunct şi adjunct al inspectorului da da da p p p p p p - p
Şef poliţie municipiu da da da p p p p p p - p
Şef serviciu (secţie) da da da p p p p p p - p
Şef poliţie oraş da da da p p p p p p - p
Ceilalţi poliţişti cu funcţii de conducere p p da p p p p p p - p
Unităţile de învăţământ
Şeful unităţii de învăţământ da da da da da da p p da p p
Adjunctul şefului unităţii de învăţământ da da da p p p p p p p p
Şef catedră (instructor specialist III) da p da p p p p p p p p
Comandant batalion, detaşament (instructor I) da p da p p p p p p p p
Comandant de companie(instructor III) da p da p p p p p p p p
Comandant pluton (instructor IV) da p da p p p p p p p p
4
Conform competenţelor: agenţilor de poliţie le poate acorda recompensa (da), iar pentru ofiţerii de poliţie face propuneri (p).
 Anexa nr. 2

DREPTURILE ŞEFILOR DE A APLICA SANCŢIUNI DISCIPLINARE 1 POLIŢIŞTILOR

Diminuarea Amânarea Trecerea într-o

drepturilor promovării în grade funcţie
salariale pentru profesionale sau inferioară
funcţia îndeplinită funcţii superioare până la cel
FUNCŢIA CELUI CARE APLICĂ Mustrare Destituirea
cu 5-20%pe o pe o perioadă de 1- mult nivelul de
SANCŢIUNEA DISCIPLINARĂ scrisă din poliţie
perioadă de 1-3 3ani bază al
luni gradului
profesional
deţinut
Ministrul administraţiei şi internelor da da da da
Secretarii de stat pentru unităţile cărora le da da p p
coordonează activitatea
Secretarul general pentru unităţile cărora da da p p
le coordonează activitatea
Aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Internelor
Director general da da da/p 1 da/p2
Director (similar) da da da/p2 da/p2
Unităţile subordonate aparatului central al
Ministerului Administraţiei şi Internelor
Şef unitate da da p p
Inspectoratul General al Poliţiei Române/
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române/similare
Inspector general da da da/p2 da/p2
2
Director general da da/p p p
Director (similari) da da/p2 p p
Şef serviciu independent da p p p

1
Sancţiunile disciplinare privind diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni şi trecerea într-o funcţie inferioară până
la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut pot fi aplicate de către cei care au competenţa de numire a acestor categorii de personal.
2
„da/p” are următoarea semnificaţie: „da” pentru agenţi de poliţie şi „propune” pentru ofiţeri de poliţie.

NOTĂ: „p” înseamnă „propune” atât pentru agenţii cât şi pentru ofiţerii de poliţie;
„da” înseamnă „da” atât pentru agenţii cât şi pentru ofiţerii de poliţie.
 Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
Director general da da da/p2 da/p2
Şef poliţie sector da da/p2 p p
Şef secţie poliţie da p p p
Inspectoratele judeţene de poliţie/similare
Şef al inspectoratului de poliţie da da da/p2 da/p2
Şef poliţie municipiu da p p p
Şef secţie da p p p
Şef poliţie oraş da p p p
Inspectoratele judeţene de
poliţie de frontieră
Şef al inspectoratului de poliţie da da da/p2 da/p2
Şef sector poliţie de frontieră da p p p
Şef structură subordonată direct Inspectorului
General al Poliţiei de Frontieră Române care
da p p p
au în structură compartimente de resurse
umane
Unităţile de învăţământ
Şeful unităţii de învăţământ da da da/p2 da/p2
 Anexa nr. 2

DREPTURILE ŞEFILOR DE A APLICA SANCŢIUNI DISCIPLINARE POLIŢIŞTILOR

Diminuarea Amânarea Trecerea într-o

drepturilor promovării în grade funcţie
salariale pentru profesionale sau inferioară
funcţia îndeplinită funcţii superioare până la cel
FUNCŢIA CELUI CARE APLICĂ Mustrare Destituirea
cu 5-20%pe o pe o perioadă de 1- mult nivelul de
SANCŢIUNEA DISCIPLINARĂ scrisă din poliţie
perioadă de 1-3 3ani bază al
luni1 gradului
profesional
deţinut1
Ministrul administraţiei şi internelor da da da
Secretarii de stat pentru unităţile cărora le da p p
coordonează activitatea
Secretarul general pentru unităţile cărora da p p
le coordonează activitatea
Aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Internelor
Director general da da/p 2 da/p2
Director (similar) da da/p2 da/p2
Unităţile subordonate aparatului central al
Ministerului Administraţiei şi Internelor
Şef unitate da p p
Inspectoratul General al Poliţiei Române/
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române/similare
Inspector general da da/p2 da/p2
Director general da p p

1
Sancţiunile disciplinare privind diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni şi trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult
nivelul de bază al gradului profesional deţinut sunt aplicate de către cei care au competenţa de numire a acestor categorii de personal în conformitate cu prevederile Ordinului
ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, ministrului delegat pentru administraţia
publică, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.
2
„da/p” are următoarea semnificaţie: „da” pentru agenţi de poliţie şi „propune” pentru ofiţeri de poliţie.

NOTĂ: „p” înseamnă „propune” atât pentru agenţii cât şi pentru ofiţerii de poliţie;
„da” înseamnă „da” atât pentru agenţii cât şi pentru ofiţerii de poliţie.
Director (similari) da p p
Şef serviciu independent da p p
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
Director general da da/p2 da/p2
Şef poliţie sector da p p
Şef secţie poliţie da p p
Inspectoratele judeţene de poliţie/similare
Şef al inspectoratului de poliţie da da/p2 da/p2
Şef poliţie municipiu da p p
Şef secţie da p p
Şef poliţie oraş da p p
Inspectoratele judeţene de
poliţie de frontieră
Şef al inspectoratului de poliţie da da/p2 da/p2
Şef sector poliţie de frontieră da p p
Şef structură subordonată direct Inspectorului
General al Poliţiei de Frontieră Române care
da p p
au în structură compartimente de resurse
umane
Unităţile de învăţământ
Şeful unităţii de învăţământ da da/p2 da/p2
 Anexa nr. 3
ANTETUL UNITĂŢII

ACTUL ADMINISTRATIV
(ordinul/dispoziţia)
1
ŞEFULUI _____________________________

Nr. _______________ din _____________

În conformitate cu prevederile articolului (lor)2 _______ din3 _________________________

Cu data prezentului ordin/dispoziţii (data de __________________________________),
________________________________________________________________________________
(gradul profesional, numele, prenumele tatălui, prenumele)

din_____________________________________________________________________________
(unitatea)

este sancţionat cu _________________________________________________________________

(se trece sancţiunea disciplinară)

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
(în actul administrativ se consemnează în mod obligatoriu : descrierea faptei care constituie
abatere disciplinară, precizarea prevederilor care au fost încălcate de poliţist, motivele pentru care
au fost înlăturate apărările formulate de poliţist în timpul cercetării disciplinare prealabile şi în faţa
Consiliului de disciplină, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică, termenul
în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată. Se
pot adăuga şi alte date şi elemente.)

____________________________________________

____________________________________________
(se consemnează funcţia emitentului, gradul profesional, numele, prenumele)

1
se va trece, în raport de situaţie, funcţia emitentului;
2
conform încadrării juridice;
3
se trece titulatura completă a actului normativ;
 Anexa nr. 4

ANTETUL UNITĂŢII

Domnului/doamnei
___________________________________________________________
_______________________________________________________________
(gradul profesional, numele, prenumele tatălui, prenumele, funcţia în cadrul unităţii/formaţiunii, adresa )

Vă facem cunoscut că urmare a comiterii abaterii disciplinare ce a constat în

____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________,
în temeiul art. ____ lit. ____ din Ordinul nr. ______ din ____________ privind
regimul disciplinar al personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor (şi în
baza concluziilor cuprinse în încheierea Consiliului de disciplină la data de
________________) 1 dispun prin 2 ______________ sancţionarea dumneavoastră cu
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

Cu drept de contestare în termen de 5 zile.

ŞEFUL 3 UNITĂŢII,

1
se înscrie numai dacă cazul poliţistului a fost analizat de Consiliu de disciplină;
2
se înscrie numărul ordinului sau dispoziţiei prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;
3
se va trece, în raport de situaţie, funcţia emitentului.
 Anexa nr. 5
ANTETUL UNITĂŢII

DISPOZIŢIA/ORDINUL

ŞEFULUI 1 _____________________________

Nr. _______________ din _____________

Privind contestaţia dl. _________________________________________________

(gradul profesional, numele, prenumele tatălui, prenumele, funcţia în cadrul unităţii/formaţiunii)

______________________________________________________________________________________________

împotriva Dispoziţiei nr. ________emisă de ________________________________

(gradul profesional, numele, prenumele, funcţia în cadrul unităţii/formaţiuni)

____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
__________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
(se consemnează datele prevăzute la art. 63 alin. 1 şi 2 din ordin)

1
se va trece, în raport de situaţie, funcţia emitentului
În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu
modificările şi completările ulterioare şi al art. 62 alin. (5) din Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor nr. ______ din ____________ privind regimul disciplinar
al personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor

DECID
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
(se consemnează decizia şefului )

ŞEFUL 2 UNITĂŢII,

2
idem 1
 Anexa nr. 6
DREPTURILE COMANDANŢILOR ( ŞEFILOR) DE A ACORDA RECOMPENSE

a) Pentru cadrele militare în activitate

onoare a numelui şefilor

Ridicarea unei sancţiuni

Conferirea de decoraţii
albe sau de foc gravate

Conferirea de titluri de
Înscrierea pe placa de
Diplome sau distincţii
Recompensa

Acordarea de arme
Premii în bani sau

însemne onorifice

Citarea prin ordin

Înaintarea în grad
înaintea expirării
aplicate anterior

Mulţumiri scrise

de promoţie

stagiului
Felicitări

obiecte

onoare
Funcţia

Ministrul Da Da Da Da Da Da Da Da P Da Da P
administraţiei şi
internelor
Secretar de stat Da Da Da Da Da Da Da Da P - - P
Comandant de armă 2 Da3
Da Da Da Da Da Da Da Da P Da P
P4
Adjunct al
comandantului de Da Da Da Da P Da Da P P P2 P P
armă (similar)
Comandant de mare
Da Da Da Da P Da Da P P P2 P P
unitate (similar)
Comandant de
Da Da Da Da P Da Da P P P1 P P5
unitate (similar)
Comandant de
companie / Da Da Da P - - P - - - - -
detaşament (similar)
Comandant de
Da Da Da - - - P - - - - -
pluton (similar)

1
Comandanţii instituţiilor militare de învăţământ.
2
Comandanţii care au în subordine instituţii militare de învăţământ.
3
Numai pentru subofiţeri şi maiştri militari.
4
Numai pentru ofiţeri.
5
Conform normelor de competenţă.

1
 b) Pentru studenţii/elevii militari

Premii în bani sau obiecte

onoare a numelui şefilor

Ridicarea unei sancţiuni
Recompensa

Conferirea de decoraţii

Înscrierea pe placa de

Conferirea de titluri de
Scrisori de mulţumire
Diplome sau distincţii
Fotografierea lângă

însemne onorifice

Înaintarea în grad
Citarea prin ordin
Permisii de merit

drapelul de luptă
aplicate anterior

de promoţie
desfăşurat
Mulţumiri

Felicitări

onoare
Funcţia

Ministrul
Da –
administraţiei şi Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da
10 zile
internelor
Secretar de stat Da –
Da Da Da Da Da Da Da Da P Da Da Da Da
8 zile
Comandant de armă Da – Da
Da Da Da Da Da Da Da Da P Da Da Da
7 zile
Adjunct al
Da -
comandantului de Da Da Da Da Da Da Da Da P Da P - P
6 zile
armă (similar)
Comandant de
Da -
unitate/ mare unitate Da Da Da Da Da Da Da Da P Da P Da P
5 zile
(similar)
Comandant de
batalion Da Da Da P P P P P P - P - Pr -
(studenţi/elevi)
Comandant de
companie / Da Da Da P P P P P P - P - - -
detaşament (similar)
Comandant de pluton
Da Da Da P - - - - - - P - - -
(similar)
Comandant de grupă
Da Da Da - - - - - - - - - -
(similar)

2
c) Pentru cadrele militare în rezervă/retragere

Conferirea de decoraţii

Conferirea de titluri de
Recompensa

Premii în bani sau

Înaintarea în grad
Felicitări

obiecte

onoare
Funcţia

Ministrul administraţiei şi internelor Da Da P P Da

Secretar de stat Da Da P P
Comandant de armă Da Da P P P
Adjunct al comandantului de armă (similar) Da Da P P P
Comandant de mare unitate (similar) Da P - - -
Comandant de unitate (similar) Da P - - -

3
 Anexa nr. 7

DREPTURILE COMANDANŢILOR (ŞEFILOR) DE A APLICA

SANCŢIUNI DISCIPLINARE

a) Cadrelor militare

Mustrare scrisă

Retrogradarea 1
gradul următor
Sancţiunea

Consemnare
Avertisment

înaintării în
Amânarea 1

din funcţie
Funcţia

Ministrul administraţiei şi internelor Da Da Da - 10 zile Da Da

Secretar de stat Da Da Da – 9 zile - Da
Comandant de armă Da Da Da - 9 zile Da2 Da
Adjunct al comandantului de armă (similar) Da Da Da - 8 zile - Da
Comandant de mare unitate (similar) Da Da Da - 7 zile Da2 P2
Comandant de unitate (similar) Da Da Da - 3 zile Da2 P2
Comandant de companie / detaşament
Da Da Da - 1 zi - -
(similar)
Comandant de pluton (similar) Da P P - -

1
Numai la propunerea Consiliilor de onoare/judecată.
2
Conform nomelor de competenţă.

NOTĂ: „p” înseamnă „propune”;

„da” înseamnă „da”.
b) Studenţilor / elevilor militari

Retrogradare în
Mustrare scrisă
Sancţiunea

Retrogradarea
Consemnare
Avertisment

din funcţie
grad
Funcţia

Ministrul administraţiei şi internelor Da Da Da - 20 zile Da Da

Secretar de stat Da Da Da - 15 zile Da Da
Comandant de armă Da Da Da - 13 zile Da Da
Adjunct al comandantului de armă (similar) Da Da Da - 10 zile Da Da
Comandant de unitate/ mare unitate (similar) Da Da Da - 9 zile Da Da
Comandant de batalion (studenţi/elevi)
Da Da Da - 5 zile Da Da
(similar)
Comandant de companie / detaşament
Da Da Da - 3 zile P P
(similar)
Comandant de pluton (similar) Da Da Da - 2 zile - -
Comandant de grupă Da P P - -