H

haploid, hemofilia, hemolimfa, heterozisul, hibridarea, hibrizi, hidromelul, HMF, himenoptere, hipermanganat, hipocloritul de sodiu, homeostazie, hrănitoare de urdiniş tip Alexander tip Doolittle Hrana medicamentoasă energetică energo-proteică r Bărbul r HP r Skler provizii de calitate completarea stimularea r Mariontiu r lapte depistarea manei de toamn-primăv în natur Haploid Adjectiv atribuit unui individ care nu conţine decât un singur element al fiecărei perechi de cromozomi, spre deosebire de indivizii numiţi diploizi ce conţin câte două exemplare de cromozomi pereche. în stupi stimul de atracţie cu miere în pungi în pasta în faguri desc fg stimul mecanică cu zahăr cubic sir fg şerbet candi sir hr tip Miller-Sibenthal exterioare tip Jordan

Hemolimfa "Sângele" albinei are rolul de transportare a alimentelor şi reziduurilor. Nu are rol respirator.

Heterozisul Prin heterozis sau hibridare se înţelege împerecherea liniilor sau tulpinilor de albine ameliorate, obţinute în prealabil prin metoda consangvinizării, scopul fiind obţinerea avantajelor de ordin economic. Ca urmare a heterozisului, la albine apar atât însuşiri bune cât şi nedorite, între care pe primul loc se află tendinţa de roire (urmare a unei vitalităţi sporite). În generaţiile următoare tendinţa de roire poate ceda făcând loc caracterelor dorite de apicultor.

Hibridarea

Este un fenomen complementar contrar depresiei consanguine, produşii rezultaţi prin încrucişare având o vitalitate sporită, câştigând o însuşire suplimentară: heterozisul sau puterea hibridă. Sub aspectul rezultatelor heterozisul măreşte vitalitatea generală, vigoarea, dezvoltarea şi productivitatea. Cu cât celulele sexuale sunt mai diferite din punct de vedere ereditar, cu atât este mai mare vitalitatea noului organism. Înmulţind albinele în cadrul unei linii ameliorate, vitalitatea produşilor scade, în schimb conservatorismul ereditar creşte şi invers. Un caracter se transmite în descendenţă mai cu putere de către mamă, iar alt caracter de către tată, neexistând în această privinţă o egalitate aritmetică. Vitalitatea coloniei doică crescătoare se va reflecta în calitatea hranei date larvelor, fapt ce se va răsfrânge ulterior asupra productivităţii materialului biologic produs. Hrana cuprinsă în ouă şi cea dată de larvele crescătoare îşi exercită deci influenţa incontestabilă la lucrările de selecţie, hibridare şi încrucişare. Cu toate acestea transmiterea caracterelor ereditare nu se realizează niciodată în întregime.

Hrana familiilor de albine se compune din 3 elemente de bază: 1. apă. fermenţi selecţionaţi şi unele substanţe minerale pe bază de azot. bondarii etc. . Hidromelul Este un vin obţinut din miere. furnicile.). Hipermanganat Substanţă ce poate fi folosita la curatirea petelor de diaree de pe faguri. 2. Apa folosită la prepararea hidromelului nu trebuie să fie văroasă. Culoarea mierii imprimă hidromelului culoarea dominantă. Hidroximetilfulfurol (HMF) Substanţă care se formează în miere prin degradarea fructozei în mediul acid generat de fermentarea sau îmbătrânirea mierii. apă. Albinele hrănesc matca numai cu lăptişor de matcă. perioadă după care se hrănesc singuri. imprimă particularităţi de miros şi de atracţie reciprocă. împreună cu substanţa de matcă. Mustul din miere trebuie iniţial sterilizat pentru a distruge bacteriile sau ciupercile ce produc fermentaţii acetice. Himenopterele Sunt insecte cu aripi membranoase ce fac parte din ordinul cu acelaşi nume (albinele. Homeostazie Tendinţa organismelor vii de a-şi menţine constant parametri biologici pentru a putea face faţă modificărilor din mediul exterior. feruginoasă sau sălcie (să nu aibă o duritate anormală). iar în primele 3-4 zile trântorii solicită hrană şi sunt hrăniţi de către albine.Hibrizii Descendenţii rezultaţi din încrucişarea dintre două rase. nectar. varietăţi sau specii de albine formează aşa zişii hibrizi. viespile. Hrana şi relaţiile dintre albine Schimburile de hrană care au loc între albine contribuie la mărirea coeziunii coloniei şi. folosindu-se numai fermenţii selecţionaţi.

Transmiterea informaţiei de către albinele culegătoare care au descoperit o nouă sursă de nectar se face prin dansul mobilizator. 9 părţi alcool pur). o lămâie la 4-5 litri sirop. o colonie consumă 10-12 kg provizii . fără a depăşi însă 50% . în cazul lipsei acesteia. cu ajutorul unei eprubete cu alcool. când nu avem altă soluţie se poate administra şi sirop de zahăr respectând următoarele puncte: • • • să fie administrat (în luna august) în porţii mari de 3-4 litri (2:1) daţi odată. albinele au intestinele pline cu reziduuri alimentare iar metabolismul lor nu mai este normal. pentru a se realiza 80% puiet căpăcit. Provizii de calitate Când hrana este de calitate inferioară pe timpul iernii. Apa are un important rol termoregulator în viaţa coloniei şi a puietului. pe timpul iernii. cele mai indicate hrăniri sunt cele făcute pe bază de miere. culesurile de nectar şi polen şi din hrănirile făcute de stupar (cu miere solidă sau diluată în concentraţie de 1:1 sau cu sirop de zahăr 2:1 în cantităţi mici pentru a nu se compromite calitatea mierii extrase la viitorul cules). eliminându-le din stup. glandele faringiene vor secreta mai puţin lăptişor iar larvele din această perioadă vor fi insuficient hrănite.pe care şi le asigură din rezervele rămase de la iernare. polen.3. sau. Întregul sistem glandular se va resimţi. să nu conţină înlocuitori de substanţe proteice (ca în cazul hrănirilor stimulente). . În această situaţie trebuie intervenit cu diverse hrăniri. scade sau creşte invers proporţional cu cantitatea de albină aflată în ghemul de iernare. marcată prin flocoane de dimensiuni diferite şi cu o densitate variabilă.excepţie făcând cazul în care zahărul se foloseşte pentru a înlocui mierea de mană. circular sau balansat. Stimularea trebuie întreruptă cu 2 săptămâni înaintea culesului de salcâm. 50% apă. cauzând pierderi însemnate şi nosemoză. În cazul în care va apare o reacţie de precipitare. Hrănirea de completare (de necesitate) Orice stimulare nu dă roade dacă nu s-a făcut mai întâi completarea proviziilor. Nectarul este materia primă din care se face mierea. activitatea coloniei presupunând o mare cheltuială de energie şi un consum sporit de hrană. În caz contrar viaţa albinelor de iarnă se scurtează cu 25%. şi se diluează cu alcool pur (50% miere. În cazul depistării mierii de mană se extrage mierea şi se fac hrăniri cu zahăr şi miere florală sau se deplasează stupina la culesurile târzii în vederea completării proviziilor de iernare. nici enzime. doicile lasă un număr de larve să moară. iar culegătoarele nu mai găsesc nectar şi polen proaspăt. Polenul . Principalul factor care depreciază calitatea albinei de iernare este acţiunea de prelucrare a siropului de zahăr dat pentru completarea rezervelor de hrană.numit şi pâinea albinelor . deoarece excesul acestora în hrana de iernare poate duce la îmbolnăviri (a se evita în special laptele praf). pe care acestea îl execută pe faguri. prelucrarea siropului de zahăr să fie făcută de albina de vară. înseamnă că în compoziţia mierii respective intră şi mierea de mană.întrucât mierea de zahăr nu conţine nici vitamine. într-o proporţie mai mică sau mai mare. Depistarea mierii de mană Mierea de mană lăsată peste iarnă. nici proteine şi uzează organismul albinelor. să fie acidulat cu acid acetic (oţet) 10 ml la litru. Mierea florală este de preferat celei din zahăr . Atunci când rezervele din stup sunt pe sfârşite. sau acid citric (zeamă de lămâie). Consumul unei albine. Se recomandă depistarea ei din timp. În cazul lipsei proviziilor suficiente şi de calitate. duce la supraîncărcarea intestinului posterior. Primăvara. Din această cauză. Într-o eprubetă se pune o mostră de miere luată de pe fagurii din cuib.ajută la formarea organismelor tinere şi la refacerea ţesuturilor uzate ale albinelor adulte. principalul produs al stupului.

frământate ca şi aluatul de pâine până la completa omogenizare). se pun în el 10 kg de zahăr tos şi 1.• fiecare litru de sirop să conţină polen proaspăt recoltat (câte o linguriţă cu polen.. coada calului. la 1 litru de sirop sau 1.5 kg pastă de miere cu zahăr pudră (o parte miere + 4 părţi zahăr pudră. Pentru a determina albinele să-i ocupe imediat este bine ca aceştia să fie stropiţi în prealabil cu sirop încălzit. măceş. coada şoricelului. pelin. în faguri Fagurii cu miere. legate cu tifon în 2-3 straturi. sunătoare. frecat cu apă călduţă). înainte de turnarea zahărului a fost aşezată o bucată de celofan sau material plastic. răsturnate peste 2 beţişoare ce stau de-a curmezişul ramelor. Pasta de miere cu zahăr pudră se poate face şi înainte de administrare cu condiţia ca zahărul pudră să fie foarte fin. în şerbet reţetă Se ia un vas. Dacă după răcirea siropului rămâne zahăr cristalizat pe fundul vasului înseamnă că trebuie să mărim cantitatea de apă sau ceai folosite pentru dizolvare. conţinând enzime. primăvara apa va fi din cea obişnuită căci albinele au acum mare nevoie de săruri minerale. izmă. se cântăreşte (tara). Hrănirea de necesitate se face primăvara şi toamna atunci când albinele nu mai au provizii suficiente de miere sau păstură. În cazul în care hrănirea de necesitate se face pe timpul iernii cu sirop acesta se plasează în borcane de sticlă. roiniţă. peste stup aşezându-se un magazin gol ce se umple cu talaş fin. muşeţel. tei. înseamnă că au consumat mierea şi e nevoie să intervenim imediat cu o turtă cu miere. frământându-se bine până la completa omogenizare.3 g acid acetic la litru. Dacă deasupra ramelor găsim albine multe.pe partea care se aplică deasupra ghemului de iernare). soc etc. înainte de a fi introduşi în cuib vor fi ţinuţi cel puţin 24 de ore într-o cameră bine încălzită. suprafaţa stupului fiind acoperită cu o foaie de carton gudronat care are tăiat locul rotund ce ocupă borcanul.150 l apă de ploaie sau râu. direct sub podişor (crestându-le în diagonală şi încrucişat . Cu miere Mierea este mai avantajoasă pentru albine. se vor administra chiar şi la o temperatură scăzută de 0 grade Celsius. Siropul de aprovizionare pentru toamnă-iarnă se face astfel: în apa clocotită se toarnă pe încetul zahărul amestecând mereu lichidul până la completa dizolvare. vitamine. acizi şi chiar proteine şi grăunciori de polen ce stau în suspensie. Se pune conţinutul pe foc domol şi se mestecă în continuu până când apa de surplus se evaporă rămânând greutatea iniţială (a vasului + 10 kg zahăr + . În sirop se adăuga şi 1/3 miere şi 0. după care se adaugă câte 3 kg miere la 10 litri sirop. făcându-se un amestec absolut uniform. Se cântăreşte din nou întreaga cantitate după care se adaugă apă până ce zahărul se umezeşte bine. Toamna apa folosită pentru prepararea siropului trebuie să fie de ploaie sau de râu. paste se poate scoate afară foarte uşor sub forma unei plăci şi va putea fi tăiată după preferinţe.5-2 kg sirop în 24 de ore pentru ca albinele să aibă timp să facă transformările necesare folosind fermenţii diastazici produşi de glandele faringiene şi toracice. Dacă în cutie. Cu zahăr în sirop Siropul de zahăr se prepară cu infuzii de ceaiuri (câte 4-5 g flori sau frunze uscate de cimbrişor. în pastă Se pun 4 părţi zahăr pudră într-un vas de tablă dreptunghiular peste care se toarnă uniform o parte de miere încălzită bine. Se aşează cutia într-o încăpere călduroasă şi peste 10-14 zile întreaga cantitate de zahăr a fost pătrunsă de miere. fără a depăşi cantitatea de 1. în pungi de plastic Pungile de plastic umplute cu miere cristalizată.

De asemenea. astfel ca albinele să nu depoziteze în faguri surplusul rezultat. În cazul nosemozei. Atunci când apar culesuri de întreţinere (250-300 g nectar pe zi) nu mai e nevoie să intervenim cu aceste hrăniri. Este preferabilă o astfel de hrănire naturistă. în porţii mici de 0. iar cele cu Mavrirol doar primăvara şi toamna. Un alt mod de preparare a şerbetului este folosirea termometrului industrial adâncit în masa lichidului la 2 cm. În plus. luându-se toate măsurile necesare în vederea prevenirii furtişagului. Atunci începem învârtitul puternic al amestecului cu un făcăleţ numai în aceeaşi direcţie. . Tratamentele cu Varachet se pot face după fiecare extracţie. mierea din faguri absorbind cu uşurinţă aceste mirosuri care rămân în ea şi după extracţie încât o fac improprie consumului. timol etc. suc de ceapă şi vitamine. Siropul se administrează numai seara. În cazul creşterii de mătci în hrana de stimulare este bine să adăugăm suc de morcov. trebuie să intervenim cu substanţe proteice şi ceaiuri cu sucuri de legume (suc de usturoi. Este timpul în care trebuie să-l turnăm în forme. În general hrănirea de stimulare se începe cu 50 de zile înaintea apariţiei marelui cules. În cazul în care puietul eclozionează toamna târziu. Pentru stimulare se recomandă: • • • • descăpăcirea fagurilor cu miere ce blochează cuibul (1-2 dm pătraţi din jumătatea inferioară). acid fenic. sau deplasarea stupinei la culesuri de întreţinere. hrăniri zilnice cu sirop (2:1). Dacă în zahărul candi se adaugă o proporţie de miere va fi cu atât mai bine. pe timpul culesului nu trebuie să se facă tratamente contra paraziţilor cu substanţe puternic volatile ca: naftalină. pastă. spre exemplu. stupii trataţi nu se mai transportă în pastoral (se ţin în carantină). Hrănirea de stimulare Stimulările timpurii de primăvară sau cele târzii de toamnă nu sunt indicate.. Hrănirea de stimulare se face cu miere. având grijă ca fagurii expuşi la acest fel de tratamente să fie schimbaţi în cel mai scurt timp. În cazul folosirii antibioticelor sau sulfamidelor.1. nu mai are de unde să-şi procure păstura necesară pentru formarea corpului gras. se vor lua măsuri ca orice tratament care se face să se termine cu cel puţin o lună înaintea culesului principal. hrănirea la 4-7 zile cu sirop pe bază de miere (2:1). Conţinutul se ia de pe foc şi se răstoarnă într-alt vas curat care se lasă nemişcat până ce vasul se răceşte ca să poată fi ţinut între mâini fără să frigă. după o prealabilă analiză pentru a şti cu precizie ce boală trebuie să tratăm. dată în porţii mici.15 l apă). iar mierea obţinută de la ei nu se mai comercializează. urmărind să atingă 117 grade Celsius. după încetarea zborului. etc. numai după ce s-a efectuat hrănirea de necesitate (în cazul lipsei proviziilor). până când din transparent începe să devină albicios opac. siropul nedepăşind 40 grade Celsius). Hrănirea medicamentoasă Se va face cu mare atenţie. puietul nu este viabil sau va muri în număr mare în primăvară. Stimularea de toamnă-primăvară Orice hrănire de stimulare (de primăvară sau toamnă) creează în stup o stare de euforie ce are ca efect extinderea puietului în cuib. Din această cauză. sirop.3 litri. pentru ca albinele să aibă timp să consume integral tratamentul medicamentos. hrănirile suplimentare fac ca mătcile ieşite să fie mai grele decât cele ieşite din coloniile nehrănite. sulf. Coloniile care primesc hrană suplimentară de stimulare cresc larve mai bine dezvoltate iar în cazul în care coloniile sunt crescătoare de mătci.

numai la o uşoară încălzire. Hrănirile de stimulare se aplică primăvara. aşezându-se pe o gratie Hannemann deasupra fiecărei familii. Reţeta Sklenar Se amestecă 1 parte zahăr pudră cu 1 parte polen proaspăt sau conservat. în funcţie de numărul fagurilor lăsaţi pentru iernare şi dă rezultate numai dacă mătcile sunt tinere. . Acest amestec se distribuie în părţi egale la 7 familii.la acestea rezultatele fiind mult mai evidente. direct deasupra cuibului. după care se amestecă bine cu 1 parte miere. • • Hristea nu recomandă hrănirea stimulentă de primăvară.Siropul de zahăr administrat toamna nu se va fierbe. Cea mai buna stimulare se face atunci cand albinele incep sa aduca masiv polen in stup. La coloniile cu rezerve mari de hrană şi albină se recomandă o stimulare mecanică.5-litri la 2 zile). în cantităţi mici (0. Stimuarea de primăvară se va face cu miere şi polen. Reţeta Hristea-Pădurean Se amestecă 2 kg miere cristalizată (untoasă) cu 1 kg păstură trecută prin maşina de tocat carne.5 l ceai concentrat 4 kg polen proaspăt conservat 10 kg zahăr pudră. în care s-au topit în prealabil 20 g sare. prin administrarea de înlocuitori. hrănirea energo-proteică. adăugând 1 litru de apă călduţă. mai ales la familiile mediocre ca populaţie . 0. În lucrările de creştere a mătcilor este indicată. iar în cazul în care totuşi se face recomandă folosirea şerbetului de zahăr. Prin amestecare din când în când. Apa se adaugă câte puţin. pentru a nu mări cantitatea de reziduuri din hrană. cele mai indicate fiind cele de suprafaţă. Reţeta Bărbulescu • • • • 2. Dacă acestea lipsesc. dând rezultate bune numai dacă există provizii suficiente în stup. Reţeta Mariontiu • • polen proaspăt conservat amestecat cu zahăr pudră (1:1). timp de 3-6 săptămâni. hrănirile efectuându-se fără deschiderea stupilor. Merita retinut ca orice stimulare de primavara nu da rezultatele scontate daca este inceputa inaintea zborului de curatire. de asemenea. dizolvarea se va accelera. Eu folosesc mierea cristalizată dată în pungi de plastic perforate.5 kg miere preîncălzită. Orice stimulare cu sirop efectuată primăvara necesită o pregătire corespunzătoare a cuiburilor prin montarea unor hrănitoare. numai după ce albinele au făcut 2-3 zboruri de curăţire. Hrănirea cu substanţe energo-proteice Suplinirea lipsei proviziilor de păstură din stupi. aşezate deasupra cuibului. nu dă roadele scontate şi duc la deprecierea mierii. turta de polen fiind folosită ca hrană proteică ori de câte ori este nevoie şi mai ales atunci când se cresc mătci de calitate. nici nu se va asocia cu înlocuitori de polen. odata cu stabilizarea vremii. Cele mai bune rezultate se obţin atunci când hrănirile sunt efectuate cu polen după zborul general de curăţire şi înaintea aportului de polen proaspăt în stupi. se va interveni cu hrăniri de completare şi se va continua cu cele de stimulare. zahărul se va dizolva repede. mierea lichefiată (utilizată ca liant) sau. Stimularea trebuie începută în jurul datei de 1 august. compoziţia hranei proteice trebuind să imite cât mai mult hrănirea naturală. pentru a nu se forma hidroximetil furfurol. Pasta se poate face mai înainte şi se păstrează în borcane punând deasupra un strat cu miere ca izolator. La concentraţia de 1:1.

îl citează pe Nolan. Dacă siropul nu se lipeşte de lingură. şerbetul se lasă într-o nemişcare deplină. cum s-a arătat. Prepararea şerbetului după metoda Hristea (Stupăritul. pentru ca siropul. siropul lipit de linguriţă şi muiat în apă rece. se pune din nou pe foc până ce dă în clocot 30 de minute. Cei care folosesc acidul salicilic vor avea grijă să nu-l folosească şi în cazul hrănirii reginelor. e timpul să punem în sirop 2. După luarea de pe foc. dacă e folosit la hrana albinelor. iarnă. mărind cu încetul doza zilnică până la 300 ml. Turtiţele pregătite după reţeta de mai sus sunt introduse în stupi începând cu sfârşitul lunii februarie. fierberea trebuie prelungită până la momentul de fierbere "cu mărgeluţe mici". le-ar . până obţinem efectul dorit. după care începem să învârtim siropul voiniceşte cu o lopăţică de lemn şi numai în acelaşi sens. adică la momentul numit de cofetari "siropul cu mărgeluţe mici". cât şi în creşterile de mătci. la proba cu linguriţa. Dacă şerbetul s-a închegat prea repede . După ce zahărul s-a umezit bine. vom căuta să îndreptăm răul. îngroşându-se din ce în ce. câte una pe săptămână.zice Hristea citându-l pe Maisonneuve care. "înainte ca să se fi răcit destul. dizolvat în câteva picături de alcool de 45 grade pentru fiecare litru sirop). se ia de pe foc. după primul zbor de curăţire. dar nu tare. adăugând apă siropului. folosea ca dezinfectant acidul formic 100%. până când. şi el. În stupi cu şerbet de zahăr (candi) Zahărul fondant sau candi este foarte folosit în ţările cu apicultură avansată şi dă rezultate foarte bune atât în hrănirea de toamnă. cam o jumătate linguriţă la fiecare litru. atunci se pune pe încetul zahăr amestecând bine până se dizolvă. în raza de zbor a stupinei să nu existe alţi stupi concurenţi. când siropul se amestecă cu miere şi după 3 minute. Când în loc de zahăr se foloseşte miere rezultatele sunt şi mai bune (1 litru lapte integral proaspăt se fierbe cu 1 litru de apă. adică atingerea temperaturii de 118 grade Celsius. ci numai îl spumuim. Vom avea grijă ca vasul să fie de mare capacitate.450 kg) şi se dă în porţii de 250 g la 2 zile.şi dă rezultate spectaculoase cu condiţia ca: • • siropul să nu fie prea concentrat pentru a nu genera furtişag în stupină.75 litri de apă fiartă (ceaiuri) se toarnă 10 kg de zahăr rafinat şi pisat. În siropul cu lapte nu se administrează oţet. se întăreşte şi se sparge când îl apăsăm. După aceasta. când s-a răcit până la 30 grade Celsius se adaugă 1 litru de miere (1. până când albinele încep să aducă polen în stupi. altfel rezultatul va fi rău. primăvară. în loc să se adune ca o mărgică cleioasă. fără să mestecăm deloc siropul. se poate începe stimularea cu sirop. amestecului i se adaugă un dezinfectant (5-6 picături de formol pentru fiecare kg sau câte un decigram de acid salicilic. va fi mai târziu prea tare şi grunjos şi. fără să te frigă.la circa 150-200 m de stupină . Dacă atunci când luăm o linguriţă. Se cere multă atenţie şi o repezeală pentru a nu depăşi gradul exact al fierberii. Hristea. la 1. Dacă fierberea s-a prelungit prea mult. Cu câteva minute înainte de terminarea fierberii. începe să se facă ca o pastă albă. să nu dea în foc. vasul fiind luat de pe foc. continuând fierberea încă 3 minute (nu mai mult). până ce vasul în care se află poate fi ţinut o clipă în mâini. Reţeta cu lapte integral Pe timpul primăverii se poate administra şi sirop pe bază de lapte care dă rezultate bune folosind formula următoare: se încălzeşte 1 litru lapte până aproape de fierbere (60 grade Celsius) fără să clocotească.5 kg de miere preîncălzită în bain marie.• sirop de zahăr cu ceaiuri şi suc de ceapă. care se umflă ca o supapă când i se pune mierea. o cufundăm în lichidul de pe foc şi apoi repede în apă rece. în porţii de 300-400 g. Hrănirea cu substanţe energetice În natură Se face cu sirop de miere sau zahăr . zahărul se lipeşte de linguriţă şi are o îngroşare ca să-l putem învârti între degete şi să-l facem o bobiţă cleioasă. p 508-509) • • • Într-o oală smălţuită (să nu fie de fontă). când temperatura atinge 40 grade Celsius se oferă albinelor câte 50 ml. cu pereţii înalţi.

De aceea. Singura măsură de prevedere pe care trebuie să o luăm este ca ramele. Mierea folosită trebuie să fie provenită de la stupi sănătoşi. ca să nu se mai prelingă miere pe fundul stupului. în cutii de tablă sau în borcane de sticlă. Şerbetul se poate păstra vreme de mai mulţi ani. Învârtitul compoziţiei joacă un mare rol în reuşita lucrării. Siropul de zahăr este bine a fi preparat cu infuzii de ceaiuri (1:1) + 2 linguriţe miere şi 25 g suc de ceapă la litru sirop (sucul de ceapă . Folosirea zahărului. primăvara se descăpăcesc doar 1-2 dm pătraţi. iar dacă cumva se dezlănţuie furtişagul să luăm cele mai drastice măsuri (inclusiv închiderea stupilor pentru o zi. Plăcile de şerbet se fac apoi foarte uşor. Ramele vor fi date numai seara. sau chiar pe o foaie de hârtie. ca să fie închis. turnându-l în simple rame de lemn puse pe o marmură sau pe o placă metalică. nici prea moale. deasupra fagurelui ţinut orizontal. cu sirop în faguri Siropul este turnat printr-o strecurătoare cu găuri fine. şerbetul se recomandă a fi făcut în cantităţi mici. Dacă ele vor fi date ziua. Pasta trebuie să fieomogenă. să fie lăsate să se scurgă bine şi apoi. Fagurii pot fi umpluţi şi cu un pulverizator. fiind consumat de albine. sub acţiunea vaporilor din cuib se topeşte treptat. în cursul nopţii să poată să-şi orânduiască proviziile date aşa cum vor ele. dacă vom lua măsuri de prevedere. acoperindu-l pe deasupra cu o folie de plastic. căci ar curge. e bine ca pentru 2-3 zile să strâmtorăm urdinişurile. în special împotriva nosemozei. fie cu sirop de zahăr. slăbeşte puterea de rezistenţă a albinelor împotriva bolilor. mai ales a celui tos sau cristalizat. după ce au fost umplute.• • • putea ucide". cu zahăr cubic Zahărul cubic pus într-un magazin aşezat deasupra ramelor şi acoperit bine cu o folie de material plastic. unsă puţin cu ulei. Cum se dă şerbetul Şerbetul poate fi pus pe deasupra ramelor. până la căpătarea deprinderii obţinerii unui şerbet îndeajuns de moale. cu o cârpă muiată în apă caldă. dar şi de ajuns de umezită şi cu grunzişori destul de tari. în hrănitoare sau în rame special amenajate. având asigurată ventilaţia corespunzătoare). Pentru început. Golul rămas liber se acoperă cu materiale termoizolante. pentru ca albinele. destul de tare fără să fie însă greu de consumat şi care să mai absoarbă apă. cu sirop în hrănitoare sau prin pulverizare Ca hrănitoare pot fi folosite şi borcanele legate la gură cu tifon dublu. când e frig. având grijă ca stupul să rămână bine împachetat pentru păstrarea regimului termic. vânzoleala de la urdiniş ar atrage atenţia albinelor hoaţe şi furtişagul s-ar dezlănţui cu o iuţeală de neînchipuit. prin descăpăcirea fagurilor Spre deosebire de descăpăcirea care se face toamna când pot fi descăpăciţi şi 2-3 faguri pe întreaga suprafaţă. fie cu sirop de miere. din 4 în 4 zile (lângă cuib). ceea ce ar da loc la furtişag. atât cât să nu rămână fărâmituri când o consumă albinele. Toxicoza zahărului poate fi preîntâmpinată prin adăugarea în siropul de zahăr a unei cantităţi oarecare de miere şi polen. să fie spălate bine leţişoarele. Orice hrănire de stimulare este bine să se facă folosind la prepararea siropurilor infuzii de plante medicinale şi sucuri de plante cu acţiune fitoncidă. pe jumătatea inferioară a ramei. adică să se umezească sub acţiunea vaporilor şi căldurii ghemului. fără o adăugare a mierii în hrană. dar fără să curgă.

pe marginea celor două jgheaburi (a se vedea fotografia din cartea Stupăritul. mai ales la încheieturi. pereţii fiind etanşaţi cu capacul în partea de sus. cu 2 beţe în pereţii stupului. locul leţişorului de sus fiind ocupat de gura cutiei. Stimularea de atracţie Este hrănirea folosită pe timpul verii. Pentru aceasta albinele sunt atrase la 4-500 m de stupină cu un sirop slab concentrat. hrănitoarele sunt acoperite cu un capac sau . stârnind furtişag. prin intervalul dintre ele albinele având acces la marginile interioare ale celor două jgheaburi. mici (pentru stimulare). Unii apicultori folosesc şi hrănitoare exterioare. Unele se montează la urdiniş sau la spatele stupului. Aceşti pereţi nu le îngăduie să umble decât prin porţiunea din interiorul lor. înzestrată cu două umeraşe de susţinere. atunci când vrem să facem extracţie şi în natură nu se mai găseşte cules. mult asemănător cu nectarul (cu o concentraţie sub 40%). aceste hrănitoare au nişte pereţi despărţitori chiar alături de marginile de unde se alimentează albinele. prinşi cu cuie mici şi dese. Hrănitoare Hrănitoarele au diferite forme şi dimensiuni: mari (pentru completare). aşezate la oarecare distanţă de stupi. administrat în adăpătoare de mare capacitate. pe care sunt încrustate nişte jgheaburi. Pentru ca albinele să pătrundă înăuntru. altele pe deasupra ramelor ori în interiorul stupului. puţin depărtate. în care se pune siropul. încărcându-şi guşile cu miere. Au cam acelaşi principiu: 2 jgheaburi mari. Stimularea mecanică Se face după primul zbor de curăţire astfel: din 2 în 2 zile se dă puţin fum pe urdiniş. Acest hrănitor se introduce lângă diafragmă. Cele mai bune hrănitoare sunt cele cu care alimentăm coloniile fără a fi nevoie să deschidem stupii. accesul albinelor la sirop făcându-se prin partea de jos. După ce au fost alimentate. populaţia stupului crescând mai repede. hrănitorul-ramă are înăuntrul său un fel de scară care coboară în V dinspre margini spre centru. Pentru ca albinele să nu se înece. altfel. ciocănind timp de 1 minut. în cele două jgheaburi mari pline cu miere diluată.prelungind viaţa albinelor cu aproximativ 80-90 zile). La construcţia acestui tip de hrănitor trebuie avută mare grijă ca pereţii să fie bine încleiaţi. iar interiorul să fie uns pe toată suprafaţa cu parafină topită. Prezintă avantajul depozitării proviziilor pe fagurii mărginaşi. Hrănitorul Alexander Acest tip poate fi folosit numai la stupii cu fundul mobil şi e mai practic decât cel de urdiniş. înghiţind o parte din miere fapt ce determină un surplus de secreţie de lăptişor de matcă. Hrănitorul de urdiniş E format dintr-o scândurică sau dispozitiv ce intră pe urdiniş. Hrănitorul Doolittle E alcătuit dintr-o cutie lungă şi lată cât rama stupului. pentru ca siropul să nu curgă. fără a putea pătrunde cu totul în compartimentele cu sirop. Albinele speriate se reped la faguri. siropul va curge pe fund şi de acolo jos. condiţia de bază fiind lipsa altor stupi sau stupine în raza de zbor a propriilor albine. Hrănitoarele Miller şi Sibenthal Sunt aşezate pe podişor fiind accesate de albine prin gaura de hrănit. p 505). Acest tip de hrănitor necesită o perfectă aşezare la nivel a platformei stupului. prin care se toarnă siropul. la capăt având prevăzută o adâncitură în care intră gura unui recipient vertical.

Romania © 2002 Ultima actualizare: DHTML Menu / JavaScript Menu . Hrănitorul tip Jordan Este compus dintr-un jgheab lung de 97 cm. peste sirop punându-se plutitoare care să prevină înecarea albinelor. Exterioare Stimularea în natură cu miere diluată sau zahăr (diluate 40%) se poate face. când albinele din alte stupine s-au retras spre casă. Albinele iau hrana prin 240 de orificii a câte 1 mm făcute în pereţii jgheabului de-a lungul său. jgheabul are o porţiune pătrată mai lată ca să poată încăpea gura unei damigene de 5 litri.. Sunt foarte practice. 216 ABC. sus Teodor Boncescu. cu condiţia ca hrana să fie pusă la 100150 m de stupină. Sub damigeana răsturnată cu fundul în sus. vol. Lichidul din damigeană va curge în jgheab numai la înălţimea acestui prag. acoperit cu un geam de sticlă sau material plastic. În cazul când serile sunt reci siropul va fi administrat mai devreme şi în cantitate mai mică. pentru ca albinele să aibă timp să preia siropul înainte de venirea frigului. albinele putând fi hrănite pe orice vreme. porţiune acoperită cu un capac de tablă cu deschiderea diametrului gurii damigenei. Pitesti. În felul acesta ele pot consuma 1 litru de hrană în 3 ore. se găseşte un prag de 1 cm din 2 foiţe de tablă lipite pe muchie. fără a deschide stupii şi fără a strica regimul termic al cuibului.Created Using NavStudio (OpenCube Inc . La unul din capete. I). larg şi înalt de 2 cm făcut din tablă. fără a intra în contact cu suprafaţa lichidului din jgheab. distanţate la 7 mm una de cealaltă. pe care se reazemă (figura de la pag.. Siropul nu trebuie să fie prea dens pentru a nu determina albinele la furtişag. cu o damigeană de 5 litri hrănind 50 de stupi pe zi. şi numai atunci când albinele sug lichidul. Operaţia se va face la ore fixe şi mai per seară. Coloniile slabe care nu pot valorifica acest cules vor fi ajutate cu faguri cu provizii luaţi din familiile puternice după depozitarea siropului. presiunea de la exterior îngăduind nivelului din damigeană să coboare pe măsura consumului din jgheab.cu un geam. care are înălţimea de 1 cm. atât în cantităţi mici cât şi în cantităţi mari.