Rezumat

Lucrare de doctorat: Reprezentarea socială a democraţiei în micromediile

studenţeşti
Doctorand:Gili Bărbulescu
Conducător doctorat: prof. univ. dr. Pantelimon Golu

La început de secol XXI, democraţia, ca mod de guvernare, este foarte

populară în majoritatea continentelor, inclusiv în Europa de Est, mai ales când
cele mai multe ideologii politice pretind că îi sunt favorabile. Aceste presupuse
ideologii democratice sunt în permanentă competiţie şi ocazional în conflict
unele cu altele. Cea mai bună explicaţie pentru această situaţie stranie constă în a
spune că ideologii diferite urmăresc şi promovează într-adevăr democraţia, dar în
moduri diferite, deoarece ele sunt în dezacord cu privire la ceea ce este
democraţia. Democraţia nu este ceva unic, aşa cum putem observa în scurta
istorie a democraţiei ce va fi prezentată în capitolul II al lucrării. Mai degrabă
decât o anumită formă de guvernământ, care trebuie să aibă o structură specifică,
democraţia este un ideal, ceva spre care oamenii tind.
Vom face o incursiune în Grecia antică, ţara de origine a democraţiei, apoi
vom analiza varianta romană (Roma antică) a democraţiei. Renaşterea a dat un
nou imbold idealului democratic, pentru ca astăzi să avem trei concepţii majore
despre democraţie: democraţia liberală, social – democraţia şi democraţia
populară. În societatea românească, idealul democratic a prins contur începând cu
domnia lui Cuza, apoi prin monarhia constituţională şi, în final, reapariţia lui în
1989, în Europa de Est, implicit în România.
Studiul democraţiei rămâne, astfel, la fel de incitant ca în vremurile de
început. Ea reprezintă un mod de a gândi, de a trăi şi de a acţiona. Înseamnă
libertate şi egalitate pentru fiecare în parte şi pentru toţi laolaltă, ceea ce schimbă
în mod fundamental problematica. Atâta timp cât agentul care generează

1
schimbarea şi se schimbă în acelaşi timp este omul, atunci studiul implicaţiilor pe
care le are democraţia în viaţa socială devine un obiect de studiu al psihologiei
sociale.
Cele două decade care s-au scurs de la Revoluţia din 1989, pot fi
caracterizate printr-un singur concept: tranziţie. Această metamorfoză ce-şi
propune nu numai schimbarea legislativă, a instituţiilor statului, ci o schimbare a
cogniţiei sociale; nu doar a formei, ci a fondului, generează în câmpul social
numeroase fenomene ce merită a fi studiate. De aceea, în capitolul III, vom
acorda o atenţie deosebită teoriilor cu privire la procesul formării atitudinilor,
schimbarea lor şi rezistenţa la schimbare.
"Democraţia este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe
care omenirea le-a inventat până acum" - aşa se pare că ar fi spus fostul prim-
ministru britanic Winston Churchill. Acest citat exprimă o realitate importantă:
nicăieri în lume nu există o formă perfectă de democraţie, cu toate acestea şi în
ciuda tuturor criticilor, democraţia este cea mai de succes procedură pentru
soluţionarea paşnică a conflictelor. Şi peste tot în lume, în cele mai diverse
regiuni şi sisteme oamenii, apelează la ea.
Democraţia este posibilă doar datorită cooperării dintre cetăţeni. Pentru a
te putea implica, trebuie să dispui însă şi de cunoştinţele necesare. Doar cine
cunoaşte mecanismele şi instituţiile din statul democratic poate să se şi angajeze.
De aceea, a pune la dispoziţie aceste cunoştinţe este una dintre cele mai
importante sarcini ale educaţiei politice, al cărei scop este cetăţeanul matur
politic.
Avem întotdeauna nevoie să ştim la ce să ne aşteptăm din partea lumii
care ne înconjoară. Trebuie să ne potrivim cu ea, să ştim cum să ne comportăm,
să identificăm şi să rezolvăm problemele pe care le pune. Şi, la fel cum în faţa
acestei lumi de obiecte, persoane, evenimente sau idei, nu suntem echipaţi
(numai) cu automatisme, la fel nu suntem izolaţi într-un vid social; această lume
o împărţim cu ceilalţi, ne sprijinim pe ei - uneori în convergenţă, alteori în
conflict - pentru a o înţelege, a o organiza sau a o înfrunta.

2
 Iată de ce reprezentările sociale, descrise succint în capitolul I al lucrării,
sunt atât de importante în viaţa curentă. Ele ne ghidează în modul de a numi şi de
a defini totodată diferitele aspecte ale realităţii noastre zilnice, în modul de a le
interpreta, de a decide asupra lor şi, când e cazul, de a lua o poziţie faţă de ele şi
de a le apăra.
În cazul reprezentărilor sociale avem de-a face cu fenomene observabile în
mod direct sau reconstruite printr-o activitate ştiinţifică. Aceste fenomene devin
de câţiva ani un obiect central pentru ştiinţele socio-umane. În jurul lor se
constituie un domeniu de cercetare dotat cu instrumente conceptuale şi
metodologice proprii. Acestea sunt doar cele mai importante argumente care au
fost aduse în favoarea importanţei reprezentărilor sociale şi a studierii lor în
cadrul acestei lucrări de cercetare.
Actualii studenţi şi elevi vor gestiona schimbarea în societatea
românească, ei vor fii actorii viitorului, începând cu cel imediat. Atitudinile lor,
interesul, informaţia şi gradul de implicare în viaţa socială, politică şi economică
a ţării vor cântări foarte greu în orientarea, calitatea şi ritmul progresului nostru,
al evenimentelor, al transformărilor.
Acesta este motivul pentru care este importantă cunoaşterea percepţiei
tinerilor faţă de sistemul actual de guvernare. Opiniile, credinţele, prejudecăţile
indivizilor faţă de acest mod de guvernare influenţează, dacă nu hotărăsc,
atitudinile şi conduita acestora faţă de sistemul democratic, care pot fi de
devotament, respect, susţinere sau dimpotrivă. Prin aceasta, tinerii cetăţeni pot
contribui la consolidarea poziţiei şi a rolului democraţiei în societatea
românească sau, din contră, la slăbirea ei, prin ne-colaborare, boicot sau opoziţie
manifestă.
Premisa incontestabilă este aceea că populaţia tânără (implicit studenţii),
este prin definiţie mai receptivă la schimbare, mai liberală în atitudini, mai puţin
îndoctrinată de vechile valori şi mai puţin ataşată fată de trecut. S-a constatat,
totuşi, prin studii efectuate la noi în ţară cât şi în ţările limitrofe, existenţa unei
rezistenţe la schimbare chiar în rândurile intelectualilor. Cu toate acestea,

3
credem că potenţialul cel mai mare al schimbării îl deţin studenţii, ca intelectuali
în devenire şi ca viitori lideri de opinie în societatea românească de mâine.
Având în vedere că scopul lucrării de faţă îl constituie încercarea de
identificare a unei perspective în studiul percepţiilor, reprezentărilor şi
atitudinilor faţă de democraţie la nivelul studenţilor români, ne-am propus
atingerea unor obiective general-teoretice privind problematica vizată, dar şi a
unor obiective practice-aplicative. Între cele două categorii de obiective există o
strânsă legătura, ele condiţionându-se reciproc în sensul că problemele teoretice
abordate pot constitui sursa unor importante aplicaţii practice, iar interpretarea
rezultatelor acestora poate contribui la elucidarea unor probleme teoretice mai
mult sau mai puţin controversate.
S-au folosit mai multe metode pentru culegerea datelor: metoda asociaţiei
libere, pentru a identifica conţinutul reprezentării sociale a democraţiei şi
calitatea relaţiilor dintre elementele componente; analiza documentelor şi ancheta
pe bază de chestionar pentru a ne oferi dimensiuni ale atitudinilor studenţilor faţă
de obiectul investigat iar în final, datele obţinute prin metodele enunţate anterior,
au putut fi analizate în profunzime prin metoda focus grupurilor - metodă
eminamente calitativă - echilibrând, astfel, perspectivele metodologice ale
cercetării.
Cercetarea s-a desfăşurat pe un eşantion nereprezentativ naţional alcătuit
din 516 studenţi provenind de la diverse facultăţi. Pentru o prelucrare şi
interpretare a datelor cât mai acurată s-a recurs la o subeşantionare pe două
loturi: viitori specialişti (studenţi din cadrul facultăţilor în care se furnizează în
procesul educaţional informaţii cu privire la guvernare şi sisteme de guvernare) şi
nespecialişti (studenţi care nu beneficiază de aceste informaţii în cadrul
programelor de învăţământ).
Valoarea democratică cea mai bine conturată care reiese din studiul acesta
este libertatea, un termen cu conotaţii multiple. Acesta a fost, de altfel, şi
dezideratul revoluţiei din 1989. Interesant este că acestui termen i s-a asociat
noţiunea de lege, egalitate în faţa legii. Tinerii, implicit studenţii realizează că nu

4
există libertate în sens democratic în afara unui cadru legislativ coerent care să
fie respectat de toţi membrii societăţii, indiferent de poziţia socială.
Atitudinile studenţilor faţă de valorile democratice sunt modelate atât de
factori interni cât şi externi. Influenţa socială este evidentă în toată această
ecuaţie. Calitatea actului de guvernare, precum şi portretul psihomoral al
politicienilor au un impact major asupra perceperii democraţiei. Actele de
corupţie, minciună, fraudă, etc., chiar dacă nu modifică în esenţă valorile
expectate, le împinge din păcate tot mai mult din sfera realităţii imediate în sfera
potenţialului, al probabilului, în sfera idealului. De aceea ne putem aştepta la un
grad din ce în ce mai mare de absenteism la vot, la un nivel de aspiraţii scăzut în
ceea ce priveşte posibilitatea implementării valorilor democratice în viitorul
apropiat şi la folosirea libertăţii de opinie ca singur mijloc de combatere a acestui
fenomen.
Pentru că nu există o imagine clară a limitelor şi a atu-urilor democraţiei, a
avantajelor şi a dezavantajelor inevitabile, a traiectoriei şi a punctului terminus
în cogniţia socială, în structura cognitivă a tinerei generaţii, putem spune că se
încearcă păstrarea principiilor democratice fundamentale (libertăţile, drepturile şi
obligaţiile ce ne revin) lăsând pe seama teoreticienilor sau al oamenilor politici
strategiile pe termen lung.

Cercetarea reprezentării sociale a democraţiei în micromediile studenţeşti

a plecat de la trei ipoteze majore:

Ipoteza 1 - În condiţiile în care studenţii români au la nivel conceptual o imagine

globală, difuză, nediferenţiată asupra democraţiei, se poate presupune că la
nivel instituţional ei vor percepe într-o manieră neclară, deformată natura,
atribuţiile şi funcţiile instituţiilor democratice.
În urma analizării datelor obţinute, putem conchide că ipoteza a fost
confirmată. Studenţii nu posedă, încă, informaţii corecte şi extinse în ce priveşte
conceptul studiat: democraţia. Chiar studenţii care urmează facultăţi în care
programa universitară include materii menite să ofere studenţilor cunoştinţe

5
fundamentale privind societăţile democratice (facultăţi de ştiinţe juridice, politice
şi de sociologie), prezintă lacune serioase, fiind insuficient pregătiţi atât la nivel
teoretic, cât şi acţional pentru a se implica activ în noua societate pe care vrem să
o construim.
O comunitate este democratică atunci când recunoaşte demnitatea umană
şi când respectă dreptul tuturor cetăţenilor săi de a-şi dezvolta în mod liber
personalitatea, creând condiţiile sociale necesare pentru realizarea acestor
scopuri. Transferând acest lucru la nivel politic, toată puterea trebuie să se încline
în faţa demnităţii umane. Puterea trebuie oricum limitată şi controlată permanent
şi trebuie să se bazeze pe aprobarea celor supuşi ei, pentru că intervenţiile
necontrolate ale statului ar putea leza demnitatea şi libertăţile individului. Pentru
că toţi - şi mai ales puterea statală - trebuie să servească scopului de a asigura şi
spori posibilitatea şi şansele vieţii demne şi libere pentru toţi membrii
comunităţii.

Ipoteza 2 - Având în vedere faptul că dificultăţile tranziţiei se răsfrâng asupra

moralului populaţiei studenţeşti, este de presupus că atitudinea lor faţă de
regimul democratic din România este de natură critică.
Şi această ipoteză a fost confirmată. Prin prezentarea frecventă în mass
media a corupţiei din mediul politic, a predomnării intereselor personale şi de
grup în rândul politicienilor, au apărut efecte perverse asupra populaţiei, implicit
asupra studenţilor. Fenomenele politice sunt percepute, astfel, mai ales din
perspectivă afectivă, decât cognitivă, cu toate consecinţele comportamentale şi
atitudinale ce decurg de aici: indiferenţă, absenteism, percepţii eronate,
intoleranţă etc.

Ipoteza 3 - Întrucât experienţa studenţilor în materie de practici politice este

limitată, este de presupus că aceasta va împieta asupra imaginării de către
studenţi a unui model corect al democraţiei.
Confirmarea acestei ipoteze a rezultat mai ales din analiza datelor
calitative obţinute prin metoda focus grupurilor. Când au vorbit despre
6
democraţie, studenţii s-au focalizat în mod special pe limitele ei, percepute în
societatea românească: libertate fără limite, satisfacerea intereselor personale,
sistem de recrutare de personal şi de promovare bazat pe relaţii, supralicitatea
puterii financiare în detrimentul competenţelor intelectuale, promisiuni neonorate
din partea politicienilor etc. Pentru a se forma un model al democraţiei,
principiile ei trebuie să fie trăite de majoritatea oamenilor, mai ales de clasa
politică. Din păcate, de cele mai multe ori, democraţia rămâne numai la nivelul
discursului politic, ca armă de atac împotriva opoziţiei sau a strategiei
guvernamentale.

Rezultatele acestei lucrări sunt importante pe mai multe planuri. În primul

rând s-a realizat o diagnoză a conţinutului reprezentării sociale a democraţiei,
nucleul central precum şi elementele ei periferice. Idealul democraţiei liberale
moderne – libertatea individului - se regăseşte încă în interiorul conceptului de
democraţie. Cunoaşterea conţinutului reprezentării sociale oferă posibilitatea
actorilor politici să-şi construiască atât discursul politic, cât, mai ales, să
înţeleagă aspiraţiile şi nevoile grupurilor sociale pe care le conduc. În al doilea
rând, rezultatele cercetării relevă o tendinţă de apatie a tinerei generaţii de
studenţi faţă de viaţa politică în general, dar şi faţă de principalele atuu-ri ale
democraţiei: alegerile libere, separaţia puterilor în stat, guvern-opoziţie,
parlamentul etc. Dacă ţinem cont de faptul că ei sunt viitorii lideri de opinie ai
societăţii noastre, atunci conturarea unei strategii integrate de soluţii pentru
implementarea unei democraţii autentice este imperios necesară. Soluţiile trebuie
să includă aspecte educaţionale, administrative, politici sociale şi politici
economice.
Întrebărilor care au apărut vom încerca să le găsim, în perioada imediat
următoare, un răspuns în cercetări specifice, detaliate pe fiecare element care
suscită interesul. Există vreo diferenţă între reprezentările studenţilor care
urmează diferite specializări (pe care i-am studiat, de altfel) şi studenţii care sunt
deja activi în partidele politice? Care ar fi aceea ? Care este reprezentarea socială
a democraţiei în rândul politicienilor? Care sunt asemănările şi deosebirile dintre

7
reprezentările politicienilor şi ale studenţilor? Sunt convergente sau divergente?
Politicienii fiind actorii principali în promovarea valorilor democratice se
aşteaptă din partea lor o apropiere a reprezentării de ideologie. Atunci va exista o
coerenţă a gândirii şi conduitei politice pentru întregul partid sau alianţă de
guvernare.
Studiul democraţiei rămâne, astfel, la fel de incitant ca în vremurile
de început. Ea reprezintă un mod de a gândi, de a trăi şi de a acţiona. Înseamnă
libertate şi egalitate pentru fiecare în parte şi pentru toţi laolaltă, ceea ce schimbă
în mod fundamental problematica. Atâta timp cât agentul care generează
schimbarea şi se schimă în acelaşi timp este omul, atunci studiul implicaţiilor pe
care le are democraţia în viaţa socială devine un obiect de studiu al psihologiei
sociale.