Sunteți pe pagina 1din 272

Analiza matematic¼

a pe dreapta real¼
a
O abordare contemporan¼ a1

Constantin P. Niculescu

October 2, 2007

1
Carte publicat¼
a cu sprijinul Grantului CNCSIS A143/2001.
ii
Cuprins

Prefaţ¼
a vii

1 Spaţiul euclidian real 1-dimensional 1


1.1 Axiomele sistemului numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Principiul lui Arhimede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Principiul lui Cantor, al intervalelor incluse . . . . . . . . . . . . 12
1.4 Mulţimi num¼ arabile. Mulţimi nenum¼ arabile . . . . . . . . . . . . 12
1.5 Lema fundamental¼ a a analizei pe R . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.6 Dreapta completat¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.7 Spaţiul metric euclidian R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.8 Topologia natural¼ a a unui spaţiu metric . . . . . . . . . . . . . . 19
1.9 Topologia relativ¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

2 Şiruri de numere reale 25


2.1 Şiruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2 Criteriul lui Weierstrass. Consecinţe . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3 Operaţii algebrice cu şiruri convergente . . . . . . . . . . . . . . 29
2.4 Propriet¼ aţi de ordine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.5 Num¼ arul e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.6 Completitudinea lui R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.7 Caracterizarea topologic¼ a a convergenţei . . . . . . . . . . . . . . 35
2.8 Şiruri cu limita in…nit¼a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.9 Limita inferioar¼ a/superioar¼a a unui şir . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.10 Teorema Stolz-Cesàro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.11 Mulţimi închise. Puncte de acumulare . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.12 Mulţimi compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.13 Mulţimea triadic¼ a a lui Cantor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

3 Spaţiile euclidiene C şi R2 47


3.1 Corpul complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 C şi R2 ca spaţii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.3 Topologia spaţiilor euclidiene C şi R2 . . . . . . . . . . . . . . . . 54

iii
iv CUPRINS

4 Serii numerice 57
4.1 Noţiunea de serie convergent¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
4.2 Serii de numere pozitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.3 Tratarea seriilor de numere oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.4 Serii necondiţionat convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

5 Funcţii continue 69
5.1 De…niţia noţiunii de funcţie continu¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . 69
5.2 Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
5.3 Discontinuit¼aţile funcţiilor de variabil¼
a real¼
a. . . . . . . . . . . . 76
5.4 Proprietatea lui Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.5 Funcţii continue pe intervale compacte . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.6 Funcţii continue pe spaţii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
5.7 Teorema fundamental¼ a a Algebrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

6 Construcţia funcţiilor elementare 91


6.1 Funcţia exponenţial¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6.2 Logaritmul şi funcţia putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
6.3 Ecuaţii funcţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
6.4 Exponenţiala ca sum¼ a a unei serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
6.5 Şiruri şi serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
6.6 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
6.7 Funcţiile trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

7 Calculul diferenţial pe R 119


7.1 Funcţii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
7.2 Exemplul lui Bolzano? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
7.3 Teorema funcţiei cresc¼ atoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
7.4 Teoremele de baz¼ a ale calculului diferenţial . . . . . . . . . . . . 129
7.5 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.6 Dezvolt¼ ari în serie Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
7.7 Derivarea seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
7.8 Convexitate şi concavitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
7.9 Extremele funcţiilor convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

8 Calculul integral pe R 153


8.1 Integrala funcţiilor riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
8.2 Formula Leibniz-Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
8.3 Teoremele de medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
8.4 Dependenţa de parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8.5 Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
8.6 Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann . . . . . . . . . 182
8.7 Demonstraţia Criteriului lui Lebesgue? . . . . . . . . . . . . . . . 184
CUPRINS v

9 Integrala Riemann generalizat¼ a 187


9.1 Cazul intervalelor compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
9.2 Cazul intervalelor necompacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
9.3 Generalizarea Formulei Leibniz-Newton . . . . . . . . . . . . . . 199
9.4 Exemplul lui Pompeiu? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203

A Sisteme dinamice discrete 207


A.1 Mulţimi invariante. Atractori . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
A.2 Teorema lui A. N. Şarkovski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
A.3 Rotaţia pe cercul unitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
A.4 Hiperbolicitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
A.5 Dependenţa senzitiv¼a de condiţiile iniţiale . . . . . . . . . . . . . 217
A.6 Algoritmii numerici şi comportamentul haotic . . . . . . . . . . . 219

B Teoria integralei Lebesgue 221


B.1 Un rezumat al teoriei integralei Lebesgue . . . . . . . . . . . . . 221
B.2 Leg¼atura cu funcţiile m¼asurabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
B.3 Cât de bun¼a este m¼ asura Lebesgue? . . . . . . . . . . . . . . . . 231
B.4 Aproximarea funcţiilor continue şi periodice . . . . . . . . . . . . 232
B.5 Teorema ergodic¼ a a lui Hermann Weyl . . . . . . . . . . . . . . . 236

C Probleme speciale de diferenţiabilitate 239


C.1 Numerele derivate ale lui Dini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
C.2 Teorema lui Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
C.3 Cazul funcţiilor cu variaţie …nit¼
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
C.4 Caracterizarea integralelor nede…nite . . . . . . . . . . . . . . . . 249
C.5 Funcţii absolut continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
C.6 Spaţiul Sobolev W 1;1 (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257

Bibliogra…e 259
vi CUPRINS
Prefaţ¼
a

În Universitate se cultiv¼ a ştiinţa îns¼


aşi,
se cerceteaz¼
a şi se învaţ¼
a cercetarea ştiinţi…c¼a.

José Ortega y Gasset, Misiunea Universit¼aţii

Aceast¼ a carte s-a n¼ ascut din dorinţa de a explica studenţilor modul cum
s-au dezvoltat ideile fundamentale ale analizei matematice şi cum acestea au
condus (şi conduc în continuare) la probleme de cercetare ştiinţi…c¼ a. Marile
progrese ştiinţi…ce ale secolului XX au conferit Matematicii un rol primordial,
manifestat prin tendinţa vizibil¼ a de matematizare (şi informatizare) a celorlalte
ştiinţe. Analiza matematic¼ a a oferit în acest sens puternicul aparat al calculului
diferenţial şi integral, care rezolv¼ a atât chestiunile de modelare, cât şi cele de
calcul ştiinţi…c.
Dezbaterea ideilor fundamentale ale analizei matematice pe dreapta real¼ a
poate apare la prima vedere un subiect interesant doar din punct de vedere
istoric, considerând c¼ a aceast¼a parte a analizei era deja încheiat¼ a la sfârşitul
secolului al XIX-lea. Nu a fost câtuşi de puţin aşa, deoarece întregul secol
XX a cunoscut o activitate efervescent¼ a în acest domeniu. Multe dintre marile
întreb¼ ari care au fr¼amântat minţile matematicienilor (problema dezvolt¼ arii în
serie Fourier, problema m¼ asurilor universale, problema in…niţilor mici ş.a.m.d.)
au avut ca scop tocmai înţelegerea superioar¼ a a analizei pe R: F¼ ar¼
a îndoial¼ a,
aceasta va continua s¼ a …e o surs¼
a de inspiraţie şi în secolul XXI.
Cartea noastr¼ a este astfel alc¼atuit¼a încât s¼a poat¼ a r¼
aspunde cerinţelor mai
multor categorii de cititori. Ea poate … utilizat¼ a ca material bibliogra…c pentru
diferite cursuri universitare, precum şi pentru perfecţionarea profesorilor din
înv¼ aţ¼
amântul preuniversitar.
Primele 8 capitole pot constitui baza unui curs de un semestru de analiz¼ a
matematic¼ a la secţiile de matematic¼ a şi matematic¼ a-informatic¼a. Ele au ca
obiectiv principal prezentarea rezultatelor de baz¼ a ale calculului diferenţial şi
integral al funcţilor de o variabil¼ a real¼
a, urm¼ arind totodat¼ a dezvoltarea abilit¼ aţii
de a raţiona matematic şi înţelegerea mecanismelor de construcţie a diferitelor
demonstraţii.
Chestiunile care se pot omite la o prim¼ a lectur¼a (ca şi exerciţiile foarte
di…cile) au un asterisc.

vii
viii ¼
PREFAŢA

Semnul speci…c¼ a încheierea unei demonstraţii.


Terminologia şi notaţiile din text sunt în acord cu Dicţionarul de analiz¼a
matematic¼a [4]. Acest fapt asigur¼ a o deplin¼a compatibilitate cu tratatele simi-
lare, a‡ate în uz.
Culegerea de probleme recomandat¼ a este aceea a lui B. P. Demidovici [6]. O
alt¼
a culegere de probleme, care dezvolt¼ a mai …del ideile din aceast¼ a carte, este
în preg¼atire (în colaborare cu Liliana Niculescu).
Pentru a satisface nevoia de informare a cititorilor, am g¼ asit util s¼
a trimitem
pentru unele chestiuni mai avansate la tratatul nostru de analiz¼ a matematic¼ a,
Fundamentele analizei matematice, vol. 1: Analiza pe dreapta real¼a, ap¼ arut la
Editura Academiei Române în anul 1996. El este citat în text drept FAM1.
Capitolul 9 şi Anexele 2 şi 3 pot constitui materialul pentru un curs special
de teoria integralei pe R:
Anexa 1 reprezint¼ a o introducere în teoria sistemelor dinamice haotice. Com-
pletat¼a cu materialul din FAM1, paragraful 6.8, ea poate constitui materialul
de referinţ¼
a pentru un curs opţional la secţiile de matematic¼ a, …zic¼a, biologie
etc.
Cititorul va putea a‡a din paginile acestei c¼ arţi despre unele contribuţii
româneşti de frunte în domeniul analizei (teorema lui Froda, exemplul lui Pom-
peiu, inegalitatea lui Popoviciu), despre cea mai nou¼ a abordare a iraţionalit¼ aţii
unor constante, despre seria care produce cel mai avantajos algoritm de calcul
al zecimalelor lui ; despre forma cea mai complet¼ a a teoremei fundamentale a
calculului integral de o variabil¼ a real¼
a ş.a.m.d. Exist¼ a şi unele subiecte foarte
importante care nu au fost decât tangenţial atinse. Astfel este problematica
seriilor Fourier, care în opinia noastr¼ a este mai natural a … discutat¼ a în c¼
arţile
dedicate aplicaţiilor analizei matematice în domenii precum teoria ecuaţiilor
diferenţiale, procesarea semnalelor şi a imaginilor etc.
O lucrare cum este aceea de faţ¼ a nu ar … putut s¼ a vad¼ a lumina tiparului f¼ ar¼a
sprijinul generos a numeroase persoane. Trebuie s¼ a mulţumesc în primul rând
profesorilor mei, domnii academicieni Romulus Cristescu şi Solomon Marcus,

arora le datorez ideea de a scrie cartea în forma de faţ¼ a. Domnului academician
Marius Iosifescu îi sunt îndatorat pentru sugestia includerii paragrafului B.3,
în care sunt discutate limitele m¼ asurii Lebesgue. Profesorul R. G. Bartle, un
entuziast al teoriei integralei generalizate, mi-a pus la dispoziţie foarte recentul

au tratat de Teoria modern¼ a a integr¼
arii [1], unde este descris¼ a contribuţia sa
la problema primitivelor.
Corectura manuscrisului a bene…ciat de sprijinul doamnei asistente Andalu-
zia Matei şi a unui grup de studenţi: Ionic¼ a Andrei, Cristian Dinu, Gabriela
Lupu, Ionel Rovenţa şi Andreea Stanca.
Soţia mea, Liliana Niculescu, m-a ajutat s¼ a aduc amelior¼ ari substanţiale
multor pasaje şi mi-a creat atmosfera de lucru necesar¼ a scrierii unei c¼ arţi de
matematic¼ a.
Tuturor, doresc s¼ a le mulţumesc din su‡et şi cu acest prilej.

Craiova, 21 decembrie, 2001


Capitolul 1

Spaţiul euclidian real


1-dimensional

Noţiunea de num¼ ar real s-a decantat într-un proces îndelungat, ca expresie a


dorinţei …inţei umane de a-şi obiectiviza cantitativ percepţia sa asupra lumii în-
conjur¼atoare. Abia în 1858, matematicianul german Richard Dedekind a dat un

aspuns de…nitiv la întrebarea Ce sunt numerele reale?, de…nindu-le în termeni
de mulţimi de numere raţionale. În acest capitol, mulţimea R, a numerelor reale,
este de…nit¼ a ca un corp total şi complet ordonat. Aceast¼ a abordare ridic¼ a de-
sigur problema existenţei unui asemenea corp, precum şi unicitatea sa (pân¼ a la
un izomor…sm). Detaliile, în afara scopului c¼ arţii noastre, se pot g¼ asi în tratatul
FAM1.
Evidenţierea principalelor structuri ale lui R (algebric¼ a, de ordine şi me-
tric¼
a), precum şi a leg¼ aturilor între acestea, fac apel la fundamentele teoriei
mulţimilor. Consider¼ am c¼a cititorul este familiarizat nu numai cu aşa-numita
teorie naiv¼a a mulţimilor, dar are cunoştinţ¼
a şi de sistemul axiomatic ZF C (sis-
temul Zermelo-Fraenkel cu Axioma alegerii). O prezentare succint¼ a a acestuia
se a‡a¼ în FAM1. Ne vom m¼ argini aici s¼
a observ¼ am c¼a acest sistem face le-
gitime diferite obiecte, precum mulţimea vid¼ a, mulţimea p¼ arţilor unei mulţimi,
mulţimea N; a numerelor naturale ş.a.m.d: Axioma alegerii exprim¼ a faptul c¼a
produsul cartezian al oric¼ arei familii nevide (Ei )i2I de mulţimi nevide este o
mulţime nevid¼ a:
Axioma alegerii (E. Zermelo). Pentru orice familie nevid¼ a (Ei )i2I de mulţimi
nevide, exist¼a funcţii x : I ! [i2I Ei , astfel încât x(i) 2 Ei pentru orice i 2 I:
Q Asemenea funcţii x se mai numesc funcţii de selecţie. Prin de…niţie, mulţimea
i2I Ei ; a tuturor acestor funcţii de selecţie, este produsul cartezian al familei
date de mulţimi.
Pentru informaţii mai detaliate asupra fundamentelor matematicii, reco-
mand¼am recentul articol al lui V. Wiktor Marek şi Jan Mycielski, Foundations
of Mathematics in the Twentieth Century, Amer. Math. Monthly, 108 (2001),
pp. 449 - 468.

1
2 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

1.1 Axiomele sistemului numerelor reale


Corpul numerelor reale R este o mulţime înzestrat¼ a cu dou¼a operaţii algebrice,
adunarea (notat¼a +) şi înmulţirea (notat¼
a ), precum şi cu o relaţie de ordine
(notat¼
a ); în raport cu care este veri…cat¼
a o suit¼
a de 6 axiome ce vor … detaliate
în continuare. Elementele lui R sunt numite curent numere reale.
1.1.1. Axiomele adun¼ arii: asociativitatea, comutativitatea, existenţa e-
lementului neutru (notat 0), existenţa opusului …ec¼
arui num¼ar (opusul lui x
se noteaz¼
a x):
1.1.2. Axiomele înmulţirii: asociativitatea, comutativitatea, existenţa uni-

aţii (notat¼
a 1), a inversului oric¼arui element nenul (inversul lui x se noteaz¼
a
x 1 ); distributivitatea înmulţirii faţ¼
a de adunare.
Putem rezuma axiomele adun¼ arii şi înmulţirii a…rmând c¼ a R constituie un
corp comutativ în raport cu cele dou¼ a operaţii. O consecinţ¼ a notabil¼
a a acestor
axiome este existenţa şi unicitatea soluţiei pentru ecuaţiile de tipul

a+x=b

şi
c x=d
oricare ar … a; b; c; d 2 R; c 6= 0:
Adesea, produsul se noteaz¼ a xy în loc de x y:
Observaţie. În aceast¼ a abordare, mulţimea N a numerelor naturale apare ca
…ind cea mai mic¼ a submulţime a lui R care conţine pe 0 şi odat¼
a cu num¼
arul n
conţine şi succesorul s¼
au, n+1: Acest fapt constituie baza Principiului inducţiei
matematice:
Fie P (n) o proprietate care depinde de num¼arul natural n. Dac¼a
i) Proprietatea P (0) este adev¼arat¼a şi
ii) Din presupunerea c¼a proprietatea P (n) este adev¼arat¼a rezult¼a c¼a şi pro-
prietatea P (n + 1) este adev¼arat¼a,
atunci proprietatea P (n) este adev¼arat¼a pentru toate numerele naturale n:
În aceeaşi ordine de idei, mulţimea Z; a numerelor întregi, apare ca inelul ge-
nerat de N; iar mulţimea Q; a numerelor raţionale, apare ca …ind corpul generat
de Z: R este mai larg decât Q: Numim numerele reale p care nu sunt raţionale,
numere iraţionale. Un exemplu de num¼ ar iraţional este 2: Vezi exerciţiul 1 de
la sfârşitul acestui paragraf.
1.1.3. Axiomele relaţiei de ordine. Relaţia se bucur¼
a de propriet¼
aţile
generale ale unei relaţii de ordine:
re‡exivitate, adic¼ a x x pentru orice x;
antisimetrie, adic¼ a x y şi y x implic¼ a x = y;
tranzitivitate, adic¼a x y şi y z implic¼a x z:
Este util¼
a relaţia de ordine strict¼
a <; care se de…neşte prin formula

x < y dac¼
a şi numai dac¼
ax y ş i x 6= y:
1.1. AXIOMELE SISTEMULUI NUMERELOR REALE 3

Din motive de convenienţ¼a, x y se mai noteaz¼ a şi y x (iar x < y se mai


noteaz¼ a şi y > x):
Numim numerele x cu proprietatea c¼ a x 0 numere pozitive, iar acelea
pentru care x > 0; numere strict pozitive. Schimbând sensul inegalit¼ aţilor,
obţinem noţiunile de num¼
ar negativ şi respectiv de num¼ ar strict negativ.
1.1.4. Axiomele de compatibilitate între structura algebric¼ a şi aceea
de ordine:
i) x y şi z 2 R implic¼a x + z y + z;
ii) x y şi z > 0 implic¼
a xz yz:
Din grupul de axiome 1.1.4 rezult¼a proprietatea de adunare a inegalit¼aţilor:

x1 y1 ; :::; xn yn implic¼
a x1 + ::: + xn y1 + ::: + yn

inegalitatea …nal¼
a …ind strict¼
a dac¼
a cel puţin una din inegalit¼
aţile iniţiale este
strict¼
a. S¼
a not¼
am, de asemenea, c¼a

x < y şi z > 0 implic¼


a xz < yz:

Tot din grupul de axiome de la punctul 1.1.4 rezult¼


a c¼
a

x y dac¼
a şi numai dac¼
ay x 0

şi
x < y dac¼
a şi numai dac¼
ay x > 0:
Corpurile înzestrate cu o structur¼a de ordine care veri…c¼a grupul 1.1.4 de a-
xiome poart¼ a numele de corpuri ordonate. R este mai mult decât atât, veri…când
înc¼a alte dou¼a axiome, care fac ca relaţia de ordine pe R s¼
a …e foarte special¼
a.
1.1.5. Axioma de ordine total¼ a. Oricare ar … dou¼ a numere x; y 2 R avem
sau x y; sau y x:
Aceast¼ a ultim¼
a axiom¼a se poate reformula astfel: Oricare ar … dou¼ a numere
x; y 2 R avem
sau x < y, sau x = y; sau x > y:
Axioma de ordine total¼ a este responsabil¼
a de posibilitatea introducerii unor
funcţii foarte importante:
funcţia semn, 8
< 1; dac¼ a x<0
sgn x = 0; dac¼ a x=0
:
1; dac¼ a x > 0;
funcţia parte pozitiv¼a ,
0; dac¼
a x 0
x+ =
x; dac¼
a x 0;
funcţia parte negativ¼a ,
x; dac¼
a x 0
x =
0; dac¼a x 0;
4 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

funcţia modul ,
x; dac¼
a x 0
jxj =
x; dac¼a x 0:

Figura 1.1: Gra…cele funcţiilor x+ ; x şi respectiv jxj

Au loc relaţiile

x = x+ x
jxj = x+ + x

astfel c¼
a
1
x = (jxj x) :
2
În plus,
jxj y dac¼
a şi numai dac¼
a y x y:
S¼a not¼am principalele propriet¼ aţi ale funcţiei modul:
MOD1) jxj 0; jxj = 0 dac¼ a şi numai dac¼ a x = 0;
MOD2) jx yj = jxj jyj;
MOD3) jx + yj jxj + jyj.
Proprietatea MOD3) poart¼ a numele de inegalitatea modulului. Avem ega-
litate în inegalitatea modulului dac¼ a şi numai dac¼ a sau x 0; y 0; sau x 0;
y 0 (deci dac¼ a x şi y aparţin aceleeaşi semidrepte care pleac¼a din 0).
Inegalitatea modulului se poate complementa prin inegalitatea

jjxj jyjj jx + yj ;

consecinţ¼
a imediat¼a a lui MOD3).
Comparabilitatea perechilor de numere reale se poate extinde imediat la
familiile …nite de numere reale. Acest fapt se realizeaz¼
a cu ajutorul minimului
şi maximului. Ambele au o de…niţie inductiv¼
a. Astfel,

x1 ; dac¼
a x1 x2
min fx1 ; x2 g =
x2 ; dac¼
a x2 x1

şi pentru familiile de lungime n 3 de…nim

min fx1 ; :::; xn g = min fmin fx1 ; :::xn 1 g ; xn g ;


1.1. AXIOMELE SISTEMULUI NUMERELOR REALE 5

de…niţia lui max este similar¼ a, înlocuind cu :


Încercând s¼ a abord¼am problema comparabilit¼ aţii familiilor in…nite de numere
reale, vom introduce mai întâi câteva de…niţii. Astfel, spunem c¼ a o submulţime
nevid¼ a A a lui R este majorat¼a dac¼a exist¼
a M 2 R astfel c¼ a a M pentru orice
a 2 A: Fiind dat¼ a o submulţime majorat¼ a A a lui R; spunem c¼ a un num¼ ar real
z este marginea superioar¼a a mulţimii A (not¼ am z = sup A), dac¼ a:
i) z este un majorant al mulţimii A;
ii) z este cel mai mic majorant.
Observaţie. Avem z = sup A dac¼a (şi numai dac¼a ) a z pentru orice a 2 A
şi pentru orice " > 0 exist¼a un element a" 2 A cu proprietatea c¼a

a" > z ":

Orice submulţime …nit¼


a şi nevid¼
a de numere reale este majorat¼
a şi admite
supremum (care este maximul ei). În cazul submulţimilor in…nite, existenţa
supremumului se decreteaz¼a printr-o axiom¼a:
1.1.6. Axioma marginii superioare: Orice submulţime majorat¼ a şi nevid¼
a
de numere reale admite margine superioar¼ a.
Din Axiomele 1.1.1 - 1.1.6 rezult¼a imediat existenţa marginii inferioare pentru
familiile minorate:
1.1.7. Propoziţie. Orice submulţime A nevid¼a şi minorat¼a de numere reale
are margine inferioar¼a.
Demonstraţie. Not¼ am A = f a j a 2 Ag. Dac¼ a x este un minorant pentru A,
rezult¼a c¼a x este majorant pentru A. Deci A va avea margine superioar¼ a,

a-i zicem : Este imediat atunci c¼ a este marginea inferioar¼
a a lui A.
Numim submulţimile lui R; care sunt simultan majorate şi minorate, sub-
mulţimi m¼arginite. În mod necesar, aceste mulţimi admit şi supremum şi in…-
mum.
Printre submulţimile m¼ arginite ale lui R se disting aşa-numitele intervale
m¼arginite. Pentru a; b 2 R; cu a b; se de…nesc urm¼ atoarele tipuri de intervale
m¼arginite de capete (extremit¼ aţi) a şi b :
(a; b) = fx j x 2 R; a < x < bg ; intervalul deschis;
[a; b) = fx j x 2 R; a x < bg ; intervalul închis în a şi deschis în b;
(a; b] = fx j x 2 R; a < x bg ; intervalul deschis în a şi închis în b;
[a; b] = fx j x 2 R; a x bg ; intervalul închis.
Lungimea unui interval I de capete a b se de…neşte prin formula

`(I) = b a:


a not¼am c¼a o submulţime a lui R este m¼ arginit¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a este
inclus¼
a într-un interval m¼ arginit.
Noţiunea general¼a de interval se de…neşte ca …ind orice submulţime I a lui
R cu proprietatea c¼ a odat¼a cu dou¼a elemente x; y 2 I; x y; ea conţine toate
elementele între x şi y; adic¼
a
[x; y] I:
6 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

Vom spune c¼ a un interval este nedegenerat dac¼


a este nevid şi nu se reduce
la un singur punct.
1.1.8. Propoziţie. Intervalele sunt submulţimile convexe ale lui R; adic¼a
submulţimile I cu proprietatea c¼a

x; y 2 I; 2 [0; 1] implic¼a (1 )x + y 2 I:

Este util s¼
a transfer¼
am terminologia de la mulţimile de numere reale la funcţi-
ile cu valori reale, operând asupra imaginii acestora.
Astfel, spunem c¼ a o funcţie f : X ! R este minorat¼a (majorat¼a, m¼arginit¼a )
dac¼a f (X) are aceste propriet¼ aţi. De…nim marginile lui f prin formulele:

inf f = inf f (X)


x2X
sup f = sup f (X):
x2X

Putem nuanţa aceste concepte asupra comport¼ arii funcţiilor f : X ! R consi-


derând restricţiile lor, f jY; la diferite submulţimi Y ale lui X şi utilizând de…niţii
de tipul inf y2Y f = inf f (Y ): În acest cerc de idei este important¼ a observaţia

a o submulţime nevid¼ a A a lui R este m¼ arginit¼
a dac¼a şi numai dac¼ a exist¼
a un
num¼ ar pozitiv M cu proprietatea c¼ a

jaj M pentru orice a 2 A:

1.1.9. Observaţie. Mulţimea F(A; R); a tuturor funcţiilor f : A ! R; admite


o structur¼
a natural¼ a de algebr¼a comutativ¼
a cu unitate (funcţia identic 1), în
raport cu operaţiile punctuale:

(f + g)(x) = f (x) + g(x)


( f )(x) = f (x)
(f g)(x) = f (x)g(x):

Aceast¼
a algebr¼
a se înzestreaz¼
a în mod natural cu relaţia de ordine punctual¼a :

f g dac¼
a şi numai dac¼
a f (x) g(x) pentru orice x 2 A:

Sunt veri…cate axiomele unei relaţii generale de ordine (vezi punctul 1.1.3)
precum şi axiomele de compatibilitate între structura algebric¼ a şi aceea de or-
dine, aşa cum sunt acestea enunţate la punctul 1.1.4. O funcţie f se zice c¼
a este
pozitiv¼a (şi not¼
am f 0) dac¼a

f (x) 0 pentru orice x:

Nu are loc Axioma 1.1.5 de ordine total¼ a, deoarece nu orice dou¼ a funcţii
sunt comparabile. Totuşi, orice familie …nit¼
a de funcţii din F(A; R) admite un
in…mum şi un supremum, care se calculeaz¼ a punctual, cu formule de tipul

(infff; gg) (x) = infff (x); g(x)g; pentru orice x 2 A:


1.1. AXIOMELE SISTEMULUI NUMERELOR REALE 7

În contextul spaţiilor de funcţii este uzual s¼


a not¼
am f ^ g în loc de infff; gg
şi f _ g în loc de supff; gg:
Numim latice vectorial¼a de funcţii pe mulţimea A orice subspaţiu vectorial
A al spaţiului F(A; R); cu proprietatea c¼ a
f; g 2 A implic¼
a f ^ g; f _ g 2 A:
Evident, în acest caz implicaţia are loc pentru toate familiile …nite de funcţii
din A: Deoarece
f + g jf gj f + g + jf gj
f ^g = şi f _ g = ;
2 2
rezult¼
a c¼
a un subspaţiu vectorial A al unui spaţiu vectorial F(A; R) este o latice
vectorial¼
a de funcţii dac¼
a şi numai dac¼ a A conţine odat¼
a cu o funcţie şi modulul
ei. Astfel, Fb (A; R); spaţiul funcţiilor f : A ! R m¼ arginite, constituie o latice
vectorial¼
a. În capitolele urm¼ atoare vom întâlni numeroase alte exemple.

Exerciţii
p
1. (Şcoala lui Pitagora). Demonstraţi c¼
a num¼ arul 2 este iraţional,p ob-
servând c¼a nu exist¼
a numere naturale m şi n relativ prime astfel ca 2 =
= m=n.
2. Fie A; B R dou¼
a mulţimi de numere reale. Ar¼
ataţi c¼
a:
i) Dac¼
aA B; atunci inf B inf A sup A sup B;
ii) Dac¼
a A; B R sunt submulţimi m¼
arginite, atunci A [ B este m¼
arginit¼
a
şi
min (inf A; inf B) = inf (A [ B) sup (A [ B) = max (sup A; sup B)

3. 1) Fie A; B R dou¼
a mulţimi m¼
arginite. Lor li se ataşeaz¼
a mulţimile
A = f a j a 2 Ag şi A + B = fa + b j a 2 A; b 2 Bg :
Ar¼
ataţi c¼
a:
i) A este m¼
arginit¼
a şi sup ( A) = inf A; inf ( A) = sup (A) ;
ii) A + B este m¼
arginit¼
a şi inf (A) + inf (B) inf (A + B) :
4. Fie A o submulţime a lui R şi …e funcţiile f1 ; :::; fn : A ! R: Demonstraţi

a
inf f1 + ::: + inf fn inf (f1 + ::: + fn )
şi c¼
a schimbând inf cu sup are loc o inegalitate similar¼
a, dar de sens
invers. Aplicând acest fapt unei familii de trinoame ax2 + 2bx; deduceţi
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz :
n
!2 n
! n !
X X X
ak bk a2k b2k
k=1 k=1 k=1

pentru orice a1 ; :::; an ; b1 ; :::; bn 2 R:


8 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

5. Demonstraţi Propoziţia 1.1.8, adic¼


a faptul c¼
a intervalele sunt submulţimile
convexe ale lui R:

1.2 Principiul lui Arhimede


Când croitorul m¼ asoar¼a un cupon de stof¼ a cu metrul, el îl poart¼ a pe acesta de
la unul din capetele cuponului spre cel¼ alalt cap¼at. Procesul de m¼ asurare este
posibil deoarece croitorul se întâlneşte cu una şi numai una din urm¼ atoarele
situaţii:
unitatea de m¼ asur¼a se cuprinde de un num¼ ar întreg de ori;
dup¼ a un num¼ ar de paşi, cealalt¼a extremitate a cuponului se a‡a¼ între
extremit¼ aţile metrului, caz în care se trece la utilizarea subdiviziunilor metrului.
Baza teoretic¼ a a acestui proces este urm¼ atorul rezultat:
1.2.1. Principiul lui Arhimede: Fie u > 0. Atunci pentru orice x 2 R exist¼a
un unic num¼ar întreg n astfel încât

nu x < (n + 1)u:

Demonstraţie. Ar¼at¼
am mai întâi c¼
a exist¼
a q 2 Z astfel încât x < qu: Într-adev¼
ar,
presupunând contrariul, ar rezulta c¼
a mulţimea A = fnu j n 2 Zg este majorat¼ a,
deci exist¼
a z = sup A. Deoarece z este cel mai mic majorant, rezult¼ a c¼
a exist¼
a
m 2 Z astfel încât mu > z u; deci (m + 1)u > z, ceea ce contrazice faptul c¼ a
z este majorant pentru mulţimea A.
Aplicând observaţia de mai sus pentru x; deducem c¼ a exist¼
a p 2 Z astfel
încât pu < x. Prin urmare, exist¼a dou¼a numere întregi p şi q cu proprietatea c¼
a
pu x < qu: Dar

x 2 [pu; (p + 1)u) [ ::: [ [(q 1)u; qu) ;

şi deoarece intervalele care alc¼ atuiesc reuniunea sunt dou¼ a câte dou¼a disjuncte
rezult¼a c¼
a exist¼
a (şi este unic) un num¼ar întreg n astfel încât x 2 [nu; (n + 1)u) :

Particularizând rezultatul de mai sus pentru u = 1; deducem c¼ a pentru orice


x 2 R exist¼a un unic num¼ ar întreg n astfel încât n x < n + 1. Acest num¼ ar
se numeşte partea întreag¼a a lui x şi se noteaz¼
a [x] : Are loc relaţia

[x] x < [x] + 1;

iar întregii [x] şi [x] + 1 sunt consecutivi.


Diferenţa x [x] se numeşte partea fracţionar¼a a lui x şi se noteaz¼
a fxg :
a. Pentru orice num¼ar real x şi pentru orice întreg n;
1.2.2. Lem¼

[x + n] = [x] + n:

Demonstraţie. Avem [x] x < [x] + 1; deci [x] + n x + n < [x] + n + 1, ceea
ce demonstreaz¼a c¼
a [x + n] = [x] + n:
1.2. PRINCIPIUL LUI ARHIMEDE 9

Figura 1.2: Funcţiile parte întreag¼a şi respectiv parte fracţionar¼a

1.2.3. Corolar. Avem


fx + ng = fxg
pentru orice num¼ar real x şi pentru orice întreg n.
Demonstraţie. Într-adev¼ar, potrivit lemei precedente avem
fx + ng = x + n [x + n]
= x+n ([x] + n)
= fxg:
Funcţia parte fracţionar¼ a este un exemplu important de funcţie periodic¼ a care
apare în studiul analizei matematice pe R: Perioada sa principal¼ a este 1. Vezi
exerciţiul 1, de la sfârşitul acestui paragraf.
1.2.4. Lem¼ a. (Proprietatea de densitate a lui Q în R). Orice interval nevid
(a; b) conţine numere raţionale.
În general, o submulţime A a lui R se zice c¼ a este dens¼a în R dac¼ a orice
interval nedegenerat conţine cel puţin un num¼ ar din A (echivalent, dac¼a pentru
orice x 2 R şi orice " > 0 exist¼ a un a 2 A cu proprietatea c¼
a jx aj < "):
Demonstraţie. Fie h = b a: Conform Principiului lui Arhimede, exist¼ a n 2 N?
astfel c¼a nh > 1 şi exist¼a m 2 Z astfel c¼a m=n a < (m + 1) =n: Deci
a < r = m=n + 1=n < a + b a = b;
iar r este un num¼ar raţional.
Exist¼a numeroase alte rezultate privind densitatea lui Q în R: Menţion¼ am
aici doar urm¼atorul fapt:
1.2.5. Teorem¼ a (P.G.L. Dirichlet): Fie x 2 R n Q şi …e N 2 N? . Atunci exist¼a
m; n 2 Z; cu 1 n N; astfel încât
m 1
x .
n nN
Demonstraţie. Deoarece x este iraţional, numerele fxg; f2xg; :::; fN xg sunt
distincte, iraţionale şi situate în intervalul (0; 1): Ele aparţin deci reuniunii
1 N 1
0; [ ::: [ ;1 :
N N
10 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

Dac¼a intervalul (0; 1=N ) conţine num¼arul fnxg; atunci 0 < nx [nx] < 1=N
şi deci 0 < x [nx]=n < 1=(nN ): Dac¼ a intervalul (0; 1=N ) nu conţine nici unul
dintre numerele fxg; f2xg; :::; fN xg; atunci dou¼ a dintre ele vor aparţine unui
aceluiaşi interval din reuniunea semnalat¼ a mai sus. Fie acestea fmxg şi fnxg;
cu 1 m < n N: Atunci jfnxg fmxgj < 1=N; deci

j(n m)x ([nx] [mx])j < 1=N:

Notând n m = k şi [nx] [mx] = h; obţinem c¼ a h; k 2 Z; 1 k N şi


jx h=kj 1(kN ):
Demonstraţia de mai sus a ilustrat aşa numitul Principiu al lui Dirichlet:
Dac¼a n + 1 elemente aparţin reuniunii a n mulţimi disjuncte, atunci una dintre
mulţimi va conţine cel puţin dou¼
a dintre aceste elemente.
Principiul lui Arhimede ne permite stabilirea marginii inferioare/superioare
a unor mulţimi importante de numere:
a. Are loc relaţia
1.2.6. Lem¼

1
inf ; n 2 N? = 0:
n

Demonstraţie. Fie u = inf n1 ; n 2 N? : Dac¼ a presupunem c¼ a u > 0; atunci


conform Principiului lui Arhimede exist¼ a N 2 N? cu proprietatea c¼ a N u > 1;
echivalent, u > 1=N , ceea ce contrazice de…niţia lui u:
Încheiem acest paragraf cu varianta multiplicativ¼ a a Principiului lui Arhime-
de, rezultat care st¼
a la baza reprezent¼arii zecimale a numerelor reale:
1.2.7. Teorem¼ a. Fie u > 0; u 6= 1: Atunci pentru orice x > 0 exist¼a şi este
unic un num¼ar întreg n astfel încât un x < un+1 :
Vezi FAM1, pp. 65 - 68, pentru detalii.

Exerciţii

1. Fie E o mulţime oarecare. O funcţie f : R ! E se zice c¼a este periodic¼a ,


dac¼
a exist¼
a un num¼ar T > 0 (numit perioad¼a ) astfel încât

f (x + T ) = f (x) pentru orice x 2 R;

i) Demonstraţi c¼
a funcţia caracteristic¼
a a lui Q;

1; dac¼
ax2Q
Q (x) =
0; dac¼
a x 2 RnQ

admite ca perioad¼
a orice num¼
ar raţional strict pozitiv.
ii) Dac¼
a o funcţie admite perioada T; atunci admite şi perioada nT; oricare
ar … n 2 N? : Spunem c¼ a o funcţie periodic¼
a admite perioad¼a principal¼a
dac¼a admite o cea mai mic¼ a perioad¼a. Deduceţi din Lema 1.2.6 c¼
a Q nu
admite perioad¼ a principal¼
a.
1.2. PRINCIPIUL LUI ARHIMEDE 11

2. Demonstraţi urm¼ atoarea generalizare a propriet¼aţii de densitate a lui Q în


R : Fie (an )n un şir de numere strict pozitive cu proprietatea c¼ a inf n an =
= 0: Atunci mulţimea fman j m 2 Z; n 2 Ng este dens¼ a în R:
Deduceţi de aici c¼
a şi R n Q este dens¼
a în R:

3. Teorema lui Kronecker de densitate a…rm¼


a urm¼
atoarele: Fie > 0 un
num¼ar iraţional. Atunci mulţimea

fm n; m; n 2 Ng

este dens¼a în R: Vezi FAM1, p. 63, pentru detalii. Deduceţi cu ajutorul


ei c¼
a oricare ar … dou¼
a progresii aritmetice

a1 ; a1 + d1 ; a1 + 2d1 ; :::
a2 ; a2 + d2 ; a2 + 2d2 ; :::

cu a1 ; a2 2 R; d1 > 0; d2 > 0 şi d1 =d2 2 R n Q, exist¼ a un termen al


primei progresii şi un termen al celei de a doua progresii cu proprietatea
a modulul diferenţei lor este < 10 100 :

4. (Reprezentarea zecimal¼ a) Demonstraţi c¼ a pentru …ecare num¼ ar a 2 [0; 1)


exist¼
a un şir unic de cifre rn 2 f0; :::; 9g; astfel c¼
a o in…nitate din ele sunt
diferite de 9 şi
X n
rk
a = sup k
:
n 1 10
k=1

Not¼a. Enunţul de mai sus face legitim¼ a reprezentarea zecimal¼


a uzual¼
a
pentru numerele din intervalul [0; 1) : a = 0; r1 r2 r3 ::: :
Reprezentarea zecimal¼a este generalizat¼
a de reprezentarea p - adic¼
a (repre-
zentarea într-o baz¼
a natural¼a p 2):

5. (Lord Rayleigh) Fie şi dou¼


a numere pozitive iraţionale, astfel încât
1= + 1= = 1: Not¼ am

A = f[n ]; n 2 Ng şi B = f[n ]; n 2 Ng:

Demonstraţi c¼
a A \ B = f0g şi A [ B = N:

6. (Aplicaţie la Principiul lui Dirichlet). Fie F familia tripletelor de numere


întregi, nu toate nule, având modulele mai mici ca 106 :
p p
i) Demonstraţi c¼a ja + b 2 + c 3j > 10 21 pentru orice (a; b; c) 2 F:
p p
ii) Demonstraţi c¼ a (a; b; c) 2 F astfel încât ja+b 2+c 3j < 10 11 :
a exist¼
12 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

1.3 Principiul lui Cantor, al intervalelor incluse


Intersecţia unui şir descresc¼
ator de intervale nu este în mod necesar nevid¼a. Vezi
cazul şirului ((0; 1=2n ))n : Acest fapt face urm¼atorul rezultat cu totul special:
1.3.1. Principiul lui Cantor, al intervalelor incluse: Fie şirul descresc¼ator
de intervale închise şi m¼arginite,

[a0 ; b0 ] [a1 ; b1 ] [a2 ; b2 ] :::


T
Atunci intersecţia [an ; bn ] a tuturor acestor intervale este nevid¼a.
n2N
Intersecţia const¼a din exact un punct dac¼a (şi numai dac¼a ) pentru orice
" > 0 exist¼a un num¼ar natural N cu proprietatea c¼a bN aN < ":
Demonstraţie. S¼ a observ¼am mai întâi c¼ a orice cap¼at stâng ai este mai mic sau
cel mult egal cu orice cap¼ at drept bj : Într-adev¼ar, presupunând de exemplu c¼ a
i j; atunci din incluziunea [ai ; bi ] [aj ; bj ] rezult¼
a c¼
a

ai aj bj :

Fix¼
am arbitrar indicele j şi atunci toate elementele mulţimii A = fai j i 2 Ng
sunt majorate de bj : Conform Axiomei marginii superioare, exist¼ a a = sup ai ;
iar din de…niţia acestei margini rezult¼a c¼a a bj : Cum j a fost arbitrar …xat, un
raţionament asem¼ an¼
ator ne conduce la existenţa lui b = inf bj şi la inegalitatea
a b: Rezult¼ a \
[an ; bn ] = [a; b]
n2N

şi, în particular, faptul c¼


a intersecţia este nevid¼
a. Intersecţia const¼
a din exact
un punct atunci când a = b: Condiţia din enunţ este o reformulare a acestui
fapt.
În paragrafele urm¼atoare vom prezenta numeroase aplicaţii ale acestui rezul-
tat.

1.4 Mulţimi num¼


arabile. Mulţimi nenum¼
arabile
Ne propunem pentru început s¼ a discut¼ am problema comparabilit¼ aţii mulţimilor
din punctul de vedere al ”cantit¼ aţii ” de elemente pe care le conţin:
Fie T o mulţime abstract¼a. Pe mulţimea P(T ) a p¼ arţilor sale de…nim relaţia
de cardinal echivalenţ¼a (sau echipotenţ¼ a) astfel: Spunem c¼ a dou¼ a submulţimi A
şi B sunt cardinal echivalente (sau echipotente) dac¼ a exist¼a o bijecţie de la A la
B; în aceast¼a situaţie not¼
am

Card A = Card B sau jAj = jBj:

Teoria axiomatic¼
a Zermelo-Fraenkel a mulţimilor (teoria acum în uz, vezi
FAM1, pp.17-21) nu permite existenţa vreunei mulţimi care s¼
a se conţin¼
a pe ea
ca element. Ca atare, nu exist¼
a o mulţime a tuturor mulţimilor. Se foloseşte
îns¼
a, oarecum imprecis, termenul de clasa mulţimilor.
¼
1.4. MULŢIMI NUMARABILE. ¼
MULŢIMI NENUMARABILE 13

Relaţia de cardinal echivalenţ¼ a este aplicabil¼ a mulţimilor în general, c¼


aci
dac¼a A şi B sunt cardinal echivalente ca submulţimi ale mulţimii T , iar T S;
atunci A şi B sunt cardinal echivalente şi ca submulţimi ale mulţimii S:
1.4.1. De…niţie. O mulţime A este …nit¼a dac¼ a sau A = ;; sau exist¼ a n 2 N?
astfel încât A este cardinal echivalent¼ a cu mulţimea f1; 2; :::; ng :
Mulţimile care nu sunt …nite se numesc mulţimi in…nite.
1.4.2. Lem¼ a. Fie A B: Dac¼a B este …nit¼a, atunci şi A este …nit¼a, iar dac¼a
A este in…nit¼a, atunci B este in…nit¼a.
Mulţimile N; Z; Q şi R sunt mulţimi in…nite.
1.4.3. De…niţie. O mulţime A se zice c¼ a este num¼arabil¼a dac¼ a este echipotent¼
a
cu mulţimea N? ; a numerelor naturale nenule.
O mulţime A se zice c¼a este cel mult num¼arabil¼a dac¼ a este …nit¼a sau num¼ara-
bil¼
a.
O mulţime A este cel mult num¼ arabil¼
a dac¼ a (şi numai dac¼ a) elementele sale
pot … enumerate:
A = fa1 ; a2 ; a3 ; :::g :
1.4.4 Lem¼ a. O reuniune cel mult num¼arabil¼a de mulţimi cel mult num¼arabile
este cel mult num¼arabil¼a.
Demonstraţie. Fie (Ai )i2I o familie de mulţimi cel mult num¼arabile, disjuncte
dou¼a câte dou¼a. Ele se pot enumera astfel:

A1 = fa11 ; a12 ; a13 ; :::g


A2 = fa21 ; a22 ; a23 ; :::g
A3 = fa31 ; a32 ; a33 ; :::g
:::
S
Elementele reuniunii Ai se pot enumera, procedând la listarea lor în or-
dinea indicat¼
a de s¼
ageţi:
a11 ! a12 a13 !
. % .
a21 a22 a23
# % .
a31 a32
. :::

Dac¼ a mulţimile din familia dat¼


a nu sunt mutual disjuncte, construim o nou¼
a
familie (Bi )i astfel:

B1 = A1 ; B2 = A2 nA1 ; B3 = A3 n(B1 [ B2 ); :::

Mulţimile Bi sunt mutual disjuncte şi au aceeaşi reuniune ca şi familia (Ai )i :
Prin urmare, lor li se poate aplica raţionamentul anterior.
1.4.5. Corolar. Mulţimea numerelor întregi şi mulţimea numerelor raţionale
sunt mulţimi num¼arabile.
14 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

Demonstraţie. Într-adev¼
ar,
[ nm o
Z = N [ f n j n 2 Ng şi Q = j m 2 Z; n 2 N :
n

a (G. Cantor): Intervalul [0; 1] nu este o mulţime num¼arabil¼a.


1.4.6. Teorem¼
Demonstraţie. Presupunem c¼ a mulţimea numerelor din intervalul [0; 1]
este num¼ arabil¼
a, deci c¼a [0; 1] = fa1 ; a2 ; a3 ; :::g : Împ¼ arţim intervalul I0 = [0; 1]
în trei subintervale [0; 1=3]; [1=3; 2=3]; şi [2=3; 1]: Fie I1 acel subinterval care
nu conţine pe a1 : Împ¼ arţim apoi I1 în trei noi subintervale de lungime egal¼ a
şi not¼
am cu I2 acel subinterval care nu conţine pe a2 : Obţinem astfel un şir
descresc¼ator de intervale închise I0 I1 I2 :::: Conform Principiului lui
Cantor, intersecţia acestor intervale este nevid¼ a. Fie a un element al acestei
intersecţii. Obţinem pe de o parte c¼ aa2 = fa1 ; a2 ; a3; :::g; iar pe de alt¼
a parte c¼a
a 2 [0; 1]; contradicţie.
1.4.7. De…niţie. O mulţime cardinal echivalent¼ a cu intervalul [0; 1] se numeşte
mulţime de puterea continuului . Cardinalul ei se noteaz¼a c:
Orice interval [a; b] nedegenerat este pus în corespondenţ¼
a bijectiv¼
a cu inter-
valul [0,1] de c¼
atre aplicaţia '(x) = (x a) =(b a): Prin urmare, orice asemenea
interval are cardinalul c: Mai general, are loc urm¼ atorul fapt:
a. R (şi orice interval nedegenerat) are cardinalul c.
1.4.8. Teorem¼
Vezi exerciţiul 4 de mai jos, sau FAM1, pp. 75-76. Intervalul [0; 1] conţine o
mulţime in…nit¼a de numere raţionale (vezi teorema de densitate a lui Q în R).
R ne…ind o mulţime num¼ arabil¼a, rezult¼
a c¼
a nici mulţimea numerelor iraţionale
nu este num¼arabil¼ a.

Exerciţii

1. Ar¼
ataţi c¼
a mulţimea numerelor prime este in…nit¼
a.

2. Ar¼
ataţi c¼
a dac¼
a A şi B sunt dou¼
a mulţimi cel mult num¼
arabile, atunci
produsul cartezian A B este cel mult num¼ arabil.

3. Demonstraţi c¼a dac¼


a A este o mulţime in…nit¼
a şi F este o mulţime …nit¼
a,
atunci A şi A [ F sunt cardinal echivalente.
Indicaţie: Observaţi c¼
a A conţine o submulţime num¼
arabil¼
a

N = fa1 ; a2 ; a3 ; :::g :

Fie a0 2
= N: O bijecţie între N şi N [ fa0 g o d¼
a ”translaţia” (ak ) = ak 1;
k 2 N? :

4. i) Demonstraţi c¼a funcţia lui Cantor f (x) = x=(1+jxj) stabileşte o bijecţie


între R şi intervalul ( 1; 1):
ii) Completaţi demonstraţia Teoremei 1.4.8.
¼ A ANALIZEI PE R
1.5. LEMA FUNDAMENTALA 15

5. (Teorema Cantor-Schröder-Bernstein). Dac¼ a A şi B sunt dou¼ a mulţimi


astfel c¼
a exist¼
a aplicaţii injective de la A în B şi de la B în A; atunci A şi
B sunt cardinal echivalente.
[Indicaţie: Fie f : A ! B şi g : B ! A dou¼
a funcţii injective. Lor le
ataş¼
am funcţia de…nit¼
a

' : P(A) ! P(A); '(X) = {(g({f (X))):

Fie D = fX; X 2 P(A); X '(X)g şi D = [X2D D: Observând c¼


aX
Y implic¼a '(X) a '(D) = D i.e., {D = g({f (D)): Ca
Y; deducem c¼
urmare, funcţia

f (x); dac¼
ax2D
h : A ! B; h(x) =
a x 2 {D
g 1 (x); dac¼

se dovedeşte a … o bijecţie. ]

6. Fie (xn )n un şir de numere reale nenule. Ar¼


ataţi c¼
a:
i) exist¼
a 2 R astfel încât xn 2 R n Q pentru orice indice n:
ii) exist¼
a 2 R astfel încât + xn 2 R n Q pentru orice indice n:

7. (Demonstraţia lui Cantor privind existenţa numerelor transcendente).


i) Ar¼ataţi c¼
a mulţimea polinoamelor cu coe…cienţi raţionali este num¼
ara-
bil¼
a.
ii) Un num¼ ar real se zice c¼
a este un num¼ar algebric dac¼
a el este r¼
ad¼
acina
unui polinom de grad nenul, cu coe…cienţi raţionali. Deduceţi din rezul-
tatul de la punctul precedent c¼ a mulţimea numerelor algebrice este num¼a-
rabil¼
a. Numerele reale care nu sunt algebrice se numesc numere trans-
cendente. Deoarece mulţimile num¼ arabile sunt mai ”s¼
arace” decât cele
de cardinal c; rezult¼a (conform Axiomei alegerii) c¼ a exist¼
a numere reale
transcendente!
Not¼a: Remarcabil în raţionamentul de mai sus este faptul c¼
a el ne-a permis

a conchidem c¼ a o anumit¼a mulţime este nevid¼
a f¼
ar¼
a a indica concret nici
un element al ei! Exemple simple de numere trancendente au fost date de
Dirichlet în 1844. Este vorba de numere = 0; a1 a2 a3 ::: a c¼aror zecimale
nenule sunt ”foarte rare”; de exemplu, an = 1 dac¼ a n = m! (m 2 N) şi
an = 0 în rest. Vezi FAM1, secţiunea 1.13, pentru detalii.

1.5 a a analizei pe R
Lema fundamental¼
Analiza matematic¼ a pe dreapta real¼ a se bazeaz¼ a pe axiomele sistemului nu-
merelor reale. S-a observat înc¼ a de la sfârşitul secolului al XIX-lea c¼
a exist¼
ao
tehnic¼
a uni…catoare a demonstraţiilor principalelor rezultate din acest domeniu,
bazat¼
a pe utilizarea relaţiilor de ordine.
16 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

1.5.1. Lem¼ a. Fie o relaţie de ordine pe [a; b] cu proprietatea c¼a pentru orice
x 2 [a; b] exist¼a " > 0 astfel încât pentru orice u 2 [x "; x] \ [a; b] şi orice
v 2 [x; x + "] \ [a; b] s¼a aib¼a loc relaţia u v:
Atunci a b:
Demonstraţie. Fie A = fx; x 2 [a; b]; a xg: Evident, a 2 A: Conform Axiomei
marginii superioare, exist¼ a z = sup A: Vom ar¼ ata c¼
a z 2 A şi z = b; ceea ce va
încheia demonstraţia.
Într-adev¼ar, conform propriet¼ aţii din enunţ, aplicat¼
a pentru x = z; exist¼ a
un num¼ ar " > 0 astfel încât pentru orice u 2 S = [z "; z + "] \ [a; z] şi orice
v 2 D = [z "; z + "] \ [z; b] s¼ a aib¼a loc relaţia u v: Deoarece z = sup A; exist¼ a
elemente u0 2 S \ A: Atunci are loc a u0 : Deoarece z 2 D; avem şi u0 z; deci
a z: Prin urmare, z 2 A:
Dac¼a z < b; atunci D conţine elemente v 0 > z: Întrucât au loc relaţiile a u0
şi u v ; ar urma ca v 0 2 A; în contradicţie cu alegerea lui z: În concluzie, z = b
0 0

şi deci are loc relaţia a b:


Vom ilustra aceast¼ a lem¼ a demonstrând pe baza ei partea principal¼ a a Prin-
cipiului lui Cantor, al intervalelor incluse: Oricare ar … şirul descresc¼ator de
intervale închise şi m¼arginite,

[a0 ; b0 ] [a1 ; b1 ] [a2 ; b2 ] :::


T
avem [an ; bn ] 6= ;:
n2N T
Presupunem prin absurd c¼
a [an ; bn ] = ; şi consider¼
am pe [a0 ; b0 ] urm¼
a-
n2N
toarea relaţie de ordine:

u v,u v şi exist¼


a n 2 N cu [u; v] \ [an ; bn ] = ;:

Se observ¼ a imediat c¼
a sunt îndeplinite condiţiile Lemei 1.5.1, deci a0 b0 ;
ceea ce este fals! Prin urmare, intervalele [an ; bn ] au în mod necesar un punct
comun.

1.6 Dreapta completat¼


a
Vom ad¼ auga mulţimii R a numerelor reale dou¼ a noi elemente, 1 (minus in…nit)
şi 1 (plus in…nit), în raport cu care relaţia de ordine pe R este astfel extins¼
a:

1 < x pentru orice x 2 R;


x<1 pentru orice x 2 R:

Mulţimea R= R [ f 1; 1g împreun¼ a cu relaţia de ordine de mai sus poart¼ a


numele de dreapta completat¼a. Importanţa lui R const¼ a în faptul c¼a permite mai
mult¼a ‡exibilitate în lucrul cu marginea superioar¼ a/inferioar¼ a. Într-adev¼ ar, orice
submulţime nevid¼ a A a lui R admite simultan margine superioar¼ a şi margine
inferioar¼
a în R ; dac¼ a A este o submulţime majorat¼ a, atunci existenţa lui sup A
decurge din Axioma marginii superioare, iar dac¼ a A este o mulţime nemajorat¼ a,
1.7. SPAŢIUL METRIC EUCLIDIAN R 17

atunci sup A = 1: În acest mod, sup A = 1 devine un mod de a nota faptul



a submulţimea A nu este majorat¼ a în R:
Este important s¼a extindem structura algebric¼a a lui R; de…nind unele ope-
raţii cu elementele de la in…nit. Astfel, adunarea este completat¼
a cu operaţiile:

x + ( 1) = ( 1) + x = 1 pentru orice x 2 R
( 1) + ( 1) = 1
x + 1 = 1 + x = 1 pentru orice x 2 R
1 + 1 = 1;

iar înmulţirea este completat¼


a cu operaţiile:

1; dac¼
a x 2 R; x < 0
x ( 1) = ( 1) x =
1; dac¼
a x 2 R; x > 0
1; dac¼
a x 2 R; x < 0
x 1 = 1 x=
1; a x 2 R; x > 0:
dac¼

Nu se de…nesc operaţiile

1 1; ( 1) + 1; 0 ( 1); ( 1) 0; 0 1; 1 0

şi nici altele precum


0 1 1
; ; 1 ; 10 şi 00 :
0 1

1.7 Spaţiul metric euclidian R


Fiind dat¼ a o mulţime M , numim metric¼a (sau distanţ¼a ) pe M orice aplicaţie
d : M M ! R care veri…c¼ a urm¼atoarele trei propriet¼
aţi:
M1) d(x; y) 0; d(x; y) = 0 dac¼ a şi numai dac¼ax=y
M2) d(x; y) = d(y; x)
M3) d(x; y) d(x; z) + d(z; y)
valabile pentru orice x; y; z 2 M: Numim spaţiu metric orice cuplu (M; d), con-
stituit dintr-o mulţime M; pe care s-a precizat o metric¼ a d: Prin element al
spaţiului metric (M; d) vom înţelege orice element al lui M ; elementele oric¼
arui
spaţiu metric poart¼ a numele de puncte. Atunci când nu este pericol de ambigu-
itate, vom desemna spaţiul metric (M; d) prin simbolul M , al mulţimii pe care
este …xat¼ a metrica.
Funcţia modul are un rol special pe R; legat de modul de de…nire a unei
metrici (echivalent, distanţe) pe R prin formula

d:R R ! R; d(a; b) = ja bj ;

veri…carea propriet¼
aţilor M1)-M3) este o consecinţ¼
a imediat¼
a a propriet¼
aţilor
funcţiei modul.
18 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

Vom numi cuplul (R; d) spaţiul metric euclidian R: Tradiţional, el va … de-


semnat tot prin simbolul R:
Structurii de spaţiu metric a lui R i se asociaz¼
a nişte mulţimi speciale, in-
tervalele deschise de raz¼a strict pozitiv¼
a. Mai precis, de…nim intervalul deschis
de raz¼a r > 0; centrat în a; prin formula

Ir (a) = fx : d(x; a) < rg


= fx : jx aj < rg
= (a r; a + r);


a not¼
am faptul c¼a intervalele Ir (a) sunt de…nite numai pentru r > 0:
Pentru convenienţ¼
a, vom de…ni şi intervalul închis de raz¼a r 0, centrat în
a; ca …ind mulţimea:

I r (a) = fx; d(x; a) rg


= fx; jx aj rg
= [a r; a + r]:

În secţiunea 1.1 am de…nit conceptul de submulţime m¼ arginit¼


a (în sensul
ordinei) a lui R: Structurii metrice a lui R îi putem asocia un concept metric de
mulţime m¼ arginit¼
a, care se dovedeşte îns¼ a echivalent cu cel precedent.
Astfel, spunem c¼ a o submulţime A a lui R este m¼arginit¼a (în sensul structurii
metrice a lui R) dac¼ a ea poate … inclus¼ a într-un interval Ir (a) convenabil ales.
1.7.1. Lem¼ a. Submulţimile m¼arginite în sensul ordinei lui R sunt aceleaşi cu
submulţimile m¼arginite în sensul structurii metrice a lui R:
Demonstraţie. Este su…cient s¼ a observ¼ am c¼ a orice interval nevid (a; b) se poate
descrie ca un interval Ir (z) (şi orice interval [a; b] se poate descrie ca un interval
Ir (z));

(a; b) = Ir (z);
[a; b] = Ir (z);

unde r = (b a)=2 şi z = (a + b)=2; şi c¼


a au loc incluziunile

Ir (z) Is (z) pentru orice 0 r < s:

În cazul unui spaţiu metric M = (M; d) arbitrar, rolul mulţimilor Ir (z) este
jucat de bilele deschise. Prin de…niţie, bila deschis¼a de centru a şi raz¼
ar>0
este mulţimea
Br (a) = fx 2 M ; d(x; a) < rg :
iar bila închis¼a, de centru a şi raz¼
ar 0; este mulţimea

B r (a) = fx 2 M ; d(x; a) rg :

Submulţimile lui M care pot … incluse în bile Br (a) convenabil alese poart¼
a
numele de submulţimi m¼arginite. Prin excelenţ¼ a bilele (de orice natur¼
a) sunt
astfel de mulţimi.
¼ A UNUI SPAŢIU METRIC
1.8. TOPOLOGIA NATURALA 19

Orice submulţime A a unui spaţiu metric M = (M; d) se poate înzestra în


mod natural cu o structur¼ a de spaţiu metric, considerând pe A metrica indus¼a ;
dj (A A) : Numim spaţiul metric A astfel de…nit, subspaţiu al spaţiului M .
Bilele lui A sunt intersecţiile cu A ale bilelor din ”spaţiul mare ” M: În acest
mod, submulţimile m¼ arginite ale lui A sunt m¼ arginite şi în M .

Exerciţii

1. Observaţi c¼
a orice mulţime M se poate realiza ca spaţiu metric, consi-
derând de exemplu pe M structura de spaţiu metric discret, de…nit¼ a de
metrica
0; dac¼ax=y
d(x; y) =
1; dac¼a x 6= y:

Cine sunt în acest caz bilele deschise? Dar cele închise?

2. Fie f : R ! R o aplicaţie astfel încât jx yj = 1 implic¼


a jf (x) f (y)j = 1:
Rezult¼a c¼
a jf (x) f (y)j = jx yj pentru orice x; y 2 R?

1.8 Topologia natural¼


a a unui spaţiu metric
În orice spaţiu metric, bilele deschise permit introducerea conceptelor topologice,
adic¼
a a acelor concepte care de…nesc poziţia relativ¼a a diferitelor sale submulţimi
(indiferent de forma, m¼ arimea sau natura lor): vecin¼ atate, interior, aderenţ¼
a,
frontier¼
a etc. Elementul central îl constituie conceptul de mulţime deschis¼ a.
Deşi suntem primordial interesaţi de cazul spaţiului metric euclidian R; vom
purta discuţia în cazul unui spaţiu metric M = (M; d) oarecare.
1.8.1. De…niţie. Spunem c¼ a o submulţime D a lui M este deschis¼a dac¼ a
pentru orice punct a din D exist¼a o bil¼a Br (a) inclus¼
a în D:
Numim familia D a tuturor submulţimilor sale deschise, topologia natural¼a a
lui M şi numim perechea (M; D); spaţiul topologic asociat spaţiului metric M ;
în cazul lui R; vom vorbi despre spaţiul topologic euclidian R:
Propriet¼
aţile generale ale lui D sunt urm¼
atoarele:
TOP1) ; şi M aparţin lui D;
TOP2) Reuniunile arbitrare de mulţimi din D aparţin lui D;
TOP3) Intersecţiile …nite de mulţimi din D aparţin lui D.
1.8.2. Lem¼ a. Orice bil¼a deschis¼a este o mulţime deschis¼a.
O consecinţ¼a imediat¼ a este faptul c¼a în R; toate intervalele deschise sunt
mulţimi deschise.
Demonstraţie. Vom face demonstraţia în cazul spaţiului R; caz în care bilele
sunt intervalele Ir (a): Trebuie s¼
a ar¼
at¼
am c¼
a Ir (a) conţine odat¼
a cu un element
x un întreg interval I" (x):
20 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

Figura 1.3: Intervalele deschise sunt mulţimi deschise

Într-adev¼ar, aşa cum sugereaz¼


a …gura al¼ aturat¼
a, putem alege " arbitrar în
intervalul (0; r d(x; a)]. Dac¼a y 2 I" (x); atunci

d(y; a) d(y; x) + d(x; a) < " + d(x; a) r;

adic¼a y 2 Ir (a):
În leg¼
atur¼a cu TOP3) s¼a not¼ am c¼
a intersecţiile num¼
arabile de mulţimi des-
chise pot s¼a nu …e mulţimi deschise. Vezi cazul lui R şi a şirului de intervale
deschise ( 1=n; 1=n); cu intersecţia \n 1 ( 1=n; 1=n) = f0g:
Topologia asociat¼a spaţiului metric euclidian R este descris¼a de urm¼ atorul
rezultat:
1.8.3. Teorem¼ a. Orice submulţime deschis¼a şi nevid¼a D a lui R se poate scrie
(în mod unic) ca o reuniune cel mult num¼arabil¼a de intervale deschise, nevide
şi disjuncte dou¼a câte dou¼a.
Demonstraţie. Pentru …ecare punct x din D consider¼ am reuniunea Ix a tuturor
intervalelor deschise incluse în D şi care îl conţin pe x: Evident, Ix este un inter-
val deschis şi anume, cel mai mare interval cu propriet¼ aţile anterior speci…cate.
Acest fapt face ca dac¼ a x 6= y, atunci sau Ix = Iy ; sau Ix \ Iy = ;: Evi-
dent, D = [x2D Ix ; iar mulţimea intervalelor Ix distincte care apar în aceast¼ a
reprezentare este cel mult num¼ arabil¼
a. Într-adev¼ ar, conform Lemei 1.2.4 putem
alege în …ecare interval Ix câte un punct raţional rx şi atunci funcţia Ix ! rx ,
de la familia intervalelor componente distincte la Q, este injectiv¼ a.
Partea de unicitate este evident¼ a.
Noţiunile care se pot de…ni intrinsec în termenii topologiei se numesc noţiuni
topologice.
O important¼ a noţiune topologic¼
a este aceea de vecin¼ atate.
Numim vecin¼atate a unui punct a 2 M orice mulţime V M care include
o bil¼
a Br (a) (echivalent, orice mulţime V M care include o mulţime deschis¼ a
care conţine pe a): Not¼ am cu Va familia tuturor vecin¼ at¼
aţilor lui a:
Propriet¼aţile fundamentale ale familiilor Va sunt urm¼ atoarele:
V 1) Va 6= ; (spre exemplu, M 2Va ) şi orice V 2 Va conţine punctul a;
V 2) Dac¼a V 2 Va şi W V; atunci W 2 Va ;
V 3) Intersecţiile …nite de vecin¼
at¼
aţi ale lui a sunt vecin¼
at¼
aţi ale lui a;
V 4) Fiecare vecin¼ atate V 2 Va include o vecin¼ atate W 2 Va ; care este
vecin¼
atate pentru …ecare punct al ei.
¼ A UNUI SPAŢIU METRIC
1.8. TOPOLOGIA NATURALA 21

Topologia asociat¼ a unui spaţiu metric veri…c¼


a şi aşa-numita proprietate de
separare a lui Hausdor¤: Pentru orice x; y 2 M cu x 6= y; exist¼ a vecin¼
at¼aţi
Vx 2 Vx şi Vy 2 Vy astfel încât Vx \ Vy = ;:

Figura 1.4: Proprietatea de separare

Mai sus, vecin¼


at¼aţile au fost de…nite cu ajutorul topologiei. Reciproc, vecin¼
a-

aţile determin¼
a la rândul lor mulţimile deschise, care se pot de…ni ca ”vecin¼at¼
aţi
ale …ec¼ arui punct al lor ”.
1.8.4. De…niţie. Numim spaţiu topologic orice mulţime M pe care s-a precizat
o topologie, adic¼a o familie D de submulţimi ale lui M care veri…c¼ a propriet¼
aţile
TOP1) - TOP3) de mai sus. Un spaţiu topologic care veri…c¼ a proprietatea de
separare a lui Hausdor¤ se va numi spaţiu topologic Hausdor¤ .
Spaţiile topologice vor … înţelese drept cupluri (M; D), în general pe o aceeaşi
mulţime putându-se de…ni mai multe topologii.
A indica pe o mulţime M o topologie este echivalent cu a indica pentru
…ecare punct a familia vecin¼ at¼aţilor sale. Mai precis, cunoscând topologia pe
M , vecin¼ at¼
aţile unui punct a apar ca acele submulţimi V M pentru care exist¼ a
deschişi D cu proprietatea c¼ a a 2 D şi D V: Reciproc, dac¼a pentru …ecare
punct a s-a indicat câte o familie Va de submulţimi ale lui M cu propriet¼ aţile
V 1) V 4) de mai sus, putem de…ni mulţimile deschise ca …ind acele submulţimi
D ale lui M cu proprietatea c¼ a D 2 Va pentru orice a 2 D:
Vom continua prezentarea de noi concepte topologice în contextul general al
spaţiilor topologice.
În cele ce urmeaz¼ a, M = (M; D) reprezint¼ a un astfel de spaţiu.
Fie A o submulţime a lui M . Un punct a al lui A se zice c¼ a este un punct
interior lui A dac¼ a a este conţinut în A odat¼a cu o vecin¼atate a sa. Mulţimea
punctelor interioare ale lui A constituie interiorul lui A (şi este notat Int A sau
A). Evident, Int A este o mulţime deschis¼
a şi are loc incluziunea

Int A A;

egalitatea A = Int A are loc dac¼


a şi numai dac¼
a A este o mulţime deschis¼
a.
Complementarele de mulţimi deschise poart¼ a numele de mulţimi închise.
22 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

Folosind relaţiile lui De Morgan,


!
[ \
{ Ai = {Ai
i2I i2I
!
\ [
{ Ai = {Ai
i2I i2I

putem deduce cu uşurinţ¼


a propriet¼
aţile generale ale mulţimilor închise:
C1) M şi ; sunt mulţimi închise;
C2) Intersecţiile arbitrare de mulţimi închise sunt mulţimi închise;
C3) Reuniunile …nite de mulţimi închise sunt mulţimi închise.
S¼ a not¼
am c¼a M şi ; sunt simultan mulţimi deschise şi închise. În cazul
spaţiului M = R (înzestrat cu topologia natural¼
a), acestea sunt singurele sub-
mulţimi simultan deschise şi închise.
1.8.5. Observaţii. i) Toate submulţimile …nite ale lui R sunt închise. Într-
adev¼ ar, conform propriet¼ aţii C3), este su…cient s¼
a consider¼ am cazul submulţi-
milor fag formate din exact un punct. Or, R n fag este reuniunea a dou¼ a inter-
vale deschise.
ii) Toate intervalele închise sunt mulţimi închise (deoarece complementarele
lor sunt reuniuni de intervale deschise).
iii) În general, în orice spaţiu metric, submulţimile …nite sunt închise; analog,
bilele închise.
Trecerea la complementar¼ a creaz¼a o dualitate între mulţimile deschise şi cele
închise, care se extinde şi asupra diferitelor concepte topologice. Dualul noţiunii
de interior este acela de aderenţ¼a.
Aderenţa unei submulţimi A (a lui M ) este mulţimea
\
A= F:
F A; F închis¼
a

Evident, A este închis¼


a (ca intersecţie arbitrar¼
a de submulţimi închise) şi are
loc incluziunea
A A;
are loc egalitatea A = A dac¼a şi numai dac¼a A este închis¼
a.
Spunem c¼ a un punct a 2 M este punct aderent mulţimii A dac¼
a pentru orice
vecin¼atate V a lui a; avem
V \ A 6= ;;
conform propriet¼
aţii V 4) de mai sus, conţinutul acestei de…niţii este acelaşi dac¼
a
ne restrângem la vecin¼ at¼
aţile deschise.
a. Pentru orice submulţime a unui spaţiu topologic are loc egalitatea
1.8.6. Lem¼

A = fa 2 M ; a este punct aderent lui Ag :


¼
1.9. TOPOLOGIA RELATIVA 23

Demonstraţie. Prin incluziuni. Fie a 2 A: Dac¼ a a nu ar … aderent lui A; atunci


ar exista o vecin¼
atate deschis¼ a V a lui a astfel c¼a V \ A = ;: Atunci A {V;
{V este o mulţime închis¼ a, dar a 2= {V; ceea ce contrazice alegerea lui a:
Reciproc, …e a un punct aderent lui A şi …e F o mulţime închis¼ a care include
pe A. Vom ar¼ ata c¼a a 2 F: Într-adev¼ ar, în caz contrar, {F ar … o mulţime
deschis¼ atate a lui a) şi {F \A = ;; în contradicţie
a care conţine pe a (deci o vecin¼
cu de…niţia punctului aderent.

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼ a în orice spaţiu metric submulţimile …nite sunt închise (şi


la fel şi bilele închise).
[Indicaţie: Folosiţi proprietatea de separare a lui Hausdor¤ pentru a
demonstra c¼ a ele au complementarele deschise. ]

2. Demonstraţi c¼a aderenţa şi interiorul oric¼


arei submulţimi m¼
arginite a unui
spaţiu metric sunt, de asemenea, mulţimi m¼ arginite.

3. Demonstraţi c¼ a singurele submulţimi simultan închise şi deschise ale spa-


ţiului R sunt ; şi R:

4. (Topologia discret¼a). Fie T o mulţime nevid¼


a oarecare, realizat¼
a ca spaţiu
metric în raport cu metrica discret¼ a. Demonstraţi c¼ a topologia asociat¼a
metricii discrete (numit¼a uzual topologia discret¼a ) const¼
a din toate sub-
mulţimile lui T .

5. (Exemplu de topologie care nu este asociat¼ a unei metrici). Fie T o mulţime


cu cel puţin dou¼a elemente. Drept topologie pe T alegem topologia grosie-
r¼a, adic¼
a topologia constituit¼a din ; şi T . Observaţi c¼
a …ecare punct are o
singur¼a vecin¼atate, întregul spaţiu T şi deci nu este veri…cat¼
a proprietatea
de separare. Deduceţi c¼ a topologia grosier¼ a nu este asociat¼ a nici unei
structuri de spaţiu metric pe T:

1.9 Topologia relativ¼


a
Orice submulţime A a unui spaţiu topologic T = (T; T ), poate … înzestrat¼ a în
mod natural cu o structur¼ a de spaţiu topologic considerând pe A aşa numita
topologie relativ¼a (sau topologie indus¼a ), care este urma pe A a topologiei pe T :

T jA = fD \ A; D 2 T g :

Spunem în acest caz c¼ a A este un subspaţiu al spaţiului topologic T:


Dac¼a A este o submulţime deschis¼ a a lui T , atunci mulţimile din T jA sunt
deschise şi în spaţiul ”mare ” T . Analog, dac¼ a A este o submulţime închis¼aa
lui T , atunci mulţimile închise ale spaţiului topologic A = (A; T jA) sunt închise
şi în spaţiul ”mare” T .
24 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL EUCLIDIAN REAL 1-DIMENSIONAL

Figura 1.5: Vecin¼


at¼
aţile în topologia relativ¼
a

Orice vecin¼ atate W a unui punct a din A este intersecţia cu A a unei


vecin¼
at¼aţi V , a lui a în T .
Dac¼a M = (M; d) este un spaţiu metric şi A este un subspaţiu al s¼ au,
topologia asociat¼ a metricii induse pe A coincide cu topologia relativ¼
a a lui A
(privit ca subspaţiu al spaţiului M , înzestrat cu topologia asociat¼
a metricii).
Topologia natural¼ a pe R a fost de…nit¼
a cu ajutorul intervalelor

Ir (a) = (a r; a + r):

Putem de…ni o topologie natural¼ a pe R utilizând în cazul punctelor de la


in…nit urm¼
atoarele analoage ale acestor mulţimi:

Ir ( 1) = [ 1; r)
Ir (1) = (r; 1]:

Corespunz¼ a pe R apar ca …ind


ator, mulţimile deschise în topologia natural¼
de forma
D; D [ f 1g; D [ f 1g; R;
unde D descrie familia mulţimilor deschise în topologia natural¼ a a lui R: Spaţiul
topologic R apare astfel ca subspaţiu al spaţiului topologic R:
În FAM1, pag. 126, se demonstreaz¼ a c¼a topologia natural¼ a a lui R este
asociat¼
a unei metrici.

Exerciţii

1. Descrieţi topologia relativ¼


a a lui T = (0; 1] ca subspaţiu a lui R:
Care este aderenţa lui (0; 1=2) în T ?
Care este interiorul lui [1=2; 1]?
2. Consider¼
am spaţiul topologic Q (înzestrat cu topologia de subspaţiu al lui
R): Stabiliţi:
i) Care este interiorul lui [0; 1] \ Q în Q? Dar în R?
ii) Care este aderenţa lui [0; 1] \ Q în Q? Dar în R?
Capitolul 2

Şiruri de numere reale

Noţiunea de şir de numere reale este legat¼ a în primul rând de schemele de apro-
ximare realizate prin procese iterative. Vezi Anexa A de la sfârşitul c¼ arţii. În
acest capitol vom … interesaţi cu prec¼ adere de leg¼atura dintre diferitele concepte
topologice ataşate spaţiilor metrice şi convergenţa şirurilor.

2.1 Şiruri convergente


Un şir de numere reale este o funcţie a : N ! R: Subşir al unui şir a este orice
compunere a k; unde k : N ! N este o funcţie strict cresc¼ atoare. Uzual, a(n)
se mai noteaz¼ a an ; iar şirul însuşi se mai noteaz¼ a (an )n sau (an )n2N ; cu aceast¼
a
convenţie, subşirul a k se noteaz¼ a (akn )n sau (ak(n) )n :
Uneori este util s¼ a consider¼ am şiruri indexate dup¼ a submulţimi ale lui N
de forma fk; k + 1; k + 2; :::g; cu k 2 N; vezi de exemplu (1=n)n2N? : În linii
generale, teoria acestor şiruri este aceeaşi cu a şirurilor indexate dup¼ a N (iar
necesit¼
aţile acestui volum r¼ amân în limita unor adapt¼ ari minore).
O serie de noţiuni privind funcţiile se transfer¼ a automat şirurilor. Astfel
sunt noţiunile de şir m¼arginit, şir monoton, şir pozitiv ş.a.m.d.
Principala problem¼ a în leg¼atur¼ a cu un şir de numere reale este aceea a con-
vergenţei sale.
2.1.1. De…niţie. Spunem c¼ a un şir (an )n converge la num¼arul a (şi not¼
am
aceasta prin an ! a) dac¼
a oricare ar … " > 0 exist¼
a un rang N 2 N astfel încât
oricare ar … n N s¼a avem j an a j< ":

Num¼ arul a care apare în De…niţia 2.1.1 de mai sus dac¼ a exist¼
a, este unic. El
poart¼
a numele de limita şirului (an )n şi se noteaz¼
a prin simbolul

lim an :
n!1

Numim şir convergent orice şir (an )n pentru care exist¼a un num¼ ar a în R
astfel c¼
a an ! a: Şirurile care nu sunt convergente se zic divergente.

25
26 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Orice şir constant este convergent (şi anume, la valoarea comun¼ a a termenilor
şirului). Şirul alternant (( 1)n )n este divergent.
2.1.2. Lem¼ a. Modi…carea (ca şi eliminarea sau ad¼augarea) unui num¼ar …nit
de termeni ai unui şir nu schimb¼a caracterul s¼au de convergenţ¼a/divergenţ¼a şi
nici limita, în caz de convergenţ¼a.
2.1.3. Lem¼ a. Orice subşir al unui şir convergent este convergent şi anume, la
aceeaşi limit¼a.
Demonstraţie. Avem de ar¼ atat c¼
a dac¼a an ! a şi (akn )n este un subşir al şirului
(an )n ; atunci akn ! a.
Fie " > 0: Conform ipotezei, exist¼ a N 2 N astfel încât oricare ar … n N
avem j an a j< ": Cum kn n pentru orice n, rezult¼ a c¼
a j akn a j< " oricare
ar … n N . În concluzie, akn ! a:
2.1.4. Lem¼ a. Un şir (an )n converge la num¼arul a dac¼a, şi numai dac¼a, orice
subşir al s¼au conţine un subşir convergent la a.
Demonstraţie. Necesitatea condiţiei rezult¼ a din Lema 2.1.3. Pentru partea de
su…cienţ¼a raţion¼am prin reducere la absurd. Presupunând c¼ a (an )n nu converge
la a, deducem (prin negarea De…niţiei 2.1.1) c¼ a exist¼a un " > 0 şi un subşir
(akn )n astfel ca
jakn aj " pentru orice n 2 N:
Or, în acest caz (akn )n nu poate conţine un subşir convergent la a, con-
tradicţie cu ipoteza. Prin urmare, an ! a:
2.1.5. Lem¼ a. Orice şir convergent de numere reale este m¼arginit.
Demonstraţie. Fie (an )n un şir convergent la num¼ arul a: Conform de…niţiei
convergenţei, pentru " = 1 exist¼a un rang N 2 N astfel ca

jan aj < 1 pentru orice n N

echivalent,
a 1 < an < a + 1 pentru orice n N:
Prin urmare,

inf fa0 ; a1 ; :::; aN ; a 1g an sup fa0 ; a1 ; :::; aN ; a + 1g

pentru orice n 2 N, deci şirul (an )n este m¼arginit.


În general, un şir m¼
arginit nu este şi convergent. Vom ar¼
ata în paragraful
2.2 c¼
a el admite întotdeauna subşiruri convergente.

2.1.6. Lem¼a. Dac¼a (an )n este un şir convergent la a; atunci (jan j)n converge
la jaj:
Demonstraţia este imediat¼
a şi rezult¼
a din faptul c¼
a

jjan j jajj jan aj :

2.1.7. Corolar. Un şir (an )n este convergent la 0 dac¼a şi numai dac¼a şirul
(jan j)n ; al modulelor, converge la 0:
2.2. CRITERIUL LUI WEIERSTRASS. CONSECINŢE 27

Lema 2.1.6 permite reducerea raţionamentelor cu şiruri reale la cazul şirurilor


de numere pozitive convergente la zero. Într-adev¼
ar,

an ! a dac¼
a şi numai dac¼
a jan aj ! 0:

De aici apare şi o tehnic¼a foarte natural¼


a de a demonstra c¼ a an ! a şi
anume, prin majorarea modulului diferenţei jan aj cu termenul general bn ; al
unui şir despre care ştim c¼
a este convergent la 0. Schematic, ea se reprezint¼
a
astfel:
jan aj bn ! 0:
Demonstraţia Lemei 2.1.6 s-a bazat tocmai pe aceast¼
a idee.

2.2 Criteriul lui Weierstrass. Consecinţe


Probabil, cel mai cunoscut criteriu de convergenţ¼
a al şirurilor de numere reale
este urm¼
atorul:
2.2.1. Teorem¼ a (Criteriul lui Weierstrass, al monotoniei): Orice şir cresc¼ator
şi majorat de numere reale este convergent şi anume, la marginea sa superioar¼a.
Analog, orice şir descresc¼
ator şi minorat este convergent la marginea sa in-
ferioar¼
a.
Demonstraţie. Fie (an )n un şir cresc¼
ator şi majorat şi …e a marginea sa supe-
rioar¼
a. Vom ar¼ ata c¼
a el este convergent la a:
Fie " > 0: Din de…niţia marginii superioare rezult¼ a c¼a exist¼
a N 2 N astfel
încât a " < aN < a: Deoarece şirul este cresc¼ ator, rezult¼ a c¼a pentru orice
n N avem a " < an < a < a + ".
Criteriul lui Weierstrass permite tratarea cu uşurinţ¼ a a câtorva cazuri im-
portante de şiruri convergente.
2.2.2. Exemple. i) A fost remarcat în secţiunea 1.1.2 c¼ a şirul (1=n)n este des-
cresc¼
ator şi marginea sa inferioar¼
a este 0. Conform Criteriului lui Weierstrass,
acest şir converge la 0. Un argument similar ne arat¼
a c¼
a
1
! 0; dac¼
a > 0:
n

ii) Fie a 2 R: Şirul (an )n este convergent dac¼


a a 2 ( 1; 1] şi divergent dac¼
a
a 2 ( 1; 1] [ (1; 1): În plus,

0; dac¼
a jaj < 1
(an )n !
1; dac¼
a a = 1:

Într-adev¼ar, cazul a = 1 este banal. Dac¼ a jaj < 1; atunci şirul de termen
general an = jajn este descresc¼ator şi minorat de 0, deci convergent, potrivit
Criteriului lui Weierstrass. Fie l limita sa. Trecând la limit¼ a în relaţia de
recurenţ¼
a
an+1 = jaj an
28 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

obţinem c¼ a l = jaj l; de unde rezult¼ a c¼


a l = 0: Demonstraţia se încheie aplicând
Corolarul 2.1.7. p
iii) Şirul ( n n)pn 2 este convergent la 1.
Într-adev¼ ar, n n = 1 + rn ; cu rn > 0: Vom ar¼ ata c¼ a rn ! 0: Pentru
aceasta, observ¼ am c¼ a n = (1 + rn )n > Cn2 rn2 = n(n2 1) rn2 ; de unde rezult¼ a
2
p p
c¼a 0 < rn < 2=(n 1); adic¼ a 0 < rn < 2=(n 1): Cum şirul ( 2=(n 1))n
este descresc¼ ator, cu marginea inferioar¼ a 0, el este convergent la 0. Un moment
de re‡ecţie ne arat¼ a atunci c¼
a şi rn ! 0:
Orice şir convergent este m¼ arginit. Evident, nu orice şir m¼ arginit este con-
vergent. Vom ar¼ ata în continuare c¼ a el admite îns¼ a subşiruri convergente.
2.2.3. Lema lui D. J. Newman: Orice şir de numere reale conţine un subşir
monoton.
Demonstraţie. Consider¼ am mulţimea A = fi j ai < aj pentru orice j > ig :
Sunt posibile urm¼ atoarele dou¼ a cazuri:
Cazul 1. A este in…nit¼ a. Atunci A = fi0 ; i1 ; i2 ; :::g şi în acest caz ai0 < ai1 <
< ai2 < :::
Cazul 2. A este …nit¼ a. Fie i0 = sup A + 1; dac¼ a A este nevid¼ a şi i0 = 0
dac¼ a A este vid¼ a. Deoarece i0 2 = A rezult¼ a c¼a exist¼ a i1 > i0 cu proprietatea c¼ a
ai0 ai1 . Întrucât nici i1 2 = A, rezult¼ a c¼a exist¼a i2 > i1 astfel ca ai1 ai2
ş.a.m.d.
Din Criteriul lui Weierstrass şi Lema lui Newman rezult¼ a:
2.2.4. Teorema Bolzano-Weierstrass. Orice şir m¼arginit de numere reale
conţine un subşir convergent.

Combinând acest ultim rezultat cu Lema 2.1.4, deducem urm¼ atorul fapt
(foarte util în raţionamentele cu şiruri): Dac¼a un şir m¼arginit de numere reale
nu converge la num¼arul a; atunci un subşir al s¼au converge la un num¼ar diferit
de a:

Exerciţii
1. Fie (an )n un şir strict cresc¼
ator de numere strict pozitive, în progresie
p
aritmetic¼a. Observând c¼ a a2k 1 a2k+1 < a2k pentru orice k 2 N ; ar¼ataţi

a r
a1 a3 a2n 1 a1
xn = ::: <
a2 a4 a2n a2n+1
şi deduceţi c¼
a limn!1 xn = 0:
2. (Algoritmul babilonian). Fie a > 0 şi …e şirul de…nit de relaţia de recurenţ¼
a
1 a
an+1 = 2 an + an (cu a0 > 0). Demonstraţi c¼ a el este convergent la
p
num¼arul a:
Observaţie. Fie I un interval nedegenerat. Şirurile asociate funcţiilor
f : I ! I prin formule de tipul
x0 = a; xn+1 = f (xn ) pentru n 0
2.3. OPERAŢII ALGEBRICE CU ŞIRURI CONVERGENTE 29

poart¼
a numele de şiruri recurente (de numere reale). Teoria lor este expus¼
a
în Anexa A.
3. (Media aritmetico-geometric¼
a a lui Gauss). Fie a şi b dou¼a numere pozi-
tive, cu a b. Demonstraţi c¼
a şirurile de…nite de formulele
p xn + yn
x0 = a; y0 = b; xn+1 = xn yn ; yn+1 = (pentru n 0)
2
au o limit¼
a comun¼
a M (a; b); urmând urm¼
atoarele etape:
i) yn xn pentru orice n;
ii) Şirul (xn )n este cresc¼
ator, iar şirul (yn )n este descresc¼
ator; deduceţi c¼
a
ambele sunt convergente;
iii) Treceţi la limit¼
a în relaţia de recurenţ¼a yn+1 = (xn + yn ) =2 şi con-
cluzionaţi egalitatea limitelor şirurilor (xn )n şi (yn )n :
4. Ar¼ataţi c¼
a orice num¼ ar real a este limita unui şir strict cresc¼
ator de numere
raţionale şi a unui şir strict descresc¼ator de numere raţionale; un enunţ
similar funcţioneaz¼a cu şiruri de numere iraţionale.

2.3 Operaţii algebrice cu şiruri convergente


2.3.1. Teorem¼ a. i) Dac¼a (an )n converge la a şi (bn )n converge la b; atunci
(an + bn )n converge la a + b:
ii) Dac¼a (an )n converge la a şi (bn )n converge la b; atunci (an bn )n converge
la ab:
Demonstraţie. i) Fie " > 0: Atunci exist¼ a un rang comun N , începând de la
care s¼a avem simultan

jan aj < "=2 şi jbn bj < "=2:

Atunci, pentru orice n N; avem

j(an + bn ) (a + b)j jan aj + jbn bj


< "=2 + "=2 = ":

ii) În acord cu Lema 2.1.5, exist¼


a un num¼
ar M > 0 astfel c¼
a jan j M pentru
orice n. Fie " > 0. Conform ipotezei de convergenţ¼
a, exist¼
a un rang N astfel c¼
a
pentru orice n N avem

jan aj < "=(2jbj + 1) şi jbn bj < "=(2M ):

Atunci, pentru n N; avem

jan bn abj jan bn an bj + jan b abj = jan j jbn bj + jbj jan aj


M jbn bj + jbj jan aj
< "=2 + "=2 = ";
30 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

adic¼
a an bn ! ab:
2.3.2. Teorem¼ a. Dac¼a (an )n converge la a şi a 6= 0; atunci an 6= 0 începând
de la un rang N şi
1 1
! .
an a
Demonstraţie. Conform Lemei 2.1.6, jan j ! jaj: Aplicând de…niţia convergenţei
pentru " = jaj=2, rezult¼
a c¼
a exist¼
a un rang N astfel ca jjan j jajj < jaj=2: Prin
urmare, pentru n N; avem

jan j jaj jaj=2 = jaj=2 > 0:

Apoi, pentru n N; avem

1 1 jan aj 2
= 2 jan aj
an a jan j jaj jaj

de unde rezult¼
a imediat c¼
a 1=an ! 1=a:

2.4 Propriet¼
aţi de ordine
Lema 2.1.6 conduce imediat la propriet¼ aţile de ordine ale şirurilor convergente
de numere reale. Punctul de plecare este urm¼ atoarea lem¼ a:
2.4.1. Lem¼ a. Dac¼a (an )n este un şir de numere pozitive, convergent la a;
atunci a 0:
Demonstraţie. Avem an = jan j ! jaj ; astfel c¼ a din unicitatea limitei rezult¼a c¼a
a = jaj 0:
2.4.2. Corolar (Trecerea la limit¼ a în inegalit¼ aţi). Dac¼a (an )n este un şir
convergent la a; (bn )n este un şir convergent la b şi an bn pentru orice n 2 N;
atunci a b:
Demonstraţie. Vezi lema precedent¼ a, aplicat¼ a şirului (bn an )n .
2.4.3. Teorem¼ a. (Principiul cleştelui). Fie (an )n ; (bn )n ; (cn )n trei şiruri
astfel c¼a an bn cn pentru orice n 2 N: Dac¼a (an )n şi (cn )n converg la o
limit¼a comun¼a a; atunci şi (bn )n este convergent şi anume, tot la a.
Demonstraţie. Se observ¼ a c¼a potrivit ipotezei,

jbn aj sup fjan aj; jcn ajg

pentru orice n 2 N:
În general, produsul dintre un şir convergent şi unul oarecare poate avea
orice natur¼a. Utilizând Principiul cleştelui deducem urm¼
atorul caz când natura
şirului produs se poate preciza:
2.4.4. Corolar. Produsul dintre un şir convergent la 0 şi un şir m¼arginit este
un şir convergent la 0.
¼
2.5. NUMARUL E 31

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a dac¼a (an )n este un şir convergent la a şi (bn )n este un şir
convergent la b; atunci

an _ bn ! a_b
an ^ bn ! a ^ b:

1
[Indicaţie: Vezi formulele an _ bn = 2 (an + bn + jan bn j) şi an ^ bn =
1
= 2 (an + bn jan bn j) : ]
2. Redemonstraţi Corolarul 2.4.4 utilizând Lema 2.1.6 şi operaţiile cu şiruri
convergente la 0.
3. Fie a1 ; :::; ap ; c1 ; :::; cp numere strict pozitive. Ar¼
ataţi c¼
a
1=n
lim c1 an1 + ::: + cp anp = max fa1 ; :::; ap g :
n!1

q
4. Fie (an )n un şir m¼
arginit de numere pozitive astfel c¼
a an+1 an a2001
2002
n 1
pentru orice n 1: Demonstraţi c¼ a el este convergent.

2.5 Num¼
arul e
Consider¼
am şirurile de termen general
n
1 1 1
an = 1+ şi bn = 1 + + ::: +
n 1! n!
unde n 1:
Vom ar¼ ata c¼a cele dou¼ a şiruri converg şi au aceeaşi limit¼
a, care uzual se
noteaz¼
a cu e:
2.5.1. Şirul (an )n este strict cresc¼ator.
Într-adev¼ ar, conform inegalit¼ aţii mediilor avem
s s
n
n+1 1 n+1 1 1 1 + n 1 + n1 1
1+ = 1 1+ ::: 1 + < =1+ :
n n n n+1 n+1

2.5.2. an < bn < 3 pentru orice n 1: Într-adev¼


ar,
n
1 n 1 n 1 n 1
an = 1+ =1+ + 2
+ ::: +
n 1 n 2 n n nn
1 n (n 1) 1 n (n 1) (n 2) :::2 1 1
= 1+n+ 2
+ ::: +
n 2! n n! nn
1 1
< 1 + + ::: + = bn :
1! n!
32 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Pe de alt¼
a parte,

1 1 1 1 1
bn = 1+ + ::: + =2+ + + ::: +
1! n! 2 2 3 2 3 ::: n
1 1 1 1
< 2 + + 2 + ::: + n = 3 < 3:
2 2 2 2n

n
2.5.3. Conform punctelor 2.5.1 şi 2.5.2 de mai sus, şirul 1 + n1 n
este
convergent. De…nim num¼ arul e ca …ind limita acestui şir.
Vom demonstra c¼ a e este şi limita şirului (bn )n menţionat mai sus.
Într-adev¼ar, acest şir …ind cresc¼ ator şi majorat, el este convergent. Fie l
limita sa: Conform punctului 2.5.2, avem l e: Fie N 2 N. Pentru n N avem

1 1 1 1 1 n 1
an = 1+ + 1 + ::: + 1 ::: 1
1! 2! n n! n n
1 1 1 1 1 N 1
1+ + 1 + ::: + 1 ::: 1
1! 2! n N! n n

de unde, trecând la limit¼


a dup¼
a n; obţinem c¼a e bN : Cum N a fost arbitrar
…xat, de aici deducem c¼
a e l: În concluzie, l = e:

2.5.4. Are loc inegalitatea

n n+1
1 1
1+ <e< 1+ :
n n

pentru orice n 1:
1 n+1
Se demonstreaz¼ a cu ajutorul inegalit¼aţii mediilor c¼
a şirul 1+ n
n
este descresc¼
ator; faptul c¼
a are tot limita e rezult¼
a din relaţia

n+1 n
1 1 1
1+ = 1+ 1+ ! e:
n n n

Observaţie. Dubla inegalitate pentru e se poate demonstra şi cu ajutorul


teoremei creşterilor …nite, aplicate funcţiei ln pe intervalul [n; n + 1]:

2.5.5. Rapiditatea cu care şirul (bn )n se apropie de e este exprimat¼


a de inega-
litatea:
1 1 1
0<e 1+ + ::: + < : (e)
1! n! n! n

Ea se obţine astfel:
¼
2.5. NUMARUL E 33

1 1 1
e bn = lim + + ::: +
k!1 (n + 1)! (n + 2)! (n + k)!
1 1 1 1
= lim 1+ + + ::: +
k!1 (n + 1)! n + 2 (n + 2) (n + 3) (n + 2) ::: (n + k)
!
1 1 1
1+ + + :::
(n + 1)! n + 2 (n + 2)2
1 1 n+2
= 1 =
(n + 1)! 1 n+2 (n + 1)! (n + 1)
1 n (n + 2) 1
= < :
n! n (n + 1)2 n! n

Din inegalitatea (e) rezult¼


a c¼
a e este un num¼ar iraţional. Într-adev¼ ar, pre-
supunând c¼a e = p=q; cu p; q 2 N? ; ar urma ca 0 < pq 1
1 + 1! 1
+ ::: q! 1
< q!q :
Înmulţind aceast¼a relaţie cu q!; obţinem c¼
a între 0 şi 1=q ar exista un num¼
ar în-
treg, ceea ce este fals. Num¼ arul e este transcendent. Valoarea sa cu 10 zecimale
exacte este e = 2: 7182818285::: :

Exerciţii

1 1
1. Ar¼
ataţi c¼
a şirul cn = 1 + 2 + ::: + n ln n este descresc¼
ator şi m¼
arginit,
deci este convergent.
Not¼a. Limita acestui şir, notat¼
a uzual cu ; poart¼a numele de constanta
lui Euler ; avem = 0:57721:::; dar pân¼ a în prezent nu se cunoaşte dac¼
a
este iraţional sau nu.

2. i) Deduceţi din exerciţiul precedent c¼


a

1 1 1
lim + + ::: + = ln 2:
n!1 n n+1 2n

ii) Demonstraţi (de exemplu, prin inducţie matematic¼


a) identitatea Botez-
Catalan,
1 1 1 1 1
1 + :::: + = + ::: +
2 2n 1 2n n+1 2n
şi concluzionaţi pe baza punctului precedent c¼
a
!
n 1
1 1 ( 1)
lim 1 + :::: + = ln 2:
n!1 2 3 n
34 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

2.6 Completitudinea lui R


Vom aplica Teorema Bolzano-Weierstrass la stabilirea unui criteriu teoretic de
convergenţ¼
a extrem de important, care a…rm¼ a c¼
a apropierea termenilor de un
anumit num¼ ar şi apropierea termenilor între ei sunt propriet¼
aţi echivalente.
2.6.1. De…niţie. Un şir (an )n de numere reale se numeşte şir Cauchy (sau şir
fundamental ) dac¼ a pentru orice " > 0 exist¼a un rang N 2 N astfel ca pentru
orice m; n > N s¼ a avem jam an j < ":
Sunt imediate urm¼ atoarele rezultate:
2.6.2. Lem¼ a. Orice şir convergent este un şir Cauchy.
2.6.3. Lem¼ a. Orice şir Cauchy este m¼arginit.
2.6.4. Lem¼ a. Orice şir Cauchy care conţine un subşir convergent este el însuşi
convergent.
Demonstraţie. Fie (an )n un şir Cauchy cu proprietatea c¼ a akn ! a: Vom ar¼ ata

a an ! a:
Fie " > 0: Deoarece (an )n este un şir Cauchy, exist¼ a un rang N1 2 N astfel
ca pentru orice m; n N1 s¼ a avem jam an j < "=2: Deoarece akn ! a; exist¼ a
un rang N2 2 N astfel ca pentru orice n N2 s¼ a avem jakn aj < "=2: Atunci,
pentru orice n N = max(N1 ; N2 ) avem

jan aj jan akn j + jakn aj < "=2 + "=2 = "

ceea ce încheie demonstraţia.


2.6.5. Teorem¼ a (Criteriul lui Cauchy): Un şir (an )n de numere reale este
convergent dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a un rang N 2 N astfel
încât oricare ar … m; n > N s¼a avem jam an j < ":
Demonstraţie. Dac¼ a (an )n este un şir Cauchy , atunci el este m¼
arginit (vezi
Lema 2.6.3), şi potrivit Teoremei Bolzano-Weierstrass va conţine un subşir
(akn )n convergent. Conform lemei precedente, şirul însuşi va … convergent.

Faptul c¼a orice şir Cauchy de numere reale este convergent este apelat drept
proprietatea de completitudine a spaţiului metric R:

Exerciţii

1. Demonstraţi convergenţa şirului de termen general


N1 Nn
xn = N0 + + ::: + n
10 10
unde N1 ; N2 ; N3 ; ::: aparţin mulţimii f0; 1; :::; 9g: Comentaţi leg¼
atura aces-
tui fapt cu reprezentarea zecimal¼ a a numerelor reale pozitive.
sin 1 sin 2 sin n
2. Ar¼ ataţi c¼
a şirul de termen general an = 12 + 23 + ::: + n(n+1) este un
şir Cauchy.
¼ A CONVERGENŢEI
2.7. CARACTERIZAREA TOPOLOGICA 35

2.7 Caracterizarea topologic¼


a a convergenţei
În paragraful 2.1 am introdus conceptul de şir convergent de numere reale
spunând c¼a un şir (an )n este convergent la a dac¼
a pentru orice " > 0 exist¼
a
un rang N astfel c¼a pentru orice n N avem
a " < an < a + ":
Observând c¼
a inegalitatea …nal¼
a se mai scrie
an 2 I" (a)
putem reformula de…niţia convergenţei astfel:
2.7.1. Propoziţie (Caracterizarea cu vecin¼ at¼
aţi a convergenţei): Un şir (an )n
de numere reale este convergent la num¼arul a dac¼a şi numai dac¼a pentru orice
vecin¼atate V a lui a exist¼a un rang N 2 N astfel c¼a pentru orice n N s¼a avem
an 2 V:
Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem c¼ a an ! a: Fie V 2 Va . Conform
de…niţiei noţiunii de vecin¼
atate, exist¼
a " > 0 astfel c¼a (a "; a + ") V: Con-
form ipotezei exist¼ a N astfel c¼
a an 2 (a "; a + ") pentru orice n N; deci
an 2 V pentru orice n N:
Su…cienţa. Fie " > 0: Conform ipotezei, pentru vecin¼ atatea V = (a "; a + ")
a lui a; exist¼
a un rang N cu proprietatea c¼ a an 2 V oricare ar … n N; echiva-
lent, jan aj < " oricare ar … n N:

Exerciţii
1. Folosiţi proprietatea de separare a topologiei lui R şi caracterizarea cu
vecin¼
at¼ aţi a convergenţei pentru a demonstra c¼
a dac¼
a an ! a şi an ! b;
atunci a = b:
2. Folosiţi caracterizarea cu vecin¼
at¼
aţi a convergenţei pentru a demonstra c¼
a
dac¼
a an ! a şi an 0 pentru orice n; atunci a 0:

2.8 Şiruri cu limita in…nit¼


a
Noţiunea de şir convergent se poate de…ni în orice spaţiu metric procedând ca
în De…niţia 2.1.1.
Anume, …ind dat un spaţiu metric M = (M; d), un şir (xn )n de puncte din
M se va zice c¼ a este convergent la punctul x din M (şi not¼ am xn ! x în M )
dac¼
a pentru orice " > 0 exist¼a un rang N cu proprietatea c¼ a pentru orice n N
avem
d(xn ; x) < ":
Ca şi în cazul lui R, elementul x în situaţia de mai sus este unic; el poart¼
a
numele de limita şirului (xn )n şi se noteaz¼
a
lim xn :
n!1
36 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Toate propriet¼ aţile din paragraful 2.1 se extind mot-à-mot la contextul ge-
neral al spaţiilor metrice. La fel şi noţiunea de şir Cauchy, precum şi Lemele
2.6.2 - 2.6.4. Un punct de diferenţiere este faptul c¼ a pot exista şiruri Cauchy
care s¼
a nu …e convergente.
Numim spaţiile metrice M cu proprietatea c¼ a orice şir Cauchy de elemente
ale lui M este convergent, spaţii metrice complete. Am v¼ azut mai sus c¼ a R
este un exemplu de spaţiu metric complet. Propriet¼ aţile de ordine fac ca orice
interval [a; b] (privit ca subspaţiu al lui R) s¼a …e de asemenea un spaţiu metric
complet. Q; înzestrat cu metrica indus¼ a de pe R; nu este complet.
Caracterizarea cu vecin¼ at¼
aţi a convergenţei (vezi Propoziţia 2.7.1) este şi
ea valabil¼a în contextul general al spaţiilor metrice. Ea sugereaz¼ a modul cum
trebuie introdus¼ a noţiunea de şir convergent în contextul spaţiilor topologice
Hausdor¤.
Anume, …ind dat un spaţiu topologic Hausdor¤ T; un şir (xn )n de puncte
din T se va zice c¼ a este convergent la punctul x din T (şi not¼ am xn ! x în
T ) dac¼
a pentru orice vecin¼ atate V a lui x exist¼a un rang N cu proprietatea c¼ a
pentru orice n N avem
xn 2 V:
Ca şi în cazul spaţiilor metrice, elementul x în situaţia de mai sus este unic;
el poart¼a numele de limita şirului (xn )n şi se noteaz¼
a

lim xn :
n!1

Se menţine proprietatea c¼ a orice subşir al unui şir convergent este de aseme-


nea convergent (şi anume, la aceeaşi limit¼ a).
Orice şir convergent în R este convergent (la aceeaşi limit¼ a) şi în R: În R;
întâlnim şi şiruri convergente la elemente de la in…nit.
În acord cu de…niţia vecin¼ at¼
aţilor lui 1; un şir (an )n de numere reale are
limita 1 (not¼ am an ! 1) dac¼ a pentru orice " > 0 exist¼ a un rang N cu
proprietatea c¼ a pentru orice n N avem

an < ":

Analog, un şir (an )n de numere reale are limita 1 (not¼


am an ! 1) dac¼a
pentru orice " > 0 exist¼ a un rang N cu proprietatea c¼a pentru orice n N
avem
an > ":
În acest mod, orice şir descresc¼ator de numere reale, care nu este m¼arginit in-
ferior, are limita 1 (şi orice şir cresc¼
ator de numere reale, care nu este m¼
arginit
superior, are limita 1): Ca urmare, toate şirurile monotone de numere reale au
limit¼a (…nit¼a sau in…nit¼a ). Teorema Bolzano-Weierstrass se generalizeaz¼ a şi ea
sub forma urm¼ atoare: Orice şir de numere reale conţine un subşir cu limit¼a
(…nit¼a sau in…nit¼a ).
¼
2.9. LIMITA INFERIOARA/SUPERIOAR ¼ A UNUI ŞIR
A 37

Exerciţii

1. i) Fie polinomul cu coe…cienţi reali, P (x) = a0 xN + ::: + aN ; de grad


N 1: Demonstraţi c¼ a

lim P (n) = (sgn a0 ) 1:


n!1

ii) Demonstraţi c¼
a pentru orice a > 1 avem

lim an = 1:
n!1

iii) (Compararea ordinelor de creştere). Demonstraţi c¼


a

P (n) an n!
lim = 0; lim = 0; lim =0
n!1 an n!1 n! n!1 nn
oricare ar … P un polinom cu coe…cienţi reali şi oricare ar … num¼
arul a > 1:
2. Demonstraţi c¼a dac¼a un şir de numere reale nu are limit¼
a, atunci el admite
dou¼
a subşiruri ce tind la limite distincte.

2.9 Limita inferioar¼


a/superioar¼
a a unui şir
De…nim limita inferioar¼a şi respectiv limita superioar¼a a unui şir (an )n de nu-
mere reale ca …ind urm¼atoarele elemente ale lui R :

lim inf an = sup( inf ak )


n!1 n k n
lim sup an = inf (sup ak ):
n!1 n k n


a not¼
am c¼a şirul (inf k n ak )n este cresc¼
ator, în vreme ce şirul (supk n ak )n
este descresc¼
ator. Ele pot s¼ a nu …e m¼ arginite.
Este evident c¼ a

1 inf an lim inf an lim sup an sup an 1:


n n!1 n!1 n

Exemplu. Pentru şirul de termen general an = 1=n avem


1
lim inf an = sup( inf ) = sup 0 = 0
n!1 n k n k n

şi
1 1
lim sup an = inf (sup ) = inf = 0:
n!1 n k n k n n
Şirul (an )n în atenţie este convergent, iar egalitatea limitelor inferioar¼
a şi
superioar¼a cu îns¼aşi limita şirului este un fenomen general:
38 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

2.9.1. Teorem¼ a. Fie (an )n un şir de numere reale.


i) Dac¼a şirul (an )n este convergent la num¼arul a; atunci

lim inf an = lim sup an = a:


n!1 n!1

ii) Dac¼a exist¼a un num¼ar real a astfel c¼a are loc egalitatea de mai sus, atunci
şirul (an )n este convergent la num¼arul a:
Demonstraţie. i) Presupunem c¼ a an ! a: Atunci, dat …ind " > 0; exist¼
a un
num¼
ar natural N astfel c¼
a pentru orice n N s¼
a avem a " < an < a + ": Deci,

a " < inf ak sup ak < a + "


k n k n

pentru orice n N; de unde rezult¼


a (luând limita dup¼
a n) c¼
a

a " lim inf an lim sup an a + ":


n!1 n!1

Cum " > 0 a fost arbitrar …xat rezult¼


a c¼
a

a = sup (a ") lim inf an lim sup an inf (a + ") = a


">0 n!1 n!1 ">0

adic¼
a lim inf an = lim sup an = a:
n!1 n!1
ii) Presupunem c¼
a lim inf an = lim sup an = a 2 R. Evident, inf ak an
n!1 n!1 k n
sup ak pentru orice n 2 N: Convergenţa la a a şirului (an )n este acum o
k n
consecinţ¼
a a criteriului cleştelui.
Pentru şirul de termen general an = (1 + ( 1)n ) =2; un calcul simplu ne
arat¼
a c¼
a
lim inf an = 0 şi lim sup an = 1:
n!1 n!1

Şi acest fapt se poate generaliza:


a. Fie (an )n un şir de numere reale. Atunci :
2.9.2. Teorem¼

lim inf an = inf ` 2 R j 9 (kn )n cu akn ! `


n!1

şi
lim sup an = sup ` 2 R j 9 (kn )n cu akn ! ` :
n!1

Exerciţii

1. A‡aţi limitele inferioar¼


a şi superioar¼
a pentru şirul de termen general

(1 + cos n ) n + ln n
an = :
ln 2n
2.10. TEOREMA STOLZ-CESÀRO 39

2. Demonstraţi (prin reducere la absurd) c¼


a:
i) dac¼
a lim inf an > a; atunci cel mult un num¼
ar …nit de termeni ai lui an
n!1
sunt inferiori lui a.
ii) dac¼
a lim sup an < a; atunci cel mult un num¼
ar …nit de termeni ai lui
n!1
an sunt superiori lui a:
3. Demonstraţi Teorema 2.9.2. [Indicaţie: Vezi exerciţiul precedent.]
4. Fie (an )n un şir de numere reale astfel c¼
a am+n am + an pentru toţi
indicii m şi n. Demonstraţi c¼
a
an an
lim = inf :
n!1 n n 1 n

5. Fie (an )n un şir de numere pozitive astfel c¼


a limn!1 an =n = 0 şi
a1 + ::: + an
lim sup < 1:
n!1 n

Demonstraţi c¼
a
a1 + ::: + an
lim = 0:
n!1 n

2.10 Teorema Stolz-Cesàro


În leg¼
atur¼a cu operaţiile cu şiruri care au limit¼
a (…nit¼
a sau in…nit¼
a) putem întâlni
problema ”ridic¼ arii nedetermin¼ arilor”. Cunoaştem c¼ a dac¼a an ! a şi bn ! b
(cu b 6= 0) avem
an a
! :
bn b
Se poate întâmpla, ca de exemplu, an ! 0 şi bn ! 0; iar şirul (an =bn )n s¼
a
…e convergent! Acesta este spre exemplu cazul când se produc simpli…c¼ ari în
fracţiile an =bn :
1=n2
= 1=n ! 0:
1=n
Situaţii generale de ridicare a nedetermin¼ arilor ne ofer¼ a teoremele de tip
Stolz-Cesàro, care pot … privite ca analoagele, pentru şiruri, ale regulilor Bernou-
lli–l’Hospital.
2.10.1. Teorema Stolz-Cesàro (cazul 00 ): Fie (an )n şi (bn )n dou¼a şiruri de
numere reale convergente la 0; care veri…c¼a urm¼atoarele propriet¼aţi :
i) (bn )n este strict monoton;
ii) Exist¼a limita lim abn+1
n+1 an
bn = ` (posibil în R):
n!1
an
Atunci exist¼a şi limita lim şi este egal¼a tot cu `:
n!1 bn
Demonstraţie. Evident, este su…cient s¼
a consider¼
am doar cazul când şirul este
strict descresc¼
ator.
40 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Cazul 1: ` 2 R. Fie " > 0: Conform ii); exist¼


a un rang N astfel c¼
a pentru
orice n N s¼ a avem
an+1 an
` "< < ` + ":
bn+1 bn
Deoarece bn+1 bn < 0; rezult¼
a c¼
a

(` ") (bn+1 bn ) > an+1 an > (` + ") (bn+1 bn )

pentru orice n N: Fixând arbitrar un astfel de n şi scriind aceste inegalit¼


aţi
pentru rangurile n; :::; n + p; prin adunarea lor membru cu membru obţinem

(` ") (bn+p bn ) > an+p an > (` + ") (bn+p bn ) :

Trecând apoi la limit¼


a dup¼
a p; obţinem

(` ") ( bn ) an (` + ") ( bn )

deci ` " < an =bn < ` + " pentru orice n N:


Cazul 2: ` = 1: Fie " > 0: Conform ipotezei, exist¼
a un rang N astfel c¼
a
pentru orice n N s¼a avem
an+1 an
> ":
bn+1 bn
Atunci pentru orice m > n N avem
m
X m
X
an am = (ak ak+1 ) > " (bk bk+1 )
k=n k=n
= "(bn bm )

deci
an bm am
> "(1 )+ :
bn bn bn
Fixând n şi trecând la limit¼ a dup¼a m deducem c¼ a an =bn > " (pentru orice
n N ): Prin urmare, limn!1 an =bn = 1:
Cazul 3: ` = 1: Se trateaz¼ a similar.
Într-un mod asem¼ an¼
ator se demonstreaz¼ a şi rezultatul urm¼ ator:
2.10.2. Teorema Stolz-Cesàro (cazul şirurilor cu limit¼ a in…nit¼
a): Fie (an )n
şi (bn )n dou¼a şiruri de numere reale care veri…c¼a propriet¼aţile urm¼atoare:
i) (bn )n este strict cresc¼ator la 1;
ii) Exist¼a limita lim abn+1
n+1 an
bn = ` (posibil în R):
n!1
an
Atunci exist¼a şi limita lim şi este egal¼a de asemenea cu `:
n!1 bn
Teorema Stolz-Cesàro (în diferitele sale variante) are numeroase aplicaţii.
Prima priveşte mediile şirurilor:
2.10.3. Corolar (A.-L. Cauchy). i) Dac¼ a an ! a (în R); atunci
a1 + ::: + an
! a:
n
2.11. MULŢIMI ÎNCHISE. PUNCTE DE ACUMULARE 41

ii) Dac¼
a an ! a (în R) şi toţi termenii an sunt pozitivi, atunci

(a1 ::: an )1=n ! a:

A doua aplicaţie priveşte aprecierea vitezei de convergenţ¼


a a diferitelor şiruri.
Iat¼
a un exemplu. Se ştie c¼ a
1 1
1+ + ::: + ln n ! 0:
2 n
Aplicând Lema 2.10.1 pentru an = 1 + 21 + ::: + n1 ln n şi bn = 1=n;
deducem c¼a
1 1
n 1 + + ::: + ln n ! 1=2:
2 n

Exerciţii
1 1
1. Ar¼
ataţi c¼
a dac¼
a an ! a şi a 6= 0 atunci n= a1 + ::: + an ! a:

2. Calculaţi limn!1 p 1 + p 1 + :::: + p 1 :


n2 +1 n2 +2 n2 +n

3. Fie a 2 (0; 1): Se consider¼


a şirul (xn )n de…nit recurent astfel:

x0 = a şi xn+1 = xn (1 xn ); pentru n 0:

i) Demonstraţi c¼
a şirul (xn )n converge la 0.
ii) Demonstraţi c¼
a nxn ! 1:
1 1
4. Ar¼
ataţi c¼
a limn!1 n n+1 + ::: + 2n ln 2 = 1=4:

5. Deduceţi din Corolarul 2.10.3 c¼ a dac¼


a (an )n este un şir de numere strict
p
pozitive şi aan+1
n
! `; atunci n a
n ! `:

2.11 Mulţimi închise. Puncte de acumulare


Ne propunem s¼ a analiz¼
am din punct de vedere topologic ce reprezint¼ a limita
unui şir convergent pentru mulţimea constituit¼ a din termenii şirului. Pentru
aceasta avem nevoie de noi concepte topologice.
Fie T un spaţiu topologic separat şi A o submulţime a sa.
2.11.1. De…niţie. Spunem c¼ a un punct a 2 T este un punct de acumulare
pentru A dac¼ a în orice vecin¼
atate V a lui a se a‡a¼ puncte din A, distincte de a,
adic¼
a,
(V n fag) \ A 6= ;:
a A0 şi se mai numeşte
Mulţimea punctelor de acumulare ale lui A se noteaz¼
mulţimea derivat¼a (a mulţimii A).
42 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Punctele lui A, care nu sunt de acumulare, se numesc puncte izolate.


Trebuie s¼ a remarc¼ am de la început c¼ a numai mulţimile in…nite pot avea
puncte de acumulare. Într-adev¼ ar, dac¼
a F = fa1 ; :::; an g este o submulţime
…nit¼
a a lui M şi a 2 M; atunci pentru orice indice k cu proprietatea c¼ a a 6= ak

asimTperechi de vecin¼ at¼
aţi disjuncte Uk 2 Vak şi Vk 2 Va : Evident, intersecţia
V = Vk (dup¼ a aceşti indici k) reprezint¼
a o vecin¼atate a lui a care intersecteaz¼a
pe F cel mult în punctul a.
Considerând cazul special al lui R; toate punctele unui interval nedegenerat
(nevid şi neredus la un punct) sunt puncte de acumulare. S¼ a not¼am şi urm¼atorul
rezultat:
2.11.2. Teorema Bolzano-Weierstrass (pentru mulţimi de numere reale):
Orice mulţime A in…nit¼a şi m¼arginit¼a de numere reale admite puncte de acu-
mulare.
Submulţimile in…nite, dar nem¼ arginite ale lui R pot s¼
a …e formate numai din
puncte izolate. Vezi cazul lui N:
Demonstraţie. Deoarece mulţimea A este in…nit¼ a rezult¼
a c¼a ea conţine un şir de
elemente distincte. Acest şir este m¼
arginit c¼
aci îns¼
aşi mulţimea A este m¼ arginit¼a.
Putem deci aplica teorema Bolzano-Weierstrass pentru şiruri.
Punctele de acumulare conduc la o important¼ a caracterizare a mulţimilor
închise.
Pentru aceasta, pornim de la observaţia c¼ a punctele aderente care nu aparţin
mulţimii în atenţie sunt în mod necesar puncte de acumulare, adic¼ a

AnA A0 :

Cum A A; rezult¼
a c¼
a
A = A [ A0 :

2.11.3 Lem¼ a. Dac¼a a este un punct de acumulare pentru A, atunci în …ecare


vecin¼atate a lui a se g¼asesc o in…nitate de elemente din A:
Demonstraţie. Presupunem prin absurd c¼ a exist¼ a o vecin¼
atate V a lui a astfel

a A \ V = fa1 ; :::; an g : Conform propriet¼
aţii de separare, pentru …ecare indice
k cu proprietatea c¼ a ak 6= a, exist¼
T a câte o vecin¼ atate Vk 2 Va care nu conţine pe
ak : În acest mod, W = V \ ( k Vk ) constituie o vecin¼ atate a lui a pentru care
A \ (W n fag) = ;; în contradicţie cu faptul c¼ a a este punct de acumulare.
2.11.4. Propoziţie. Presupunem c¼a spaţiul total T este un spaţiu metric.
Atunci orice punct a; de acumulare al unei submulţimi A a lui T; este limita
unui şir (an )n , de elemente distincte ale lui A:
Demonstraţie. Ne limit¼ am la cazul când T = R; cazul general rezultând prin
utilizarea bilelor în locul intervalelor.
Conform Lemei 2.11.3, (a 1; a + 1) \ A conţine o in…nitate de elemente din
A. În Acord cu Axioma alegerii, putem alege un element a0 2 (a 1; a + 1) \ A:
1 1
Aplicând din nou Lema 2.11.3, deducem c¼ a şi (a 2 ; a + 2 ) \ A conţine o
in…nitate de elemente din A. Putem deci alege a1 2 (a 2 ; a + 12 ) \ A; cu
1
2.12. MULŢIMI COMPACTE 43

1 1
a1 6= a0 : Continu¼
am procedeul şi la pasul n alegem an 2 (a 2n ; a + 2n ) \A
astfel c¼
a an 2
= fa0 ; a1 ; :::; an 1 g : Este clar c¼
a an ! a:
2.11.5. Teorem¼ a. Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente pentru A; o sub-
mulţime a unui spaţiu metric:
i) A este închis¼a ;
ii) A îşi conţine punctele de acumulare;
iii) Oricare ar … (an )n un şir de elemente din A; convergent în R la a, avem
a 2 A.
Demonstraţie. i) ) iii): Presupunem c¼ a an ! a şi a 2 = A: Conform ipotezei,
mulţimea {A este deschis¼a, deci ea constituie o vecin¼
atate a lui a: Dac¼
a (an )n
este un şir de elemente din A; convergent în R la a; atunci an 2 {A; începând
de la un rang N; contradicţie. Celelalte implicaţii au fost deja observate mai
sus.

Exerciţii

1. Fie A o submulţime m¼arginit¼


a a lui R: Demonstraţi c¼
a inf A şi sup A sunt
puncte aderente lui A.

2. (Mulţimi dense). Fie M un spaţiu metric şi …e A o submulţime a sa.


Spunem c¼ a A B: Demon-
a o submulţime B a lui A este dens¼a în A dac¼
straţi c¼
a:
i) B este dens¼a în A dac¼a şi numai dac¼
a orice element al lui A este limita
unui şir convergent de elemente ale lui B;
ii) Deduceţi din Teorema lui Kronecker de densitate c¼a mulţimea punctelor
de acumulare ale şirului (sin n)n este întregul interval [ 1; 1]:

2.12 Mulţimi compacte


Combinând Teorema Bolzano-Weierstrass cu Teorema 2.11.5 deducem urm¼ a-
toarea proprietate remarcabil¼ a a submulţimilor închise şi m¼
arginite ale lui R (în
particular, a intervalelor de tipul [a; b]) :
2.12.1. Propoziţie. Orice şir de elemente ale unei submulţimi închise şi
m¼arginite ale lui R conţine un subşir convergent la un punct care aparţine de
asemenea acelei submulţimi :
Ne intereseaz¼a caracterizarea topologic¼a a submulţimilor închise şi m¼arginite
ale lui R: Termenul cheie va … acela de acoperire deschis¼ a.
Este util s¼
a purt¼
am discuţia în contextul general al spaţiilor topologice Haus-
dor¤.
Fie T un asemenea spaţiu şi …e K o submulţime a sa. Numim acoperire
deschis¼a a mulţimii
S K orice familie (Di )i2I de submulţimi deschise ale lui T
astfel încât K Di : Exemplele de acoperiri deschise pot … foarte diverse.
i2I
44 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Astfel familia format¼ a din spaţiul întreg T constituie o acoperire a oric¼ arei sub-
mulţimi. Alegând pentru …ecare punct x 2 K câte o vecin¼ atate deschis¼ a Vx ;
familia (Vx )x2K constituie o acoperire deschis¼ a a lui K:
Spunem c¼ a o acoperire deschis¼ a (Di )i2I a lui K admite o subacoperire …nit¼a
dac¼
a exist¼
a o submulţime …nit¼ a J a lui I astfel c¼a şi subfamilia (Di )i2J constituie
o acoperire deschis¼a.
2.12.2. De…niţie. Spunem c¼ a o submulţime K a lui T este compact¼a dac¼
a
orice acoperire deschis¼
a a sa admite o subacoperire …nit¼
a.
2.12.3. Lem¼ a. Orice submulţime compact¼a K a unui spaţiu metric M este
închis¼a şi m¼arginit¼a.
Demonstraţie. Ar¼ at¼
am mai întâi c¼ a mulţimea K este închis¼ a, echivalent, c¼
a
{K este deschis¼ a. Fie x 2 {K: Folosind proprietatea de separare a topologiei,
pentru orice k 2 K exist¼ a o pereche de vecin¼at¼
aţi deschise şi disjuncte, Uk a lui
k şi Vk a lui x: Familia (Uk )k constituie o acoperire deschis¼ a a lui K, deci va
exista o subacoperire …nit¼a constituit¼
a din mulţimile Uk1 ; :::; Ukn : Observ¼am c¼a
Sn
V = Vk1 \:::\Vkn este o vecin¼ atate deschis¼
a a lui x şi în plus, V \ Uki = ;:
i= 1
S
n
Dar K Uki ; deci V \ K = ;; adic¼
aV {K:
i= 1
Ar¼
at¼
am acum c¼ a mulţimea K este m¼ arginit¼a. Pentru aceasta, alegem arbi-
trar un punct k 2 K şi consider¼ am acoperirea deschis¼ a (a lui K) constituit¼
a
de familia de bile B1 (k); B2 (k); B3 (k); ::: : Faptul c¼
a aceast¼
a acoperire admite
o subacoperire …nit¼
a se traduce în existenţa unui num¼ ar natural N pentru care
K BN (k); deci K este o mulţime m¼ arginit¼ a.
a. Orice submulţime închis¼a a unei mulţimi compacte este com-
2.12.4. Lem¼
pact¼a.
Demonstraţie. Fie K o mulţime compact¼ a şi S o submulţime închis¼ a a sa.
Fie U = (Di )i2I o acoperire deschis¼ a a lui S: Deoarece complementara lui S
este deschis¼ augând familiei U mulţimea {S obţinem o acoperire deschis¼
a, ad¼ a
a lui K: Deoarece K este compact¼ a, U admite o subacoperire …nit¼ a V; în mod
necesar, V const¼a dintr-o subfamilie …nit¼
a (Di )i2J ; la care eventual se adaug¼a
complementara lui S. Atunci (Di )i2J constituie o subacoperire …nit¼ a a lui S.

2.12.5. Lema Borel-Lebesgue. Orice interval închis şi m¼arginit este o


mulţime compact¼a.
Demonstraţie. Fie (Di )i2I o acoperire deschis¼
a a intervalului [a; b] : Consider¼
am
mulţimea

A = fx 2 [a; b] ; intervalul [a; x] admite o subacoperire …nit¼


a a lui (Di )i2I g:

Avem de demonstrat c¼ a b 2 A:
A este nevid¼
a deoarece îl conţine pe a: A …ind inclus¼
a în intervalul [a; b] este o
mulţime m¼
arginit¼a, deci, conform Axiomei marginii superioare exist¼ a z = sup A:
Ar¼
at¼am c¼
a z = b:
¼ A LUI CANTOR
2.13. MULŢIMEA TRIADICA 45

Pentru aceasta, s¼ a observ¼am c¼a exist¼


a Diz astfel ca z 2 Diz şi exist¼ ar>0
astfel ca (z r; z + r) Diz : Conform de…niţiei lui z, exist¼ a z 0 2 (z r; z + r) \
\A: Deci exist¼ a o subacoperire …nit¼ a a intervalului [a; z 0 ]: Ad¼ aug¼am la aceasta
mulţimea Diz ; obţinem o subacoperire …nit¼ a a intervalului [a; z] : Prin urmare,
z 2 A: Faptul c¼ a z = b se motiveaz¼a prin reducere la absurd: dac¼ a z < b; atunci
(z r; z + r) \ [a; b] va conţine puncte din A, la dreapta lui z (ceea ce contrazice
faptul c¼a z = sup A):
2.12.6. Teorem¼ a (de structur¼
a a submulţimilor compacte ale lui R). O sub-
mulţime a lui R este compact¼a dac¼a şi numai dac¼a este închis¼a şi m¼arginit¼a.
Demonstraţie. Faptul c¼ a orice submulţime compact¼ a este închis¼
a şi m¼
arginit¼
a
a fost remarcat în Lema 2.12.3. Reciproc, dac¼ a K este o mulţime închis¼ a şi
m¼arginit¼ a a lui R, atunci ea este o submulţime închis¼ a a unui interval [a; b]
închis şi m¼arginit, care este compact potrivit Lemei Borel-Lebesgue. Conform
Lemei 2.12.4, rezult¼ a c¼
a şi K este mulţime compact¼
a.

Exerciţii

1. Fie (an )n un şir de numere, convergent la num¼ arul a. Consider¼


am mulţi-
mea constituit¼ a din termenii şirului şi limita sa. Demonstraţi c¼
a aceast¼
a
mulţime este compact¼ a.

a spaţiul topologic R este compact.


2. Demonstraţi c¼

3. Demonstraţi c¼ a o submulţime K a lui R este compact¼ a dac¼a şi numai dac¼


a
este închis¼
a şi orice şir de puncte din K conţine un subşir convergent.

2.13 Mulţimea triadic¼


a a lui Cantor
Un exemplu interesant de mulţime compact¼ a este mulţimea triadic¼a a lui Can-
tor, pe care am întâlnit-o în demonstraţia Teoremei 1.4.6, privind nenum¼ ara-
bilitatea intervalului [0; 1]: Împ¼arţim intervalul I0 = [0; 1] în trei p¼ arţi egale
şi elimin¼am intervalul deschis central (1=3; 2=3): Mulţimea r¼ amas¼ a I1 este re-
uniunea a dou¼ a intervale I1;1 = [0; 1=3] şi I1;2 = [2=3; 1]: Fiec¼
aruia îi aplic¼am
procedeul anterior de eliminare a subintervalului deschis central (de lungime o
treime din lungimea intervalul din care se elimin¼ a). Mulţimea r¼ amas¼a I2 este
reuniunea a 22 intervale compacte (de lungime 1=32 ): Mulţimea este de…nit¼ a
ca intersecţia \In a tuturor acestor mulţimi compacte (deci ca ceea ce r¼ amâne
la sfârşitul procesului de eliminare descris mai sus). În acest mod,

este o submulţime compact¼


a;

nu include nici un interval nedegenerat;

const¼
a numai din puncte de acumulare (ea conţine toate capetele intervalelor
eliminate, puncte cu care se pot aproxima toate celelalte puncte ale sale).
46 CAPITOLUL 2. ŞIRURI DE NUMERE REALE

Mulţimea este nenum¼ arabil¼a şi acest fapt se deduce din aşa-numita repre-
zentare triadic¼a a elementelor sale:
2.13.1. Teorem¼ a. Fiecare element al mulţimii triadice a lui Cantor admite
reprezentarea unic¼a
X1
xn
x=
n=1
3n
unde coe…cienţii xn ai reprezent¼arii aparţin mulţimii f0; 2g:
PN
Suma in…nit¼ a ca limita şirului sumelor n = 1 xn =3n :
a trebuie înţeleas¼
Demonstraţie. S¼ a not¼
am pentru început faptul c¼ a orice num¼ar x din intervalul
[0; 1] admite reprezentarea triadic¼ a
X1
xn
x= ;
n=1
3n

cu xn 2 f0; 1; 2g pentru …ecare indice n; posibil, aceast¼ a reprezentare nu este


unic¼a. Numerele din primul interval eliminat, (1=3; 2=3); sunt acele numere x
din intervalul [0; 1] care admit numai reprezent¼
P1 ari de tipul de mai sus cu x1 = 1:
Num¼ arul 1=3 admite şi reprezentarea n=2 2=3n şi, mai general, numerele
x1 xm 1 1
x= + ::: + m 1
+
3 3 3m
cu x1 ; :::; xm 1 2 f0; 2g admit şi reprezentarea
X1
x1 xm 1 0 2
x=x= + ::: + m 1
+ m
+ :
3 3 3 n=m+1
3n

a din 19 ; 29 [
Numerele eliminate în etapa a doua a construcţiei lui , adic¼
7 8
[ 9; 9
; sunt acelea dintre numerele r¼
amase pentru care x2 = 1 ş.a.m.d.
În …nal, s¼
a not¼
am c¼a dac¼a
X1 X1
xn yn
n
= n
n=1
3 n=1
3

unde xn ; yn 2 f0; 2g pentru …ecare indice n; atunci în mod necesar xn = yn


pentru orice n:
2.13.1. Corolar. Mulţimea triadic¼a are cardinalul c:
Demonstraţie. Se aplic¼ a Teorema Cantor-Schröder-Bernstein (paragraful 1.4,
exerciţiul 5). Incluziunea natural¼
a i : ! [0; 1] este o injecţie. Aplicaţia
1
! 1
X xn 1 X xn
f : ! [0; 1]; f =
n=1
3n 2 n=1 2n

indus¼
a de reprezentarea din Teorema 2.13.1 este o surjecţie. În acord cu Axioma
alegerii, putem alege pentru …ecare x 2 [0; 1] câte un element y în f 1 (x);
producând astfel o aplicaţie injectiv¼
a de la [0; 1] în :
Capitolul 3

Spaţiile euclidiene C şi R2

Cadrul natural de studiu al multor obiecte ale analizei matematice este acela
complex şi nu real, cum s-ar crede la prima vedere. S¼ a ne gândim, de exemplu,
la problema existenţei r¼ad¼
acinilor unui polinom. Acest capitol îşi propune atât
descrierea algebric¼a a corpului complex C; cât şi o prezentare a structurii metrice
induse de funcţia modul. Convergenţa şirurilor de numere complexe se dovedeşte
a … echivalent¼
a cu convergenţa pe componente, fapt care permite extinderea unor
rezultate esenţiale, precum Teorema Bolzano-Weierstrass.

3.1 Corpul complex


Faptul c¼a ecuaţii algebrice extrem de simple, precum x2 + 1 = 0; nu au soluţii în
R; a impus extensia corpului R la un corp în care s¼ a …e rezolubile toate ecuaţiile
algebrice cu coe…cienţi reali.
Vom aborda aceast¼ a problem¼ a considerând o alt¼ a problem¼ a, anume a com-
arii structurii de spaţiu vectorial a lui R2 la o structur¼
plet¼ a de algebr¼
a comuta-
tiv¼
a cu unitate, în care orice element nenul s¼ a …e inversabil.
Spaţiul vectorial R2 este spaţiul perechilor ordonate z = (a; b) de numere
reale; elementele a şi b poart¼ a numele de componente (ale lui z), iar funcţiile
pr1 : z ! a şi pr2 : z ! b poart¼ a numele de proiecţii pe componente. Structura
de spaţiu vectorial al lui R2 este generat¼ a de operaţiile de…nite pe componente:

(a1 ; b1 ) + (a2 ; b2 ) = (a1 + a2 ; b1 + b2 )


(a; b) = ( a; b):

Adunarea corespunde regulii paralelogramului, de adunare a forţelor în Me-


!
canic¼
a. Punctului z = (a; b) îi corespunde vectorul OM ; unde M este punctul
!
de coordonate a şi b. Atunci, dac¼ a lui z1 şi z2 le corespund vectorii OM1 şi
! !
respectiv OM2 ; lui z1 + z2 îi corespunde OP ; unde P este al patrulea vârf al
paralelogramului având celelalte trei vârfuri în O; M1 şi M2 :

47
48 CAPITOLUL 3. SPAŢIILE EUCLIDIENE C ŞI R2

Figura 3.1: Adunarea vectorilor în plan

De…nim produsul a doi vectori z1 = (a1 ; b1 ) şi z2 = (a2 ; b2 ) prin formula


z1 z2 = (a1 a2 b1 b2 ; a1 b2 + a2 b1 ):
Se veri…c¼
a imediat c¼a produsul astfel de…nit este asociativ şi comutativ, c¼
a
vectorul e1 = (1; 0) este unitate la înmulţire şi orice vector z = (a; b) nenul
admite un invers,
a b
z 1=( 2 ; ):
a + b2 a2 + b2
În plus, înmulţirea este distributiv¼
a faţ¼
a de adunare:
z(u + v) = zu + zv:
Mulţimea R2 constituie, în raport cu operaţiile de adunare şi înmulţire
considerate mai sus, un corp, numit corpul numerelor complex (corp care se
noteaz¼ a tradiţional C); elementele lui poart¼a numele de numere complexe. În
acelaşi timp; R2 constituie o algebr¼
a real¼
a, cu unitate, în raport cu operaţiile de
adunare, de înmulţire cu scalari reali şi de înmulţire, aşa cum au fost de…nite
mai sus.
Corpul complex îl conţine pe cel real, în sensul existenţei unui mor…sm in-
jectiv de corpuri dat de formula
' : R ! C; '(a) = (a; 0)
el permite identi…carea lui R cu '(R) (şi, pe aceast¼
a baz¼
a, a num¼
arului real a
cu num¼arul complex (a; 0)): Dac¼a not¼
am elementele din baza natural¼a a lui R
cu
1 = (1; 0):
şi
i = (0; 1)
atunci orice num¼
ar complex z = (a; b) poate … reprezentat sub forma
z = (a; b) = a (1; 0) + b (0; 1)
= a + bi ;
3.1. CORPUL COMPLEX 49

numerele reale a şi b (componentele lui z) poart¼ a tradiţional numele de partea


real¼a şi respectiv de partea imaginar¼a a lui z. Ele se noteaz¼a
a = Re z şi b = Im z:
Având dat num¼arul complex z = a + bi, punctul (a; b) din plan care îl repre-
zint¼
a poart¼
a numele de imaginea geometric¼a a lui z; în replic¼
a, z poart¼
a numele
de a…xul punctului (a; b):

Figura 3.2: Reprezentarea numerelor complexe

În acord cu modul cum a fost de…nit¼ a operaţia de înmulţire a numerelor


complexe, avem
i2 = (0; 1) (0; 1) = ( 1; 0) = 1
astfel c¼
a în C se poate extrage r¼
ad¼
acina de ordinul 2 din 1. Mai mult, polinomul
z 2 + 1 admite în C urm¼ atoarea factorizare,
z 2 + 1 = (z + i)(z i)
astfel c¼
a el are r¼
ad¼ acinile i şi i (şi numai acestea).
În secţiunea 5.7 se va demonstra c¼ a în corpul C nu numai polinomul z 2 + 1
are r¼
ad¼acini, ci şi orice polinom de grad nenul cu coe…cienţi complecşi. Acest
rezultat important, cunoscut şi sub numele de Teorema fundamental¼a a algebrei
(sau Teorema D’Alembert-Gauss) se mai exprim¼ a spunând c¼
a C este un corp
algebric închis.
În noile notaţii, operaţiile cu numere complexe se scriu
(a + bi) + (c + di) = a + c + (b + d)i
(a + bi)(c + di) = ac bd + (ad + bc)i.
Prin de…niţie, conjugatul unui num¼ar complex z = a + bi este num¼
arul com-
plex
z = a bi:
iar modulul num¼
arului complex z = a + bi este num¼
arul pozitiv
p
jzj = a2 + b2 ;
50 CAPITOLUL 3. SPAŢIILE EUCLIDIENE C ŞI R2

care geometric reprezint¼ a distanţa de la origine la punctul de a…x z: S¼ a not¼ am


a punctele de a…xe z şi z sunt simetrice faţ¼
c¼ a de axa Ox.
Multe din rezultatele privind corpul R se extind şi la cazul corpului C: O
diferenţ¼a notabil¼a o ofer¼
a structura de ordine: Nu exist¼ a pe C nici o relaţie de
ordine care s¼ a veri…ce propriet¼ aţile:
i) u 0 şi v 0 implic¼ a uv 0;
ii) orice num¼ ar complex z este sau 0; sau 0:
Într-adev¼ ar, dac¼a aceste propriet¼ aţi ar … veri…cate, atunci ar urma ca i2 =
2 2 2
= ( i) > 0; or, i = 1 = 1 < 0:
Funcţiile cu valori în C (respectiv de…nite pe submulţimi ale lui C) sunt
numite uzual funcţii complexe (respectiv funcţii de variabil¼a complex¼a ). Studiul
lor se a‡a¼ la baza Analizei matematice.
Exist¼ a o leg¼atur¼a strâns¼a între funcţiile reale şi cele complexe. Fiec¼ arei
funcţii f : A ! C îi putem ataşa partea real¼a, partea imaginar¼a şi conjugata ei,
respectiv prin formulele:
(Re f ) (z) = Re f (z); (Im f )(z) = Im f (z); f (z) = f (z):
S¼a not¼
am cu F(A) mulţimea tuturor funcţiilor complexe de…nite pe mulţimea
A: Evident, F(A) constituie o algebr¼ a comutativ¼ a, cu element unitate, în ra-
port cu operaţiile algebrice naturale. În acord cu discuţia de mai sus, are loc
reprezentarea
F(A) = F(A; R) + i F(A; R);
care face s¼
a putem interpreta F(A; R) drept ”partea real¼ a” a lui F(A): Acest
comentariu se transmite tuturor algebrelor involutive de funcţii (adic¼ a a subal-
gebrelor lui F(A); care odat¼
a cu o funcţie f conţin şi conjugata ei f ):

Exerciţii
1. Veri…caţi urm¼ aţi ale aplicaţiei z ! z; de luare a conju-
atoarele propriet¼
gatului:
i) z = z dac¼
a, şi numai dac¼
a, z este un num¼
ar real.
ii) Operaţia z ! z; de trecere la conjugat, este o involuţie a corpului C,
adic¼a o aplicaţie ' : C ! C care veri…c¼
a condiţiile
'(z1 + z2 ) = '(z1 ) + '(z2 )
'(z1 z2 ) = '(z1 ) '(z2 )
'('(z)) = z
pentru orice z; z1 ; z2 2 C; notaţi c¼
a R admite ca involuţie numai aplicaţia
identic¼ a.
z+z z z
iii) jzj2 = zz; Re z = ; Im z = şi
2 2i
j Re zj jzj (cu egalitate numai dac¼
a Im z = 0)
j Im zj jzj (cu egalitate numai dac¼
a Re z = 0)
3.2. C ŞI R2 CA SPAŢII EUCLIDIENE 51

pentru orice z 2 C:
iii) Demonstraţi c¼
a aplicaţia f ! f ; de trecere la conjugat¼
a, este o involuţie
pe algebra F(A):
2. S¼
a consider¼am pe mulţimea R2 al¼ aturi de operaţia de adunare pe compo-
nente şi operaţia urm¼
atoare de înmulţire, de asemenea pe componente:

(a; b) (c; d) = (ac; bd):

a (R2 ; +; ) constituie un inel comutativ şi unitar, dar nu şi


Demonstraţi c¼
un corp.
3. (Realizarea matricial¼
a a lui C): Fie M mulţimea tuturor matricilor de
forma
a b
b a
cu a; b 2 R: Înzestr¼
am pe M cu operaţiile uzuale de adunare şi înmulţire
a matricilor. Demonstraţi c¼
a M este un corp şi c¼
a operaţia

a b
' : a + bi !
b a

stabileşte un izomor…sm între corpurile C şi M.


4. (Realizarea polinomial¼
a a lui C): Fie R[X] inelul polinoamelor în nedeter-
minata X, cu coe…cienţi reali şi …e idealul

I = (X 2 + 1)P ; P 2 R[Xg :

Consider¼
am pe R[X] relaţia de echivalenţ¼
a

P Q,P Q 2 I:

i) Demonstraţi c¼a mulţimea cât R[X] = devine un corp comutativ în


raport cu operaţiile de…nite prin reprezentanţi astfel:

Pb + Qb = P\
+Q
b b d
P Q = P Q:

ii) Demonstraţi c¼
a R[X] = este un corp izomorf cu C:

3.2 C şi R2 ca spaţii euclidiene


În secţiunea precedent¼
a a fost de…nit modulul unui num¼
ar complex prin formula
p
ja + bij = a2 + b2 :
52 CAPITOLUL 3. SPAŢIILE EUCLIDIENE C ŞI R2

El veri…c¼a urm¼ atoarele propriet¼ aţi:


MOD1) jzj 0; jzj = 0 dac¼ a şi numai dac¼
az=0
MOD2) jz1 z2 j = jz1 j jz2 j
MOD3) jz1 + z2 j jz1 j + jz2 j
pentru orice z; z1 ; z2 2 C: Propriet¼ aţile MOD1) şi MOD2) sunt imediate. Pentru
MOD3), s¼ a observ¼ am (punând z1 = a1 +b1 i şi z2 = a2 +b2 i) c¼
a ea este echivalent¼
a
cu inegalitatea lui Minkowski (în cazul 2-dimensional):
p q q
(a1 + a2 )2 + (b1 + b2 )2 a21 + b21 + a22 + b22 (M)
pentru orice a1 ; b1 ; a2 ; b2 2 R: Putem deduce aceast¼ a inegalitate din cazul 2-
dimensional al inegalit¼aţii Cauchy-Buniakovski-Schwarz :
q q
ja1 a2 + b1 b2 j a21 + b21 a22 + b22 (CBS)

pentru orice a1 ; b1 ; a2 ; b2 2 R: Inegalitatea (CBS) rezult¼


a banal din identitatea
lui Lagrange,
2 2
(a1 a2 b1 b2 ) + (a1 b2 + a2 b1 ) = a21 + b21 a22 + b22 (L)
care exprim¼
a proprietatea MOD2) sub forma echivalent¼
a,
jz1 z2 j2 = jz1 j2 jz2 j2 :
Vom numi cuplul (C; j j) spaţiul euclidian complex 1 -dimensional ; tradiţio-
nal el este desemnat prin simbolul C:
Modulul în complex îl prelungeşte pe acela de pe R, dar nu apare a … legat
de nici o proprietate de ordine pe C: Se naşte …resc întrebarea în ce mod sunt
legate spaţiile euclidiene R şi C?
3.2.1. De…niţie. Numim spaţiu vectorial normat orice spaţiu vectorial E
(peste corpul K = R sau C) pe care s-a …xat o aplicaţie jj jj : E ! R+ ; numit¼ a
norm¼a , care veri…c¼ a urm¼ atoarele propriet¼ aţi:
N1) jjxjj 0; jjxjj = 0 dac¼ a şi numai dac¼ ax=0
N2) jj xjj = j j jjxjj
N3) jjx + yjj jjxjj + jjyjj
pentru orice x; y 2 E şi orice scalar :
Un spaţiu vectorial normat trebuie înţeles ca un cuplu (E; jj jj), în ge-
neral pe un acelaşi spaţiu vectorial putându-se de…ni mai multe norme. Vezi
exerciţiul 3 de la sfârşitul acestui paragraf. Spaţiul vectorial normat se zice c¼ a
este real, respectiv complex, dup¼ a cum corpul de scalari este R sau C; apelativele
dimensionale vor privi dimensiunea de spaţiu vectorial peste respectivul corp de
scalari.
Discuţia de pân¼ a acum ne arat¼ a c¼
a R este un spaţiu vectorial normat real
(1 -dimensional), iar C este un spaţiu vectorial normat complex (1 dimensio-
nal). Ultima observaţie conduce şi la faptul c¼ a R2 constituie un spaţiu vectorial
normat în raport cu norma
p
jj(a; b)jj = a2 + b2 ;
3.2. C ŞI R2 CA SPAŢII EUCLIDIENE 53

vom numi acest spaţiu spaţiul euclidian real 2 -dimensional şi-l vom desemna
prin simbolul R2 :

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a avem egalitate în inegalitatea modulului în complex

jz1 + z2 j = jz1 j + jz2 j

dac¼
a şi numai dac¼
a punctele de a…x z1 şi z2 aparţin unei aceleiaşi semi-
drepte care pleac¼
a din origine.

2. Folosiţi relaţia jzj2 = zz pentru a demonstra identitatea paralelogramului :


În orice paralelogram, suma p¼ atratelor lungimilor laturilor este egal¼
a cu
suma p¼ atratelor lungimilor diagonalelor, echivalent,

ju + vj2 + ju vj2 = 2 juj2 + jvj2

pentru orice u; v 2 C:

3. Veri…caţi c¼
a aplicaţiile

jj(a; b)jj1 = jaj + jbj


jj(a; b)jj1 = sup fjaj; jbjg

de…nesc norme pe R2 :

4. În spaţiul euclidian R2 se poate de…ni noţiunea de unghi a doi vectori


nenuli u şi v astfel
hu; vi
cos(d
u; v) = :
jjujj jjvjj
Corespunz¼ a doi vectori u; v 2 R2 sunt ortogonali (şi
ator, vom spune c¼
not¼
am u?v) dac¼a
hu; vi = 0:

i) (Teorema cosinusului ). Demonstraţi c¼


a pentru orice doi vectori nenuli
u; v 2 R2 are loc formula

jju + vjj2 = jjujj2 + jjvjj2 + 2jjujj jjvjj cos(d


u; v):

5. ii) (Teorema lui Pitagora). Demonstraţi c¼ a doi vectori u; v 2 R2 sunt


ortogonali dac¼
a şi numai dac¼
a are loc relaţia

jju + vjj2 = jjujj2 + jjvjj2 :


54 CAPITOLUL 3. SPAŢIILE EUCLIDIENE C ŞI R2

3.3 Topologia spaţiilor euclidiene C şi R2



a not¼am pentru început c¼
a orice spaţiu vectorial normat E = (E; jj jj) posed¼
a
o structur¼
a natural¼
a de spaţiu metric, considerând metrica asociat¼
a normei,

d(x; y) = jjx yjj;

veri…carea propriet¼ aţilor de metric¼


a decurge imediat din propriet¼ aţile N1) - N3).
Metric, spaţiile C şi R2 coincid. Bilele Br (z0 ) reprezint¼a discuri deschise (de
centru z0 şi raz¼ a r > 0) şi de aceea în loc de Br (z0 ) se prefer¼ a în acest caz
notaţia Dr (z0 ):
Mulţimile m¼ arginite se pot descrie ca mulţimile ce pot … incluse în discuri
Dr (0): Într-adev¼ ar, orice disc DR (z0 ) este inclus la rândul s¼
au într-un disc Dr (0)
cu r R + jjz0 jj deoarece

jjz z0 jj < R implic¼


a jjzjj jjz z0 jj + jjz0 jj < R + jjz0 jj r:

Aceast¼ a observaţie se poate reformula astfel:


3.3.1. Lem¼ a. Submulţimile m¼arginite ale lui C sunt acelea pentru care modu-
lele elementelor lor sunt m¼arginite.
M¼ arginirea se poate descrie şi ca m¼arginirea componentelor:
3.3.2. Lem¼ a. Submulţimile m¼arginite ale lui C sunt acelea pentru care mulţi-
mile componentelor lor sunt m¼arginite în R:
Demonstraţie. Dac¼ a A este o submulţime m¼ arginit¼
a a lui C; atunci exist¼a
un num¼ ar M > 0 cu proprietatea c¼ a jzj M pentru orice z 2 A: Rezult¼ a
j Re zj; j Im zj jzj M pentru orice z 2 A:
Reciproc, dac¼ a exist¼a un num¼ ar M > 0 astfel c¼
a j Re zj; j Im zj M pentru
orice z 2 A; atunci
p p
jzj = j Re zj2 + j Im zj2 M 2

pentru orice z 2 A:
Reducerea propriet¼ aţilor privind C la veri…carea unor propriet¼ aţi similare
relativ la componente este una din principalele rute de investigaţie în studiul
analizei pe C (şi, în general, pe spaţiile multidimensionale). Totuşi, reducerea la
o descriere pe componente nu funcţioneaz¼ a în toate cazurile. De exemplu, exist¼ a
submulţimi A ale lui C astfel c¼ a Re A = fRe a; a 2 Ag şi Im A = fIm a; a 2 Ag

a …e ìnchise în R f¼ ar¼
a ca A s¼ a …e închis¼a în C; consideraţi cazul unui p¼ atrat
cu laturile paralele cu axele de coordonate (f¼ ar¼
a interior), c¼
aruia i s-au eliminat
vârfurile.
Noţiunea de şir convergent de numere complexe se introduce dup¼ a modelul
din R; cu deosebirea c¼ a utiliz¼am modulul din complex:
3.3.3. De…niţie. Spunem c¼ a un şir numeric (zn )n converge la num¼arul z (şi
not¼am aceasta prin zn ! z) dac¼ a oricare ar … " > 0 exist¼a un rang N 2 N astfel
încât oricare ar … n N s¼ a avem j zn z j< ":
3.3. TOPOLOGIA SPAŢIILOR EUCLIDIENE C ŞI R2 55

Num¼arul z care apare în De…niţia 3.3.3 dac¼ a exist¼


a, este unic. El poart¼
a
numele de limita şirului (zn )n şi se noteaz¼
a prin simbolul

lim zn :
n!1

Numim şir convergent orice şir (zn )n pentru care exist¼ a z în C astfel c¼a
zn ! z: Şirurile care nu sunt convergente se zic divergente.
Propriet¼aţile semnalate în secţiunile 2.1, 2.3, 2.6, 2.7, 2.11 şi 2.12 privind
şirurile convergente de numere reale se extind mot-à-mot la cazul şirurilor de
numere complexe. O excepţie o constituie propriet¼ aţile de ordine. Ca şi în
cazul real, putem reduce raţionamentele cu şiruri de numere complexe la cazul
şirurilor de numere pozitive convergente la zero. Într-adev¼ ar,

zn ! z dac¼
a şi numai dac¼
a jzn zj ! 0:

În acest mod, o tehnic¼a foarte natural¼a de a demonstra c¼ a zn ! z este


aceea de a majora modulul diferenţei jzn zj cu termenul general an ; al unui
şir de numere pozitive, despre care ştim c¼
a este convergent la 0; schematic, ea
se reprezint¼a astfel:
jzn zj an ! 0:
Cum obţinem în contextul lui C valabilitatea Teoremei Bolzano-Weierstrass?
R¼aspunsul îl d¼a observaţia c¼
a în C convergenţa este echivalent¼
a cu convergenţa
pe componente:
3.3.5. Propoziţie. i) Dac¼a zn ! z în C; atunci Re zn ! Re z şi Im zn ! Im z
în R:
ii) Reciproc, dac¼a Re zn ! a şi Im zn ! b în R; atunci zn ! a + bi.
Demonstraţie. i). Vezi faptul c¼ a

jRe zn Re zj jzn zj şi jIm zn Im zj jzn zj:

Pentru ii) se foloseşte faptul c¼


a

jzn (a + bi)j j Re zn aj + j Im zn bj:

3.3.6. Teorema Bolzano-Weierstrass (pentru şirurile de numere complexe).


Orice şir m¼arginit de numere complexe conţine un subşir convergent.
Demonstraţie. Fie (zn )n un şir m¼ arginit de numere complexe. Conform Lemei
3.3.2, şirul (Re zn )n este un şir m¼ arginit de numere reale. În acord cu Teo-
rema Bolzano-Weierstrass pentru şirurile de numere reale, va exista un subşir
(Re zk(n) )n al s¼au care s¼a …e convergent (s¼ a zicem, la a): Şirul (Im zk(n) )n este
şi el un şir m¼
arginit de numere reale. Repetând argumentul anterior, va exista
un subşir (Im zl(k(n)) )n care s¼
a …e convergent (s¼ a zicem, la b): Atunci, potrivit
Propoziţiei 3.3.5, vom avea zl(k(n)) ! a + bi.
Leg¼atura dintre mulţimile închise şi punctele de acumulare cu şirurile con-
vergente funcţioneaz¼ a în aceiaşi termeni. Ca atare, din Teorema 3.3.6 rezult¼ a
urm¼ atoarele consecinţe:
56 CAPITOLUL 3. SPAŢIILE EUCLIDIENE C ŞI R2

3.3.7. Teorem¼ a. Orice şir de elemente ale unei submulţimi K; închise şi
m¼arginite a lui C; conţine un subşir convergent la un element de asemenea din
K:
3.3.8. Teorema Bolzano-Weierstrass (pentru mulţimile de numere com-
plexe). Orice mulţime m¼arginit¼a şi in…nit¼a de numere complexe admite puncte
de acumulare.
Având stabilit¼ a Teorema Bolzano-Weierstrass, putem demonstra criteriul lui
Cauchy de convergenţ¼ a exact în acelaşi mod:
3.3.9. Teorem¼ a. Un şir (zn )n de numere complexe este convergent dac¼a şi
numai dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a un rang N astfel c¼a pentru orice m; n N
avem jzm zn j < ":
Se poate da şi o alt¼a demonstraţie, bazat¼ a pe observaţia c¼
a şirurilor Cauchy
de numere complexe sunt şirurile Cauchy pe componente (adic¼ a şirurile (zn )n
pentru care (Re zn )n şi (Im zn )n sunt şiruri Cauchy în R): Vezi exerciţiul 2 de
mai jos.
Spaţiile vectoriale normate în care orice şir Cauchy este convergent poart¼ a
numele de spaţii vectoriale normate complete, sau spaţii Banach. Discuţia de
mai sus ne-a ar¼ a spaţiile euclidiene R; R2 şi C sunt spaţii Banach.
atat c¼

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a orice submulţime deschis¼
a a lui C este o reuniune cel mult
num¼
arabil¼
a de discuri deschise.
2. Un şir (zn )n de numere complexe este un şir Cauchy dac¼
a pentru orice
" > 0 exist¼a un rang N astfel c¼
a pentru orice m; n N avem

jzm zn j < ":

i) Folosiţi ideea din demonstraţia Propoziţiei 3.3.5 pentru a ar¼ ata c¼a un
şir (zn )n este un şir Cauchy în C dac¼
a şi numai dac¼ a şirurile (Re zn )n şi
(Im zn )n sunt şiruri Cauchy în R:
ii) Deduceţi din rezultatul precedent şi Criteriul lui Cauchy pentru şirurile
de numere reale c¼ a orice şir Cauchy de numere complexe este convergent.
3. Extindeţi Teorema 2.12.6, de structur¼ a a submulţimilor compacte ale lui
R, demonstrând c¼ a o submulţime a lui C este compact¼a dac¼a şi numai
dac¼a ea este închis¼a şi m¼arginit¼a.
Deduceţi de aici c¼a discul unitate închis D = D1 (0) şi cercul unitate
S 1 = fz; z 2 C; jzj = 1g sunt submulţimi compacte ale lui C:
4. Demonstraţi c¼a orice submulţime închis¼
a a unui spaţiu metric complet
constituie un spaţiu metric complet.
Capitolul 4

Serii numerice

Într-un limbaj sugestiv, deşi uşor imprecis, seriile sunt sumele cu o in…nitate de
termeni. Ne-am întâlnit cu seriile (f¼ ar¼
a a menţiona îns¼
a conceptul ca atare) cu
ocazia reprezent¼arii zecimale a numerelor reale, calculului sumelor progresiilor
geometrice cu raţia subunitar¼ a şi a reprezent¼
arii triadice a mulţimii lui Cantor.
Ne propunem în acest capitol un studiu sistematic al seriilor, cu menţiunea c¼ a
principalele constante din analiza matematic¼ a, precum şi funcţiile elementare se
de…nesc ca sume ale unor serii.

4.1 Noţiunea de serie convergent¼


a
Conceptul de serie a fost introdus în încercarea de a da un sens sumelor cu o
in…nitate de termeni.
Prin serie numeric¼a (indexat¼ a dup¼
a mulţimea N) vom înţelege perechea for-
mat¼a dintr-un şir numeric (an )n (numit şirul termenilor) şi o metod¼a de sumare
a acestuia. Metoda de sumare reprezint¼ a regula de formare a aşa-numitului şir
al sumelor parţiale.
Singura metod¼ a de sumare care va … considerat¼ a în acest volum este aceea
de sumare termen cu termen, caz în care şirul (Sn )n al sumelor parţiale este
de…nit astfel:
P
n
Sn = ak = a0 + ::: + an ; n 2 N:
k=0

Este important s¼
a not¼
am c¼
a şirul sumelor parţiale determin¼
a la rândul lui
şirul termenilor:
a0 = S0 ;
an = Sn Sn 1 pentru n 1:
Metoda de sumare …ind precizat¼
a, vom desemna seriile prin notaţii de tipul
X X
an ; an ; a0 + a1 + a2 + :::
n 0

57
58 CAPITOLUL 4. SERII NUMERICE

Teoria seriilor indexate dup¼


a alte mulţimi de numere întregi de forma

fn0 ; n0 + 1; n0 + 2; :::g

este similar¼ a şi omitem detaliile.


P
4.1.1. De…niţie. Spunem c¼ a seria n 0 an este convergent¼a (şi are suma S)
dac¼a şirul (Sn )n al sumelor sale parţiale este convergent la S:
P1
Suma se evidenţiaz¼ a prin notaţii de tipul S = n = 0 an : Prin aceasta,
1
X n
X
an = lim ak :
n!1
n=0 k=0

O serie care nu este convergent¼ a se zice c¼a este divergent¼a. Pentru seriile de
numere reale putem întâlni cazul când şirul sumelor parţiale are limita 1 sau
1; vom spune c¼ a seria este divergent¼a, cu suma 1; respectiv 1:
În studiul seriilor, principala problem¼ a este determinarea naturii ei şi apoi,
în caz de convergenţ¼ a, apare problema estim¼ arii sumei seriei.
P
4.1.2. Lem¼ a. Dac¼a seria a
n 0 n este convergent¼ a, atunci şirul (an )n tinde
la zero.
Reciproca nu este întotdeauna adev¼ arat¼ a; vezi mai jos, cazul seriei armonice.
Demonstraţie. Într-adev¼ ar, an = Sn Sn 1 ! S S = 0:
P 1
Exemple. i) Seria n 0 (n+1)(n+2) = 112 + 213 + 314 + ::: este convergent¼ a şi
are suma 1. Într-adev¼
ar, folosind descompunerea în fracţii simple
1 1 1
=
(n + 1)(n + 2) n+1 n+2

observ¼
am c¼
a
n
X 1 1 1 1 1 1 1
Sn = =( )+( ) + ::: + ( )
(k + 1)(k + 2) 1 2 2 3 n+1 n+2
k=0
1
= 1 :
n+2
ii) Seria geometric¼a de raţie z este seria
X
z n = 1 + z + z 2 + :::;
n 0

denumirea provine de la faptul c¼


a …ecare termen este media geometric¼ a a ter-
menilor al¼
aturaţi.
Pentru jzj 1 şirul termenilor nu converge la 0, deci seria este divergent¼
a.
Dac¼
a jzj < 1; atunci

1 z n+1 1
Sn = 1 + z + ::: + z n = !
1 z 1 z
¼
4.1. NOŢIUNEA DE SERIE CONVERGENTA 59

deci în acest caz seria este convergent¼a şi are suma 1= (1 z) :


iii) Aşa cum rezult¼a din secţiunea 2.5, num¼ arul e se poate descrie ca suma
unei serii convergente:
X1
1 1 1
e = = 1 + + + :::
n=0
n! 1! 2!

iv) Seria armonic¼a este seria


X 1 1 1
= 1 + + + ::: ;
n 2 3
n 1

denumirea provine din faptul c¼ a …ecare termen este media armonic¼ a a termenilor
al¼
aturaţi. Deşi şirul termenilor converge la 0, aceast¼
a serie este divergent¼a. Într-
adev¼ ar, …ind o serie de numere pozitive, şirul sumelor parţiale este cresc¼ ator.
Avem
S1 = 1
S2 = 1 + 21
:::
1 1 1 1 1 1 1
S2 n = 1+ +( + 2) + ( 2 + ::: + 3 ) + ::: + ( n 1 + ::: + n )
2 2+1 2 2 +1 2 2 +1 2
| {z } | {z } | {z }
2 term eni 22 term eni 2n 1 term eni
1 1 1 1 n
1 + + 2 2 + 22 3 + ::: + 2n 1
n
=1+ !1
2 2 2 2 2
astfel c¼a Sn ! 1:
4.1.3. In‡uenţa ordinii de sumare. i) Dac¼a la o serie se schimb¼a ordinea
unui num¼ar …nit de termeni, natura seriei r¼amâne aceeaşi (ca şi suma ei, în
caz de convergenţ¼a ).
ii) Dac¼a la o serie se schimb¼a un num¼ar …nit de termeni, natura ei r¼amâne
aceeaşi, dar suma se poate modi…ca.
Modi…carea ordinii unui num¼ ar in…nit de termeni poate s¼ a schimbe atât
natura, cât şi suma seriei respective.
Vom vedea ulterior c¼ a pentru seriile de numere pozitive ordinea de sumare
nu conteaz¼ a.
Un şir de numere complexe este convergent dac¼ a şi numai dac¼ a este un şir
Cauchy. Prin urmare, o serie numeric¼ a este convergent¼ a dac¼
a şi numai dac¼ a
şirul sumelor sale parţiale este un şir Cauchy. Acest fapt se poate reformula
astfel:
P
4.1.4. Criteriul lui Cauchy. O serie numeric¼a n 0 zn este convergent¼ a
dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a un rang N astfel ca pentru orice
n N şi pentru orice p 0 s¼a avem
n+p
X
zk < ":
k =n
60 CAPITOLUL 4. SERII NUMERICE

Criteriul lui Cauchy are o serie de consecinţe practice de cea mai mare im-
portanţ¼
a, printre care şi aceea c¼
a reduce problema convergenţei unor serii la
problema convergenţei unor serii asociate, de termeni pozitivi.
Spunem c¼ a o serie numeric¼a este absolut convergent¼a dac¼
a seria modulelor
este convergent¼ a.
4.1.5.
P Teorem¼ a (Extensia la serii a inegalit¼ aţii modulului). Orice serie
n 0 z n absolut convergent¼
a este convergent¼
a şi

P
1 P
1
zn jzn j :
n= 0 n= 0

Demonstraţie. Seria dat¼a …ind absolut convergent¼ a, partea de necesitate din


Criteriul lui Cauchy ne arat¼
a c¼
a pentru " > 0 arbitrar …xat, exist¼
a N 2 N astfel
încât
n+p
X
jzk j < "
k=n

oricare ar … n N şi orice p 0: Prin urmare, conform inegalit¼ aţii modulului,


Pn+p
avem k=n zk < " pentru orice n N şi orice p 0; ceea ce potrivit p¼ arţii
P
de su…cienţ¼
a din Criteriul lui Cauchy ne asigur¼
a c¼
a seria zn este convergent¼a.
Apoi,
1
X n
X n
X n
X 1
X
zn = lim zk = lim zk lim sup jzk j = jzk j :
n!1 n!1 n!1
n= 0 k= 0 k= 0 k= 0 k= 0

Exist¼
a serii convergente care nu sunt absolut convergente, spre exemplu,
P n
seria n 1 ( n1) : Vezi exerciţiul 2 de la sfârşitul paragrafului 2.5, sau Corolarul
4.3.2.
P P
4.1.6. Operaţii algebrice cu serii. Suma a dou¼ a serii n 0 un şi n 0 vn
este o nou¼
a serie de termen general un +vn : Dac¼ a cele dou¼
a serii sunt convergente,
atunci seria sum¼ a este convergent¼
a şi

P
1 P
1 P
1
(un + vn ) = un + vn :
n=0 n=0 n=0

Înmulţirea cu scalari a seriilor se de…neşte prin formula


X X
un = un :
n 0 n 0
P P
Dac¼ a seria n 0 un este convergent¼
a, atunci şi seria n 0 un este conver-
gent¼
a şi are loc formula
1
X 1
X
un = un :
n=0 n=0
¼
4.1. NOŢIUNEA DE SERIE CONVERGENTA 61

P P P
Produsul seriilor n 0 un şi n 0 vn este o nou¼
a serie n 0 wn ; unde
n
X
wn = uk vn k:
k=0
P P
4.1.7. Teorem¼ a (F. Mertens). Dac¼a seriile n 0 un şi n 0 vn sunt con-
vergente şi cel puţin una este absolut convergent¼a, atunci seria produs este con-
vergent¼a şi suma ei este produsul sumelor celor dou¼a serii:
P
1 P
1 P
1
wn = un vn :
n=0 n=0 n=0
Pn Pn Pn
Demonstraţie. Fie
P Un = k=0 uk ; Vn = k=0 vk şi Wn = k=0 wkP : Vom pre-
1
supune c¼ a şi vom nota S = k=0 jvk j :
a seriaP n 0 vn este absolut convergent¼
Deoarece seria n 0 un este convergent¼ a, avem

M = sup jUn j < 1:


n

A…rmaţia de demonstrat este echivalent¼ a cu faptul c¼


a Un Vn Wn ! 0: Cazul
nebanal este acela când S > 0 şi de el ne ocup¼am în continuare.
Fie " > 0: Conform celor de mai sus, exist¼ a un rang N astfel încât pentru
n m N s¼ a avem
n
X 1
X
" "
uk < şi jvk j < :
2S 4M
k=m k=N

Atunci, pentru n 2N; avem

jUn Vn Wn j = j(u1 + ::: + un )vn + (u2 + ::: + un )vn 1 + ::: + un v1 j


ju1 + ::: + un j jvn j + ju2 + ::: + un j jvn 1 j + ::: + jun j jv1 j
= jUn U0 j jvn j + jUn U1 j jvn 1 j + :::
X n
+jUn Un N j jvN j + uk jvN 1 j + :::
k = n N +2
n
X
+ uk jv1 j
k=n
n
X N
X1
"
2M jvk j + jvk j
2S
k=N k=1
" "
< 2M + S = ";
4M 2S
de unde rezult¼a a…rmaţia din enunţ.
Necesitatea ipotezei ca m¼ acar una dintre serii s¼
a …e absolut convergent¼
a
pentru valabilitatea Teoremei 4.1.7 este discutat¼
a în exerciţiul 5.
62 CAPITOLUL 4. SERII NUMERICE

Exerciţii

1. Studiaţi natura seriilor


X p p X 1
n X 1
n+1 n ; 1 ; arctg :
n n2 + n + 1
n 0 n 1 n 1

P
2. Demonstraţi cu ajutorul Criteriului 4.1.4 al lui Cauchy c¼ a seria n 0 an z n
este absolut convergent¼ a oricare ar … şirul m¼
arginit (an )n de numere com-
plexe şi oricare ar … z 2 C; cu jzj < 1:
3. (In‡uenţa ordinii de sumare; vezi şi exerciţiul 2 de la sfârşitul paragrafului
2.5). Demonstraţi c¼ a dac¼
a în seria convergent¼ a 1 21 + 13 ::: modi…c¼ am
ordinea termenilor astfel încât unui grup de p termeni pozitivi, luaţi în
ordinea lor, s¼a-i urmeze un grup de q termeni negativi, luaţi şi ei în ordinea
lor, seria astfel obţinut¼
a este de asemenea convergent¼ a şi are suma ln 2+
+ 12 ln pq :
4. Aplicaţi Teorema 4.1.7 a lui Mertens pentru a deduce relaţia
1
! 1 !
X 1 X ( 1)n
= 1:
n=0
n! n=0
n!

P ( 1)n+1
5. Se poate ar¼
ata c¼
a seria n 1
p
n
este convergent¼ a. Vezi Criteriul
4.3.2. Demonstraţi c¼
a p¼
atratul acestei serii este o serie divergent¼
a.

4.2 Serii de numere pozitive


P
Pentru seriile n 0 an de numere pozitive, şirul sumelor parţiale este cresc¼
ator.
Prin urmare, pentru asemenea serii convergenţa este echivalent¼ a cu majorarea
şirului sumelor parţiale.
P P
4.2.1. Criteriul comparaţiei. Fie n 0 an şi n 0 bn dou¼ a serii de nu-
mere pozitive astfel încât exist¼a N 2 N cu proprietatea c¼a

an bn pentru orice n N:
P P
i) Dac¼a seria n 0 bn este convergent¼a, atunci seria n 0 an este conver-
gent¼a ; P P
ii) Dac¼a seria n 0 an este divergent¼a, atunci seria n 0 bn este diver-
gent¼a.
Demonstraţie.
Pn În acord cu Pnpunctul 4.1.3 ii), putem presupune c¼ a N = 0: Not¼am
An = k=0 ak şi Bn = k=0 bk . Conform ipotezei, 0 An Bn pentru orice
indice n: P
i) Dac¼a seria n 0 bn este convergent¼ a, atunci şirul (Bn )P
n este majorat,
ceea ce face ca şi şirul (An )n s¼
a …e majorat. Rezult¼ a c¼ a seria n 0 an este şi
ea convergent¼ a.
4.2. SERII DE NUMERE POZITIVE 63

P
ii) Dac¼aP seria n 0 an este divergent¼ a, atunci An ! 1, deci şi Bn ! 1;
adic¼a seria n 0 bn este divergent¼ a.
P

P a not¼am varianta multiplicativ¼ a a Criteriului comparaţiei: Fie n 0 an
şi n 0 b n dou¼a serii de numere pozitive astfel încât lim n!1 a n =b n 2 (0; 1):
Atunci cele dou¼a serii au aceeaşi natur¼a.
P 1
Folosind Criteriul comparaţiei, din convergenţa seriei n 1 n(n+1) deducem
P 1
P 1
convergenţa seriei n 1 n2 ; iar de aici a seriei n 1 sin n2 ; amintim inegali-
tatea 0 < sin x < x; pentru x > 0:
Criteriul comparaţiei este baza altor criterii de convergenţ¼ a pentru seriile de
termeni pozitivi.
P
4.2.2. Criteriul condens¼ arii (A.-L. Cauchy). Fie n 0 an o serie P de numere
pozitive astfel încât (an )n este un şir descresc¼ator.
P Atunci seria n 0 an este
convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a seria condensat¼a n 0 2n a2n este convergent¼a.
Demonstraţie. Vezi FAM1, pp. 156 - 157.
O consecinţ¼
P a a Criteriului condens¼ arii, este faptul c¼ a seria armonic¼a ge-
neralizat¼a n 1 n1 este divergent¼ a dac¼ a 1 şi este convergent¼a dac¼a > 1:
Într-adev¼ ar, dac¼
a 0; atunci 1=n 9 0; şi în acest caz seria dat¼ a nu este
convergent¼ a; vezi Lema 4.1.2. Dac¼a > 0; atunci
P şirul (1=n )n este descresc¼ator
arii, seria n 1 n1 are aceeaşi natur¼
la 0 şi potrivit Criteriului condens¼ a cu seria

X 1 X 1 X 1
n
2n = =
2n 2( 1)n 2 1
n 1 n 1 n 1

a de raţie 1=2 1 :
care este o serie geometric¼
P 1 1
Fie acum seria n 2 n ln n : Deoarece şirul n ln n n este descresc¼ ator la zero,
putem aplica Criteriul condens¼ arii, deci seria iniţial¼
a are aceeaşi natur¼
a cu seria
X 1 X 1
2n = ;
2n ln 2n n ln 2
n 1 n 1

care este divergent¼


a.
P
4.2.3. Criteriul radicalului (A.-L. Cauchy). Fie n 0 an o serie de numere
n
pozitive. Presupunem c¼a exist¼a 2 [0; P1) astfel c¼a an ; cu excepţia unui
num¼ar …nit de termeni. Atunci seria n 0 an este convergent¼a.
Dac¼a an 1 pentru o in…nitate de termeni, atunci seria este divergent¼a.
P
Demonstraţie. Deoarece 2 [0; 1); seriaP n 0 n este convergent¼ a. Folosind
Criteriul comparaţiei rezult¼
a c¼
a şi seria n 0 an este convergent¼ a.
Pentru a doua a…rmaţie din enunţ se observ¼ a c¼a şirul (an )n nu tinde la 0 şi
se aplic¼a Lema 4.1.2.
P
4.2.4. Corolar. Fie n 0 an o serie de numere pozitive.
p
i) Dac¼a = lim sup n an < 1; atunci seria este convergent¼a.
n!1 p
ii) Dac¼a = lim sup n an > 1; atunci seria este divergent¼a.
n!1
64 CAPITOLUL 4. SERII NUMERICE

P
4.2.5. Corolar. Fie n 0 an o serie de numere pozitive.
p
i) Dac¼a = lim n an < 1; atunci seria este convergent¼a :
n!1 p
ii) Dac¼a = lim n an > 1; atunci seria este divergent¼a.
n!1
Cazul seriei armonice generalizate ne arat¼ a c¼
a situaţia = 1 (în contextul
Corolarelor 4.2.4 şi 4.2.5) necesit¼a o analiz¼a suplimentar¼ a.
P
4.2.6 Criteriul raportului (J. D’Alembert). Fie n 0 an o serie de numere
strict pozitive.
i) Dac¼a exist¼a 2 (0; 1) astfel încât aan+1n
cu excepţia unui num¼ar …nit
de termeni, atunci seria este convergent¼a.
ii) Dac¼a exist¼a un num¼ar natural N astfel încât aan+1 n
1 pentru orice
n N; atunci seria este divergent¼a.
2
Demonstraţie. P i) Avem a1 a0 ; a2 a1 a0 ; :::; an P n a0 ; ::: .
n
Deoarece seria n 0 a0 este convergent¼ a, rezult¼
a c¼a şi seria n 0 an este
convergent¼ a.
ii) Deoarece
P an+1 an > 0; pentru orice n N; şirul (an )n nu tinde la 0 şi
deci seria n 0 an este divergent¼ a.
P
4.2.7. Corolar. Fie n 0 an o serie de numere strict pozitive.
P
i) Dac¼a lim sup aan+1
n
= < 1; atunci seria n 0 an este convergent¼a.
n!1 P
ii) Dac¼a lim inf aan+1
n
> 1; atunci seria n 0 an este divergent¼a.
n!1
P
4.2.8. Corolar. Fie n 0 an o serie de numere strict pozitive.
P
i) Dac¼a lim aan+1 = < 1; atunci seria n 0 an este convergent¼a.
n!1 n P
ii) Dac¼a lim aan+1
n
> 1; atunci seria n 0 an este divergent¼a.
n!1
Cazul = 1 nu spune nimic despre natura seriei. Vezi cazul seriei armonice
generalizate.
p
Dac¼a lim aan+1 = 1; atunci lim n an = 1: Vezi exerciţiul 5 de la sfârşitul
n!1 n n!1
paragrafului 2.10. Prin urmare, dac¼ a Criteriul lui D’Alembert nu este aplica-
bil, atunci nici Criteriul radicalului nu este aplicabil. Este deci important s¼ a
cunoaştem şi alte criterii de convergenţ¼
a ale P
seriilor de numere strict pozitive.
Amintim aici Criteriul Raabe-Duhamel: Fie n 0 an o serie de numere strict
pozitive pentru care exist¼a
an
lim n 1 = :
n!1 an+1
Dac¼a > 1; atunci seria este convergent¼a, iar dac¼a < 1; atunci seria este
divergent¼a. Vezi FAM1, pp.159 - 160.

Exerciţii

1. Studiaţi convergenţa seriei


q r q
p p p
2+ 2 2+ 2 2 + 2 + :::
4.3. TRATAREA SERIILOR DE NUMERE OARECARE 65
p
[Indicaţie: 2 = 2 cos( =4): ]
P n!
2. Fie > 0: Ar¼ ataţi c¼
a seria n 0 ( +1):::( +n) este convergent¼a dac¼a
> 1 şi divergent¼a dac¼a 1:
P
3. Fie n 0 an o serie convergent¼ a pentru care şirul termenilor este des-
cresc¼
ator şi format din numere pozitive. Demonstraţi c¼ a

lim nan = 0:
n!1

4.3 Tratarea seriilor de numere oarecare


Criteriul de absolut convergenţ¼ a a f¼
acut obiectul Teoremei 4.1.5. Un alt criteriu
de convergenţ¼ a, bazat pe arti…ciul lui Abel (de schimbare al ordinei de sumare)
este urm¼ atorul:
P
4.3.1. Criteriul Abel-Dirichlet. Fie n 0 an zn o serie numeric¼ aPastfel c¼a
şirul (an )n este descresc¼atorP
la 0; iar şirul sumelor parţiale ale seriei n 0 zn
este m¼arginit. Atunci seria n 0 an zn este convergent¼a.

P Corolarn (Criteriul lui Leibniz, privind convergenţa seriilor alternante).


4.3.2.
Fie n 0 ( 1) an o serie astfel încât (an )n este un şir descresc¼ ator la 0.
Atunci seria dat¼a este convergent¼a.
Conform Criteriului lui Leibniz, seria armonic¼ a 1 21 + 13 41 + :::
a alternant¼
este convergent¼
a; ea nu este absolut convergent¼ a deoarece seria armonic¼a nu
este convergent¼
a; convergenţa şi suma acestei serii (care este ln 2) au f¼
acut de
asemenea obiectul exerciţiului 2 de la sfârşitul paragrafului 2.5.
Demonstraţia Criteriului Abel-Dirichlet. Vom ar¼ ata c¼
a este aplicabil criteriul
4.1.4, al lui Cauchy. Not¼
am Sn = z0 + ::: + zn : Conform ipotezei, exist¼
aM >0
astfel ca jSn j M pentru orice n. Atunci

jan zn + an+1 zn+1 + ::: + an+p zn+p j


= jan (Sn Sn 1 ) + an+1 (Sn+1 Sn ) + ::: + an+p (Sn+p Sn+p 1 )j
= j an Sn 1 + Sn (an an+1 ) + Sn+1 (an+1 an+2 ) + :::
+Sn+p 1 (an+p 1 an+p ) + an+p Sn+p j
M an + M (an an+1 ) + M (an+1 an+2 ) + :::
+M (an+p 1 an+p ) + M an+p
= 2M an

pentru orice n; p 2 N: Întrucât an ! 0; pentru " > 0 arbitrar …xat, exist¼


a un
rang N începând de la care
an < "=(2M ):
Rezult¼
a c¼
a jan zn + an+1 zn+1 + ::: + an+p zn+p j < " pentru orice n N şi
orice p 0; ceea Pce, potrivit p¼
arţii de su…cienţ¼
a a Criteriului 4.1.4, asigur¼
a
convergenţa seriei n 0 an zn :
66 CAPITOLUL 4. SERII NUMERICE

Se poate da o alt¼ a demonstraţie, direct¼


a, pentru Criteriul lui Leibniz, pe
care îl preciz¼
am astfel:
P n
Fie n 0 ( 1) an o serie astfel încât (an )n este un şir descresc¼
ator la 0.
Atunci seria dat¼a este convergent¼a.
În plus, eroarea care se comite înlocuind suma seriei cu una dintre sumele
sale parţiale este mai mic¼a în modul decât modulul primului termen neglijat,
adic¼a
n
X k
S ( 1) ak an+1 :
k=0

Pentru aceasta, se observ¼


a mai întâi c¼ a subşirul (S2n )n al sumelor parţiale
de rang par este descresc¼ator, iar subşirul (S2n+1 )n al sumelor de rang impar
este cresc¼
ator. Într-adev¼
ar,

S2n+2 = S2n a2n+1 + a2n+2 = S2n (a2n+1 a2n+2 ) S2n


deoarece şirul (an )n este descresc¼
ator. Analog,

S2n+1 = S2n 1 + a2n a2n+1 S2n 1

În plus, S2n+1 = S2n a2n+1 S2n (deoarece şirul (an )n este de termeni
pozitivi). Deci

S1 S3 ::: S2n+1 S2n ::: S4 S2 S0 :

Ambele şiruri (S2n )n şi (S2n+1 )n sunt monotone şi m¼ arginite, deci sunt con-
vergente. Deoarece S2n+1 = S2n a2n+1 şi limn!1 an = 0; rezult¼ a c¼a ele au
aceeaşi limit¼
a, fapt care implic¼
a convergenţa seriei în atenţie. Notând cu S suma
acestei serii, în mod necesar,

S2n+1 S S2n pentru orice n:

Estimarea erorii la sumarea seriilor alternante se obţine din relaţia

0 S2n S2n+1 = a2n+1 ;

care conduce la
0 S2n S a2n+1 ;
şi din relaţia
0 S2n+2 S2n+1 = a2n+2 ;
care conduce la
0 S S2n+1 a2n+2 :
4.4. SERII NECONDIŢIONAT CONVERGENTE 67

Exerciţii

1. (Identitatea lui Abel ). Reamintim arti…ciul de schimbare a ordinii de


sumare Putilizat în demonstraţia Criteriului Abel-Dirichlet: Fie seria nu-
meric¼
a n 0 an zn şi …e Sn = z0 + ::: + zn pentru …ecare n 2 N: Atunci,
n
X
ak zk = (a0 a1 )S0 + (a1 a2 )S1 + ::: + (an 1 an )Sn 1 + an Sn ;
k=0

el este analogul în cadrul seriilor numerice al metodei de integrare prin



arţi. Calculaţi, pe baza identit¼
aţii de mai sus, suma seriei

1 + 2x + 3x2 + 4x3 + :::

atunci când jxj < 1:

4.4 Serii necondiţionat convergente


Ordinea de sumare a termenilor unei seriiP poate … important¼
a. Acesta este spre
n
exemplu cazul seriei armonice alternante n 1 ( 1) n1 (care este convergent¼ a,
dar nu este şi absolut convergent¼ a). Not¼am cu S suma ei (care, potrivit cri-
teriului lui Leibniz, este > 0:5) şi s¼
a presupunem c¼a ordinea de sumare ar …
indiferent¼a. Atunci
1
X 1 1 1 1
S= +
n=1
4n 3 4n 2 4n 1 4n

şi
1
X 1 1
S= ;
n=1
2n 1 2n
de unde rezult¼
a c¼
a
X1
3S S 1 1 1
= S+ = +
2 2 n=1
4n 3 4n 1 2n
1 1 1 1 1
= 1+ + + + ::: = S;
3 2 5 7 4
contradicţie.
Ordinea de sumare este indiferent¼a pentru seriile absolut
P convergente. Mai
precis, oricare ar … seria numeric¼
a absolut convergent¼ a n 0 an ; ea este necon-
diţionat
P convergent¼a în sensul c¼
a oricare ar … permutarea : N ! N; seria
n 0 a (n) este de asemenea absolut convergent¼a şi
1
X 1
X
an = a (n) :
n=0 n=0
68 CAPITOLUL 4. SERII NUMERICE

Acest fapt este imediat, folosind conceptul de serie sumabil¼


a.
P
4.4.1. De…niţie. Spunem c¼ a o serie numeric¼a n 0 an este sumabil¼
a (cu
suma S) dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a o parte …nit¼a F " N cu proprietatea

a
X
S an < "
n2F

oricare ar … partea …nit¼


a F N cu F F " :
4.4.2. Lem¼ a. Orice serie numeric¼a absolut convergent¼a este sumabil¼a.
P
Demonstraţie. Fie n 0 an seria în cauz¼ a, având suma S: Fie " > 0: Deoarece
seria
P este absolut convergent¼a , rezult¼
a c¼
a exist¼
a un rang N = N (") astfel c¼ a
n N jan j < ": Alegem F" = f0; 1; :::; N g : Atunci, oricare ar … partea …nit¼
a
F N; cu F F " ; avem

X X X X
S an = an jan j jan j < ":
n2F n2F
= n2F
= n2F
= "

P
4.4.3. Teorem¼ a. (J. P. G. L.- Dirichlet). Fie n 0 an o serie numeric¼a.
Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
i) Seria este absolut convergent¼a ;
ii) Seria este sumabil¼a ;
iii) Seria este necondiţionat convergent¼a.
Demonstraţie. i) ) ii) Vezi Lema 4.4.2.
ii) ) iii) Fie o permutare a P lui N şi …e " > 0: Conform ipotezei, exist¼
ao
parte …nit¼a F" N astfel c¼ a S n2F an < " oricare ar … partea …nit¼aF N
cu F F " : Not¼ am
1 1 1
N" = sup (0); (1); :::; (N" )
Pn
şi atunci S k=0 a (k) < " pentru orice n N" :
iii) ) i) Vezi exerciţiul 1 de mai jos, sau FAM1, pag. 168.

Exerciţii
P
1. i) Fie n 0 an o serie de numere astfel încât exist¼
a C > 0 cu proprietatea
P P
a
n2F n C pentru orice F 2 F(N): Demonstraţi c¼
a n2F jan j 4C
pentru orice F 2 F(N).
[Indicaţie: Observaţi c¼
a ne putem restrânge la cazul seriilor de numere
reale (caz în care înlocuim 4C cu 2C în concluzia …nal¼ a). ]
P
ii) O serie n2N an este P absolut convergent¼a dac¼ a, şi numai dac¼a, oricare
ar … F 2 F(N); seria n2F = an este absolut convergent¼ a . Completaţi pe
baza acestor observaţii demonstraţia implicaţiei iii) ) i) în Teorema 4.4.3.
Capitolul 5

Funcţii continue

Analiza matematic¼ a evidenţiaz¼a nu numai diverse mulţimi structurate, ci şi


leg¼
aturile ce se pot stabili între ele prin funcţii care conserv¼ a aceste structuri.
Obiectul central de studiu în teoria topologic¼ a a spaţiilor metrice este conver-
genţa şi apare în mod …resc interesul pentru studiul aplicaţiilor continue, adic¼
a al
aplicaţiior care transform¼a şirurile convergente la un punct în şiruri convergente
la imaginea acelui punct.

5.1 De…niţia noţiunii de funcţie continu¼


a
Consider¼am funcţii f : A ! B; care acţioneaz¼ a pe submulţimi nevide ale lui
R: Cel mai adesea, A este un interval, iar B = R: Ne propunem evidenţierea
comportamentului local al acestor funcţii, în jurul punctelor din domeniul lor
de de…niţie.
5.1.1. De…niţie. Spunem c¼ a f este continu¼a în punctul a (sau c¼
a a este
un punct de continuitate pentru f ) dac¼a oricare ar … " > 0 exist¼
a > 0 cu
proprietatea c¼
a pentru orice x 2 A cu jx aj < avem jf (x) f (a)j < ":
Num¼ arul depinde în general de "; de punctul a şi de funcţia f: Speci…c
punctelor de continuitate este faptul c¼ a la mici perturb¼ ari ale argumentului
corespund mici perturb¼ ari ale valorii funcţiei.
O funcţie f : A ! B se numeşte continu¼a dac¼ a este continu¼a în toate
punctele sale.
Noţiunea contrar¼ a aceleia de continuitate este aceea de discontinuitate. S¼ a
not¼
am c¼ a problema continuit¼ aţii/discontinuit¼aţii se pune numai în punctele
domeniului de de…niţie al funcţiei în atenţie.
O clas¼ a larg¼
a de funcţii continue este aceea a funcţiilor lipschitziene. O
funcţie f : A ! R se zice c¼ a este lipschitzian¼a (sau c¼ a veri…c¼a condiţia lui
Lipschitz ) dac¼
a exist¼
a o constant¼ a L > 0 astfel încât

jf (x) f (y)j L jx yj pentru orice x; y 2 A:

69
70 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

Astfel sunt pe R : funcţiile a…ne ax + b; funcţia modul, funcţia sin; funcţia


cos etc. Un alt exemplu imediat este acela al incluziunilor i : A ! B; i(x) = x;
se presupune c¼ a A B:
Funcţia lui Dirichlet,

1; dac¼
ax2Q
f (x) =
0; dac¼
a x 2 RnQ

este discontinu¼a în orice punct x 2 R:



a not¼am c¼a problema continuit¼ aţii unei funcţii f : A ! B este echivalent¼ a
cu problema continuit¼ aţii lui f v¼ azut¼a ca funcţie cu valori în R (adic¼ a a com-
punerii dintre incluziunea lui B în R cu f ): În acest mod, corestricţionarea la
mulţimi ce includ imaginea nu afecteaz¼ a caracterul de continuitate/discontinui-
tate al punctelor din domeniul de de…niţie.
De…niţia continuit¼ aţii într-un punct poate … reformulat¼ a în termeni topo-
logici de vecin¼
at¼aţi:
5.1.2. Propoziţie. Funcţia f : A ! R este continu¼a în punctul a dac¼a, şi
numai dac¼a ; oricare ar … V o vecin¼atate a lui f (a); exist¼a o vecin¼atate U a lui
a astfel încât f (U ) V:
Altfel spus, funcţia f este continu¼ a în punctul a dac¼ a, şi numai dac¼a, preima-
ginea prin f a oric¼ arei vecin¼ at¼
aţi a lui f (a) este o vecin¼ atate a lui a:
Demonstraţie. Proprietatea de continuitate înseamn¼ a c¼a …ec¼ arui " > 0 îi co-
respunde un > 0 cu proprietatea c¼ a

x 2 (a ; a + ) \ A implic¼
a f (x) 2 (f (a) "; f (a) + ");

i.e., pentru V = (f (a) "; f (a) + ") putem alege U = (a ; a + ) \ A; care


reprezint¼ a o vecin¼
atate a lui a în topologia relativ¼ a a lui A: Or, în general, orice
vecin¼ atate V a lui f (a) este o supramulţime a unei " -vecin¼ at¼
aţi a sale.
O consecinţ¼a este urm¼ atoarea:
5.1.3. Teorem¼ a. Fie f : A ! R . Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
i) f este continu¼a ;
ii) Preimaginea prin f a oric¼arei submulţimi deschise este o submulţime
deschis¼a ;
iii) Preimaginea prin f a oric¼arei submulţimi închise este o submulţime în-
chis¼a.
Demonstraţie. i) , ii) Se aplic¼ a Propoziţia 5.1.2, observând c¼ a mulţimile des-
chise sunt exact mulţimile care sunt vecin¼ at¼
aţi pentru …ecare punct al lor.
ii) ) iii). Dac¼
a F este o submulţime închis¼ a, atunci ea este de forma F = {D,
unde D este o submulţime deschis¼ a. Deci f 1 (F ) = f 1 ({D) = {f 1 (D)
este o mulţime închis¼ a, …ind complementara unei mulţimi deschise. Implicaţia
iii) ) ii) se demonstreaz¼ a similar.
5.1.4. Corolar. Fie f : A ! R o funcţie continu¼a şi …e a; b; c 2 R: Atunci
urm¼atoarele mulţimi sunt deschise

fx 2 A; f (x) < cg ; fx 2 A; f (x) > cg ; fx 2 A; a < f (x) < bg


¼
5.1. DEFINIŢIA NOŢIUNII DE FUNCŢIE CONTINUA 71

şi urm¼atoarele mulţimi sunt închise


fx 2 A; f (x) cg ; fx 2 A; f (x) cg ; fx 2 A; a f (x) bg ;
fx 2 A; f (x) = cg :

Proprietatea de continuitate se poate formula ca o proprietate de transfer a


şirurilor convergente:
5.1.5. Criteriul lui Heine de continuitate. O funcţie f : A ! R este
continu¼a în punctul a dac¼a şi numai dac¼a oricare ar … (an )n un şir de elemente
din A; convergent la a; şirul (f (an ))n este convergent la f (a):
Demonstraţie. Necesitatea. Fie an ! a şi …e V o vecin¼ atate a lui f (a). Funcţia
f …ind continu¼ a în punctul a, rezult¼ a mulţimea U = f 1 (V ) este vecin¼
a c¼ atate
a lui a. Cum an ! a; rezult¼ a c¼
a an 2 U începând cu un rang N: Prin urmare,
f (an ) 2 f (U ); începând cu rangul N; deci f (an ) ! f (a):
Su…cienţa. Presupunem c¼ a f nu este continu¼a în punctul a: Rezult¼ a c¼a exist¼
a
o vecin¼ atate V a punctului f (a) astfel încât oricare ar … vecin¼ atatea U a lui a
imaginea ei f (U ) nu este inclus¼ a în V: Prin urmare, pentru orice num¼ ar natural
n 1 exist¼ a un punct an 2 Un = fx 2 A; jx aj < 1=ng; astfel c¼ a f (an ) 2
= V:
Atunci an ! a; dar f (an ) 9 f (a); contradicţie.
Vom discuta în continuare operaţiile cu funcţii continue. Începem cu operaţia
de compunere:
5.1.6. Lem¼ a. Fie f : A ! R şi g : B ! R dou¼a funcţii astfel încât f (A) B;
f este continu¼a în punctul a; iar g este continu¼a în punctul f (a): Atunci g f
este continu¼a în punctul a:
Demonstraţie. Într-adev¼ ar, conform Criteriului lui Heine de continuitate,
an ! a ) f (an ) ! f (a) ) g(f (an )) ! g(f (a)):
Lema 5.1.6 implic¼a faptul c¼
a modulul oric¼ arei funcţii continue f : A ! R
este de asemenea o funcţie continu¼
a.
Tot Lema 5.1.6 ne arat¼a c¼
a restricţiile de funcţii continue sunt funcţii con-
tinue. Exemple simple, precum acela al funcţiei caracteristice a intervalului
[0; 1); ne arat¼
a c¼
a din continuitatea restricţiei la o mulţime A care îl conţine
pe a nu rezult¼
a în mod necesar continuitatea funcţiei în punctul a:

Figura 5.1: Funcţia lui Heaviside (sau treapta unitate)


72 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

Vezi exerciţiul 3 de la sfârşitul acestui paragraf pentru un caz a…rmativ.


Trecem la operaţiile algebrice cu funcţii continue, care se motiveaz¼a simplu
cu ajutorul Criteriul lui Heine de continuitate:
5.1.7. Lem¼ a. Fie f; g : A ! R dou¼a funcţii continue în punctul a şi …e dou¼a
numere reale ; : Atunci funcţiile f + g şi f g sunt de asemenea continue
în punctul a:
Observaţie. S¼ a not¼
am cu C(A; R) mulţimea tuturor funcţiilor f : A ! R
continue: Rezultatul Lemei 5.1.7 poate … reformulat, observând c¼ a C(A; R) con-
stituie o algebr¼a comutativ¼a, cu unitate (funcţia identic 1) în raport cu operaţiile
punctuale.
În acelaşi timp, faptul c¼
a

f 2 C(A; R) implic¼
a jf j 2 C(A; R);

ne asigur¼a c¼
a C(A; R) este o latice vectorial¼a de funcţii (în sensul de…niţiei de
la punctul 1.1.9). În particular, dac¼
a funcţia f este continu¼ a, atunci şi funcţiile
f + şi f sunt continue.
Pentru continuitatea câturilor de funcţii continue este important¼
a urm¼
a-
toarea lem¼
a:
5.1.8. Lem¼ a. Dac¼a funcţia f : A ! R este continu¼a în punctul a şi f (a) 6= 0;
atunci f este diferit¼a de 0 pe o vecin¼atate a lui a şi funcţia 1=f (care este
de…nit¼
a cel puţin pe o vecin¼
atate a lui a) este continu¼a în punctul a:
Demonstraţie. Vom demonstra doar prima parte a a…rmaţiei din enunţ, ob-
servând paralelismul cu Teorema 2.3.2 de la convergenţa şirurilor. Presupunând
(prin reducere la absurd) c¼ a în orice vecin¼atate a lui a exist¼
a puncte în care
funcţia f se anuleaz¼
a, deducem existenţa unui şir de puncte an 2 A astfel ca
jan aj < 1=n şi f (an ) = 0: Atunci an ! a şi conform Criteriul lui Heine ar
urma ca f (an ) ! f (a), deci f (a) = 0; ceea ce contrazice ipoteza.
5.1.9. Corolar. Dac¼
a funcţia f : A ! R este continu¼
a în punctul a şi f (a)
> 0; atunci f =2 pe o vecin¼ atate a lui a:
Folosind operaţiile cu funcţii putem motiva uşor continuitatea multora dintre
funcţiile uzuale. Spre exemplu, toate polinoamele sunt funcţii continue pe R; de
asemenea, funcţiile raţionale (câturile de polinoame) sunt continue pe domeniul
lor de de…niţie (R f¼
ar¼a mulţimea zerourilor polinomului de la numitor).
5.1.10. De…niţie. Numim homeomor…sm orice funcţie bijectiv¼ af :E !F
a atât f cât şi f 1 sunt continue. Spunem c¼
cu proprietatea c¼ a mulţimile E şi
F sunt homeomorfe dac¼ a exist¼
a un homeomor…sm f : E ! F:
Homeomor…smele duc şi întorc mulţimile deschise în mulţimi deschise, mulţi-
mile închise în mulţimi închise şi şirurile convergente în şiruri convergente. Ele
permit identi…carea din punct de vedere topologic a spaţiilor pe care acţioneaz¼ a.
De exemplu, orice interval [a; b] (cu a < b) este homeomorf cu intervalul [0; 1];
un homeomor…sm …ind dat de funcţia f : [a; b] ! [0; 1]; f (x) = (x a)=(b a):
Analog, intervalele deschise (şi nevide) (a; b) sunt homeomorfe cu intervalul
(0; 1): Este interesant de observat c¼ a toate intervalele deschise şi nevide sunt
5.2. LIMITE DE FUNCŢII 73

homeomorfe între ele. Spre exemplu, funcţia g(x) = x=(1 + jxj) stabileşte un
homeomor…sm între R şi intervalul ( 1; 1) (respectiv între (0; 1) şi (0; 1)): S¼
a
observ¼
am apoi c¼ a toate compunerile şi inversele de homeomor…sme sunt tot
homeomor…sme.
Intervalele de naturi diferite (precum (0; 1] şi [0; 1]) nu sunt homeomorfe.
Vezi exerciţiul 4 de la sfârşitul paragrafului 5.4.

Exerciţii

1. Demonstraţi Criteriul lui Heine de continuitate folosind de…niţia cu " şi


a continuit¼
aţii.
2. Fie 2 (0; 1]: Spunem c¼ a o funcţie f : A ! R este o funcţie Hölder de
ordinul dac¼a exist¼
a o constant¼
a C > 0 astfel încât

jf (x) f (y)j Cjx yj pentru orice x; y 2 A:

Demonstraţi c¼
a jxj este o asemenea funcţie pe R şi c¼
a ea nu este lip-
schitzian¼
a decât dac¼
a = 1:
3. Fie A şi B dou¼ a submulţimi închise ale lui R şi …e funcţia f : A [ B ! R
ale c¼
arei restricţii la A şi B sunt continue. Demonstraţi c¼ a funcţia f este
continu¼a.
4. Fie K o submulţime compact¼
a a lui R: De…nim distanţa de la un punct
x 2 R la mulţimea K prin formula d(x; K) = inf fjx kj ; k 2 Kg :
Demonstraţi c¼
a:
i) d(x; K) = 0 dac¼
a şi numai dac¼
a x 2 K;
ii) jd(x; K) d(y; K)j jx yj pentru orice x; y 2 R:
5. (Lema lui Urîson). Fie K1 şi K2 dou¼ a submulţimi compacte, nevide şi
disjuncte ale lui R: Demonstraţi c¼
a funcţia

f : R ![0; 1]; f (x) = d(x; K1 )=(d(x; K1 ) + d(x; K2 ));

este continu¼
a, f jK1 = 0 şi f jK2 = 1:

5.2 Limite de funcţii


Comportamentul unei funcţii în jurul unui punct de acumulare al domeniului ei
de de…niţie se poate reliefa adecvat utilizând conceptul de limit¼a. Acest concept
ne va permite apoi o caracterizare foarte avantajoas¼ a a noţiunii de continuitate.
În cele ce urmeaz¼ a consider¼
am funcţii f : A ! R (de…nite pe submulţimi A
ale lui R) şi puncte a 2 R; care sunt puncte de acumulare pentru A.
5.2.1. De…niţie. Spunem c¼ a ` 2 R este limita funcţiei f în punctul a dac¼ a
pentru orice vecin¼atate V a lui ` exist¼
a o vecin¼
atate U a lui a astfel încât oricare
ar … x 2 U; cu x 6= a; avem f (x) 2 V:
74 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

Dac¼a limita unei funcţii într-un punct exist¼


a, atunci ea este unic¼
a. Vezi
proprietatea de separare a topologiei naturale a lui R: În condiţiile De…niţiei
5.2.1 not¼
am
` = lim f (x):
x!a

Observaţie. Este important s¼ a conştientiz¼


am formularea cu " şi a diferitelor
ipostaze de existenţ¼
a a limitelor. Astfel:
i) Dac¼a a şi ` aparţin lui R; atunci lim f (x) = ` înseamn¼a c¼ a pentru orice
x!a
" > 0 exist¼
a > 0 astfel încât

x 2 A; 0 < jx aj < implic¼


a jf (x) `j < ":

ii) Dac¼a a aparţine lui R; atunci lim f (x) = 1 înseamn¼


a c¼
a pentru orice
x!a
" > 0 exist¼
a > 0 astfel încât

x 2 A; 0 < jx aj < implic¼


a f (x) > ":

iii) lim f (x) = 1 înseamn¼


a c¼
a pentru orice " > 0 exist¼
a > 0 astfel ca
x!1

x 2 A; x > implic¼
a f (x) < ":

Rezultatele privind operaţiile algebrice cu limite de funcţii sunt similare cu


acelea privind limitele de şiruri şi de aceea nu mai intr¼ am în detalii.
5.2.2. Teorem¼ a (Criteriul lui Heine de existenţ¼a a limitelor). Fie f : A ! R
o funcţie şi …e a 2 A un punct de acumulare pentru A: Avem ` = limx!a f (x)
dac¼a şi numai dac¼a pentru orice şir (an )n de puncte din Anfag; cu an ! a;
rezult¼a f (an ) ! `:
Leg¼ atura dintre continuitate şi existenţa limitelor devine acum imediat¼ a:
5.2.3. Teorem¼ a. Fie f : A ! R o funcţie şi …e a 2 A un punct de acumulare
pentru A: Atunci f este continu¼a în punctul a dac¼a şi numai dac¼a f admite
limit¼a în punctul a şi valoarea ei este egal¼a cu valoarea funcţiei în punctul a:
S¼a not¼am c¼a funcţia f este continu¼a în orice punct izolat din domeniul s¼ au
de de…niţie.
O aplicaţie imediat¼ a a Teoremei 5.2.3 este aşa-numita prelungire prin conti-
nuitate a unei funcţii. Ea poate … descris¼ a astfel: Fie f : A ! R o funcţie şi …e
a un punct de acumulare al lui A; nesituat în A: Presupunând c¼ a exist¼
a limita
lim f (x) = ` 2 R, atunci funcţia prelungit¼ a
x!a

f (x); dac¼
ax2A
fe : A [ fag ! R; fe(x) =
`; dac¼
ax=a
este continu¼ a în punctul a: Mai mult, aceast¼a prelungire este unica ce face pe fe
continu¼ a în punctul a:
Conceptul de limit¼ a se poate ra…na de…nind limitele laterale.
5.2.4. De…niţie. Spunem c¼ a ` 2 R este limita la stânga a funcţiei f în punctul
a (şi not¼
am ` = lim f (x); sau ` = f (a ); sau ` = lim f (x)) dac¼ a pentru
x!a x!a; x<a
5.2. LIMITE DE FUNCŢII 75

orice vecin¼
atate V a lui ` exist¼ a o vecin¼
atate U a lui a astfel încât pentru orice
x 2 U; cu x < a; rezult¼ a f (x) 2 V:
Spunem c¼ a l 2 R este limita la dreapta a funcţiei f în punctul a (şi not¼
am ` =
lim f (x); sau ` = f (a+); sau ` = lim f (x)) dac¼ a pentru orice vecin¼ atate
x!a+ x!a; x>a
V a lui l exist¼
a o vecin¼
atate U a lui a astfel încât pentru orice x 2 U; cu x > a;
rezult¼
a f (x) 2 V:

a observ¼am c¼a limita la stânga are sens doar în punctele a care sunt puncte
de acumulare pentru secţiunea la stânga A \ ( 1; a) în punctul a al domeniului
de de…niţie. O observaţie asem¼ an¼
atoare priveşte limita la dreapta.
Evident, ` 2 R este limita funcţiei f în punctul a dac¼ a exist¼
a ambele limite
laterale (care au sens) şi acestea sunt egale cu `:

Exerciţii

1. Fie polinoamele P (x) = a0 xm + a1 xm 1 + ::: + am şi Q(x) = b0 xn +


+b1 xn 1 + ::: + bn ; unde a0 ; b0 6= 0: Demonstraţi c¼
a
8
P (x) <
0; dac¼am<n
lim = a0 =b0 ; dac¼am=n
x!1 Q(x) :
sgn (a0 =b0 ) 1; dac¼ a m > n:

2. (Trecerea la limit¼
a în inegalit¼
aţi). Propriet¼
aţile de la limitele de şiruri se
traduc mot-à-mot pentru limitele de funcţii.
i) Fie A o submulţime a lui R şi …e a un punct de acumulare al lui A.
Demonstraţi c¼a dac¼
a f; g : A ! R sunt dou¼
a funcţii care admit limit¼
a în
punctul a şi f g pe A n fag; atunci

lim f (x) lim g(x):


x!a x!a

ii) Formulaţi şi demonstraţi analogul criteriului cleştelui.

3. Fie A o submulţime a lui R şi …e a un punct de acumulare al lui A.


Demonstraţi c¼
a dac¼
a f; g : A ! R sunt dou¼
a funcţii astfel c¼
a:
i) f este m¼
arginit¼
a; şi
ii) limx!a g(x) = 0;
atunci limita lui f g în punctul a exist¼
a şi este de asemenea egal¼
a cu 0:
Dou¼
a consecinţe interesante ale acestui rezultat:
sin x
lim = 0 şi lim x[1=x] = 1:
x!1 x x!0

1 + xenx
4. Reprezentaţi gra…c funcţia f : R ! R; f (x) = lim :
n!1 1 + enx
76 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

5. Demonstraţi Criteriul lui Heine de existenţ¼


a a limitelor (Teorema 5.2.2 de
mai sus).

6. (Formule asimptotice). Este util s¼ a raport¼


am comportarea diferitelor
funcţii în jurul punctelor de acumulare la comportarea unor funcţii uzuale
precum puteri, exponenţiale, logaritmi etc. În aceast¼ a problematic¼a se
înscrie determinarea asimptotelor oblice la 1 a gra…cului unei funcţii f:
Ea const¼ a în determinarea a dou¼a constante m şi n astfel încât

lim (f (x) mx n) = 0:
x!1

Avem m = lim f (x) şi n = lim (f (x) mx): O asimptot¼ a oblic¼


ay=
x!1 x x!1
= mx + n se zice c¼ a este asimptot¼a orizontal¼a dac¼
a m = 0; gra…cul ei
este paralela y = n cu axa Ox. Aceste asimptote nu se vor confunda cu
asimptotele verticale. Dreapta x = a (paralel¼ a cu Oy) constituie o asimp-
tot¼a vertical¼a la gra…cul funcţiei y = f (x); x 2 I; dac¼a a este punct de
acumulare …nit al intervalului I şi cel puţin una dintre limitele lim f (x)
x!a
şi lim f (x) este in…nit¼
a.
x!a+
x2 +1
i) Determinaţi asimptotele funcţiei f (x) = x 1 ; x 2 R n f1g:
ii) (Simbolurile lui Landau; vezi FAM1, pp. 192 - 195). Fiind date dou¼
a
funcţii f; g : A ! R şi un punct de acumulare a al lui A, vom nota

f = O(g); sau, mai precis, f = O(g) pentru x ! a

dac¼
a exist¼
a o vecin¼
atate U a lui a şi o constant¼
a C > 0 astfel încât jf (x)j
Cg(x) pentru x 2 U n fag: Analog, vom nota

f = o(g); sau, mai precis, f = o(g) pentru x ! a

dac¼a exist¼
a o vecin¼
atate U a lui a şi o funcţie " : A ! (0; 1) astfel încât
limx!a "(x) = 0 şi jf (x)j "(x)g(x) pentru x 2 U n fag: Aceste simboluri
ale lui Landau dau o expresie foarte convenabil¼ a formulelor asimptotice.
Demonstraţi c¼a:

2x3 3x + 1 = O(x3 ) (pentru x ! 1)


p x
a2 + x = a + + O(x2 ) (pentru x ! 0):
2a

5.3 Discontinuit¼
aţile funcţiilor de variabil¼
a real¼
a
Începem cu urm¼ atoarea ra…nare a Teoremei 5.2.3, privind caracterizarea pro-
priet¼
aţii de continuitate cu ajutorul limitelor:
5.3.1. Teorem¼ a. Fie f : A ! R o funcţie de…nit¼a pe o submulţime a lui R:
Atunci f este continu¼a în orice punct izolat din domeniul s¼au de de…niţie.
¼ ŢILE FUNCŢIILOR DE VARIABILA
5.3. DISCONTINUITA ¼ REALA
¼ 77

Dac¼a a 2 A şi a este un punct de acumulare pentru A; atunci f este continu¼a


în punctul a dac¼a, şi numai dac¼a, exist¼a limitele laterale ale lui f în punctul
a (care au sens) şi ele sunt egale cu valoarea funcţiei în punctul a.
Teorema 5.3.1 conduce la urm¼ atoarea clasi…care a discontinuit¼ aţilor unei
funcţii de variabil¼
a real¼a: numim puncte de discontinuitate de speţa întâi acele
puncte din domeniul de de…niţie în care exist¼ a şi sunt …nite limitele laterale (care
au sens), dar cel puţin una este diferit¼
a de valoarea funcţiei în punctul respectiv.
Celelalte puncte de discontinuitate se numesc puncte de discontinuitate de speţa
a doua.
5.3.2. Teorem¼ a. Fie I un interval nedegenerat şi …e f : I ! R o funcţie
monoton¼a. Atunci f are cel mult discontinuit¼aţi de speţa întâi, iar mulţimea
acestora este cel mult num¼arabil¼a.
Demonstraţie. S¼ a presupunem, de exemplu, c¼ a funcţia f este cresc¼ atoare şi s¼
a
consider¼ am un punct a 2 I pentru care are sens limita la stânga. Vom ar¼ ata

a aceasta exist¼ a şi este egal¼
a cu ` = sup ff (x); x 2 I; x < ag : Într-adev¼ ar,
f (x) f (a) pentru x < a; ceea ce asigur¼ a …nitudinea supremumului şi, în acord
cu de…niţia lui `, pentru orice " > 0 exist¼ a un punct x" < a cu proprietatea

a ` f (x" ) > ` ": Cum funcţia f a fost presupus¼ a cresc¼
atoare, vom avea
` f (x) > ` " pentru orice x 2 [x" ; a). Prin urmare, ` = limx!a f (x): Cazul
punctelor în care are sens limita la dreapta se completeaz¼ a analog. În punctele
interioare, ambele limite laterale au sens şi limx!a f (x) < limx!a+ f (x):
Fie D mulţimea punctelor de discontinuitate ale lui f . Fiec¼ arui punct a de
discontinuitate îi ataş¼am intervalul nedegenerat

Ia = lim f (x); lim f (x) ;


x!a x!a+

convenind ca limita lateral¼ a care nu are sens s¼ a …e înlocuit¼a cu valoarea f (a):


Este imediat c¼ a dac¼a a; b 2 D; a < b; atunci Ia \ Ib = ;: În acest mod, alegând
pentru …ecare a 2 D câte un punct raţional ra 2 Ia ; obţinem o aplicaţie injectiv¼a
a ! ra ; de la D în Q: Prin urmare, mulţimea D este cel mult num¼ arabil¼
a.
Caracterizarea funcţiilor f : [a; b] ! R care admit cel mult discontinuit¼ aţi
de prima speţ¼ a face obiectul Teoremei 8.1.4.
În leg¼
atur¼a cu Teorema 5.3.2, s¼ a not¼
am rezultatul lui Alexandru Froda, care
a…rm¼ a c¼a mulţimea punctelor de discontinuitate de prima speţ¼a ale oric¼arei
funcţii f : R ! R este cel mult num¼arabil¼a. Vezi exerciţiul 4 de la sfârşitul
acestui paragraf.
Funcţia lui Dirichlet prezint¼
a discontinuit¼
aţi de speţa a doua în toate puncte-
le domeniului de de…niţie.
Funcţia lui Riemann,

0; dac¼
a x este iraţional
R : (0; 1] ! R; R(x) =
1=q; a x = p=q; p; q 2 N? ; (p; q) = 1
dac¼

este continu¼ a în punctele iraţionale şi discontinu¼


a în punctele raţionale ale lui
(0; 1]; într-adev¼
ar, lim R(x) = 0 pentru orice a 2 (0; 1] n Q: Prelungind aceast¼ a
x!a
78 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

funcţie prin periodicitate, obţinem o funcţie R : R ! R continu¼ a în punctele


iraţionale şi discontinu¼
a în punctele raţionale ale lui R. Apare astfel natural
întrebarea dac¼ a exist¼
a funcţii f : R ! R continue în punctele raţionale şi dis-
continue în punctele iraţionale ale lui R? Cum atât Q cât şi R n Q sunt mulţimi
dense în R; urm¼ atorul rezultat d¼a un r¼
aspuns negativ acestei probleme.
5.3.3. Teorema lui Volterra. Fie f; g : [0; 1] ! R dou¼a funcţii astfel c¼a
submulţimile constituite din punctele lor de continuitate (Cf şi respectiv Cg )
sunt …ecare dense în intervalul [0; 1]. Atunci f şi g au un punct de continuitate
în comun.
Demonstraţie. Not¼ am I0 = [0; 1] şi alegem un punct p0 2 Cf \ Int I0 : Existenţa
lui p0 este asigurat¼a de faptul c¼
a Cf este dens¼ a în I0 .
Din proprietatea de continuitate a lui f în punctul p0 deducem (via de…niţia
cu " şi ) existenţa unui subinterval închis J0 I0 (centrat în p0 , de lungime
nenul¼a), pentru care

x; y 2 J0 implic¼
a jf (x) f (y)j < 1:

Similar, putem alege un punct q0 2 Cg \ Int J0 : Utilizând proprietatea de


continuitate a lui g în punctul q0 , deducem existenţa unui subinterval închis I1
J0 (centrat în q0 , de lungime nenul¼ a), pentru care

x; y 2 I1 implic¼
a jg(x) g(y)j < 1=2:

Procedând inductiv, vom construi un şir descresc¼ ator (In )n de intervale în-
chise şi m¼
arginite, …ecare de lungime nenul¼
a şi astfel c¼
a

jf (x) f (y)j < 1=2n 1


şi jg(x) g(y)j < 1=2n (C)

oricare ar … x; y 2 In şi oricare ar … n 2 N? : Conform Principiului lui Cantor,


al intervalelor incluse, exist¼
a un punct z în intersecţia tuturor acestor intervale.
Din relaţiile (C) rezult¼a cu uşurinţ¼
a c¼
a z este un punct de continuitate atât
pentru f cât şi pentru g.
Teorema lui Volterra ridic¼ a problema naturii mulţimilor care pot … mulţimi
de discontinuitate pentru o funcţie de variabil¼a real¼a. Acest lucru este discutat
în exerciţiul 3 de mai jos.

Exerciţii

1. Ilustraţi diferite ipostaze de discontinuitate ale funcţiilor de…nite pe inter-


vale.

2.? Reluaţi raţionamentul din demonstraţia Teoremei 5.3.3, pentru a deduce



a de fapt intersecţia Cf \Cg ; a mulţimilor de continuitate, este o mulţime
nenum¼ arabil¼ a şi dens¼
a în [0; 1].
5.4. PROPRIETATEA LUI DARBOUX 79

3.? Fie I un interval şi …e f : I ! R o funcţie. De…nim oscilaţia funcţiei f în


punctul a prin formula

! f (a) = inffdiam f (U ); U 2 Va g:

Demonstraţi c¼
a:
i) Funcţia f este continu¼
a în punctul a dac¼
a şi numai dac¼
a ! f (a) = 0:
ii) Pentru orice r > 0; mulţimea fx 2 I; ! f (x) < rg este deschis¼
a.
iii) Mulţimea punctelor de continuitate a oric¼ arei funcţii f : I ! R este
de tip G ; adic¼a este o intersecţie num¼
arabil¼
a de mulţimi deschise. (Prin
urmare, mulţimea punctelor de discontinuitate este de tip F ; adic¼ a o
reuniune num¼ arabil¼
a de mulţimi închise.)
iv) Q este de tip F :
v) R n Q nu este de tip F :

4.? (Teorema lui Froda). Un rezultat important demonstrat de Alexandru


Froda în 1929 a…rm¼ a c¼a mulţimea punctelor de discontinuitate de prima
speţ¼a ale oric¼arei funcţii f : R ! R este cel mult num¼arabil¼a.
i) Demonstraţi c¼a dac¼a " > 0 şi este limita unui şir (an )n de disconti-
nuit¼
aţi de prima speţ¼
a, distincte dou¼
a câte dou¼
a, pentru care ! f (an ) > ";
atunci este un punct de discontinuitate de speţa a doua.
[Indicaţie: S¼a presupunem c¼ a şirul (an )n este strict cresc¼
ator. Atunci,
în …ecare interval ((an 1 + an )=2; (an + an+1 )=2) vor exista puncte un
şi vn astfel c¼
a f (un ) f (vn ) > "=2: Dac¼ a ar … o discontinuitate de
prima speţ¼a ar trebui ca limn!1 f (un ) = limn!1 f (vn ) = limx! f (x);
contradicţie. ]
ii) Demonstraţi c¼a mulţimea Dn a punctelor a de discontinuitate de prima
speţ¼
a a lui f, pentru care ! f (a) > 1=n, este cel mult num¼
arabil¼
a.
iii) Completaţi demonstraţia rezultatului lui Froda, citat mai sus.

5. Construiţi un exemplu de funcţie f : [0; 1]! R care transform¼ a şirurile


convergente în şiruri convergente şi care admite o mulţime num¼
arabil¼a de
puncte de discontinuitate.

5.4 Proprietatea lui Darboux


Una din propriet¼aţile remarcabile ale funcţiilor continue este aceea de a trans-
forma intervalele în intervale (proprietate cunoscut¼ a şi sub numele de propri-
etatea lui Darboux ). Motivarea ei este dat¼a de urm¼ atoarea teorem¼a:
5.4.1. Teorema valorii intermediare (B. Bolzano şi A. L.- Cauchy). Fie I
un interval nedegenerat şi f : I ! R o funcţie continu¼a. Atunci pentru orice
dou¼a puncte a şi b din I şi orice num¼ar situat între f (a) şi f (b); exist¼a un
punct c între a şi b astfel încât = f (c) :
80 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

Teorema valorii intermediare rezult¼


a imediat, aplicând funcţiei f urm¼
a-
toarea lem¼
a:
5.4.2. Lem¼ a. Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a astfel încât f (a) < 0 şi
f (b) > 0: Atunci exist¼a cel puţin un punct c 2 (a; b) astfel încât f (c) = 0:

Demonstraţia 1. Mulţimea A = fx; f (t) < 0 pentru orice t 2 [a; x]g este nevid¼ a
şi majorat¼a şi deci conform Axiomei marginii superioare admite un supremum,
…e acesta c: Folosind faptul c¼ a c este punct aderent lui A; deducem c¼ a c este
limita unui şir de elemente din A şi potrivit Criteriului lui Heine de continuitate
rezult¼a c¼
a f (c) 0: Din proprietatea supremumului de a … cel mai mic majorant
rezult¼a c¼a începând de la un rang n su…cient de mare exist¼ a un punct xn în
(c; c + 1=n) astfel c¼ a f (xn ) 0: Potrivit aceluiaşi Criteriu de continuitate al lui
Heine, deducem c¼ a f (c) 0: În concluzie, f (c) = 0:
Demonstraţia 2. Presupunem c¼ a f (x) 6= 0 pentru orice x 2 (a; b) şi aplic¼am
Lema fundamental¼ a a analizei pe R în raport cu urm¼ atoarea relaţie de ordine
pe [a; b] :

x y dac¼
a şi numai dac¼
ax y şi f (x) şi f (y) au acelaşi semn.

Conform acestei leme ar urma ca f (a) şi f (b) s¼ a aibe acelaşi semn, con-
tradicţie.
Principalele aplicaţii ale Teoremei valorii intermediare privesc existenţa solu-
ţiilor ecuaţiilor de forma
f (x) = 0;
unde f este o funcţie continu¼
a de…nit¼
a pe un interval I:
Exemplu (Existenţa radicalului de ordinul n 2). Fie a > 0: Atunci exist¼
a şi
este unic¼
a o r¼
ad¼
acin¼
a pozitiv¼
a a ecuaţiei

xn = a:

Aceast¼
pa r¼
ad¼
acin¼
a se numeşte radicalul de ordinul n al lui a şi se noteaz¼a cu
simbolul n a:
Pentru demonstraţie, aplic¼ am Lema 5.4.2 funcţiei continue şi strict cresc¼
a-
toare f : [0; 1) ! R; f (x) = xn a: Evident, f (0) < 0. Dac¼ aa 1; atunci
f (a) 0: Dac¼ a a 2 (0; 1); atunci f (1) > 0:
Exemplu (Metoda înjum¼ at¼
aţirii intervalului). Ne propunem s¼ a indic¼
am un
procedeu iterativ de localizare a unei soluţii a ecuaţiei f (x) = 0; în situaţia
când f : [a; b] ! R este o funcţie continu¼ a astfel încât f (a) < 0 şi f (b) > 0.
Pentru aceasta, împ¼ arţim intervalul [a; b] în dou¼ a p¼arţi egale, considerând
mijlocul (a + b)=2; al acestui interval. Dac¼ a f ((a + b)=2) = 0; atunci am g¼ asit o
soluţie şi procedeul se opreşte. Dac¼ a f ((a + b)=2) 6= 0; atunci înlocuim [a; b] cu
[a1 ; b1 ], unul din subintervalele de diviziune, la capetele c¼ aruia f are alternanţ¼ a
de semn. Procedura de diviziune continu¼ a cu [a1 ; b1 ] în locul lui [a; b]: Pre-
supunând c¼ a nu întâlnim r¼ad¼acini, se genereaz¼ a un şir descresc¼ ator de intervale
[an ; bn ]; cu bn an = (b a)=2n ! 0: Punctul unic , comun tuturor acestor
5.4. PROPRIETATEA LUI DARBOUX 81

intervale (asigurat de Principiul lui Cantor al intervalelor incluse), reprezint¼ a


o r¼ad¼acin¼ a a ecuaţiei f (x) = 0; ea se a‡a¼ localizat¼ a în …ecare din intervalele
[an ; bn ]; şi deci an şi bn reprezint¼a aproximaţii ale lui cu o eroare (b a)=2n :
O lips¼ a a metodei înjum¼ at¼
aţirii intervalului este aceea c¼ a deşi avem control
asupra ordinului de m¼ arime al diferenţelor jan j (şi jbn j); despre diferenţele
jf (an ) f ( )j şi jf (bn ) f ( )j nu ştim decât c¼ a ele tind la zero. Or, este posibil
ca …xând un prag de precizie "; s¼ a avem jan j < "; f¼ ar¼a ca jf (an ) f ( )j < ":
Exemplu (Existenţa punctelor …xe). Adesea, rezolvarea unei ecuaţii de forma

f (x) = 0

este mai avantajoas¼


a dac¼
a se pune sub forma

F (x) = x:

În acest ultim caz, soluţiile poart¼a numele de puncte …xe ale funcţiei F: Pe
baza Lemei 5.4.2 rezult¼a imediat urm¼ atoarea teorem¼ a de punct …x: Orice funcţie
continu¼a f : [a; b] ! [a; b] admite puncte …xe. Exist¼ a numeroase alte teoreme
de punct. Vezi exerciţiul 8 de la sfârşitul acestui paragraf, precum şi Anexa A.
Proprietatea lui Darboux nu caracterizeaz¼ a funcţiile continue. Un exemplu
de funcţie discontinu¼
a care are proprietatea lui Darboux este indicat în exerciţiul
2 din acest paragraf. O schiţ¼ a a demonstraţia faptului c¼ a orice derivat¼
a are
proprietatea lui Darboux face obiectul Exerciţiul 6, de la sfârşitul paragrafului
7.4.
5.4.3. Propoziţie. Fie I un interval nedegenerat şi f : I ! R o funcţie
injectiv¼a cu proprietatea lui Darboux. Atunci f este strict monoton¼a.
Demonstraţie. Presupunem c¼a f nu este strict monoton¼ a, deci exist¼
a a; b; c 2 I
astfel ca a < b < c şi f (b) nu este între f (a) şi f (c) : Deci sunt posibile
urm¼atoarele cazuri:
1) f (b) < f (a) < f (c)
2) f (a) < f (c) < f (b)
3) f (b) < f (c) < f (a)
4) f (c) < f (a) < f (b) :
Presupunem c¼ a suntem în cazul 1). Fie = f (a) : Deoarece f are propri-
etatea lui Darboux, rezult¼ a c¼
a exist¼a 2 (b; c) astfel încât = f ( ) : Cum
6= a; acest fapt contrazice injectivitatea funcţiei f: Celelalte cazuri se trateaz¼
a
analog.
Trecem acum la problema invers¼ arii funcţiilor continue de…nite pe intervale:
5.4.4. Teorem¼ a. Fie I un interval şi …e f : I ! R o funcţie continu¼a şi
injectiv¼a. Atunci f stabileşte un homeomor…sm între intervalele I şi J = f (I):
Demonstraţie. Conform Propoziţiei 5.4.3, funcţia f este strict monoton¼ a. Pre-
supunem, spre exemplu, c¼ a f este strict cresc¼atoare; cazul cel¼alalt se trateaz¼a
la fel. Evident, f induce o bijecţie între I şi J; iar f 1 este o funcţie strict
cresc¼atoare. În acord cu Teorema 5.3.2, posibilele discontinuit¼ aţi ale funcţiei
82 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

f 1 sunt de prima speţ¼ a. Vom ar¼


ata c¼
a ele nu pot apare. Într-adev¼
ar, dac¼
a de
exemplu f 1 (b) = a şi limy!b f 1 (y) = 6= a; atunci < a; deoarece
1 1
y<b implic¼
a f (y) < f (b) = a:
Or, dac¼
a şirul de puncte yn = f (xn ) tinde la b din stânga, atunci şirul
de puncte xn ar tinde la din stânga lui < a: Potrivit Teoremei valorii
intermediare, 2 I iar continuitatea lui f ar duce la
f (xn ) ! f ( ) < f (a) = b;
contradicţie.

Exerciţii
1. Demonstraţi c¼
a nu exist¼
a funcţii continue f : R ! R astfel încât
(f f ) (x) = x + sin x pentru orice x 2 R:

[Indicaţie. Observaţi c¼
a dac¼
a g este strict monoton¼
a, atunci g g este strict
cresc¼
atoare. ]
2. Fie a un parametru real. Demonstraţi c¼
a funcţia
sin(1=x); dac¼
a x 6= 0
sa (x) =
a; dac¼
ax=0
are proprietatea lui Darboux dac¼
a şi numai dac¼
a jaj 1:
Not¼a. Un exemplu de funcţie cu proprietatea lui Darboux, discontinu¼a în
toate punctele domeniului ei de de…niţie, este prezentat în monogra…a lui
M. Nicolescu [18], vol. 2, pp. 192-194.
3. Demonstraţi c¼
a discontinuit¼
aţile unei funcţii cu proprietatea lui Darboux
pot … numai de speţa a doua.
4. Demonstraţi c¼ a dac¼
a a < b; atunci oricare dou¼
a din intervalele (a; b); [a; b)
şi [a; b] sunt nehomeomorfe.
5. Demonstraţi c¼ a dac¼
a funcţia f : [ a; a] ! [ a; a] este continu¼
a, atunci
ecuaţia f (x) = x are cel puţin o soluţie.
6. Fie f : [0; 1) ! R o funcţie continu¼a şi surjectiv¼
a. Demonstraţi c¼
a pentru
orice a 2 R ecuaţia f (x) = a are o in…nitate de soluţii.
7. Fie f : [ 1; 1] ! ( 1; 1) o funcţie continu¼
a. Ar¼
ataţi c¼
a funcţia g(x) =
= f (x) cos(n arccos x) admite cel puţin n r¼
ad¼
acini în intervalul [ 1; 1]:
8. (Teorema de punct …x a lui Knaster). Demonstraţi c¼ a orice funcţie cresc¼
a-
toare f : [a; b] ! [a; b] admite cel puţin un punct …x. Daţi exemple când
mulţimea de puncte …xe este num¼ arabil¼
a.
[Indicaţie: Se consider¼
a punctul c = supfx 2 [a; b]; x f (x)g:]
5.5. FUNCŢII CONTINUE PE INTERVALE COMPACTE 83

5.5 Funcţii continue pe intervale compacte


Funcţiile continue de…nite pe intervale compacte au o serie de propriet¼ aţi spe-
ciale, care vor … evidenţiate în cele ce urmeaz¼ a.
5.5.1. Teorem¼ a (K. Weierstrass): Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a. Atunci
f este m¼arginit¼a şi îşi atinge marginile. Altfel spus, exist¼a dou¼a puncte xm şi
xM în [a; b] cu proprietatea c¼a

f (xm ) = m = inf f (x) şi f (xM ) = M = sup f (x):


x2[a;b] x2[a;b]

Demonstraţie. Demonstr¼ am mai întâi c¼ a funcţia f este m¼arginit¼a inferior şi c¼


a
îşi atinge marginea sa inferioar¼ a.
Într-adev¼ar, din faptul c¼a m = inf x2[a;b] f (x); rezult¼
a existenţa unui şir (xn )n
de elemente ale lui [a; b] astfel ca f (xn ) ! m: Apoi, deoarece intervalul [a; b]
este m¼ arginit, din Teorema Bolzano-Weierstrass deducem c¼ a (xn )n admite un
subşir convergent (xkn )n : Întrucât intervalul [a; b] este închis, limita c a acestui
subşir trebuie s¼ a …e şi ea în [a; b]: Folosind Criteriul lui Heine de continuitate,
conchidem c¼ a f (xkn ) ! f (c) ; deci f (c) = m:
Cazul marginii superioare se poate deduce din cel deja tratat, observând c¼ a

sup f (x) = inf ( f (x)) :


x2[a;b] x2[a;b]

Combinând rezultatul teoremei anterioare cu proprietatea lui Darboux de-


ducem urm¼ atoarea caracterizare a imaginii funcţiilor continue de…nite pe inter-
vale compacte.
5.5.2. Corolar. Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a şi …e m şi M respectiv
marginea sa inferioar¼a şi marginea sa superioar¼a. Atunci f ([a; b]) = [m; M ]:
O alt¼
a proprietate remarcabil¼ a a funcţiilor continue pe intervale compacte
este aceea de continuitate uniform¼ a.
5.5.3. De…niţie. Fie A o submulţime a lui R: O funcţie f : A ! R se zice c¼ a
este continu¼a uniform (sau uniform continu¼a ) dac¼ a pentru orice " > 0 exist¼ a
un > 0 astfel încât

x; y 2 A; jx yj < implic¼
a jf (x) f (y)j < ":

Evident, continuitatea uniform¼ a implic¼


a continuitatea. În vreme ce propri-
etatea de continuitate are un caracter punctual, aceea de continuitate uniform¼ a
are un caracter global, depinzând de comportamentul pe întregul domeniu de
de…niţie. Asociind la o funcţie f : A ! R aşa-numitul modul de continuitate,

!f ( ) = sup jf (x) f (y)j; >0


x;y2A
jx yj<

putem formula proprietatea de continuitate uniform¼


a a funcţiei f astfel:

lim ! f ( ) = 0:
!0+
84 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

Din punct de vedere geometric, a spune c¼


a funcţia f : A ! R este continu¼
a
uniform înseamn¼ a c¼
a oriunde am alege în A o submulţime de diametrul < ;
imaginea ei va avea diametrul < ":

Figura 5.2: Proprietatea de uniform continuitate

Funcţiile lipschitziene (în particular, funcţiile polinomiale de forma ax + b)


sunt în mod evident continue uniform. Mulţimea funcţiilor f : A ! R continue
uniform este un spaţiu vectorial în raport cu operaţiile uzuale (punctuale) de
adunare şi înmulţire cu scalari. Ea nu este în general şi o algebr¼
a. Într-adev¼
ar,
produsul a dou¼ a funcţii continue uniform poate s¼ a nu …e o funcţie continu¼a
uniform. Spre exemplu, funcţia f (x) = x2 ; x 2 R; nu este continu¼ a uniform
deoarece
! f ( ) = sup j(x + )2 x2 j = sup j2x + 2 j = 1
x2R x2R

pentru orice > 0:


Funcţiile continue pe intervale compacte sunt uniform continue:
5.5.4. Teorem¼ a (H. E. Heine). Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R este
uniform continu¼a.
Demonstraţie. Prin reducere la absurd. Presupunem c¼ a exist¼
a un " > 0 şi
dou¼ a şiruri (xn )n şi (yn )n de elemente ale lui [a; b] astfel încât jxn yn j < 1=n
şi jf (xn ) f (yn )j " pentru orice rang n 1: Folosind Teorema Bolzano-
Weierstrass, putem extrage din (xn )n un subşir convergent (xk(n) )n ; s¼ a zicem,
la x: Analog, (yk(n) )n va conţine un subşir convergent (yl(k(n)) )n , s¼ a zicem, la y:
Din relaţia jxl(k(n)) yl(k(n)) j < 1=l(k(n)) < 1=n rezult¼ a prin trecere la limit¼ a c¼
a
x = y: Pe de alt¼ a parte, trecând la limit¼
a în relaţia jf (xl(k(n)) ) f (yl(k(n)) )j ";
va rezulta c¼ a jf (x) f (y)j "; contradicţie.
5.5.5. Corolar. Orice funcţie continu¼a f : R ! R care admite asimptote
oblice la 1 şi la 1 este uniform continu¼a.
5.5.6. Corolar. Orice funcţie f : R ! R; continu¼a şi periodic¼a, este uniform
continu¼a.
Funcţiile uniform continue transform¼
a şirurile Cauchy în şiruri Cauchy. Acest
fapt conduce la urm¼ atoarea proprietate de prelungire:
5.5. FUNCŢII CONTINUE PE INTERVALE COMPACTE 85

5.5.7. Teorem¼ a. Funcţiile uniform continue pot … prelungite prin continuitate


în orice punct …nit de acumulare al domeniului lor de de…niţie.
Demonstraţie. Într-adev¼ ar, …e f : A ! R o funcţie uniform continu¼ a şi …e a 2
2 R n A un punct de acumulare al lui A: Atunci oricare ar … şirul (xn )n de
elemente din A; convergent la a; el este un şir Cauchy şi conform unei obser-
vaţii precedente şirul (f (xn ))n va … şir Cauchy în R; deci convergent, potrivit
propriet¼ aţii de completitudine a lui R:
Demonstraţia se încheie observând c¼ a valoarea ` a limitei limn!1 f (xn ) nu
depinde de alegerea şirului (xn )n particular ales, cu proprietatea c¼ a el converge
la a (potrivit Criteriului lui Heine de existenţ¼ a a limitelor, acest fapt face ca
limn!1 f (x) = `):
Pentru aceasta, folosim metoda intercal¼ arii. Dac¼ a xn ! a şi yn ! a; atunci
şirul
x0 ; y0 ; x1 ; y1 ; ::: ;
obţinut prin intercalarea termenilor celor dou¼a şiruri, va … de asemenea conver-
gent la a: Potrivit raţionamentului anterior, şirul imaginilor

f (x0 ); f (y0 ); f (x1 ); f (y1 ); :::

este convergent, deci limn!1 f (xn ) = limn!1 f (yn ):


Deoarece funcţia sin(1=x) nu poate … prelungit¼
a prin continuitate în origine,
Teorema 5.5.7 ne arat¼ a c¼
a ea nu este uniform continu¼
a pe R n f0g:

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼a:
p
i) cos x + sin 2x < 2 pentru orice x 2 R;
p
ii) supfcos x + sin 2x; x 2 Rg = 2:
p
Deduceţi de aici c¼
a funcţia cos x + sin 2x nu este periodic¼
a.
[Indicaţie: Vezi Teorema lui Kronecker de densitate (exerciţiul 3 de la
sfârşitul paragrafului 1.2). ]

2. Demonstraţi Corolarul 5.5.5: Orice funcţie continu¼a f : R ! R care


admite asimptote oblice la 1 şi la 1 este uniform continu¼a.

3. Demonstraţi Corolarul 5.5.6: Orice funcţie f : R ! R continu¼a şi perio-


dic¼a este uniform continu¼a.

a funcţia cos x2 nu este uniform continu¼


4. Demonstraţi c¼ a pe R:

5. Fie f : R ! R o funcţie uniform continu¼


a. Demonstraţi c¼
a exist¼
a dou¼
a
constante pozitive A şi B astfel încât

jf (x)j Ajxj + B pentru orice x 2 R:


86 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

5.6 Funcţii continue pe spaţii metrice


Deşi scopul prezentului volum este analiza funcţiilor de o variabil¼ a real¼
a, este
util s¼
a cunoaştem unele concepte în generalitatea lor. Acest fapt ne d¼ a nu numai
o perspectiv¼ a mai clar¼ a a multora dintre rezultatele prezentate, dar contribuie
substanţial şi la înţelegerea modului în care a evoluat cunoaşterea matematic¼ a.
Ne ocup¼ am în continuare de conceptul de continuitate.
De…niţia 5.1.1 a continuit¼ aţii într-un punct (ca şi toate considerentele din
paragraful 5.1) se extind banal la contextul spaţiilor metrice, interpretând ex-
presiile de forma jz uj ca distanţe d(z; u); în cazul submulţimilor lui C; modulii
din R se interpreteaz¼ a ca moduli în C:
Fie E şi F dou¼ a spaţii metrice.
5.6.1. De…niţie. Vom spune c¼ a o funcţie f : E ! F este continu¼a în punctul
a 2 E dac¼
a oricare ar … " > 0 exist¼
a un > 0 cu proprietatea c¼ a

x 2 E; d(x; a) < implic¼


a d(f (x); f (a)) < ":

Faptul c¼a este valabil Criteriul lui Heine de continuitate cu şiruri în contextul
spaţiilor metrice, atrage dup¼ a sine observaţia c¼ a o funcţie f : E ! C este
continu¼ a într-un punct a dac¼ a şi numai dac¼ a Re f şi Im f sunt continue în
punctul a:
Limitele de funcţii şi Criteriul lui Heine de existenţ¼a a limitelor funcţioneaz¼ a
de asemenea. Nu putem vorbi îns¼ a de limite laterale decât pentru funcţiile
de…nite pe submulţimi ale lui R:
Caracterizarea topologic¼ a a continuit¼ aţii r¼
amâne şi ea valabil¼a, astfel c¼ a
Propoziţia 5.1.2, Teorema 5.1.3 (şi consecinţele lor Corolarul 5.1.4, Lemele 5.1.5-
5.1.7, Corolarul 5.1.8 etc) se reg¼ asesc şi în acest context mai larg.
Putem lua a…rmaţia din Propoziţia 5.1.2 ca de…niţie a continuit¼ aţii în con-
textul spaţiilor topologice Hausdor¤.
5.6.2. De…niţie. Fie E şi F dou¼ a spaţii topologice Hausdor¤. Vom spune c¼ ao
funcţie f : E ! F este continu¼a în punctul a 2 E dac¼ a oricare ar … vecin¼
atatea
V a punctului f (a) exist¼ a o vecin¼atate U a punctului a cu proprietatea c¼ a
f (U ) V:
Faptul c¼a funcţiile continue întorc mulţimile deschise (închise) în mulţimi
deschise (închise) se obţine cu acelaşi raţionament ca în cazul Teoremei 5.1.3.
O consecinţ¼
a imediat¼ a este urm¼
atoarea:
5.6.3. Teorem¼ a (Generalizarea Teoremei lui Weierstrass). Funcţiile continue
transform¼a mulţimile compacte în mulţimi compacte.
În particular, orice funcţie continu¼ a f : K ! R; de…nit¼
a pe o mulţime
compact¼a, este m¼arginit¼
a şi îşi atinge marginile.
Demonstraţie. Fie f : E ! F o funcţie continu¼a şi …e K o submulţime compact¼ a
a lui E: Vom ar¼
ata c¼
a f (K) este o submulţime compact¼ a a lui F . Pentru aceasta,
…e (D ) 2A o acoperire deschis¼ a a lui f (K): Deoarece funcţia f este continu¼ a,
preimaginile f 1 (D ) sunt deschise şi este clar c¼a reuniunea lor acoper¼ a pe K:
Compactitatea lui K conduce la existenţa unei subacoperiri …nite (f 1 (D )) 2F
¼ A ALGEBREI
5.7. TEOREMA FUNDAMENTALA 87

a lui K; iar de aici rezult¼


a c¼
a (D ) 2F constituie o subacoperire …nit¼
a a lui f (K):
În concluzie, mulţimea f (K) este compact¼ a.

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼a toate polinoamele a0 z n + a1 z n 1


+ ::: + an (cu coe…cienţi
complecşi) de…nesc funcţii continue pe C:
2. Demonstraţi c¼
a orice funcţie f : R ! R care admite limit¼ a …nit¼a la 1 se
poate prelungi prin continuitate la punctul de la in…nit (şi reciproc).
3. Demonstraţi c¼ a f : S 1 ! R exist¼
a pentru orice funcţie continu¼ a o pereche
1
de puncte diametral opuse P; Q 2 S ; cu proprietatea c¼ a f (P ) = f (Q); S 1
reprezint¼
a cercul unitate din planul complex.
4. Fie f : C ! C o funcţie continu¼ a cu proprietatea c¼ a pentru orice " > 0
exist¼
a > 0 cu proprietatea c¼ a jzj implic¼
a jf (z)j < ": Demonstraţi c¼
a
preimaginea prin f a oric¼
arei mulţimi compacte este o mulţime compact¼ a.

5.7 Teorema fundamental¼


a a Algebrei
Corpul complex are proprietatea remarcabil¼ a de a … algebric închis, adic¼
a pro-
prietatea c¼
a orice ecuaţie algebric¼
a de ordinul n 1 cu coe…cienţi complecşi are
n r¼
ad¼acini complexe. Demonstraţia acestui rezultat se bazeaz¼ a pe dou¼ a leme,
dintre care prima exprim¼ a comportarea la in…nit a unui polinom.
5.7.1. Lem¼ a. Fie P (z) un polinom cu coe…cienţi complecşi, de gradul n 1:
Atunci, pentru orice A > 0 exist¼a un R > 0 cu proprietatea c¼a

jzj R implic¼a jP (z)j A:

Demonstraţie. Fie P (z) = a0 z n + ::: + an ; cu a0 6= 0: Atunci, pentru z 6= 0 avem

a1 an
P (z) = a0 z n 1 + + ::: + :
a0 z a0 z n

Întrucât expresia din parantez¼a are limita 1 pentru jzj ! 1; rezult¼


a c¼
a
exist¼
a un num¼ar R1 > 0 astfel încât

a1 an 1
1+ + ::: + pentru orice jzj R1 :
a0 z a0 z n 2

Prin urmare, pentru jzj R R1 avem


1 1
jP (z)j ja0 z n j ja0 jRn
2 2
şi a…rmaţia din enunţ se obţine pentru R (2A=ja0 j)1=n :
88 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

Urm¼ atorul rezultat ne arat¼


a c¼a orice punct de minim al lui jP (z)j în planul
complex este în mod necesar o r¼ ad¼
acin¼a a ecuaţiei P (z) = 0 :
n
5.7.2. Lem¼ a. Fie P (z) = a0 z + ::: + an un polinom cu coe…cienţi complecşi,
de gradul n 1: Atunci oricare ar … punctul z0 2 C cu P (z0 ) 6= 0 şi oricare ar
… num¼arul " > 0; exist¼a un punct z1 2 C cu proprietatea c¼a

jz1 z0 j < " şi jP (z1 )j < jP (z0 )j:

Demonstraţie. Vom considera mai întâi cazul când z0 = 0 şi P (z0 ) = an = 1:


Presupunând c¼ a ak este primul dintre coe…cienţii an 1 ; an 2 ; :::; a0 care este
diferit de 0, atunci

P (z) = 1 + ak z k + ::: + a0 z n = 1 + ak z k (1 + F (z))

unde
ak 1 a0 n k
F (z) = z + ::: + z :
ak ak
Întrucât F (0) = 0 şi funcţia F este continu¼
a, rezult¼
a c¼
a exist¼
a un disc jzj
k
(cu jak j < 1 şi < ") pe care s¼a aib¼
a loc inegalitatea

jF (z)j 1=2:
k
Fie z1 2 C de…nit de ecuaţia z1k = jak j=ak : Atunci jz1 j = 1 şi

jP (z1 )j = j1 + ak z1k + ak z1k F (z1 )j


k k
= j1 jak j jak jF (z1 )j
k 1 k
1 jak j + jak j < 1
2
ceea ce încheie demonstraţia în cazul particular considerat mai sus.
În cazul general, vom ordona polinomul P (z) dup¼ a puterile lui z z0 ;
n
X n
X
P (z) = ak z n k
= ak [(z z0 ) + z0 ]n k

k=0 k=0
Xn
= bk (z z0 )n k
:
k=0

Conform ipotezei, bn = P (z0 ) 6= 0: Notând =z z0 ; avem

P (z) = bn Q( );

unde
bn 1 b0 n
Q( ) = 1 + + ::: + :
bn bn
Atunci jP (z)j = jbn j jQ( )j şi r¼
amâne s¼
a aplic¼
am lui Q( ) rezultatul cazului
particular analizat mai sus.
¼ A ALGEBREI
5.7. TEOREMA FUNDAMENTALA 89

5.7.3. Teorema d’Alembert-Gauss. Orice polinom P (z) = a0 z n + ::: + an ;


de gradul n 1; cu coe…cienţi complecşi, are în C cel puţin o r¼ad¼acin¼a.

Demonstraţie. Fie
A = inf jP (z)j:
z2C

Conform Lemei 5.7.1, exist¼ a R > 0 astfel încât jP (z)j 1 + A pentru orice
jzj R:
În acord cu Teorema 5.6.3, exist¼ a un punct z0 astfel încât jz0 j R şi A =
= jP (z0 )j; iar din Lema 5.7.2 rezult¼
a c¼
a în mod necesar P (z0 ) = 0:
Un rezultat cunoscut în Algebr¼ a sub numele de Teorema de împ¼ arţire cu
rest, a…rm¼ a c¼a pentru orice dou¼
a polinoame P (z) şi Q(z) (Q(z) de grad cel
puţin 1) exist¼a alte dou¼
a polinoame S(z) şi R(z) astfel încât
P (z) = Q(z) S(z) + R(z)
şi gradul lui R(z) este strict mai mic decât gradul lui Q(z):
În cazul când Q(z) = z z1 ; gradul restului R(z) este 0 şi el este deci o
constant¼ a, mai precis, R(z) = P (z1 ): În acest mod, dac¼a z1 este o r¼
ad¼
acin¼
aa
polinomului P (z); atunci el admite descompunerea
P (z) = (z z1 ) S(z):
Continuând aceast¼
a procedur¼ a cu S(z); rezult¼
a în de…nitiv c¼
a are loc des-
compunerea
P (z) = a0 (z z1 ) ::: (z zn );
unde a0 este o constant¼ a (coe…cientul termenului de gradul cel mai mare al lui
P (z), iar z1 ; :::; zn sunt r¼
ad¼
acinile polinomului. Evidenţiind numai r¼
ad¼acinile
distincte, polinomul P (z) se poate pune sub forma
P (z) = a0 (z z1 )r1 ::: (z zp )rp ;
unde numerele rk 2 N? (numite ordinele de multiplicitate ale r¼
ad¼
acinilor zk
corespunz¼
atoare) veri…c¼
a relaţia
r1 + ::: + rp = gradul lui P (z):
5.7.4. Descompunerea funcţiilor raţionale în fracţii simple. Fie P (z)
şi Q(z) dou¼a polinoame cu coe…cienţi complecşi. Presupunem c¼ a Q(z) se poate
scrie ca produsul a dou¼ a polinoame Q1 (z) şi Q2 (z); de grad 1; care nu au
nici o r¼ad¼acin¼
a comun¼ a. Atunci cel mai mare divizor comun al polinoamelor
Q1 (z) şi Q2 (z) este 1. Potrivit unui binecunoscut rezultat din Algebr¼
a, rezult¼
a
c¼a exist¼
a alte dou¼a polinoame S1 (z) şi S2 (z); astfel încât
Q1 (z)S1 (z) + Q2 (z)S2 (z) = 1:
Prin urmare, are loc descompunerea
P (z) P (z)S2 (z) P (z)S1 (z)
= + :
Q(z) Q1 (z) Q2 (z)
90 CAPITOLUL 5. FUNCŢII CONTINUE

Continuând operaţia de descompunere a numitorilor în factori f¼ar¼


a r¼
ad¼
acini
comune, ajungem la urm¼ atoarea descompunere pentru funcţiile raţionale
p
X
P (z) P (z) Pk (z)
= = :
Q(z) a0 (z z1 )r1 ::: (z zp )rp (z zk )rk
k=1

Dezvoltând polinoamele Pk (z) dup¼ a puterile lui z zk ; se ajunge în …nal la


P (z)
descompunerea funcţiei raţionale Q(z) în parte întreag¼ a şi fracţii simple,

p
X Xrk
P (z) Ajk
= S(z) + ;
Q(z) j=1
(z zk )j
k=1

unde S(z) este un polinom, iar Ajk sunt numere complexe. Se poate ar¼ ata c¼
a
aceast¼a descompunere este unic¼ a.
Descompunerea câturilor de polinoame cu coe…cenţi reali se face urmând o
cale similar¼a, remarcând c¼a dac¼
a Q(x) este un polinom cu coe…cienţi reali care
admite r¼ad¼acina complex¼ a z1 = x1 +iy1 ; atunci el admite şi r¼
ad¼
acina conjugat¼
a,
z 1 = x1 iy1 : Împ¼arţind polinomul Q(x) la (x z1 )(x z 1 ) = (x x1 )2 + y12
obţinem tot un polinom cu coe…cienţi reali şi deci dac¼ a continu¼ am procedura
deducem c¼ a polinomul Q(x) admite urm¼ atoarea descompunere în factori cu
coe…cienţi reali,

Q(x) = a0 [(x x1 )2 + y12 ]r1 ::: [(x x` )2 + y`2 ]r`


(x x`+1 )r`+1 ::: (x xp )rp

unde x1 +iy1 ; :::; x` +iy` sunt r¼ad¼


acinile sale distincte din C n R; iar x`+1 ; :::; xp
sunt r¼
ad¼acinile sale reale şi distincte.
De asemenea, pentru orice dou¼ a polinoame P (x) şi Q(x); cu coe…cienţi reali,
are loc urm¼atoarea descompunere în parte întreag¼ a şi fracţii simple:
rk
X̀ X
P (x) Akm + xBkm
= S(z) + +
Q(x) [(x xm )2 + ym
2 ]m
k=1 m=1
p
X rk
X Akm
+ ;
(x xk )m
k = `+1 m = 1

unde S(x) este un polinom cu coe…cienţi reali, iar numerele Akm şi Bkm sunt
numere reale.
Capitolul 6

Construcţia funcţiilor
elementare

Scopul acestui capitol este de a descrie principalele funcţii elementare, precum


exponenţiala, sinusul, cosinusul, funcţia putere etc. Un rol important în ex-
punerea noastr¼ a îl au seriile de puteri şi ecuaţiile funcţionale.

6.1 Funcţia exponenţial¼


a
Puterile raţionale ale numerelor pozitive se de…nesc ca o aplicaţie la Axioma
marginii superioare. Vezi FAM1, pag. 58. Cititorul va observa c¼ a argumentul
este esenţial acelaşi cu cel descris în paragraful 5.4, unde se foloseşte Teorema
valorii intermediare (ea îns¼ aşi o consecinţ¼
a a acelei axiome).
Posibilitatea de…nirii tuturor puterilor cu exponent real este motivat¼ a de
urm¼atoarea teorem¼ a:
6.1.1. Teorem¼ a. Pentru …ecare num¼ar real a > 1 exist¼a şi este unic¼a o funcţie
f : R ! R care veri…c¼a urm¼atoarele propriet¼aţi :
i) f (x + y) = f (x) f (y) pentru orice x; y 2 R;
ii) f (1) = a;
iii) Funcţia f este strict cresc¼atoare:
Funcţia f , astfel de…nit¼ a, poart¼
a numele de funcţia exponenţial¼a de baz¼aa
şi se noteaz¼ a expa ; sau ax : În cazul când a = e, numim aceast¼ a funcţie simplu,
funcţia exponenţial¼a şi o not¼am exp sau ex :
Demonstraţie. Presupunând c¼ a funcţia f exist¼a, vom ar¼ata c¼
a ea are o expresie
bine precizat¼a. Din i) rezult¼ a f (0) = f (0)2 ; deci c¼
a c¼ a f (0) 2 f0; 1g: În mod
necesar, f (0) = 1; deoarece din relaţia i) şi egalitatea f (0) = 0 ar rezulta c¼ a
f (x) = f (x + 0) = f (x) f (0) = 0 pentru orice x; în contradicţie cu iii):

a not¼am, de asemenea, c¼ a din i) şi ii) rezult¼ a f (p) = ap pentru orice
a c¼
p 2 Z: În acord cu Principiul lui Arhimede, pentru orice x 2 R şi orice num¼ ar
natural n 1; exist¼
a un num¼ ar m 2 Z (în mod necesar unic) astfel încât

91
92 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

m nx < m + 1: Deoarece funcţia f este strict cresc¼


atoare, rezult¼
a de aici c¼
a

am = f (m) f (nx) = f (x)n < f (m + 1) = am+1

deci
am=n f (x) < a(m+1)=n :
Pentru nk = 2k ; k 2 N; s¼
a not¼
am valoarea lui m corespunz¼
atoare cu mk :
Avem
2mk 2nk x = nk+1 x < 2(mk + 1)
de unde rezult¼
a c¼
a 2mk mk+1 şi mk+1 + 1 2(mk + 1): Întrucât
mk 2mk mk+1 mk+1 + 1 2(mk + 1) mk + 1
= şi =
nk 2nk nk+1 nk+1 2nk nk
şirul de intervale este descresc¼ator şi, în acord cu Principiul lui Cantor, aceste
intervale au un punct comun unic; lungimea lor tinde la 0 pentru k ! 1:
Demonstraţia se încheie cu veri…carea condiţiilor i) - iii) din enunţ.
Fie x; y dou¼a numere reale arbitrar …xate. Pentru …ecare k 2 N s¼ a consi-
der¼ am întregii mk şi pk astfel încât

mk nk x < mk + 1 şi pk nk y < pk + 1:

Atunci mk + pk nk (x + y) < mk + pk + 2 şi

amk =nk f (x) a(mk +1)=nk ; apk =nk f (y) a(pk +1)=nk

de unde rezult¼
a c¼
a

a(mk +pk )=nk f (x + y); f (x)f (y) a(mk +pk +2)=nk :

Prin urmare,

jf (x + y) f (x)f (y)j a(mk +pk )=nk (a2=nk 1)

şi deoarece membrul drept tinde c¼ atre 0 atunci când k ! 1; rezult¼ a egalitatea
i) din enunţ.
Din însuşi modul de de…niţie, avem f (1) = a şi f (x) > 0 pentru orice x 2 R:
Apoi, pentru orice x > 0; exist¼a un num¼ ar natural n astfel încât nx 1: Rezult¼ a
c¼a f (x) a1=n şi, dac¼a y > x; atunci

f (y) = f (y x)f (x) > f (x);

deci funcţia f este strict cresc¼


atoare.
Funcţia exponenţial¼ a se poate de…ni şi pentru o baz¼
a a 2 (0; 1) astfel:

ax = (1=a) x
:

Convenim de asemenea s¼
a de…nim

1x = 1 pentru orice x 2 R:
¼
6.1. FUNCŢIA EXPONENŢIALA 93

Propriet¼
aţile algebrice ale funcţiei exponenţiale sunt sintetizate dup¼
a cum
urmeaz¼a:
ax+y = ax ay ;
a0 = 1; a1 = a;
Dac¼a x < y şi a > 1; atunci ax < ay ;
Dac¼a x < y şi 0 < a < 1; atunci ax > ay ;
a x = 1=ax :
Comportarea la in…nit a exponenţialei este urm¼ atoarea:

1; dac¼
a0<a<1
lim ax =
x! 1 0; dac¼
aa>1
0; dac¼
a0<a<1
lim ax =
x!1 1; dac¼
a a > 1:
Pentru demonstraţie, s¼
a not¼
am mai întâi inegalitatea
an na pentru orice a > 1 şi orice n 2 N;
fapt care se demonstreaz¼a prin inducţia matematic¼a. Întrucât funcţia expa este
strict cresc¼
atoare dac¼
a a > 1; din aceast¼ a inegalitate rezult¼
a ultima din cele
patru limite de mai sus. Celelalte se deduc din aceasta, folosind operaţiile cu
limite.

Figura 6.1: Funcţia exponenţial¼


a

6.1.2. Propoziţie. Funcţia exponenţial¼a este continu¼a pe R:


Demonstraţie. Pentru a dovedi aceast¼ a a…rmaţie este su…cient s¼
a consider¼
am
problema continuit¼ aţii în punctul x0 = 0; cazul general reducându-se la acesta
în virtutea relaţiei
ax ax0 = ax0 (ax x0 1):
Întrucât a1=n ! 1; pentru …ecare " > 0 exist¼
a un num¼
ar natural N 1
astfel încât ja1=n 1j < " pentru orice n N: Presupunând (pentru a face o
alegere) c¼
a a > 1; avem
1=N
a < ax < a1=N dac¼
a jxj < 1=N
94 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

şi deci
n o n o
jax 1j max ja 1=N
1j; ja1=N 1j max "; "a1=N "a

pentru orice jxj < 1=N; fapt care dovedeşte continuitatea exponenţialei în punc-
tul 0.
Ţinând seama de comportarea la in…nit a exponenţialei şi de Teorema valorii
intermediare, rezult¼a c¼a imaginea funcţiei expa (a > 0; a 6= 0) este R?+ :
6.1.3. Teorem¼ a (Funcţia exponenţial¼ a şi num¼
arul e). Fie funcţia f (x) =
(1 + 1=x)x ; de…nit¼a pentru x 2 ( 1; 1) [ (0; 1): Atunci :
i) limx!1 (1 + x1 )x = e ;
ii) limx! 1 (1 + x1 )x = e.
Demonstraţie. i) Pentru …ecare num¼
ar real x > 1 exist¼
a un unic num¼
ar natural
nx astfel încât nx x < nx + 1: Avem:
x nx +1 nx
1 1 1 1
1+ 1+ = 1+ 1+ ;
x nx nx nx
x nx nx +1
1 1 1 1
1+ 1+ = 1+ 1 :
x nx + 1 nx + 1 1+ nx +1

Atunci când x ! 1 avem nx ! 1 şi membrii drepţi ai inegalit¼


aţilor de mai
sus au aceeaşi limit¼
a, e.
ii) Punând y = x; avem de ar¼
atat c¼
a
y
1
lim 1 = e:
y!1 y
Or,
y y y 1
1 y 1 1
1 = = 1+ 1+ ! e
y y 1 y 1 y 1
pentru y ! 1; în virtutea rezultatului de la punctul i):

6.2 Logaritmul şi funcţia putere


Funcţia strict monoton¼ a expa (pentru a > 0; a 6= 1); privit¼ a ca funcţie de la
R pe R?+ ; admite o funcţie invers¼ a, numit¼ a funcţia logaritm în baza a; care se
noteaz¼a loga : Valorile acestei funcţii se mai numesc logaritmi.
Alegerea natural¼ a a bazei este e şi vom nota funcţia logaritm în aceast¼ a baz¼
a
simplu, funcţia log sau ln :
Funcţia logaritm este de…nit¼ a pe R?+ şi mulţimea valorilor sale este R: Con-
form de…niţiei,
aloga x = x; pentru orice x 2 R?+
loga ax = x; pentru orice x 2 R:
6.2. LOGARITMUL ŞI FUNCŢIA PUTERE 95

Fiind inversa unei funcţii strict monotone şi continue, acţionând pe intervale,
funcţia logaritm este, de asemenea, strict monoton¼ a şi continu¼
a. Vezi Teorema
5.5.3.
Propriet¼aţile algebrice ale funcţiei logaritm sunt sintetizate astfel:
loga xy = loga x + loga y;
loga 1 = 0 şi loga a = 1;
Dac¼ a 0 < x < y şi 0 < a < 1; atunci loga x > loga y;
Dac¼ a 0 < x < y şi a > 1; atunci loga x < loga y;
loga (1=x) = loga x;
log1=a x = loga x:
Ele rezult¼a din propriet¼ aţile similare ale funcţiei expa : Spre exemplu, ca s¼
a
deducem prima relaţie, folosim faptul c¼ a întrucât expa este o bijecţie, avem
x = a şi y = a : Atunci xy = a a = a + şi deci + = loga xy:
Comportarea funcţiei logaritm la capetele domeniului de de…niţie se deduce
din comportarea la in…nit a exponenţialei:
1; dac¼
a0<a<1
lim loga x =
x!0 1; dac¼
aa>1
1; dac¼
a0<a<1
lim loga x =
x!1 1; dac¼
a a > 1:
Gra…cul ei este urm¼
atorul:

Figura 6.2: Gra…cul funcţiei loga

a. Pentru orice a > 0; a 6= 1; b > 0 şi x 2 R avem


6.2.1. Lem¼
loga bx = x loga b:
Demonstraţie. Schimbând eventual a cu 1=a, putem presupune c¼ a a > 1: Atunci
funcţia f (x) = ax loga b îndeplineşte condiţiile i) - iii) din Teorema 6.1.1 (cu
f (1) = b): Rezult¼ a f (x) = bx ; deci loga bx = x loga b:
a c¼
6.2.2. Corolar (Formula schimb¼ arii de baz¼a). Pentru orice a > 0; a 6= 1;
b > 0; b 6= 1 şi x > 0 avem
loga x
logb x = :
loga b
96 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

Demonstraţie. În lema precedent¼a înlocuim pe x cu logb x:


Întrucât funcţia logaritm este injectiv¼
a, o egalitate de forma

loga x = loga y

este posibil¼
a numai dac¼a x = y: Rezult¼ a de aici un procedeu foarte comod de a
demonstra identit¼
aţi privind funcţiile exponenţiale, ca de exemplu,

(ab )c = abc :

6.2.3. Teorem¼ a. Pentru orice a > 0; a 6= 1; au loc relaţiile:


loga (1 + x)
i) lim = loga e ;
x!0 x
ax 1
ii) lim = 1= loga e.
x!0 x
Demonstraţie. i) Observ¼ am c¼ a loga (1+x)
x = loga (1 + x)1=x şi folosim apoi formula
i) din Teorema 6.1.3, precum şi continuitatea funcţiei logaritm.
x
ii) Fie ax 1 = y: Atunci x = loga (1 + y) şi a x 1 = y= loga (1 + y): Atunci
când x ! 0 avem y ! 0; ceea ce reduce demonstraţia la cazul i):
Pentru a = e, rezultatul Teoremei 6.2.3 se mai poate scrie

ln(1 + x) = x + x o(x)
ex = 1 + x + x o(x)

pentru x ! 0:
Funcţia putere, de exponent a 2 R; se de…neşte ca …ind acea funcţie de…nit¼
a
pe R?+ ; care asociaz¼
a …ec¼
arui num¼
ar x > 0 num¼arul

xa = expx a:

Funcţia putere se noteaz¼a în mod uzual xa :


În studiul funcţiei putere este important¼ a urm¼ atoarea formul¼
a de leg¼
atur¼
a
cu funcţia logaritm:
xa = (blogb x )a = ba logb x
pentru orice b > 0; b 6= 1:
Spre exemplu, ea demonstreaz¼
a continuitatea funcţiei putere. Aceeaşi for-
mul¼
a implic¼a relaţia
(xy)a = xa y a
valabil¼
a pentru orice x; y > 0 şi orice a 2 R:
Comportarea la capetele intervalului de de…niţie (ca şi monotonia) rezult¼
a
din leg¼
atura sa cu funcţia logaritm. Astfel,

1; dac¼
aa<0
lim xa =
x!0 0; dac¼
aa>0
0; dac¼
aa<0
lim xa =
x!1 1; dac¼
a a > 0:
6.3. ECUAŢII FUNCŢIONALE 97

Figura 6.3: Gra…cul funcţiei putere, y = xa

a. Pentru orice a 2 R avem


6.2.4. Teorem¼
(1 + x)a 1
lim = a;
x!0 x
adic¼a (1 + x)a = 1 + ax + x o(x) pentru x ! 0:
Demonstraţie. Într-adev¼
ar, conform unei observaţii de mai sus,

(1 + x)a 1 = ea ln(1+x) 1
= eax+x o(x) 1 = eax exo(x) 1
= (1 + ax + x o(x))(1 + x o(x)) 1
= ax + x o(x)
(1+x)a 1
deci x = a + o(x) pentru x ! 0:

Exerciţii

1. Demonstraţi formulele:
xp ln x
lim = 0; lim = 0; lim xp ln x = 0;
x!1 ax x!1 xp x!0

pentru orice a > 1 şi orice p > 0:

6.3 Ecuaţii funcţionale


Funcţiile elementare se pot de…ni şi ca soluţii ale unor ecuaţii funcţionale.
Cea mai simpl¼ a este ecuaţia funcţional¼a a lui Cauchy,

f (x + y) = f (x) + f (y) pentru orice x; y 2 R (C)

care exprim¼
a proprietatea unei funcţii f (x + y) = f (x) + f (y) de a … aditiv¼a.
98 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

6.3.1. Teorem¼ a (A. L.- Cauchy). Fie f : R ! R o funcţie continu¼a care


veri…c¼a ecuaţia funcţional¼a a lui Cauchy. Atunci exist¼a a 2 R astfel încât

f (x) = ax pentru orice x 2 R:

Rezultatul r¼amâne valabil şi dac¼


a proprietatea de continuitate este înlocuit¼
a
cu aceea de monotonie. Pentru un rezultat mai general, vezi paragraful B2,
exerciţiul 11.
Demonstraţie. Vom demonstra c¼ a rezultatul teoremei are loc pentru a = f (1) :
Pentru aceasta, observ¼
am mai întâi c¼
a din relaţia f (0) = f (0)+f (0) rezult¼
a
f (0) = 0: Procedând inductiv, deducem apoi c¼ a f (n) = na pentru orice n 2 Z:
a r 2 Q; r = m=n; cu m 2 Z şi n 2 N? ; atunci
Dac¼
m m
ma = f (m) = f n = nf
n n
de unde rezult¼
a c¼
a f (r) = ra:
În cazul unui num¼ ar real oarecare x; observ¼
am c¼
a el este limita unui şir (rn )n
de numere raţionale. Conform Criteriului lui Heine de continuitate, avem

f (x) = lim f (rn ) = lim rn a = ax:


n!1 n!1

În ipoteza c¼a funcţia f este cresc¼


atoare, consider¼
am o pereche de şiruri (pn )n
şi (qn )n de numere raţionale astfel încât pn % x şi qn & x: Avem f (pn )
f (x) f (qn ); adic¼
a pn a f (x) qn a; de unde, prin trecere la limit¼ a,
rezult¼ a c¼
a f (x) = ax: Cazul când funcţia f este descresc¼ atoare se reduce la cel
precedent, înlocuind f cu f:
6.3.2. Exemplul lui Hamel. Trebuie s¼ a observ¼am c¼a dac¼
a asupra unei funcţii
aditive f nu se pun restricţii suplimentare, atunci f nu este în mod necesar o
omotetie. Un exemplu important în acest sens l-a dat pentru prima dat¼ a G.
Hamel: Fie (ea )a2A o baz¼ a algebric¼a a spaţiului vectorial R peste corpul Q.
Orice num¼ ar real x se poate scrie (unic) sub forma unei combinaţii liniare
X
x= ca ea
a2A

cu coe…cienţi raţionali; pentru un x dat, cel mult un num¼ar …nit de coe…cienţi


ca sunt nenuli. Vom nota coe…cienţii care apar în reprezentarea lui x prin ca (x);
deoarece ei sunt unic determinaţi de x. În acest mod apar funcţiile

ca : R ! Q; x ! ca (x) (a 2 A)

Unicitatea reprezent¼ arii oric¼


arui element în raport cu baza algebric¼ a conduce
la faptul c¼
a funcţiile ca veri…c¼a ecuaţia funcţional¼a a lui Cauchy; într-adev¼ ar,
din X X X
x= ca (x)ea şi y = ca (y)ea ; x + y = ca (x + y)ea
a2A a2A a2A
¼ A UNEI SERII
6.4. EXPONENŢIALA CA SUMA 99

P
rezult¼
a c¼
a x+y =P a2A (ca (x) + ca (y))ea :
Or, x + y = a2A ca (x + y)ea ; astfel c¼ a ca (x + y) = ca (x) + ca (y) pentru
orice a 2 A: Deoarece iau valori în Q; funcţiile ca nu pot … continue decât dac¼a
sunt constante. Ţinând seama de exerciţiul 1 de la sfârşitul acestui paragraf,
concluzion¼am c¼
a funcţiile ca nu pot … continue în nici un punct.
Trecem acum s¼ a discut¼ am o ecuaţie funcţional¼
a derivat¼
a din ecuaţia lui
Cauchy:
6.3.3. Propoziţie. Fie f : R ! R o funcţie continu¼a cu proprietatea c¼a
f (x + y) = f (x) f (y) pentru orice x; y 2 R. Atunci sau f este identic nul¼a,
sau exist¼a a 2 R astfel încât f (x) = eax .
2
Demonstraţie. f (x) = f (x=2) f (x=2) = [f (x=2)] de unde rezult¼ a c¼
a f ia
valori pozitive. Dac¼
a exist¼
a x0 2 R astfel încât f (x0 ) = 0; atunci

f (x) = f (x x0 + x0 ) = f (x x0 ) f (x0 ) = 0;

deci funcţia este identic nul¼a. Dac¼


a f este strict pozitiv¼a, atunci not¼
am g (x) =
= ln f (x) şi observ¼
am c¼a g (x + y) = g (x) + g (y) ; de unde rezult¼
a c¼
a g (x) = ax
pentru un anume a; deci f (x) = eax :

Exerciţii

1. Fie f : R ! R o soluţie a ecuaţiei funcţionale a lui Cauchy, continu¼a într-


un punct x = x0 : Demonstraţi c¼ a funcţia f este continu¼
a în toate punctele
(şi deci este de forma f (x) = ax):

2. Demonstraţi c¼
a singurele funcţii f : (0; 1) ! R continue şi neidentic nule,
care veri…c¼
a ecuaţia funcţional¼
a

f (xy) = f (x)f (y) pentru orice x; y > 0;

sunt funcţiile xa ; cu a 2 R:

6.4 Exponenţiala ca sum¼


a a unei serii
Conform Teoremei 6.1.3,
x n
ex = lim 1+
n!1 n
pentru orice x 2 R: Scopul acestui paragraf este de a ar¼
ata c¼
a valorile funcţiei exp
se pot calcula şi prin sumarea unei serii numerice, generalizând astfel formula
stabilit¼
a în paragraful 2.5:

X1
x xn x x2
e = =1+ + + :::; pentru orice x 2 R:
n=0
n! 1! 2!
100 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

Acest fapt rezult¼


a din teoria ecuaţiilor funcţionale,
P mai precis, din Propoziţia
xn
6.3.3. Într-adev¼ ar, s¼
a observ¼am c¼a seria n 0 n! este absolut convergent¼ a
pentru orice x 2 R; aplicaţi criteriul raportului seriei modulelor. Fie S(x)
suma sa. Atunci, conform teoremei lui Mertens referitoare la produsele de serii
numerice absolut convergente, avem

x1 x2 x2 x2
S(x1 ) S(x2 ) = 1++ 1 + ::: 1+ + 2 + :::
1! 2! 1! 2!
2
x1 x2 x2 x1 x2 x2
= 1+ + + + + 1 + :::
1! 1! 2! 1! 2!
2
x1 + x2 (x1 + x2 )
= 1+ + + ::: = S(x1 + x2 );
1! 2!
pentru orice x1 ; x2 2 R:
Pentru jxj < 1 avem

jxj2 jxj3 jxj4


jS(x) 1 xj + + + :::
2! 3! 4!
1 1 1
x2 + + + ::: x2 e
2! 3! 4!

de unde rezult¼
a c¼
a

S(x) = 1 + x + o(x) pentru x ! 0:

Prin urmare, funcţia S(x) este continu¼


a în punctul x = 0: Funcţia S(x) este
continu¼
a în orice punct a deoarece

S(a + x) S(a) = S(a) (S(x) 1) pentru orice x; a 2 R:

Cum S(0) = 1; din Propoziţia 6.3.3 rezult¼


a c¼
a

S(x) = ex ; pentru orice x 2 R:

Realizarea altor funcţii ca sume de serii de forma de mai sus cere unele
cunoştinţe suplimentare, care vor … explicitate pe parcursul secţiunilor urm¼ a-
toare.
Vom încheia acest paragraf cu o observaţie privind calculul sumelor cu aju-
torul calculatoarelor. În principiu, acestea sunt apte s¼ a efectueze calculele cu
ce precizie dorim, dar dac¼ a nu avem informaţii pertinente asupra apceea ce ar
trebui s¼
a obţinem, putem … uşor înşelaţi de aparenţe. Astfel, exp( 163) este
un num¼ ar cu probleme la exprimarea sa zecimal¼ a, …ind foarte apropiat de un
întreg. Calculatoarele indic¼a pentru el valoarea

262 5 37 4 12 6 40 768 7 44
p
cu o precizie de 10 10 şi am … tentaţi s¼
a credem c¼
a exp( 163) este realmente
un num¼ ar întreg. Or, aşa cum nota Ch. Hermite în 1859, acest num¼ ar este
6.5. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 101

iraţional şi
p
exp( 163) = 2625 374 126 407 687 43; 9| 999 999
{z 999 99}25:::
12 cifre

Exerciţii

a ex 1 + x pentru orice x 2 R; egalitatea având loc numai


1. Demonstraţi c¼
a ex < 1=(1 x) pentru orice x 2 (0; 1):
pentru x = 0: Deduceţi de aici c¼
2. Formulaţi cele dou¼
a inegalit¼
aţi din exerciţiul precedent în termenii funcţiei
logaritm. Deduceţi de aici c¼
a
1 1
< ln(n + 1) ln n <
n+1 n
pentru orice n 2 N? :

6.5 Şiruri şi serii de funcţii


Şirurile de funcţii se de…nesc dup¼ a modelul general al şirurilor de elemente ale
unei mulţimi.
În cele ce urmeaz¼ a vom considera şiruri de funcţii din mulţimea F(A; R);
a funcţiilor reale de…nite pe o submulţime nevid¼ a A a lui R: Problema conver-
genţei unui asemenea şir (fn )n începe cu determinarea aşa-numitei mulţimi de
convergenţ¼a punctual¼a a şirului, adic¼
a a submulţimii X a acelor puncte x din A
pentru care şirul numeric (fn (x))n este convergent. Notând

f (x) = lim fn (x); pentru x 2 X;


n!1

obţinem o funcţie f : X ! R; numit¼ a limita punctual¼a a şirului (fn )n (pe


mulţimea X): De regul¼ a, odat¼ a determinat¼ a mulţimea X; funcţiile fn se res-
tricţioneaz¼
a la X şi analiza convergenţei continu¼ a de la aceast¼ a situaţie.
6.5.1. De…niţie. Spunem c¼ a şirul (fn )n de funcţii din F(A; R) este convergent
punctual la funcţia f (de asemenea din F(A; R)) dac¼ a fn (x) ! f (x) pentru
orice x 2 A: Not¼ am aceast¼ a situaţie prin
p
fn ! f:

Convergenţa punctual¼ a nu asigur¼a în mod necesar permanenţa propriet¼ aţilor


funcţiilor din şir. De exemplu, este posibil ca toate funcţiile din şir s¼
a …e con-
tinue, f¼ar¼
a ca limita s¼a …e continu¼a. Astfel, şirul de funcţii continue

fn (x) = xn ; x 2 [0; 1]

este convergent punctual la funcţia


0; dac¼
a x 2 [0; 1)
f (x) =
1; dac¼
a x = 1;
102 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

care este discontinu¼


a în punctul x = 1:

Figura 6.4: Convegenţa şirului xn pe [0; 1]:

p
Avem fn ! f dac¼ a şi numai dac¼
a pentru orice x 2 A şi pentru orice " > 0
exist¼ a un rang N 2 N încât oricare ar … n N avem jfn (x) f (x)j < ":
Rangul N depinde de "; de punctul x (precum şi de şirul de funcţii în atenţie),
şi fenomenul descris mai sus este cauzat tocmai de imposibilitatea alegerii unui
acelaşi rang N pentru toate punctele din domeniul de de…niţie. Suntem conduşi
astfel la urm¼atorul concept mai puternic de convergenţ¼
a:
6.5.2. De…niţie. În situaţia De…niţiei 6.5.1, spunem c¼
a şirul (fn )n converge
u
uniform la funcţia f (şi not¼
am aceasta prin fn ! f ) dac¼
a pentru orice " > 0
exist¼
a un rang N 2 N astfel c¼ a pentru orice n N şi pentru orice x 2 A avem

jfn (x) f (x)j < ":

Evident, convergenţa uniform¼


a implic¼
a convergenţa punctual¼
a.

Figura 6.5: Convergenţa uniform¼


a

Din punct de vedere geometric, convergenţa uniform¼ a a şirului (fn )n la


funcţia f înseamn¼ a c¼
a pentru orice " > 0 putem g¼ asi un rang N cu propri-
etatea c¼a gra…cul lui fn ; pentru n N; este cuprins în banda delimitat¼ a de
gra…cele funcţiilor f " şi f + ":
6.5. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 103

u
6.5.3. Teorem¼ a. Dac¼a toate funcţiile fn sunt continue şi fn ! f; atunci şi
limita f este continu¼a (cu alte cuvinte, convergenţa uniform¼a conserv¼a conti-
nuitatea):
Demonstraţie. Ar¼
at¼am c¼a f este continu¼a în orice punct a 2 A; arbitrar …xat:
u
Fie " > 0: Din faptul c¼
a fn ! f rezult¼ a existenţa unui rang N 2 N astfel c¼a
pentru orice n N şi orice x 2 A avem

jfn (x) f (x)j < "=3:

Funcţia fN …ind continu¼


a în punctul a; rezult¼
a c¼
a exist¼
a un > 0 astfel c¼
a

x 2 A; jx aj < implic¼
a jfN (x) fN (a)j < "=3:

Atunci, pentru orice x 2 A; cu jx aj < ; avem

jf (x) f (a)j jf (x) fN (x)j + jfN (x) fN (a)j + jfN (a) f (a)j
< "=3 + "=3 + "=3 = "

şi deci funcţia f este continu¼ a în punctul a 2 A:


u
O tehnic¼ a important¼ a de a demonstra convergenţa uniform¼ a fn ! f este
aceea de a ar¼ ata c¼
a exist¼
a un şir (an )n de numere pozitive, cu urm¼
atoarele dou¼a
propriet¼ aţi:
i) an ! 0;
ii) jfn (x) f (x)j an pentru orice x şi orice n:
Vezi exerciţiul 1 de la sfârşitul acestui paragraf. P
Ne ocup¼ am în continuare de seriile de funcţii. Consider¼ am serii n 0 fn
având ca termeni funcţii reale, de…nite pe o aceeaşi submulţime A a lui R:
Procedura lor de sumare este aceea de termen cu termen, de…nit¼ a de urm¼atorul
mod de formare a sumelor parţiale:

Sn = f0 + f1 + ::: + fn ; n 0:
P
6.5.4. De…niţie. Vom spune c¼ a o serie n 0 fn de funcţii este convergent¼a
punctual dac¼ a şirul sumelor sale parţiale este convergent punctual; limita S a
acestui şir se va numi suma respectivei serii. În acest mod,
1
X
S(x) = fn (x) pentru orice x:
n=0

Într-un mod asem¼ an¼


ator se de…nesc seriile convergente uniform. Evident,
orice serie uniform convergent¼a este şi convergent¼
a. În acord cu Teorema 6.5.3,
suma unei serii uniform convergente de funcţii continue este o funcţie continu¼
a.
P
6.5.5. De…niţie. Vom spuneP c¼
a o serie n 0 fn de funcţii este absolut con-
vergent¼a dac¼a seria modulelor n 0 jfn j este convergent¼ a punctual, adic¼
a,
1
X
jfn (x)j < 1 pentru orice x:
n=0
104 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

În acord cu Teorema 4.1.5, orice serie absolut convergent¼ a este şi punctual
convergent¼ a.
Pe parcursul acestui capitol vom … interesaţi cu prec¼ adere de seriile absolut
şi uniform convergente, adic¼ a de seriile care sunt simultan absolut convergente
şi uniform convergente. Principalul criteriu în leg¼ atur¼
a cu aceste serii este ur-
m¼ atorul:
P
6.5.6. Teorem¼ a (Criteriul major¼arii, al lui Weierstrass). Fie n 0 fn o serie
de funcţii continue pe A; cu proprietatea c¼a exist¼a un şir (an )n de numere
pozitive astfelPîncât:
i) Seria n 0 an este convergent¼a ;
ii) jfn (x)j aPn pentru orice n 2 N şi pentru orice x 2 A:
Atunci seria n 0 fn este absolut şi uniform convergent¼a.
Demonstraţie. Faptul c¼ a seria este absolut convergent¼ a rezult¼
a imediat din
Criteriul 4.1.4, al lui Cauchy. Fie S suma ei. Conform ipotezei,
n
X 1
X
jS(x) fk (x) j = j fk (x) j
k=0 k = n+1
X1
jfk (x) j
k = n+1
X1
ak ! 0 (pentru n ! 1)
k = n+1

ceea ce asigur¼
a şi convergenţa uniform¼a.
Vom încheia aceast¼ a secţiune cu observaţia important¼ a c¼
a toate rezultatele
expuse se pot adapta mot-à-mot la cazul şirurilor şi seriilor de funcţii complexe,
de…nite pe submulţimi ale lui C:

Exerciţii

1. Fie şirul de funcţii


1
fn (x) = ; x 2 R (n 2 N):
1 + n2 (x n)2

i) Schiţaţi gra…cele lui f1 ; f2 ; f3 :


ii) Calculaţi limita punctual¼
a f a şirului (fn )n :
iii) Este f limita uniform¼a a şirului? Motivaţi r¼
aspunsul.
P1
2. Ar¼ a seria n=1 [nxe nx (n 1)xe (n 1)x ] nu este uniform continu¼
ataţi c¼ a
pe segmentul (0; 1), dar suma ei este continu¼ a pe acest interval.
3. (Lema lui Dini ). Demonstraţi urm¼ atoarea reciproc¼ a parţial¼
a a Teoremei
6.5.3: Fie fn : [a; b] ! R un şir descresc¼ator de funcţii continue, care
u
converge punctual la o funcţie continu¼a f : [a; b] ! R. Atunci fn ! f .
6.6. SERII DE PUTERI 105

[Indicaţie. Conform ipotezei, şirul de funcţii gn = fn f este descresc¼ ator


şi convergent punctual la 0. Pentru " > 0 arbitrar …xat, mulţimile An =
= fx; gn (x) < "g constituie o acoperire deschis¼ a a intervalului [a; b]: ]

6.6 Serii de puteri


P n
O serie de funcţii de variabil¼
a complex¼a de forma n 0 cn (z z0 ) ; se numeşte
serie de puteri de numere complexe; numerele complexe cn poart¼ a numele de
coe…cienţii seriei, iar num¼arul complex z0 poart¼ a numele de centrul seriei de
puteri.
Mulţimea de convergenţ¼ a a unei serii de puteri conţine întotdeauna
P centrul
şi este deci nevid¼a. În cazul particular al seriei geometrice n 0 z n ; mulţimea
de convergenţ¼ a este discul unitate D1 (0); un disc cu centrul în centrul seriei.
Acest comportament este tipic seriilor de puteri şi cazul general este descris de
urm¼ atoarea teorem¼ a: P n
6.6.1. Teorema întâi a lui Abel. Fie n 0 cn (z z0 ) o serie de puteri
de numere complexe.
i) Dac¼a seria converge în punctul z = z1 ; atunci ea converge uniform şi
absolut pe orice disc compact

Dr (z0 ) = fz 2 C ; jz z0 j rg

cu 0 r < jz1 z0 j ;
ii) Dac¼a seria nu converge absolut în punctul z = z1 ; atunci ea nu converge
în nici-un punct z cu jz z0 j > jz1 z0 j :
P n
Demonstraţie. i) Deoarece seria n 0 cn (z1 z0 ) este convergent¼ a, rezult¼
a
n

a exist¼ a M > 0 astfel ca jcn (z1 z0 ) j M pentru orice n 0. Fie r 2
[0; jz1 z0 j) şi …e z 2 Dr (z0 ) : Atunci
n n
n n jz z0 j r
jcn (z z0 ) j = jcn (z1 z0 ) j M
jz1 z0 j jz1 z0 j

şi deoarece r= jz1 z0 j < 1; Criteriul 6.5.6 al lui Weierstrass este aplicabil şi cu
ajutorul lui deducem valabilitatea a…rmaţiei i).
ii) Presupunem prin absurd c¼ a exist¼
a un punct de convergenţ¼ a z cu jz z0 j >
> jz1 z0 j : Conform a…rmaţiei i); seria trebuie s¼ a …e absolut şi uniform conver-
gent¼ a pe discul Dr (z0 ) ; cu r = jz1 z0 j ; ceea ce este în contradicţie cu ipoteza.
P n
De…nim raza de convergenţ¼a a seriei de puteri n 0 cn (z z0 ) prin for-
mula
n X o
n
R = sup jz z0 j ; seria cn (z z0 ) este absolut convergent¼
a
n 0

şi numim discul deschis

DR (z0 ) = fz 2 C j jz z0 j < Rg
106 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

discul de convergenţ¼a al respectivei serii. S¼ a not¼am c¼ a R 2 [0; 1]:


Cele dou¼ a a…rmaţii din Teorema întâi a lui Abel se pot reformula astfel:
P n
i) Seria n 0 cn (z z0 ) este convergent¼ a absolut şi uniform pe orice disc
compact Dr (z0 ) cu 0 r < R:
ii) Seria nu converge în nici un punct din exteriorul discului DR (z0 ).
Ca urmare, mulţimea de convergenţ¼ a a unei serii de puteri este format¼ a din
punctele discului de convergenţ¼ a DR (z0 ) ; la care se adaug¼ a eventual puncte de
pe circumferinţa sa. S
Deoarece DR (z0 ) = 0 r<R Dr (z0 ) ; rezult¼ a c¼a orice serie de puteri este
absolut convergent¼a pe discul de convergenţ¼a.
6.6.2. Teorem¼ a. Suma oric¼arei serii de puteri este o funcţie continu¼a pe
discul de convergenţ¼a.
P n
Demonstraţie. Fie seria de puteri n 0 cn (z z0 ) cu raza de convergenţ¼ a R şi
suma S(z). Vom ar¼ ata c¼ a funcţia S(z) este continu¼ a în orice punct z1 2 DR (z0 ) :
Pentru aceasta, alegem r cu 0 < jz1 z0 j < r < R: Deoarece sumele parţiale
ale sumelor de puteri sunt funcţii polinomiale, iar convergenţa acestor sume la
S(z) este uniform¼ a pe discul compact Dr (z0 ); din Teorema 6.5.3 (varianta în
C), deducem c¼ a restricţia lui S(z) la Dr (z0 ) este continu¼ a: Or, z1 este un punct
interior acestui disc. Prin urmare, suma S(z) este continu¼ a în punctul z1 :
Trecem acum la formulele de calcul ale razei de convergenţ¼ a.
6.6.3. Formula Cauchy-Hadamard. Cu convenţia P 1=0 = 1 şi 1=1 = 0;
n
raza de convergenţ¼a a oric¼arei serii de puteri n 0 nc (z z 0 ) este dat¼a de
formula
1
R= p :
lim sup n jcn j
n!1
Demonstraţie.
P Potrivit unei consecinţe a Criteriului radicalului (vezi Corolarul
n
4.2.4), seria n 0 jcn (z z0 ) j este
p n
convergent¼ a lim sup n jcn (z z0 ) j < 1
a, dac¼
n!1
p n
divergent¼ a lim sup n jcn (z
a, dac¼ z0 ) j > 1.
n!1

Or, pentru z 6= z0 ;
q p
n
lim sup n jcn (z z0 ) j = jz z0 j lim sup n jcn j
n!1 n!1
p
n
P Notând = lim n
supn!1 jcn j; rezult¼ a c¼a dac¼
a jz z0 j < 1; atunci seria
n 0 cn (z z0 ) este absolut convergent¼a, iar dac¼
a jz z0 j > 1; atunci seria
nu este absolut convergent¼ a. Prin urmare, R = 1= ; cu convenţia din enunţ.
AnalogPse stabileşte formula lui Abel pentru raza de convergenţ¼
a a unei serii
n
de puteri n 0 cn (z z0 ) :

cn
R = lim
n!1 cn+1
6.6. SERII DE PUTERI 107

cu condiţia ca limita din membrul drept s¼a existe.


Este important s¼ a coment¼
am la acest moment cazul seriilor de puteri
X n
cn (x x0 )
n 0

cu coe…cienţi cn reali şi centrul x0 aparţinând de asemenea lui R: Putem dez-


volta pentru ele o teorie paralel¼ a, în cadrul lui R; care s¼a descrie mulţimea de
convergenţ¼
a: Or, se constat¼ a imediat c¼
a locul discurilor din Teorema întâi a lui
Abel este luat de intervale (cu centrul în x0 ). Prin urmare, de…nind similar raza
de convergenţ¼a, vom avea pentru ea exact aceleaşi formule de calcul. Locul
discului de convergenţ¼a este luat de intervalul de convergenţ¼a şi relaţia între ele
este
(x0 R; x0 + R) = DR (x0 ) \ R:
Apare îns¼a un element în plus, anume, dac¼
a o funcţie real¼
a S(x) se poate
descrie ca suma unei serii de puteri
1
X n
S(x) = cn (x x0 )
n=0

pe intervalul (x0 R; x0 + R); ea se poate prelungi la discul DR (x0 ) din C; prin


formula
1
X n
S(z) = cn (z x0 ) :
n=0
Numim aceast¼ a prelungire, prelungire prin analiticitate. Funcţiile elementa-
re se de…nesc iniţial pe diverse subintervale ale lui R prin diferite metode şi
se descriu ca sume de serii de puteri prin metodele calculului diferenţial. Dis-
cuţia de mai sus ne d¼a posibilitatea de a le extinde în mod natural la domeniul
complex.
P
Exemple. i) Pentru seria n 1 nn z n raza de convergenţ¼ a este
n
nn 1 1
R = lim n+1 = lim = 0;
n!1 (n + 1) n!1 1 + 1=n n+1
deci seria este divergent¼ a în orice punct z 6= 0:
P ( 1)n+1 n
ii) Seria n 1 n x are raza de convergenţ¼ a R = 1; deci pentru orice
x 2 ( 1; 1) ea este convergent¼ a; pentru x 2 ( 1; 1) [ (1; 1) seria este diver-
gent¼ a.
P n+1
Pentru x = 1; seria devine n 1 ( 1)n şi este convergent¼
a potrivit crite-
riului lui Leibniz. P n P
n
Pentru x = 1; seria devine n 1 ( n1) ( 1) = n 1 n1 ; serie despre care
ştim c¼ a este divergent¼
a.
În concluzie, mulţimea real¼ a de convergenţ¼ a este intervalul ( 1; 1]: Vom
ar¼ata în capitolul 7 c¼a
X1 n+1
( 1)
xn = ln(1 + x) pentru orice x 2 ( 1; 1]:
n=1
n
108 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

iii)? Fie ; ; 2 R n f0; 1; 2; :::g: Seria hipergeometric¼a a lui Gauss este


seria
X ( + 1):::( + n 1) ( + 1):::( + n 1) zn
F ( ; ; ; z) = 1 + ;
( + 1):::( + n 1) n!
n 1

raza sa de convergenţ¼ a este R = 1: Seria este absolut convergent¼ a în punctul


z = 1 dac¼
a > + şi divergent¼ a dac¼
a + : Seria este absolut convergent¼ a
în punctul z = 1 dac¼ a > + ; ea este convergent¼ a în acest punct dac¼a
1< 0 şi divergent¼a dac¼
a 1: Aceste ultime a…rmaţii
necesit¼
a criterii speciale de convergenţ¼ a (în speţ¼
a, criteriul lui Gauss). Vezi
FAM1, pag. 214.
Seria hipergeometric¼ a este legat¼
a de multe din funcţiile elementare. Spre
exemplu,

F ( n; ; ; x) = (1 + x)n
xF (1; 1; 2; x) = ln(1 + x)

şi lim !1 F (1; ; 1; x= ) =ex :

Exerciţii

1. Se cunoaşte dezvoltarea în serie de puteri


1
= 1 + z + z 2 + :::; pentru jzj < 1:
1 z

1
Dezvoltaţi în serie de puteri cu centrul în 0 funcţia z 2 3z+2 ; descompu-
nând-o mai întâi în fracţii simple.

2. Dezvoltaţi funcţia f (x) = x3 în serie de puteri cu centrul în 1.


x
3. Dezvoltaţi funcţia f (x) = (1 + x) e în serie de puteri cu centrul în 0:

6.7 Funcţiile trigonometrice


Principalele funcţii elementare se de…nesc în complex ca sume ale unor serii de
puteri.
Funcţia exponenţial¼a în complex se de…neşte ca suma unei serii de puteri:

X1
zn z z2
ez = =1+ + + :::; z 2 C:
n=0
n! 1! 2!

Aceasta reprezint¼a prelungirea prin analiticitate a dezvolt¼


arii obţinute în
domeniul real. Vezi paragraful 6.4.
6.7. FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE 109

Conform formulei lui Abel, raza de convergenţ¼ a a seriei de de…niţie este 1;


de unde rezult¼
a c¼
a seria este absolut convergent¼ a pentru orice z 2 C: În acord
cu Teorema 6.6.2, funcţia exponenţial¼
a este continu¼a pe C:
6.7.1. Lem¼a. Are loc relaţia

ez1 ez2 = ez1 +z2 pentru orice z1 ; z2 2 C:

Demonstraţie. Aplic¼
am teorema lui Mertens referitoare la produsele de serii
numerice absolut convergente şi avem

z1 z2 z2 z2
ez1 ez2 = 1+ + 1 + ::: 1+ + 2 + :::
1! 2! 1! 2!
2
z1 z2 z2 z1 z2 z2
= 1+ + + + + 1 + :::
1! 1! 2! 1! 2!
2
z1 + z2 (z1 + z2 )
= 1+ + + ::: = ez1 +z2 :
1! 2!
Funcţiile sin şi cos în complex se de…nesc de asemenea ca sume de serii de
puteri:
1
X n
( 1) z3 z5
sin z = z 2n+1 = z + ::::; z2C
n=0
(2n + 1)! 3! 5!
X1 n
( 1) 2n z2 z4
cos z = z =1 + :::; z 2 C:
n=0
(2n)! 2! 4!

Funcţia sin este impar¼a, funcţia cos este par¼


a, sin 0 = 0; iar cos 0 = 1: Ambele
funcţii iau valori reale pentru valorile reale ale variabilei.
6.7.2. Formulele lui L. Euler. Au loc urm¼atoarele formule, care leag¼a funcţi-
ile sin; cos şi exp;

eiz = cos z + i sin z


eiz e iz
sin z =
2i
eiz + e iz
cos z =
2
pentru orice z 2 C:
6.7.3. Corolar. Avem

cos x = Re eix şi sin x = Im eix

pentru orice x 2 R:
Din formulele lui Euler rezult¼
a c¼
a

sin2 z + cos2 z = 1 pentru orice z 2 C;


110 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

iar de aici faptul c¼


a
j sin xj 1 şi j cos xj 1 pentru orice x 2 R:
Funcţiile sin şi cos sunt nem¼arginite în complex. De exemplu, cos(in) ! 1
pentru n ! 1:
Tot cu ajutorul formulelor lui Euler se pot demonstra numeroasele formule
din trigonometrie care leag¼ a funcţii sin şi cos:
sin(z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + cos z1 sin z2
cos(z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 sin z1 sin z2
z1 + z2 z1 z2
sin z1 + sin z2 = 2 sin cos
2 2
z1 + z2 z1 z2
cos z1 + cos z2 = 2 cos cos
2 2
etc.
Apariţia lui în acest context şi faptul c¼
a funcţiile sin şi cos sunt periodice,
de perioad¼ a principal¼a 2 ; necesit¼
a o analiz¼
a suplimentar¼ a, care va … detaliat¼ a
în continuare.
p
6.7.4. Lem¼ a. Funcţia cos este strict descresc¼atoare pe intervalul [0; 6] şi
exist¼a în acest interval un singur num¼ar real, notat 2 ; în care funcţia cos se
anuleaz¼a.
Dup¼ a cum a ar¼ atat Lindeman în anul 1882, num¼ arul (dublul valorii lui 2
indicat mai sus), este transcendent, adic¼ a nu este r¼
adacina nici unui polinom cu
coe…cienţi întregi. Valoarea sa este = 3; 141 592 654::: : Num¼ arul este legat
de formula pentru calculul lungimii cercului în funcţie de raza sa:
L = 2 R:
p
Demonstraţie. S¼
a remarc¼
am mai întâi c¼
a dac¼
a0<x< 6; atunci sin x > 0:
Într-adev¼
ar,
x3 x5
sin x = x + :::
3! 5!
x2 x5 x2
= x 1 + 1
+ :::
2 3 5! 6 7
p
şi toate parantezele sunt
p strict pozitive în intervalul
p (0; 6):
Dac¼a 0 < x < y < 6; atunci (y x)=2 2 (0; 6) şi deci
y x y+x
cos y cos x = 2 sin sin < 0:
2 2
p
De aici rezult¼
a c¼
a funcţia cos este strict descresc¼
atoare pe intervalul [0; 6]:
Pe de alt¼a parte,
x2 x4 x6
cos x = 1 + + :::
2! 4! 6!
x2 x2 x6 x2
= 1 1 1 :::
2! 3 4 6! 7 8
6.7. FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE 111
p
şi cum toate parantezele sunt strict pozitive pe intervalul (0; 6), rezult¼
a c¼
a pe
acest interval
x2 x2
cos x < 1 1 :
2! 3 4
În particular,
cos 2 < 1=3 < 0:
p
Deoarece funcţia cos este continu¼ a pe intervalul [0; 6]; iar cos 0 = 1 > 0;
cos 2 < 0; funcţia cos are în acest interval cel puţin o rad¼acin¼a (vezi Teorema
valorii intermediare). Aceast¼ a r¼
ad¼
acin¼a este unica dinp acest interval, deoarece
atoare pe intervalul [0; p6]:
funcţia cos este strict descresc¼
Deoarece funcţia sin este pozitiv¼a pe intervalul [0; 6]; din relaţia cos2 2 +
2
+ sin 2 = 1 rezult¼ a c¼
a
= 1: sin
2
Atunci din formulele trigonometrice prezentate mai sus deducem c¼
a:

sin x = sin cos x cos sin x = cos x


2 2 2
cos x = sin x:
2
Deoarece pe intervalul [0; =2] funcţia cos descreşte strict de la 1 la 0, formula
a doua ne arat¼
a c¼
a pe acelaşi interval funcţia sin creşte strict de la 0 la 1. Apoi,

sin( + x) = sin
+ ( + x) = cos( + x) = sin x
2 2 2
cos( + x) = cos x
sin(2 + x) = sin( + ( + x)) = sin( + x) = sin x
cos(2 + x) = cos x;

pentru orice x 2 R: Ultimele dou¼


a formule ne arat¼
a c¼a funcţiile sin şi cos sunt
periodice, de perioad¼
a2 :
Tot ultimul grup de formule ne arat¼ a c¼a funcţiile sin şi cos sunt strict
monotone pe …ecare din intervalele
h i h i 3 3
0; ; ; ; ; ; ;2 :
2 2 2 2
Semnele lor variaz¼
a astfel:

x 0 =2 3 =2 2
sin x 0 + 1 + 0 1 0
cos x 1 + 0 1 0 + 1

Num¼
arul 2 este cel mai mic num¼
ar strict pozitiv T cu proprietatea c¼
a

sin(x + T ) = sin x pentru orice x 2 R:


112 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

Un enunţ similar are loc pentru funcţia cos : Pentru demonstraţie, s¼


a ob-
serv¼
am c¼
a în mod necesar sin T = 0: Dac¼ a 0 < T < 2 ; atunci tabelul de mai
sus conduce la T = : Dar sin 2 = 1 şi sin( 2 + ) = 1!

Figura 6.6: Gra…cele funcţiilor sin şi cos.

6.7.5. Teorem¼ a. i) Funcţia f (z) = ez ; z 2 C; este periodic¼a, de perioad¼a pur


imaginar¼a 2 i:
ii) Funcţia f (z) = eiz ; z 2 C; este periodic¼a, de perioad¼a 2 :
iii) Funcţiile sin şi cos; de…nite pe C; sunt periodice, de perioad¼a 2 :
Demonstraţie. i) Se observ¼
a c¼
a pentru orice dou¼
a numere reale x şi y avem

ex+ iy = ex eiy = ex (cos y + i sin y):

A…rmaţia ii) se deduce din i), iar iii) din ii).


6.7.6. Limitele fundamentale. Avem
sin z 1 cos z 1
lim =1 şi lim 2
= :
z!0 z z!0 z 2

Demonstraţie. Pentru jzj < 1; z 6= 0; avem

sin z z z2 z4 z6
= + + :::
z 3! 5! 7!
1 1 1
< jzj2 + + + ::: < jzj2 ;
3! 5! 7!

de unde rezult¼
a prima relaţie. Cealalt¼
a se motiveaz¼
a analog.
a. Pentru orice x 2 R avem
6.7.7. Lem¼

j sin xj jxj

cu egalitate numai dac¼a x = 0:


Demonstraţie. Deoarece funcţia sin este impar¼a, este su…cient s¼
a ar¼
at¼
am c¼a
sin x < jxj pentru orice x 2 R n f0g: Aceast¼
a inegalitate este evident¼
a pentru
6.7. FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE 113

jxj 1: R¼
amâne deci s¼
a consider¼
am cazul când jxj 1: Atunci
x2 x5 x2
sin x = x 1 + 1 + :::
3! 5! 6 7
x3 x2 x7 x2
= x 1 1 :::
3! 4 5 7! 8 9
unde toate parantezele sunt pozitive pentru x 2 [ 1; 1]: Prin urmare, 0 < sin x <
< x dac¼
a x 2 (0; 1] şi 0 > sin x > x dac¼
a x 2 [ 1; 0):
6.7.8. Corolar. Pentru orice x; y 2 R au loc relaţiile
j sin x sin yj jx yj
j cos x cos yj jx yj:
În particular, funcţiile sin şi cos sunt lipschitziene.
6.7.9. Calculul sumelor trigonometrice. Leg¼ atura funcţiilor trigonome-
trice cu exponenţiala conduce la o metod¼ a foarte avantajoas¼a de calcul a unor
sume trigonometrice. De exemplu,
1
+ cos + cos 2 + ::: + cos n
2
1 e i + ei e 2i + e2i e ni + eni
= + + + ::: +
2 2 2 2
e ni + ::: + e i + 1 + ei + ::: + eni
=
2
e ni e(n+1)i e(n+1=2)i e (n+1=2)i
= i
= i
2(1 e ) 2(e =2 e i =2 )
sin(2n + 1) 2
=
2 sin 2
pentru orice n 2 N? : Alternativ, notând
C = 1 + cos + cos 2 + ::: + cos n ;
consider¼
am şi expresia conjugat¼a, în sinusuri (1 este interpretat ca cos 0),
S = sin + sin 2 + ::: + sin n
şi avem
C + iS = 1 + ei + ::: + eni
(e(n+1)i 1)
=
ei 1
e(n+1=2)i e i =2
=
ei =2 e i =2
2i(e(n+1=2)i e i =2
)
=
sin 2
114 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

astfel c¼
a C se calculeaz¼
a ca partea real¼
a a sumei g¼ asite, iar S ca partea imaginar¼
a.
Avem
X n
sin (n+1)
2 sin n2
S= sin k = :
k=1
sin 2

6.7.10. Funcţiile tangent¼ a. Aceste funcţii se introduc res-


a şi cotangent¼
pectiv prin formulele
sin z
tg z = ; z 2 C n f(2k + 1) ; k 2 Zg
cos z 2
cos z
ctg z = ; z 2 C n fk ; k 2 Zg:
sin z
Faptul c¼
a valorile exceptate sunt exact zerourile de la numitori se arat¼ a
a cu e2iz + 1 = 0 sau,
simplu. Spre exemplu, ecuaţia cos z = 0 este echivalent¼
punând z = x + iy (cu x; y 2 R); cu e 2y e2ix = 1: Luând modulii în cei doi
membri deducem c¼ a y = 0: Atunci ecuaţia devine

cos 2x = 1 şi sin 2x = 0

ceea ce face ca z = x s¼ a …e oricare din punctele mulţimii f(2k + 1) 2 ; k 2 Zg:


Funcţiile tg şi ctg sunt continue şi periodice, de perioad¼
a : Au loc formulele
de leg¼atur¼
a între ele
tg ( x) = ctg x:
2
Funcţia tg este strict cresc¼ atoare pe intervalul ( =2; =2); în vreme ce
funcţia ctg este strict descresc¼ atoare pe intervalul (0; ):

Figura 6.7: Funcţiile tg şi ctg

6.7.11. Funcţiile trigonometrice inverse. Funcţia sin este continu¼


a şi strict
cresc¼
atoare pe intervalul [ =2; =2] şi sin( =2) = 1; iar sin( =2) = 1: În
acord cu Teorema 5.4.4, funcţia sin induce un homeomor…sm între intervalele
6.7. FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE 115

[ =2; =2] şi [ 1; 1]: Vom numi inversul acestui homeomor…sm funcţia arcsi-
nus. Ea este funcţia
arcsin : [ 1; 1] ! [ =2; =2]
cu proprietatea c¼
a

sin(arcsin x) = x; pentru orice x 2 [ 1; 1]


arcsin(sin x) = x; pentru orice x 2 [ =2; =2]:

Fiind dat a 2 [ 1; 1]; ecuaţia

sin x = a

are soluţiile x = ( 1)k arcsin a + k ; k 2 Z:


Funcţia cos este continu¼a şi strict descresc¼
atoare pe intervalul [0; ] şi cos(0)=
= 1; iar cos( ) = 1: În acord cu Teorema 5.4.4, funcţia cos induce un homeo-
mor…sm între intervalele [0; ] şi [ 1; 1]: Vom numi inversul acestui homeomor-
…sm funcţia arccosinus. Ea este funcţia

arccos : [ 1; 1] ! [0; ]

cu proprietatea c¼
a

cos(arccos x) = x; pentru orice x 2 [ 1; 1]


arccos(cos x) = x; pentru orice x 2 [0; ]:

Fiind dat a 2 [ 1; 1]; ecuaţia

cos x = a

are soluţiile x = arccos a + 2k ; k 2 Z:


S¼a not¼ am c¼a

arcsin x + arccos x = ; pentru orice x 2 [ 1; 1]:


2
Funcţia tg este continu¼
a şi strict cresc¼
atoare pe intervalul ( =2; =2) şi

lim tg x = 1; lim tg x = 1:
x! =2+ x! =2

În acord cu Teorema 5.4.4, funcţia tg induce un homeomor…sm între in-


tervalul ( =2; =2) şi R: Vom numi inversul acestui homeomor…sm funcţia
arctangent¼a. Ea este funcţia

arctg : R ! ( =2; =2)

cu proprietatea c¼
a

tg (arctg x) = x; pentru orice x 2 R


arctg (tg x) = x; pentru orice x 2 ( =2; =2):
116 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

Fiind dat a 2 R; ecuaţia


tg x = a
are soluţiile x =arctg a + k ; k 2 Z:
Funcţia arccotangent¼ a (notat¼
a arcctg) se de…neşte într-un mod asem¼
an¼
ator.

6.7.12. Reprezentarea trigonometric¼ a a numerelor complexe. Raza


polar¼a a unui punct z = (x; y) din planul real se de…neşte prin formula

r= p 0; dac¼
a (x; y) = (0; 0)
2 2
x + y ; dac¼
a (x; y) 6= (0; 0):

Presupunând c¼
a r > 0; observ¼
am c¼
a are loc formula
!2 !2
x y
p + p =1
x2 + y 2 x2 + y 2

ceea ce asigur¼
a existenţa unui unic num¼
ar 2 [0; 2 ) cu proprietatea c¼
a
x y
cos = p şi sin = p
2
x +y 2 x + y2
2

numit unghiul polar al punctului z: Într-adev¼


ar,
8
>
> arctg (y=x); dac¼
a x > 0; y 0
>
>
< arctg (y=x) + 2 ; dac¼ a x > 0; y<0
= arctg (y=x) + ; dac¼ a x < 0; y2R
>
>
>
> =2 dac¼
a x = 0; y>0
:
3 =2 dac¼
a x = 0; y < 0:

Numerele r şi se numesc coordonatele polare ale punctului z: Ele sunt


de…nite peste tot cu excepţia originii lui R2 ; caz în care r = 0; iar îşi pierde
sensul.

Figura 6.8: Coordonatele polare


6.7. FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE 117

Leg¼ atura dintre aceste coordonate şi coordonatele carteziene este urm¼
a-
toarea:

x = r cos
y = r sin :

Identi…când pe C cu R2 ; raţionamentul de mai sus ne motiveaz¼ a posibili-


tatea exprim¼arii sub form¼a trigonometric¼a sau sub form¼a exponenţial¼a a oric¼
arui
num¼ ar complex:

z = x + iy
= r(cos + i sin )
= r ei :

O aplicaţie imediat¼
a a putinţei de a reprezenta numerele complexe sub form¼
a
trigonometric¼ a o constituie formula lui Moivre,

z n = rn (cos n + i sin n ):

a. Aplicaţia
6.7.13. Teorem¼

# : (0; 1) (0; 2 ) ! R2 n f(x; 0); x 0g

dat¼a prin formula #(r; ) = (cos ; sin ); reprezint¼a un homeomor…sm între


banda (0; 1) (0; 2 ) şi planul real t¼aiat de-a lungul semiaxei pozitive.

Pentru demonstraţie vezi FAM1, pag. 246.

Exerciţii

1. Veri…caţi formulele

1 r2
1 + 2r cos + 2r2 cos 2 + ::: =
1 2r cos + r2
r sin
r sin + r2 sin 2 + r3 sin 3 + ::: =
1 2r cos + r2
valabile pentru orice r 2 [0; 1) şi orice 2 R:
2. Veri…caţi valabilitatea formulelor

z3
sin z = z + o(z 3 )
3!
z2
cos z = 1 + o(z 2 )
2
pentru z ! 0.
118 CAPITOLUL 6. CONSTRUCŢIA FUNCŢIILOR ELEMENTARE

P
3. (Criteriul Abel-Dirichlet). Seria n 0 an (x) bn (x) este convergent¼
a uni-
form pe intervalul [ ; ] dac¼a sunt îndeplinite urm¼
atoarele dou¼
a condiţii:
PN
i) Exist¼
a M > 0 astfel încât j n=0 an (x)j M pentru orice N 2 N şi
orice x 2 [ ; ];
u
ii) bn ! 0 pe [ ; ]:
[Indicaţie: Vezi Criteriul Abel-Dirichlet pentru seriile numerice. ]
4. Aplicaţi rezultatul din exerciţiul anterior pentru a deduce c¼
a seriile
X sin nx X cos nx
şi
n n
n 1 n 1

sunt uniform convergente pe orice interval ["; 2 "]; unde 0 < " < 2 :
Pentru calculul sumelor trigonometrice, vezi punctul 6.7.9.
5. (Funcţiile hiperbolice). Sinusul şi cosinusul hiperbolic se de…nesc în dome-
niul complex prin formulele

ez e z
z3 z5
sh z = =z+ + + :::
2 3! 5!
ez + e z
z2 z4
ch z = =1+ + + :::
2 2! 4!
Veri…caţi c¼
a:
i) Cele dou¼
a funcţii sunt continue şi periodice, de perioad¼
a 2 i: În plus,

ch2 z sh2 z = 1 pentru orice z 2 C;

ii) Funcţia sh este impar¼


a, iar funcţia ch este par¼
a. Reprezentaţi gra…c
cele dou¼
a funcţii.
6. Determinaţi toate funcţiile continue f : R ! R care veri…c¼
a ecuaţia
funcţional¼
a

f (x + y) + f (x y) = 2f (x)f (y) pentru orice x; y 2 R:

7. Determinaţi toate funcţiile continue şi m¼


arginite f; g : R ! R; care veri…c¼
a
sistemul de ecuaţii funcţionale,

f (x + y) = f (x)f (y) g(x)g(y)


g(x + y) = f (x)g(y) + f (y)g(x)

oricare ar … x; y 2 R:
Capitolul 7

Calculul diferenţial pe R

Calculul diferenţial pe R înseamn¼a studiul derivabilit¼


aţii funcţiilor. Istoriceşte,
dou¼a probleme au contribuit la cristalizarea sa: problema de…nirii tangentei
într-un punct la gra…cul unei funcţii şi problema de…nirii noţiunii de vitez¼ a
instantanee.
Tangenta la gra…cul unei funcţii f în punctul P = (a; f (a)) este dreapta care
trece prin punctul P şi reprezint¼
a cea mai bun¼ a aproximare liniar¼ a a gra…cului
lui f în vecin¼
atatea punctului P . Tehnic, problema care se ridic¼ a este aceea a
determin¼arii coe…cientului unghiular al acestei drepte.

Figura 7.1: Tangenta şi secanta

Dac¼a Q = (a + h; f (a + h)) este un alt punct de pe gra…c, coe…cientul


unghiular al secantei P Q este prin de…niţie num¼
arul

f (a + h) f (a) f (a + h) f (a)
= :
a+h a h

Atunci când h ! 0; punctul Q se mişc¼ a pe curba y = f (x), apropiindu-se de


punctul P ; corespunz¼
ator, secanta P Q va pivota în jurul punctului P , tinzând
(în anumite circumstanţe) la o poziţie limit¼
a, care va reprezenta tangenta în P
la gra…c. În acest mod, vom spune c¼ a gra…cul lui f admite tangent¼a în punctul

119
120 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

P = (a; f (a)) dac¼


a exist¼
a limita
f (a + h) f (a)
m = lim ;
h!0 h
tangenta la gra…cul funcţiei f în punctul P va … dreapta care trece prin P şi
are coe…cientul unghiular m:
Problema vitezei instantanee (sau, mai general, problema ratei instantanee
de variaţie a unei funcţii) priveşte de asemenea funcţiile de…nite pe intervale
nedegenerate. Considerând un mobil care se deplaseaz¼ a rectiliniu, apare natural
funcţia S(t); care m¼
asoar¼ a spaţiul parcurs de la momentul iniţial la momentul
t.

Figura 7.2: Variaţia spaţiului

Viteza medie în intervalul de timp [t0 ; t0 + h] este prin de…niţie raportul


dintre spaţiul parcurs şi timpul parcurs în acest interval, adic¼
a,
S(t0 + h) S(t0 )
:
h
Viteza la momentul t0 se va de…ni ca limita
S(t0 + h) S(t0 )
v(t0 ) = lim ;
h!0 h
presupunând c¼ a aceasta exist¼
a. Considerând, în continuare, rata instantanee de
variaţie a vitezei, suntem conduşi la de…niţia acceleraţiei la momentul t0 :
v(t0 + h) v(t0 )
a(t0 ) = lim :
h!0 h

7.1 Funcţii derivabile


În cele ce urmeaz¼ a consider¼
am funcţii de…nite pe intervale nedegenerate. În
acest caz, toate punctele domeniului de de…niţie sunt puncte de acumulare.
Fie f : I ! R o astfel de funcţie şi …e a 2 I:
7.1.1. De…niţie. Spunem c¼ a funcţia f este derivabil¼a în punctul a dac¼
a exist¼
a
limita …nit¼
a
f (x) f (a)
lim ;
x!a x a
numim valoarea acestei limite derivata lui f în punctul a şi o not¼ am
df :
f 0 (a); sau (a); sau f (a).
dx
7.1. FUNCŢII DERIVABILE 121

Dac¼a limita exist¼a, dar este in…nit¼a, atunci vom spune doar c¼ a f are derivat¼a
în punctul a; valoarea ei va … notat¼ a de asemenea cu unul din cele trei simboluri
de mai sus.
Spunem c¼ a funcţia f este derivabil¼a dac¼a ea este derivabil¼ a în …ecare din
punctele domeniului s¼ au de de…niţie. Numim în acest caz funcţia f 0 : x ! f 0 (x)
:
derivata funcţiei f: Derivata se noteaz¼ a de asemenea dfdx ; sau f :
Se constat¼ a uşor, pornind de la de…niţia derivabilit¼aţii, c¼
a cele mai multe
dintre funcţiile uzuale sunt derivabile şi anume:

C0 = 0 (derivata funcţiei constante este 0)


(xn ) 0 = nxn 1 pentru orice n 2 N
(sin x) 0 = cos x
(cos x) 0 = sin x
(ex ) 0 = ex
1
(ln x) 0 = :
x
p
a probleme. Spre exemplu, funcţia x; deşi continu¼
Alte funcţii ridic¼ a pe
întreg domeniul ei de de…niţie, este derivabil¼ a numai pentru x > 0 şi pentru
aceste valori avem
p 0 1
x = p :
2 x
p
În punctul 0 funcţia x admite derivat¼ a egal¼
a cu 1: Alte exemple de acest
tip vor … descrise mai jos.
7.1.2. Teorem¼ a. O funcţie f : I ! R este derivabil¼a în punctul a dac¼a
şi numai dac¼a exist¼a un num¼ar 2 R şi o funcţie ! : I ! R astfel încât
limx!a ! (x) = ! (a) = 0 şi are loc urm¼atoarea formul¼a de reprezentare:

f (x) = f (a) + (x a) + ! (x) jx aj ; pentru orice x 2 I:

În fapt, = f 0 (a) :
Demonstraţie. Presupunem mai întâi c¼ a funcţia f este derivabil¼
a în punctul a:
Reprezentarea din enunţ are evident loc pentru = f 0 (a) şi
(
f (x) f (a) f 0 (a)(x a)
jx aj ; dac¼ a x 2 I; x 6= a
! (x) =
0; dac¼
a x = a;

în plus,
f (x) f (a) (x a)
lim !(x) = lim f 0 (a) = 0:
x!a x!a x a jx aj
Pentru implicaţia invers¼
a, observ¼
am c¼
a reprezentarea din enunţ conduce la
faptul c¼
a:
f (x) f (a) jx aj
= + ! (x)
x a x a
122 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

pentru orice x 2 I; x 6= a: Deoarece membrul drept are limita pentru x ! a;


rezult¼
a c¼ a în punctul a şi f 0 (a) = :
a funcţia f este derivabil¼
7.1.3. Corolar. Orice funcţie derivabil¼a într-un punct este continu¼a în acel
punct.
Oric¼
arei funcţii f : I ! R derivabile în punctul a i se asociaz¼
a prin Teorema
7.1.2 o aplicaţie liniar¼
a

df (a) : R ! R; df (a)x = f 0 (a)x

numit¼a diferenţiala funcţiei f în punctul a: Teorema 7.1.2 se poate rescrie sub


forma
f (x) = f (a) + df (a)(x a) + o(jx aj) pentru x ! a:


a not¼
am c¼ a partea liniar¼a y = f (a) + df (a)(x a) din aceast¼
a reprezentare
este tocmai ecuaţia tangentei la gra…cul lui f în punctul a.
Operaţiile cu funcţii derivabile sunt astfel sintetizate:

(f + g)0 = f 0 + g0
( f )0 = f0
(f g)0 = f 0 g + f g0
0 0
f f 0g fg
=
g g2
(g f )0 = (g f ) f:0
0

7.1.4. Teorema de derivabilitate a funcţiei inverse. Fie f : I ! R o


funcţie continu¼a şi injectiv¼a. Presupunem c¼a f este derivabil¼a în punctul a şi
c¼a f 0 (a) 6= 0: Atunci funcţia invers¼a f 1 : f (I) ! I este derivabil¼a în punctul
b = f (a) şi
1 0 1
(f ) (b) = :
f0 (a)

Demonstraţie. Conform Teoremei 5.4.4, funcţia f induce un homeomor…sm între


I şi f (I): Prin urmare, dac¼
a yn ! b în f (I); atunci în mod necesar yn = f (xn )
pentru …ecare indice n şi xn ! a în I: Deoarece

1 1
f (yn ) f (b) 1 1
= !
yn b f (xn ) f (a) f0 (a)
xn a

f (y) f (b)
pentru n ! 1; Criteriul lui Heine ne asigur¼ a c¼
a exist¼
a limita fracţiei y b
în punctul b şi c¼ a cu 1=f 0 (a):
a aceasta este egal¼
7.1. FUNCŢII DERIVABILE 123

Figura 7.3: Geometric, Teorema 7.1.4 exprim¼ a simetria tangentelor la gra…cele


funcţiilor f şi f 1 faţ¼
a de prima bisectoare.

Teorema 7.1.4 permite prezentarea unor noi exemple importante de funcţii


derivabile:
0
(ax ) = ax ln a; x 2 R (a > 0; a 6= 1)
1
(arcsin x)0 = p ; x 2 ( 1; 1)
1 x2
1
(arccos x)0 = p ; x 2 ( 1; 1)
1 x2
1
(arctg x)0 = ; x2R
1 + x2
1
(arcctg x)0 = ; x 2 R:
1 + x2
Derivabilitatea funcţiei putere rezult¼ a xa =
a din cele de mai sus observând c¼
a ln x
=e : Avem
(xa )0 = axa 1
; pentru x 2 (0; 1) (a 2 R):
Derivatele laterale, la stânga şi la dreapta într-un punct a; se introduc res-
pectiv prin formulele
f (x) f (a)
fs0 (a) = lim
x!a x a
f (x) f (a)
fd0 (a) = lim :
x!a+ x a
Derivabilitatea într-un punct este echivalent¼ a cu existenţa, …nitudinea şi
egalitatea derivatelor laterale care au sens în punctul respectiv. Derivatele la-
terale conduc la tangentele laterale şi la noţiunile de punct unghiular şi de punct
de întoarcere. Un punct se cheam¼ a punct unghiular dac¼ a exist¼
a ambele derivate
laterale, ele sunt diferite şi cel puţin una este …nit¼
a. Punctele de întoarcere sunt
punctele în care una din derivatele laterale este 1; iar cealalt¼ a este 1:
Funcţia f (x) = jxj nu este derivabil¼ a în punctul 0, dar admite derivate
laterale …nite în acest punct,
fs0 (0) = 1 şi fd0 (0) = 1:
124 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

Derivatele de ordin superior se introduc inductiv:

dn f d dn 1 f
= ; pentru n 2;
dxn dx dxn 1
n

a not¼am c¼a pentru de…nirea lui ddxnf într-un punct a este necesar¼ a existenţa
derivatei de ordinul n 1 pe o vecin¼ atate a lui a:
Pentru completitudine, se de…neşte şi derivata de ordinul 0, ca …ind îns¼ aşi
funcţia,
d0 f
= f:
dx0
Derivata de ordinul n se mai noteaz¼ a f (n) . Este îns¼
a tradiţional ca derivatele
de ordine mici s¼
a …e notate cu accente,

f; f 0; f 00 ; f 000 ; etc.

Au loc formulele

(f + g)(n) = f (n) + g (n) ;


( f )(n) = f (n) ;
X n
n (n
(f g)(n) = f k) (k)
g (Formula lui Leibniz).
k
k=0

Funcţiile derivabile semnalate mai sus sunt inde…nit derivabile, adic¼ a deri-
vabile de orice ordin.
Funcţiile care admit derivat¼ a de ordinul n continu¼ a; le numim funcţii de
clas¼a C n ; iar funcţiile care admit derivate de orice ordin, le numim funcţii de
clas¼a C 1 : Funcţia jxjn+1 este de clas¼ a C n ; f¼
ar¼
a a … de n + 1 ori derivabil¼ a.
?
Pentru n 2 N [ f1g şi I un interval nedegenerat, not¼ am cu C n (I; R)
mulţimea funcţiilor f : I ! R care sunt de clas¼ a C n : Discuţia de mai sus
ne arat¼ a c¼a aceste mulţimi sunt algebre comutative, cu unitate, în raport cu
operaţiile algebrice naturale.
Spunem c¼ a o funcţie f : I ! J acţionând pe intervale nedegenerate este
un difeomor…sm (respectiv un difeomor…sm de clas¼ a C n ) dac¼
a f este o bijecţie
1
şi atât f cât şi f sunt funcţii derivabile (respectiv de clas¼ a C n ): Din Teo-
rema 7.1.4 rezult¼ a prin inducţie matematic¼ a urm¼ atorul criteriu pentru ca un
homeomor…sm s¼ a …e un difeomor…sm.
7.1.5. Teorem¼ a. Fie f : I ! J un homeomor…sm derivabil, între dou¼a
intervale nedegenerate. Dac¼a f 0 nu se anuleaz¼a pe I şi f este de clas¼a C n ;
atunci f este un difeomor…sm de clas¼a C n :
7.1.6. Observaţie. Este util s¼ a extindem conceptul de funcţie derivabil¼ a
la cazul funcţiilor cu valori complexe (sau cu valori în Rn ); folosind termenii
De…niţiei 7.1.1. Deoarece limitele în C se calculeaz¼ a pe componente, derivabili-
tatea unei funcţii f : I ! C va însemna derivabilitatea lui Re f şi Im f ; în acest
caz are loc formula
f 0 = (Re f ) 0 + i (Im f )0 :
7.2. EXEMPLUL LUI BOLZANO? 125

În particular,
0
eiax = (cos ax + i sin ax) 0

= a sin ax + i a cos x = i aeiax :

Exerciţii

1. Fie funcţia
f (x) = x2 jx a1 j jx a2 j; x2R
unde a1 şi a2 sunt doi parametri reali. Ce condiţii trebuie s¼
a îndeplineasc¼
a
cei doi parametri pentru ca funcţia de mai sus s¼ a …e derivabil¼ a pe R?
1
2. Calculaţi derivata de ordinul 100 a funcţiei f (x) = x2 3x+1 :

3. Demonstraţi c¼
a funcţia
x2 )
e 1=(1 ; dac¼
a jxj < 1
f (x) =
0; dac¼
a jxj 1

este inde…nit derivabil¼


a.

4. Demonstraţi c¼a dac¼


a o funcţie are într-un punct derivate laterale …nite,
atunci ea este continu¼
a în acel punct.

7.2 Exemplul lui Bolzano?


Cât de nederivabil¼a poate … o funcţie continu¼a? Bolzano a fost primul mate-
matician care a remarcat existenţa funcţiilor continue nic¼
aieri derivabile (deci
ale c¼
aror gra…ce sunt formate numai din zimţi). Exemplul s¼ au este urm¼atorul:
Se consider¼
a funcţia

x; dac¼
a 0 x 1=2
f (x) =
1 x; dac¼
a 1=2 x 1

pe care o prelungim prin periodicitate la R; obţinând o funcţie continu¼


a '0 ; de
perioad¼
a 1. Funcţiile
1
'n (x) = ' (4n x); n2N
4n 0
a 4 n ) şi derivabile, cu excepţia punctelor
sunt continue, periodice (de perioad¼
n
p=(2 4 ); cu p 2 Z şi n 2 N:
Fie
1
X
'(x) = 'n (x); x 2 R:
n=0
126 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

În virtutea Criteriului 6.5.6 (al major¼arii), funcţia ' este continu¼


a.
Ea nu este totuşi nic¼
aieri derivabil¼
a. Într-adev¼ ar, …e x0 2 R şi …e m 2 N? :
S¼ am h = 1=4n : Atunci
a not¼

'n (x0 + h) 'n (x0 )


= 0 pentru n m:
h
Funcţia 'm 1 are intervale de lungime 2=4m pe care este derivabil¼ a şi acel
interval care conţine punctul x0 include de asemenea unul dintre intervalele

1 1
x0 ; x0 ; sau x0 ; x0 + :
4m 4m

Pe aceste din urm¼a intervale funcţiile '0 ; :::; 'm 1 sunt derivabile şi au
derivata 1 sau 1. Un calcul simplu ne arat¼ a c¼a
m
X1
'(x0 + h) '(x0 ) 'k (x0 + h) 'k (x0 )
=
h h
k=0
un num¼
ar par; dac¼
a m este par
=
un num¼
ar impar; dac¼
a m este impar

de unde rezult¼
a c¼
a fracţia de mai sus nu poate avea limit¼
a pentru h ! 0:

7.3 Teorema funcţiei cresc¼


atoare
Multe din aplicaţiile analizei matematice privesc leg¼
atura dintre semnul derivatei
şi monotonie. Ea se poate evidenţia extrem de simplu folosind lema urm¼ atoare:
7.3.1. Lem¼ a. Fie f : R ! R o funcţie derivabil¼a în punctul c. Demonstraţi c¼a
oricare ar … şirurile (an )n şi (bn )n cu an % c şi bn & c avem

f (bn ) f (an )
lim = f 0 (c):
n!1 bn an

Demonstraţie. Are loc combinaţia convex¼


a

f (bn ) f (an ) bn c f (bn ) f (c) c an f (c) f (an )


= +
bn an bn an bn c bn an c an

de unde rezult¼ a f (bbnn)


a c¼ f (an )
an este cuprins între minimul şi maximul dintre
urm¼atoarele dou¼
a fracţii:

f (bn ) f (c) f (c) f (an )


şi :
bn c c an

Or, cele dou¼


a fracţii reprezint¼
a termenii generali ai unor şiruri convergente
la f 0 (c):
¼
7.3. TEOREMA FUNCŢIEI CRESCATOARE 127

7.3.2. Teorema funcţiei cresc¼ atoare. Dac¼a f 0 0 pe un interval, atunci f


este cresc¼atoare pe acel interval.
Demonstraţie (J. L. Lagrange). Presupunem c¼ a f0 0 pe [a; b]; dar c¼
a exist¼
a
a a1 < b1 b astfel încât f (a1 ) > f (b1 ) : Atunci
m = (f (b1 ) f (a1 )) =(b1 a1 ) < 0:
În plus, oricare ar … punctul x 2 (a; b); una din fracţiile (f (x) f (a)) =(x a)
şi (f (b) f (x)) =(b x) este m; iar cealalt¼ a este m:
Divizând succesiv intervalul [a1 ; b1 ] în p¼arţi egale şi folosind observaţia de
mai sus, deducem c¼ a exist¼
a dou¼
a şiruri (an )n şi (bn )n astfel c¼
a
an an+1 bn+1 bn pentru n 1
(f (bn ) f (an )) = (bn an ) m pentru n 1
limn!1 (bn an ) = 0:

Fie c limita comun¼ a a celor dou¼ a şiruri. Conform lemei precedente, f 0 (c)
m < 0; contradicţie.
7.3.3. Corolar. i) Dac¼a f 0 0 pe un interval, atunci f este descresc¼atoare
pe acel interval.
ii) Dac¼a f 0 = 0 pe un interval, atunci f este constant¼a pe acel interval.
iii) Dac¼a f 0 > 0 pe un interval, atunci f este strict cresc¼atoare pe acel
interval.
Rezultatele din Corolarul 7.3.3 se pot înc¼ a preciza: Dac¼a funcţia f este
derivabil¼a pe intervalul I; atunci ea este cresc¼atoare pe I; dac¼a şi numai dac¼a
derivata sa este nenegativ¼a pe acel interval. Funcţia f este strict cresc¼atoare
dac¼a f 0 (x) 0 pe I şi mulţimea punctelor în care derivata se anuleaz¼a nu
include nici un interval nedegenerat.
Matematicianul român D. Pompeiu a construit în anul 1907 un exemplu de
funcţie strict cresc¼atoare şi derivabil¼
a, a c¼arei derivat¼ a este nul¼ a pe o mulţime
dens¼a de puncte. Acest exemplu este prezentat în paragraful 9.4.
Corolarul 7.3.3 permite evidenţierea unor inegalit¼ aţi foarte utile în aplicaţiile
calculului diferenţial. Menţion¼ am aici principiul curselor de automobil: dac¼a
un automobil are vitez¼a mai mare, el este în frunte în orice moment de timp.
Matematic, acesta se traduce în urm¼ atorul enunţ:
7.3.4. Teorem¼ a. Fie f şi g dou¼a funcţii continue pe intervalul I şi derivabile
în punctele interioare lui I. Dac¼a f 0 (x) g 0 (x) în punctele interioare lui I,
atunci
f (x) f (a) g(x) g(a) pentru orice x; a 2 I; x a:
Demonstraţie. Conform Corolarului 7.3.3, inegalitatea de demonstrat are loc
pe toate subintervalele [u; a]; [a; v] Int I: Prelungirea ei la capetele lui I (care
aparţin lui I) se face prin trecere la limit¼
a.
7.3.5. Corolar. Dac¼a funcţia f este continu¼a pe [a; b]; derivabil¼
a pe (a; b) şi
m f 0 (x) M pe (a; b); atunci
m(x a) f (x) f (a) M (x a) pentru orice x 2 [a; b]:
128 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

În particular, are loc inegalitatea valorii medii ,

f (b) f (a)
sup jf 0 (c)j:
b a c2(a;b)

Corolarul 7.3.5 conduce imediat la Teorema lui Lagrange de medie în cazul


când derivata f 0 este presupus¼
a a exista şi a … continu¼
a pe întreg intervalul [a; b]:
Într-adev¼
ar, în acest caz

f (b) f (a)
inf f 0 (x) sup f 0 (x)
x2[a;b] b a x2[a;b]

a valori atinse de f 0 ; deoarece funcţiile continue au pro-


iar extremele reprezint¼
prietatea lui Darboux, rezult¼
a c¼a exist¼
a un punct c în [a; b] astfel încât

f (b) f (a)
= f 0 (c):
b a

În secţiunea urm¼ atoare vom vedea c¼ a acest rezultat r¼


amâne adev¼
arat în
condiţii mult mai generale asupra derivatei.

Exerciţii

1. i) Demonstraţi inegalitatea lui Bernoulli : Pentru orice x > 0;

x 1 + (x 1); dac¼
a 2 ( 1; 0] [ [1; 1)
x 1 + (x 1); dac¼
a 2 [0; 1]:

ii) Deduceţi de aici inegalitatea lui Young: Pentru orice x; y > 0 avem

x y1 x + (1 )y; dac¼
a 2 ( 1; 0] [ [1; 1)
x y1 x + (1 )y; dac¼
a 2 [0; 1]:

iii) Inegalitatea lui Young permite demonstrarea imediat¼ a a altor inega-


lit¼
aţi importante din analiza matematic¼ a. Deduceţi inegalitatea Rogers-
Hölder : Dac¼ a p; q > 1 şi 1=p + 1=q = 1; atunci

n n
!1=p n
!1=q
X X X
ak bk jak jp jbk jq
k=1 k=1 k=1

pentru orice a1 ; :::; an ; b1 ; :::; bn 2 R şi orice n 2 N? :

2. (Inegalitatea lui Jordan). Demonstraţi c¼


a 2x= < sin x < x pentru orice
x 2 (0; =2):

3. Deduceţi Corolarul 7.3.5 din Lema fundamental¼


a a analizei pe R:
¼ ALE CALCULULUI DIFERENŢIAL
7.4. TEOREMELE DE BAZA 129

4. A‡aţi soluţia general¼


a a ecuaţiei diferenţiale

y 0 + 5y = 0

adic¼
a a‡aţi forma general¼ a a funcţiilor derivabile y : R ! R cu propri-
a y 0 (x) + 5y(x) = 0 pentru orice x 2 R:
etatea c¼
5x
[Indicaţie: Înmulţiţi ambii membri ai ecuaţiei cu e :]

5. A‡aţi soluţia ecuaţiei diferenţiale

y 00 + y = 0

a condiţiile y(0) = 0 şi y 0 (0) = 1.


care veri…c¼

7.4 Teoremele de baz¼


a ale calculului diferenţial
Una din aplicaţiile fundamentale ale calculului diferenţial este evidenţierea de
condiţii necesare şi/sau su…ciente, uşor veri…cabile, privind realizarea extremelor
funcţiilor derivabile.
În cele ce urmeaz¼ a consider¼ am cazul funcţiilor de…nite pe intervale I nede-
generate.
Spunem c¼ a funcţia f : I ! R realizeaz¼a în punctul a 2 I un minim (respectiv
un maxim) local dac¼ a exist¼a V o vecin¼atate a lui a astfel încât f (x) f (a)
(respectiv f (x) f (a)) pentru orice x 2 V: Punctele de maxim sau de minim
local se numesc puncte de extrem local. Dac¼ a inegalitatea are loc pentru orice
x 2 I; atunci punctul este de minim, respectiv de maxim, global.
Spunem c¼ a f : I ! R realizeaz¼ a în punctul a un minim (respectiv un
maxim) local strict dac¼ a exist¼a V o vecin¼atate a lui a, astfel încât f (x) > f (a)
(respectiv f (x) < f (a)) pentru orice x 2 V; x 6= a: Punctele de extrem global
strict se de…nesc corespunz¼ ator.
7.4.1. Teorema lui Fermat. Fie f : I ! R o funcţie care atinge un extrem
local în punctul a; interior lui I. Atunci, dac¼a f este derivabil¼a în punctul a;
avem f 0 (a) = 0:
Punctele în care se anuleaz¼a derivata se numesc puncte critice. Teorema lui
Fermat ne spune c¼ a punctele interioare de extrem local ale unei funcţii derivabile
se g¼
asesc printre punctele critice.
Demonstraţie. Fie ' (x) = f (x)x af (a) pentru x 2 I n fag şi ' (a) = f 0 (a) :
Micşorând eventual I; putem presupune c¼ a a este un punct interior, de extrem
global (…e, de exemplu, de maxim). Atunci, pentru x < a avem ' (x) 0; iar
pentru x > a avem ' (x) 0: Prin urmare, fs0 (a) 0 şi fd0 (a) 0; de unde
0
rezult¼
a c¼
a f (a) = 0:
Condiţia din Teorema lui Fermat este doar necesar¼a. Spre exemplu, originea
este un punct critic pentru funcţia

f (x) = x3 ; x 2 R;
130 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

dar aceast¼
a funcţie este strict cresc¼
atoare şi nu are puncte de extrem local. Pe
de alt¼
a parte, cazul funcţiei

f (x) = x; x 2 [0; 1]

ne arat¼
a c¼a ipoteza de a … punct interior este esenţial¼
a pentru valabilitatea
a…rmaţiei Teoremei 7.4.1.
7.4.2. Teorema lui Rolle. Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a pe [a; b],
derivabil¼a pe (a; b) şi astfel c¼a f (a) = f (b). Atunci exist¼a un punct c 2 (a; b)
cu proprietatea c¼a f 0 (c) = 0:
Demonstraţie. Dac¼ a funcţia f este constant¼ a, atunci relaţia are loc pentru orice
c 2 (a; b):
Dac¼a funcţia f nu este constant¼ a, maximul şi minimul ei sunt atinse în
puncte distincte, …e acestea xm şi xM : Extremele se ating conform Teoremei lui
Weierstrass. Deoarece f (a) = f (b) ; rezult¼ a c¼a sau xm 6= a; sau xM 6= b: Fie c
unul dintre punctele xm şi xM care se a‡a¼ în interiorul intervalului [a; b]: Din
teorema lui Fermat rezult¼ a atunci c¼a f 0 (c) = 0:
Conform Teoremei lui Rolle, între dou¼a zerouri consecutive ale unei funcţii
derivabile exist¼a cel puţin un zero al derivatei. Ca urmare, între orice dou¼a
zerouri consecutive ale derivatei unei funcţii derivabile exist¼a cel mult un zero
al funcţiei. Bazat pe aceast¼ a observaţie funcţioneaz¼ a binecunoscuta tehnic¼ aa
şirului lui Rolle, de separare a zerourilor unei funcţii derivabile.
7.4.3. Teorema lui Cauchy de medie. Fie f; g : [a; b] ! R dou¼a funcţii
continue pe [a; b]; derivabile pe (a; b) şi astfel c¼a g 0 (x) 6= 0 pentru orice punct
x din (a; b) : Atunci :
i) g (a) 6= g (b) ;
f (b) f (a) f 0 (c)
ii) Exist¼a c 2 (a; b) astfel încât = 0 :
g (b) g (a) g (c)
Demonstraţie. Observ¼ am c¼a funcţia

f (b) f (a)
' (x) = f (x) (g (x) g (a)) ; x 2 [a; b]
g (b) g (a)

îndeplineşte condiţiile teoremei lui Rolle şi deci exist¼


a un punct c 2 (a; b) cu
'0 (c) = 0: Atunci
f (b) f (a) 0
f 0 (c) g (c) = 0;
g (b) g (a)
ceea ce trebuia demonstrat:
Teorema lui Cauchy de medie are numeroase aplicaţii în analiza matematic¼
a.
Un caz particular al ei este:
7.4.4. Teorema lui Lagrange de medie (zis¼ a şi Teorema creşterilor …nite):
Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a pe [a; b] şi derivabil¼a pe (a; b) : Atunci
exist¼a c 2 (a; b) astfel încât

f (b) f (a) = f 0 (c) (b a) :


¼ ALE CALCULULUI DIFERENŢIAL
7.4. TEOREMELE DE BAZA 131

Punctul c din Teorema lui Lagrange de medie este a…rmat şi nu indicat
constructiv. Ca atare, valoarea acestei teoreme este mai degrab¼
a aceea a unei
estim¼
ari:
jf (b) f (a)j (b a) supfjf 0 (x)j; x 2 (a; b)g:
Din Teorema lui Lagrange de medie se deduce imediat Teorema funcţiei
cresc¼atoare şi toate consecinţele ei, menţionate în secţiunea 7.3. S¼
a not¼
am, în
plus, urm¼ atoarea aplicaţie la calculul derivatelor:
7.4.5. Corolar. Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a pe [a; b]; derivabil¼a pe
(a; b) şi astfel încât exist¼a = limx!a f 0 (x) : Atunci f are derivat¼a la dreapta
în punctul a şi fd0 (a) = :
Demonstraţie. Într-adev¼ ar, pentru x 2 (a; b] exist¼
a cx 2 (a; x) astfel încât
f 0 (cx ) = f (x)x af (a) : Când x ! a rezult¼
a cx ! a şi deci lim f 0 (cx ) = : Prin
x!a
urmare, limita lim f (x)x f (a)
a exist¼
a şi este egal¼
a cu :
x!a
În continuare, prezent¼ am unele aplicaţii ale calculului diferenţial la ”ridicarea
nedetermin¼ arilor”:
7.4.6. Regula lui Bernoulli-l’Hospital (Cazul 00 ). Fie f şi g dou¼a funcţii
derivabile pe un interval (a; b) şi astfel c¼a g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 2 (a; b) :
Dac¼a :
i) limx!a f (x) = limx!a g(x) = 0; şi
ii) exist¼a limita limx!a f 0 (x)=g 0 (x) = ` în R;
atunci exist¼a şi limita limx!a f (x) =g(x) şi ea este egal¼a de asemenea cu `:
Un enunţ similar funcţioneaz¼ a în punctul b.
Demonstraţia 1. Deoarece derivatele au proprietatea lui Darboux (vezi exerciţiul
6 de la sfârşitul acestui paragraf), rezult¼ a g 0 are semn constant pe (a; b): F¼
a c¼ ar¼
a
a micşora generalitatea, putem presupune c¼ a g 0 > 0:
Consider¼ am în continuare cazul când a şi ` aparţin lui R: Atunci, în acord
cu ipoteza i), putem prelungi funcţiile f şi g în punctul a; prin continuitate. Fie
" > 0: Conform ii), pentru x 2 (a; b); su…cient de aproape de a; avem
f 0 (x)
` "< < ` + ";
g 0 (x)
adic¼
a,
(` ") g 0 (x) < f 0 (x) < (` + ") g 0 (x) :
Corolarul 7.3.3 iii) şi Teorema 7.3.4 ne conduc la inegalitatea

(` ") g (x) < f (x) < (` + ") g (x) :

Acelaşi corolar ne arat¼


a c¼
a g(x) > 0 pe (a; b): Prin urmare,
f (x)
` "< <`+"
g (x)
pentru x 2 (a; b); su…cient de aproape de a; ceea ce ne permite s¼
a conchidem c¼
a
limx!a f (x) =g(x) = `:
132 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

Cazurile când a sau ` iau valori in…nite se trateaz¼


a analog.
Demonstraţia 2 (în cazul când a 2 R): Prelungind funcţiile f şi g în punctul a;
prin continuitate, ne plas¼
am în ipotezele Teoremei lui Cauchy de medie. Prin
urmare, pentru orice x 2 (a; b) exist¼
a un punct cx 2 (a; x) astfel încât

f (x) f (x) f (a) f 0 (cx )


= = 0 ;
g(x) g(x) g(a) g (cx )

când x ! a avem cx ! a şi deoarece limx!a f 0 (cx ) =g 0 (cx ) = `; avem şi


limx!a f (x) =g(x) = `:
7.4.7. Regula lui Bernoulli-l’Hospital (Generalizarea cazului 1 1 ): Fie f şi
g dou¼a funcţii derivabile pe un interval (a; b) şi astfel c¼a g 0 (x) 6= 0 pentru orice
x 2 (a; b) : Dac¼a :
i) limx!a jg(x)j = 1; şi
ii) exist¼a limita limx!a f 0 (x)=g 0 (x) = ` în R;
atunci exist¼a şi limita limx!a f (x) =g(x) şi ea este egal¼a de asemenea cu `:
Un enunţ similar funcţioneaz¼ a în punctul b.
Demonstraţie. Consider¼ am, spre exemplu, cazul când a şi ` aparţin lui R: Pro-
cedând ca la punctul 7.4.6, putem presupune c¼ a g 0 > 0 şi limx!a g(x) = 1:
Fie " > 0: În acord cu ii), pentru " > 0; arbitrar …xat, exist¼ a un > 0
su…cient de mic, astfel încât

(` ") g 0 (x) < f 0 (x) < (` + ") g 0 (x)

pentru orice x 2 (a; a + ]: Aceasta conduce la relaţia

f (a + ) f (x)
` "< < ` + ":
g (a + ) g (x)
echivalent, la relaţia
f (a + ) f (x) g (a + )
` "< : 1 <`+"
g(x) g (x) g (x)

pentru orice x 2 (a; a + ]: Luând limita dup¼ a orice şir xn ! a; obţinem c¼


a
limn!1 f (xn ) =g(xn ) = `; de unde rezult¼
a concluzia din enunţ.

Exerciţii

1. Localizaţi zerourile ecuaţiei 2x = x2 :


2. Polinomul lui Legendre de gradul n este de…nit prin formula:
1 dn
Pn (x) = (x2 1)n ; n 2 N:
2n n! dxn

Deduceţi cu ajutorul teoremei lui Rolle c¼a acest polinom are n r¼


ad¼
acini
reale şi distincte în intervalul ( 1; 1):
¼ ALE CALCULULUI DIFERENŢIAL
7.4. TEOREMELE DE BAZA 133

3. Deduceţi din Teorema lui Lagrange de medie c¼


a

jsin(x + h) sin xj jhj

pentru orice x; h 2 R:

4. Care este originea formulei de aproximare


p x
a2 + x t a + ?
2a
Aici a > 0; iar x este su…cient de mic.

5. Calculaţi
sin tg x tg sin x
lim :
x!0 arcsin arctg x arctg arcsin x

6. (J. A. Serret, 1868). Fie f : [a; b] ! R o funcţie derivabil¼


a astfel încât
f 0 (a) < 0 şi f 0 (b) > 0:
i) Ar¼
ataţi c¼
a f realizeaz¼
a în a şi b maxime locale stricte.
ii) Aplicaţi Teorema lui Fermat pentru a deduce c¼
a exist¼
a puncte c 2 (a; b)
astfel încât f 0 (c) = 0:
iii) Deduceţi din rezultatul de la punctul ii) c¼
a derivata oric¼
arei funcţii
derivabile transform¼a intervalele în intervale.

7. Fie F : [a; 1) !R o funcţie cu derivat¼


a continu¼a, astfel încât F (a) = 0 şi
limx!1 F (x) = 0: Demonstraţi c¼ a c 2 (a; 1) astfel încât F 0 (c) = 0:
a exist¼

8. Fie P (x) un polinom de gradul 2001, cu coe…cienţi reali.


i) Demonstraţi c¼a exist¼
a valori ale parametrului m 2 R pentru care ecuaţia
P 0 (x) P 00 (x) = m nu poate avea r¼ ad¼
acini reale.
ii) Demonstraţi c¼
a oricare ar … a; b 2 R; cu a < b; ecuaţia

P (b) P (a)
P 0 (x) P 00 (x) =
b a
are r¼
ad¼
acini reale.

9. Demonstraţi c¼
a dac¼
a o funcţie f este de dou¼
a ori derivabil¼
a pe intervalul
(a; 1) şi
lim f (x) = lim f (x) = 0;
x!a+ x!1

atunci exist¼ a f 00 (c) = 0:


a un punct c 2 (a; 1) cu proprietatea c¼

10. Consideraţi cazul restricţiei funcţiei eix la intervalul [0; 2 ] pentru a de-
monstra c¼ a Teorema lui Lagrange de medie nu este valabil¼ a şi pentru
funcţiile derivabile cu valori vectoriale.
134 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

7.5 Formula lui Taylor


Ne propunem s¼ a indic¼
am în cele ce urmeaz¼ a o generalizare a Teoremei lui La-
grange de medie, care s¼a fac¼
a uz de derivatele de ordin superior.
Consider¼am un interval nedegenerat I şi funcţii f : I ! R de n ori derivabile.
Fixând arbitrar un punct a în I; putem asocia lui f polinomul lui Taylor de
ordinul n; cu centrul în a, adic¼
a polinomul
n
X k
(x a) (k)
Tn (x) = f (a) :
k!
k=0

Diferenţa
Rn (x) = f (x) Tn (x)
se va numi restul în formula lui Taylor. Formula lui Taylor propriu-zis¼
a,

f (x) = Tn (x) + Rn (x) ;

exprim¼a leg¼
atura dintre funcţie şi polinomul lui Taylor asociat, indicând diferite
forme de estimare a restului. Acest lucru se face cu costul unor ipoteze supli-
mentare privind netezimea funcţiei f . De exemplu, în Teorema lui Lagrange de
medie se cere ca funcţia f s¼ a …e continu¼ a pe I (ceea ce se interpreteaz¼a ca de
0 ori derivabil¼
a) şi derivabil¼
a pe interiorul lui I: Atunci, pentru orice x; a 2 I;
exist¼
a un punct c între x şi a cu proprietatea c¼ a

f (x) = f (a) + (x a)f 0 (c);

în acest caz, n = 0; Tn (x) = f (a) şi Rn (x) = (x a)f 0 (c): Cazul funcţiilor
derivabile de ordin superior este discutat în continuare:
7.5.1. Teorem¼ a. Fie f : I ! R o funcţie de n ori derivabil¼a pe intervalul I
şi de n + 1 ori derivabil¼a pe interiorul lui I: Atunci, pentru orice dou¼a puncte
x; a 2 I; exist¼a un punct c între x şi a astfel încât s¼a avem egalitatea
n
x a (x a) (n) (x a)n+1 (n+1)
f (x) = f (a) + f 0 (a) + ::: + f (a) + f (c):
1! n! (n + 1)!

Demonstraţie. Avem de demonstrat c¼


a

(x a)n+1 (n+1)
Rn (x) = f (x) Tn (x) = f (c)
(n + 1)!

pentru un anume punct c între x şi a:


Vom observa pentru început c¼a au loc relaţiile

Rn (a) = Rn0 (a) = ::: = Rn(n) (a) = 0 şi Rn(n+1) (x) = f (n+1) (x) :

Pornind de aici, vom aplica succesiv Teorema lui Cauchy de medie:


7.5. FORMULA LUI TAYLOR 135

Rn (x) Rn (x) Rn (a) Rn0 (c1 )


n+1 = n+1 n+1 = n
(x a) (x a) (a a) (n + 1) (c1 a)
1 Rn0 (c1 ) Rn0 (a) 1 Rn00 (c2 )
= n n =
n + 1 (c1 a) (a a) n (n + 1) (c2 a)n 1
= :::
(n) (n) (n)
Rn (cn ) 1 Rn (cn ) Rn (a)
= =
2 ::: n (n + 1) (cn a) (n + 1)! (cn a) (a a)
(n+1)
Rn (c) f (n+1) (c)
= = :
(n + 1)! (n + 1)!

7.5.2. Observaţie. Pentru funcţiile de n ori continuu derivabile pe I; Formula


lui Taylor ia forma
(x a)n
f (x) = Tn (x) + !(x)
n!
unde limx!a !(x) = !(a) = 0: Ea se mai poate scrie,

f (x) = Tn (x) + o(jx ajn ) pentru x ! a:

Într-adev¼
ar, conform rezultatului de la punctul precedent avem
n 1
x a (x a) (x a)n (n)
f (x) = f (a) + f 0 (a) + ::: +f (n) (a) + f (c)
1! (n 1)! n!
n
x a 0 (x a) (n) (x a)n
= f (a) + f (a) + ::: + f (a) + !(x)
1! n! n!
unde
f (n) (c) f (n) (a); dac¼
a x 6= a
!(x) =
0; dac¼
ax=a

şi deoarece f (n) este presupus¼


a funcţie continu¼
a, se veri…c¼
a imediat c¼
a

lim !(x) = 0:
x!a

Acest caz se poate deduce şi din Teorema funcţiei cresc¼ atoare; vezi exerciţiul
2 de la sfârşitul acestui paragraf.
Formula lui Taylor are numeroase aplicaţii importante. Spre exemplu, bine-
cunoscuta formul¼ a din Fizic¼
a, ce descrie mişcarea rectilinie uniform accelerat¼ a
a unui punct material,

1 2
S(t) = S(0) + v0 t + at
2
ilustreaz¼
a Formula lui Taylor în cazul ordinului doi de derivabilitate.
136 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

Indic¼
am în continuare înc¼ a o aplicaţie, urmând ca multe altele s¼
a …e detaliate
în exerciţiile de la sfârşitul acestui paragraf sau pe parcursul urm¼ atoarelor trei
paragrafe.
7.5.3. Inegalitatea lui Landau. Fie f 2 C 2 (R; R) astfel încât f şi f 00 sunt
m¼arginite. Atunci şi f 0 este m¼arginit¼a şi dac¼a not¼am cu Mk = supx2R jf (k) (x)j;
pentru k = 0; 1; 2; atunci are loc relaţia
M12 2M0 M2 :
Demonstraţie. Pentru x 2 R, arbitrar …xat şi h > 0 variabil, avem, potrivit
Formulei lui Taylor,
h2
f (x + h) = f (x) + f 0 (x) h + f 00 (c1 )
2
2
h
f (x h) = f (x) f 0 (x) h + f 00 (c2 ) :
2
Prin sc¼
adere, deducem c¼
a
h2
2f 0 (x) h = f (x + h) f (x h) [f 00 (c1 ) f 00 (c2 )]
2
şi de aici faptul c¼
a
jf (x + h) f (x h)j jf 00 (c1 ) f 00 (c2 )j
jf 0 (x)j + h
2h 4
M0 M2
+ h:
h 2
Demonstraţia se încheie luând în membrul drept in…mumul dup¼
a h > 0:

Exerciţii
1. Calculaţi limitele
x2 =2
cos x e 1 1 1
lim ; lim ctg x ; lim x x2 ln 1 +
x!0 x4 x!0 x x x!1 x
folosind Formula lui Taylor.
2. Extindeţi inductiv rezultatul din Corolarul 7.3.5 pentru a deduce urm¼ a-
toarea estimare a erorii în Formula lui Taylor: Fie f : I ! R o funcţie
de n ori derivabil¼a pe intervalul I şi de n + 1 ori derivabil¼a pe interiorul
lui I: Presupunem c¼ a m f (n+1) (x) M pentru orice x 2 Int I: Atunci,
pentru orice x; a 2 I; avem estimarea
(x a)n+1 (x a)n+1
m f (x) Tn (x) M
(n + 1)! (n + 1)!
unde Tn (x) este polinomul lui Taylor de gradul n; centrat în punctul a;
asociat funcţiei f:
¼ ÎN SERIE TAYLOR
7.6. DEZVOLTARI 137

3. În analiza numeric¼
a derivatele se calculeaz¼
a cu formule de aproximare de
tipul urm¼ator:

f (x + h) f (x)
f 0 (x)
h
f (x + h) f (x h)
f 0 (x)
2h
00 f (x + h) + f (x h) 2f (x)
f (x) :
h2

Utilizaţi Formula lui Taylor pentru a estima erorile aferente acestor for-
mule.

7.6 Dezvolt¼
ari în serie Taylor
În cele ce urmeaz¼ a ne propunem s¼ a evidenţiem o condiţie su…cient¼a pentru ca o
funcţie f; inde…nit derivabil¼ a pe un interval I; s¼
a …e local dezvoltabil¼a în serie
de
P puteri, adic¼ a pentru orice x0 2 I s¼a g¼
asim un num¼ ar " > 0 şi o serie de puteri
n cn (x x0 )n astfel încât
1
X
f (x) = cn (x x0 )n ; pentru orice x 2 I \ (x0 "; x0 + "):
n=0

Funcţiei f şi punctului x0 îi asociem aşa-numita serie Taylor cu centrul în


punctul x0 ;
X (x x0 )n
f (n) (x0 ) :
n!
n 0

Cazul special când x0 = 0 a fost considerat pentru prima oar¼a de Maclaurin


şi de aceea poart¼
a numele de seria Maclaurin.
Urm¼atorul exemplu, datorat lui Cauchy, ne arat¼ a c¼
a, în general, o funcţie
nu este suma seriei Taylor asociate. Astfel, în cazul funcţiei
1=x2
e ; dac¼
a x 6= 0
f (x) =
0; dac¼
ax=0
avem
f (0) = f 0 (0) = f 00 (0) = ::: = 0
şi seria Maclaurin asociat¼a este seria cu toţi coe…cienţii nuli. Or, funcţia f se
anuleaz¼ a doar în origine.
a (A.-L. Cauchy). Fie I un interval deschis şi …e f 2 C 1 (I; R)
7.6.1. Teorem¼
astfel încât exist¼a dou¼a constante M > 0 şi > 0 astfel ca

n
sup f (n) (x) M n! pentru orice num¼ar natural n.
x2I
138 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

Atunci
X1
f (n) (x0 ) n
f (x) = (x x0 )
n=0
n!
pentru orice x; x0 2 I cu jx x0 j < 1= :
Demonstraţie. Avem, utilizând formula lui Taylor,
n
X f (k) (x0 ) k f (n+1) (c) n+1
f (x) (x x0 ) = (x x0 )
k! (n + 1)!
k=0
n+1
M ( jx x0 j) !0
pentru orice x 2 I cu jx x0 j < 1= :
În analiza mulţimii pe care are loc dezvoltarea în serie Taylor este important¼ a
urm¼ atoarea teorem¼ a (care aduce în atenţie capetele intervalului de convergenţ¼
a):
P n
7.6.2. Teorema a doua a lui Abel. Dac¼a o serie de puteri n 0 cn (z z0 )
este convergent¼a în punctul z = z1 ; ea converge uniform pe segmentul liniar
[z0 ; z1 ] = f(1 )z0 + z1 ; 2 [0; 1]g;
care uneşte centrul seriei cu acel punct.

Demonstraţie. Vezi FAM1, pag. 212-213.


7.6.3. Corolar. Fie f o funcţie real¼a, continu¼a pe intervalul compact [x0 ; x1 ]:
Presupunem c¼a
1
X
f (x) = cn (x x0 )n
n=0

pentru orice punct x 2 [x0 ; x1 ) şi c¼a seria din membrul drept este convergent¼a
şi în punctul x = x1 : Atunci
1
X
f (x1 ) = cn (x1 x0 )n :
n=0

Demonstraţie. Într-adev¼ ar, funcţia f şi suma S a seriei de puteri în atenţie


sunt funcţii continue pe [x0 ; x1 ] şi egale pe [x0 ; x1 ): Egalitatea lor în punctul x1
rezult¼
a prin trecere la limit¼a.
Ca aplicaţie a rezultatelor demonstrate mai sus vom demonstra urm¼ atoarea
formul¼a de dezvoltare în serie Maclaurin a funcţiei f (x) = ln (1 + x) :
x2 x3
ln (1 + x) = x + :::; pentru orice x 2 ( 1; 1]: (LOG)
2 3
n+1
Într-adev¼ar, f (n) (x) = (n (1+x)
1)!( 1)
n pentru orice n 1 şi seria din membrul
drept reprezint¼
a seria Maclaurin asociat¼
a funcţiei f: Deoarece
n
1
sup f (n) (x) n!
x2( ; ) 1
¼ ÎN SERIE TAYLOR
7.6. DEZVOLTARI 139

pentru orice 2 (0; 1); din Teorema 7.6.1 deducem c¼ a egalitatea (LOG) are loc
în toate punctele intervalului ( 1; 1): Raza de convergenţ¼
a a seriei din membrul
drept este 1, iar seria este convergent¼a pentru x = 1; vezi Criteriul lui Leibniz
(Corolarul 4.3.2 de mai sus). Corolarul 7.6.3 ne arat¼
a atunci c¼
a egalitatea (LOG)
are loc şi în punctul x = 1:

Exerciţii

1. Motivaţi dezvoltarea în serie Maclaurin


1
X
1 1+x x2n+1
ln = ; pentru x 2 ( 1; 1):
2 1 x n = 0 2n + 1

Not¼a : Deoarece aplicaţia x ! (1 + x) =(1 x) stabileşte o bijecţie între


intervalele ( 1; 1) şi (0; 1); formula de mai sus permite, în principiu,
calculul logaritmului oric¼ arui num¼
ar pozitiv.
2. Dezvoltaţi în serie Maclaurin funcţiile sin3 x şi cos3 x:
[Indicaţie: Vezi formula 4 cos3 x = 3 cos x + cos 3x şi formula similar¼
a
pentru sin3 x: ]
3. Motivaţi dezvoltarea în serie Maclaurin:
x3 x5
arctg x = x + :::; pentru orice x 2 ( 1; 1]
3 5
şi deduceţi de aici c¼
a =4 = 1 1=3 + 1=5 ::: :
4. Demonstraţi c¼
a
X1
1 3 ::: (2n 1) x2n+1
arcsin x = x + ; pentru orice x 2 [ 1; 1]:
n=1
2 4 ::: (2n) 2n + 1

[Indicaţie: Utilizaţi exerciţiul 1 de la sfârşitul paragrafului 2.2. ]


5? Numerele Bn ale lui Bernoulli se de…nesc drept coe…cienţii dezvolt¼
arii în
serie Maclaurin
x B1 B2 2
= B0 + x+ x + :::; jxj < 2 :
ex 1 1! 2!

Ţinând seama de dezvoltarea lui ex şi de modul de efectuare a produsului


a dou¼a serii, g¼
asim
B0 B1 Bn Bn 1 B0
B0 = 1; + = 0; + + ::: + =0
2! 1! 1!n! 2!(n 1)! (n + 1)!0!
adic¼
a
n n n
B0 + B1 + ::: + Bn 1 = 0:
0 1 n 1
140 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

Astfel,

B0 = 1; B1 = 1=2; B2 = 1=6
B3 = B5 = B7 = ::: = 0
B4 = 1=30; B6 = 1=42; ::: :

Numerele lui Bernoulli de rang par au fost puse de L. Euler în leg¼


atura cu
calculul sumei seriei armonice generalizate astfel:

1 1 22n 1 2n
1+ 2n
+ 2n + ::: = jB2n j:
2 3 (2n)!

i) Folosind relaţia

x x x ex=2 + e x=2
+ =
ex 1 2 2 ex=2 e x=2

deduceţi dezvoltarea

22 B2 2 24 B4 4
xctg x = 1 x + x :::; jxj < :
2! 4!
ii) Folosind relaţia
tg x = ctg x 2ctg 2x
deduceţi dezvoltarea
X1
22n (22n 1)
tg x = jB2n j x2n 1
; jxj < =2:
n=1
(2n)!

iii) Folosind relaţia


1 x
= ctg x + tg
sin x 2
deduceţi dezvoltarea
1
X
x (22n 2)
= ( 1)n+1 B2n x2n ; jxj < :
sin x n = 0 (2n)!

7.7 Derivarea seriilor de puteri


Vom analiza pentru început condiţiile în care derivata limitei unui şir de funcţii
derivabile este limita derivatelor. O condiţie su…cient¼ a ne-o ofer¼a urm¼ atorul
rezultat:
7.7.1. Teorem¼ a (K. Weierstrass). Fie I un interval şi …e (fn )n un şir de
funcţii reale, derivabile pe I. Presupunem în plus c¼a:
i) Şirul (fn )n este convergent punctual la o funcţie f : I ! R:
7.7. DERIVAREA SERIILOR DE PUTERI 141

0
ii) Pentru orice punct a din I exist¼a un num¼ar r > 0 astfel încât şirul (fn )n
al derivatelor, s¼a …e uniform convergent pe mulţimea Ir (a) = I \ (a r; a + r):
Atunci fn ! f uniform pe mulţimile Ir (a) şi, dac¼a not¼am cu g limita punc-
0
tual¼a a şirului (fn )n ; avem f 0 = g; adic¼a
0 0
lim fn = lim fn :
n!1 n!1

Demonstraţie. Fie a 2 I arbitrar …xat şi …e r > 0 ca în ipoteza ii). Conform


Teoremei lui Lagrange de medie,
0
j(fm (x) fm (a)) (fn (x) fn (a))j jx aj sup jfm (z) fn0 (z)j;
z2[a;x]

unde [a; x] reprezint¼


a segmentul de capete a şi x. Atunci
0
jfm (x) fn (x)j jfm (a) fn (a)j + jx aj sup jfm (z) fn0 (z)j
z2[a;x]
0
jfm (a) fn (a)j + r sup jfm (z) fn0 (z)j (*)
z2Ir (a)

pentru orice x 2 Ir (a) şi orice m; n 2 N; de unde, conform ii), rezult¼


a c¼
a fn ! f
uniform pe Ir (a):
Vom încheia demonstraţia ar¼ atând c¼
a g este derivata funcţiei f: Pentru
0
aceasta, …e a 2 I şi " > 0: Deoarece şirul (fn )n este uniform convergent pe
mulţimea Ir (a); rezult¼
a c¼ a exist¼
a un rang N astfel încât
0
jfm (x) fn0 (x)j "=3

pentru orice x 2 Ir (a) şi orice m; n N: Trecând la limit¼


a dup¼
a m şi particu-
larizând rezultatul pentru x = a; obţinem

jg(a) fn0 (a)j "=3 pentru orice n N:

Din relaţia (*), deducem (trecând la limit¼


a dup¼
a m) c¼
a
"
jf (x) f (a) fN (x) + fN (a)j jx aj
3
pentru orice x 2 Ir (a): Apoi, deoarece funcţia fN este derivabil¼
a în punctul a
rezult¼
a c¼
a, micşorând eventual pe r; avem
0 "
jfN (x) fN (a) fN (a)(x a)j jx aj
3
pe Ir (a): Prin urmare, pentru orice x 2 Ir (a) avem

jf (x) f (a) g(a)(x a)j jf (x) f (a) fN (x) + fN (a)j +


0
+jfN (x) fN (a) fN (a)(x a)j +
0
+j (fN (a) g(a)) (x a)j
"jx aj
142 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

deci funcţia f este derivabil¼


a în punctul a şi are loc egalitatea

f 0 (a) = g(a):

Teorema 7.7.1 poate … reformulat¼ a în termeni de serii:


7.7.2. Teorema de derivabilitate termen cu termen a seriilor de
funcţii. Fie I un interval nedegenerat şi …e (fn )n un şir de funcţii reale, deri -
vabile pe I. P Presupunem în plus c¼a:
i) Seria n 0 fn este convergent¼a punctual ;
P ii) Pentru
0
orice punct a din I exist¼a un num¼ar r > 0 astfel încât seria
n 0 fn ; a derivatelor, s¼a …e uniform convergent¼a pe mulţimea Ir (a) = I \
\(a r; a + r): P
Atunci seria n 0 fn este uniform convergent¼a pe mulţimile Ir (a) şi suma
ei este o funcţie derivabil¼a pe I. În plus,
1
! 1
d X X dfn
fn (x) = (x) pe I:
dx n = 0 n=0
dx
P
7.7.3. Corolar. Fie n 0 cn (x x0 )n o serie de puteri cu centrul şi coe…-
cienţii numere reale, care are raza de convergenţ¼a R > 0: Atunci suma ei S este
o funcţie inde…nit derivabil¼a pe intervalul de convergenţ¼a (x0 R; x0 + R) şi
X1
dk dk
S(x) = [cn (x x0 )n ]
dxk n=0
dxk

pentru orice k 2 N şi orice x 2 (x0 R; x0 + R):

Demonstraţie. Se aplic¼ a inductiv Teorema 7.7.2, observând c¼ a raza de conver-


genţ¼a a oric¼areia dintre seriile obţinute prin derivare termen cu termen a seriei
iniţiale este tot R:
Aplicând Corolarul 7.7.3 dezvolt¼ arii Maclaurin
1
= 1 + x + x2 + :::; x 2 ( 1; 1)
1 x
deducem c¼
a
1
= 1 + 2x + 3x2 + ::; x 2 ( 1; 1)
(1 x)2
ş.a.m.d.
Vom aplica Corolarul 7.7.3 pentru a deduce formula generalizat¼a a binomu-
lui,
(1 + x) = 1 + x+ x2 + ::: pentru x 2 ( 1; 1):
1 2
Combin¼
arile generalizate n se de…nesc astfel:

( 1):::( n + 1)
= 1 şi = pentru n 1:
0 n n!
7.7. DERIVAREA SERIILOR DE PUTERI 143

Dac¼a > 0; atunci seria din formula generalizat¼a a binomului este absolut
şi uniform convergent¼a pe intervalul [ 1; 1]:
Pentru început, s¼
a observ¼am c¼
a raza de convergenţ¼
a a seriei din formula bi-
nomului este 1. Notând cu S (x) suma acestei serii, din Corolarul 7.7.3 deducem
c¼a
(1 + x)S 0 (x) S (x) = 0; pentru x 2 ( 1; 1):
Prin urmare,
0
(1 + x) S (x) = 0
şi deci funcţia (1 + x) S (x) este constant¼
a pe intervalul ( 1; 1); considerând
valoarea ei în punctul 0, deducem c¼ a aceast¼
a constant¼a este 1.

a consider¼ am cazul când exponentul este strict pozitiv. Not¼ am an = n
şi atunci aan+1
n
= n
n+1 pentru n mai mare decât : Aceast¼
a relaţie se mai scrie

nan (n + 1)an+1 = an > 0:

Şirul pozitiv (an )n …ind descresc¼ator începând de la un anume rang, el este


convergent. Rezult¼ a c¼a seria de termen general
1
an = [nan (n + 1)an+1 ]

este convergent¼ a, ceea ce, conform Criteriului comparaţiei, implic¼ a convergenţa


absolut¼ a şi uniform¼a a seriei din formula generalizat¼a a binomului pe intervalul
[ 1; 1]: Cei doi membri din acea formul¼ a sunt funcţii continue pe [ 1; 1]; care
coincid pe ( 1; 1); deci (prin trecere la limit¼ a) coincid pe tot intervalul [ 1; 1]:
În secţiunea precedent¼ a discutam problema dezvoltabilit¼ aţii locale a unei
funcţii în serie de puteri utilizând seriile Taylor. Corolarul 7.7.3 ne arat¼ a c¼
a
aceast¼ a abordare este de fapt unica posibil¼ a:
7.7.4. Teorem¼ a. Dac¼a are loc dezvoltarea
1
X
f (x) = cn (x x0 )n ; pe intervalul (x0 "; x0 + ")
n=0

atunci funcţia f este de clas¼a C 1 pe acest interval şi

cn = f (n) (x0 ) pentru orice n 2 N:

Not¼ a. Chiar dac¼ a nu orice funcţie continu¼


a f : [a; b] ! R este dezvoltabil¼
a în
serie Taylor, ea este limita unui şir uniform convergent de funcţii polinomiale.
Acest rezultat, cunoscut sub numele de Teorema lui Weierstrass de aproximare,
se a‡a¼ detaliat în FAM1, pp.276-278. Abordarea de acolo, datorat¼ a lui S. N.
Bernstein, reduce demonstraţia la cazul când [a; b] = [0; 1]; caz în care drept şir
aproximant se poate alege şirul polinoamelor lui Bernstein:
n
X k n k
Bn (f ; x) = f x (1 x)n k
:
n k
k=0
144 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

(k)
Dac¼a f 2 C p ([0; 1]; R); atunci (Bn (f ; x)) ! f (k) (x), uniform pe [0; 1]; pen-
tru k = 0; 1; :::; p: Teorema lui Weierstrass are un companion în cazul funcţiilor
continue şi periodice, care va … expus în paragraful B.2.

Exerciţii
3
1+x
1. Dezvoltaţi în serie Maclaurin funcţia f (x) = 1 x pe intervalul ( 1; 1):
[Indicaţie: Se observ¼
a c¼
a
3 3
1+x 2x 6x 12x2 8x3
= 1+ =1+ + + : ]
1 x 1 x 1 x (1 x)2 (1 x)3

2. (Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi ). Dorim s¼


a a‡a¼m coe…cienţii dez-
volt¼
arii în serie Maclaurin
ln(1 + x)
= c0 + c1 x + c2 x2 + :::
1+x

Efectuând produsul şi identi…când coe…cienţii pe baza unicit¼


aţii dezvolt¼
arii
în serie de puteri (vezi Teorema 7.7.4), deduceţi c¼
a

ln(1 + x) 1 1 1
=x (1 + )x2 + (1 + + )x3 :::; jxj < 1:
1+x 2 2 3

3. (Metoda seriilor de puteri ). O metod¼ a important¼


a pentru a determina
soluţii ale unei ecuaţii diferenţiale de tipul

y 00 + y = f (x)

este de a dezvolta
P1membrul drept în serie Maclaurin şi de a c¼
auta soluţii de
forma y(x) = n=0 cn xn : Coe…cienţii cn se determin¼ a prin identi…carea
coe…cienţilor puterilor asemenea în cei doi membri ai ecuaţiei. În …nal se
face analiza convergenţei seriei care de…neşte pe y:

asiţi prin aceast¼ a o soluţie a ecuaţiei y 00 + y = x
a metod¼ sin x:
4? Dezvoltaţi în serie Maclaurin funcţia
2x arccos x
f (x) = 1=2
; pentru jxj < 1:
(1 x2 )

[Indicaţie: Utilizarea direct¼a a derivatelor de ordin superior este prea


complicat¼ a. Vom utiliza de aceea o metod¼ a bazat¼a pe rezolvarea ecuaţi-
ilor diferenţiale prin dezvoltarea soluţiei în serie de puteri. Fie y(x) =
2
(arccos x) : Derivând şi ridicând la p¼atrat obţinem

(1 x2 )y 02 4y = 0;
7.7. DERIVAREA SERIILOR DE PUTERI 145

ecuaţie care prin derivare ne conduce la problema

(1 x2 )y 00 xy 0 2 = 0
y(0) = 2 =4; y 0 (0) = ;

problem¼
a pentru care c¼
aut¼
am soluţia de forma
1
X
y(x) = cn xn :
n=0

Introducând în ecuaţia diferenţial¼


a de ordinul doi obţinem
1
X 1
X
(1 x2 ) n(n 1)cn xn 2
ncn xn 2 = 0;
n=0 n=0

de unde rezult¼
a

2c2 = 2
(n + 2)(n + 1)cn+2 = n2 cn ; pentru n 1:

Condiţiile în origine ne dau

2
c0 = =4 şi c1 = :

Prin urmare,

[2 4 ::: (2n 2)]2


c2n =
3 4 ::: (2n)
[1 3 ::: (2n 1)]2
c2n+1 = ( )
2 3 4 ::: (2n + 1)

pentru n 1: Rezult¼
a

2 X1
2 [2 4 ::: (2n 2)]2
(arccos x) = x + x2 + 2 x2n
4 n=2
(2n)!
X1
[1 3 ::: (2n 1)]2 2n+1
x
n=1
(2n + 1)!

iar egalitatea este valabil¼


a pe intervalul ( 1; 1); deoarece seria de puteri
din membrul drept are raza de convergenţ¼ a 1 (vezi formula lui D’Alembert
a razei de convergenţ¼a). Derivând termen cu termen, obţinem dezvoltarea
Maclaurin a funcţiei (2 arccos x) (1 x2 ) 1 ; din care deducem apoi cu
uşurinţ¼
a dezvoltarea funcţiei din enunţ.
146 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

7.8 Convexitate şi concavitate


Studiem în aceast¼ a secţiune unele propriet¼aţi geometrice ale funcţiilor de o vari-
abil¼
a real¼a, de…nite pe intervale.
7.8.1. De…niţie. Spunem c¼ a o funcţie f : I ! R este convex¼a dac¼ a pentru
orice x; y 2 I şi pentru orice 2 [0; 1] are loc inegalitatea
f ((1 ) x + y) (1 )f (x) + f (y) :
Dac¼a, în plus, inegalitatea este strict¼ a ori de câte ori x 6= y şi 2 (0; 1);
vom spune c¼ a funcţia f este strict convex¼a . Funcţia f se numeşte concav¼a
(respectiv strict concav¼a ) dac¼a f este convex¼ a (strict convex¼ a). Funcţiile care
sunt simultan convexe şi concave se numesc funcţii a…ne.
Caracteristica geometric¼ a a funcţiilor convexe este aceea c¼ a punctele oric¼arei
porţiuni de pe gra…c se a‡a¼ sub punctele corespunz¼ atoare coardei sau pe coard¼ a.
În cazul funcţiilor concave, punctele oric¼ arei porţiuni de pe gra…c se a‡a¼ deasupra
punctelor corespunz¼ atoare coardei sau pe coard¼ a.

Figura 7.4: Funcţii convexe, respectiv funcţii concave

Funcţia xn (n 2 N) este strict convex¼ a pe [0; 1) dac¼ a n 2 şi a…n¼ a dac¼ an


este egal cu 0 sau cu 1. Calculul diferenţial ne ofer¼ a criterii foarte simple pentru
a veri…ca propriet¼ aţile de convexitate a diferitelor funcţii uzuale. Astfel, va …
ar¼
atat mai jos c¼ a, de exemplu, funcţia exp este strict convex¼ a şi c¼
a funcţia log
este strict concav¼ a.
7.8.2. Inegalitatea lui Jensen. Fie f : I ! R P convex¼a. Atunci, pentru orice
n
a1 ; :::; an 2 I şi pentru orice 1 ; :::; n 2 [0; 1] cu k=1 k = 1; avem
n
! n
X X
f k ak k f (ak ) :
k=1 k=1

În cazul funcţiilor strict convexe, inegalitatea este strict¼ a ori de câte ori punctele
a1 ; :::; an sunt distincte, iar numerele 1 ; :::; n sunt toate nenule.
Demonstraţia se face prin inducţie matematic¼ a, observând c¼ a odat¼
a cu punctele
a1 ; :::; an ; un interval conţine şi toate combinaţiile lor convexe,
n
X
k ak ;
k=1
7.8. CONVEXITATE ŞI CONCAVITATE 147

Pn
coe…cienţii 1 ; :::; n aparţin lui [0; 1] şi k=1 k = 1: Cazul familiilor de dou¼ a
puncte este rezolvat de îns¼ aşi de…niţia noţiunii de funcţie convex¼
a. Presupunând

a Inegalitatea lui Jensen are loc pentru toate combinaţiile convexe de n puncte,
pentru combinaţiile de n + 1 puncte observ¼ am c¼ a
n+1
! n
!
X X
f k ak = f k ak + n+1 an+1
k=1 k=1
n
!
X k
= f (1 n+1 ) ak + n+1 an+1
1 n+1
k=1
n
!
X k
(1 n+1 )f ak + n+1 f (an+1 )
1 n+1
k=1
n
X k
(1 n+1 ) f (ak ) + n+1 f (an+1 )
1 n+1
k=1
n+1
X
= k f (ak ):
k=1

A…rmaţia privind egalitatea în cazul funcţiilor strict convexe rezult¼


a imediat,
analizând succesiunea precedent¼a de inegalit¼aţi.

Figura 7.5: Dreapta de sprijin a unei funcţii convexe

În cazul funcţiilor derivabile, proprietatea de convexitate înseamn¼ a c¼


a tan-
genta în orice punct este o dreapt¼a de sprijin pentru gra…c, în sensul c¼
a punctele
gra…cului se a‡a¼ într-un acelaşi semiplan (cel superior) determinat de tangent¼a:
7.8.3. Teorem¼ a. i) Fie f : I ! R o funcţie derivabil¼a. Atunci:
i) f este convex¼a dac¼a şi numai dac¼a
f (x) f (a) + f 0 (a) (x a) ; pentru orice x; a 2 I;
ii) f este strict convex¼a dac¼a şi numai dac¼a
f (x) > f (a) + f 0 (a) (x a) ; pentru orice x; a 2 I; cu x 6= a:
Demonstraţie. i) Necesitatea. Presupunem c¼
a funcţia f este convex¼
a. Fie x; a 2
2 I; cu x 6= a şi …e 2 (0; 1]: Atunci
f (a + (x a)) = f ((1 ) a + x)
(1 )f (a) + f (x) = f (a) + (f (x) f (a))
148 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

de unde rezult¼
a c¼
a
f (a + (x a)) f (a)
(x a) f (x) f (a) :
(x a)

Trecând la limit¼
a dup¼ a ! 0; rezult¼ a de aici inegalitatea de demonstrat.
Su…cienţa. Fie x; y 2 I şi 2 [0; 1]: Atunci, potrivit ipotezei, avem

f (x) f ((1 ) x + y) + f 0 ((1 ) x + y) (x y)


f (y) f ((1 ) x + y) f 0 ((1 ) x + y) (1 ) (x y)

Adunând prima relaţie înmulţit¼


a cu (1 ) cu cea de-a doua înmulţit¼
a cu ;
obţinem
(1 ) f (x) + f (y) f ((1 ) x + y)
adic¼
a faptul c¼
a funcţia f este convex¼
a.
ii) Necesitatea. Procedând ca la punctul i), avem

f (a + (x a)) f (a)
f (x) f (a) >

şi folosind a…rmaţia de la punctul i) deducem relaţia

f (a + (x a)) f (a) f 0 (a) (x a):

Prin urmare,
f (x) f (a) > f 0 (a)(x a):
Partea de su…cienţ¼a se demonstreaz¼ a ca la punctul i):
Putem enunţa acum un criteriu foarte practic privind prezenţa propriet¼
aţii
de convexitate (respectiv de convexitate strict¼ a):
7.8.4. Teorem¼ a. Dac¼a f : I ! R este o funcţie de dou¼a ori derivabil¼a şi
f 00 (x) 0 (respectiv f 00 (x) > 0) pentru orice x 2 I; atunci funcţia f este
convex¼a (respectiv strict convex¼a ).
Demonstraţie. Aplic¼am formula lui Taylor. Atunci, pentru orice x; a 2 I
exist¼
a un punct c între x şi a astfel încât
2
x a (x a)
f (x) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (c)
1! 2!
f (a) + (x a) f 0 (a)

şi aplic¼
am teorema precedent¼ a.
Conform Teoremei 7.8.4, funcţia exp; funcţia putere xa (dac¼ a a > 1) şi
restricţia funcţiei tg la intervalul [0; =2) sunt strict convexe. Funcţia log;
restricţia funcţiei sin la intervalul [0; ] şi restricţia funcţiei cos la intervalul
[ =2; =2] sunt exemple de funcţii strict concave. Indic¼ am în continuare o
important¼ a aplicaţie a propriet¼aţii de convexitate strict¼a a funcţiei exp :
7.8. CONVEXITATE ŞI CONCAVITATE 149

7.8.5. Inegalitatea generalizat¼ a aP mediilor (L. J. Rogers 1888). Dac¼a


n
x1 ; :::; xn 2 (0; 1) şi 1 ; :::; n 2 (0; 1); k=1 k = 1; atunci
n
X
k xk > x1 1 :::xnn
k=1

exceptând cazul când x1 = ::: = xn : Inegalitatea de mai sus exprim¼ a faptul



a media aritmetic¼a a oric¼arei familii ponderate de numere strict pozitive este
mai mare decât media geometric¼a a aceleiaşi familii. Înlocuind xk cu 1=xk în
inegalitatea de mai sus, obţinem (în aceleaşi ipoteze asupra lui xk şi k ) c¼
a:
n
X k
x1 1 :::xnn > 1 =
xk
k=1

exceptând cazul când x1 = ::: = xn ; ea exprim¼ a faptul c¼a media geometric¼a a


unei familii ponderate de numere strict pozitive este mai mare decât media ei
armonic¼a. Cazul particular al ponderilor egale, 1 = ::: = n = 1=n; conduce la
inegalitatea uzual¼
a a mediilor: Pentru orice familie x1 ; :::; xn de numere strict
pozitive avem relaţia
x1 + ::: + xn p 1 1
> n x1 :::xn > n = + ::: +
n x1 xn
exceptând cazul când x1 = ::: = xn :
Care sunt propriet¼aţile de derivabilitate ale unei funcţii convexe oarecare?

a remarc¼am de la bun început c¼ a o funcţie convex¼
a poate s¼ a nu …e continu¼
a şi
dac¼
a este continu¼
a, poate s¼a nu …e derivabil¼a. În primul caz, funcţia

1; dac¼
a x = 0; sau x = 1
f (x) =
0; dac¼
a x 2 (0; 1)

este un exemplu, iar în al doilea, funcţia modul. Vom vedea mai jos c¼ a aceste
cazuri de excepţie sunt foarte limitate. Anume, funcţiile convexe sunt continue
în toate punctele interioare ale intervalului de de…niţie şi în aceste puncte ele
au derivate laterale …nite. Ca o consecinţ¼a, vom vedea c¼ a mulţimea punctelor
de nederivabilitate este cel mult num¼ arabil¼
a! Demonstraţia se bazeaz¼ a pe pro-
prietatea de monotonie a coe…cienţilor unghiulari, ai secantelor duse dintr-un
punct arbitrar …xat al gra…cului:
7.8.6. Lem¼ a. Fie f : I ! R o funcţie convex¼a. Atunci, pentru orice x < y < z
din I, are loc relaţia:
f (x) f (y) f (z) f (y)
:
x y z y
Demonstraţie. Punctul y se poate reprezenta ca o combinaţie convex¼
a de x şi z;

y = (1 )x + z
150 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

(pentru un anume 2 (0; 1)); iar relaţia de demonstrat se reduce exact la


de…niţia propriet¼
aţii de convexitate.
7.8.7. Corolar. Orice funcţie convex¼a f : I ! R are derivate laterale …nite în
orice punct interior al lui I:
În plus, dac¼a x şi y sunt puncte interioare ale lui I; cu x y; atunci

f 0s (x) f 0d (x) f 0s (y) f 0d (y):

Demonstraţie. Dac¼a a este un punct interior al lui I şi x1 < x2 < a < u în I;
atunci, în acord cu Lema 7.8.6, avem

f (x1 ) f (a) f (x2 ) f (a) f (u) f (a)


: (S)
x1 a x2 a u a
f (x) f (a)
De aici rezult¼
a c¼ a derivata fs0 (a) = limx!a
a exist¼ x a şi c¼
a aceasta
f (u) f (a)
este u a ;
deci fs0 (a)
este …nit¼ a. Un raţionament analog ne arat¼ a existenţa
derivatelor la dreapta în orice punct interior a şi faptul c¼ a f 0s (a) f 0d (a) oricare
ar … x şi y puncte interioare lui I, cu x y: Ultima a…rmaţie din enunţ se
bazeaz¼ a de asemenea pe inegalit¼ aţile (S).
Existenţa derivatelor laterale în punctele interioare atrage continuitatea în
punctele interioare. La capete, sunt posibile discontinuit¼ aţi, dar numai de prima
speţ¼
a. Vezi exerciţiul 2 de mai jos.
Mulţimea E; a punctelor de nederivabilitate ale oric¼arei funcţii convexe f;
este cel mult num¼arabil¼a. Acest lucru se veri…c¼ a imediat, observând c¼ a …ec¼arui
punct de nederivabilitate x, interior intervalului de de…niţie, îi corespunde un
interval deschis şi nevid, Ix = (f 0s (x); f 0d (x)) : Discuţia de mai sus ne arat¼ a c¼
a
Ix \ Iy = ;; dac¼ a x 6= y: În acest mod, alegând câte un punct raţional rx în
…ecare din intervalele Ix ; obţinem o aplicaţie injectiv¼ a x ! rx ; de la mulţimea
E în mulţimea Q: Prin urmare, E este cel mult num¼ arabil¼ a.

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a urm¼
atoarele funcţii sunt strict convexe:
log x şi x log x pe (0; 1);
p
x pe [0; 1) dac¼
a p > 1; xp pe [0; 1) dac¼
a p 2 (0; 1);
1=p
(1 + xp ) pe [0; 1) dac¼
a p > 1:

2. Fie f : I ! R o funcţie convex¼ a. Demonstraţi c¼a ea este …e monoton¼ a,


…e exist¼a un punct c 2 I cu proprietatea c¼
a funcţia f este descresc¼
atoare
pe intervalul I \ ( 1; c] şi cresc¼
atoare pe I \ [c; 1): Deduceţi de aici

a modi…când eventual valorile la capetele intervalului de de…niţie, orice
funcţie convex¼
a poate … f¼
acut¼
a continu¼
a.
7.9. EXTREMELE FUNCŢIILOR CONVEXE 151

3. Fie I un interval deschis. Demonstraţi c¼


a o funcţie f : I ! R este con-
vex¼
a dac¼a şi numai dac¼
a pentru orice punct a 2 I exist¼a un num¼ar cu
proprietatea c¼ a
f (x) f (a) + (x a) pentru orice x 2 I:

Cu alte cuvinte, funcţiile convexe f : I ! R sunt exact funcţiile care admit


o dreapt¼a de sprijin în …ecare punct.
[Indicaţie: Pentru partea de su…cienţ¼
a reluaţi argumentul din Teorema
7.8.3. Pentru partea de necesitate, observaţi c¼
a inegalitatea are loc pentru
…ecare 2 [f 0s (a); f 0d (a)]: ]
Not¼a. În condiţiile exerciţiului 3, ataş¼
am funcţiei convexe f subgradientul
ei, @f = f'; ' : I ! R; '(x) 2 [f 0s (x); f 0d (x)]; 8x 2 Ig:
4. (Inegalitatea Hardy-Littlewood-Polýa, generalizat¼ a de L. Fuchs). Fie func-
ţia convex¼
a f : [a; b] ! R: Fie x1 ; :::; xn ; y1 ; :::; yn 2 [a; b] şi …e p1 ; :::; pn 2
2 R astfel încât:
i) x1 > ::: > xn ; y1 > ::: > yn ;
Pr P
r
ii) pk xk pk yk pentru orice r = 1; :::; n 1;
k=1 k=1
P
n P
n
iii) pk xk = pk y k :
k=1 k=1
Demonstraţi c¼
a
n
X n
X
pk f (xk ) pk f (yk ):
k=1 k=1

5. (Inegalitatea lui Tiberiu Popoviciu). Demonstraţi c¼ a pentru orice funcţie


convex¼ a f : I ! R şi pentru orice trei puncte x; y; z 2 I are loc inegali-
tatea:
f (x) + f (y) + f (z) x+y+z
+f
3 3
2 x+y y+z z+x
f +f +f :
3 2 2 2
6. Fie o funcţie convex¼
a şi derivabil¼
a f : [0; 1) ! R; cu proprietatea c¼
a
limx!1 f (x)
x = `: Demonstraţi c¼
a lim x!1 f 0
(x) = `:

7.9 Extremele funcţiilor convexe


Teorema lui Fermat ne d¼ a o condiţie necesar¼
a de extremum. În acord cu a…r-
maţia i) din Teorema 7.8.3, punctele în care se anuleaz¼ a derivata unei funcţii
convexe sunt puncte de minim global. Aceast¼ a observaţie se poate converti în-
tr-un criteriu foarte avantajos de a determina punctele de extrem local ale unei
a C2 :
funcţii de clas¼
152 CAPITOLUL 7. CALCULUL DIFERENŢIAL PE R

7.9.1. Teorem¼ a. Fie f o funcţie de clas¼a C 2 de…nit¼a pe intervalul I şi …e


a 2 I un punct astfel încât f 0 (a) = 0 şi f 00 (a) > 0: Atunci f realizeaz¼a în a un
punct de minim local strict.
Înlocuind condiţia f 00 (a) > 0 cu f 00 (a) < 0; obţinem o condiţie su…cient¼
a de
maxim local strict.
Demonstraţie. În acord cu Formula lui Taylor (în forma de la punctul 7.5.2),
avem
f 00 (a) + !(x) 2
f (x) = f (a) + f 0 (a)(x a) + (x a)
2
f 00 (a) + !(x) 2
= f (a) + (x a)
2
unde limx!a !(x) = !(a) = 0: Faptul c¼ a limita precedent¼ a este 0, conduce
a j! (x)j < f 00 (a) =2 pentru orice
la existenţa unui r > 0 cu proprietatea c¼
x 2 U = I \ (a r; a + r): Atunci U reprezint¼
a o vecin¼
atate a lui a pe care

f 00 (a) 2
f (x) f (a) (x a) ;
4
deci a este un punct de minim local strict.

Exerciţii

1. Înscrieţi în elipsa
x2 y2
+ =1
a2 b2
un dreptunghi de arie maxim¼
a, având laturile paralele cu axele elipsei.
2. (Principiul de minim al lui Fermat). Se d¼ a o dreapt¼a D şi dou¼
a puncte
A şi B, situate în acelaşi plan cu D şi de aceeaşi parte a lui D. S¼a se

aseasc¼
a pe D un punct M astfel încât suma AM + M B s¼ a …e minim¼a.
Care este leg¼
atura dintre aceast¼
a problem¼
a şi legea re‡exiei luminii într-o
oglind¼
a plan¼a?
3. Calculaţi valorile extreme ale funcţiei

x x2 xn x
f (x) = 1+ + + ::: + e ; x 2 (0; 1):
1! 2! n!
p
4. Demonstraţi c¼
a sin x sin y sin z 3 3=8 pentru orice x; y; z 2 [0; ] cu
x+y+z = :
Capitolul 8

Calculul integral pe R

Înc¼a din antichitate, oamenii au fost interesaţi s¼ a calculeze lungimile curbelor,


aria suprafeţelor şi volumele corpurilor solide. Treptat, a ap¼ arut Calculul in-
tegral şi a fost evidenţiat¼
a leg¼
atura sa cu Calculul diferenţial. În Matematica
zilelor noastre, calculul integral tradiţional apare ca parte a Teoriei geometrice a
m¼asurii. Noţiunea de m¼ asur¼a în plan este construit¼a pe binecunoscuta formul¼ a
a ariei dreptunghiurilor, extins¼ a apoi la cazul altor domenii, ce se pot aproxima
convenabil prin reuniuni de dreptunghiuri ce au în comun cel mult porţiuni din
laturile lor.

Figura 8.1: Calculul ariei triunghiului

În acest capitol vom prezenta teoria integralei Riemann. Deşi este limitat¼ a de
unele cerinţe severe (se aplic¼ a numai funcţiilor de…nite pe intervale compacte,
care sunt m¼ arginite şi ”aproape” continue), ea are totuşi avantajul de a … în
acelaşi timp simpl¼ a şi su…cient de cuprinz¼ atoare pentru a permite evidenţierea
multor fapte interesante. În capitolul 9 vom prezenta teoria integrabilit¼ aţii
Riemann generalizate, care reprezint¼ a punctul de vedere contemporan asupra
integrabilit¼
aţii funcţiilor de o variabil¼
a real¼
a.

153
154 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

8.1 Integrala funcţiilor riglate


Prin diviziune a unui interval compact (şi nedegenerat) [a; b] vom înţelege orice
mulţime …nit¼
a D = fx0 ; :::; xn g cu proprietatea c¼
a
a = x0 < ::: < xn = b:
Intervalele [xk ; xk+1 ] vor purta numele de intervale parţiale asociate divi-
ziunii D: Oricare dou¼ a intervale parţiale sunt sau disjuncte, sau au un cap¼ at în
comun. Este util adeseori s¼ a identi…c¼ am diviziunile cu descompunerile de acest
tip.
8.1.1. De…niţie. Spunem c¼ a o funcţie f : [a; b] ! R este o funcţie etajat¼a
dac¼a exist¼
a o diviziune D a lui [a; b] astfel încât restricţia ei la interiorul …ec¼
arui
interval parţial este o constant¼ a ck: :

Figura 8.2: Funcţie etajat¼


a

Integrala Riemann a unei asemenea funcţii f se de…neşte prin formula


n
X1
ID (f ) = ck (xk+1 xk ):
k=0

În realitate, integrala lui f nu depinde de diviziunea speci…c¼ a în raport cu


care privim funcţia f ca funcţie etajat¼a. Dac¼a f este funcţie etajat¼ a în raport cu
diviziunile D1 şi D2 ; atunci ID1 (f ) = ID2 (f ) = ID1 [D2 (f ); înţelegând D1 [ D2
ca divizunea determinat¼ a de reuniunea punctelor celor dou¼ a diviziuni. Pentru
a ar¼ata, de exemplu, c¼ a
ID1 (f ) = ID1 [D2 (f );
proced¼am din aproape în aproape, parcurgând un şir cresc¼ ator de diviziuni de
la D1 şi D1 [ D2 ; …ecare ad¼
augând la precedenta exact un punct. Dar atunci,
a x0 se adaug¼
dac¼ a între xk şi xk+1 ; egalitatea de demonstrat rezult¼
a din faptul

a
ck (xk+1 xk ) = ck (xk+1 x 0 ) + ck (x 0 xk ):
Prin urmare, este justi…cat s¼ a not¼ am integrala lui f prin I(f ) în loc de
ID (f ): Pentru a marca şi intervalul de integrare, vom nota de asemenea integrala
funcţiei f pe intervalul [a; b] prin Iab (f ) sau
Z b Z b
f (x) dx sau f dx:
a a
8.1. INTEGRALA FUNCŢIILOR RIGLATE 155

Prin de…niţie, în cazul intervalelor ce se reduc la un punct, integrala oric¼


arei
funcţii este nul¼
a,
Iaa (f ) = 0:
Mulţimea Et([a; b]; R); a funcţiilor etajate f : [a; b] ! R; constituie o latice
vectorial¼
a de funcţii (în sensul de…niţiei de la punctul 1.1.9).
Aplicaţia Iab : Et([a; b]; R) ! R; care asociaz¼ a …ec¼
arui f num¼ arul Iab ( f );
poart¼a numele de funcţionala de integrare. Termenul de funcţional¼a semni…c¼ a
orice aplicaţie de…nit¼
a pe un spaţiu de funcţii şi luând valori în corpul de scalari.
Principalele propriet¼ aţi ale funcţionalei de integrare sunt:
INT1) (Liniaritate). Avem
Iab ( f + g) = Iab (f ) + Iab (g)
pentru orice ; 2 R şi orice f; g 2 Et ([a; b] ; R) ;
INT2) (Pozitivitate) Dac¼a f 0; atunci Iab (f ) 0;
INT3) (Aditivitate) Pentru orice f 2 Et ([a; b] ; R) şi orice c 2 [a; b] avem
Iab (f ) = Iac (f ) + Icb (f ) ;
INT4) (Calibrare) Iab (1) = b a:
8.1.2. Observaţii. i) Din propriet¼
aţile INT1) şi INT2) rezult¼
a imediat pro-
prietatea de monotonie,
f g a Iab (f )
implic¼ Iab (g):
Din propriet¼
aţile INT1) şi INT4), împreun¼
a cu proprietatea de monotonie rezul-

a c¼
a dac¼
a m f M pe [a; b]; atunci
m(b a) Iab (f ) M (b a):
Acest fapt conduce la aşa-numita proprietate de m¼arginire:
Iab (f ) Iab (jf j)
(b a) supf jf (x)j ; x 2 [a; b]g:
ii) Putem extinde (prin inducţie) formula de aditivitate pentru orice num¼ ar
…nit de puncte intermediare.
iii) S¼
a observ¼
am c¼a de…niţia de mai sus a integralei unei funcţii etajate
nu depinde decât de valorile pe care le ia funcţia pe interiorul intervalului de
de…niţie. Combinând acest fapt cu observaţia de la punctul precedent, deducem

a oricare ar … dou¼
a funcţii etajate f; g 2 Et([a; b] ; R); care difer¼
a într-un num¼
ar
…nit de puncte, integralele lor coincid,
Iab (f ) = Iab (g) :
Într-adev¼
ar, dac¼
a f şi g difer¼
a în punctele t0 < t1 < ::: < tn din [a; b]; atunci
Iab (f ) = Iat0 (f ) + Itt01 (f ) + ::: + Itbn (f )
= Iat0 (g) + Itt01 (g) + ::: + Itbn (g) = Iab (g) :
156 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

Proprietatea de m¼arginire ne permite s¼ a prelungim funcţionalele Iab la spaţii


considerabil mai bogate, care includ spaţiile de funcţii continue C([a; b]; R):
8.1.3. De…niţie. Spunem c¼ a o funcţie f : [a; b] ! R este riglat¼a dac¼
a ea este
limita uniform¼
a a unui şir de funcţii etajate.
În acord cu Teorema 6.5.3, mulţimea punctelor de discontinuitate ale unei
funcţii riglate este cel mult num¼
arabil¼ a.
Mulţimea funcţiilor riglate f : [a; b] ! R constituie un spaţiu vectorial real
(notat R([a; b]; R)) în raport cu operaţiile algebrice uzuale. Este evident c¼
a

Et([a; b]; R) R([a; b]; R):

8.1.4. Teorem¼ a (N. Bourbaki). O funcţie f este riglat¼a dac¼a şi numai dac¼a
are numai discontinuit¼aţi de prima speţ¼a.
Prin urmare, R([a; b]; R) conţine toate funcţiile monotone şi toate funcţiile
continue de…nite pe [a; b]:
Demonstraţie. Necesitatea. Fie f : [a; b] ! R o funcţie riglat¼ a şi …e z 2 [a; b]
arbitrar …xat. Vom ar¼ ata c¼a în punctul z exist¼a limitele laterale (care au sens)
şi c¼
a sunt …nite. Consider¼
am în continuare cazul când z este un punct interior.
Cazul capetelor se discut¼a asem¼ an¼
ator.
Fie " > 0: Conform ipotezei exist¼a un şir (fn )n de funcţii etajate, uniform
convergent la f . Prin urmare, exist¼a un rang N astfel încât

jf (x) fn (x)j < "=3

pentru orice x 2 [a; b] şi orice n N:


Deoarece exist¼ a fN (z+); înseamn¼ a c¼
a exist¼
a z" > z în [a; b] astfel încât
pentru orice x; y 2 (z; z" ] s¼
a avem

jfN (x) fN (y)j < "=3:

Prin urmare,

jf (x) f (y)j jf (x) fN (x)j + jfN (x) fN (y)j + jfN (y) f (y)j
< "=3 + "=3 + "=3 = "

pentru orice x; y 2 (z; z" ]. În virtutea Criteriului lui Cauchy de existenţ¼ a a


limitelor, rezult¼a c¼a exist¼
a f (z+) în R: Analog se arat¼ a c¼a exist¼
a şi limita f (z )
în R: Prin urmare, funcţia f are numai discontinuit¼ aţi de prima speţ¼ a.
Su…cienţa. Presupunem c¼ a exist¼
a limitele laterale (…nite) în …ecare punct.
Atunci pentru …ecare n 2 N? şi …ecare x 2 [a; b] exist¼ a un num¼ ar rx > 0 astfel
încât oscilaţia lui f pe …ecare din intervalele (x rx ; x)\[a; b] şi S
(x; x+rx )\[a; b]

a …e < 1=n: Fie Vx = (x rx ; x + rx ); deoarece [a; b] x Vx ; conform
Teoremei Borel-Lebesgue exist¼ a un num¼ ar …nit de intervale Vx1 ; :::; Vxp care
acoper¼a intervalul [a; b]: Aşezând punctele

a; b; xk ; supfxk rk ; ag; inffxk + rk ; bg pentru k 2 f1; :::; pg


8.1. INTEGRALA FUNCŢIILOR RIGLATE 157

în ordine cresc¼ atoare, obţinem o diviziune a = a0 < ::: < am = b astfel încât
oscilaţia lui f pe …ecare din intervalele (ak ; ak+1 ) s¼ a …e < 1=n: S¼a alegem în
…ecare din intervalele (ak ; ak+1 ) câte un punct zk şi s¼
a consider¼
am funcţia etajat¼
a

f (x); dac¼ a x 2 fa0 ; :::; am g


fn (x) =
f (zk ); dac¼
a x 2 [k (ak ; ak+1 ):

Atunci
jf (x) fn (x)j 1=n pe [a; b]
şi deci fn ! f; uniform pe [a; b]:
Extensia funcţionalei de integrare Iab de la Et([a; b]; R) la R([a; b]; R) se face
prin metoda de prelungire prin densitate. Ea se bazeaz¼ a pe faptul c¼ a …ecare
funcţie f 2 R([a; b]; R) se poate aproxima prin şiruri uniform convergente de
funcţii din Et([a; b]; R): Presupunând c¼
a (fn )n este un astfel de şir, atunci pentru
orice " > 0 exist¼ a un rang N cu proprietatea c¼ a oricare ar … m; n N avem

jfm fn j < "=(b a) pe [a; b]:

Conform propriet¼aţii de m¼
arginire a funcţionalei de integrare, de aici rezult¼
a

a pentru orice m; n N avem

jIab (fm ) Iab (fn )j < ";

deci şirul Iab (fn ) n


este Cauchy în R: Datorit¼
a completitudinii lui R; exist¼
a
limita
= lim Iab (fn ) :
n!1

Valoarea acestei limite nu depinde de şirul aproximant particular ales (fn )n ;


cu propriet¼aţile speci…cate mai sus. Acest fapt se veri…c¼ a prin metoda inter-
cal¼
arii. Dac¼
a (gn )n este un alt şir de acest tip, atunci la fel este

f0 ; g0 ; f1 ; g1 ; :::

şi, potrivit discuţiei de mai sus, ar trebui ca şirul integralelor,

Iab (f0 ); Iab (g0 ); Iab (f1 ); Iab (g1 ); :::


a …e convergent. Acest fapt asigur¼
a egalitatea

lim Iab (fn ) = lim Iab (gn ):


n!1 n!1

Vom numi num¼ arul ; de…nit mai sus, integrala (Riemann a) funcţiei f şi îl
vom desemna prin simboluri de tipul
Z b Z b
f dx; sau f (x) dx; sau Iab (f ):
a a

Un moment de re‡exie ne arat¼


a c¼
a are loc urm¼
atorul rezultat:
158 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

8.1.5. Propriet¼ aţile integralei funcţiilor riglate. Integrala Riemann a


funcţiilor riglate este o procedur¼a prin care …ec¼arei perechi de numere reale
fa; bg; cu a b; i se asociaz¼a o funcţional¼a de integrare
Iab : R ([a; b] ; R) ! R
cu urm¼atoarele propriet¼aţi :
INT1) (Liniaritate). Avem
Iab ( f + g) = Iab (f ) + Iab (g)
pentru orice ; 2 R şi orice f; g 2 R ([a; b] ; R) ;
INT2) (Pozitivitate) Dac¼a f 0; atunci Iab (f ) 0;
INT3) (Aditivitate) Pentru orice f 2 R ([a; b] ; R) şi orice c 2 [a; b] avem
Iab (f ) = Iac (f ) + Icb (f ) ;
INT4) (Calibrare) Iab (1) = b a:
Spre a conferi mai mult¼ a ‡exibilitate formulei de aditivitate, se adopt¼
a con-
venţia
Z a Z b
f dx = f dx
b a

pentru f 2 R([a; b]; R). În acest mod, procesul de integrare a diferitelor funcţii
apare ca având loc pe intervale compacte orientate şi la schimbarea orient¼ arii
(adic¼
a a ordinii de parcurs) se schimb¼ a semnul din faţa valorii integralei. Ca
atare,
Z a Z b Z a
f dx = f dx + f dx = 0:
a a b
Integrala Riemann a funcţiilor riglate se bucur¼ a de proprietatea de unicitate:
8.1.6. Teorem¼ a. Integrala Riemann a funcţiilor riglate este singura procedur¼a
prin care …ec¼arei perechi de numere reale fa; bg; cu a b; i se asociaz¼a o
aplicaţie Iab : R ([a; b] ; R) ! R cu propriet¼aţile INT1)-INT4) de mai sus.
Vom începe prin a observa c¼
a din propriet¼
aţile INT1) - INT4) rezult¼
a imediat
urm¼
atoarele propriet¼
aţi:
(Monotonie) Dac¼a f g; atunci Iab (f ) Iab (g);
(M¼arginire) Pentru orice f 2 R ([a; b] ; R) au loc inegalit¼aţile
Iab (f ) Iab (jf j)
(b a) supf jf (x)j ; x 2 [a; b]g;
notaţi c¼ a modulul oric¼arei funcţii riglate este tot o funcţie riglat¼
a.
(Stabilitate la modi…c¼ arile pe mulţimi …nite de puncte). Dac¼ a f 2 R ([a; b] ; R)
şi g : [a; b] ! R este o funcţie care coincide cu f exceptând o mulţime …nit¼ a de
puncte, atunci g aparţine de asemenea spaţiului R ([a; b] ; R) şi
Iab (g) = Iab (f ) :
8.1. INTEGRALA FUNCŢIILOR RIGLATE 159

Ultima proprietate utilizeaz¼


a explicit proprietatea de aditivitate (INT3), pre-
cum şi proprietatea de m¼arginire. Spre exemplu, presupunând c¼ a f şi g difer¼a
doar în punctul a, atunci din Teorema 8.1.4 a lui Bourbaki rezult¼ a c¼
a şi funcţia
g este riglat¼
a. Apoi, pentru " 2 (0; b a) arbitrar …xat, avem
jIab (f ) Iab (g)j = jIaa+" (f ) Iaa+" (g) + Ia+"
b b
(f ) Ia+" (g)j
a+" a+" a+"
= jIa (f ) Ia (g)j = jIa (f g)j
" supfjf (x) g(x)j ; x 2 [a; b]g ! 0
când " ! 0: În cazul când cele dou¼ a funcţii difer¼a în mai mult de dou¼ a puncte,
folosim proprietatea de aditivitate.
Discuţia de mai sus ne permite s¼ a deducem imediat c¼ a pentru orice procedur¼a
de integrare f ! Iab (f ) cu propriet¼aţile INT1)-INT4), calculul integralei coincide
cu cel de tip Riemann în cazul funcţiilor etajate. Coincidenţa în cazul general
al funcţiilor riglate rezult¼
a din urm¼ atoarea teorem¼ a:
8.1.7. Teorem¼ a (de trecere la limit¼a sub semnul integral ): Dac¼a (fn )n este
un şir de funcţii din spaţiul R ([a; b] ; R) ; care converge uniform la o funcţie f;
atunci f 2 R ([a; b] ; R) şi
Iab (f ) = lim Iab (fn ) :
n!1

Demonstraţie. Faptul c¼ a şirurile uniform convergente de funcţii riglate au


ca limite tot funcţii riglate se demonstreaz¼ a similar propriet¼
aţii de conservare a
continuit¼
aţii (de c¼
atre convergenţa uniform¼ a). Vezi Teorema 6.5.3 de mai sus.
Pentru partea a doua a enunţului se observ¼ a c¼
a
Iab (f ) Iab (fn ) = Iab (f fn ) (b a) sup jf (x) fn (x)j ! 0:
x2[a;b]

În cazul funcţiilor riglate pozitive, integralele lor sunt interpretate drept arii;
mai precis
Z b
f (x) dx
a
semni…c¼ a aria mulţimii f(x; y); 0 y f (x); x 2 [a; b]g; subgra…cul lui f .
Not¼ a (Integrarea funcţiilor cu valori complexe). Toat¼ a teoria expus¼a mai sus
se poate adapta cuvânt cu cuvânt în cazul funcţiilor de tipul f : [a; b] ! C
(schimbând modulul din R cu modulul din C): Sintagma ”limite laterale …-
nite”, care exprim¼ a existenţa limitelor laterale în spaţiul R; trebuie înlocuit¼
a cu
cerinţa s¼
a existe limitele laterale în spaţiul C: Vom nota cu Et ([a; b]) şi respec-
tiv R ([a; b]) ; spaţiile vectoriale complexe constituite din funcţiile f : [a; b] ! C
care sunt etajate, respectiv riglate. Deoarece convergenţa în C este echivalent¼ a
cu convergenţa p¼ arţilor real¼
a şi imaginar¼
a, rezult¼a c¼
a o funcţie f : [a; b] ! C
este riglat¼a dac¼ a şi numai dac¼ a Re f şi Im f sunt riglate şi în acest caz are loc
formula Z Z Z
b b b
f (x) dx = Re f (x) dx + i Im f (x) dx:
a a a
160 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

Exerciţii
1. (Metoda dreptunghiurilor de aproximare). i) Reluaţi partea de su…cienţ¼ a
din demonstraţia Teoremei 8.1.4, pentru a remarca algoritmul de aproxi-
mare al funcţiilor continue f : [a; b] ! R prin şiruri convergente uniform
de funcţii etajate.
ii) Deduceţi din rezultatul de la punctul precedent c¼ a
Z b n 1
b a X b a
f (x) dx = lim f (a + k )
a n!1 n n
k=0
n
b a X b a
= lim f (a + k ):
n!1 n n
k=1

În practic¼
a, este util¼
a medierea celor dou¼
a formule (procedur¼
a cunoscut¼
a
sub numele de metoda trapezelor ).
2. Fie f : [a; b] ! R o funcţie lipschitzian¼
a. De…nim norma Lipschitz a sa ca
…ind cea mai mic¼ a constant¼ a L > 0 cu proprietatea c¼
a
jf (x) f (y)j Ljx yj pentru orice x; y 2 [a; b]:

Norma Lipschitz a lui f se noteaz¼


a jjf jjLip :
i) Demonstraţi c¼ a orice funcţie derivabil¼
a f : [a; b] ! R; cu derivata
m¼arginit¼
a, este lipschitzian¼
a şi
jjf jjLip = supf jf 0 (x)j; x 2 [a; b]g :

ii) Demonstraţi c¼
a oricare ar … funcţia lipschitzian¼
a f : [a; b] ! R şi oricare
ar … n 2 N? are loc urm¼ atoarea formul¼ a de calcul a erorii în metoda
dreptunghiurilor:
Z b n 1
b a X b a (b a)2
f (x) dx f (a + k ) jjf jjLip :
a n n n
k=0

3. Se cunoaşte c¼
a
1 1 1
lim + + ::: + = ln 2;
n!1 n+1 n+2 2n
vezi exerciţiul 2 de la sfârşitul secţiunii 2.5.
i) Demonstraţi c¼
a acest fapt este echivalent cu
Z 1
dx
= ln 2:
0 1+x

ii) Deduceţi din limita iniţial¼


a c¼
a

lim sin + sin + ::: + sin = ln 2


n!1 n+1 n+2 2n
şi indicaţi o integral¼
a al c¼
arei calcul conduce la aceast¼
a limit¼
a.
8.2. FORMULA LEIBNIZ-NEWTON 161

8.2 Formula Leibniz-Newton


Calculul integral al funcţiilor riglate este intim legat de calculul diferenţial.
Observaţia de baz¼
a este urm¼ atoarea:
8.2.1. Lem¼ a. Fie I un interval nedegenerat şi …e f : I ! R o funcţie
care admite limite laterale …nite în …ecare punct. Pentru c 2 I arbitrar …xat,
consider¼am funcţia Z x
F (x) = f (t) dt; x 2 I:
c

Funcţia F are derivate laterale …nite în …ecare punct şi acestea sunt egale
cu limitele laterale corespunz¼atoare ale funcţiei f:
Prin urmare, funcţia F este derivabil¼ a în orice punct a de continuitate al
funcţiei f şi
F 0 (a) = f (a):
Demonstraţie. Consider¼
am, spre exemplu, cazul punctelor de continuitate.
Avem Z x
F (x) F (a) 1
f (a) = (f (t) f (a)) dt:
x a x a a
Pentru orice " > 0 arbitrar …xat, exist¼
a > 0 astfel încât dac¼ a jx aj < ;
atunci jf (x) f (a)j < ": Prin urmare, pentru x 2 I; cu jx aj < ; avem
Z x
F (x) F (a) 1
f (a) = (f (x) f (a)) dx
x a jx aj a
1
jx aj sup jf (t) f (a)j
jx aj t2[a;x]
":

Lema precedent¼ a ne conduce la conceptul de primitiv¼ a. Îl vom de…ni într-o


form¼
a generalizat¼
a, motivat¼a de utilizarea propriet¼
aţii de aditivitate a integralei.
8.2.2. De…niţie. Spunem c¼ a o funcţie F : I ! R este o primitiv¼a a unei
funcţii f : I ! R dac¼
a F este continu¼
a pe intervalul I; derivabil¼
a, cu excepţia
unei submulţimi …nite A a lui I şi

F 0 (x) = f (x) pentru orice x 2 I n A:

Este important s¼ a not¼ am c¼ a De…niţia 8.2.2 este diferit¼a de aceea din ma-
nualele de liceu, care cer derivabilitatea ca egalitatea F 0 (x) = f (x) s¼ a aib¼a loc
în toate punctele lui I:
Principala clas¼a de funcţii care admit primitiv¼ a şi care apare în aplicaţii este
aceea a funcţiilor continue pe porţiuni. Acestea sunt funcţii f : [a; b] ! R;
continue cu excepţia unui num¼ ar …nit de puncte z1 ; :::; zn , în care admit îns¼ a
limite laterale …nite. De notat c¼ a restricţia unei astfel de funcţii la oricare din
subintervalele [a; z1 ]; [z1 ; z2 ]; ::: difer¼
a de o funcţie continu¼ a pe acel subinterval
doar prin valorile la capete.
162 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

Primitivele funcţiilor f : [a; b] ! R continue pe porţiuni sunt funcţii de clas¼a


C 1 pe porţiuni, adic¼
a continue pe întreg intervalul [a; b] şi derivabile cu excepţia
unui num¼ ar …nit de puncte din [a; b]; în care admit derivate laterale …nite.
Conform Corolarului 7.3.3, punctul ii); orice dou¼ a primitive ale unei aceleiaşi
funcţii difer¼
a printr-o constant¼ a. R
Familia primitivelor unei funcţii f se mai noteaz¼ a f (x)dx: Au loc bine-
cunoscutele formule din matematica de liceu

Z
x +1
x dx = +C dac¼
a 6= 1
1+
Z
1
dx = ln x + C
x
Z
1
= arctg x + C
1 + x2
Z
ex dx = ex + C
Z
sin x dx = cos x + C
Z
cos x dx = sin x + C

unde C semni…c¼
a familia funcţiilor constante.
Abordarea noastr¼
a este îns¼a mai general¼a şi include şi formule de tipul
Z
sgn x dx = jxj + C:

8.2.3. Teorema fundamental¼ a a calculului integral (numit¼ a şi Formula


Leibniz-Newton). Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a pe porţiuni şi …e F o
primitiv¼a a sa. Atunci
Z b
f (x) dx = F (b) F (a) = F (x) jba :
a

Ultima egalitate reprezint¼


a o notaţie.
Demonstraţie. Deoarece orice dou¼a primitive ale lui f difer¼
a printr-o constant¼
a,
avem Z x Z a
f (x) dx F (x) = f (x) dx F (a) = F (a)
a a
adic¼
a, Z x
f (x) dx = F (x) F (a)
a

pentru orice x 2 [a; b]; în particular, pentru x = b:


Teorema 8.2.3 este punctul de plecare pentru numeroase rezultate impor-
tante. Câteva dintre acestea sunt menţionate în continuare.
8.2. FORMULA LEIBNIZ-NEWTON 163

8.2.4. Formula de integrare prin p¼arţi. Fie f; g : [a; b] ! R dou¼a funcţii


de clas¼a C 1 pe porţiuni. Atunci
Z b Z b
f 0 (x)g(x) dx = f (x)g(x)jba f (x)g 0 (x) dx:
a a

Demonstraţie. Consider¼
am pentru început cazul când funcţiile f şi g sunt
a C 1 : Atunci
de clas¼
0
(f g) = f 0 g + f g 0
şi se integreaz¼
a cei doi membri.
În cazul general, intervalul [a; b] admite o diviziune a = x0 < ::: < xn = b
cu proprietatea c¼ a derivatele celor dou¼a funcţii sunt funcţii continue, modi…cate
eventual la capete. Aplicând rezultatul de la cazul precedent pe …ecare din
subintervalele [xk ; xk+1 ]; prin adunare termen cu termen obţinem
X Z zk+1 X x
X Z xk+1
f 0 (x)g(x) dx = (f (x)g(x))jxk+1
k
f (x)g 0 (x) dx
k zk k k xk

ceea ce conduce la formula de demonstrat (dup¼ a aplicarea propriet¼


aţii de adi-
tivitate a integralei şi reducerea termenilor cu semne opuse).
8.2.5. Formula de schimbare de variabil¼ a. Fie f : [a; b] ! R o funcţie
continu¼a pe porţiuni şi …e ' : [ ; ] ! R o funcţie de clas¼a C 1 pe porţiuni astfel
încât ' ([ ; ]) [a; b]: Atunci
Z '( ) Z
f (x) dx = f ('(t)) '0 (t) dt:
'( )

Demonstraţie. Ca şi în cazul teoremei precedente, putem s¼ a ne restrângem la


cazul când funcţia f este continu¼ a C 1 : Atunci, notând
a şi funcţia ' este de clas¼
cu F o primitiv¼
a a lui f , are loc relaţia
0
(F ') = (F 0 ') '0 = (f ') '0

şi, potrivit Formulei Leibniz-Newton, de aici rezult¼


a c¼
a
Z Z '( )
f ('(t)) '0 (t) dt = F ('( )) F ('( )) = f (x) dx:
'( )

Uneori, în aplicaţii este util¼


a citirea formulei de schimbare de variabil¼
a de la
dreapta la stânga:
8.2.6. Corolar. Fie ' : [ ; ] ! [a; b] un difeomor…sm de clas¼a C 1 . Atunci,
pentru orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R; avem
Z Z '( )
1 0
f ('(t)) dt = f (x) (' ) (x) dx:
'( )
164 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

Prezent¼am în continuare o aplicaţie a Formulei Leibniz-Newton la permuta-


rea derivatelor cu limitele. Demonstraţia ilustreaz¼ a rolul simpli…cator pe care
calculul integral îl are în stabilirea unor rezultate din calculul diferenţial.
8.2.7. Teorem¼ a. Fie (fn )n un şir de funcţii din spaţiul C 1 ([a; b] ; R) astfel
încât şirul (fn (a))n ; al valorilor lor în punctul a; s¼a …e convergent. Presupunem
în plus c¼a exist¼a o funcţie continu¼a g : [a; b] ! R astfel încât fn0 ! g; uniform
pe [a; b]. Atunci şirul (fn )n este uniform convergent la o funcţie f : [a; b] ! R
de clas¼a C 1 şi
f 0 = g:
Demonstraţie. Se pleac¼
a de la formula
Z x
fn (x) = fn (a) + fn0 (t) dt;
a

observând c¼a se poate trece la limit¼


a sub semnul integral. Rezult¼
a c¼
a şirul (fn )n
este convergent punctual la o funcţie f şi
Z x
f (x) = f (a) + g(t) dt pentru orice x:
a

Existenţa acestei formule conduce la faptul c¼ a C 1 şi


a funcţia f este de clas¼
f 0 = g: Convergenţa fn ! f este uniform¼ a deoarece

jfn (x) f (x)j jfn (a) f (a)j + (b a) sup j fn0 (x) g(x)j
x2[a;b]

şi fn0 ! g; uniform pe [a; b]:


Integrala Riemann are o serie de aplicaţii spectaculoase. Astfel, în 1995,
David Bailey, Peter Borwein şi Simon Plou¤e au descoperit urm¼
atoarea formul¼a
pentru :
1
X 1 4 2 1 1
= (BBP)
16k 8k + 1 8k + 4 8k + 5 8k + 6
k=0

Ea permite s¼a gener¼


am zecimalele lui în sistemul sexagesimal de numeraţie,
f¼ar¼a a folosi precedentele zecimale! Aceast¼
a formul¼
a poate … dedus¼a pornind de
la faptul c¼ a
Z p Z p
1= 2 1= 2 1
X 1
X
xk 1 1 1
dx = xk 1+8i
dx =
0 1 x8 0 i=0
2k=2 i=0
16i (8i + k)

pentru k 2 f1; 2; :::; 7g; permutarea seriei cu integrala este motivat¼


a de Teorema
8.1.7. Rezult¼
a deci c¼ a suma seriei din formula (BBP) este egal¼ a cu
Z p
1= 2
p p
4 2 8x3 4 2x4 8x5
dx:
0 1 x8
8.2. FORMULA LEIBNIZ-NEWTON 165
p
Substituţia y = 2 x transform¼
a aceast¼
a integral¼
a în
Z 1 Z 1 Z 1
16y 16 4y 4y 8
4 3
dy = 2
dy 2
dy = :
0 y 2y + 4y 4 0 y 2 0 y 2y + 2

Comentarii foarte interesante privind originea şi utilitatea formulei (BBP)


se a‡a¼ în articolul lui V. Adamchik şi S. Wagon, A simple formula for ; Amer.
Math. Monthly, 104 (1997), 852-855.
Not¼ a. Conceptul de primitiv¼ a se extinde mot-à-mot pentru funcţiile cu va-
lori complexe. Analog, formulele fundamentale ale calculului integral, care fac
obiectul acestei secţiuni. Este util de observat c¼ a a funcţiei eiax (cu
a o primitiv¼
iax
a 2 C n f0g) este e =(ia):
Formulele lui Euler, care leag¼ a funcţiile trigonometrice de funcţia expo-
nenţial¼
a, permit o tratare simpli…cat¼ a a unora din integralele de funcţii reale,
prin asocierea la acestea a unor integrale de funcţii complexe, convenabil alese.
Spre exemplu, dac¼ a avem de calculat integrala
Z 2
I= eax cos nx dx (cu a > 0; n 2 N)
0

consider¼
am şi integrala Z 2
J= eax sin nx dx
0
şi observ¼
am c¼
a
Z 2
I + iJ = e(a+in)x dx = e2 (a+in)
1 =(a + in)
0
2 a
e 1
= (a in):
a2 + n2

Prin urmare, I = a e2 a
1 = a2 + n2 şi J = n e2 a
1 = a2 + n2 :

Exerciţii

1. Calculaţi urm¼
atoarele integrale:
Z 3 Z =4 Z 1
ln(1 + x)
sgn (x x3 ) dx; ln(1 + tg x) dx; dx;
0 0 0 1 + x2
Z 1
dx
:
1 (ex + 1)(x2 + 1)

2. Fie f : [ 1; 1] ! R o funcţie continu¼


a. Demonstraţi c¼
a
Z 2 Z
x f (cos x) dx = 2 f (cos x) dx
0 0
166 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

şi aplicaţi acest rezultat pentru a calcula integrala


Z 2
x cos x
dx:
0 5 + 2 cos2 x

3. Calculaţi derivata funcţiei


Z x2
sin t
F (x) = dt; x 2 R:
x t

4. Fie a un parametru real. Demonstraţi c¼


a funcţia discontinu¼
a

a; dac¼
ax=0
sa (x) =
sin(1=x); dac¼
a x 6= 0

are primitive dac¼


a şi numai dac¼
a a = 0:
5. (Formula lui Wallis). i) Not¼
am
Z =2
In = sinn x dx; n 2 N:
0

n 1
Demonstraţi, utilizând de dou¼
a ori integrarea prin p¼
arţi, c¼
a In = n In 2
pentru n 2, şi deduceţi de aici c¼
a
(2n 1)!! (2n)!!
I2n = şi I2n+1 =
(2n)!! 2 (2n + 1)!!
pentru orice n 2 N:
ii) Integrând dubla inegalitate sin2n+1 x sin2n x sin2n 1
x pe inter-
valul [0; =2]; deduceţi formula
2 n
Y
((2n)!!) 1
= lim 2 = 1= lim 1 ;
2 n!1 ((2n 1)!!) (2n + 1) n!1 4n2
k=1

care a fost prima reprezentare a lui ca limita unui şir de numere raţionale.
6. Scopul acestui exerciţiu este de a indica o demonstraţie a celebrei formule
a lui Stirling,
n!
lim p = 1;
n ! 1 nn e n 2 n

care se traduce într-o formul¼ a asimptotic¼a foarte e…cient¼


a pentru funcţia
factorial, p
n! ' nn e n 2 n:
i) Utilizând calculul diferenţial ar¼
ataţi c¼
a

1 1 1 1
< ln(n + 1) ln n < + :
n + 1=2 2 n n+1
8.2. FORMULA LEIBNIZ-NEWTON 167

n!
ii) Not¼
am an = p : Deduceţi din rezultatul de la punctul i) c¼
a
nn e n 2 n
an 1 1 1
0 < ln <
an+1 4 n n+1
şi apoi c¼
a
an an an+1 an+k 1
< e( n )=4
1 1
1< = ::: n+k
an+k an+1 an+2 an+k
pentru orice n; k 2 N? :
iii) Şirul (an )n este strict descresc¼
ator şi minorat de 0 şi deci exist¼
a =
= limn!1 an 0: F¼acând k ! 1 în inegalit¼ aţile de mai sus, deducem
relaţia 1 < an = e1=(4n) pentru orice n 2 N? , de unde tragem concluzia
c¼a > 0:
iv) S¼
a not¼
am relaţia
a2n (n!)2 22n
= lim = lim p :
n!1 a2n n!1 (2n)! n
Folosiţi formula lui Wallis pentru a concluziona c¼
a = 1:
7. Se cunoaşte formula de dezvoltare în serie
X1
1 3 ::: (2n 1) x2n+1
arcsin x = x + ; x 2 [ 1; 1]:
n=1
2 4 ::: (2n) 2n + 1

Înlocuind x cu sin t; se obţine de aici c¼


a
X1
1 3 :::(2n 1) sin2n+1 t h i
t = sin t + ; t2 ; :
n=1
2 4 ::: (2n) 2n + 1 2 2

Observând c¼ a este posibil¼a integrarea termen cu termen pe [0; =2]; de-


duceţi formulele lui Euler,
1
X 2 X1 2
1 1
= şi = :
n=0
(2n + 1)2 8 n=0
n2 6

8. (Inegalitatea lui Young). Fie f : [0; a] ! [0; f (a)] o funcţie continu¼


a şi
strict cresc¼
atoare astfel încât f (0) = 0: Utilizând de…niţia noţiunii de
derivat¼a, demonstraţi c¼
a funcţia
Z x Z f (x)
F (x) = f (t) dt + f 1 (t) dt xf (x)
0 0

este derivabil¼
a, cu derivata identic 0 pe [0; a]: Deduceţi de aici c¼
a
Z x Z y
0 x a şi 0 y f (a) ) xy f (t) dt + f 1 (t) dt:
0 0
168 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

Figura 8.3: Interpretarea geometric¼


a a inegalit¼
aţi lui Young în termeni de arie.

9. Demonstraţi c¼
a pentru orice polinom de grad cel mult 2 are loc formula
Z b
b a a+b
P (x) dx = f (a) + f + f (b) :
a 6 2

10. (Metoda lui Simpson de aproximare). Fie f 2 C 4 ([a; b]; R) şi …e a = x0 <
< x1 < ::: < x2n = b o diviziune a lui [a; b] în 2n subintervale de lungime
egal¼
a. Not¼am yk = f (xk ) pentru k 2 f0; :::; 2ng: Atunci are loc formula
de aproximare
Z b
b a
f (x) dx (y0 + 2y2 + ::: + 2y2n 2 + y2n + 4y1 + ::: + 4y2n 1)
a 6n

eroarea …ind în modul mai mic¼


a (sau cel mult egal¼
a) cu

(b a)
5 n o
sup jf (4) (x)j; x 2 [a; b] :
2880n4

Comparaţi cu exerciţiul precedent. Geometric, aceast¼ a formul¼a rezult¼ a


prin aproximarea lui f pe …ecare subinterval [x2k ; x2k+2 ] cu parabola
(având axa paralel¼ a cu Oy) care trece prin punctele (x2k ; y2k ); (x2k+1 ; y2k+1 );
(x2k+2 ; y2k+2 ): Vezi, de exemplu, [18], p.498, [9], vol.2, sau orice curs uni-
versitar de analiz¼a numeric¼ a.
Aplicaţi metoda lui Simpson, cu n = 2; pentru a aproxima integrala
Z 1
dx
= :
0 1 + x2 4

Not¼ a. Pentru calculul integralelor se poate utiliza programul Maple V6,


care este apt s¼a efectueze şi calcule simbolice. În cazul ultimei integrale,
el indic¼
a chiar valoarea exact¼ a, =4:
8.3. TEOREMELE DE MEDIE 169

8.3 Teoremele de medie


Valoarea medie a unei funcţii integrabile f : [a; b] ! R se de…neşte prin formula
Z b
1
M (f ) = f (x) dx:
b a a

Ea se poate interpreta geometric ca …ind în¼ alţimea dreptunghiului de baz¼


a
[a; b] care are aceeaşi arie cu a subgra…cului lui f: Într-adev¼ ar,
Z b Z b !
1
f (x) dx = (b a) f (x) dx
a b a a
= (b a) M (f ):

8.3.1. Teorem¼ a. (Prima formul¼ a de medie pentru integrale). Fie f : [a; b] ! R


o funcţie continu¼a şi …e g : [a; b] ! R o funcţie riglat¼a pozitiv¼a. Atunci exist¼a
un punct c 2 [a; b] cu proprietatea c¼a
Z b Z b
f (x)g(x) dx = f (c) g(x) dx:
a a

Demonstraţie. Fie m şi M respectiv marginea inferioar¼


a şi marginea superioar¼
a
a funcţiei f pe intervalul [a; b]: Atunci

mg fg M g:
Rb Rb
De aici rezult¼
a c¼a dac¼a a g(x) dx = 0; atunci şi a f (x)g(x) dx = 0; iar
Rb
formula din enunţ funcţioneaz¼
a pentru orice punct c din [a; b]: Dac¼
a a g(x) dx
nu se anuleaz¼
a, atunci avem
Z b Z b
m f (x)g(x) dx = g(x) dx M
a a

şi deoarece m şi M sunt valori atinse de funcţia continu¼


a f , rezult¼
a c¼
a şi valoarea
intermediar¼ a este atins¼
a.
8.3.2. Corolar. Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R care are media 0 se
anuleaz¼a în cel puţin un punct.
Spre exemplu, aplicând Corolarul 8.3.2 deducem c¼ a orice polinom trigono-
metric de forma
n
X
Tn (x) = (ak cos kx + bk sin kx)
k=1

are cel puţin un zerou în intervalul [0; 2 ]:


O form¼ a echivalent¼
a a Corolarului 8.3.2, util¼
a în studiul inegalit¼
aţilor inte-
grale, este urm¼atoarea:
170 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

8.3.3. Corolar. Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt funcţii continue, f g şi f difer¼a


de g în cel puţin un punct, atunci
Z b Z b
f (x) dx > g(x) dx:
a a

Trecem acum la studiul altor formule de medie.


8.3.4. Teorema lui Bonnet de medie (A doua formul¼ a de medie pentru
integrale). Fie f; g 2 R([a; b]; R) astfel încât g este cresc¼atoare. Atunci exist¼a
un punct c 2 [a; b] cu proprietatea c¼a
Z b Z c Z b
f (x)g(x) dx = g(a) f (x) dx + g(b) f (x) dx:
a a c

Demonstraţia rezult¼ a din lema urm¼ atoare, aplicat¼a funcţiei g(x) g(a) :
8.3.5. Lem¼ a. Fie f; g 2 R([a; b]; R) astfel încât g este cresc¼atoare şi g(a) 0:
Atunci exist¼a un punct c 2 [a; b] cu proprietatea c¼a
Z b Z b
f (x)g(x) dx = g(b) f (x) dx:
a c

Demonstraţie. Fie D diviziunea echidistant¼


a de puncte xk = a + k (b a) =n;
cu k 2 f0; :::; ng: Atunci
Z b n
X1 Z xk+1
I= f (x)g(x) dx = g(xk ) f (x) dx + O(1=n):
a k=0 xk
Rx
Funcţia F (x) = a f (t) dt este continu¼
a şi dac¼
a not¼
am cu m şi M respectiv
marginea inferioar¼
a şi marginea superioar¼
a a sa, atunci
n
X1 Z xk+1 n
X1
= g(xk ) f (x) dx = g(xk ) (F (xk+1 ) F (xk ))
k=0 xk k=0
Xn
= F (xk ) (g(xk+1 ) g(xk )) + F (b) g(xn 1)
k=1

este cuprins între m g(a) şi M g(a). Prin urmare,

m g(a) I M g(a)

şi deoarece funcţia F este continu¼a, rezult¼


a c¼
a exist¼
a un punct c astfel încât
I = g(a) F (c):
O aplicaţie frumoas¼
a a celei de a doua formule de medie pentru integrale a
indicat-o E. Stark (vezi Amer. Math. Month., 85 (1978), 481-483). Anume,
se observ¼a formula
2n+1
X
1 sin nx
Dn (x) = eikx =
2 2 sin x2
k= 2n 1
8.3. TEOREMELE DE MEDIE 171

R
a pentru eix 6= 1: Calculând direct integrala 0 xDn (x) dx şi evaluând-o
valabil¼
cu a doua formul¼a de medie aplicat¼ a pentru funcţia
(
0; dac¼ax=0
g(x) = x=2
sin(x=2) ; dac¼a x 2 (0; ]

obţinem formulele lui Euler,


1
X 1
X
1=(2k 1)2 = 2
=8 şi 1=k 2 = 2
=6:
k=1 k=1

Exerciţii

1. (Inegalitatea Hermite-Hadamard ). Fie f : [a; b] ! R o funcţie convex¼


a şi
continu¼a. Demonstraţi inegalitatea
Z b
a+b 1 f (a) + f (b)
f f (x) dx
2 b a a 2

şi faptul c¼
a egalitatea are loc numai în cazul funcţiilor a…ne.
[Indicaţie: Observaţi c¼a gra…cul lui f este cuprins între dreapta suport ce
trece prin punctul a+b 2 ;f
a+b
2 şi dreapta ce uneşte capetele gra…cului
lui f: Integraţi cele dou¼
a inegalit¼
aţi corespunz¼ atoare. Egalit¼
aţile se discut¼
a
apoi cu Corolarul 8.3.2. ]

a C 1 : Demonstraţi c¼
2. Fie f : [a; b] ! R o funcţie de clas¼ a şirul de termen
general !
Z b n
b a X b a
n f (x) dx f (a + k )
a n n
k=1

are limita (b a) (f (b) f (a)) =2; fapt care precizeaz¼ a rezultatul din e-
xerciţiul 2, de la sfârşitul pararafului 8.1, privind eroarea în formula drep-
tunghiurilor.
[Indicaţie. Fie xk = a + k (b a) =n; pentru k 2 f0; :::; ng: Atunci
Z n
! n Z xk+1
b
b a X X f (x) f (xk )
n f (x) dx f (xk ) = n (x xk ) dx
a n x xk
k=1 k=1 xk
Xn Z
f (ck ) f (xk ) xk+1
= n (x xk ) dx
ck xk xk
k=1
n
!
b a b aX 0
= f ( k) : ]
2 n
k=1
172 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

3 (O demonstraţie a iraţionalit¼
aţii lui ; vezi D. Huylebrouck, Similarities
in Irrationality Proofs for ; ln 2; (2) and (3); Amer. Math. Monthly,
108 (2001), pp. 222-231): Consider¼ am familia de polinoame

1 dn n
Qn (x) = [x (1 x)n ]; n 2 N;
n! dxn
avem Q0 (x) = 1; Q1 (x) = 1 2x; Q2 (x) = 2 12x 12x2 etc.
i) Demonstraţi c¼ a C n pe intervalul [0; 1]
a pentru orice funcţie f de clas¼
avem Z 1 Z 1
1 n dn f (x)
Qn (x)f (x) dx = x (1 x)n dx:
0 0 n! dxn
R1
a …ecare din integralele 0 xk sin( x) dx sunt polinoame
ii) Demonstraţi c¼
de grad k în ; cu coe…cienţi întregi, divizate prin k :
R1
iii) Demonstraţi c¼
a 0 Qn (x) sin( x) dx 6= 0 pentru …ecare indice n 2 N:
iv) Presupunem c¼ a este un num¼ ar iraţional de forma a=b; unde a; b 2 N:
Conform celor de mai sus, ar trebui ca
Z 1 Z 1
1 n dn
1 an Qn (x) sin( x) dx = an x (1 x)n n (sin x) dx
0 0 n! dx
Z 1
1 n
an x (1 x)n n dx
0 n!

pentru orice n 2 N; am folosit faptul c¼


a derivata de ordinul n a lui sin x
n n
este sin( x) sau cos( x): Cum maximul lui x(1 x) este 1/4,
discuţia de mai sus conduce la
n
1 1
1 an n
pentru orice n;
n! 4

ceea ce nu se poate pentru valori mari ale lui n; deoarece membrul drept
tinde la 0:
Not¼a. Prima demonstraţie a iraţionalit¼
aţii lui a dat-o J. Lambert, în
anul 1767.

8.4 Dependenţa de parametri


În aceast¼ a secţiune vom discuta problema continuit¼ aţii, derivabilit¼
aţii şi inte-
grabilit¼
aţii unor funcţii de…nite cu ajutorul integralelor.
8.4.1. Teorem¼ a. Fie f : [a; b] [c; d] ! R; f = f (x; t); o funcţie continu¼a în
raport cu ansamblul variabilelor. Atunci funcţia
Z b
F (t) = f (x; t) dx
a
8.4. DEPENDENŢA DE PARAMETRI 173

este continu¼a pe intervalul [c; d]:


Demonstraţie. Vom ar¼ ata c¼a de fapt funcţia F este uniform continu¼ a. Fie
" > 0: Deoarece funcţia f este continu¼
a, ea este uniform continu¼
a; observaţi c¼
a
argumentul din Teorema 5.5.4, care priveşte funcţiile de o variabil¼
a, se poate
adapta mot-à-mot. Prin urmare, exist¼ a un num¼ ar > 0 astfel încât

jx0 x00 j < şi jt0 t00 j < ) jf (x0 ; t0 ) f (x00 ; t00 )j < "=(b a):

Prin urmare, pentru orice t0 ; t00 2 [c; d]; cu jt0 t00 j < avem
Z b
"
jF (t0 ) F (t00 )j jf (x; t0 ) f (x; t00 )j dx (b a) = ":
a b a

8.4.2. Lem¼ a. Fie f : [a; b] [c; d] ! R; f = f (x; t); o funcţie continu¼a


în raport cu ansamblul variabilelor, derivabil¼a în raport cu variabila t şi astfel
încât derivata ft0 ; a funcţiei t ! f (x; t); este continu¼a în raport cu ansamblul
variabilelor. Atunci funcţia
Z b
F (t) = f (x; t) dx
a

este de clas¼a C 1 pe intervalul [c; d] şi


Z b
F 0 (t) = ft0 (x; t) dx:
a

Demonstraţie. Este su…cient s¼ a stabilim formula de derivabilitate; continuitatea


lui F 0 rezult¼
a apoi din Teorema 8.4.1.
Fie t0 2 [c; d] un punct arbitrar …xat. Atunci, pentru t 6= t0 ; avem
Z b
F (t) F (t0 ) f (x; t) f (x; t0 )
= dx
t t0 a t t0

şi posibilitatea trecerii la limit¼


a sub semnul integral (pentru t ! t0 ) rezult¼
a din
Teorema 8.4.1, aplicat¼ a funcţiei continue:

[f (x; t) f (x; t0 )]=(t t0 ); dac¼


a t 6= t0
ft0 (x; t); dac¼
a t = t0 :

a (Regula lui Leibniz de derivare sub semnul integral). Fie


8.4.3. Teorem¼

f : [a; b] [c; d] ! R; f = f (x; t);

o funcţie ca în ipotezele Lemei 8.4.2 şi …e ' : [c; d] ! [a; b] o funcţie de clas¼a
C 1 : Atunci funcţia
Z '(t)
F (t) = f (x; t) dx
a
174 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

este de clas¼a C 1 pe intervalul [c; d] şi


Z '(t)
F 0 (t) = ft0 (x; t) dx + f ('(t); t) '0 (t):
a

Demonstraţie. Fie t0 2 [c; d] un punct arbitrar …xat. Atunci


Z '(t0 ) Z '(t)
F (t) F (t0 ) f (x; t) f (x; t0 ) 1
= dx + f (x; t) dx:
t t0 a t t0 t t0 '(t0 )

R '(t )
Prima integral¼a are limit¼
a atunci când t ! t0 (egal¼ a cu a 0 ft0 (x; t0 ) dx):
Acest fapt rezult¼
a din Teorema 8.4.1, aplicat¼
a funcţiei de dou¼
a variabile

[f (x; t) f (x; t0 )]=(t t0 ); dac¼


a t 6= t0
ft0 (x; t); dac¼
a t = t0 :

Apoi, conform primei formule de medie pentru integrale, exist¼


a un punct xt
în intervalul închis de capete '(t0 ) şi '(t) astfel încât
Z '(t)
1 '(t) '(t0 )
f (x; t) dx = f (xt ; t):
t t0 '(t0 ) t t0

În acord cu ipoteza, putem trece la limit¼ a şi avem


Z '(t)
1
lim f (x; t) dx = '0 (t0 ) f ('(t0 ); t0 ):
t!t0 t t0 '(t0 )

Prin urmare, formula de derivare din enunţ este valabil¼ a F 0 este


a. Faptul c¼
continu¼
a rezult¼
a din Teorema 8.4.1 şi operaţiile cu funcţii continue.
8.4.4. Teorema de inversare a ordinii de integrare. Fie

f : [a; b] [c; d] ! R; f = f (x; t);

o funcţie continu¼a în raport cu ansamblul variabilelor. Atunci funcţiile


Z d Z b
I(x) = f (x; t) dt şi J(t) = f (x; t) dx
c a

sunt continue şi integralele lor sunt egale, adic¼a,


Z b Z d ! Z d Z b !
f (x; t) dt dx = f (x; t) dx dt:
a c c a

Demonstraţie. Continuitatea rezult¼


a din Teorema 8.4.1. Putem deci s¼
a consi-
der¼
am funcţiile
Z Z Z Z !
b z z b
F (z) = f (x; t) dt dx şi G(z) = f (x; t) dx dt:
a c c a
8.4. DEPENDENŢA DE PARAMETRI 175

Conform regulii lui Leibniz de derivare sub semnul integral şi respectiv a
Lemei 8.2.1, avem
Z !
b
F 0 (z) = G0 (z) = f (z; t) dx
a

pentru orice z 2 [c; d]: Pe de alt¼ a parte, este clar c¼


a F (c) = G(c) = 0: Prin
urmare, F = G; de unde rezult¼ a egalitatea din enunţ.
Teoremele de dependenţ¼ a a integralelor de parametri sunt instrumente de
baz¼
a ale calculului integral şi conduc adesea la rezultate de o frumuseţe de-
osebit¼
a. O asemenea aplicaţie a Teoremei 8.4.4 face obiectul exerciţiului 5.

Exerciţii
d
R cos x
1. Calculaţi dx sin x
cos( xt) dt:
2. Ar¼
ataţi c¼
a Z 2
I(r) = ln(1 2r cos x + r2 ) dx
0
veri…c¼
a relaţia I(r) = 0 pentru jrj < 1 şi relaţia

I(r) = 2 ln jrj + I(1=r) = 2 ln jrj

pentru jrj > 1:


3. Folosind formula Z 1
xn 1
dx = 1=n (n > 1);
0
calculaţi integrala
Z 1
Im = xn 1
lnm x dx; unde m 2 N:
0

R dx
p
4. Ştiind c¼
a 0 a+b cos x = = a2 b2 (pentru a > b), demonstraţi c¼
a
Z
dx a
2 = 3=2
:
0 (a + b cos x) (a2 b2 )

5. (Integrala funcţiilor continue pe dreptunghiuri). Numim dreptunghi, orice


produs cartezian de dou¼ a intervale compacte. În acord cu Teorema 8.4.4,
de…nim integrala unei funcţii continue f : [a; b] [c; d] ! C prin formula
ZZ Z b Z z
f (x; y) dxdy = f (x; y) dy dx
[a;b] [c;d] a c
Z Z !
d b
= f (x; y) dx dy:
c a
176 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

i) Demonstraţi c¼
a dac¼a a = x0 < ::: < xm = b şi c = y0 < ::: < yn = d;
atunci
ZZ X1 nX1 Z Z
m
f (x; y) dxdy = f (x; y) dxdy :
[a;b] [c;d] i=0 j=0 [xi ; xi+1 ] [yj ; yj+1 ]

ii) Demonstraţi c¼
a formula de aditivitate de la punctul precedent funcţio-
neaz¼a pentru orice decompunere a dreptunghiului D = [a; b] [c; d] într-o
reuniune …nit¼
a de dreptunghiuri D1 ; :::; Dp ; cu proprietatea c¼
a oricare dou¼
a
din acestea nu au în comun puncte interioare lor.
iii) Fie D = [pk=1 Dk o descompunere de tipul speci…cat la punctul ii).
Demonstraţi c¼
a dac¼
a cel puţin una din laturile …ec¼
arui dreptunghi Dk are
lungimea un num¼ ar întreg, atunci aceeaşi proprietate o are dreptunghiul
”mare” D:
i (x+y)
[Indicaţie: Vezi cazul funcţiei f (x; y) = e2 :]

8.5 Integrala Riemann


Riemann a avut meritul de a indica prima de…niţie clar¼ a a noţiunii de funcţie
integrabil¼
a. Începând cu el, interesul matematicienilor s-a mutat din zona cal-
culului integralelor particulare în aceea a teoriilor de integrare.
Teoria lui Riemann este inspirat¼ a de metoda dreptunghiurilor, de aproximare
a integralei funcţiilor riglate.
Consider¼am funcţii f : [a; b] ! R de…nite pe intervale nedegenerate.
Fiec¼
arei perechi (D; ); constituit¼ a dintr-o diviziune

D: a = x0 < ::: < xn = b;

a lui [a; b] şi o alegere = ( k )k de puncte intermediare,

k 2 [xk ; xk+1 ] pentru k = 0; :::; n 1

îi asociem suma integral¼a


n
X1
D; (f ) = f ( k )(xk+1 xk ):
k=0

Dac¼ a D1 şi D2 sunt dou¼


a diviziuni ale lui [a; b]; vom spune c¼
a D2 este mai …n¼a
decât D1 dac¼ a D1 D2 : Un indicator numeric al …neţei este norma diviziunii,
care se de…neşte prin formula

jjDjj = sup (xk+1 xk ):


0 k n 1

Evident,
D1 D2 implic¼
a jjD1 jj jjD2 jj
8.5. INTEGRALA RIEMANN 177

reciproca ne…ind adev¼ arat¼a. O observaţie important¼ a este aceea c¼


a la orice dou¼
a
diviziuni D1 şi D2 ale lui [a; b] putem g¼ asi o a treia diviziune, D = D1 [ D2 ; mai
…n¼a decât …ecare.
Problema integrabilit¼ aţii unei funcţii f este aceea a comportamentului sume-
lor sale integrale atunci când norma diviziunilor tinde la 0.
8.5.1. De…niţie. O funcţie f : [a; b] ! R se spune c¼ a este integrabil¼a Riemann
dac¼a exist¼
a un num¼ ar I cu urm¼ atoarea proprietate: pentru orice " > 0 exist¼ a
un num¼ ar > 0 astfel încât oricare ar … diviziunea D a lui [a; b]; cu jjDjj < şi
oricare ar … alegerea de puncte intermediare s¼ a avem
j D; (f ) Ij < ": (R)
Un moment de re‡ecţie ne arat¼ a c¼
a num¼arul I din De…niţia 8.5.1 este unic
determinat de c¼
atre funcţia f . El se numeşte integrala Riemann a lui f şi este
notat prin simbolul
Z b
f (x)dx:
a
De…niţia 8.5.1 se completeaz¼
a cu cazul intervalelor ce se reduc la un punct
astfel: Z a
f (x) dx = 0:
a
Ca şi în cazul funcţiilor riglate, se adopt¼
a convenţia
Z a Z b
f (x)dx = f (x)dx
b a
pentru orice funcţie integrabil¼ a f : [a; b] ! R: De asemenea, putem trata inte-
grabilitatea funcţiilor cu valori complexe, urmând modelul integralei funcţiilor
riglate.
8.5.2. Teorem¼ a. Orice funcţie riglat¼a f : [a; b] ! R este integrabil¼a Riemann
şi valoarea integralei lui f în sensul de…niţiei integralei funcţiilor riglate şi în
sensul integralei Riemann este aceeaşi.
Demonstraţie. Vezi demonstraţia p¼ arţii de su…cienţ¼
a a Teoremei 8.1.4.
Este evident c¼ a mulţimea funcţiilor f : [a; b] ! R integrabile Riemann
constituie un spaţiu vectorial. El va … notat R([a; b]; R) (iar varianta sa complex¼ a
va … notat¼ a cu R([a; b])): Operaţia de integrare de…neşte o funcţional¼ a Iab ; de
la R([a; b]; R) în R; care veri…c¼ a în mod evident propriet¼ aţile de liniaritate, de
pozitivitate şi de calibrare (adic¼ a, INT1), INT2) şi INT4)). Acestea conduc şi
la valabilitatea propriet¼ aţii de monotonie. Discut¼ am în continuare proprietatea
de m¼ arginire şi inegalit¼
aţile conexe.
8.5.3. Teorem¼ a. Orice funcţie f : [a; b] ! R integrabil¼a Riemann este
m¼arginit¼a.
Demonstraţie. Fie " > 0: Notând cu I valoarea integralei lui f; din de…niţia
integrabilit¼aţii Riemann deducem existenţa unei diviziuni D cu proprietatea c¼ a
n
X1
I "< D; (f ) = f ( k )(xk+1 xk ) < I + "
k=0
178 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

pentru orice alegere a punctelor intermediare. Presupunând, prin absurd, c¼ a


funcţia f n-ar … m¼
arginit¼
a, ar exista un interval parţial [xk ; xk+1 ] pe care ea s¼a nu
…e m¼ arginit¼
a. Atunci, sau inf f ( k ) = 1; sau sup f ( k ) = 1:
k 2[xk ;xk+1 ] k 2[xk ;xk+1 ]
Or,
I " inf D; (f ) sup D; (f )
k 2[xk ;xk+1 ] k 2[xk ;xk+1 ]

ceea ce contrazice ambele variante.


Faptul c¼ a integrala Riemann are şi alte propriet¼ aţi speciale (ereditate, adi-
tivitate etc) necesit¼a cunoaşterea unor criterii de integrabilitate.
Exerciţiul 1 de la sfârşitul acestei secţiuni ne descrie integrabilitatea ca un
proces de limite de şiruri. Convergenţa şirurilor este echivalent¼ a cu veri…carea
condiţiei de şir Cauchy. În loc de a transpune direct acest fapt pentru integrale,
vom utiliza o metod¼ a a lui Darboux, de eliminare a punctelor intermediare.
Anume, …ind dat¼ a o funcţie m¼ arginit¼ a f : [a; b] ! R; …ec¼ arei diviziuni
D = fa = x0 < ::: < xn = bg a lui [a; b] îi ataş¼ am suma Darboux inferioar¼a,
n
X1
sD (f ) = mk (xk+1 xk )
k=0

şi suma Darboux superioar¼a,


n
X1
SD (f ) = Mk (xk+1 xk );
k=0

am notat
mk = inf f (x) şi Mk = sup f (x)
x2[xk ;xk+1 ] x2[xk ;xk+1 ]

pentru k = 0; :::; n 1: Leg¼


atura lor cu sumele integrale obişnuite este imediat¼
a:

sD (f ) D; (f ) SD (f )

pentru orice alegere a punctelor intermediare. Este clar c¼


a

sD (f ) = inf D; (f ) şi SD (f ) = sup D; (f ):

În plus, este imediat urm¼ atorul fapt:


8.5.4. Lem¼ a. Dac¼a diviziunea D2 este mai …n¼a decât diviziunea D1 ; atunci

sD1 (f ) sD2 (f ) SD2 (f ) SD1 (f ):

8.5.5. Corolar. Oricare ar … dou¼a diviziuni D1 şi D2 ; avem

sD1 (f ) SD2 (f );

adic¼a orice sum¼a Darboux inferioar¼a este mai mic¼a decât orice sum¼a Darboux
superioar¼a.
8.5. INTEGRALA RIEMANN 179

Demonstraţie. Într-adev¼
ar,

sD1 (f ) sD1 [D2 (f ) SD1 [D2 (f ) SD2 (f ):

Situaţia de mai sus ne conduce în mod natural la a ataşa funcţiei m¼


arginite
f numerele:

I = sup sD (f ); integrala Darboux inferioar¼a a lui f


D

şi
I = inf SD (f ); integrala Darboux superioar¼a a lui f:
D

Evident,
I I:
Cu aceast¼
a preg¼
atire, putem enunţa urm¼
atorul criteriu de integrabilitate:
8.5.6. Teorem¼ a (Criteriul lui Darboux). O funcţie f : [a; b] ! R este integra-
bil¼a Riemann dac¼a şi numai dac¼a pentru orice num¼ar " > 0 exist¼a un num¼ar
> 0 cu proprietatea c¼a oricare ar … diviziunea D; cu jjDjj < ; s¼a avem

SD (f ) sD (f ) < ":

Demonstraţie. Necesitatea. Fie " > 0: Conform ipotezei, exist¼ a un num¼


ar >0
astfel încât, notând cu I valoarea integralei lui f; are loc relaţia

I "=2 < D; (f ) < I + "=2

pentru orice diviziune D; cu jjDjj < şi orice alegere a punctelor intermediare.
Prin urmare,

SD (f ) sD (f ) = sup D; (f ) inf D; (f )

< I + "=2 (I "=2) = "

pentru orice diviziune D; cu jjDjj < :


Su…cienţa. S¼
a observ¼
am mai întâi c¼a deoarece

0 I I SD (f ) sD (f )

pentru orice diviziune D; avem I = I: Not¼ am cu I valoarea comun¼ a a integralelor


Darboux. Vom ar¼ ata c¼
a aceasta este integrala lui f: Într-adev¼
ar, din relaţiile

sD (f ) I SD (f ) şi sD (f ) D; (f ) SD (f )

rezult¼aj D; (f ) Ij SD (f ) sD (f ): Dac¼
a jjDjj < "; atunci SD (f ) sD (f ) < "
şi deci
j D; (f ) Ij < ":
180 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

Prin urmare, funcţia f este integrabil¼


a şi integrala sa este egal¼
a cu I:
Enunţ¼am în continuare câteva consecinţe ale Criteriului lui Darboux de in-
tegrabilitate:
8.5.7. Teorem¼ a (Proprietatea de ereditate). Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie
integrabil¼a în sens Riemann, atunci restricţia ei la orice interval compact inclus
în [a; b] este de asemenea integrabil¼a.
8.5.8. Teorem¼ a (Proprietatea de aditivitate). Dac¼a funcţia f : [a; b] ! R
este integrabil¼a în sens Riemann pe subintervalele [a; c] şi [c; b]; atunci ea este
integrabil¼a şi pe intervalul [a; b] şi are loc formula
Z b Z c Z b
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx:
a a c

Pentru a enunţa teorema urm¼ atoare avem nevoie de conceptul de mulţime


neglijabil¼
a Jordan. O submulţime X a lui R se spune c¼ a este neglijabil¼a Jordan
dac¼a pentru orice " > 0 exist¼ a o familie …nit¼ a de intervale m¼ arginite Ak astfel
încât X [k Ak şi suma lungimilor intervalelor Ak este < ": Evident, aceast¼ a
de…niţie nu-şi schimb¼
a conţinutul dac¼ a toate intervalele Ak sunt presupuse des-
chise (sau toate sunt presupuse închise). În primul caz, înlocuiţi …ecare interval
Ak din acoperire, cu unul mai mare şi deschis; în cazul al doilea, intervalele se
înlocuiesc cu închiderile lor.
Toate mulţimile neglijabile Jordan sunt m¼ arginite. Închiderea unei mulţimi
neglijabile Jordan este o mulţime neglijabil¼ a şi compact¼ a. Mulţimile …nite sunt
neglijabile. De exemplu, acoperirea cerut¼ a de de…niţia neglijabilit¼aţii Jordan
este, în cazul mulţimii fa1 ; :::; an g; familia de intervale

(a1 "=22 ; a1 + "=22 ); :::; (an "=2n+1 ; an + "=2n+1 ):

8.5.9. Teorem¼ a (Proprietatea de stabilitate). Caracterul de integrabilitate şi


valoarea integralei unei funcţii f : [a; b] ! R nu se schimb¼
a la modi…carea ei pe
o submulţime neglijabil¼a Jordan.
Demonstraţie. Se aplic¼
a Criteriul lui Darboux de integrabilitate, observând c¼ a
dac¼
a S este un subinterval al lui [a; b] şi " > 0 este arbitrar …xat, atunci exist¼ a
un > 0 astfel încât oricare ar … diviziunea D a lui [a; b] cu jjDjj < ; suma
lungimilor subintervalelor parţiale S1 ; :::; Sm asociate lui D; care intersecteaz¼ a
pe S, este mai mic¼a decât lungimea lui S plus ":
Fie g : [a; b] ! R o funcţie care difer¼ a de funcţia integrabil¼
a f : [a; b] ! R
pe o submulţime neglijabil¼
a Jordan. Avem
m
X
jSD (g) SD (f )j = sup g sup f `(Sk )
Sk Sk
k=1
!
2" sup j gj + sup jf j
[a;b] [a;b]
8.5. INTEGRALA RIEMANN 181

şi un calcul similar este valabil pentru jsD (g) sD (f )j: Rezult¼
a c¼
a
!
SD (g) sD (g) SD (f ) sD (f ) + 4" sup j gj + sup jf j ;
[a;b] [a;b]

iar de aici integrabilitatea lui g. Dac¼


a I este integrala lui f , atunci relaţia
!
jSD (g) Ij jSD (f ) Ij + 2" sup j gj + sup jf j
[a;b] [a;b]

ne arat¼
a c¼
a integrala lui g este de asemenea egal¼
a cu I:

Exerciţii

1. (Abordarea cu şiruri a integralei Riemann). Demonstraţi c¼ a o funcţie


f : [a; b] ! R este integrabil¼ a Riemann dac¼ a şi numai dac¼ a pentru orice
şir de diviziuni (Dn )n ale lui [a; b]; cu jjDn jj ! 0 şi pentru orice şir ( n )n de
alegeri ale punctelor intermediare, şirul corespunz¼ ator ( Dn ; n )n de sume
integrale este convergent (şi anume, la valoarea integralei lui f ):
[Indicaţie. Necesitatea este evident¼
a. Pentru partea de su…cienţ¼
a, folosiţi
metoda intercal¼ arii. ]

2. Manualele de liceu menţioneaz¼a ca exemplu de funcţie neintegrabil¼


a Rie-
mann funcţia total discontinu¼
a

0; dac¼
a x 2 [0; 1] n Q
f (x) =
1; dac¼
a x 2 [0; 1] \ Q:

Demonstraţi c¼
a nici funcţia

sin x; dac¼
a x 2 [0; =2] n Q
g(x) =
cos x; dac¼
a x 2 [0; =2] \ Q

nu este integrabil¼
a Riemann.

3. Demonstraţi propriet¼
aţile de ereditate şi aditivitate ale integralei Rie-
mann, adic¼
a Teoremele 8.5.7 şi 8.5.8.

4. Demonstraţi c¼
a mulţimea triadic¼
a a lui Cantor este neglijabil¼
a Jordan (deşi
este nenum¼
arabil¼a).

5. i) Deduceţi din Criteriul lui Darboux de integrabilitate c¼


a modulul oric¼
arei
funcţii f : [a; b] ! R integrabile Riemann este de asemenea o funcţie
integrabil¼a Riemann.
ii) Concluzionaţi pe aceast¼
a baz¼
a c¼
a R([a; b]; R) este o latice vectorial¼
a de
funcţii.
182 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

iii) Extindeţi rezultatul de la punctul i) pentru orice f 2 R([a; b]) şi demon-
straţi c¼
a are loc inegalitatea
Z b Z b
f (x) dx jf (x)j dx
a a

(b a) sup jf (x)j:
x2[a;b]

iv) Demonstraţi c¼ a f 2 C 1 ([a; b]); atunci


a dac¼
Z b Z b
(b a)2
jf (x)j dx f (x) dx + sup jf 0 (x)j:
a a 3 x2[a;b]

6. (Derivata generalizat¼a a lui Lanczos; cf. C. Lanczos, Applied Analysis,


Prentice-Hall, Englewood Cli¤s, N. J., 1956). Fie f : [a; b] ! R o funcţie
integrabil¼
a şi …e x 2 (a; b): Pentru h > 0 su…cient de mic de…nim
Z h
3
Dh f (x) = tf (x + t) dt:
2h3 h

a f 2 C 3 ([a; b]); atunci


i) Dac¼

f (x + t) = f (x) + f 0 (x) t + f 00 (x) t2 =2 + f 000 ( (t)) t3 =6;

conform formulei lui Taylor. Deduceţi de aici c¼


a

Dh f (x) = f 0 (x) + O(h2 ):

ii) Demonstraţi c¼
a dac¼
a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼
a şi x 2 (a; b)
este un punct în care f admite derivate laterale …nite, atunci
1 h 0 0
i
lim Dh f (x) = fs (x) + fd (x) :
h!0 2

8.6 Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Rie-


mann
O privire mai atent¼ a asupra integralei Riemann ne arat¼ a c¼
a ea este destul de
special¼
a. În primul rând, se aplic¼ a numai funcţiilor m¼
arginite, de…nite pe in-
tervale compacte. În al doilea rând, aşa cum a observat H. Lebesgue, integrala
Riemann este aplicabil¼ a doar funcţiilor ”aproape continue”.
8.6.1. De…niţie. O submulţime X a lui R este neglijabil¼a Lebesgue (sau,
de m¼asur¼a Lebesgue nul¼a ) dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a o familie cel mult
num¼ arabil¼
a de intervale m¼arginite Ik astfel încât X [k Ik şi suma lungimilor
intervalelor Ik este < ":
8.6. CRITERIUL LUI LEBESGUE DE INTEGRABILITATE RIEMANN 183

De exemplu, orice şir (xk )k de puncte din R este de m¼


asur¼
a Lebesgue nul¼
a;
vezi acoperirea sa cu intervalele

Ik = (xk "=2k+2 ; xk + "=2k+2 ):

Acest raţionament se poate adapta imediat pentru a deduce c¼ a reuniunile


num¼ arabile de mulţimi de m¼ asur¼
a Lebesgue nul¼ a sunt mulţimi de acelaşi tip.
Evident, submulţimile unei mulţimi de m¼ asur¼
a Lebesgue nul¼ a sunt şi ele de
m¼ asur¼a Lebesgue nul¼ a.
Conţinutul De…niţiei 8.6.1 nu se schimb¼ a dac¼
a cerem ca toate intervalele din
acoperire s¼ a …e deschise (sau, toate închise).
Toate mulţimile neglijabile Jordan sunt şi neglijabile Lebesgue. Folosind o
observaţie anterioar¼ a, rezult¼
a c¼
a orice mulţime compact¼ a şi neglijabil¼
a Lebesgue
este de asemenea neglijabil¼ a Jordan.
De…niţia 8.6.1 impune urm¼ atorul concept, util în discutarea stabilit¼ aţii func-
ţiilor integrabile la modi…c¼ ari pe anumite submulţimi:
8.6.2. De…niţie. Spunem c¼ a o proprietate P (x); care depinde de variabila
real¼
a x; are loc aproape peste tot (prescurtat, a.p.t.) dac¼
a mulţimea punctelor
în care ea nu are loc este neglijabil¼
a Lebesgue.
Astfel, putem vorbi de funcţii continue a.p.t., de şiruri de funcţii convergente
a.p.t. etc.
8.6.3. Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann. O funcţie
f : [a; b] ! R este integrabil¼a Riemann dac¼a şi numai dac¼a este continu¼a a.p.t.
şi m¼arginit¼a.
Demonstraţia Criteriului lui Lebesgue este di…cil¼
a şi constituie obiectul secţi-
unii urm¼atoare.
Criteriul lui Lebesgue face foarte simpl¼a demonstrarea integrabilit¼ aţii mul-
tor funcţii (în vreme ce utilizarea Criteriului lui Darboux ar … di…cil¼ a). Spre
exemplu, în acord cu Criteriul 8.6.3, funcţia

0; dac¼
ax=0
f (x) =
sin(1=x); dac¼
a x 2 (0; 1]

este integrabil¼
a Riemann. Notaţi c¼ a ea nu este riglat¼
a! Tot acest criteriu ne arat¼
a

a produsele de funcţii integrabile Riemann sunt funcţii integrabile Riemann etc.

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼a reuniunile num¼ arabile de mulţimi neglijabile Lebesgue


sunt mulţimi neglijabile Lebesgue.

2. Fie f : [a; b] ! [c; d] o funcţie integrabil¼


a Riemann şi …e g : [c; d] ! R o
funcţie continu¼
a. Demonstraţi c¼ a g f este integrabil¼
a Riemann.
184 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

3. i) Demonstraţi c¼
a funcţia
8
< 1; dac¼
ax=0
R : [0; 1] ! R; R(x) = 1=q; a x = p=q; p; q 2 N? ; (p; q) = 1
dac¼
:
0; dac¼
a x este iraţional

este integrabil¼
a Riemann şi integrala sa este 0.
ii) Construiţi, cu ajutorul lui R; un exemplu care s¼ a arate c¼
a prin com-
punerea a dou¼ a funcţii integrabile Riemann nu rezult¼
a în mod necesar o
funcţie integrabil¼a Riemann.
[Indicaţie: Se consider¼
a funcţii integrabile f : [0; 1] ! [0; 1] astfel încât
(f R) (x) = 0; dac¼ a x este raţional şi (f R) (x) = 1; dac¼ a x este
iraţional. ]

8.7 Demonstraţia Criteriului lui Lebesgue?


Fiind dat¼
a o funcţie real¼
a f , de…nit¼
a pe o submulţime A a lui R; şi un punct a
din A, de…nim oscilaţia lui f pe vecin¼atatea de raz¼a r > 0 a lui a prin formula

! f (a; r) = sup jf (x) f (y)j


x;y2Br (a)\A

şi oscilaţia lui f în punctul a prin formula

! f (a) = inf ! f (a; r) = lim ! f (a; r):


r>0 r!0+

Un raţionament simplu ne arat¼ a c¼


a funcţia f este continu¼
a în punctul a dac¼
a
şi numai dac¼ a ! f (a) = 0:
8.7.1. Lem¼ a. Presupunem c¼a A este o submulţime închis¼a şi c¼a f : A ! R
este o funcţie m¼arginit¼a. Atunci pentru orice " > 0 mulţimea

E" = fx; x 2 A; ! f (x) "g

este închis¼a.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de elemente din E" convergent la un element x
din R: Deoarece A este o mulţime închis¼ a, rezult¼
a c¼
a x 2 A: Dac¼ ax2 = E" ; atunci
! f (x) < " şi ar exista un > 0 cu proprietatea c¼ a ! f (a; ) < ": Întrucât B (x)
este o mulţime deschis¼ a, exist¼
a un rang N şi o raz¼
a r > 0 încât Br (xN ) B (x):
Rezult¼ a c¼
a
! f (xN ) ! f (xN ; r) ! f (xN ; ) < "
în contradicţie cu faptul c¼
a xN 2 E" :
8.7.2. Lem¼ a (Generalizarea Teoremei lui Heine). Fie A o submulţime compact¼a
a lui R; …e ! 0 > 0 şi …e f : A ! R o funcţie cu proprietatea c¼a ! f (x) < ! 0
pentru orice x 2 A: Atunci pentru orice " > 0 exist¼a un > 0 astfel încât

! f (x; ) < ! 0 + " pentru orice x 2 A:


8.7. DEMONSTRAŢIA CRITERIULUI LUI LEBESGUE? 185

Demonstraţie. Presupunând contrariul, deducem existenţa unui " > 0 şi a unui
şir (xn )n 1 de puncte din A cu proprietatea c¼a ! f (xn ; 1=n) ! 0 + " pentru
orice indice n: Trecând eventual la un subşir, putem presupune c¼a şirul (xn )n
este de asemenea convergent, la un element x din A. Atunci pentru orice r > 0
exist¼a un rang N începând de la care (xn 1=n; xn + 1=n) (x r; x + r):
Rezult¼ a
! 0 + " ! f (xn ; 1=n) ! f (x; r)

pentru orice r > 0; în contradicţie cu ipoteza.


8.7.3. Criteriul lui Paul du Bois-Raymond. O funcţie f : [a; b] ! R este
integrabil¼a Riemann dac¼a şi numai dac¼a este m¼arginit¼a şi pentru orice " > 0
mulţimea
E" = fx; x 2 A; ! f (x) "g

este neglijabil¼a Jordan.


Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem c¼ a funcţia f este integrabil¼
a. Atunci,
din Teorema 8.5.3 rezult¼ a c¼a ea este m¼arginit¼
a. S¼a presupunem prin absurd c¼ a
exist¼
a " > 0 astfel încât mulţimea E" s¼ a nu …e neglijabil¼a. În acest caz, oricare
ar … acoperirea …nit¼a a lui E" cu intervale, suma lungimilor acestor intervale nu
poate coborî sub un prag > 0; existenţa acoperirilor …nite cu intervale este
asigurat¼a de faptul c¼
a mulţimea E" este compact¼ a. Vezi Lema 8.7.1.
Fie D o diviziune a intervalului [a; b]. Dac¼a S este un interval parţial deter-
minat de D, care intersecteaz¼ a E" ; atunci

sup f inf f `(S) " `(S)


S S

şi cum suma lungimilor tuturor acestor intervale parţiale S este cel puţin ;
rezult¼
a c¼
a
SD (f ) sD (f ) ";

în contradicţie cu Criteriul lui Darboux.


Su…cienţa. Fie " > 0: Alegem "0 > 0 şi "00 > 0 astfel încât
!
"0 sup f inf f < "=4 şi "00 (b a) < "=2:
[a;b] [a;b]

Deoarece mulţimea E"00 este neglijabil¼ a Jordan, exist¼ a o familie …nit¼


a de
intervale deschise A1 ; :::; An ; care s¼
a acopere pe E"00 şi astfel ca suma lungimilor
a …e < "0 :
lor s¼
S
Mulţimea K = [a; b] n k Ak este compact¼ a. Conform Lemei 8.7.2, pentru
"00 > 0 …xat ca mai sus, exist¼ a un num¼ ar > 0 astfel încât oricare ar … intervalul
I inclus în K, de lungime < ; s¼ a avem

sup f inf f < "00 :


I I
186 CAPITOLUL 8. CALCULUL INTEGRAL PE R

Micşorând eventual pe > 0; putem s¼ a presupunem în plus c¼ a oricare ar …


diviziunea D a lui [a; b], cu jjDjj < ; intervalele parţiale S1 ; :::; Sm care inter-
secteaz¼
a cel puţin una dintre mulţimile A1 ; :::; An veri…c¼
a

`(S1 ) + ::: + `(Sm ) < 2"0 :

Prin urmare,
X
SD (f ) sD (f ) = sup f inf f `(S) +
S S
S2D
S6=S1 ;:::;Sm
Xm
+ sup f inf f `(Sk )
Sk Sk
k=1
! m
X X
00
" `(S) + sup f inf f `(Sk )
[a;b] [a;b]
S2D k=1
S6=S1 ;:::;Sm
!
00 0
" (b a) + 2" sup f inf f
[a;b] [a;b]

< "=2 + "=2 = ":

Demonstraţia Criteriului lui Lebesgue de integrabilitate Riemann.


Necesitatea. Presupunem c¼ a funcţia f : [a; b] ! R este integrabil¼
a. Atunci
f este m¼
arginit¼
a şi mulţimea punctelor sale de discontinuitate este egal¼a cu
1
[
fx; x 2 [a; b]; ! f (x) > 0g = fx; x 2 [a; b]; ! f (x) 1=ng:
n=1

Conform Criteriului lui Paul du Bois-Raymond, aceasta este o reuniune


num¼ arabil¼
a de mulţimi neglijabile Lebesgue şi este deci ea îns¼ aşi neglijabil¼
a
Lebesgue.
Su…cienţa. Pentru …ecare " > 0; mulţimea E" = fx; x 2 A; ! f (x) "g
este compact¼ a (vezi Lema 8.7.1). Fiind o submulţime a mulţimii punctelor de
discontinuitate ale lui f; ea este de asemenea o mulţime neglijabil¼ a Lebesgue.
R¼ amâne s¼ a observ¼ am c¼
a orice mulţime compact¼a şi neglijabil¼
a Lebesgue este
şi neglijabil¼
a Jordan; vezi faptul c¼
a putem utiliza numai acoperiri cu intervale
deschise.
Capitolul 9

Integrala Riemann
generalizat¼
a

Dorim s¼ a prezent¼ am în cele ce urmeaz¼a un concept general de integrabilitate,


aplicabil funcţiilor nu neaparat m¼ arginite, de…nite pe intervale arbitrare. El
a fost introdus în jurul lui 1960, independent de Jaroslav Kurzweil şi Ralph
Henstock. Principalul avantaj este acela al p¼ astr¼
arii simplit¼aţii demonstraţi-
ilor din cadrul teoriei integralei Riemann clasice, în condiţiile în care Teorema
Leibniz-Newton funcţioneaz¼ a pentru toate derivatele.
Cititorul interesat va g¼
asi o expunere complet¼ a a teoriei integralei Riemann
generalizate în oricare din urm¼ atoarele c¼arţi: R. G. Bartle [1], R. G. Bartle şi
D. R. Sherbert [2], R. A. Gordon [11] şi Lee Peng Yee şi R. Výborný [23].

9.1 Cazul intervalelor compacte


Numim diviziune indexat¼a a intervalului [a; b] orice mulţime …nit¼
a de forma

D = fx0 ; :::; xn ; 0 ; :::; n 1 g

unde a = x0 < ::: < xn şi k 2 [xk ; xk+1 ] pentru …ecare indice k; punctul k
apare în acest context ca un indice pentru intervalul parţial [xk ; xk+1 ]:
Numim funcţie de …neţe pe [a; b] orice funcţie : [a; b] ! (0; 1): Dac¼ a este
o astfel de funcţie, spunem c¼ a diviziunea indexat¼ a D este -…n¼a (adic¼
a, …n¼a de
ordinul ) dac¼ a
[xk ; xk+1 ] ( k ( k ); k + ( k )) (F)
pentru …ecare indice k.
Demonstraţia existenţei diviziunilor -…ne se bazeaz¼ a pe faptul evident c¼ a
dac¼a D1 şi respectiv D2 sunt diviziuni -…ne ale intervalelor [a; c] şi [c; b]; atunci
reuniunea lor ne produce o diviziune -…n¼ a a lui [a; b] :
9.1.1. Lem¼ a (Principiul lui Cousin): Pentru orice funcţie de …neţe pe [a; b]
exist¼a o diviziune …n¼a a lui [a; b].

187
188 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

Demonstraţie. S¼a presupunem c¼ a A0 = [a; b] nu admite diviziuni -…ne. Atunci,


împ¼
arţind acest interval în dou¼a subintervale de lungime egal¼a, avem descom-
punerea
A0 = [a; (a + b)=2] [ [(a + b)=2; b]
şi cel puţin unul din cele dou¼a subintervale nu admite diviziuni -…ne. Notând
cu A1 un astfel de subinterval, continu¼ am procesul de diviziune de mai sus, cu A1
în loc de A0 : Rezult¼a astfel un şir descresc¼
ator (An )n de intervale compacte, care
nu admit diviziuni -…ne şi ale c¼ aror lungimi tind la 0. Conform Principiului
lui Cantor, al intervalelor incluse, intersecţia acestor intervale const¼ a din exact
un punct, …e acesta : Cum ( ) > 0 şi `(An ) = (b a)=2n ; rezult¼ a c¼
a

An ( ( ); + ( )):
începând cu un rang N; în contradicţie cu inexistenţa diviziunilor -…ne pentru
intervalele An .
Fiind dat¼
a o funcţie f : [a; b] ! R; …ec¼
arei diviziuni indexate

D = fx0 ; :::; xn ; 0 ; :::; n 1 g

a lui [a; b] îi asociem suma integral¼a


n
X1
D (f ) = f ( k )(xk+1 xk ):
k=0

9.1.2. De…niţie. O funcţie f : [a; b] ! R se spune c¼a este integrabil¼a Riemann


în sens generalizat (sau, integrabil¼a în sens Henstock-Kurzweil ) dac¼ a exist¼
a un
num¼ ar I cu urm¼atoarea proprietate: pentru orice " > 0 se poate g¼ asi o funcţie
de …neţe pe [a; b] astfel încât oricare ar … diviziunea …n¼
a D a lui [a; b] s¼a
avem
j D (f ) Ij < ":

Un moment de re‡ecţie ne arat¼ a c¼


a num¼arul I din De…niţia 9.1.2 este unic
determinat de c¼
atre funcţia f . Îl vom numi integrala Riemann generalizat¼a (sau
integrala Henstock-Kurzweil ) a lui f şi-l vom nota prin
Z b
f (x)dx
a

sau Z b
(HK) f (x)dx;
a

când dorim s¼ a-l demarc¼am de alte tipuri de integrale.


De…niţia 9.1.2 se completeaz¼
a cu cazul intervalelor ce se reduc la un punct
astfel: Z a
f (x) dx = 0.
a
9.1. CAZUL INTERVALELOR COMPACTE 189

Ca şi în cazul integralei Riemann, se adopt¼


a convenţia
Z a Z b
f (x)dx = f (x)dx:
b a

Integrabilitatea Riemann corespunde cazului când în De…niţia 9.1.2 lucr¼


am
numai cu funcţii constante de …neţe.
9.1.3. Exemplu. Manualele de liceu menţioneaz¼ a ca exemplu de funcţie
neintegrabil¼
a Riemann funcţia total discontinu¼
a

0; dac¼
a x 2 [0; 1] n Q
f (x) =
1; dac¼
a x 2 [0; 1] \ Q:

Vom ar¼ata c¼ a ea este integrabil¼


a Riemann în sens generalizat şi integrala
ei este 0. Pentru aceasta, s¼ a not¼
am cu r0 ; r1 ; r2 ; ::: o enumerare a mulţimii
[0; 1] \ Q şi s¼
a consider¼
am funcţia de …neţe
k 1
2 "; dac¼
a x = rk ; k 2 N
(x) =
1; dac¼
a x 2 [0; 1] n Q:

Oricare ar … diviziunea …n¼ a D a lui [0; 1], pot exista cel mult dou¼
a subintervale
din diviziune cu rk drept indice, iar lungimea …ec¼ arui asemenea interval este
"=2k+1 : Deci contribuţia la D (f ) a subintervalelor indexate de rk este "=2k :
Deoarece contribuţia subintervalelor indexate de puncte iraţionale este 0, rezult¼ a

a
X1
0 D (f ) < "=2k = ":
k=1

Deoarece " > 0 a fost arbitrar …xat, acest raţionament ne arat¼


a c¼
a f este
integrabil¼
a în sens Riemann generalizat şi
Z 1
f (x) dx = 0:
0

Raţionamentul din Exemplul 9.1.3 ne permite de fapt s¼


a motiv¼
am un rezultat
mult mai puternic:
9.1.4. Lem¼a. Orice funcţie f : [a; b] ! R egal¼a cu 0 a.p.t. este integrabil¼a în
sens Riemann generalizat şi integrala ei este 0:
Este evident c¼a mulţimea funcţiilor f : [a; b] ! R integrabile Riemann în
sens generalizat constituie un spaţiu vectorial. Îl vom nota HK([a; b]; R):
Operaţia de integrare de…neşte în mod evident o funcţional¼
a

Iab : HK([a; b]; R) ! R;

care veri…c¼ a în mod evident propriet¼


aţile de liniaritate, de pozitivitate şi de
calibrare (adic¼ a, INT1), INT2) şi INT4)). Acestea conduc şi la valabilitatea
propriet¼aţii de monotonie.
190 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

Combinând rezultatul Lemei 9.1.4 cu proprietatea de liniaritate a integralei,


deducem urm¼ atoarea proprietate de stabilitate:
9.1.5. Teorem¼ a. Modi…c¼arile a.p.t. ale unei funcţii f : [a; b] ! R; integrabile
în sens Riemann generalizat, nu schimb¼a nici caracterul de integrabilitate şi nici
valoarea integralei :
Proprietatea de m¼ arginire este mai delicat¼
a, deoarece funcţiile integrabile în
sens Riemann generalizat nu sunt în mod necesar m¼ arginite (vezi Lema 9.1.4),
iar modulul unei funcţii integrabile poate s¼a nu mai …e o funcţie integrabil¼a.
9.1.6. Leg¼ atura integrabilit¼ aţii Riemann generalizate P cu seriile con-
vergente. Fiind dat¼ a o serie convergent¼a de numere reale, n an ; ei îi asociem
funcţia h(x) = 2n an pentru x 2 (1=2n ; 1=2n 1 ]; n 2 N şi h(0) = 0: Nu este di…cil
de a construi o funcţie de …neţe care s¼
a arate c¼a h 2 HK([0; 1]; R) şi c¼
a
Z 1 1
X
h(x) dx = an :
0 n=0
P
În plus, jhj 2 HK([0; 1]; R) dac¼ a şi numai dac¼ a seria n an este absolut
convergent¼a.
Propriet¼
aţile de ereditate şi de aditivitate funcţioneaz¼a în cadrul general al
integralei Riemann generalizate, dar pentru a demonstra acest fapt avem nevoie
de unele preliminarii.
9.1.7. Teorem¼ a (Criteriul lui Cauchy de integrabilitate). O funcţie real¼a
f este integrabil¼a în sens generalizat pe intervalul [a; b] dac¼a, şi numai dac¼a,
pentru orice " > 0 exist¼a o funcţie de …neţe : [a; b] ! (0; 1); astfel încât
pentru orice pereche (D0 ; D00 ) de diviziuni - …ne ale lui [a; b] s¼a avem relaţia

j D 0 (f ) D 00 (f )j < ":

Demonstraţie. Necesitatea este evident¼ a.


Su…cienţa. Pentru n = 1; 2; ::: s¼ a alegem câte o funcţie pozitiv¼
a n de…nit¼ a
pe [a; b]; astfel încât condiţia (F) s¼a …e veri…cat¼
a cu " = 1=n: Înlocuind funcţiile
n cu min f 1 ; :::; n g ; putem presupune c¼ a 1 2 ::: Pentru n = 1; 2; ::: …e
Dn o diviziune n -…n¼ a a lui [a; b]. Atunci ( Dn (f ))n este un şir Cauchy în R
şi ca atare exist¼a I = lim Dn (f ): În acest mod, pentru …ecare " > 0 putem
n!1

asi un întreg N > 2=" cu proprietatea c¼aj Dn (f ) Ij < "=2: Demonstraţia se
încheie observând c¼
a pentru orice diviziune N …n¼
a D a lui [a; b] avem

j D (f ) Ij j D (f ) DN (f )j + j DN (f ) Ij
< 1=N + "=2 < ":

Potrivit Lemei 9.1.1, orice diviziune -…n¼ a a unui subinterval [c; d] se poate
completa la o diviziune -…n¼ a a întregului interval [a; b]; reunind-o cu diviziuni
arbitrare, …ne ale intervalelor [a; c] şi [d; b]. Pe de alt¼
a parte, la orice diviziune
-…n¼a a lui [a; b] putem ad¼auga orice nou punct de diviziune dorim, p¼ astrând
-…neţea.
9.2. CAZUL INTERVALELOR NECOMPACTE 191

9.1.8. Teorem¼ a (Proprietatea de ereditate). Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie


integrabil¼a în sens Riemann generalizat, atunci restricţia ei la orice subinterval
compact este de asemenea integrabil¼a.
9.1.9. Teorem¼ a (Proprietatea de aditivitate). Dac¼a funcţia f : [a; b] ! R este
integrabil¼a în sens Riemann generalizat pe subintervalele [a; c] şi [c; b]; atunci
ea este integrabil¼a şi pe intervalul [a; b] şi are loc formula
Z b Z c Z b
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx:
a a c

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a funcţia

0; dac¼
ax=0
f (x) =
t 1 sin(t 2
); dac¼
a x 2 (0; 1]

este integrabil¼
a în sens Riemann generalizat.
p
[Indicaţie: Folosiţi funcţia de …neţe ( ) = " dac¼
a = 0 şi ( ) =
= inff =2; " 4 =24g dac¼ a 2 (0; 1]: ]
2. Deduceţi din Criteriul 9.1.7, al lui Cauchy, propriet¼
aţile de ereditate şi de
aditivitate ale integralei Riemann generalizate.

9.2 Cazul intervalelor necompacte


Teoria integralei Riemann generalizate se poate adapta imediat încât s¼ a includ¼
a
şi cazul funcţiilor de…nite pe intervale nu neap¼
arat compacte şi care iau valori
complexe.
Pentru aceasta, se impun câteva mici preciz¼ ari.
Prin diviziune indexat¼a a lui R vom înţelege orice familie …nit¼
a
n
D = f(Ak ; k )gk=1

de perechi, unde Ak sunt intervale nedegenerate şi închise cu proprietatea c¼


a

A = [k Ak ; Card Aj \ Ak = ij

şi 2 Ak pentru …ecare indice k:


k
Funcţiile de …neţe de…nite pe R vor … înţelese ca funcţii de la R în mulţimea
intervalelor deschise şi nevide. Acest fapt este cât se poate de natural. Într-
adev¼ar, în cazul teoriei integrabilit¼
aţii pe intervale compacte, funcţiile de …neţe
sunt funcţii care asociaz¼a …ec¼
arui punct x intervalul (x (x); x + (x)):
n
Spunem c¼ a diviziunea indexat¼ a D = f(Ak ; k )gk=1 este -…n¼a dac¼ a

Ak ( k ) pentru …ecare indice k:


192 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

n
Fie o funcţie f : R ! C: Fiec¼
arei diviziuni indexate D = f(Ak ; k )gk=1 îi
asociem suma integral¼a
n
X
D (f ) = f ( k ) jIk j;
k=1

unde funcţia A ! jAj; de m¼


asur¼
a a intervalelor, este de…nit¼
a de formula

lungimea lui A; dac¼


a A este m¼arginit
jAj =
0; dac¼
a A este nem¼arginit.

9.2.1. De…niţie. O funcţie f : R ! C se spune c¼ a este integrabil¼a Riemann


în sens generalizat (sau, integrabil¼a Henstock-Kurzweil ) dac¼a exist¼
a un num¼ ar
I cu urm¼ atoarea proprietate: pentru orice " > 0 putem g¼ asi o funcţie de …neţe
n
pe R astfel încât oricare ar … diviziunea indexat¼
a -…n¼ a, D = f(Ak ; k )gk=1
a lui R; s¼
a avem
j D (f ) Ij < ":

Num¼ arul I din De…niţia 9.2.1 este unic determinat de c¼


atre funcţia f . Îl
vom numi integrala Riemann generalizat¼a (sau integrala Henstock-Kurzweil ) a
lui f şi-l vom nota prin unul din simbolurile
Z Z 1
f (x) dx; sau f (x) dx:
R 1

Vom completa De…niţia 9.2.1 spunând c¼ a o funcţief : A ! C (de…nit¼


a pe un
interval nevid A) este integrabil¼a Riemann în sens generalizat (sau, integrabil¼a
Henstock-Kurzweil ) dac¼ a f A ; extensia sa cu 0 în afara lui A; este integrabil¼
a
în sensul De…niţiei 9.2.1. Integrala funcţiei f se va de…ni prin formula
Z Z
f (x) dx = (f A )(x) dx:
A R

Sunt
R tradiţionale şi alte notaţii pentru integrale. De exemplu, integralele de
tipul [a;b) f (x) dx sunt de obicei notate prin simbolul
Z b
f (x)dx:
a

Toate rezultatele expuse în secţiunea precedent¼ a r¼


amân valabile în contextul
mai larg al integrabilit¼ aţii pe intervale nevide arbitrare. În particular, liniari-
tatea integralei şi faptul c¼a spaţiile HK(A); constituite din funcţiile integrabile
f : A ! C; sunt spaţii vectoriale. Integrabilitatea funcţiilor complexe este
echivalent¼
a cu integrabilitatea p¼ arţilor lor reale şi imaginare şi au loc formule
de tipul Z Z Z
f (x) dx = Re f (x) dx + i Im f (x) dx:
A A A
9.2. CAZUL INTERVALELOR NECOMPACTE 193

Criteriul lui Cauchy de integrabilitate (vezi Teorema 9.1.7 de mai sus) func-
ţioneaz¼a şi în contextul intervalelor oarecare, fapt care conduce la valabilitatea
propriet¼ aţilor de aditivitate şi ereditate.
9.2.2. Lema lui Henstock. Fie f 2 HK(R): Atunci pentru orice " > 0 exist¼a
o funcţie …neţe pe R cu proprietatea c¼a
n
X Z
f ( k ) jIk j f (x) dx < "
k=1 Ak

n
pentru orice diviziune indexat¼a -…n¼a, D = f(Ak ; k )gk=1 ; a lui R:
Demonstraţie. F¼ar¼
a a micşora generalitatea, putem presupune c¼a funcţia f este
real¼
a. Fie o funcţie …neţe pe R astfel încât

j D (f ) Ij < "=3
n
pentru orice diviziune indexat¼ a -…n¼ a, D a lui R: Fie f(Ak ; k )gk=1 o astfel de
diviziune; o vom reordona încât
Z
f ( k ) jIk j f (x) dx 0 pentru k = 1; :::; m
Ak

şi Z
f ( k ) jIk j f (x) dx < 0 pentru k = m + 1; :::; n:
Ak

Pentru …ecare din intervalele Ak alegem câte o diviziune indexat¼


a -…n¼
a Dk
pentru care Z
Dk (f ) f (x) dx < "=3:
Ak

Cu ele obţinem urm¼


atoarele diviziuni indexate -…ne ale lui R :
n
[
P = f(A1 ; 1 ); :::; (Am ; m )g [ Dk
k = m+1
m
[
Q = f(Am+1 ; m+1 ); :::; (An ; n )g [ Dk :
k=1

Avem:
Z m
X Z
"=3 > P (f ) f (x) dx f ( k ) jIk j f (x) dx
A k=1 Ak
n
X Z
f ( k ) jIk j f (x) dx
k = m+1 Ak
m
X Z
"
f ( k ) jIk j f (x) dx (n m)
Ak 3
k=1
194 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

şi, similar,
n
X Z
"
"=3 > f ( k ) jIk j f (x) dx m
Ak 3
k = m+1

de unde, prin adunare membru cu membru, deducem relaţia din enunţ.


9.2.3. Corolar. Fie f 2 HK(R) şi …e c 2 R: Atunci funcţia
Z x
F (x) = f (x) dx
c

este continu¼a pe R.
Vom ar¼ ata în Anexa B c¼ a a.p.t. şi F 0 = f a.p.t.
a funcţia F este derivabil¼
Demonstraţie. Fie x 2 R şi …e " > 0: Conform Lemei lui Henstock exist¼ a o
funcţie de …neţe pe R astfel încât
jf (x)(y x) (F (y) F (x))j < "=2
pentru orice y 2 R cu jy xj < (x): Not¼ am = (x); dac¼ a f (x) = 0 şi =
inff (x); "=(2jf (x)j)g dac¼
a f (x) 6= 0: Atunci, pentru orice y 2 R cu jy xj < ;
avem
jF (y) F (x)j jf (x)(y x)j + "=2 < ":
Un rezultat important în teoria integralei Riemann generalizate este urm¼ a-
torul:
9.2.4. Teorema lui Hake. Fie a 2 R şi b 2 R[f1g; cu a < b: O funcţie
f; de…nit¼a pe [a; b) şi cu valori complexe, aparţine spaţiului HK([a; b)) dac¼a
şi numai dac¼
Rac ea aparţine spaţiilor HK([a; c]) pentru orice c 2 [a; b) şi exist¼a
limita lim a f (x) dx: În acest caz,
c!b
Z b Z c
f (x) dx = lim f (x) dx:
a c!b a

Enunţuri corespunz¼
atoare au loc în cazul intervalelor de forma (a; b] şi (a; b):
Demonstraţia se poate a‡a în oricare din tratatele [1], [2], [11], [23].
Teorema lui Hake ne arat¼ a, printre altele, c¼
a teoria integralei generalizate
nu poate … extins¼a prin proceduri de luare a limitelor (aşa cum se întâmpl¼ a în
cazul integralei Riemann).
Tot acest rezultat face util conceptul de funcţie local integrabil¼a. Preciz¼am

a o funcţie f : A ! C se zice c¼ a este local integrabil¼a dac¼a restricţia ei la
orice interval compact inclus în A este o funcţie integrabil¼ a (în sens Riemann
generalizat). Astfel sunt toate funcţiile continue pe R:

9.2.5. Exemple. i) Pentru orice c 2 [0; 1) avem


Z c
dx p c
p dx = 2 1 x0
0 1 x
p
= 2 2 1 c
9.2. CAZUL INTERVALELOR NECOMPACTE 195

şi deci funcţia f (x) = p1 este integrabil¼


a în sens generalizat pe intervalul
1 x
[0; 1) şi
Z 1
dx
p dx = 2:
0 1 x
ii) Funcţia f (x) = 1=x este integrabil¼
a pe intervalul (0; b] (cu b > 0) dac¼
a
şi numai dac¼ a < 1: În acest caz,
Z b
dx b1
= :
0+ x 1

Într-adev¼
ar, pentru c 2 (0; b] avem
8
Z b 1
c1
dx < b ; dac¼
a 6= 1
=
c x : ln1b ln c; dac¼
a =1
Rb
şi limita limc!0+ c xdx exist¼a în R numai dac¼ a < 1: Conform Teoremei lui
Hake, funcţia f este integrabil¼
a pe intervalul (0; b] dac¼
a şi numai dac¼
a < 1 şi
Z b Z b
dx dx b1
= lim = :
0+ x c!0+ c x 1
iii) Funcţia f (x) = 1=x este integrabil¼
a pe intervalul [a; 1) (cu a > 0) dac¼
a
şi numai dac¼ a > 1: În acest caz,
Z 1
dx a1
= :
a x 1
iv) Funcţia cos nu este integrabil¼
a pe intervalul [0; 1). Într-adev¼
ar, funcţia
Z c
I(c) = cos x dx = sin c
0

nu are limit¼a la 1:
Cunoscând c¼ a anumite funcţii sunt integrabile, putem deduce c¼ a şi altele
au aceast¼ a proprietate. Într-adev¼ ar, Criteriul 9.1.7 al lui Cauchy este valabil
pentru toate tipurile de intervale şi acest fapt conduce la urm¼ atorul criteriu:
9.2.6. Criteriul major¼ arii. Fie f : R ! R o funcţie local integrabil¼ a, cu
proprietatea c¼ a exist¼
a funcţii integrabile g; h : R ! R astfel încât g f h:
Atunci şi f este integrabil¼
a şi
Z Z Z
g(x) dx f (x) dx h(x) dx:
R R R

În acord cu Criteriul 9.2.6, dac¼


a f : R ! R este o funcţie local integrabil¼
a, al
c¼arei modul este majorat de o funcţie integrabil¼a g; atunci şi f este integrabil¼a
şi are loc inegalitatea Z Z
f (x) dx g(x) dx:
R R
196 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA


a not¼ am c¼a în contextul general al integralei Riemann generalizate, nu este
adev¼arat c¼ a modulul unei funcţii integrabile este şi el integrabil. Vezi exemplul
funcţiei f (x) = sin x=x; x 2 [1; 1); discutat la sfârşitul acestui paragraf.
Funcţiile f : R ! C care au proprietatea c¼ a atât ele cât şi modulele lor sunt
integrabile Riemann în sens generalizat poart¼ a numele de funcţii integrabile
Lebesgue. Pentru ele are loc inegalitatea
Z Z
f (x) dx jf (x)j dx:
R R

2
Un exemplu important de o astfel de funcţie este f (x) = e x =2 ; x 2 R: Evi-
dent, f este integrabil¼
a pe intervalul [ 1; 1]: Pe intervalele ( 1; 1] şi [1; 1)
avem
2
0 < e x =2 1=x2
şi concluzia de integrabilitate pe aceste intervale rezult¼
a din Criteriul major¼
arii
şi Exemplul 9.2.5 iii).
Prezentarea teoriei integralei Lebesgue face obiectul Anexelor B şi C.
Teorema 9.2.4 permite extinderea cu uşurinţ¼ a a multor rezultate din teoria
clasic¼a a integralei Riemann. Le vom enunţa în cazul particular al intervalelor
de forma [a; 1): Adaptarea la cazul altor tipuri de intervale este imediat¼ a.
9.2.7. Teorem¼ a (Extensia Teoremei Leibniz-Newton). Fie f : [a; 1) ! C o
funcţie continu¼a pe porţiuni, care admite primitiva F: Atunci funcţia f este in-
tegrabil¼a în sens Riemann generalizat dac¼a şi numai dac¼a exist¼a limita F (1) =
= limx!1 F (x) şi în acest caz
Z 1
1
f (x) dx = F (x)ja :
a

Demonstraţie. Conform Teoremei Leibniz-Newton, pentru orice c 2 [a; 1) are


loc egalitatea Z c
c
f (x) dx = F (x)ja :
a

Deoarece membrul drept are limit¼ a pentru c ! 1; Teorema B.2.4 ne arat¼ a c¼


a
funcţia f este integrabil¼
a. Trecând la limit¼
a în precedenta egalitate, o obţinem
pe aceea din enunţ.
9.2.8. Teorem¼ a (Extensia Teoremei de integrare prin p¼ arţi). Fie dou¼a funcţii
de clas¼a C 1 pe porţiuni, f; g : [a; 1) ! C; astfel încât exist¼a limita

lim f (x)g(x) = (f g)(1):


x!1

Atunci, dac¼a una din funcţiile f 0 g şi f g 0 este integrabil¼a în sens Riemann ge-
neralizat, şi cealalt¼a este integrabil¼a şi are loc egalitatea
Z 1 Z 1
1
f 0 (x)g(x) dx = (f g)(x)ja f (x)g 0 (x) dx:
a a
9.2. CAZUL INTERVALELOR NECOMPACTE 197

9.2.9. Teorem¼ a (Extensia Teoremei de schimbare de variabil¼ a). Fie o funcţie


continu¼a pe porţiuni f : [a; 1) ! R şi …e ' : [ ; ) ! R o funcţie de clas¼a
C 1 pe porţiuni, strict cresc¼atoare şi astfel încât '( ) = a şi limt! '(t) = 1:
În aceste condi ţii, dac¼a una din funcţiile f şi f ' '0 este integrabil¼a în sens
Riemann generalizat, atunci şi cealalt¼a este integrabil¼a şi are loc egalitatea
Z 1 Z
f (x) dx = f ('(t)) '0 (t) dt:
a

Vom încheia aceast¼ a secţiune cu un criteriu de integrabilitate care dep¼


aşeşte
cadrul integralei Lebesgue:
9.2.10. Teorem¼ a (Criteriul Abel-Dirichlet de integrabilitate). Fie o funcţie
f : [a; 1) ! C de clas¼a C 1 pe porţiuni, cu proprietatea c¼a exist¼a limita

lim f (x) = 0
x!1

şi funcţia jf 0 j este integrabil¼a în sens Riemann generalizat. Fie g : [a; 1) ! R o


funcţie continu¼a pe porţiuni, care o admite primitiv¼a m¼arginit¼a. Atunci funcţia
f g este integrabil¼a.
Demonstraţie. Fie G o primitiv¼ a a lui g: Not¼ am M = sup fjG(x)j; x 2 [a; 1)g:
Vom deduce proprietatea de integrabilitate a lui f g din Criteriul lui Cauchy de
integrabilitate.
Fie " > 0: Conform ipotezei de integrabilitate a lui jf 0 j; exist¼ a un > 0
astfel încât pentru orice q > p s¼
a avem
Z q
jf 0 (x)j dx < "=2M:
p

Deoarece limx!1 f (x) = 0; majorând eventual pe ; putem presupune în


plus c¼
a
q>p implic¼
a supfjf (p)j; f (q)jg < "=4M:
Prin urmare, pentru q > p avem
Z q Z q
f (x)g(x) dx = f (x)G 0 (x) dx
p p
Z q
2M supfjf (p)j; f (q)jg + M jf 0 (x)j dx
p
< "=2 + "=2 = ":

Ca aplicaţie a Criteriului Abel-Dirichlet, vom motiva existenţa integralei lui


Euler , Z 1
sin x
dx:
0 x
Funcţia sin x=x este integrabil¼a pe intervalul [0; 1]; ea admiţând o prelungire
continu¼a. Integrabilitatea ei pe intervalul [1; 1) rezult¼ a din Criteriul Abel-
Dirichlet, aplicat pentru funcţiile f (x) = 1=x şi g(x) = sin x:
198 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

Funcţia sin x=x nu este absolut integrabil¼


a pe intervalul [1; 1): Într-adev¼
ar,
presupunând contrariul, din Criteriul comparaţiei am deduce existenţa integralei
Z 1 Z 1
sin2 x 1 1 cos 2x
dx = dx:
1 x 2 1 x

Or, conform aceluiaşi Criteriu Abel-Dirichlet, funcţia cos x=x este integrabil¼
a
pe intervalul [1; 1): Operaţiile algebrice cu funcţii integrabile ar conduce atunci
la concluzia c¼a funcţia 1=x ar … integrabil¼a pe intervalul [1; 1); absurd.
Calculul integralei lui Euler,
Z 1
sin x
dx =
0 x 2
se bazeaz¼a pe extensia teoremelor de dependenţ¼ a de parametri, expuse în para-
graful 8.4. Vezi nota dup¼a exerciţiul 7, pp.229-230.

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a o funcţie f : A ! C este integrabil¼ a (în sens Henstock-
Kurzweil) dac¼a şi numai dac¼ a Re f şi Im f sunt integrabile şi c¼
a are loc
formula Z Z Z
f (x) dx = Re f (x) dx + i Im f (x) dx:
A A A

2. Calculaţi integralele
Z 1 Z 1
ax ax
I= e cos bx dx şi J = e sin bx dx
0 0

considerând I+i J:
3. (A. L.- Cauchy). Fie f : [1;P 1) ! [0; 1) o funcţie continu¼
a şi descresc¼
a-
toare. Demonstraţi c¼ a seria n f (n) este convergent¼
a dac¼
a şi numai dac¼a
funcţia f este integrabil¼
a.
4. Utilizaţi rezultatulPdin exerciţiul precedent pentru a ar¼ata c¼
a seria armo-
nic¼
a generalizat¼ a n 1=n este convergent¼ a dac¼
a şi numai dac¼a > 1:
5. (Invarianţa la translaţii a integralei Riemann generalizate). Fie f : R ! C
o funcţie integrabil¼
a în sens Riemann generalizat. Demonstraţi c¼ a
Z 1 Z 1
f (x + r) dx = f (x) dx pentru orice r 2 R:
1 1

6. Demonstraţi existenţa integralelor


Z 1 Z 1 Z b
2 dx
sin x dx; cos x2 dx ; p :
0 0 a (x a)(b x)
9.3. GENERALIZAREA FORMULEI LEIBNIZ-NEWTON 199

În leg¼atur¼
a cu primele dou¼a integrale, Cauchy a demonstrat în 1815 for-
mulele
Z 1 r
sin x2 1 t2 t2
2 cos tx dx = cos sin :
0 cos x 2 2 4 4

Calculaţi a treia integral¼


a.

9.3 Generalizarea Formulei Leibniz-Newton


Ar¼at¼am în continuare c¼ a orice derivat¼ a este integrabil¼
a în sens Riemann gene-
ralizat. Pentru aceasta, utiliz¼am un rezultat preliminar, care formalizeaz¼ a urm¼
a-
torul fapt geometric: Dac¼ a u şi v sunt capetele unui interval de lungime su…cient
de mic¼ a, care conţine punctul z, panta coardei ce uneşte punctele (u; f (u)) şi
(v; f (v)) este apropiat¼
a de panta tangentei la gra…c în punctul (z; f (z)) :

Figura 9.1: Panta coardei aproximeaz¼


a panta tangentei

9.3.1 Lem¼ a. Fie f : [a; b] ! C o funcţie derivabil¼a în punctul z. Atunci pentru


orice " > 0 exist¼a > 0 astfel încât

jf (v) f (u) f 0 (z) (v u)j < "(v u)

oricare ar … u z v cu [u; v] [a; b] \ (z ; z + ):


Demonstraţie. Deoarece funcţia f este derivabil¼a în punctul z, pentru " > 0
arbitrar …xat exist¼
a > 0 astfel încât

jf (t) f (z) f 0 (z) (t z)j < "(t z)

pentru orice t 2 [a; b] \ (z ; z + ): Atunci pentru u şi v ca în enunţ avem

jf (v) f (u) f 0 (z) (v u)j


jf (v) f (z) f 0 (z) (v z)j + jf (z) f (u) f 0 (z) (z u)j
< "(v z) + "(z u) = "(v u):

9.3.2. Teorem¼ a (Formula Leibniz-Newton generalizat¼ a). Fie F : [a; b] ! R


o funcţie continu¼a pe [a; b] şi derivabil¼a pe [a; b] n X; unde mulţimea de excepţie
200 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

X este cel mult num¼arabil¼a. Fie g : [a; b] ! R o funcţie egal¼a cu F 0 în punctele


din [a; b] n X: Atunci g este integrabil¼a în sens Riemann generalizat pe intervalul
[a; b] şi
Z b
g(t) dt = F (b) F (a):
a

Demonstraţie. Fie fs0 ; s1 ; s2 ; :::g o enumerare a mulţimii de excepţie şi …e " > 0:
Pentru t 2 [a; b] n X de…nim (t) în acord cu Lema 9.3.1. Pentru t = sk
alegem (sk ) > 0 astfel încât

2 jg(sk )j (sk ) < "=2k+3

şi
jF (sk + h) F (sk )j < "=2k+3
pentru orice h cu sk şi sk + h 2 [a; b]; aici utiliz¼ am continuitatea lui F: Fie
D = ft0 ; :::; tn ; 0 ; :::; n 1 g o diviziune indexat¼
a, -…n¼
a, a lui [a; b]: Avem
nP1
(*) g(sk )(tk+1 tk ) (F (b) F (a))
k=0
nP1
= [g(sk )(tk+1 tk ) (F (tk+1 ) F (tk ))] :
k=0
Vom împ¼ arţi mulţimea indicilor de sumare în dou¼
a p¼
arţi M şi N , corespun-

atoare situaţiilor când k 2 = X şi k 2 X: În primul caz, potrivit Lemei 9.3.1,
avem
P
[g(sk )(tk+1 tk ) (F (tk+1 ) F (tk ))]
k2M
P
= [F 0 (sk )(tk+1 tk ) (F (tk+1 ) F (tk ))]
k2M
P
"(tk+1 tk ) = "(b a)
k2M

În cazul al doilea, dac¼


a k = sj ; atunci

jg( k )(tk+1 tk )j 2 jg(sj )j (sj ) < "=2j+3

şi

jF (tk+1 ) F (tk )j jF (tk+1 ) F (sj )j + jF (sj ) F (tk )j < 2"=2j+3 :

Prin urmare,
P
[g(sk )(tk+1 tk ) (F (tk+1 ) F (tk ))]
k2N
P P
2 j "=2j+3 + j "=2j+3 = ";
unde factorul 2 îşi datoreşte prezenţa faptului c¼
a un punct sj poate … punct
de diviziune pentru dou¼ a subintervale. În concluzie, suma din formula (*) este
9.3. GENERALIZAREA FORMULEI LEIBNIZ-NEWTON 201

majorat¼
a în norm¼
a de "(b a) şi deci are loc a…rmaţia din enunţul teoremei.

9.3.3 Corolar. Dac¼a F : [a; b] ! R este o funcţie derivabil¼a, atunci derivata


sa F 0 este o funcţie integrabil¼a în sens Riemann generalizat pe [a; b] şi
Z b
F 0 (t) dt = F (b) F (a):
a

În acord cu Corolarul 9.3.3, funcţia f (x) = x 1 sin(x 2


) pentru x 2 (0; 1] şi
f (0) = 0 aparţine spaţiului HK([0; 1]; R); deoarece
1 2 1 2 2
x sin(x )= (x cos(x )) 0 x cos(x 2
);
2
iar funcţia x cos(x 2 ) admite prelungire continu¼
a la [0; 1]: În plus,
Z 1 Z 1
1 1
x 1 sin x 2 dx = x2 cos(x 2 ) 0 x cos(x 2 ) dx
0 2 0
Z 1
1
= cos 1 x cos(x 2 ) dx
2 0
= 0; 312 356 628 2:::
aproximarea din …nal …ind calculat¼ a cu programul MAPLE V6.
Mulţimea de excepţie din Teorema 9.3.2 nu poate … o mulţime neglijabil¼ a
Lebesgue oarecare. Un exemplu bazat pe teoria mulţimii triadice a lui Cantor
a fost dat de H. Lebesgue. Anume, el a construit o funcţie : [0; 1] ! [0; 1];
cu (0) = 0 şi (1) = 1; care este continu¼ a, cresc¼
atoare şi derivabil¼
a a.p.t., cu
0
= 0 a.p.t.; vezi exerciţiul 3. Pentru aceast¼a funcţie,
Z 1
0
(x) dx = 0 6= (1) (0) = 1:
0

În Anexa C, paragrafele C.4 şi C.5, vom prezenta rezultate mai generale
decât Teorema 9.3.2, analizând modul în care operaţiile de derivare şi de inte-
grare în sens generalizat sunt inverse una celeilalte.

Exerciţii
1. (Teorema generalizat¼ a a creşterilor …nite). Deduceţi din Teorema 9.3.2,
urm¼atorul rezultat, datorat lui A. Denjoy: Fie f : [a; b] ! C o funcţie
continu¼a, care este derivabil¼a în toate punctele lui [a; b]; exceptând o sub-
mulţime X, cel mult num¼arabil¼a. Atunci
jf (b) f (a)j (b a) sup jf 0 (x)j:
x2(a;b) n X

Este important s¼a not¼am c¼a Teorema creşterilor …nite, aşa cum este ea
enunţat¼
a la punctul 7.4.4, nu se extinde asupra funcţiilor derivabile, cu
valori complexe. Vezi exerciţiul 10 de la sfârşitul paragrafului 7.4.
202 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

2. Stabiliţi integrabilitatea funcţiei x 2 sin(x 3 ) pe intervalul [0; 1]: Utilizaţi


programul Maple V6 pentru a calcula valoarea aproximativ¼ a a integralei
acestei funcţii.

3. (Funcţia singular¼a a lui Lebesgue) Consider¼


am funcţia : [0; 1] ! [0; 1]
de…nit¼a astfel:

(0) = 0; (1) = 1
2k 1 2k 1 2k
(x) = n
pentru x 2 In;k = ; n ; k = 1; :::; 2n 1
; n 2 N?
2 3n 3
(x) = sup f (t); t 2 [0; 1] n ; t < xg :

Figura 9.2: Funcţia singular¼


a a lui Lebesgue

1. Demonstraţi c¼
a:
i) Funcţia este limita şirului uniform convergent ( n )n 1 ; de linii poli-
gonale care unesc punctele (0; 0) şi (1; 1) şi care pe porţiunile orizontale
sunt date de formulele
2k 1
n (x) = 2m ; pentru x 2 Im;k = 2k3m 1 ; 32km ;
k = 1; :::; 2m 1 ; m = 1; :::; n:

[Indicaţie: Este imediat c¼


aj n (x) n+1 (x)j 1=2n ; deci

j n (x) n+N (x)j 1=2n 1


:]

ii) Deduceţi din rezultatul precedent c¼


a funcţia este continu¼ a; ea este
cresc¼
atoare deoarece toate funcţiile n au aceast¼a proprietate.
9.4. EXEMPLUL LUI POMPEIU? 203

iii) Dac¼a x 2 [0; 1] n ; atunci exist¼a un interval deschis care îl conţine


pe x şi pe care toate funcţiile n sunt constante (şi egale) începând de
la un anumit rang. Deduceţi c¼ a funcţia este derivabil¼a în punctul x şi
0
(x) = 0: Observaţi c¼
a mulţimea este neglijabil¼
a Lebesgue.

9.4 Exemplul lui Pompeiu?


Dorim s¼
a prezent¼
am în cele ce urmeaz¼
a un exemplu de homeomor…sm

F : [a; b] ! [u; v]

derivabil, strict cresc¼ator şi a c¼


arui derivat¼
a este m¼arginit¼
a şi se anuleaz¼ a pe
o submulţime dens¼ a de puncte din domeniul de de…niţie. Acest exemplu a
fost publicat de D. Pompeiu în lucrarea sa, Sur les fonctions dérivées, Math.
Annalen, 63 (1907), p. 326 (şi simpli…cat ulterior de S. Marcus). Funcţia F 0
este integrabil¼a în sens generalizat, dar nu este integrabil¼a în sens Riemann pe
nici un subinterval compact şi nedegenerat al domeniului de de…niţie.
Fie [u; v] un interval nedegenerat (arbitrar …xat) şi …e (yn )n un şir de puncte
distincte din acest interval, cu proprietatea de a … dens, adic¼ a,

fyn ; n 2 Ng = [u; v]:


P
Fie, de asemenea, n cn o serie convergent¼ P a de numere 1=3 strict pozitive. În
acord cu Criteriul 6.5.6, al major¼arii, seria n n c (y y n ) este absolut şi
uniform convergent¼a pe intervalul [u; v] şi de…neşte o funcţie
1
X
(y) = cn (y yn )1=3 ( )
n=0

continu¼ a pe [u; v]: Deoarece termenii seriei de de…niţie sunt funcţii strict cresc¼
a-
toare, rezult¼ a c¼
a şi funcţia este strict cresc¼
atoare. În acord cu Teorema 5.4.4,
rezult¼ a deci c¼ a funcţia stabileşte un homeomor…sm între intervalele [u; v] şi
[a; b]; unde a = (u) şi b = (v):
Not¼am cu F inversul acestui homeomor…sm. Vom ar¼ ata c¼
a F are propri-
et¼
aţile menţionate la începutul acestui paragraf. Acest fapt necesit¼ a analiza
propriet¼ aţilor de derivabilitate ale funcţiei :
a. Fie seria
9.4.1. Lem¼
1
1 X cn
3 n = 0 (y yn )2=3

obţinut¼a din seria care de…neşte pe ; prin derivare termen cu termen.


i) În orice punct y în care seria ( ) este convegent¼a, funcţia are derivat¼a
pozitiv¼a, egal¼a cu suma acestei serii.
ii) În orice punct y în care seria ( ) este divergent¼a, precum şi în orice
punct yn ; funcţia are derivat¼a pozitiv¼a, egal¼a cu 1:
204 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA

Demonstraţie. i) Fie h su…cient de mic astfel încât y + h 2 [u; v]; aceasta


înseamn¼ a c¼
a h 2 [u y; v y]: Deoarece funcţia este strict cresc¼
atoare, avem
[ (y + h) (y)] =h > 0 pentru orice h 6= 0:
Not¼
am
1=3 1=3
y + h yn h
'n = = 1+
y yn y yn
şi atunci
1
X 1
(y + h) (y) cn 4 X cn
0< = < :
h n=0
('2n + 'n + 1)(y yn )2=3 3 n = 0 (y yn )2=3

de unde rezult¼
a convergenţa uniform¼
a a seriei
1
X cn
n=0
('2n + 'n + 1)(y yn )2=3

în raport cu h (pe intervalul [u y; v y]): Prin urmare,


1
X
(y + h) (y) cn
lim = lim
h!0 h h!0
n=0
('2n + 'n + 1)(y yn )2=3
1
X
1 cn
= :
3 n=0
(y yn )2=3

ii) Consider¼am mai întâi cazul punctelor în care seria ( ) este divegent¼
a.
Vom utiliza funcţiile ajut¼
atoare
m
X cn
! m (y) =
n=0
( +y yn )2=3 + ( + y yn )1=3 ( yn )1=3 + ( yn )2=3

care, evident, sunt continue în punctul y = 0: Fie M > 0, arbitrar …xat.


Deoarece
m
1 X cn
! m (0) =
3 n=0 ( yn )2=3
rezult¼
a c¼a exist¼
a un rang N astfel încât pentru m N s¼a avem ! m (0) > M:
Pentru …ecare astfel de indice m; continuitatea lui ! m în punctul 0 implic¼
a
existenţa unui num¼ar pozitiv m astfel încât
y 2 [u; v]; jyj < m implic¼
a ! m (y) > M:
Pe de alt¼
a parte,
( + y) ( )
lim ! m (y) = :
m!1 y

arind eventual pe N; putem presupune, de asemenea, c¼
am N implic¼
a
( + y) ( )
! m (y) < ":
y
9.4. EXEMPLUL LUI POMPEIU? 205

Atunci, pentru y 2 [u; v]; jyj < m; vom avea

( + y) ( )
M " < ! m (y) "< ;
y
de unde rezult¼
a c¼
a are derivat¼ a în punctul şi aceasta este 1:
În cazul când y = yn ; atunci
(yn + h) (yn ) cn X ck
= 2=3
+ 2
h y ( k + k + 1)(yn yk )2=3
k2N; k6=n

unde
1=3
yn + h y k
k = :
yn yk
În acest mod,
(yn + h) (yn ) cn
>
h y 2=3
de unde rezult¼ a c¼
a are derivat¼ a în punctul yn şi aceasta este egal¼
a cu 1:
În acord cu Teorema 7.1.4, de derivabiltate a funcţiei inverse, rezult¼ a c¼
a
funcţia F este derivabil¼
a în toate punctele domeniului s¼ au de de…niţie. Derivata
sa se anuleaz¼a în toate punctele xn = (yn ) c¼ aci

F (x) F (xn )
F 0 (xn ) = lim
x!xn x xn
(y) (yn )
= 1 = lim = 1=1 = 0;
y!yn y yn
acelaşi raţionament ne arat¼ a c¼a F 0 se anuleaz¼a în toate punctele (y); unde y
este un punct în care seria ( ) este divergent¼ a.
Deoarece este un homeomor…sm, rezult¼ a c¼a mulţimea punctelor xn =
(yn ) este dens¼ a în intervalul [a; b] = ([u; v]):
Deoarece funcţia este strict cresc¼atoare, rezult¼a c¼
a şi inversa ei, F; este
strict cresc¼ atoare. Prin urmare, F 0 0:
M¼ arginirea superioar¼ a a lui F 0 trebuie stabilit¼
a doar pe submulţimea puncte-
lor x = (y); cu y punct de convergenţ¼ a pentru seria ( ): Or, în acest caz,
1 1
0 1 X cn 1 X
(y) = > cn ;
3 n = 0 (y yn )2=3 3 (v u)
2=3
n=0

de unde rezult¼
a
1
X
1 2=3
F 0 (x) = 0 (y)
< 3 (v u) = cn :
n=0

În acord cu Criteriul lui Lebesgue, de integrabilitate Riemann, funcţia F nu


este integrabil¼
a Riemann pe nici un subinteval compact şi nedegenerat.
206 ¼
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN GENERALIZATA
Anexa A

Sisteme dinamice discrete

O înţelegere empiric¼ a a noţiunii de sistem dinamic o dobândim scriind un num¼ ar


pe
p display-ul unui calculator de buzunar şi apoi ap¼a sând repetat una din funcţii
( ; sin; cos etc). Ne vom îndrepta …e spre unul din elementele intervalului
[ 1; 1]; …e vom … în situaţia unui şir f¼ ar¼a limit¼
a.
Din punct de vedere matematic, un sistem dinamic discret pe o mulţime M
este şirul (f n )n ; al iteratelor unei funcţii f : M ! M . Amintim c¼ a iteratele (de
ordin pozitiv ale) funcţiei f se de…nesc prin formulele

f 0 = idM şi f n = f a n 2 N? :
::: f ; dac¼
| {z }
n ori

Majoritatea autorilor folosesc apelativul …e f : M ! M un sistem dinamic


cu înţelesul c¼
a se refer¼ a la sistemul dinamic discret generat de iteratele lui f pe
M . Problematica acestor sisteme poate … formulat¼ a astfel: Fiind dat¼a o funcţie
f şi o valoare iniţial¼a a, ce se întâmpl¼a cu şirul

x0 = a; xn = f (xn 1) a n 2 N? ;
dac¼

al iteratelor lui f calculate în a?


Numim şirul (f n (a))n traiectoria lui a, iar mulţimea valorilor sale, orbita
lui a; not¼am orbita lui a prin O (a) : Valorile însele se mai numesc st¼ari ; x0
poart¼ a numele de starea iniţial¼a a sistemului, iar xn reprezint¼a starea sistemului
la momentul n.
Teoria şirurilor recurente priveşte individual aceste obiecte, teoria sistemelor
dinamice se ocup¼ a de ansamblul traiectoriilor unui sistem. Cel care a avut ideea
studiului global al iteratelor (şi a iniţiat studiul sistemelor dinamice), a fost
marele matematician francez H. Poincaré, …ind condus la aceasta de cercet¼ arile
sale de Mecanic¼ a cereasc¼a.
Problema înţelegerii structurii orbitelor se dovedeşte a … deosebit de com-
plex¼a, dar şi de un interes major în aspectele practice (computaţionale) ale
matematicii. În leg¼ atur¼
a cu ea a ap¼ arut conceptul matematic de haos. O per-
cepţie super…cial¼ a asociaz¼
a haosul cu „harababura total¼ a” şi pân¼a nu demult,

207
208 ANEXA A. SISTEME DINAMICE DISCRETE

problema central¼ a era cum s¼a …e evitat haosul. Privind mai atent lucrurile, se
constat¼a c¼ a „haosul controlat”poate însemna şansa supravieţuirii. Într-adev¼ ar,
în competiţia dur¼ a dintre specii, un comportament complet predictibil duce la
dispariţie!
Tehnic, prezenţa comportamentului haotic are drept tr¼ as¼atur¼ a principal¼a
manifestarea dependenţei senzitive de datele iniţiale: exist¼ a un > 0 astfel
încât pornind de la orice dou¼ a st¼ ari iniţiale x0 şi y0 (oricât de apropiate, dar
nu identice) exist¼ a un n 1 cu proprietatea c¼ a d(f n (x0 ); f n (y0 )) > : Prin
urmare, în acest caz nu putem aproxima f (x0 ) cu f n (y0 ) începând de la un
n

prag N; oricât de bun¼ a ar … aproximaţia y0 a lui x0 . Abordarea numeric¼ a a


sistemelor dinamice haotice devine astfel extrem de di…cil¼ a şi larg incomplet¼ a

ar¼
a un studiu calitativ complementar.
Frapant este faptul c¼a aplicaţii extrem de simple, precum funcţia polinomial¼ a
2x2 1 pe intervalul [ 1; 1]; intr¼ a în aceast¼ a categorie. Vezi paragraful A.7 de
mai jos.
Teoria haosului este în plin¼ a dezvoltare. O introducere ne-o ofer¼ a cartea lui
R. Devaney [7].

A.1 Mulţimi invariante. Atractori


Fie M o mulţime şi …e f : M ! M o funcţie. Dac¼ a exist¼
a un num¼ ar n 2 N?
n
astfel încât f (a) = a; atunci a poart¼ a numele de punct periodic (de perioad¼ a
n); perioada principal¼a a punctului periodic a va … cel mai mic num¼ ar n 2 N? cu
proprietatea c¼ a f n (a) = a: Orbita oric¼
arui punct periodic este o mulţime …nit¼
a.
Ea const¼ a dintr-un singur element dac¼ a a este un punct …x al lui f, adic¼
a dac¼
a

f (a) = a:

Aplicaţia identic¼
a a lui R admite toate elementele lui R ca puncte …xe. Apli-
caţia f (x) = x, x 2 R; are ca unic punct …x pe 0, toate celelalte puncte …ind
periodice, de perioad¼ a 2.
Punctele …xe şi orbitele periodice sunt exemple de mulţimi invariante. Fiind
dat¼a o aplicaţie f : M ! M , o submulţime A a lui M se zice c¼ a este invariant¼a
(pentru f ) dac¼ a
f (A) = A

şi c¼
a este pozitiv invariant¼a dac¼
a

f (A) A;

în amândou¼ a cazurile, orbitele punctelor care pleac¼a din A r¼amân în A.


În cazul când M este un interval, analiza gra…c¼ a poate avea un rol foarte
important în înţelegerea dinamicii diferitelor funcţii, conducând la aşa-numita
diagram¼a în trepte.
A.1. MULŢIMI INVARIANTE. ATRACTORI 209

Figura A.1: Diagrama în trepte

Intersecţia gra…cului lui f cu prima bisectoare evidenţiaz¼ a punctele …xe.


Şirul (f n (a))n al iteratelor lui x0 = a se vizualizeaz¼a astfel: ridic¼
am în a o per-
pendicular¼ a pe axa Ox pân¼ a intersecteaz¼
a gra…cul funcţiei f în punctul (a; f (a)) :
O paralel¼ a prin acest punct la Ox taie prima bisectoare în (f (a); f (a)) : Apoi,
paralela la Oy prin acest ultim punct taie gra…cul lui f în f (a); f 2 (a) ş.a.m.d.
S¼ageţile indic¼a ordinea de parcurs, iar sc¼ arile ascendente/descendente pun în
evidenţ¼ a monotonia.
Calculul diferenţial contribuie major la realizarea analizei gra…ce şi implicit
la studiul dinamicii diferitelor aplicaţii.
A.1.1. Exemple. i) Consider¼ am cazul aplicaţiei
p
f : [ 1; 1) ! [ 1; 1); f (x) = 1 + x:
p
f are un unic punct …x, care este p = (1 + 5 )=2: Analiza gra…c¼ a relev¼ a c¼
a
toate traiectoriile converg la p; mai precis, dac¼ a x0 < p; atunci f n (x0 ) % p; iar
dac¼a x0 > p; atunci f n (x0 ) & p:

p
Figura A.2: Dinamica aplicaţiei f (x) = 1+x
210 ANEXA A. SISTEME DINAMICE DISCRETE

ii) Consider¼
am cazul familiei de aplicaţii
f : R ! R; f (x) = x:
Originea este un punct …x pentru oricare din ele, dar variind parametrul ;
dinamica punctelor din vecin¼
atatea originii variaz¼
a considerabil.

Figura A.3: Dinamica aplicaţiei f (x) = x

Într-adev¼ar, are loc urm¼atorul tablou:


Dac¼a = 0; atunci f n (x0 ) = 0 pentru orice x0 2 R şi orice n 1;
Dac¼a 2 (0; 1); atunci toate traiectoriile tind monoton la 0 (cresc¼ ator, dac¼
a
x0 < 0; descresc¼ator, dac¼
a x0 > 0);
Dac¼a = 1; atunci toate traiectoriile sunt constante (deci toate punctele lui
R sunt puncte …xe);
Dac¼a > 1; atunci traiectoriile punctelor x0 > 0 tind cresc¼ ator la 1; iar ale
punctelor x0 < 0 tind descresc¼ ator la 1;
Dac¼a 2 ( 1; 1); atunci traiectoriile se îndep¼ arteaz¼a de origine;
Dac¼a = 1; atunci toate traiectoriile sunt periodice, de perioad¼ a 2;
Dac¼a 2 ( 1; 0); atunci toate traiectoriile se îndreapt¼a c¼
atre 0, „înf¼
aşurând”
acest punct.
Cele dou¼ a exemple de mai sus ne arat¼ a manifestarea mai multor tipuri de
comportament a punctelor …xe.
A.1.2. De…niţie. Un punct …x p se zice c¼ a este atractiv (sau, c¼
a este un
atractor ) pentru sistemul dinamic f : M ! M dac¼
a exist¼
a o vecin¼
atate U a lui
p în M astfel încât
f n (x0 ) ! p pentru orice x0 2 U:

Numim mulţimea U ca în De…niţia A.1.2, bazin de atracţie al lui p. Dac¼


aU
se poate alege ca …ind întregul spaţiu M , atunci vom spune c¼
a p este atractorul
global al sistemului dinamic f : M ! M:
A.1.3. De…niţie. Spunem c¼ a un punct …x p este repulsiv pentru sistemul
dinamic f : M ! M; dac¼ a exist¼
a o vecin¼
atate U a lui p în M cu proprietatea c¼ a
pentru orice x0 2 U; x0 6= p; exist¼
a un num¼ ar natural n astfel încât f n (x0 ) 2
= U:
A.1. MULŢIMI INVARIANTE. ATRACTORI 211

În leg¼
atur¼ a cu De…niţia A.1.3, este util s¼ a menţion¼am posibilitatea ca i-
teratele de ordin mai mare decât n ale lui x0 s¼ a viziteze din nou vecin¼atatea
U.
Exist¼
a puncte …xe indiferente, care nu sunt nici atractive şi nici repulsive.
Este cazul originii, pentru sistemul dinamic ataşat identit¼ aţii lui R.
O important¼ a surs¼
a de atractori globali este Principiul Contracţiei. Amintim

a o aplicaţie f : M ! M (de…nit¼ a pe un spaţiu metric M , înzestrat cu metrica
d) este o contracţie dac¼a exist¼
a o constant¼ a C 2 [0; 1) astfel încât

d(f (x); f (y)) Cd(x; y) (C)

pentru orice x; y 2 M:
A.1.4. Principiul contracţiei (cunoscut şi sub numele de Teorema lui Banach-
Cacciopoli, de punct …x ). Fie M un spaţiu metric complet (de exemplu, o sub-
mulţime închis¼a a spaţiului euclidian real n-dimensional ) şi …e f : M ! M o
contracţie. Atunci f are un unic punct …x p, care este atractorul global al lui f
(v¼azut ca sistem dinamic discret pe M ).
În plus, p poate … determinat prin metoda aproximaţiilor succesive: Fiind
dat¼a aproximaţia iniţial¼
a x0 ; consider¼
am şirul aproximaţiilor succesive,

xn = f (xn 1 ); n 1:

Atunci, xn ! p; indiferent de alegerea lui x0 :


Demonstraţia Principiului contracţiei apare în numeroase c¼arţi, în particular, în
tratatul nostru FAM1 [21], pp. 124 -126. Proprietatea unicului punct …x p de a
… atractorul global este echivalent¼a cu faptul c¼a xn ! p; indiferent de alegerea
lui x0 : Oferim în continuare detaliile în cazul când M este un interval închis.
Observ¼ am mai întâi c¼
a

jxn+1 xn j = jf (xn ) f (xn 1 )j Cjxn xn 1j ::: C n jx1 x0 j

pentru orice indice n: Prin urmare,

jxn+r xn j jxn+r xn+r 1 j + ::: + jxn+1 xn j


jxn+1 xn j(1 + C + ::: + C r 1 )
1
jxn+1 xn j (EN)
1 C
Cn
jx1 x0 j (EIN)
1 C
pentru orice n; r 2 N: Deoarece C n ! 0; inegalit¼ aţile precedente ne arat¼ a c¼
a
şirul (xn )n este un şir Cauchy. Datorit¼ a completitudinii lui R; acest şir converge
la un num¼ ar p; p 2 M; deoarece M este un interval închis. Folosind continuitatea
lui f şi trecând la limit¼ a în relaţia de recurenţ¼
a, obţinem c¼a p este un punct …x.
Dac¼ a q ar … un al doilea punct …x, atunci

jp qj jf (p) f (q)j Cjp qj


212 ANEXA A. SISTEME DINAMICE DISCRETE

şi deoarece C 2 [0; 1), iar p q 6= 0; am ajunge la o contradicţie. În concluzie,


p este unicul punct …x al lui f:
Algoritmul din teorema precedent¼ a are propriet¼
aţi foarte bune. Punctul …x
p este necunoscut a-priori, dar f¼
acând r ! 1 în relaţiile (EN) şi (EIN) obţinem
1
jp xn j jxn+1 xn j
1 C
Cn
jx1 x0 j
1 C
astfel c¼
a vom şti c¼
a suntem „în preajma lui p" de îndat¼ a ce distanţa dintre dou¼
a
iterate consecutive este „mic¼ a ”. Algoritmul este cu atât mai rapid, cu cât C
este mai mic; aproximaţia iniţial¼
a in‡uenţeaz¼
a şi ea, prin jx1 x0 j; num¼ arul de
paşi în care ajungem la aproximaţia dorit¼a a punctului …x.
Un foarte competent istoric al metodei aproximaţiilor succesive apare în
articolul lui D. F. Bailey, A Historical Survey of Solution by Iteration, Math.
Magazine, 62 (1989), pp. 155 -166. Metoda apare înc¼ a din antichitate, în
leg¼
atur¼a cu algoritmul babilonian de extragere a r¼ ad¼acinii p¼
atrate,

x0 > 0 aproximaţia iniţial¼


a
1 a
xn+1 = xn + pentru n 0:
2 xn

Exerciţii

1. Utilizaţi analiza gra…c¼


a pentru a descrie dinamica aplicaţiei

f : R ! R; f (x) = x + 3x2 x3 :

2. Metoda aproximaţiilor succesive este mai general¼ a decât Principiul con-


tracţiei. Cu alte cuvinte, ea poate funcţiona şi pentru aplicaţii care nu
sunt contracţii. Demonstraţi c¼
a pentru orice a 2 R, şirul recurent de…nit
de formula

x0 = a
xn+1 = sin xn ; pentru n 0

converge la 0, unicul punct …x al funcţiei sin :


3. (B. P. Hillam; vezi Math.Magazine, 48 (1975), pp. 167 - 168.). Fie o
aplicaţie lipschitzian¼
a f : [a; b] ! [a; b]; adic¼
a o aplicaţie care veri…c¼
a o
inegalitate de forma

jf (x) f (y) C jx yj

pentru orice x; y 2 [a; b]: Ei îi ataş¼


am aplicaţia

F : [a; b] ! [a; b]; F (x) = (1 )x + f (x)


A.2. TEOREMA LUI A. N. ŞARKOVSKI 213

unde = 1=(1 + C). Demonstraţi c¼ a F este nedescresc¼


atoare şi pentru
orice x0 2 [a; b]; şirul dat de formula

xn = F n (x0 ); n 0

converge la unul din punctele …xe ale lui f .

4. (B. P. Hillam; vezi Amer. Math. Monthly, 83 (1976), p.273). Fie o a-


plicaţie continu¼
a f : [0; 1] ! [0; 1] şi …e x0 2 [0; 1]: Not¼
am cu (xn )n şirul
de aproximaţii succesive generat de x0 : Demonstraţi c¼ a şirul (xn )n este
convergent (în mod necesar, la un punct …x al lui f ) dac¼ a şi numai dac¼ a
limn!1 (xn+1 xn ) = 0:

A.2 Teorema lui A. N. Şarkovski


Mai poate oferi analiza pe dreapta real¼
a surprize? Am … tentaţi s¼
a spunem c¼
a nu,
dar urm¼atorul rezultat publicat în anul 1964 a entuziasmat lumea matematicii
prin simplitatea şi profunzimea sa:
A.2.1. Teorem¼ a (A. N. Şarkovski). Orice funcţie continu¼a f : R ! R; care
admite puncte periodice de perioad¼a principal¼a 3, admite puncte periodice de
orice alt¼a perioad¼a principal¼a.
Demonstraţie. Etapele demonstraţiei sunt urm¼
atoarele:

i) Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼


a. Atunci pentru orice interval compact
B, inclus în f ([a; b]); exist¼a un interval compact A, inclus în [a; b]; cu
proprietatea c¼ a f (A) = B:

ii) Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a şi …e A un interval nevid şi compact,
inclus în [a; b]; cu proprietatea c¼
a A f (A): Din a…rmaţia de la punctul
i) se deduce c¼ a exist¼
a p în A astfel c¼
a f (p) = p:

iii) Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a pentru care exist¼


a un punct c cu
proprietatea c¼a
f (a) = c; f (c) = b; f (b) = a:

Fie n 2 N; n 2 şi …e intervalele I0 = ::: = In 2 = In = [a; b] şi


In 1 = [a; c]: Se arat¼ a c¼a exist¼
a un şir descresc¼
ator A0 A1 ::: An de
subintervale compacte ale lui [c; b]; astfel încât f k (Ak ) = Ik pentru orice
k în f0; 1; :::; ng: Atunci, în acord cu punctul ii) de mai sus, funcţia f n
admite un punct …x în An : Prin urmare, f admite puncte periodice, de
perioad¼
a principal¼ a n.

iv) Din a…rmaţiile precedente se deduce acum cu uşurinţ¼a c¼a orice funcţie
continu¼
a f : R!R; care admite puncte periodice de perioad¼ a principal¼a
3, admite puncte periodice de orice alt¼
a perioad¼
a principal¼
a.
214 ANEXA A. SISTEME DINAMICE DISCRETE

Şarkovski a demonstrat de fapt un rezultat mult mai puternic (dar specializat


la intervale). S¼ am pe N? aşa-numita ordine a lui Şarkovski,
a consider¼

3 B 5 B 7 B ::: B 2 3 B 2 5 B 2 7 B ::: B 22 3 B :::


B 23 B 22 B 2 B 1:

Sunt listate mai întâi numerele impare (cu excepţia lui 1), apoi acestea în-
mulţite cu 2, apoi înmulţite cu 22 , ş.a.m.d. În acest mod sunt listate toate
numerele naturale cu excepţia puterilor lui 2, numere care scrise în ordine des-
cresc¼
atoare completeaz¼ a lista.
A.2.2. Teorem¼ a. (A. N. Şarkovski). Fie f : R!R o funcţie continu¼a care
are puncte periodice de perioad¼a principal¼a m. Dac¼a m B n în ordinea lui
Şarkovski, atunci f are de asemenea puncte periodice de perioad¼a principal¼a n.
Cititorul interesat de detaliile demonstraţiei Teoremei A.2.2 poate consulta
cartea lui R. Devaney [7], pp. 60 -68.

A.3 Rotaţia pe cercul unitate


Cercul unitate este mulţimea

S 1 = fz j z 2 C; jzj = 1g :

El are o structur¼
a natural¼
a de grup abelian multiplicativ şi, de asemenea, de
grup topologic compact, luând în consideraţie topologia asociat¼ a metricii

d(u; v) = ju vj:

Pentru 2 R, de…nim rotaţia de unghi pe cercul unitate ca …ind aplicaţia

R : S1 ! S1; R (z) = ei z:

A.3.1. Lem¼a. Dac¼a =2 2 Q; atunci orbitele tuturor punctelor z 2 S 1 sunt


periodice.
p ?
Demonstraţie. Presupunând c¼a = 2 q ; cu p; q 2 N şi p; q relativ prime,
atunci
Rq (z) = ei q z = ei p2 z = z;
pentru orice z 2 S 1 :
Vis-à-vis de limitele teoremei lui Şarkovski, s¼
a observ¼ am c¼ a rotaţia R ; cu
= 2 =3; are puncte periodice de period¼ a principal¼
a 3 şi nu are puncte periodice
de nici o alt¼
a perioad¼a principal¼
a.
A.3.2. Teorema lui Jacobi. Dac¼a =2 2
= Q; atunci orbita oric¼arui punct
z 2 S 1 este dens¼a în S 1 .
= Q; elementele şirului z; R (z); R2 (z); ::: sunt
Demonstraţie. Deoarece =2 2
distincte dou¼
a câte dou¼
a.
A.4. HIPERBOLICITATE 215

Deoarece S 1 este compact, din orice şir de elemente ale sale se poate extrage
k(n)
un subşir convergent. În particular, un subşir R (z) este convergent.
n
Fiind dat " > 0; exist¼a deci un N" 2 N astfel încât
k(m) k(n)
jR (z) R (z)j < "

pentru orice m; n N" : Fie N = k(N" + 1) k(N" ): Evident, N > 0. Întrucât


rotaţiile sunt izometrii, avem

k(N" )
jRN (z) zj = jR RN (z) z j=
k(N" +1) k(N" )
= jR (z) R (z)j < "

şi iterând acest argument, deducem c¼ a punctele z; RN (z); R2N (z); ::: împart S 1
în arce care subîntind corzi de lungime < ": Cum orice punct w din S 1 aparţine
unui asemenea arc, rezult¼ a c¼
a exist¼
a un n = n(w; ") 2 N cu proprietatea c¼ a
jw Rn (z)j < ":
Punctele ale c¼
aror orbite sunt dense se mai numesc puncte topologic tranzitive
(iar sistemele care admit puncte topologic tranzitive se mai numesc sisteme
topologic tranzitive). Asemenea sisteme au de regul¼ a o dinamic¼a complicat¼ a.

A.4 Hiperbolicitate
În aceast¼a secţiune vom prezenta o condiţie uşor veri…cabil¼ a, datorat¼
a lui O.
Perron, în prezenţa c¼areia punctele …xe sunt sau atractive, sau repulsive. Pentru
simpli…carea expunerii vom considera aici doar cazul când spaţiul M este un
interval nedegenerat I şi sistemul dinamic în atenţie este asociat unei aplicaţii
f : I ! I; de clas¼a C 1 : Preciz¼ a apartenenţa la clasa C r ; cu r 1; înseamn¼
am c¼ a
continuitatea derivatei de ordinul r.
A.4.1. De…niţie. Spunem c¼ a un punct …x p pentru sistemul dinamic f : I ! I
este un punct …x hiperbolic dac¼
a

jf 0 (p)j =
6 1:

Utilitatea De…niţiei A.4.1 este evidenţiat¼


a de urm¼
atorul rezultat:
A.4.2. Teorem¼ a. Presupunem c¼a f : I ! I este o aplicaţie de clas¼a C 1 :
0
i) Dac¼a jf (p)j < 1; atunci exist¼a o vecin¼atate U a lui p astfel încât f (U ) U
şi pentru orice x din U are loc relaţia

lim f n (x) = p:
n!1

ii) Dac¼a jf 0 (p)j > 1; atunci exist¼a o vecin¼atate V a lui p astfel încât pentru
orice x în V n fpg exist¼a un n 2 N? cu proprietatea c¼a f n (x) 2 = V:
216 ANEXA A. SISTEME DINAMICE DISCRETE

Demonstraţie. i) Deoarece f are derivat¼ a şi jf 0 (p)j < C < 1; exist¼


a continu¼ a
" > 0 astfel încât
jf 0 (x)j < C pe U = [p "; p + "] \ I:
Conform Teoremei creşterilor …nite, pentru orice x din U avem
jf (x) pj = jf (x) f (p)j Cjx pj jx pj ":
Prin urmare, f (x) aparţine lui U , iar repetarea argumentului de mai sus
conduce la relaţia

jf n (x) pj C n jx pj;
n
de unde rezult¼a c¼
a f (x) ! p:
A…rmaţia de la punctul ii) se bazeaz¼
a de asemenea pe Teorema creşterilor
…nite.
Este important s¼ a extindem considerentele de mai sus la cazul mulţimilor
pozitiv invariante.
A.4.3. De…niţie. Fie f : I ! I o aplicaţie de clas¼a C 1 : Spunem c¼
a o mulţime
A; pozitiv invariant¼
a pentru f; este hiperbolic¼a dac¼
a
jf 0 (a)j 6= 1 pentru orice a 2 A:
Un caz special este acela al orbitelor periodice. Fie p un punct periodic, de
perioad¼
a principal¼ a C 1 : Atunci condiţia
a m, pentru aplicaţia f : I ! I; de clas¼
de hiperbolicitate pentru O(p) este
j(f m )0 (p)j =
6 1:
Într-adev¼
ar,
(f m )0 (x) = (f m )0 (p) pentru orice x 2 O(p);
a x 2 O(p); atunci x = f k (p) pentru un anume k 2 f0; :::; m
deoarece, dac¼ 1g
şi avem
(f m )0 (f k (p)) = f 0 (f m 1
(f k (p))) f 0 (f m 2 (f k (p))) ::: f 0 (f k (p)) =
= f 0 (f m 1
(p)) f 0 (f m 2 (p)) ::: f 0 (p):
Schimbând f cu f m în Teorema A.4.2, obţinem tabloul comportamentului
orbitelor periodice hiperbolice (în cazul aplicaţiilor pe intervale), care poate …
atractiv, sau repulsiv.
Spre exemplu, aplicaţia
f : R ! R; f (x) = x3 + x =2
admite originea ca atractor hiperbolic, cu bazinul de atracţie U = R n f 1; 1g;
orbita periodic¼
a O(1) = f 1; 1g este şi ea hiperbolic¼
a, dar repulsiv¼
a.
¼ DE CONDIŢIILE INIŢIALE
A.5. DEPENDENŢA SENZITIVA 217

Exerciţii

1. Clasi…caţi punctele periodice ale urm¼


atoarelor aplicaţii care acţioneaz¼
a pe
spaţiul R :

f1 (x) = sin x
f2 (x) = x3 x
f3 (x) = arctg x
f4 (x) = ex :

2. Un difeomor…sm f : [a; b] ! [a; b] se numeşte difeomor…sm Morse-Smale,


dac¼
a toate orbitele sale periodice sunt hiperbolice. Ar¼
ataţi c¼
a

f (x) = x3 + 3x=4; x 2 [ 1=2; 1=2];

este un asemenea exemplu. Demonstraţi c¼


a un difeomor…sm Morse-Smale
poate avea numai un num¼ar …nit de puncte periodice.

A.5 Dependenţa senzitiv¼


a de condiţiile iniţiale
Iterând aplicaţiile continue f : M ! M (care acţioneaz¼ a pe spaţii metrice)
putem avea mari surprize din punct de vedere numeric. Astfel, când urm¼ arim
traiectoria unui punct x0 ; trebuie s¼ a avem în vedere c¼a din diverse motive noi
oper¼am doar cu o aproximaţie x0 a acestuia. A cunoaşte traiectoria lui x0
înseamn¼ a a şti " - vecin¼
at¼
aţile sale. Continuitatea lui f ne asigur¼a c¼
a dat …ind
" > 0 putem determina un > 0 astfel încât

d(x0 ; x0 ) < implic¼


a d(f (x0 ); f (x0 )) < ":

Nimic nu ne asigur¼
a îns¼
a c¼
a

sup d(f n (x0 ); f n (x0 )) < ":


n 0

Dimpotriv¼
a, exemple simple precum aplicaţia de dublare a unghiului pe cerc,

f : S1 ! S1; f (z) = z 2 ;

ne arat¼
a c¼
a exact contrariul se poate întâmpla! Acest fenomen impune urm¼
a-
toarea de…niţie:
A.5.1. De…niţie. Un sistem dinamic discret f : M ! M se zice c¼ a prezint¼a
dependenţ¼a senzitiv¼a de condiţiile iniţiale dac¼
a exist¼
a un num¼ar > 0 cu pro-
prietatea c¼a oricare ar … punctul a 2 M şi oricare ar … vecin¼ atatea sa V; exist¼
a
y 2 V şi n 2 N? astfel încât

d (f n (x); f n (y)) > :


218 ANEXA A. SISTEME DINAMICE DISCRETE

În ştiinţele contemporane sunt adesea utilizaţi termeni precum comporta-


ment haotic, dinamic¼a haotic¼a, haos etc. Cu toate c¼ a nu exist¼
a înc¼
a o de…niţie
unanim recunoscut¼ a a noţiunii matematice de haos, toat¼ a lumea este de acord

a dependenţa senzitiv¼ a de condiţiile iniţiale constituie o component¼a care nu
poate lipsi.
A.5.2. De…niţie (R. Devaney [7]). Spunem c¼ a un sistem dinamic f este haotic
dac¼
a veri…c¼a urm¼atoarele trei condiţii:
(T ) f este topologic tranzitiv;
(P ) Mulţimea punctelor periodice este dens¼ a;
(S) f manifest¼ a dependenţ¼a senzitiv¼a de condiţiile iniţiale.
De…niţia A.5.2 a avut un impact deosebit în popularizarea teoriei sistemelor
dinamice haotice. Ea suport¼a totuşi o mic¼
a observaţie, cele trei condiţii ne…ind
independente:
A.5.3. Teorem¼ a (J. Banks, J. Brooks, G. Cairns, G. Davis and P. Stacey, On
Devaney’s De…nition of Chaos, Amer. Math. Monthly, 99 (1992), 332-334).
Are loc implicaţia
(T ) & (P ) ) (S):

Detaliile demonstraţiei Teoremei A.5.3 apar şi în tratatul nostru, FAM1 [21],
pp. 296 - 297.
Rezultatul principal în dinamica topologic¼a pe dreapt¼ a este urm¼ atorul:
A.5.4. Teorem¼ a (L. S. Block and W. A. Coppel, Dynamics in One Dimension,
Lecture Notes in Math., n0 1513, Springer-Verlag, Berlin, 1992). Fie I un
interval nedegenerat. Orice aplicaţie continu¼a şi topologic tranzitiv¼a f : I ! I
este haotic¼a.
O tehnic¼a simpl¼
a de a deduce comportamentul haotic al unor sisteme este
aceea bazat¼
a pe semiconjugare:
a. Fie X şi Y dou¼a spaţii metrice şi …e diagrama comutativ¼a
A.5.5. Teorem¼
f
X ! X
h# #h
Y ! Y
g

format¼a cu aplicaţii continue. Presupunem c¼a f este haotic¼a şi c¼a h este sur-
jectiv¼a. Atunci g este de asemenea haotic¼a.

Demonstraţie. Se veri…c¼
a imediat c¼
a g satisface condiţiile (T) şi (P) (şi deci şi
(S), conform Teoremei A.5.3).
Un caz frapant de comportament haotic este acela al polinomului Cebîşev de
ordinul 2,
T2 (x) = 2x2 1; x 2 [ 1; 1]:
Manipularea sa este simpl¼
a, observând c¼
a substituţia x = cos ne d¼
a T2 (x) =
= cos 2 :
A.6. ALGORITMII NUMERICI ŞI COMPORTAMENTUL HAOTIC 219

Punctele lui R sunt …e topologic tranzitive, …e eventual periodice pentru T2 ;


preciz¼
am c¼
a un punct p este eventual periodic dac¼ a T2n (p) este periodic pentru
un anume n: Punctele eventual periodice ale lui T2 sunt precis punctele p de
forma p = cos cu

k
= ; k 2 Z; n 2 N:
2n 1
Comportamentul haotic al polinomului T2 rezult¼ a din Teorema A.5.5 aplicat¼ a
pentru X = S 1 ; Y = [ 1; 1]; f = aplicaţia de dublare a unghiului, h(ei ) = cos
(proiecţia pe prima component¼ a) şi g = T2 :
Din comportamentul haotic al lui T2 putem deduce similar (folosind funcţia
h(x) = 12 (1 x) ) comportamentul haotic al funcţiei logistice,

F4 : [0; 1] ! [0; 1]; F4 (x) = 4x(1 x):

Un recent articol al lui M. Martelli, M. Dang and T. Seph (De…ning Chaos,


Mathematics Magazine, 71 (1998), no. 2, 112-122), aduce în atenţie şi alte
de…niţii ale conceptului matematic de haos, care ar putea în viitor s¼
a ia locul
de…niţiei lui R. Devaney.

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a în general toate polinoamele lui Cebîşev ,

Tn (x) = cos n arccos x; x 2 [ 1; 1]

de ordin n 2 sunt haotice.

2. Daţi o demonstraţie direct¼


a (adic¼
a independent¼
a de Teorema A.5.5) a
faptului c¼
a polinomul T2 este haotic.

3. Demonstraţi c¼
a funcţia f (x) = sin x; x 2 [0; ]; este haotic¼
a.

A.6 Algoritmii numerici şi comportamentul haotic


Întrucât în general este imposibil s¼ a se indice forma analitic¼ a a traiectoriilor
unei ecuaţii de evoluţie, se recurge la algoritmii numerici, care produc traiectorii
aproximative. În ce mod re‡ect¼ a acestea traiectoriile reale ?
Discut¼
am aceast¼ a problem¼ a în cazul algoritmului lui Euler de rezolvare apro-
ximativ¼a a ecuaţiilor diferenţiale de forma

dx
= f (x):
dt
Se consider¼a o reţea echidistant¼
a de puncte t0 = 0; t1 = h; t2 = 2h; ::: în
care pasul h este o constant¼a. Cunoscând valoarea soluţiei x = x(t) a ecuaţiei
220 ANEXA A. SISTEME DINAMICE DISCRETE

în punctul 0, urmeaz¼a s¼a determin¼


am valoarea ei în t1 ş.a.m.d. Aproximând
dx xn+1 xn
(tn ) cu ; suntem conduşi la a asocia ecuaţiei iniţiale şirul recurent
dt h
x(0) = x0
xn+1 = xn + h f (xn )

care produce valorile aproximative ale soluţiei x(t) în punctele tn :


S¼a ilustr¼
am aceast¼
a procedur¼
a în cazul aşa-numitei ecuaţii logistice,
dx
= ax(1 x);
dt
unde a este un parametru pozitiv. Traiectoriile sale sunt date de formula

x(0) eat
x(t) = ;
1 x(0) + x(0) eat


a not¼
am c¼a x = 1 este un punct …x atractiv.
Aplicând algoritmul lui Euler cu pasul h şi notând b = ha; ajungem la
procesul iterativ
1+b
xn+1 = bxn ( xn ):
b
Substituţia xn = 1+b
b yn subordoneaz¼ a studiul acestui proces discuţiei din
secţiunea A.5 asupra funcţiei logistice. Într-adev¼
ar,

yn+1 = (1 + b)yn (1 yn )

şi pentru a = 1000 şi h = 0:003 obţinem 1+b = 4: Procesul nostru iterativ cores-
punde funcţiei F4 ; care potrivit unei observaţii anterioare are un comportament
haotic.
Concluzia este c¼a deşi ecuaţia logistic¼
a are o form¼
a foarte simpl¼
a, dinamica
ei nu poate … re‡ectat¼ a cu acurateţe folosind algoritmii numerici simpli!
Anexa B

Teoria integralei Lebesgue

Exist¼a numeroase prezent¼ ari ale integralei Lebesgue, bazate, mai mult sau mai
puţin, pe unele elemente de teoria m¼ asurii. Vezi: Gordon [11], Hewitt şi Strom-
berg [12], Lang [14], Rudin [25], Natanson [17], Şilov [31]. Prezentarea de faţ¼a
combin¼ a abordarea din tratatul nostru FAM1 cu aceea a lui A. Van Daele, din
articolul s¼
au, The Lebesgue Integral Without Measure Theory, Amer. Math.
Month., 97 (1990), pp. 912-915).

B.1 Un rezumat al teoriei integralei Lebesgue


Punctul de plecare este o anume aplicaţie de integrare, bazat¼ a pe integrala
Riemann a funcţiilor continue.
Not¼am cu Cc (R) spaţiul vectorial al funcţiilor continue f : R ! C; care au
suport compact (adic¼ a sunt nule în afara unui interval compact). S¼ a not¼am

a acest spaţiu se bucur¼ a de proprietatea c¼ a odat¼a cu o funcţie, el conţine şi
conjugata şi modulul acelei funcţii.
Integrala Riemann de…neşte o funcţional¼ a de integrare I : Cc (R) ! C; care
…ec¼
arei funcţii f 2 Cc (R); nule în afara intervalului [a; b]; îi asociaz¼
a num¼arul
Z b
I(f ) = f (x) dx:
a

Corectitudinea de…niţiei, adic¼a independenţa de intervalul compact în afara



aruia f se anuleaz¼
a, este un fapt imediat.
Evident, aplicaţia I este liniar¼
a şi pozitiv¼
a. În plus,

I(jf j) = 0 implic¼
a f = 0:

Fiec¼
arei funcţii f : R ! C îi putem asocia un element jjf jj 2 [0; 1] astfel:
1
X
jjf jj = inf I(hn )
n=1

221
222 ANEXA B. TEORIA INTEGRALEI LEBESGUE

unde in…mumul se ia dup¼a toate şirurile (hn )n de funcţii pozitive din Cc (R); cu
proprietatea c¼
a
X1
jf (x)j hn (x) pentru orice x 2 R:
n=1

B.1.1. Lem¼ a. Fie f; f1 ; f2 ; ::: funcţii complexe de…nite pe R şi …e 2 C:


Atunci :
i) Dac¼a f 2 Cc (R); atunci jjf jj = I(jf j);
ii) jj f jj = j j jjf jj
P; 1
iii) Dac¼a jf (x)j n = 1 jfn (x)j pentru orice x 2 R; atunci

1
X
jjf jj jjfn jj :
n=1

Din a…rmaţia iii) rezult¼


a c¼
a

jf j jgj implic¼
a jjf jj jjgjj
jjf + gjj jjf jj + jjgjj :

B.1.2. De…niţie. Spunem c¼ a o funcţie f : R ! C este integrabil¼a Lebesgue


dac¼
a pentru orice " > 0 exist¼
a o funcţie g 2 Cc (R) astfel încât jjf gjj < ":
a mulţimea L1 (R); a tuturor funcţiilor f : R ! C integrabile
Este evident c¼
Lebesgue, este un spaţiu vectorial.
Pentru …ecare funcţie f 2 L1 (R); exist¼
a un şir (gn )n de funcţii din Cc (R)
astfel încât jjf gn jj ! 0: Deoarece

jI(gm ) I(gn )j I (jgm gn j) = jjgm gn jj


jjf gm jj + jjf gn jj

vom de…ni integrala (Lebesgue) a funcţiei f prin formula

I(f ) = lim I (gn ) :


n!1

Este imediat c¼a de…niţia integralei nu depinde de şirul aproximant, parti-


cular ales. Evident, Cc (R) L1 (R) şi funcţionala I : f ! I(f ); de integrare
Lebesgue, o prelungeşte pe aceea de integrare a funcţiilor continue cu suport
compact. Aceast¼ a funcţional¼
a este de asemenea liniar¼ a şi pozitiv¼
a. Este uzual

a desemn¼ am integrala unei funcţii f prin notaţii de tipul
Z Z 1
f (x) dx sau f (x) dx:
R 1

a f 2 L1 (R); atunci f ; jf j 2 L1 (R) (deci Re f; Im f 2 L1 (R)) şi


Dac¼

jI(f )j I(jf j):


B.1. UN REZUMAT AL TEORIEI INTEGRALEI LEBESGUE 223

În plus,
I(jf j) = jjf jj :
Din cele de mai sus rezult¼ a imediat c¼ a L1 (R; R) (spaţiul funcţiilor reale
integrabile Lebesgue) constituie o latice vectorial¼ a de funcţii. Prin urmare,
a f1 ; :::; fn 2 L1 (R; R) avem
pentru orice familie …nit¼

inf ff1 ; :::; fn g ; sup ff1 ; :::; fn g 2 L1 (R; R):

Restricţia funcţiei jj jj la spaţiul L1 (R); poart¼


a numele de seminorma indice
1
L şi este desemnat¼ a uzual prin simbolul jj jjL1 : Ea are propriet¼ aţi similare
funcţiei modul:

SN1) 0 jjf jjL1 < 1;


SN2) jj f jjL1 = j j jjf jjL1 ;
SN3) jjf + gjjL1 jjf jjL1 + jjgjjL1 :

Totuşi, este posibil ca jjf jjL1 = 0; f¼


ar¼
a ca f = 0; vezi cazul lui f0g :
Seminormei jj jjL1 îi putem asocia bilele Br (x) şi B r (x); dup¼
a modelul dreptei
reale (sau a planului complex). Putem vorbi în L1 (R) de ”şiruri convergente la”
şi de ”şiruri Cauchy”, dar nu şi de limite, c¼ aci este posibil ca jjfn f jjL1 ! 0
şi jjfn gjjL1 ! 0; f¼ ar¼
a ca f = g: Se poate îns¼ a ar¼
ata c¼a f = g a.p.t. (ca efect
al faptului c¼ a jjhjjL1 = 0 dac¼ a şi numai dac¼a h = 0 a.p.t.). Vezi exerciţiul 2 de
la sfârşitul acestui paragraf.
O observaţie util¼a este aceea c¼ a fn ! f în L1 (R); atunci
a dac¼

I(fn ) ! I(f ):

Într-adev¼
ar, jI(fn ) I(f )j I (jfn f j) = jjfn f jjL1 ! 0:
B.1.3. Teorema de completitudine a spaţiului L1 (R): Pentru orice şir
Cauchy (fn )n de funcţii din L1 (R) exist¼a o funcţie f 2 L1 (R) astfel încât
jjfn f jjL1 ! 0:
Demonstraţie. Trecând eventual la un subşir, putem presupune c¼a

jjfn+1 fn jjL1 < 1=2n pentru orice n 2 N:

Fie f : R ! C o funcţie astfel încât f (x) = limn!1 fn (x); în orice punct în


care limita exist¼
a.
Fie n 2 N: Dac¼ a x 2 R este un punct în care limn!1 fn (x) exist¼a, atunci
1
X
f (x) fn (x) = (fk+1 (x) fk (x))
k=n

şi deci
1
X
jf (x) fn (x)j jfk+1 (x) fk (x)j :
k=n
224 ANEXA B. TEORIA INTEGRALEI LEBESGUE

Punctele în care ultima serie este convergent¼a sunt puncte în care seria f¼
ar¼
a
module este convergent¼ a, deci puncte în care exist¼
a limita limn!1 fn (x): Prin
urmare, dac¼
a limita limn!1 fn (x) nu exist¼ a, atunci seria de module are suma
1: Ca urmare, ultima inegalitate are loc în toate punctele lui R: În acord cu
Lema B.1.1,
X1
jjf fn jjL1 jjfk+1 fk jjL1 1=2n 1 :
k=n

De aici rezult¼
a cu uşurinţ¼ a f 2 L1 (R) şi jjfn
a c¼ f jjL1 ! 0:
B.1.4. Teorema convergenţei monotone (Beppo Levi). Fie (fn )n un şir
de funcţii din L1 (R) astfel încât 0 f0 f1 ::: şi supn I(fn ) < 1: Fie
f : R ! R o funcţie astfel încât f (x) = limn!1 fn (x) în punctele în care
aceast¼a limit¼a este …nit¼a. Atunci f 2 L1 (R) şi kfn f kL1 ! 0: În particular,
I(f ) = limn!1 I(fn ):
Demonstraţie. Pentru orice n; p 2 N şi orice x 2 R avem
n+p
X1
fn+p (x) fn (x) = (fk+1 (x) fk (x))
k=n

astfel c¼
a din Lema B.1.1 deducem c¼
a
n+p
X1
jjfn+p fn jjL1 jjfk+1 fk jjL1
k=n
n+p
X1
I (fk+1 fk ) = I(fn+p ) I(fn ):
k=n

Conform ipotezei, şirul (I(fn ))n este convergent. Rezult¼ a deci c¼


a şirul (fn )n
este un şir Cauchy în L1 (R): Potrivit Teoremei de completitudine, exist¼ a g în
L1 (R; R) cu proprietatea c¼ a jjg fn jjL1 ! 0: Punctele în care exist¼ a limita
limn!1 fn (x) sunt aceleaşi cu punctele în care limita limn!1 fkn (x) (pe un
subşir al şirului cresc¼
ator (fn )n ) exist¼
a. Demonstraţia Teoremei de completitu-
dine ne permite s¼ a alegem drept g orice funcţie f : R ! R astfel încât f (x) =
= limn!1 fn (x) în toate punctele x în care limita exist¼ a. Apoi, jI(f ) I(fn )j
I (jf fn j) = jjf fn jjL1 ; de unde rezult¼ a c¼
a I(f ) = limn!1 I(fn ):
B.1.5. Teorema convergenţei dominate (H. Lebesgue). Fie (fn )n un şir
de funcţii din L1 (R) pentru care exist¼a o funcţie f : R ! C astfel încât:
i) fn (x) ! f (x) pentru orice x 2 R;
ii) exist¼a o funcţie g 2 L1 (R) pentru care jfn j g; oricare ar … n 2 N:
Atunci f 2 L1 (R) şi kfn f kL1 ! 0: În particular, I(f ) = limn!1 I(fn ):
Demonstraţie. Considerând p¼ arţile reale şi imaginare, putem presupune c¼
a toate
funcţiile din enunţ sunt reale. Aplicând Teorema convergenţei monotone şiru-
lui (g + supm k n fk )1 n=m ; obţinem c¼ a supk m fk 2 L1 (R) pentru orice indice
m: Aplicând din nou aceeaşi teorem¼ a şirului (g supk m fk )m ; deducem c¼ a
B.1. UN REZUMAT AL TEORIEI INTEGRALEI LEBESGUE 225

lim sup fn 2 L1 (R) şi deci f 2 L1 (R); deoarece f = lim sup fn ; confom ipotezei
n!1 n!1
i): Din relaţia I(fk ) I(supk n fk ); pentru k n; deducem c¼
a

lim sup I(fn ) = inf sup I(fk ) inf I(sup fk ) = I(f ):


n!1 n k n n k n

Asem¼
an¼ator, aplicând acelaşi raţionament funcţiilor fn şi f; deducem c¼
a
I(f ) lim inf I(fn ): În concluzie, I(f ) = lim I(fn ):
n!1 n!1
În teoria integralei Lebesgue conceptul de mulţime neglijabil¼ a (în sensul
lui Lebesgue) joac¼ a un rol esenţial. Este imediat c¼ a dac¼
a A este o astfel de
submulţime a lui R; atunci A 2 L1 (R) şi jj A jjL1 = 0: Folosind liniaritatea
integralei şi proprietatea SN3), de aici rezult¼
a c¼
a modi…c¼arile a.p.t. nu schimb¼a
caracterul de integrabilitate şi nici valoarea integralei:
B.1.6. Popoziţie. Dac¼a f; g : R ! C; f 2 L1 (R) şi f = g a.p.t., atunci
g 2 L1 (R) şi
I(f ) = I(g).

Propoziţia B.1.6 ne permite (într-un sens evident) s¼ a vorbim despre integra-


bilitatea funcţiilor de…nite a.p.t. şi/sau reale şi …nite a.p.t.
În paragraful C.5 vom ar¼ ata c¼
a

L1 (R) HK(R)

şi c¼
a integrala Lebesgue a oric¼arei funcţii f 2 L1 (R) coincide cu integrala ei în
sensul Henstock-Kurzweil.
Not¼ a. Mulţimile neglijabile Lebesgue mai pot … descrise şi ca acele submulţimi
A ale lui R pentru care exist¼ a şiruri cresc¼
atoare (fn )n de funcţii integrabile şi
pozitive cu proprietatea c¼ a

sup jjfn jjL1 < 1 şi lim fn (x) = 1 pe A:


n!1

Acest fapt permite formul¼ ari mai avantajoase ale rezultatelor de mai sus.
Astfel, Teorema de completitudine poate … precizat¼ a dp¼a cum urmeaz¼ a:
1
Pentru orice şir Cauchy (fn )n de funcţii din L (R) exist¼a o funcţie f în
L1 (R) astfel încât jjfn f jjL1 ! 0: În plus, f este limita a.p.t. a unui subşir al
şirului dat.

Exerciţii

1. (O alt¼a form¼a a Teoremei lui Beppo Levi). Analizaţi demonstraţia Teore-


mei B.1.4 în lumina notei de la sfârşitul acestui paragraf pentru a refor-
mula Teorema B.1.4 astfel: Fie (fn )n un şir de funcţii din L1 (R) astfel
încât 0 f0 f1 ::: şi supn I(fn ) < 1: Atunci şirul (fn )n converge în
L1 (R) la o funcţie f : R ! R şi f (x) = limn!1 fn (x) a.p.t. În particular,
I(f ) = limn!1 I(fn ):
226 ANEXA B. TEORIA INTEGRALEI LEBESGUE

2. Deduceţi din exerciţiul precedent c¼


a dac¼
a jjf jjL1 = 0; atunci f = 0 a.p.t.
[Indicaţie: Se consider¼
a şirul fn = njf j: ]
3. Demonstraţi c¼
a funcţiile caracteristice ale intervalelor m¼
arginite sunt in-
tegrabile.

B.2 Leg¼
atura cu funcţiile m¼
asurabile
Putem dezvolta o teorie similar¼ a cu aceea din paragraful precedent pornind de
la funcţiile etajate. Anume, prelungind funcţiile etajate în sensul De…niţiei 8.1.1
cu 0 în afara intervalului compact de de…niţie, ajungem la funcţiile etajate pe
R: Mulţimea lor,

Et (R) = f : R ! C; (9) A interval compact, f jA 2 Et (A) ; f j{A = 0

constituie o algebr¼
a comutativ¼
a. Este un exerciţiu imediat c¼
a

Et (R) L1 (R)

a funcţionala de integrare pe L1 (R) o prelungeşte pe aceea a funcţiilor riglate.


şi c¼
Seminorma indice L1 este deci aplicabil¼ a şi funcţiilor etajate şi vom putea
vorbi de şiruri Cauchy de funcţii etajate. Procesul de completare a spaţiului
Cc (R) pân¼ a la L1 (R) are în varianta lui Et (R) o prezentare mai direct¼ a:

B.2.1. Teorem¼ a. O funcţie f : R ! C este integrabil¼a Lebesgue dac¼a şi numai


dac¼a exist¼a un şir Cauchy (fn )n de funcţii etajate, care converge a.p.t. la f: În
plus,
I(f ) = lim I(fn ):
n!1

În numeroase tratate (în particular, în FAM1) se prefer¼ a a se inversa prezen-


tarea integralei Lebesgue, luând proprietatea din Teorema B.2.1 ca de…niţie.
Un concept important în teoria integralei Lebesgue este acela de m¼ asurabi-
litate:
B.2.2. De…niţie. Spunem c¼ a o funcţie f : R ! C este m¼asurabil¼a (în sens
Lebesgue) dac¼ a este limita a.p.t. a unui şir de funcţii etajate. Spunem c¼ a o
submulţime A a lui R este m¼asurabil¼a (respectiv integrabil¼a ) dac¼ a funcţia ei
caracteristic¼a are aceast¼a proprietate.
Conceptul de m¼ asurabilitate st¼
a la baza unui criteriu foarte important de
integrabilitate:
B.2.3. Criteriul comparaţiei (H. Lebesgue). O funcţie f : R ! C este
integrabil¼a Lebesgue dac¼a şi numai dac¼a este m¼asurabil¼a şi majorat¼a în modul
de o funcţie integrabil¼a Lebesgue.

Demonstraţie. Necesitatea este evident¼


a. În ceea ce priveşte partea de su…-
cienţ¼
a, s¼
a observ¼
am mai întâi c¼
a ne putem restrânge la cazul funcţiilor reale.
¼
B.2. LEGATURA ¼
CU FUNCŢIILE MASURABILE 227

Deoarece f este m¼ asurabil¼a, ea este limita a.p.t. a unui şir (fn )n ; de funcţii eta-
jate. Conform ipotezei, exist¼ a g 2 L1 (R); astfel încât jf j g: Deoarece L1 (R; R)
este o latice vectorial¼ a de funcţii, rezult¼
a c¼
a funcţiile gn = (fn _ ( g)) ^ g sunt
integrabile. Avem gn ! f a.p.t. şi jgn j g pentru orice n 2 N: Teorema
convergenţei dominate ne permite s¼ a concluzion¼am c¼ a f 2 L1 (R; R):
Mulţimea M(R); a tuturor funcţiilor f : R ! C m¼ asurabile Lebesgue con-
stituie o algebr¼ a (în raport cu operaţiile algebrice uzuale). M(R; R) (algebra
funcţiilor reale m¼ asurabile Lebesgue) se bucur¼ a de proprietatea c¼ a pentru orice
familie …nit¼ a f1 ; :::; fn 2 L1 (R; R) avem

inf ff1 ; :::; fn g ; sup ff1 ; :::; fn g 2 L1 (R; R):

Din Criteriul B.2.3 se poate deduce urm¼ atorul corolar:


B.2.4. Corolar. Orice funcţie f care este limita a.p.t. a unui şir (fn )n de
funcţii m¼asurabile este o funcţie m¼asurabil¼a.
Demonstraţie. Evident, ne putem restrânge la cazul funcţiilor reale şi …x¼ am
arbitrar o funcţie F 2 L1 (R) cu F > 0: Din Criteriul B.2.3 rezult¼
a c¼
a funcţiile
gn = fn F= (1 + jfn j) sunt integrabile. Evident,
fF
gn ! g =
1 + jf j
şi din Teorema convergenţei dominate se deduce integrabilitatea funcţiei g:
Demonstraţia se încheie observând c¼ a f = g= (F jgj).
Clasa funcţiilor m¼ asurabile este foarte larg¼ a. Ea cuprinde toate funcţiile
continue, toate limitele a.p.t. de şiruri de funcţii continue ş.a.m.d.
Mulţimea M(R); a tuturor submulţimilor m¼ asurabile Lebesgue, este ceea ce
se cheam¼ a o -algebr¼ a de p¼arţi. Anume, ea conţine pe ; şi R; este închis¼
a la lu-
area complementarelor, precum şi la luarea reuniunilor şi intersecţiilor num¼ ara-
bile de mulţimi. Ea conţine toate mulţimile deschise, toate mulţimile închise,
intersecţiile şi reuniunile num¼ arabile de astfel de mulţimi ş.a.m.d.
M¼asura Lebesgue pe R este funcţia
R
R A
dx; dac¼ a A este integrabil¼ a
: M(R) ! [0; 1]; (A) =
1; dac¼
a A nu este integrabil¼ a.
Evident, ea extinde lungimea intervalelor. M¼ asura Lebesgue este num¼arabil
aditiv¼a, adic¼
a, pentru orice şir (An )n de mulţimi m¼asurabile mutual disjuncte
avem !
1
[ X1
An = (An ):
n=0 n =0
De aici rezult¼
a c¼
a este monoton¼
a, adic¼
a

A B implic¼
a (A) (B):


asura Lebesgue este de asemenea invariant¼a la translaţii, adic¼
a

(A) = (fx + a; a 2 Ag)


228 ANEXA B. TEORIA INTEGRALEI LEBESGUE

pentru orice A 2 M(R) şi orice x 2 R: În plus, ea are proprietatea de regularitate:

(A) = supf (K); K compact, K Ag


= inff (D); D deschis, D Ag

pentru orice A 2 M(R):


Not¼am în …nal proprietatea de absolut continuitate a m¼ asurii Lebesgue:
1
B.2.5. Teorem¼ a. Fie f 2 L (R): Atunci pentru orice " > 0 exist¼a > 0 astfel
încât Z
A 2 M(R) şi (A) < implic¼a jf j dx < ":
A

Demonstraţie. Conform Teoremei convergenţei dominate, şirul de funcţii fn =


= jf j ^ n converge la jf j în L1 (R): Prin urmare, pentru " > 0 arbitrar …xat,
exist¼
a un rang N astfel încât kjf j fn kL1 < "=2 pentru orice n N: Alegem
= "=2N şi atunci pentru orice A 2 M(R) cu (A) < avem
Z Z Z
"
jf j dx = (jf j fN ) dx + fN dx < + (A) N < ":
A A A 2

Not¼a. Întreaga teorie de integrabilitate Lebesgue se poate transfera funcţiilor


de…nite pe submulţimi m¼ asurabile. Anume, o astfel de funcţie f : A ! C se zice
c¼ a prelungirea sa cu 0 pe {A este
a este integrabil¼a (respectiv, m¼asurabil¼a ), dac¼
un element din L1 (R) (respectiv, din M(R)): Notând cu f A aceast¼ a prelungire,
de…nim integrala lui f prin formula
Z Z
f (x) dx = (f A ) (x) dx:
A R

Criteriul B.2.3 ne arat¼a c¼ arei funcţii f 2 L1 (R) la mulţimea


a restricţia oric¼
m¼asurabil¼a A este o funcţie integrabil¼ a. Toate rezultatele din aceast¼ a secţiune
privind integrarea funcţiilor de…nite pe R se transfer¼ a cazului funcţiilor de…nite
pe submulţimi m¼ asurabile. În particular, spaţiul L1 (A); al funcţiilor f : A ! C
integrabile Lebesgue este complet în raport cu seminorma indice L1 ; care în
acest caz are expresia Z
jjf jjL1 = jf (x)j dx:
A

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a orice funcţie continu¼
a pe un interval este m¼
asurabil¼
a Le-
besgue.
2. (Invarianţa la translaţii a m¼asurii Lebesgue). i) Demonstraţi c¼
a
Z Z
f (x + t) dx = f (x) dx
R R
¼
B.2. LEGATURA ¼
CU FUNCŢIILE MASURABILE 229

pentru orice funcţie caracteristic¼


a f a unui interval m¼
arginit şi orice t 2 R:
ii) Extindeţi rezultatul precedent (prin liniaritate) pentru toate funcţiile
etajate şi apoi pentru toate funcţiile din L1 (R) (prin densitate)
iii) Deduceţi proprietatea de invarianţ¼
a la translaţii a m¼
asurii Lebesgue.
3. Demonstraţi proprietatea de num¼
arabil aditivitate a m¼
asurii Lebesgue.
4. Demonstraţi proprietatea de regularitate a m¼
asurii Lebesgue.
5. Demonstraţi c¼
a mulţimile neglijabile Lebesgue sunt acele mulţimi m¼
asura-
bile care au m¼
asura 0.
6. (Teorema de derivare sub semnul integral ). Fie A şi B dou¼ a intervale
nedegenerate şi …e f : A B ! C; f = f (x; t); o funcţie cu urm¼atoarele
propriet¼
aţi:
i) Pentru …ecare x 2 A; funcţia t ! f (x; t) este integrabil¼
a Lebesgue pe
B;
a C 1 pe A;
ii) Pentru …ecare t 2 B; funcţia x ! f (x; t) este de clas¼
a o funcţie g 2 L1 (B) astfel încât jfx0 (x; t)j
iii) Exist¼ g(t) pentru orice
x 2 A şi orice t 2 B:
R
Atunci funcţia F (x) = B f (x; t) dt este de clas¼ a C 1 pe A şi
Z
F 0 (x) = fx0 (x; t) dt; pentru orice x 2 A:
B

7. i) Aplicaţi Teorema convergenţei dominate pentru a ar¼


ata c¼
a funcţia
Z 1
sin t xt
F (x) = e dt; x 2 (0; 1)
0 t
este continu¼
a şi limx!1 F (x) = 0:
ii) Observaţi c¼
a derivarea sub semnul integral este posibil¼
a pentru orice
x > 0 şi deduceţi faptul c¼
a
F (x) = arctg x + constant¼
a, pentru orice x > 0:

iii) Treceţi la limit¼


a în expresia lui F (dup¼
a x ! 1) şi deduceţi c¼
a valoarea
constantei este =2:
a. Prelungim funcţia F în punctul 0 de…nind
Not¼
Z 1
sin t
F (0) = dt;
0 t
integrala …ind luat¼
a înRsensul Henstock-Kurzweil. Vezi paragraful 9.2. În acord
n
cu Teorema lui Hake, m sint t dt ! 0 atunci când m; n ! 1: Funcţiile
Z n
sin t
Fn (x) = dt; x 2 [0; 1); n 2 N?
0 t
230 ANEXA B. TEORIA INTEGRALEI LEBESGUE

sunt continue şi Fn ! F punctual. Convergenţa este uniform¼ a deoarece potrivit


primei formule de medie pentru integrale avem
Z n Z n
sin t xt sin t
jFn (x) Fm (x)j = e dt dt
m t m t
oricare ar … x 0 şi oricare ar … m; n 2 N? : Prin urmare funcţia F este continu¼
a
şi în punctul 0, de unde rezult¼
a valoarea integralei lui Euler:
Z 1 Z n
sin t sin t xt
dt = lim e dt = lim ( arctg x + =2) = =2:
0 t x!0 0 t x!0

8 Fie A o submulţime m¼ a a lui R şi …e f 2 L1 (A): Demonstraţi c¼


asurabil¼ a
Z Z
jf (x)j dx 4 sup f (x) dx ; B 2 M(R); B A :
A B

9 (Spaţiul L1 (A)) : Fie A o submulţime m¼asurabil¼


a a lui R: Not¼
am cu
L1 (A) mulţimea tuturor funcţiilor m¼
asurabile f : A ! C şi esenţial
m¼arginite, adic¼
a pentru care

jjf jjL1 = inf sup fjf (x)j ; x 2 A n Xg < 1;


X

unde in…mumul se ia dup¼


a toate submulţimile X; neglijabile Lebesgue, ale
lui A:
i) Veri…caţi c¼ a L1 (A) constituie un spaţiu vectorial (chiar o algebr¼
a co-
mutativ¼ a, cu unitate) în raport cu operaţiile naturale. Pe acest spaţiu
aplicaţia jj jjL1 este o seminorm¼ a.
ii) Demonstraţi c¼
a dac¼
a A este o mulţime integrabil¼ a, atunci L1 (A) este
1
inclus în L (A) şi
Z
jf (x)j dx (A) jjf jjL1 :
A

10 (M. Kac). Fie g : R ! C o funcţie m¼ asurabil¼a cu proprietatea c¼


a modulul

au este identic 1 şi g(x+y) = g(x)g(y) pentru orice x; y 2 R: Demonstraţi
a g este de forma ei x ; pentru un anume 2 R:

Rb
[Indicaţie: Alegem a; b 2 R astfel încât a g(t) dt 6= 0 şi atunci, formula
de schimbare de variabil¼ a ne d¼
a
Z b+x Z b
g(x) = g(t) dt = g(t) dt:
a+x a

Folosind teoremele de dependenţ¼ a de parametri, deducem c¼ a funcţia g este


continu¼ a şi apoi c¼
a este derivabil¼
a. Derivând relaţia g(x + y) = g(x)g(y)
în raport cu y şi luând y = 0; ajungem la ecuaţia g 0 (x) = g 0 (0)g(x): Prin
0
urmare, g este de forma eg (0)x : Faptul c¼ a jgj = 1 conduce apoi la concluzia
a g 0 (0) =i ; cu 2 R: ]

¼ ESTE MASURA
B.3. CÂT DE BUNA ¼ LEBESGUE? 231

11 (Extensia lui M. Kac a Teoremei 6.3.1). Demonstraţi c¼ a singurele funcţii


m¼asurabile f : R ! R; care veri…c¼
a ecuaţia funcţional¼
a a lui Cauchy, sunt
acelea de forma f (x) = x:

B.3 Cât de bun¼


a este m¼
asura Lebesgue?
M¼asura Lebesgue priveşte -algebra M(R) şi este natural s¼a ne întreb¼ am cât
de larg¼
a este aceast¼
a familie în raport cu -algebra P(R); a p¼ arţilor lui R:
Urm¼atorul exemplu (construit de G. Vitali în 1905) ne arat¼
a c¼
a

M(R) ( P(R):

Raţionamentul s¼ au, reprodus în continuare, are loc în limitele sistemului


axiomatic ZF C al teoriei mulţimilor, sistem unanim adoptat în prezent, care
include Axioma alegerii.
Pentru x 2 [0; 1] de…nim Ex = fy 2 [0; 1]; y x 2 Qg şi consider¼ am familia
F = fEx ; x 2 [0; 1]g: Evident, F este nevid¼ a şi constituit¼
a din mulţimi nevide
şi disjuncte. În acord cu Axioma alegerii, exist¼ a o submulţime X [0; 1] astfel
încât X \ Ex s¼ a conţin¼
a exact un element pentru orice x 2 [0; 1]: Vom ar¼ ata,
prin metoda reducerii la absurd, c¼ a mulţimea X nu este m¼ asurabil¼ a.
Într-adev¼ar, dac¼
a X ar … m¼ asurabil¼
a, atunci şi translaţiile sale

Xr = fx + r; x 2 Xg

ar … m¼ asurabile pentru orice r 2 Q:


Se arat¼ a uşor c¼
a Xr \ Xs = ; dac¼ a r; s 2 Q; r 6= t: În plus, [r2Q\[0;1] Xr
[0; 2]. Conform propriet¼ aţii de num¼
arabil aditivitate,
X
[r2Q\[0;1] Xr = (Xr ) ([0; 2]) = 2:
r2Q\[0;1]

Din invarianţa la translaţie deducem c¼ a (Xr ) = (X) pentru orice r: Prin


urmare, (X) = 0: Pe de alt¼ a parte, [0; 1] R = [r2Q Xr ; de unde rezult¼
a c¼
a
X
([0; 1]) ([r2Q Xr ) = (Xr ) = 0;
r2Q

în contradicţie cu faptul c¼
a ([0; 1]) = 1:
Este important de menţionat c¼a R. Solovay a demonstrat în 1964 c¼ a nu putem
motiva existenţa mulţimilor nem¼ asurabile f¼
ar¼
a Axioma alegerii. Vezi articolul

au: A model of set theory in which every set of reals is Lebesgue measurable,
Annals of Math., 92 (1970), pp. 1-56). Raţionamentul s¼ au utilizeaz¼a cadrul
sistemului ZF la care se ad¼ aug¼a axioma W IC, a existenţei cardinalilor slab
inaccesibili. În sistemul ZF + W IC funcţioneaz¼ a o form¼ a mai slab¼a a Axiomei
alegerii, anume, DC (Axioma alegerii dependente), care face posibile de…niţiile
inductive. În 1980, S. Shelah a demonstrat c¼a rezultatul lui Solovay este optimal:
din consistenţa sistemului ZF + DC + "M(R) = P(R)" rezult¼ a consistenţa
232 ANEXA B. TEORIA INTEGRALEI LEBESGUE

sistemului ZF + W IC: Mai multe detalii privind rezultatele din acest paragraf
se pot g¼
asi în cartea lui S. Wagon, The Banach-Tarski Paradox, Cambridge
Univ. Press., 1985.

Exerciţii

1. Demonstraţi c¼
a orice mulţime m¼
asurabil¼
a de m¼
asur¼
a strict pozitiv¼
a conţine
o submulţime nem¼ asurabil¼a.

a M(R) şi P(R) sunt cardinal echivalente.


2. Demonstraţi c¼
[Indicaţie: Folosiţi Teorema Cantor-Schröder-Bernstein şi faptul c¼a mulţi-
mea triadic¼ a a lui Cantor este de m¼asur¼
a nul¼
a şi este cardinal echivalent¼
a
cu R: ]

3. ( -algebra Borel ). Fie B(R) intersecţia tuturor -algebrelor de p¼arţi ale


lui R care conţin submulţimile deschise. Evident, B(R) este cea mai mic¼ a
-algebr¼
a cu aceste propriet¼aţi. Elementele lui B(R) poart¼ a numele de
mulţimi boreliene.
i) Demonstraţi c¼
a familia intervalelor deschise care au ambele extremit¼
aţi
numere raţionale este num¼ arabil¼
a.
ii) Demonstraţi c¼
a familia submulţimilor deschise ale lui R este cardinal
echivalent¼
a cu R:
a B(R) ( M(R):
iii) Deduceţi c¼
Not¼a. Se poate ar¼ a orice A 2 M(R) se poate reprezenta sub foma
ata c¼
A = B 4 N cu B 2 B(R) şi N o mulţime neglijabil¼a Lebesgue. Vezi, de
exemplu, [1], pag. 314.

4. Demonstraţi c¼
a nu exist¼
a aplicaţii m : P(R) ! [0; 1] cu propriet¼
aţile
urm¼
atoare:
i) m([0; 1]) = 1;
ii) m este num¼
arabil aditiv¼
a;
iii) m este invariant¼
a la translaţie.

B.4 Aproximarea funcţiilor continue şi periodice


Teorema lui Weierstrass de aproximare, semnalat¼ a la sfârşitul paragrafului 7.7,
are un companion pentru funcţiile continue şi periodice, de perioad¼ a 2 , datorat
de asemenea lui Weierstrass. Rolul polinoamelor este jucat în acest caz de aşa
numitele polinoame trigonometrice (de perioad¼ a 2 ); care în versiunea complex¼ a
sunt funcţii de forma
Xn
P (x) = ck ei kx ;
k= n
B.4. APROXIMAREA FUNCŢIILOR CONTINUE ŞI PERIODICE 233

coe…cienţii ck sunt numere complexe, iar n 2 N:


B.4.1. Teorema lui Weierstrass (de aproximare a funcţiilor continue şi
periodice). Fie f : R ! C o funcţie continu¼a şi periodic¼a, de perioad¼a 2 :
Atunci, pentru orice " > 0; exist¼a un polinom trigonometric P" (x) astfel încât

sup fjf (x) P" (x)j ; x 2 Rg < ":

Indic¼ am în cele ce urmeaz¼a demonstraţia lui Fejér a acestui rezultat, bazat¼


a
pe seriile Fourier trigonometrice.
Seria Fourier ataşat¼ a unei funcţii integrabile f : [ ; ] ! C este
X
f^(k) ei kx ;
k2Z

unde coe…cienţii Fourier f^(k) ai lui f sunt de…niţi de formulele


Z
1
f^(k) = f (t) e i kt dt; k 2 Z;
2

iar sumele parţiale ale seriei Fourier se de…nesc prin formulele.


n
X
Sn (f ; x) = f^(k) ei kx ; n 2 N:
k= n

Are loc reprezentarea integral¼


a
n
X Z
1 i kt
Sn (f ; x) = p f (t) e dt ei kx
k= n
2
Z n
!
1 X
i k(x t)
= e f (t) dt
2
k= n
Z n
!
1 X
i kt
= e f (x t) dt
2
k= n
Z
1
= f (x t) Dn (t) dt
2

bazat¼
a pe aşa-numitele nuclee Dirichlet,
n
(
X sin(n+1=2)t
a eit 6= 1
Dn (t) = i kt
e = sin(t=2) ; dac¼
k= n
2n + 1; a eit = 1:
dac¼

Reconstrucţia funcţiei f din cunoaşterea şirului coe…cienţilor s¼


ai Fourier ape-
leaz¼
a la şirul mediilor aritmetice ale sumelor parţiale
S0 (f ; x) + ::: + Sn (f ; x)
n (f ; x) = ;
n+1
234 ANEXA B. TEORIA INTEGRALEI LEBESGUE

care reprezint¼
a metoda lui Cesàro de sumare a seriei Fourier ataşate.
Observ¼ am mai întâi c¼
a
Z
1
n (f ; x) = f (x t) Kn (t) dt;
2

unde funcţiile (numite nucleele lui Fejér ) sunt de…nite prin formula

8 2
< 1 sin( n+1
2 )t
Kn (t) = n+1 sin(t=2) ; a sin 2t 6= 0
dac¼
:
n + 1; a sin 2t = 0:
dac¼

Sunt imediate urm¼


atoarele propriet¼
aţi ale nucleelor lui Fejér:

K1) Funcţiile Kn (t) sunt continue şi pozitive;

1
R
K2) 2 Kn (t) dt = 1;

2
K3) Kn (t) (n+1)t2 ; pentru 0 < jtj :

Ultima proprietate este o consecinţ¼


a a inegalit¼
aţii lui Jordan.

B.4.2. Teorema lui Fejér. Fie f : [ ; ] ! C o funcţie continu¼a astfel încât


f ( ) = f ( ): Atunci

lim n (f ; x) = f (x);
n!1

uniform pe intervalul [ ; ]:
Lebesgue a demonstrat un rezultat mai general, din care rezult¼ a c¼
a limita
de mai sus are loc a.p.t., pentru orice funcţie f 2 L1 (( ; )) : Vezi [12], pp.
294-295. Din rezultatul lui Lebesgue rezult¼ a c¼a orice funcţie f 2 L1 (( ; ))
cu toţi coe…cienţii Fourier nuli este nul¼
a a.p.t.

Demonstraţie. Prelungind funcţia f prin periodicitate, ea va apare ca funcţie


uniform continu¼ a pe R: Ca urmare, pentru " > 0 arbitrar …xat, exist¼
a în (0; )
astfel încât jf (x t) f (t)j < " pentru orice t cu jtj < : Not¼am

M = sup fjf (x)j ; x 2 Rg :

Luând în consideraţie propriet¼


aţile K1) K3) menţionate mai sus, pentru
B.4. APROXIMAREA FUNCŢIILOR CONTINUE ŞI PERIODICE 235

orice x 2 R avem
Z
1
j n (f ; x) f (x)j jf (x t) f (x)j Kn (t) dt
2
Z =2
1
= jf (x t) f (x)j Kn (t) dt +
2
Z =2
1
+ jf (x t) f (x)j Kn (t) dt +
2 =2
Z
1
+ jf (x t) f (x)j Kn (t) dt
2 =2
Z =2 Z
" M 1 M 1
+ dt + dt
2 n+1 t2 n+1 =2 t2
" 4M
+
2 (n + 1)
de unde rezult¼ a a…rmaţia din enunţul te