din Cazania lui Varlaam Prezentare generala: În 1639, Vasile Lupu, domn al Moldovei, sfârşeşte mănăstirea Trisfetitele, pe care

o va înzestra cu aşezăminte culturale: o tipografie şi un colegiu teologic, asemănător cu cel din Kiev, care avea ca temelie de studii limba latină şi limba greacă.

Tipografia a fost instalată în chiliile mănăstirii Trisfetitele, şi, evitând cu grijă concurenţa cărţilor de ritual în limba slavă, ieşite din tipografiile muntene şi rutene, a lucrat , sub călăuza mitropolitului Varlaam, numai la tipărirea de cărţi româneşti.

Prima carte ieşită din această tipografie a fost Cazania: Carte românească de învăţătură Dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an şi pentru sărbătorile mai însemnate ale bisericii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului de Evanghelie citit în ziua respectivă şi cuprind sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, de înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă şi câteva legende hagiografice care povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei.

Originalul Cazaniei venea, probabil, din Ucraina. Dacă nu se poate delimita partea personală a lui Varlaam în structura predicilor, totuşi este cunoscut faptul că şi-a adus aportul în formarea limbii literare. Se susţine în genere că limba Cazaniei lui Varlaam este limba populară, pe care el a deprins-o în copilărie în munţii Putnei. În textul lui Varlaam, cuvintele şi expresiunile slave se întâlnesc rar, la distanţe mari; şi înţelese într-o vreme când cultul divin se săvârşea în limba slavă, ele dau azi scrisului său un uşor caracter arhaic. Limba Cazaniei lui este limba românească scrisă, aşa cum fusese statornicită prin tipăriturile coresiene, care circulau încă pe vremea sa în Iaşi. Străduinţa lui Varlaam de a se dezbăra în scris de unele moldovenisme cu care era obişnuit – alături de formele cu h iniţial - scrie adesea fireţi, firea, fiară – dovedeşte munca lui de a-şi însuşi din tipăriturile coresiene formele munteneşti, care de fapt păstraseră mai bine fonetismul latin al limbii române. Dar tocmai aici stă marele său merit: că scriind pentru întreaga “seminţie românească”, cu simţul pentru limba literară în devenire, nu a rupt unitatea spirituală a neamului şi nu s-a abătut de la tradiţia stabilită cu o jumătate de veac înaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traducător reprezintă în procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas înainte curăţind-o de slavonisme şi apropiind-o de limba vie.

Încă din 1637 mitropolitul Varlaam cerea „ajutor pentru lucrul acesta” – adică înfiinţarea unei tiparniţe, de la ţarul Moscovei. În 1640 Petru Movilă a trimis la Iaşi primele matriţe şi meşteri tipografi de la Kiev. În 1643 (a fost dată în lucru în 1641), a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la Trei Ierarhi Cazania, prima carte tipărită în limba română în Moldova şi una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti. Este o lucrare masivă, cu 506 file (1012 pagini), ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinţi, frontispicii, viniete, iniţiale înflorate etc. Cazania a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti, a fost „cea mai citită carte din trecutul nostru” (Dan Simonescu). A circulat intens în toate cele trei provincii istorice româneşti, este interesant că ea s-a răspândit mai mult în Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş, unde s-au găsit peste 350 de exemplare, contribuind nu numai la apărarea Ortodoxiei, ci şi la întărirea conştiinţei de unitate naţională românească. Izvorul principal al Cazaniei lui Varlaam l-a constituit Cartea intitulată Comoara a lui Damaschin Studitul, teolog grec din secolul al XVI-lea. Din această carte au fost traduse şi prelucrate 20 de cuvântări. Alte cuvântări au fost preluate după manuscrise care circulau în vremea respectivă. S-a constatat că mitropolitul Varlaam „nu este traducătorul – şi cu atât mai puţin autorul – Cazaniei, care-i poartă numele. El numai a adunat traducerile mai vechi […] el are totuşi meritul că a strâns într-o

cunoscută şi sub numele de «Cazania lui Varlaam». ca «dar» întregului neam românesc” (Pr. tipărită la Iaşi. prof. dacă ar fi să coborâm în timpul veacului trăirii lui. Mitropolitul Varlaam este cea mai impunătoare personalitate culturală din perioada domniei lui Vasile Lupu."Carte românească de învăţătură".lucrare unitară vechile cazanii […] le-a stilizat şi le-a dat la tipar. Grigore Ureche. în anul 1643." Varlaam Pe Varlaam. Solemnitatea i-am vedea-o desfăşurându-se în forul tăinuit al bisericii aplecat peste vrafuri colbuite de scrieri alese şi vechi. cuprinde predici şi texte religioase scrise într-o limbă de o expresivitate deosebită. l-am imagina într-un vestmânt de patriarh cu o privire blândă şi cu braţul său încărcat de lauri pentru cei evlavioşi. şi după rânduiala sfintei mănăstiri ne-au ajuns rândul de am şi egumenit. alături de un alt mare erudit. Viaţa şi opera Mitropolitului Varlaam eseu [ ] Periodizare ------------------------de Stefan Lucian Muresanu [scaevola ] 2007-03-19 | | Traduceri ale acestui text 0 VIAŢA ŞI OPERA MITROPOLITULUI VARLAAM "den tânără vârstă am poftit chipul călugăriei care l-am şi luat în sfânta mănăstire Coziia. Lucrarea sa epocală. dr. Mircea Păcurariu). săltându-se din adâncuri ca un izvor de inspiraţie pentru mulţi dintre scriitorii .

Şi astfel. frica. prin particular. din care am cita analogia clasică dintre frământările sufleteşti şi zbuciumul mării: „Valuri multe rădică furtuna pre mare. mai ales prin partea I. de a le facilita accesul la ea. la puterea de adevăr a generalului. de care mitropolitul avea cunoştinţă. Dacă ar fi vieţuit cu mii de ani în urmă. Cele 1000 de pagini ale «Cazaniei» reprezintă forma cea mai îngrijită a limbii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Sfânta Scriptură conţine întreaga doctrină. Opera sa literară. l-a îndemnat pe Varlaam să scoată de sub teascuri prăfuite învăţătura evanghelică. pentru că el nu dorea ca neamul său să vină la slujbă şi să audă fără să înţeleagă nimic din cuvântul sfânt. În textul varlaamian nu litera contează ci substanţa. pieritorul cu nepieritor. fără îndoială. furtuna. primejdia sugerează senzaţia de teamă şi de pază faţă de răul de pe pământ. de a integra cât mai perfect cu putinţă ritmul lor esenţial într-un ritm universal sau. Eruditul mitropolit a lăsat poporului său toată învăţătura câtă o ştia şi o putea şti şi a vorbit pe înţelesul ţăranilor săi. faptul că aproape trei secole a rămas o carte de referinţă pentru credincioşi. circulând în tot spaţiul mioritic. pe durata existenţei umane. în ipostază virtuală. formală. nu i s-ar putea adăuga nimic. El a înţeles-o cu inima. când vorbim de opera lor ca aspiraţie spre absolut.noştri moderni. nu cu mintea. Nevoia de cărţi de cult în limba română pe care au resimţit-o mulţi dintre cărturarii vremii respective.vorbim de fapt despre efortul. Utilizând diverse surse. grijea. suav sentimentale pe ţărmul spectaculos al sciţilor. Este o respiraţie creatoare. alungat din pricini. acea substanţă a cuvântului românesc. În prima din cele două predoslovii se afirmă străduinţa de a scrie pentru toţi românii şi de a folosi o limbă cât mai accesibilă. Varlaam ar fi trăit drama lui Ovidiu. Varlaam. Valoarea filozofică a acestor nestemate ale secolului al XVII–lea constă în efortul creatorilor de a învesti umanul cu etern. reprezintă o valoare filozofică literară dăruită cu mult efort neamului nostru. Astfel. relativul cu absolut. răsfăţatul poet al aurorei romanice. cu o teamă a ceea ce cu toţii o ştim că se va întâmpla dacă nu respectă poruncile sacre. oricât ar părea. Accesibilitatea a fost. de a se ridica. la ea trebuia să deschizi urechile prin a înţelege ceea ce ţi se spune. se deschide cu câteva versuri. fie că vorbim de opera lui Coresi. «liturgică». prin predicile care sunt însoţite de evangheliile respective şi «hagiografică» pentru că se povestesc. e vorba de a pregăti spiritele pentru această lectură. Frecvenţa cuvintelor: valuri. Dar dacă duiosul poet latin. de rânduire a faptelor într-un folos general-uman. A fost tocmai de aceea comparată cu «Biblia» lui Luther în ce priveşte rolul ei în cultura românească. Versurile omagiale pe care Varlaam le scrie la stema ţării sunt primele versuri culte în limba maternă. mai vârtos gândul omului întru lucru ce are Nu atâta grijea şi frica începutului Cât grijea şi primejdia svârşitului. creaţia literară religioasă. îşi pleca fiinţa scriind Tristele. alcătuită la porunca voievodului Vasile Lupu. pentru a o simţi şi a o trăi cu toată fiinţa. Credinţa nu trebuia să fie oarbă. O operă este un spaţiu al ritmului. puteare-svârşire) accentuează senzaţia de mişcare. Şi. contribuind la unificarea limbii şi a spiritului românesc. cu unele cuvinte mai uzitate. înspăimântat. Varlaam nu . fie că erau slujitori erudiţi ai bisericii. a lui Varlaam sau a lui Dosoftei. ajezând-o maiestuos în pagini tipografiate în grai românesc. a tălmăcit acea carte de învăţătură către « toată seminţia românească pretutindere ce se află ».” Rimele de tonalitate deschisă (mare-are. arată-plată. virtutea care explică răspândirea ei. autorul a creat o operă «omiletică». începutului-svârşitului. fie că ei erau laici. când vorbim de creatori. primele versuri româneşti tipărite : « Stihuri la stema Moldovei » prin care autorul dăruieşte acest dar limbii româneşti. rădică.

la care se adaugă cu succes lucrările mitropolitului. în mediul românesc transilvănean. în continuare. avându-şi rădăcinile la reşedinţa de scaun a domnului. împreună cu Pavel Ureche şi Eustratie logofătul în vederea încheierii unui tratat de prietenie. un fiu de ţăran român se năştea hărăzit ca de tânăr să o pornească. ocupând. cele dintâi coordonate pentru destinul propriu al lui Varlaam şi pentru tot ceea ce a făcut el întru unitatea urmaşilor săi. Detronarea domnului nu va întrerupe cu nimic misiunea delegaţiei moldoveneşti din care făcea parte. după cuvintele voievodului muntean. Nici o operă nu este sfârşită vreodată. sub motiv că sfinţii erau pictaţi şezând pe jilţuri. astfel. Este perioada unor traduceri importante din literatura religioasă şi laică. văzând pericolul reformării bisericii româneşti ardelene. luterani şi calvinişti. funcţie care îi va da dreptul să semneze. pentru sine şi pentru alţii. Spirit practic şi energic. sprijinit şi de Udrişte Năsturel. pentru că aspiraţia umană este fără sfârşit. şi moaştele mucenicului Iacov din Persia. un loc binemeritat în civilizaţia cărţii. Această întâlnire va da prilejul mitropolitului român să poată povesti eruditei sale gazde despre minunile moaştelor sfântului Ioan cel Nou care a mântuit în anul 1610 cetatea Sucevei de invazia cazacilor. Filaret Nichitici. traduceri făcute de umanişti precum Udrişte Năsturel. pentru a stăvili propaganda făcută de protestanţi. Primit de însuşi ţarul Rusiei. într-o vreme a confruntărilor dintre o lume veche şi o alta nouă. Spătaru Milescu şi fraţii Greceanu. Atât cât a produs opera lui Varlaam este o împlinire pentru el. ca toţi cei chemaţi cu har. îl găsim egumen al mănăstirii Secu. Precum contemporanul său. indiferent dacă teascul literelor va fi găzduit aici sau va da renume altei aşezări. va da răspuns la catehismul calvinesc. militând pentru ideea unităţii de neam şi de limbă. de vreme ce Petru Movilă cerea ţarului să îngăduie moldovenilor să poată vedea şi ruga la moaştele sfinţilor marilor făcători de minuni ai lui Dumnezeu copiind jitiile acelor sfinţi şi poruncind a se trimite „spre lauda şi mângâierea dreptcredinciosului neam rusesc înaintea celorlalte neamuri” mângâierea lui Dumnezeu. Varlaam va profita de ocazie şi va cere permisiunea să poată comanda zugravului Nazarie pictarea de icoane cărora mitropolitul rus le-a oprit ieşirea din ţară. lucrarea „Răspuns împotriva Catihismului calvinesc”. poate. Ca duhovnic al domnitorului Miron Barnovski va călători în Rusia. reprezintă un pas hotărâtor spre formarea conştiinţei de sine moderne a poporului român. cu cât constituie o tendinţă spre o împlinire ulterioară. într-o solie. pe drumul fără de întoarcere şi care va duce către târgul cel mare din vale… Acestea ar fi. nu numai pentru „evlavios neam al patriei noastre. dintr-o veche familie de răzeşi din satul Baloteşti. Credinţa în puterea miraculoasă a moaştelor era atât de mare în vremea aceea. se pare că într-o primăvară de sfârşit de deceniu nouă a secolului al XVI–lea. cu argumente ce anticipează gândirea modernă. Simeon Ştefan. funcţia cea mai înaltă în ierarhia bisericească din acea vreme. dată la care Miron Barnovski fusese deja mazilit bănuit ca unealtă a polonilor şi executat în urma unor grave învinuiri aduse de către boierii din ţară. În secolul al XVII-lea scrisul românesc avea să înregistreze realizări de performanţă. Ortodoxia din Principate. autorul exprimă nivelul înalt de cristalizare a conştiinţei naţionale din epoca sa. activitatea tipografică de pe pământul românesc în epoca medievală va păstra. Unificarea limbii scrise. pentru mitropolitul Moscovei. Vizita în marele imperiu al Rusiei ţariste a prilejuit acestui neobosit culegător de carte veche religioasă să cerceteze în linişte . în anul 1610. Matei Basarab. ruda domnitorului Barnovski. Iniţiată de domnie. Întrevederea cu Petru Movilă a avut loc la 3 august 1629. într-o atitudine necanonică. Varlaam va scrie şi va tipări la Târgovişte în anul 1645. ci şi pentru alte neamuri înrudite cu noi după credinţă”. românii s-au numărat printre cei dintâi care şiau însuşit-o şi i-au folosit roadele de-a lungul veacurilor. dar ea este cu atât mai mare. Receptivi la epocala descoperire a lui Johan Guttemberg. la 22 iunie 1633. prin Domnul luminat şi îngăduinţa vremurilor. a terminologiei religioase şi a celei utilizate în istoriografie. Originar din părţile Putnei. Părăsind la 13 decembrie 1628 cetatea de scaun a Sucevei va lua cu el un „Octoih” slavonesc pentru Petru Movilă. Pe tânărul Vasile. Intrat în cinul călugăresc cu numele de Varlaam va deveni în anul 1632 mitropolit al Moldovei. care îi va fi gazdă ospitalieră pe toată şederea în Rusia. legătura indisolubilă cu oraşul capitală. pe un document de bună convieţuire cu călugării vecini de la Neamţu.poate să fie un abstras din timpul şi din spaţiul său. publicat de aceştia în anul 1640. flăcău din neamul lui Moţoc.

traducător al lucrării lui Petru Movilă „Mărturisirea Ortodoxă”. care vor umple secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. printr-o scrisoare purtată de boierul domnului. Sinaitul. învinuit de calvinism. « Cazania lui Varlaam » conţine în total 74 de predici la duminici şi sărbători mai însemnate. Ca scriitor. va rosti un cuvânt de învestitură nebănuind. greceşte şi româneşte a devenit îndreptarul ortodoxiei Bisericii din răsărit. ca unul dintre cunoscătorii limbii ruse. A doua domnie a lui Radu Alexandru Iliaş îl va urca pe Varlaam pe scaunul de mitropolit la 23 septembrie 1632. Meletie Syrigos. Prin activitatea sa cărturărească. supleţea şi plasticitatea limbii graiului folosit în regiunea Neamţului. ce corespund la 30 de trepte ale perfecţionării sufleteşti ale călugărilor. Prima ediţie românească apare în 1691. un îndreptar de monahism din secolul al VII –lea. în acea zi de sfârşit de septembrie că. în anul 1642. ca toţi cărturarii epocii. mitropolitul Varlaam îşi va fi început tălmăcirea şi conceperea vestitei sale « Cazanii ». Varlaam va ruga. Petru Movilă. nu se cunoaşte rolul pe care Varlaam l-a avut la întâlnirea aceea. Grecii voiau ca sinodul ieşean să aprobe condamnarea lui Chiril Lucaris şi să adopte procesiunea lui Meletie Syrigos (1586 – 1664). Conţinutul lucrărilor sinodului conduse de domnitorul Vasile Lupu fiind secrete. pe ţarul Mihail Feodorovici să-l ajute la publicarea acestei lucrări pentru binele tuturor credincioşilor ortodocşi. protectorul său va fi învins în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita de cel care avea să devină peste Ţara Românească. mare teolog şi predicator. la un moment dat. Limba română. o traducere în română a « Evangheliei invăţătoare » a patriarhului Constantinopolului Callist. Valoarea literară a acestor predici constă în modul de folosire a limbii poporului. cunoştea bine limba slavă bisericească şi tot la fel de bine şi limba rusă. la numai o lună de zile. moldovenii s-au arătat rezervaţi şi au propus să discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: „Mărturisirea ortodoxă” care apare în Moldova ca prima lucrare tipărită în iarna anului 1642. compus din 30 de cuvântări. eruditul prelat participa la lucrările sinodului deschis la Iaşi pentru a lua atitudine faţă de confesiunea de credinţă a lui Chiril Lucaris. traducere care din motive necunoscute nu a văzut luminatiparului. însă. Terminând de tradus "Cazania”. neobositul strateg şi comandant de oşti. Varlaam s-a remarcat prin claritatea. Scrisoarea ce avea să fie înmânată ţarului era deosebit de importantă pentru că în ea se menţiona izvorul principal al scrierii acestei „Cărţi de învăţătură” şi data când a fost terminată traducerea. ocazie cu care învăţatul dascăl grec. mare domn iubitor de cultură şi artă. „Leastviţa” (Scara) lui Ioan Scărariul. Această remarcabilă lucrare redactată în latineşte şi tradusă apoi în ruseşte. foarte apreciată de către călugări. pe care Bethlem Gabor voia să-i convertească silit la calvinism.scripturile. Este o scriere ascetică. dat fiind că fostul patriarh luase în 1629 apărarea românilor din Transilvania. Matei Basarab. avea să traducă cea dintâi carte a sa. în anul 1618. când cartea începuse deja a fi tipărită prin grija unui alt român erudit. Ajutorul cerut însă nu a venit decât prea târziu. iar ultima ediţie în anul 1942. fost patriarh al Constantinopolului. dar trebuie presupus că prezenţa lui nu a fost nesemnificativă deoarece atât el cât şi Petru Movilă se bucurau de o mare reputaţie în lumea ortodoxă care. să lege prietenii noi şi să viziteze lăcaşele de cult ale acestei ţări conservatoare de valori ortodoxe. Cunoscând greaca şi slavona. scriere ce nu este lipsită de unele calităţi literare şi în care este vorba de acea « scară a cerului » sau a « raiului ». Mitropolitul. Varlaam va deschide lungul şir al traducerilor de cărţi religioase în limba română. care capătă în exprimarea . Probabil că la mănăstirea Secu. Vasile Lupu. capătă o putere de expresivitate care nu se va găsi în literatura secolului al XVI–lea dar cu o largă răspândire printre cărturari. în aceste traduceri. în limba greacă. La sfârşitul verii aceluiaşi an. contribuind într-o măsură remarcabilă la dezvoltatrea limbii literare româneşti. Opera lui Ioan Scărariul este un fel de manual de viaţă călugărească. a figurat pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al Patriarhiei din Constantinopol.

semnificând unele stări de cristalizare a limbii ca şi observaţia felului în care autorul foloseşte în scrierile sale genitiv-dativul. dvorbiră. deca şi deaca – dacă. pe aceştia cine i-a învăţat limba latină? Limba lui Varlaam ca şi a înaintaşilor şi a urmaşilor lui rămâne mărturie a ceea ce înseamnă conservarea comunicării unice între toţi locuitorii vechii Dacii. făcătoriu. acelaşi număr. întâlnim frecvent anumite forme de scriere şi pronunţie a cuvintelor la care ne întrebăm de multe ori dacă este al nostru acest cuvânt. în -ei al substantivelor feminine terminate în –e : « mare-mărei. gioc. cum sunt cele din « Invăţăturile lui Neagoe Basarab »: “Asementea noastră iaste lumina şi ochiul trupului. atât de controversată şi de nerecunoscută de unii ca o limbă internaţională. sau al tuturor celor ce locuiesc pe bătrânul continent. face parte din vocabularul limbii italiene. Sau unele aspecte vechi folosite în zone restrânse ale ţării cum apare prezenţa lui dz în loc de z din alte regiuni: astădzi. ulterior. vocala s-a diftongat. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului dorul ochii şi orbăsc. dzisa. este următoarea observaţie: în opera varlaamiană. rămâine. etc. persoana a III-a să-l ospeteadze ca şi adjectivele pementesc. pe care Varlaam îl introduce pentru prima dată. de mult simplificate: bezdnelor. probabil o formă arhaică. în paginile operelor sale. prin analogie. În limba populară folosită de eruditul mitropolit care a acordat o mare atenţie scrierii fiecărui cuvânt este frecventă de asemenea forma cu o nemetafonizat.. îngreuiadză. a diftongului îi sau ăi şi la alte cuvinte decât cele care prezintă acest fonetism în graiul muntenesc: mâine. scriindu-se mai ales « ţărăei ». Pe lângă fonetismele curente şi relativ vechi întâlnim şi unele arahaisme. lexical. agiutoriul. să margă. De asemenea. faţă de toate celelate tălmăciri ale bibliei dinaintea sa. îl foloseşte ca pe un simbol al vieţii păcătoase. Tot referitor la folosirea fonetismelor aş marca prezenţa lui i în locul lui î sau ă în formarea persoanei a III-a plural a verbului nădăjdui . . faţă de limba noastră. şi sănătate dobândesc din văzduh curat. fiind aburul negru şi înecăcios care tulbură minţile. nu este încă cristalizată. dvorbăsc. În textul « Cazaniei » se găsesc pasaje de o rară frumuseţe. dzi. să să scape. singular. se menţine în foarte puţine cuvinte. faţă de joc cum se pronunţă astăzi. sângur etc. Ne-am oprit asupra formei unor cuvinte în care prezenţa lui g urmat de vocala i se citeşte ca şi acum j : gios. dar aceste excepţii sunt curente: persoana a III-a singular „grăiaşte. şi nu numai. morfologic şi sintactic. mai puţin frecvente. Ceea ce trebuie subliniat. chemare-chemărei ». bucin – bucium. vor fi întâlnite şi unele fonetisme noi. dzuă. atunci. şi dacă se întuneca mentea cu ginduri de păcate şi cu pohtele lumii acesteia. de mlădiere nouă. care nu s-au generalizat nici până astăzi în limba literară: sămn.” Cuvântul „fum”. populare. inconsecvenţele se datorează nu nesiguranţei lui Varlaam în folosirea limbii. terminaţia pentru aceleaşi cazuri. demâineaţă. romenească etc. Valahii din Moldova au fost cei care nu au „beneficiat” de asuprirea romană între anii 106-271 şi. de exemplu. agiungem. iaste” sau numeralul „noaă”. Metafonia lui e şi o. Am exemplifica fonetismele « buăr – bour. cărtulari. Puţine la număr şi periferice în sistemul limbii române.” Sinteză a normelor limbii române literare din această epocă. înregistrat în scrierile lui Varlaam. limba folosită de autor se prezintă unitară pe plan fonetic. în împrumuturi mai noi ca de exemplu « groznic” în care. Cuvântul gioco. în care nu se realizase sudarea deplină a articolului la nume. păstrarea sporadică a lui –u după un grup de două consoane: un domnu. S-ar putea alcătui chiar şi un bogat inventar al zicerilor sale tipice. Să fi avut o atât de mare influenţă vocabularul italienesc peste aceste regiuni locuite de valahi? Nici vorbă.învăţatului prelat o putere de expunere. Se observă de altfel şi tendinţa de extindere.. de să prindă pre lângă izvoară de ape curătoare. atunci când sub pana lui apar expresiile: „Când petreace omul în fum. atunce sâmtu mai veseli ochii şi mai curaţi. ca « ţară ». dascalii. cu indicaţia izvorului folcloric şi al ariei lor de răspândire. sâmtu sau chiar menţinerea unor consoane în grupuri consonantice. iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. vedzuse sau a singularului. mai curentă în secolul anterior. giudecă.nedejduesc. În schimb. a unor substantive feminine în –ă. ci faptului că însăşi limba română literară de atunci nu era pe deplin unitară. dosădzi. atunci şi trupul şi sufletul iaste intunecat. pâine. îmblă » etc. care sunt curente în acea epocă. o lucrare prin care ne-am putea da mai exact seama de partea poporului nostru care vorbeşte prin Varlaam. giudeţ. în cazurile tipice în care s-a revenit la cele două vocale. din care mai toate limbile Europei îşi au izvorul.

Atât prepoziţia pregiur cât şi derept şi-au pierdut cu timpul folosinţa. atenţia mărită pe care o acorda nu numai cuvântului dar şi expresiei : dusu-s-a şi să spălă. fecior de domnu de Moldova. cât mai puţin şi sub influenţa unor vorbitori străini sau a unor maniere grafice străine. fie individuale. Tendinţa de a nu începe fraza sau propoziţia cu cuvinte auxiliare. menţionate mai sus. faţă de munca intelectuală. sub denumirea de «Chiriacodromion» şi tot în acest an. conştient de folosirea lor o făcea cu mare grijă şi interes. mult deosebită de fraza forţată a traducerilor româneşti din secolul al XVI-lea şi nu prea diferită de cele pe care le utilizăm noi astăzi. În legătură cu fonetismele regionale şi cu concepţia lui Varlaam despre limba literară. iar romenească şi pementesc alternează cu românească şi pământesc.O bună parte din predicile eruditului prelat va intra şi în colecţia de predici care va apărea la Alba Iulia. ci chiar şi în secolul al XVI-lea. singular oame ! dar şi alternarea ome !. realizată prin inversiunea particulelor auxiliare ale construcţiilor verbale. Constantin Brâncoveanu. lucrarea se impune chiar şi cititorilor de rând. din bun simţ faţă de tot ce a adus literelor româneşti marele erudit. conţinutul operelor sale. În prefaţa acestei cărţi apar. natural. marchează încă o dată în plus cunoştinţele despre gramatică ale lui Varlaam. consecvent. fiind clară influenţa fonetismelor munteneşti şi necesitatea unei limbi literare unitare. ca o vrere a puterii lui Dumnezeu. noul domn al Ţării Româneşti. în anul 1699.Este totuşi interesant de remarcat că sint alternează pentru aceeaşi persoană cu sînt şi chiar cu sîmtu. să încerce a nega sau a critica. forme ca: ar fi.03. ca şi articolul posesiv invariabil –a : toate faptele ceriului şi a pământului precum şi prezenţa la adjectivele pronominale demonstrative a particulei –a când acestea precedă cuvântul determinat : într-aciasta limbă."Bocoavna". în expresiile : Mitropolitul de Ţara Moldovei. Dată fiind răspândirea mare a acestor fonetisme nu numai în secolul al XVII-lea. se poate spune că avem de-a face cu particularităţi fie regionale. Pătrunzând în sintaxa folosită de autor în cuprinsul lucrărilor sale. va trimite la Alba Iulia pe tipograful Mihail Stefanovici să tipărească prima carte didactică în limba română. de semnalat este regimul acuzatival al unor prepoziţii care cu timpul au fost înlocuite cu alte construcţii : veni oastea pregiur cetate sau o altă expresie veni derept acela loc. Cartea sa de învăţătură. Privind domeniul morfologiei ne-am opri doar la câteva fenomene specifice şi anume forma veche de plural mânule în loc de mâinile sau construcţiile prepoziţionale cu de. Autorul uzitează şi vocativele de tipul. 19. nereuşind totuşi să se generalizeze în limba literară. prima carte de învăţătură exemplară a românilor se răspândeşte în toate colţurile locuite de conaţionalii noştri. mai de-a firea fapt ce confirmă că această lucrare s-a executat în Ţara Românească. liber. pre-aceştea nuări etc. căpătând şi alte valori gramaticale. Tipărită într-un număr mare de exemplare. cu valoare de genitiv. nimeni nu are dreptul. Fraza folosită de el se întinde ca o pânză de mătase peste o câmpie proaspăt înverzită. dusu-m-am de m-am spălat sunt câteva din formele elevate de limbă unitară pe care autorul.2007 . De aceea. Opera eruditului mitropolit a avut o influenţă extrem de mare asupra vieţii spirituale şi religioase a poporului român. benefică şi asiduă pe care mitropolitul Varlaam a dus-o pentru dezvoltarea armonioasă a limbii literare române. prin simplicitatea expunerii şi prin vigoarea limbii. nu putem neglija faptul că în Răspunsul împotriva catihismului calvinesc. firea mea. care s-au putut dezvolta atât din cauze interne. bogată în comparaţii pitoreşti şi expresii plastice. să fim. Prin conţinutul ei religios ortodox. autorul renunţă la aspectele cu f palatalizat. părtinitor. acela sămn. nu numai bisericii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful