din Cazania lui Varlaam Prezentare generala: În 1639, Vasile Lupu, domn al Moldovei, sfârşeşte mănăstirea Trisfetitele, pe care

o va înzestra cu aşezăminte culturale: o tipografie şi un colegiu teologic, asemănător cu cel din Kiev, care avea ca temelie de studii limba latină şi limba greacă.

Tipografia a fost instalată în chiliile mănăstirii Trisfetitele, şi, evitând cu grijă concurenţa cărţilor de ritual în limba slavă, ieşite din tipografiile muntene şi rutene, a lucrat , sub călăuza mitropolitului Varlaam, numai la tipărirea de cărţi româneşti.

Prima carte ieşită din această tipografie a fost Cazania: Carte românească de învăţătură Dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an şi pentru sărbătorile mai însemnate ale bisericii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului de Evanghelie citit în ziua respectivă şi cuprind sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, de înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă şi câteva legende hagiografice care povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei.

Originalul Cazaniei venea, probabil, din Ucraina. Dacă nu se poate delimita partea personală a lui Varlaam în structura predicilor, totuşi este cunoscut faptul că şi-a adus aportul în formarea limbii literare. Se susţine în genere că limba Cazaniei lui Varlaam este limba populară, pe care el a deprins-o în copilărie în munţii Putnei. În textul lui Varlaam, cuvintele şi expresiunile slave se întâlnesc rar, la distanţe mari; şi înţelese într-o vreme când cultul divin se săvârşea în limba slavă, ele dau azi scrisului său un uşor caracter arhaic. Limba Cazaniei lui este limba românească scrisă, aşa cum fusese statornicită prin tipăriturile coresiene, care circulau încă pe vremea sa în Iaşi. Străduinţa lui Varlaam de a se dezbăra în scris de unele moldovenisme cu care era obişnuit – alături de formele cu h iniţial - scrie adesea fireţi, firea, fiară – dovedeşte munca lui de a-şi însuşi din tipăriturile coresiene formele munteneşti, care de fapt păstraseră mai bine fonetismul latin al limbii române. Dar tocmai aici stă marele său merit: că scriind pentru întreaga “seminţie românească”, cu simţul pentru limba literară în devenire, nu a rupt unitatea spirituală a neamului şi nu s-a abătut de la tradiţia stabilită cu o jumătate de veac înaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traducător reprezintă în procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas înainte curăţind-o de slavonisme şi apropiind-o de limba vie.

Încă din 1637 mitropolitul Varlaam cerea „ajutor pentru lucrul acesta” – adică înfiinţarea unei tiparniţe, de la ţarul Moscovei. În 1640 Petru Movilă a trimis la Iaşi primele matriţe şi meşteri tipografi de la Kiev. În 1643 (a fost dată în lucru în 1641), a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la Trei Ierarhi Cazania, prima carte tipărită în limba română în Moldova şi una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti. Este o lucrare masivă, cu 506 file (1012 pagini), ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinţi, frontispicii, viniete, iniţiale înflorate etc. Cazania a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti, a fost „cea mai citită carte din trecutul nostru” (Dan Simonescu). A circulat intens în toate cele trei provincii istorice româneşti, este interesant că ea s-a răspândit mai mult în Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş, unde s-au găsit peste 350 de exemplare, contribuind nu numai la apărarea Ortodoxiei, ci şi la întărirea conştiinţei de unitate naţională românească. Izvorul principal al Cazaniei lui Varlaam l-a constituit Cartea intitulată Comoara a lui Damaschin Studitul, teolog grec din secolul al XVI-lea. Din această carte au fost traduse şi prelucrate 20 de cuvântări. Alte cuvântări au fost preluate după manuscrise care circulau în vremea respectivă. S-a constatat că mitropolitul Varlaam „nu este traducătorul – şi cu atât mai puţin autorul – Cazaniei, care-i poartă numele. El numai a adunat traducerile mai vechi […] el are totuşi meritul că a strâns într-o

Mircea Păcurariu). Mitropolitul Varlaam este cea mai impunătoare personalitate culturală din perioada domniei lui Vasile Lupu."Carte românească de învăţătură". Lucrarea sa epocală. şi după rânduiala sfintei mănăstiri ne-au ajuns rândul de am şi egumenit. dr. ca «dar» întregului neam românesc” (Pr. tipărită la Iaşi. cunoscută şi sub numele de «Cazania lui Varlaam». cuprinde predici şi texte religioase scrise într-o limbă de o expresivitate deosebită. dacă ar fi să coborâm în timpul veacului trăirii lui. alături de un alt mare erudit. prof. Grigore Ureche." Varlaam Pe Varlaam.lucrare unitară vechile cazanii […] le-a stilizat şi le-a dat la tipar. în anul 1643. săltându-se din adâncuri ca un izvor de inspiraţie pentru mulţi dintre scriitorii . Viaţa şi opera Mitropolitului Varlaam eseu [ ] Periodizare ------------------------de Stefan Lucian Muresanu [scaevola ] 2007-03-19 | | Traduceri ale acestui text 0 VIAŢA ŞI OPERA MITROPOLITULUI VARLAAM "den tânără vârstă am poftit chipul călugăriei care l-am şi luat în sfânta mănăstire Coziia. l-am imagina într-un vestmânt de patriarh cu o privire blândă şi cu braţul său încărcat de lauri pentru cei evlavioşi. Solemnitatea i-am vedea-o desfăşurându-se în forul tăinuit al bisericii aplecat peste vrafuri colbuite de scrieri alese şi vechi.

prin particular. În prima din cele două predoslovii se afirmă străduinţa de a scrie pentru toţi românii şi de a folosi o limbă cât mai accesibilă. arată-plată. alungat din pricini. Dar dacă duiosul poet latin. «liturgică». de a integra cât mai perfect cu putinţă ritmul lor esenţial într-un ritm universal sau. e vorba de a pregăti spiritele pentru această lectură. se deschide cu câteva versuri. faptul că aproape trei secole a rămas o carte de referinţă pentru credincioşi. A fost tocmai de aceea comparată cu «Biblia» lui Luther în ce priveşte rolul ei în cultura românească. creaţia literară religioasă. a lui Varlaam sau a lui Dosoftei. Varlaam. Accesibilitatea a fost. pentru că el nu dorea ca neamul său să vină la slujbă şi să audă fără să înţeleagă nimic din cuvântul sfânt. când vorbim de opera lor ca aspiraţie spre absolut. Şi. Astfel. virtutea care explică răspândirea ei. furtuna. de rânduire a faptelor într-un folos general-uman. El a înţeles-o cu inima. pe durata existenţei umane. nu i s-ar putea adăuga nimic. În textul varlaamian nu litera contează ci substanţa. de care mitropolitul avea cunoştinţă. mai ales prin partea I. ajezând-o maiestuos în pagini tipografiate în grai românesc. puteare-svârşire) accentuează senzaţia de mişcare. pieritorul cu nepieritor. la ea trebuia să deschizi urechile prin a înţelege ceea ce ţi se spune. Utilizând diverse surse. primele versuri româneşti tipărite : « Stihuri la stema Moldovei » prin care autorul dăruieşte acest dar limbii româneşti. oricât ar părea. Varlaam nu . Versurile omagiale pe care Varlaam le scrie la stema ţării sunt primele versuri culte în limba maternă. la puterea de adevăr a generalului. a tălmăcit acea carte de învăţătură către « toată seminţia românească pretutindere ce se află ». începutului-svârşitului. Frecvenţa cuvintelor: valuri. din care am cita analogia clasică dintre frământările sufleteşti şi zbuciumul mării: „Valuri multe rădică furtuna pre mare. fără îndoială. Sfânta Scriptură conţine întreaga doctrină. suav sentimentale pe ţărmul spectaculos al sciţilor. cu o teamă a ceea ce cu toţii o ştim că se va întâmpla dacă nu respectă poruncile sacre. nu cu mintea. primejdia sugerează senzaţia de teamă şi de pază faţă de răul de pe pământ. Varlaam ar fi trăit drama lui Ovidiu. formală. Dacă ar fi vieţuit cu mii de ani în urmă. circulând în tot spaţiul mioritic. Şi astfel. răsfăţatul poet al aurorei romanice. Nevoia de cărţi de cult în limba română pe care au resimţit-o mulţi dintre cărturarii vremii respective. îşi pleca fiinţa scriind Tristele. Cele 1000 de pagini ale «Cazaniei» reprezintă forma cea mai îngrijită a limbii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea. fie că erau slujitori erudiţi ai bisericii. relativul cu absolut. prin predicile care sunt însoţite de evangheliile respective şi «hagiografică» pentru că se povestesc. de a se ridica. Credinţa nu trebuia să fie oarbă. l-a îndemnat pe Varlaam să scoată de sub teascuri prăfuite învăţătura evanghelică. Valoarea filozofică a acestor nestemate ale secolului al XVII–lea constă în efortul creatorilor de a învesti umanul cu etern. de a le facilita accesul la ea. frica. reprezintă o valoare filozofică literară dăruită cu mult efort neamului nostru. acea substanţă a cuvântului românesc. O operă este un spaţiu al ritmului. rădică.vorbim de fapt despre efortul. Opera sa literară. cu unele cuvinte mai uzitate.noştri moderni.” Rimele de tonalitate deschisă (mare-are. grijea. înspăimântat. Este o respiraţie creatoare. în ipostază virtuală. Eruditul mitropolit a lăsat poporului său toată învăţătura câtă o ştia şi o putea şti şi a vorbit pe înţelesul ţăranilor săi. mai vârtos gândul omului întru lucru ce are Nu atâta grijea şi frica începutului Cât grijea şi primejdia svârşitului. alcătuită la porunca voievodului Vasile Lupu. fie că vorbim de opera lui Coresi. autorul a creat o operă «omiletică». contribuind la unificarea limbii şi a spiritului românesc. pentru a o simţi şi a o trăi cu toată fiinţa. când vorbim de creatori. fie că ei erau laici.

Intrat în cinul călugăresc cu numele de Varlaam va deveni în anul 1632 mitropolit al Moldovei. în continuare. Spirit practic şi energic. avându-şi rădăcinile la reşedinţa de scaun a domnului. funcţia cea mai înaltă în ierarhia bisericească din acea vreme. în mediul românesc transilvănean. Spătaru Milescu şi fraţii Greceanu. lucrarea „Răspuns împotriva Catihismului calvinesc”. Credinţa în puterea miraculoasă a moaştelor era atât de mare în vremea aceea. poate. Părăsind la 13 decembrie 1628 cetatea de scaun a Sucevei va lua cu el un „Octoih” slavonesc pentru Petru Movilă. legătura indisolubilă cu oraşul capitală. cu argumente ce anticipează gândirea modernă. prin Domnul luminat şi îngăduinţa vremurilor. ca toţi cei chemaţi cu har. Primit de însuşi ţarul Rusiei. într-o solie. indiferent dacă teascul literelor va fi găzduit aici sau va da renume altei aşezări. a terminologiei religioase şi a celei utilizate în istoriografie. care îi va fi gazdă ospitalieră pe toată şederea în Rusia. Iniţiată de domnie. Unificarea limbii scrise. îl găsim egumen al mănăstirii Secu. pentru a stăvili propaganda făcută de protestanţi. Ortodoxia din Principate. cele dintâi coordonate pentru destinul propriu al lui Varlaam şi pentru tot ceea ce a făcut el întru unitatea urmaşilor săi. pentru mitropolitul Moscovei. Nici o operă nu este sfârşită vreodată. funcţie care îi va da dreptul să semneze. luterani şi calvinişti. Această întâlnire va da prilejul mitropolitului român să poată povesti eruditei sale gazde despre minunile moaştelor sfântului Ioan cel Nou care a mântuit în anul 1610 cetatea Sucevei de invazia cazacilor. ocupând. autorul exprimă nivelul înalt de cristalizare a conştiinţei naţionale din epoca sa. Varlaam va scrie şi va tipări la Târgovişte în anul 1645. împreună cu Pavel Ureche şi Eustratie logofătul în vederea încheierii unui tratat de prietenie. Originar din părţile Putnei. Este perioada unor traduceri importante din literatura religioasă şi laică. se pare că într-o primăvară de sfârşit de deceniu nouă a secolului al XVI–lea. de vreme ce Petru Movilă cerea ţarului să îngăduie moldovenilor să poată vedea şi ruga la moaştele sfinţilor marilor făcători de minuni ai lui Dumnezeu copiind jitiile acelor sfinţi şi poruncind a se trimite „spre lauda şi mângâierea dreptcredinciosului neam rusesc înaintea celorlalte neamuri” mângâierea lui Dumnezeu. într-o vreme a confruntărilor dintre o lume veche şi o alta nouă. traduceri făcute de umanişti precum Udrişte Năsturel. ruda domnitorului Barnovski. într-o atitudine necanonică. la 22 iunie 1633. pe drumul fără de întoarcere şi care va duce către târgul cel mare din vale… Acestea ar fi. sprijinit şi de Udrişte Năsturel. Receptivi la epocala descoperire a lui Johan Guttemberg. Vizita în marele imperiu al Rusiei ţariste a prilejuit acestui neobosit culegător de carte veche religioasă să cerceteze în linişte . pentru sine şi pentru alţii. dar ea este cu atât mai mare. va da răspuns la catehismul calvinesc. publicat de aceştia în anul 1640. flăcău din neamul lui Moţoc. dintr-o veche familie de răzeşi din satul Baloteşti. activitatea tipografică de pe pământul românesc în epoca medievală va păstra. dată la care Miron Barnovski fusese deja mazilit bănuit ca unealtă a polonilor şi executat în urma unor grave învinuiri aduse de către boierii din ţară. Ca duhovnic al domnitorului Miron Barnovski va călători în Rusia. Pe tânărul Vasile. nu numai pentru „evlavios neam al patriei noastre. Simeon Ştefan. un fiu de ţăran român se năştea hărăzit ca de tânăr să o pornească. la care se adaugă cu succes lucrările mitropolitului. reprezintă un pas hotărâtor spre formarea conştiinţei de sine moderne a poporului român. şi moaştele mucenicului Iacov din Persia. Precum contemporanul său. ci şi pentru alte neamuri înrudite cu noi după credinţă”. în anul 1610. astfel. Întrevederea cu Petru Movilă a avut loc la 3 august 1629. pe un document de bună convieţuire cu călugării vecini de la Neamţu. militând pentru ideea unităţii de neam şi de limbă.poate să fie un abstras din timpul şi din spaţiul său. după cuvintele voievodului muntean. sub motiv că sfinţii erau pictaţi şezând pe jilţuri. românii s-au numărat printre cei dintâi care şiau însuşit-o şi i-au folosit roadele de-a lungul veacurilor. Filaret Nichitici. Varlaam va profita de ocazie şi va cere permisiunea să poată comanda zugravului Nazarie pictarea de icoane cărora mitropolitul rus le-a oprit ieşirea din ţară. Detronarea domnului nu va întrerupe cu nimic misiunea delegaţiei moldoveneşti din care făcea parte. cu cât constituie o tendinţă spre o împlinire ulterioară. un loc binemeritat în civilizaţia cărţii. Atât cât a produs opera lui Varlaam este o împlinire pentru el. pentru că aspiraţia umană este fără sfârşit. Matei Basarab. În secolul al XVII-lea scrisul românesc avea să înregistreze realizări de performanţă. văzând pericolul reformării bisericii româneşti ardelene.

fost patriarh al Constantinopolului. un îndreptar de monahism din secolul al VII –lea. Această remarcabilă lucrare redactată în latineşte şi tradusă apoi în ruseşte. printr-o scrisoare purtată de boierul domnului. Varlaam s-a remarcat prin claritatea. dat fiind că fostul patriarh luase în 1629 apărarea românilor din Transilvania. Varlaam va ruga. Prin activitatea sa cărturărească. mitropolitul Varlaam îşi va fi început tălmăcirea şi conceperea vestitei sale « Cazanii ». dar trebuie presupus că prezenţa lui nu a fost nesemnificativă deoarece atât el cât şi Petru Movilă se bucurau de o mare reputaţie în lumea ortodoxă care. Scrisoarea ce avea să fie înmânată ţarului era deosebit de importantă pentru că în ea se menţiona izvorul principal al scrierii acestei „Cărţi de învăţătură” şi data când a fost terminată traducerea. cunoştea bine limba slavă bisericească şi tot la fel de bine şi limba rusă. Petru Movilă. Valoarea literară a acestor predici constă în modul de folosire a limbii poporului. foarte apreciată de către călugări. iar ultima ediţie în anul 1942. capătă o putere de expresivitate care nu se va găsi în literatura secolului al XVI–lea dar cu o largă răspândire printre cărturari. care capătă în exprimarea . când cartea începuse deja a fi tipărită prin grija unui alt român erudit. compus din 30 de cuvântări. mare domn iubitor de cultură şi artă. ca toţi cărturarii epocii. va rosti un cuvânt de învestitură nebănuind. Grecii voiau ca sinodul ieşean să aprobe condamnarea lui Chiril Lucaris şi să adopte procesiunea lui Meletie Syrigos (1586 – 1664). eruditul prelat participa la lucrările sinodului deschis la Iaşi pentru a lua atitudine faţă de confesiunea de credinţă a lui Chiril Lucaris. Meletie Syrigos. scriere ce nu este lipsită de unele calităţi literare şi în care este vorba de acea « scară a cerului » sau a « raiului ». în anul 1618. Ca scriitor. o traducere în română a « Evangheliei invăţătoare » a patriarhului Constantinopolului Callist. Limba română. Cunoscând greaca şi slavona. în aceste traduceri. greceşte şi româneşte a devenit îndreptarul ortodoxiei Bisericii din răsărit. « Cazania lui Varlaam » conţine în total 74 de predici la duminici şi sărbători mai însemnate. A doua domnie a lui Radu Alexandru Iliaş îl va urca pe Varlaam pe scaunul de mitropolit la 23 septembrie 1632. Este o scriere ascetică. Opera lui Ioan Scărariul este un fel de manual de viaţă călugărească. supleţea şi plasticitatea limbii graiului folosit în regiunea Neamţului. avea să traducă cea dintâi carte a sa. nu se cunoaşte rolul pe care Varlaam l-a avut la întâlnirea aceea. Prima ediţie românească apare în 1691. Terminând de tradus "Cazania”. a figurat pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al Patriarhiei din Constantinopol. Sinaitul. în acea zi de sfârşit de septembrie că. ocazie cu care învăţatul dascăl grec. Mitropolitul. Vasile Lupu. în anul 1642. pe ţarul Mihail Feodorovici să-l ajute la publicarea acestei lucrări pentru binele tuturor credincioşilor ortodocşi. pe care Bethlem Gabor voia să-i convertească silit la calvinism. Ajutorul cerut însă nu a venit decât prea târziu. să lege prietenii noi şi să viziteze lăcaşele de cult ale acestei ţări conservatoare de valori ortodoxe. care vor umple secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. neobositul strateg şi comandant de oşti. la numai o lună de zile. învinuit de calvinism. Matei Basarab. ca unul dintre cunoscătorii limbii ruse. mare teolog şi predicator. Probabil că la mănăstirea Secu. traducere care din motive necunoscute nu a văzut luminatiparului. moldovenii s-au arătat rezervaţi şi au propus să discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: „Mărturisirea ortodoxă” care apare în Moldova ca prima lucrare tipărită în iarna anului 1642. ce corespund la 30 de trepte ale perfecţionării sufleteşti ale călugărilor. la un moment dat. Varlaam va deschide lungul şir al traducerilor de cărţi religioase în limba română.scripturile. Conţinutul lucrărilor sinodului conduse de domnitorul Vasile Lupu fiind secrete. contribuind într-o măsură remarcabilă la dezvoltatrea limbii literare româneşti. însă. protectorul său va fi învins în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita de cel care avea să devină peste Ţara Românească. în limba greacă. traducător al lucrării lui Petru Movilă „Mărturisirea Ortodoxă”. La sfârşitul verii aceluiaşi an. „Leastviţa” (Scara) lui Ioan Scărariul.

faţă de joc cum se pronunţă astăzi. rămâine. şi dacă se întuneca mentea cu ginduri de păcate şi cu pohtele lumii acesteia. în împrumuturi mai noi ca de exemplu « groznic” în care. să să scape. întâlnim frecvent anumite forme de scriere şi pronunţie a cuvintelor la care ne întrebăm de multe ori dacă este al nostru acest cuvânt. şi sănătate dobândesc din văzduh curat. de să prindă pre lângă izvoară de ape curătoare. Puţine la număr şi periferice în sistemul limbii române. cărtulari. Sau unele aspecte vechi folosite în zone restrânse ale ţării cum apare prezenţa lui dz în loc de z din alte regiuni: astădzi. dvorbăsc. de mult simplificate: bezdnelor. probabil o formă arhaică. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului dorul ochii şi orbăsc. şi nu numai. deca şi deaca – dacă. vedzuse sau a singularului. semnificând unele stări de cristalizare a limbii ca şi observaţia felului în care autorul foloseşte în scrierile sale genitiv-dativul. face parte din vocabularul limbii italiene. cu indicaţia izvorului folcloric şi al ariei lor de răspândire. Să fi avut o atât de mare influenţă vocabularul italienesc peste aceste regiuni locuite de valahi? Nici vorbă. giudecă. În schimb. atunci. care nu s-au generalizat nici până astăzi în limba literară: sămn. vor fi întâlnite şi unele fonetisme noi. atunci când sub pana lui apar expresiile: „Când petreace omul în fum. de mlădiere nouă. ci faptului că însăşi limba română literară de atunci nu era pe deplin unitară. Pe lângă fonetismele curente şi relativ vechi întâlnim şi unele arahaisme. sau al tuturor celor ce locuiesc pe bătrânul continent. păstrarea sporadică a lui –u după un grup de două consoane: un domnu. pâine. Tot referitor la folosirea fonetismelor aş marca prezenţa lui i în locul lui î sau ă în formarea persoanei a III-a plural a verbului nădăjdui . atunce sâmtu mai veseli ochii şi mai curaţi. nu este încă cristalizată. mai curentă în secolul anterior. Am exemplifica fonetismele « buăr – bour. este următoarea observaţie: în opera varlaamiană. dzuă. S-ar putea alcătui chiar şi un bogat inventar al zicerilor sale tipice.. cum sunt cele din « Invăţăturile lui Neagoe Basarab »: “Asementea noastră iaste lumina şi ochiul trupului. îl foloseşte ca pe un simbol al vieţii păcătoase. a diftongului îi sau ăi şi la alte cuvinte decât cele care prezintă acest fonetism în graiul muntenesc: mâine. în paginile operelor sale. în care nu se realizase sudarea deplină a articolului la nume.” Cuvântul „fum”. îmblă » etc. În textul « Cazaniei » se găsesc pasaje de o rară frumuseţe. populare. morfologic şi sintactic. pe aceştia cine i-a învăţat limba latină? Limba lui Varlaam ca şi a înaintaşilor şi a urmaşilor lui rămâne mărturie a ceea ce înseamnă conservarea comunicării unice între toţi locuitorii vechii Dacii. a unor substantive feminine în –ă. dar aceste excepţii sunt curente: persoana a III-a singular „grăiaşte. Valahii din Moldova au fost cei care nu au „beneficiat” de asuprirea romană între anii 106-271 şi. etc. Metafonia lui e şi o. de exemplu. faţă de toate celelate tălmăciri ale bibliei dinaintea sa. gioc. iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. sâmtu sau chiar menţinerea unor consoane în grupuri consonantice. iaste” sau numeralul „noaă”.învăţatului prelat o putere de expunere. dvorbiră. mai puţin frecvente. chemare-chemărei ».. dascalii. Se observă de altfel şi tendinţa de extindere. . persoana a III-a să-l ospeteadze ca şi adjectivele pementesc. ulterior. În limba populară folosită de eruditul mitropolit care a acordat o mare atenţie scrierii fiecărui cuvânt este frecventă de asemenea forma cu o nemetafonizat. romenească etc. limba folosită de autor se prezintă unitară pe plan fonetic. o lucrare prin care ne-am putea da mai exact seama de partea poporului nostru care vorbeşte prin Varlaam. înregistrat în scrierile lui Varlaam. în cazurile tipice în care s-a revenit la cele două vocale.nedejduesc. fiind aburul negru şi înecăcios care tulbură minţile. terminaţia pentru aceleaşi cazuri. îngreuiadză. lexical. pe care Varlaam îl introduce pentru prima dată. singular. prin analogie. Cuvântul gioco. în -ei al substantivelor feminine terminate în –e : « mare-mărei. dzi. se menţine în foarte puţine cuvinte. care sunt curente în acea epocă. făcătoriu. Ceea ce trebuie subliniat. ca « ţară ». atât de controversată şi de nerecunoscută de unii ca o limbă internaţională. să margă. dosădzi. Ne-am oprit asupra formei unor cuvinte în care prezenţa lui g urmat de vocala i se citeşte ca şi acum j : gios. faţă de limba noastră. atunci şi trupul şi sufletul iaste intunecat. vocala s-a diftongat. demâineaţă. din care mai toate limbile Europei îşi au izvorul. acelaşi număr. agiungem. De asemenea. dzisa. scriindu-se mai ales « ţărăei ». bucin – bucium. giudeţ. inconsecvenţele se datorează nu nesiguranţei lui Varlaam în folosirea limbii.” Sinteză a normelor limbii române literare din această epocă. sângur etc. agiutoriul.

firea mea. Atât prepoziţia pregiur cât şi derept şi-au pierdut cu timpul folosinţa.03. cu valoare de genitiv. noul domn al Ţării Româneşti. Prin conţinutul ei religios ortodox. sub denumirea de «Chiriacodromion» şi tot în acest an. 19. nu putem neglija faptul că în Răspunsul împotriva catihismului calvinesc. Privind domeniul morfologiei ne-am opri doar la câteva fenomene specifice şi anume forma veche de plural mânule în loc de mâinile sau construcţiile prepoziţionale cu de. În prefaţa acestei cărţi apar. în anul 1699. iar romenească şi pementesc alternează cu românească şi pământesc. fecior de domnu de Moldova. benefică şi asiduă pe care mitropolitul Varlaam a dus-o pentru dezvoltarea armonioasă a limbii literare române. natural. În legătură cu fonetismele regionale şi cu concepţia lui Varlaam despre limba literară. Tipărită într-un număr mare de exemplare. din bun simţ faţă de tot ce a adus literelor româneşti marele erudit. realizată prin inversiunea particulelor auxiliare ale construcţiilor verbale. va trimite la Alba Iulia pe tipograful Mihail Stefanovici să tipărească prima carte didactică în limba română. marchează încă o dată în plus cunoştinţele despre gramatică ale lui Varlaam. pre-aceştea nuări etc. lucrarea se impune chiar şi cititorilor de rând.Este totuşi interesant de remarcat că sint alternează pentru aceeaşi persoană cu sînt şi chiar cu sîmtu. cât mai puţin şi sub influenţa unor vorbitori străini sau a unor maniere grafice străine. ca şi articolul posesiv invariabil –a : toate faptele ceriului şi a pământului precum şi prezenţa la adjectivele pronominale demonstrative a particulei –a când acestea precedă cuvântul determinat : într-aciasta limbă. ca o vrere a puterii lui Dumnezeu. bogată în comparaţii pitoreşti şi expresii plastice."Bocoavna". dusu-m-am de m-am spălat sunt câteva din formele elevate de limbă unitară pe care autorul. Tendinţa de a nu începe fraza sau propoziţia cu cuvinte auxiliare. care s-au putut dezvolta atât din cauze interne. în expresiile : Mitropolitul de Ţara Moldovei. căpătând şi alte valori gramaticale. forme ca: ar fi. Opera eruditului mitropolit a avut o influenţă extrem de mare asupra vieţii spirituale şi religioase a poporului român. nereuşind totuşi să se generalizeze în limba literară. atenţia mărită pe care o acorda nu numai cuvântului dar şi expresiei : dusu-s-a şi să spălă. prin simplicitatea expunerii şi prin vigoarea limbii. consecvent. autorul renunţă la aspectele cu f palatalizat. singular oame ! dar şi alternarea ome !. se poate spune că avem de-a face cu particularităţi fie regionale.2007 . faţă de munca intelectuală. conştient de folosirea lor o făcea cu mare grijă şi interes. conţinutul operelor sale. nu numai bisericii. Dată fiind răspândirea mare a acestor fonetisme nu numai în secolul al XVII-lea. ci chiar şi în secolul al XVI-lea. părtinitor. liber.O bună parte din predicile eruditului prelat va intra şi în colecţia de predici care va apărea la Alba Iulia. să fim. mult deosebită de fraza forţată a traducerilor româneşti din secolul al XVI-lea şi nu prea diferită de cele pe care le utilizăm noi astăzi. să încerce a nega sau a critica. Fraza folosită de el se întinde ca o pânză de mătase peste o câmpie proaspăt înverzită. Cartea sa de învăţătură. fiind clară influenţa fonetismelor munteneşti şi necesitatea unei limbi literare unitare. menţionate mai sus. Autorul uzitează şi vocativele de tipul. Constantin Brâncoveanu. de semnalat este regimul acuzatival al unor prepoziţii care cu timpul au fost înlocuite cu alte construcţii : veni oastea pregiur cetate sau o altă expresie veni derept acela loc. nimeni nu are dreptul. Pătrunzând în sintaxa folosită de autor în cuprinsul lucrărilor sale. De aceea. fie individuale. mai de-a firea fapt ce confirmă că această lucrare s-a executat în Ţara Românească. prima carte de învăţătură exemplară a românilor se răspândeşte în toate colţurile locuite de conaţionalii noştri. acela sămn.