din Cazania lui Varlaam Prezentare generala: În 1639, Vasile Lupu, domn al Moldovei, sfârşeşte mănăstirea Trisfetitele, pe care

o va înzestra cu aşezăminte culturale: o tipografie şi un colegiu teologic, asemănător cu cel din Kiev, care avea ca temelie de studii limba latină şi limba greacă.

Tipografia a fost instalată în chiliile mănăstirii Trisfetitele, şi, evitând cu grijă concurenţa cărţilor de ritual în limba slavă, ieşite din tipografiile muntene şi rutene, a lucrat , sub călăuza mitropolitului Varlaam, numai la tipărirea de cărţi româneşti.

Prima carte ieşită din această tipografie a fost Cazania: Carte românească de învăţătură Dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an şi pentru sărbătorile mai însemnate ale bisericii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului de Evanghelie citit în ziua respectivă şi cuprind sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, de înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă şi câteva legende hagiografice care povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei.

Originalul Cazaniei venea, probabil, din Ucraina. Dacă nu se poate delimita partea personală a lui Varlaam în structura predicilor, totuşi este cunoscut faptul că şi-a adus aportul în formarea limbii literare. Se susţine în genere că limba Cazaniei lui Varlaam este limba populară, pe care el a deprins-o în copilărie în munţii Putnei. În textul lui Varlaam, cuvintele şi expresiunile slave se întâlnesc rar, la distanţe mari; şi înţelese într-o vreme când cultul divin se săvârşea în limba slavă, ele dau azi scrisului său un uşor caracter arhaic. Limba Cazaniei lui este limba românească scrisă, aşa cum fusese statornicită prin tipăriturile coresiene, care circulau încă pe vremea sa în Iaşi. Străduinţa lui Varlaam de a se dezbăra în scris de unele moldovenisme cu care era obişnuit – alături de formele cu h iniţial - scrie adesea fireţi, firea, fiară – dovedeşte munca lui de a-şi însuşi din tipăriturile coresiene formele munteneşti, care de fapt păstraseră mai bine fonetismul latin al limbii române. Dar tocmai aici stă marele său merit: că scriind pentru întreaga “seminţie românească”, cu simţul pentru limba literară în devenire, nu a rupt unitatea spirituală a neamului şi nu s-a abătut de la tradiţia stabilită cu o jumătate de veac înaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traducător reprezintă în procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas înainte curăţind-o de slavonisme şi apropiind-o de limba vie.

Încă din 1637 mitropolitul Varlaam cerea „ajutor pentru lucrul acesta” – adică înfiinţarea unei tiparniţe, de la ţarul Moscovei. În 1640 Petru Movilă a trimis la Iaşi primele matriţe şi meşteri tipografi de la Kiev. În 1643 (a fost dată în lucru în 1641), a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la Trei Ierarhi Cazania, prima carte tipărită în limba română în Moldova şi una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti. Este o lucrare masivă, cu 506 file (1012 pagini), ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinţi, frontispicii, viniete, iniţiale înflorate etc. Cazania a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti, a fost „cea mai citită carte din trecutul nostru” (Dan Simonescu). A circulat intens în toate cele trei provincii istorice româneşti, este interesant că ea s-a răspândit mai mult în Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş, unde s-au găsit peste 350 de exemplare, contribuind nu numai la apărarea Ortodoxiei, ci şi la întărirea conştiinţei de unitate naţională românească. Izvorul principal al Cazaniei lui Varlaam l-a constituit Cartea intitulată Comoara a lui Damaschin Studitul, teolog grec din secolul al XVI-lea. Din această carte au fost traduse şi prelucrate 20 de cuvântări. Alte cuvântări au fost preluate după manuscrise care circulau în vremea respectivă. S-a constatat că mitropolitul Varlaam „nu este traducătorul – şi cu atât mai puţin autorul – Cazaniei, care-i poartă numele. El numai a adunat traducerile mai vechi […] el are totuşi meritul că a strâns într-o

ca «dar» întregului neam românesc” (Pr. Solemnitatea i-am vedea-o desfăşurându-se în forul tăinuit al bisericii aplecat peste vrafuri colbuite de scrieri alese şi vechi. în anul 1643. tipărită la Iaşi.lucrare unitară vechile cazanii […] le-a stilizat şi le-a dat la tipar." Varlaam Pe Varlaam. cuprinde predici şi texte religioase scrise într-o limbă de o expresivitate deosebită. dacă ar fi să coborâm în timpul veacului trăirii lui. Mircea Păcurariu). cunoscută şi sub numele de «Cazania lui Varlaam». Viaţa şi opera Mitropolitului Varlaam eseu [ ] Periodizare ------------------------de Stefan Lucian Muresanu [scaevola ] 2007-03-19 | | Traduceri ale acestui text 0 VIAŢA ŞI OPERA MITROPOLITULUI VARLAAM "den tânără vârstă am poftit chipul călugăriei care l-am şi luat în sfânta mănăstire Coziia. Grigore Ureche. dr. şi după rânduiala sfintei mănăstiri ne-au ajuns rândul de am şi egumenit. prof."Carte românească de învăţătură". săltându-se din adâncuri ca un izvor de inspiraţie pentru mulţi dintre scriitorii . Lucrarea sa epocală. Mitropolitul Varlaam este cea mai impunătoare personalitate culturală din perioada domniei lui Vasile Lupu. l-am imagina într-un vestmânt de patriarh cu o privire blândă şi cu braţul său încărcat de lauri pentru cei evlavioşi. alături de un alt mare erudit.

Sfânta Scriptură conţine întreaga doctrină. alcătuită la porunca voievodului Vasile Lupu. Nevoia de cărţi de cult în limba română pe care au resimţit-o mulţi dintre cărturarii vremii respective. din care am cita analogia clasică dintre frământările sufleteşti şi zbuciumul mării: „Valuri multe rădică furtuna pre mare. Varlaam. pieritorul cu nepieritor. Accesibilitatea a fost. Şi astfel. În prima din cele două predoslovii se afirmă străduinţa de a scrie pentru toţi românii şi de a folosi o limbă cât mai accesibilă. mai vârtos gândul omului întru lucru ce are Nu atâta grijea şi frica începutului Cât grijea şi primejdia svârşitului. Dacă ar fi vieţuit cu mii de ani în urmă. Astfel. se deschide cu câteva versuri. pentru a o simţi şi a o trăi cu toată fiinţa. El a înţeles-o cu inima. fără îndoială. începutului-svârşitului. fie că ei erau laici. pentru că el nu dorea ca neamul său să vină la slujbă şi să audă fără să înţeleagă nimic din cuvântul sfânt. Credinţa nu trebuia să fie oarbă. Cele 1000 de pagini ale «Cazaniei» reprezintă forma cea mai îngrijită a limbii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea. fie că vorbim de opera lui Coresi. ajezând-o maiestuos în pagini tipografiate în grai românesc. Varlaam ar fi trăit drama lui Ovidiu. frica. nu cu mintea. puteare-svârşire) accentuează senzaţia de mişcare. În textul varlaamian nu litera contează ci substanţa. primele versuri româneşti tipărite : « Stihuri la stema Moldovei » prin care autorul dăruieşte acest dar limbii româneşti. cu o teamă a ceea ce cu toţii o ştim că se va întâmpla dacă nu respectă poruncile sacre. circulând în tot spaţiul mioritic. rădică. îşi pleca fiinţa scriind Tristele. la puterea de adevăr a generalului. virtutea care explică răspândirea ei. formală. nu i s-ar putea adăuga nimic. Valoarea filozofică a acestor nestemate ale secolului al XVII–lea constă în efortul creatorilor de a învesti umanul cu etern. fie că erau slujitori erudiţi ai bisericii. oricât ar părea. «liturgică». Este o respiraţie creatoare. înspăimântat. Eruditul mitropolit a lăsat poporului său toată învăţătura câtă o ştia şi o putea şti şi a vorbit pe înţelesul ţăranilor săi. primejdia sugerează senzaţia de teamă şi de pază faţă de răul de pe pământ. creaţia literară religioasă.noştri moderni. suav sentimentale pe ţărmul spectaculos al sciţilor. faptul că aproape trei secole a rămas o carte de referinţă pentru credincioşi. A fost tocmai de aceea comparată cu «Biblia» lui Luther în ce priveşte rolul ei în cultura românească. a tălmăcit acea carte de învăţătură către « toată seminţia românească pretutindere ce se află ». în ipostază virtuală. mai ales prin partea I. alungat din pricini. de a integra cât mai perfect cu putinţă ritmul lor esenţial într-un ritm universal sau. Utilizând diverse surse. de care mitropolitul avea cunoştinţă. contribuind la unificarea limbii şi a spiritului românesc. autorul a creat o operă «omiletică». a lui Varlaam sau a lui Dosoftei. de a le facilita accesul la ea. cu unele cuvinte mai uzitate. prin particular. arată-plată. O operă este un spaţiu al ritmului. e vorba de a pregăti spiritele pentru această lectură. la ea trebuia să deschizi urechile prin a înţelege ceea ce ţi se spune. de a se ridica.vorbim de fapt despre efortul. reprezintă o valoare filozofică literară dăruită cu mult efort neamului nostru. relativul cu absolut. Frecvenţa cuvintelor: valuri. Varlaam nu . Dar dacă duiosul poet latin. furtuna. pe durata existenţei umane. de rânduire a faptelor într-un folos general-uman. Versurile omagiale pe care Varlaam le scrie la stema ţării sunt primele versuri culte în limba maternă. când vorbim de opera lor ca aspiraţie spre absolut. l-a îndemnat pe Varlaam să scoată de sub teascuri prăfuite învăţătura evanghelică. răsfăţatul poet al aurorei romanice. Opera sa literară. când vorbim de creatori. prin predicile care sunt însoţite de evangheliile respective şi «hagiografică» pentru că se povestesc. acea substanţă a cuvântului românesc. grijea. Şi.” Rimele de tonalitate deschisă (mare-are.

Este perioada unor traduceri importante din literatura religioasă şi laică. Matei Basarab. cele dintâi coordonate pentru destinul propriu al lui Varlaam şi pentru tot ceea ce a făcut el întru unitatea urmaşilor săi. după cuvintele voievodului muntean. Receptivi la epocala descoperire a lui Johan Guttemberg. Unificarea limbii scrise. la 22 iunie 1633. Primit de însuşi ţarul Rusiei. văzând pericolul reformării bisericii româneşti ardelene. În secolul al XVII-lea scrisul românesc avea să înregistreze realizări de performanţă. care îi va fi gazdă ospitalieră pe toată şederea în Rusia. cu cât constituie o tendinţă spre o împlinire ulterioară. astfel. Precum contemporanul său. şi moaştele mucenicului Iacov din Persia. ruda domnitorului Barnovski. Ortodoxia din Principate. flăcău din neamul lui Moţoc. pentru a stăvili propaganda făcută de protestanţi. Originar din părţile Putnei.poate să fie un abstras din timpul şi din spaţiul său. pe drumul fără de întoarcere şi care va duce către târgul cel mare din vale… Acestea ar fi. activitatea tipografică de pe pământul românesc în epoca medievală va păstra. luterani şi calvinişti. pentru că aspiraţia umană este fără sfârşit. Credinţa în puterea miraculoasă a moaştelor era atât de mare în vremea aceea. Filaret Nichitici. Ca duhovnic al domnitorului Miron Barnovski va călători în Rusia. pentru mitropolitul Moscovei. sprijinit şi de Udrişte Năsturel. dar ea este cu atât mai mare. împreună cu Pavel Ureche şi Eustratie logofătul în vederea încheierii unui tratat de prietenie. Intrat în cinul călugăresc cu numele de Varlaam va deveni în anul 1632 mitropolit al Moldovei. a terminologiei religioase şi a celei utilizate în istoriografie. prin Domnul luminat şi îngăduinţa vremurilor. într-o vreme a confruntărilor dintre o lume veche şi o alta nouă. funcţie care îi va da dreptul să semneze. publicat de aceştia în anul 1640. Părăsind la 13 decembrie 1628 cetatea de scaun a Sucevei va lua cu el un „Octoih” slavonesc pentru Petru Movilă. reprezintă un pas hotărâtor spre formarea conştiinţei de sine moderne a poporului român. ocupând. poate. Spătaru Milescu şi fraţii Greceanu. legătura indisolubilă cu oraşul capitală. Iniţiată de domnie. se pare că într-o primăvară de sfârşit de deceniu nouă a secolului al XVI–lea. Varlaam va scrie şi va tipări la Târgovişte în anul 1645. autorul exprimă nivelul înalt de cristalizare a conştiinţei naţionale din epoca sa. indiferent dacă teascul literelor va fi găzduit aici sau va da renume altei aşezări. sub motiv că sfinţii erau pictaţi şezând pe jilţuri. Această întâlnire va da prilejul mitropolitului român să poată povesti eruditei sale gazde despre minunile moaştelor sfântului Ioan cel Nou care a mântuit în anul 1610 cetatea Sucevei de invazia cazacilor. Spirit practic şi energic. pentru sine şi pentru alţii. militând pentru ideea unităţii de neam şi de limbă. cu argumente ce anticipează gândirea modernă. dintr-o veche familie de răzeşi din satul Baloteşti. într-o atitudine necanonică. românii s-au numărat printre cei dintâi care şiau însuşit-o şi i-au folosit roadele de-a lungul veacurilor. un fiu de ţăran român se năştea hărăzit ca de tânăr să o pornească. ca toţi cei chemaţi cu har. lucrarea „Răspuns împotriva Catihismului calvinesc”. în continuare. Detronarea domnului nu va întrerupe cu nimic misiunea delegaţiei moldoveneşti din care făcea parte. traduceri făcute de umanişti precum Udrişte Năsturel. într-o solie. Pe tânărul Vasile. în anul 1610. Nici o operă nu este sfârşită vreodată. avându-şi rădăcinile la reşedinţa de scaun a domnului. Întrevederea cu Petru Movilă a avut loc la 3 august 1629. va da răspuns la catehismul calvinesc. de vreme ce Petru Movilă cerea ţarului să îngăduie moldovenilor să poată vedea şi ruga la moaştele sfinţilor marilor făcători de minuni ai lui Dumnezeu copiind jitiile acelor sfinţi şi poruncind a se trimite „spre lauda şi mângâierea dreptcredinciosului neam rusesc înaintea celorlalte neamuri” mângâierea lui Dumnezeu. Varlaam va profita de ocazie şi va cere permisiunea să poată comanda zugravului Nazarie pictarea de icoane cărora mitropolitul rus le-a oprit ieşirea din ţară. la care se adaugă cu succes lucrările mitropolitului. Atât cât a produs opera lui Varlaam este o împlinire pentru el. în mediul românesc transilvănean. nu numai pentru „evlavios neam al patriei noastre. îl găsim egumen al mănăstirii Secu. dată la care Miron Barnovski fusese deja mazilit bănuit ca unealtă a polonilor şi executat în urma unor grave învinuiri aduse de către boierii din ţară. pe un document de bună convieţuire cu călugării vecini de la Neamţu. funcţia cea mai înaltă în ierarhia bisericească din acea vreme. Vizita în marele imperiu al Rusiei ţariste a prilejuit acestui neobosit culegător de carte veche religioasă să cerceteze în linişte . un loc binemeritat în civilizaţia cărţii. ci şi pentru alte neamuri înrudite cu noi după credinţă”. Simeon Ştefan.

Prima ediţie românească apare în 1691. un îndreptar de monahism din secolul al VII –lea. ocazie cu care învăţatul dascăl grec. contribuind într-o măsură remarcabilă la dezvoltatrea limbii literare româneşti. la un moment dat. dar trebuie presupus că prezenţa lui nu a fost nesemnificativă deoarece atât el cât şi Petru Movilă se bucurau de o mare reputaţie în lumea ortodoxă care. care capătă în exprimarea . Cunoscând greaca şi slavona. avea să traducă cea dintâi carte a sa. Ca scriitor. scriere ce nu este lipsită de unele calităţi literare şi în care este vorba de acea « scară a cerului » sau a « raiului ». în anul 1618. traducător al lucrării lui Petru Movilă „Mărturisirea Ortodoxă”. Varlaam s-a remarcat prin claritatea. însă. Valoarea literară a acestor predici constă în modul de folosire a limbii poporului. Această remarcabilă lucrare redactată în latineşte şi tradusă apoi în ruseşte. pe care Bethlem Gabor voia să-i convertească silit la calvinism. pe ţarul Mihail Feodorovici să-l ajute la publicarea acestei lucrări pentru binele tuturor credincioşilor ortodocşi. Matei Basarab. Este o scriere ascetică. ca unul dintre cunoscătorii limbii ruse. printr-o scrisoare purtată de boierul domnului. Ajutorul cerut însă nu a venit decât prea târziu. supleţea şi plasticitatea limbii graiului folosit în regiunea Neamţului. mitropolitul Varlaam îşi va fi început tălmăcirea şi conceperea vestitei sale « Cazanii ». Grecii voiau ca sinodul ieşean să aprobe condamnarea lui Chiril Lucaris şi să adopte procesiunea lui Meletie Syrigos (1586 – 1664). Petru Movilă. Sinaitul. La sfârşitul verii aceluiaşi an. Conţinutul lucrărilor sinodului conduse de domnitorul Vasile Lupu fiind secrete. care vor umple secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. capătă o putere de expresivitate care nu se va găsi în literatura secolului al XVI–lea dar cu o largă răspândire printre cărturari. mare teolog şi predicator. o traducere în română a « Evangheliei invăţătoare » a patriarhului Constantinopolului Callist. Vasile Lupu. în anul 1642. în aceste traduceri. « Cazania lui Varlaam » conţine în total 74 de predici la duminici şi sărbători mai însemnate. dat fiind că fostul patriarh luase în 1629 apărarea românilor din Transilvania. nu se cunoaşte rolul pe care Varlaam l-a avut la întâlnirea aceea. Meletie Syrigos. fost patriarh al Constantinopolului. învinuit de calvinism. moldovenii s-au arătat rezervaţi şi au propus să discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: „Mărturisirea ortodoxă” care apare în Moldova ca prima lucrare tipărită în iarna anului 1642. mare domn iubitor de cultură şi artă. Terminând de tradus "Cazania”. ca toţi cărturarii epocii. va rosti un cuvânt de învestitură nebănuind. ce corespund la 30 de trepte ale perfecţionării sufleteşti ale călugărilor. neobositul strateg şi comandant de oşti. când cartea începuse deja a fi tipărită prin grija unui alt român erudit. Opera lui Ioan Scărariul este un fel de manual de viaţă călugărească. Mitropolitul.scripturile. a figurat pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al Patriarhiei din Constantinopol. Probabil că la mănăstirea Secu. Prin activitatea sa cărturărească. să lege prietenii noi şi să viziteze lăcaşele de cult ale acestei ţări conservatoare de valori ortodoxe. eruditul prelat participa la lucrările sinodului deschis la Iaşi pentru a lua atitudine faţă de confesiunea de credinţă a lui Chiril Lucaris. traducere care din motive necunoscute nu a văzut luminatiparului. „Leastviţa” (Scara) lui Ioan Scărariul. iar ultima ediţie în anul 1942. Limba română. Varlaam va deschide lungul şir al traducerilor de cărţi religioase în limba română. în limba greacă. cunoştea bine limba slavă bisericească şi tot la fel de bine şi limba rusă. în acea zi de sfârşit de septembrie că. Varlaam va ruga. la numai o lună de zile. Scrisoarea ce avea să fie înmânată ţarului era deosebit de importantă pentru că în ea se menţiona izvorul principal al scrierii acestei „Cărţi de învăţătură” şi data când a fost terminată traducerea. foarte apreciată de către călugări. compus din 30 de cuvântări. greceşte şi româneşte a devenit îndreptarul ortodoxiei Bisericii din răsărit. A doua domnie a lui Radu Alexandru Iliaş îl va urca pe Varlaam pe scaunul de mitropolit la 23 septembrie 1632. protectorul său va fi învins în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita de cel care avea să devină peste Ţara Românească.

nedejduesc. în paginile operelor sale. în cazurile tipice în care s-a revenit la cele două vocale. cu indicaţia izvorului folcloric şi al ariei lor de răspândire. Ne-am oprit asupra formei unor cuvinte în care prezenţa lui g urmat de vocala i se citeşte ca şi acum j : gios. . Metafonia lui e şi o. Se observă de altfel şi tendinţa de extindere. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului dorul ochii şi orbăsc. S-ar putea alcătui chiar şi un bogat inventar al zicerilor sale tipice. Valahii din Moldova au fost cei care nu au „beneficiat” de asuprirea romană între anii 106-271 şi. Puţine la număr şi periferice în sistemul limbii române. a unor substantive feminine în –ă. să margă. agiutoriul. faţă de toate celelate tălmăciri ale bibliei dinaintea sa. atât de controversată şi de nerecunoscută de unii ca o limbă internaţională. în care nu se realizase sudarea deplină a articolului la nume. o lucrare prin care ne-am putea da mai exact seama de partea poporului nostru care vorbeşte prin Varlaam. Pe lângă fonetismele curente şi relativ vechi întâlnim şi unele arahaisme. dvorbăsc.” Sinteză a normelor limbii române literare din această epocă. Să fi avut o atât de mare influenţă vocabularul italienesc peste aceste regiuni locuite de valahi? Nici vorbă. gioc. sângur etc. terminaţia pentru aceleaşi cazuri. Ceea ce trebuie subliniat. populare. limba folosită de autor se prezintă unitară pe plan fonetic. nu este încă cristalizată. morfologic şi sintactic.” Cuvântul „fum”. Cuvântul gioco. din care mai toate limbile Europei îşi au izvorul. în -ei al substantivelor feminine terminate în –e : « mare-mărei. semnificând unele stări de cristalizare a limbii ca şi observaţia felului în care autorul foloseşte în scrierile sale genitiv-dativul. rămâine. de mlădiere nouă. care sunt curente în acea epocă. atunci şi trupul şi sufletul iaste intunecat. îngreuiadză. persoana a III-a să-l ospeteadze ca şi adjectivele pementesc. pe care Varlaam îl introduce pentru prima dată. Am exemplifica fonetismele « buăr – bour. faţă de joc cum se pronunţă astăzi. să să scape. În limba populară folosită de eruditul mitropolit care a acordat o mare atenţie scrierii fiecărui cuvânt este frecventă de asemenea forma cu o nemetafonizat. dzisa. şi sănătate dobândesc din văzduh curat. fiind aburul negru şi înecăcios care tulbură minţile.. dar aceste excepţii sunt curente: persoana a III-a singular „grăiaşte. Sau unele aspecte vechi folosite în zone restrânse ale ţării cum apare prezenţa lui dz în loc de z din alte regiuni: astădzi. În textul « Cazaniei » se găsesc pasaje de o rară frumuseţe. şi dacă se întuneca mentea cu ginduri de păcate şi cu pohtele lumii acesteia. agiungem. face parte din vocabularul limbii italiene. demâineaţă. etc.învăţatului prelat o putere de expunere. şi nu numai. romenească etc. scriindu-se mai ales « ţărăei ». făcătoriu. Tot referitor la folosirea fonetismelor aş marca prezenţa lui i în locul lui î sau ă în formarea persoanei a III-a plural a verbului nădăjdui . chemare-chemărei ». În schimb. cărtulari. mai curentă în secolul anterior. dzuă.. de să prindă pre lângă izvoară de ape curătoare. inconsecvenţele se datorează nu nesiguranţei lui Varlaam în folosirea limbii. în împrumuturi mai noi ca de exemplu « groznic” în care. întâlnim frecvent anumite forme de scriere şi pronunţie a cuvintelor la care ne întrebăm de multe ori dacă este al nostru acest cuvânt. dosădzi. probabil o formă arhaică. îmblă » etc. dzi. iaste” sau numeralul „noaă”. vor fi întâlnite şi unele fonetisme noi. bucin – bucium. De asemenea. ulterior. deca şi deaca – dacă. înregistrat în scrierile lui Varlaam. pâine. sau al tuturor celor ce locuiesc pe bătrânul continent. sâmtu sau chiar menţinerea unor consoane în grupuri consonantice. prin analogie. se menţine în foarte puţine cuvinte. atunci când sub pana lui apar expresiile: „Când petreace omul în fum. de exemplu. a diftongului îi sau ăi şi la alte cuvinte decât cele care prezintă acest fonetism în graiul muntenesc: mâine. care nu s-au generalizat nici până astăzi în limba literară: sămn. vocala s-a diftongat. dvorbiră. îl foloseşte ca pe un simbol al vieţii păcătoase. ci faptului că însăşi limba română literară de atunci nu era pe deplin unitară. faţă de limba noastră. giudecă. singular. acelaşi număr. lexical. pe aceştia cine i-a învăţat limba latină? Limba lui Varlaam ca şi a înaintaşilor şi a urmaşilor lui rămâne mărturie a ceea ce înseamnă conservarea comunicării unice între toţi locuitorii vechii Dacii. giudeţ. iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. atunci. cum sunt cele din « Invăţăturile lui Neagoe Basarab »: “Asementea noastră iaste lumina şi ochiul trupului. mai puţin frecvente. vedzuse sau a singularului. păstrarea sporadică a lui –u după un grup de două consoane: un domnu. de mult simplificate: bezdnelor. dascalii. este următoarea observaţie: în opera varlaamiană. ca « ţară ». atunce sâmtu mai veseli ochii şi mai curaţi.

Atât prepoziţia pregiur cât şi derept şi-au pierdut cu timpul folosinţa. fiind clară influenţa fonetismelor munteneşti şi necesitatea unei limbi literare unitare. sub denumirea de «Chiriacodromion» şi tot în acest an. faţă de munca intelectuală. atenţia mărită pe care o acorda nu numai cuvântului dar şi expresiei : dusu-s-a şi să spălă. fecior de domnu de Moldova. realizată prin inversiunea particulelor auxiliare ale construcţiilor verbale. să încerce a nega sau a critica. mai de-a firea fapt ce confirmă că această lucrare s-a executat în Ţara Românească. nu putem neglija faptul că în Răspunsul împotriva catihismului calvinesc. cât mai puţin şi sub influenţa unor vorbitori străini sau a unor maniere grafice străine. Dată fiind răspândirea mare a acestor fonetisme nu numai în secolul al XVII-lea. Fraza folosită de el se întinde ca o pânză de mătase peste o câmpie proaspăt înverzită. conţinutul operelor sale. În legătură cu fonetismele regionale şi cu concepţia lui Varlaam despre limba literară. se poate spune că avem de-a face cu particularităţi fie regionale. De aceea. Opera eruditului mitropolit a avut o influenţă extrem de mare asupra vieţii spirituale şi religioase a poporului român. cu valoare de genitiv. forme ca: ar fi.O bună parte din predicile eruditului prelat va intra şi în colecţia de predici care va apărea la Alba Iulia. autorul renunţă la aspectele cu f palatalizat. din bun simţ faţă de tot ce a adus literelor româneşti marele erudit.2007 . menţionate mai sus. să fim. dusu-m-am de m-am spălat sunt câteva din formele elevate de limbă unitară pe care autorul. conştient de folosirea lor o făcea cu mare grijă şi interes. nimeni nu are dreptul. va trimite la Alba Iulia pe tipograful Mihail Stefanovici să tipărească prima carte didactică în limba română. singular oame ! dar şi alternarea ome !. care s-au putut dezvolta atât din cauze interne. nereuşind totuşi să se generalizeze în limba literară. fie individuale. 19. iar romenească şi pementesc alternează cu românească şi pământesc. lucrarea se impune chiar şi cititorilor de rând. în anul 1699.Este totuşi interesant de remarcat că sint alternează pentru aceeaşi persoană cu sînt şi chiar cu sîmtu. Prin conţinutul ei religios ortodox. benefică şi asiduă pe care mitropolitul Varlaam a dus-o pentru dezvoltarea armonioasă a limbii literare române. Tendinţa de a nu începe fraza sau propoziţia cu cuvinte auxiliare. ci chiar şi în secolul al XVI-lea. prima carte de învăţătură exemplară a românilor se răspândeşte în toate colţurile locuite de conaţionalii noştri. liber. consecvent."Bocoavna". ca o vrere a puterii lui Dumnezeu. nu numai bisericii. Cartea sa de învăţătură. Autorul uzitează şi vocativele de tipul. în expresiile : Mitropolitul de Ţara Moldovei. În prefaţa acestei cărţi apar. firea mea. natural. bogată în comparaţii pitoreşti şi expresii plastice. noul domn al Ţării Româneşti. acela sămn. căpătând şi alte valori gramaticale. Tipărită într-un număr mare de exemplare. Constantin Brâncoveanu. Privind domeniul morfologiei ne-am opri doar la câteva fenomene specifice şi anume forma veche de plural mânule în loc de mâinile sau construcţiile prepoziţionale cu de. de semnalat este regimul acuzatival al unor prepoziţii care cu timpul au fost înlocuite cu alte construcţii : veni oastea pregiur cetate sau o altă expresie veni derept acela loc. mult deosebită de fraza forţată a traducerilor româneşti din secolul al XVI-lea şi nu prea diferită de cele pe care le utilizăm noi astăzi. prin simplicitatea expunerii şi prin vigoarea limbii. pre-aceştea nuări etc. marchează încă o dată în plus cunoştinţele despre gramatică ale lui Varlaam.03. Pătrunzând în sintaxa folosită de autor în cuprinsul lucrărilor sale. părtinitor. ca şi articolul posesiv invariabil –a : toate faptele ceriului şi a pământului precum şi prezenţa la adjectivele pronominale demonstrative a particulei –a când acestea precedă cuvântul determinat : într-aciasta limbă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful