P. 1
Cazania lui Varlaam

Cazania lui Varlaam

|Views: 4,104|Likes:
Published by fcs_florin

More info:

Published by: fcs_florin on Jan 31, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/06/2013

pdf

text

original

din Cazania lui Varlaam Prezentare generala: În 1639, Vasile Lupu, domn al Moldovei, sfârşeşte mănăstirea Trisfetitele, pe care

o va înzestra cu aşezăminte culturale: o tipografie şi un colegiu teologic, asemănător cu cel din Kiev, care avea ca temelie de studii limba latină şi limba greacă.

Tipografia a fost instalată în chiliile mănăstirii Trisfetitele, şi, evitând cu grijă concurenţa cărţilor de ritual în limba slavă, ieşite din tipografiile muntene şi rutene, a lucrat , sub călăuza mitropolitului Varlaam, numai la tipărirea de cărţi româneşti.

Prima carte ieşită din această tipografie a fost Cazania: Carte românească de învăţătură Dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an şi pentru sărbătorile mai însemnate ale bisericii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului de Evanghelie citit în ziua respectivă şi cuprind sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, de înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă şi câteva legende hagiografice care povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei.

Originalul Cazaniei venea, probabil, din Ucraina. Dacă nu se poate delimita partea personală a lui Varlaam în structura predicilor, totuşi este cunoscut faptul că şi-a adus aportul în formarea limbii literare. Se susţine în genere că limba Cazaniei lui Varlaam este limba populară, pe care el a deprins-o în copilărie în munţii Putnei. În textul lui Varlaam, cuvintele şi expresiunile slave se întâlnesc rar, la distanţe mari; şi înţelese într-o vreme când cultul divin se săvârşea în limba slavă, ele dau azi scrisului său un uşor caracter arhaic. Limba Cazaniei lui este limba românească scrisă, aşa cum fusese statornicită prin tipăriturile coresiene, care circulau încă pe vremea sa în Iaşi. Străduinţa lui Varlaam de a se dezbăra în scris de unele moldovenisme cu care era obişnuit – alături de formele cu h iniţial - scrie adesea fireţi, firea, fiară – dovedeşte munca lui de a-şi însuşi din tipăriturile coresiene formele munteneşti, care de fapt păstraseră mai bine fonetismul latin al limbii române. Dar tocmai aici stă marele său merit: că scriind pentru întreaga “seminţie românească”, cu simţul pentru limba literară în devenire, nu a rupt unitatea spirituală a neamului şi nu s-a abătut de la tradiţia stabilită cu o jumătate de veac înaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traducător reprezintă în procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas înainte curăţind-o de slavonisme şi apropiind-o de limba vie.

Încă din 1637 mitropolitul Varlaam cerea „ajutor pentru lucrul acesta” – adică înfiinţarea unei tiparniţe, de la ţarul Moscovei. În 1640 Petru Movilă a trimis la Iaşi primele matriţe şi meşteri tipografi de la Kiev. În 1643 (a fost dată în lucru în 1641), a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la Trei Ierarhi Cazania, prima carte tipărită în limba română în Moldova şi una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti. Este o lucrare masivă, cu 506 file (1012 pagini), ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinţi, frontispicii, viniete, iniţiale înflorate etc. Cazania a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti, a fost „cea mai citită carte din trecutul nostru” (Dan Simonescu). A circulat intens în toate cele trei provincii istorice româneşti, este interesant că ea s-a răspândit mai mult în Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş, unde s-au găsit peste 350 de exemplare, contribuind nu numai la apărarea Ortodoxiei, ci şi la întărirea conştiinţei de unitate naţională românească. Izvorul principal al Cazaniei lui Varlaam l-a constituit Cartea intitulată Comoara a lui Damaschin Studitul, teolog grec din secolul al XVI-lea. Din această carte au fost traduse şi prelucrate 20 de cuvântări. Alte cuvântări au fost preluate după manuscrise care circulau în vremea respectivă. S-a constatat că mitropolitul Varlaam „nu este traducătorul – şi cu atât mai puţin autorul – Cazaniei, care-i poartă numele. El numai a adunat traducerile mai vechi […] el are totuşi meritul că a strâns într-o

" Varlaam Pe Varlaam. dacă ar fi să coborâm în timpul veacului trăirii lui. Grigore Ureche.lucrare unitară vechile cazanii […] le-a stilizat şi le-a dat la tipar. săltându-se din adâncuri ca un izvor de inspiraţie pentru mulţi dintre scriitorii . Viaţa şi opera Mitropolitului Varlaam eseu [ ] Periodizare ------------------------de Stefan Lucian Muresanu [scaevola ] 2007-03-19 | | Traduceri ale acestui text 0 VIAŢA ŞI OPERA MITROPOLITULUI VARLAAM "den tânără vârstă am poftit chipul călugăriei care l-am şi luat în sfânta mănăstire Coziia. cunoscută şi sub numele de «Cazania lui Varlaam». Mitropolitul Varlaam este cea mai impunătoare personalitate culturală din perioada domniei lui Vasile Lupu. dr. Solemnitatea i-am vedea-o desfăşurându-se în forul tăinuit al bisericii aplecat peste vrafuri colbuite de scrieri alese şi vechi. cuprinde predici şi texte religioase scrise într-o limbă de o expresivitate deosebită. alături de un alt mare erudit. Mircea Păcurariu). şi după rânduiala sfintei mănăstiri ne-au ajuns rândul de am şi egumenit. prof. ca «dar» întregului neam românesc” (Pr. în anul 1643. Lucrarea sa epocală. l-am imagina într-un vestmânt de patriarh cu o privire blândă şi cu braţul său încărcat de lauri pentru cei evlavioşi."Carte românească de învăţătură". tipărită la Iaşi.

arată-plată. Accesibilitatea a fost. faptul că aproape trei secole a rămas o carte de referinţă pentru credincioşi. l-a îndemnat pe Varlaam să scoată de sub teascuri prăfuite învăţătura evanghelică. În textul varlaamian nu litera contează ci substanţa. Varlaam. puteare-svârşire) accentuează senzaţia de mişcare. mai ales prin partea I. Astfel. alcătuită la porunca voievodului Vasile Lupu. de a integra cât mai perfect cu putinţă ritmul lor esenţial într-un ritm universal sau. înspăimântat. pieritorul cu nepieritor. fie că erau slujitori erudiţi ai bisericii. Varlaam ar fi trăit drama lui Ovidiu. nu i s-ar putea adăuga nimic. primele versuri româneşti tipărite : « Stihuri la stema Moldovei » prin care autorul dăruieşte acest dar limbii româneşti. formală. «liturgică». fie că ei erau laici. Şi astfel. din care am cita analogia clasică dintre frământările sufleteşti şi zbuciumul mării: „Valuri multe rădică furtuna pre mare. Versurile omagiale pe care Varlaam le scrie la stema ţării sunt primele versuri culte în limba maternă. de a se ridica. grijea. Frecvenţa cuvintelor: valuri. El a înţeles-o cu inima. frica. fără îndoială. în ipostază virtuală. fie că vorbim de opera lui Coresi. Dacă ar fi vieţuit cu mii de ani în urmă. pentru a o simţi şi a o trăi cu toată fiinţa. suav sentimentale pe ţărmul spectaculos al sciţilor. la puterea de adevăr a generalului.vorbim de fapt despre efortul. reprezintă o valoare filozofică literară dăruită cu mult efort neamului nostru. circulând în tot spaţiul mioritic. Valoarea filozofică a acestor nestemate ale secolului al XVII–lea constă în efortul creatorilor de a învesti umanul cu etern. a tălmăcit acea carte de învăţătură către « toată seminţia românească pretutindere ce se află ». cu o teamă a ceea ce cu toţii o ştim că se va întâmpla dacă nu respectă poruncile sacre. furtuna. Şi. cu unele cuvinte mai uzitate. O operă este un spaţiu al ritmului. începutului-svârşitului. e vorba de a pregăti spiritele pentru această lectură. acea substanţă a cuvântului românesc. prin particular. creaţia literară religioasă. nu cu mintea. Este o respiraţie creatoare. de rânduire a faptelor într-un folos general-uman. Sfânta Scriptură conţine întreaga doctrină. oricât ar părea. pe durata existenţei umane. pentru că el nu dorea ca neamul său să vină la slujbă şi să audă fără să înţeleagă nimic din cuvântul sfânt.” Rimele de tonalitate deschisă (mare-are. Cele 1000 de pagini ale «Cazaniei» reprezintă forma cea mai îngrijită a limbii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea. ajezând-o maiestuos în pagini tipografiate în grai românesc. A fost tocmai de aceea comparată cu «Biblia» lui Luther în ce priveşte rolul ei în cultura românească. Utilizând diverse surse. de care mitropolitul avea cunoştinţă. rădică. Eruditul mitropolit a lăsat poporului său toată învăţătura câtă o ştia şi o putea şti şi a vorbit pe înţelesul ţăranilor săi. când vorbim de opera lor ca aspiraţie spre absolut. Dar dacă duiosul poet latin. se deschide cu câteva versuri. prin predicile care sunt însoţite de evangheliile respective şi «hagiografică» pentru că se povestesc. îşi pleca fiinţa scriind Tristele. Credinţa nu trebuia să fie oarbă. la ea trebuia să deschizi urechile prin a înţelege ceea ce ţi se spune. răsfăţatul poet al aurorei romanice. Opera sa literară. virtutea care explică răspândirea ei. alungat din pricini. Varlaam nu . când vorbim de creatori. În prima din cele două predoslovii se afirmă străduinţa de a scrie pentru toţi românii şi de a folosi o limbă cât mai accesibilă.noştri moderni. de a le facilita accesul la ea. mai vârtos gândul omului întru lucru ce are Nu atâta grijea şi frica începutului Cât grijea şi primejdia svârşitului. relativul cu absolut. contribuind la unificarea limbii şi a spiritului românesc. Nevoia de cărţi de cult în limba română pe care au resimţit-o mulţi dintre cărturarii vremii respective. a lui Varlaam sau a lui Dosoftei. autorul a creat o operă «omiletică». primejdia sugerează senzaţia de teamă şi de pază faţă de răul de pe pământ.

autorul exprimă nivelul înalt de cristalizare a conştiinţei naţionale din epoca sa. la care se adaugă cu succes lucrările mitropolitului. un loc binemeritat în civilizaţia cărţii. cele dintâi coordonate pentru destinul propriu al lui Varlaam şi pentru tot ceea ce a făcut el întru unitatea urmaşilor săi. legătura indisolubilă cu oraşul capitală. pentru a stăvili propaganda făcută de protestanţi. Este perioada unor traduceri importante din literatura religioasă şi laică. Ca duhovnic al domnitorului Miron Barnovski va călători în Rusia. în continuare. Primit de însuşi ţarul Rusiei. Spătaru Milescu şi fraţii Greceanu. românii s-au numărat printre cei dintâi care şiau însuşit-o şi i-au folosit roadele de-a lungul veacurilor. Părăsind la 13 decembrie 1628 cetatea de scaun a Sucevei va lua cu el un „Octoih” slavonesc pentru Petru Movilă. Precum contemporanul său. în mediul românesc transilvănean. indiferent dacă teascul literelor va fi găzduit aici sau va da renume altei aşezări. împreună cu Pavel Ureche şi Eustratie logofătul în vederea încheierii unui tratat de prietenie. Unificarea limbii scrise. Simeon Ştefan. funcţia cea mai înaltă în ierarhia bisericească din acea vreme. lucrarea „Răspuns împotriva Catihismului calvinesc”. dar ea este cu atât mai mare. luterani şi calvinişti. pe un document de bună convieţuire cu călugării vecini de la Neamţu. Receptivi la epocala descoperire a lui Johan Guttemberg. ca toţi cei chemaţi cu har. nu numai pentru „evlavios neam al patriei noastre. un fiu de ţăran român se năştea hărăzit ca de tânăr să o pornească. În secolul al XVII-lea scrisul românesc avea să înregistreze realizări de performanţă. sprijinit şi de Udrişte Năsturel. ruda domnitorului Barnovski. Filaret Nichitici. dată la care Miron Barnovski fusese deja mazilit bănuit ca unealtă a polonilor şi executat în urma unor grave învinuiri aduse de către boierii din ţară. într-o atitudine necanonică. după cuvintele voievodului muntean. activitatea tipografică de pe pământul românesc în epoca medievală va păstra. de vreme ce Petru Movilă cerea ţarului să îngăduie moldovenilor să poată vedea şi ruga la moaştele sfinţilor marilor făcători de minuni ai lui Dumnezeu copiind jitiile acelor sfinţi şi poruncind a se trimite „spre lauda şi mângâierea dreptcredinciosului neam rusesc înaintea celorlalte neamuri” mângâierea lui Dumnezeu. Pe tânărul Vasile. militând pentru ideea unităţii de neam şi de limbă. şi moaştele mucenicului Iacov din Persia. Spirit practic şi energic. Această întâlnire va da prilejul mitropolitului român să poată povesti eruditei sale gazde despre minunile moaştelor sfântului Ioan cel Nou care a mântuit în anul 1610 cetatea Sucevei de invazia cazacilor. Intrat în cinul călugăresc cu numele de Varlaam va deveni în anul 1632 mitropolit al Moldovei. astfel. funcţie care îi va da dreptul să semneze. reprezintă un pas hotărâtor spre formarea conştiinţei de sine moderne a poporului român. avându-şi rădăcinile la reşedinţa de scaun a domnului. Vizita în marele imperiu al Rusiei ţariste a prilejuit acestui neobosit culegător de carte veche religioasă să cerceteze în linişte . prin Domnul luminat şi îngăduinţa vremurilor. pentru că aspiraţia umană este fără sfârşit. traduceri făcute de umanişti precum Udrişte Năsturel. Varlaam va profita de ocazie şi va cere permisiunea să poată comanda zugravului Nazarie pictarea de icoane cărora mitropolitul rus le-a oprit ieşirea din ţară. Atât cât a produs opera lui Varlaam este o împlinire pentru el. pentru sine şi pentru alţii. va da răspuns la catehismul calvinesc. Detronarea domnului nu va întrerupe cu nimic misiunea delegaţiei moldoveneşti din care făcea parte. cu cât constituie o tendinţă spre o împlinire ulterioară. publicat de aceştia în anul 1640. ci şi pentru alte neamuri înrudite cu noi după credinţă”. ocupând. Nici o operă nu este sfârşită vreodată. îl găsim egumen al mănăstirii Secu. în anul 1610. sub motiv că sfinţii erau pictaţi şezând pe jilţuri. pentru mitropolitul Moscovei. cu argumente ce anticipează gândirea modernă. văzând pericolul reformării bisericii româneşti ardelene. a terminologiei religioase şi a celei utilizate în istoriografie. Matei Basarab. se pare că într-o primăvară de sfârşit de deceniu nouă a secolului al XVI–lea. pe drumul fără de întoarcere şi care va duce către târgul cel mare din vale… Acestea ar fi. Întrevederea cu Petru Movilă a avut loc la 3 august 1629. Originar din părţile Putnei. poate. într-o vreme a confruntărilor dintre o lume veche şi o alta nouă. Varlaam va scrie şi va tipări la Târgovişte în anul 1645. la 22 iunie 1633. flăcău din neamul lui Moţoc. într-o solie. dintr-o veche familie de răzeşi din satul Baloteşti. Ortodoxia din Principate. Credinţa în puterea miraculoasă a moaştelor era atât de mare în vremea aceea. care îi va fi gazdă ospitalieră pe toată şederea în Rusia.poate să fie un abstras din timpul şi din spaţiul său. Iniţiată de domnie.

Varlaam va deschide lungul şir al traducerilor de cărţi religioase în limba română. Meletie Syrigos. „Leastviţa” (Scara) lui Ioan Scărariul. Această remarcabilă lucrare redactată în latineşte şi tradusă apoi în ruseşte. Prima ediţie românească apare în 1691. Scrisoarea ce avea să fie înmânată ţarului era deosebit de importantă pentru că în ea se menţiona izvorul principal al scrierii acestei „Cărţi de învăţătură” şi data când a fost terminată traducerea. La sfârşitul verii aceluiaşi an. însă. Matei Basarab. traducere care din motive necunoscute nu a văzut luminatiparului. Terminând de tradus "Cazania”. Probabil că la mănăstirea Secu. Ajutorul cerut însă nu a venit decât prea târziu. Conţinutul lucrărilor sinodului conduse de domnitorul Vasile Lupu fiind secrete. fost patriarh al Constantinopolului. Petru Movilă. să lege prietenii noi şi să viziteze lăcaşele de cult ale acestei ţări conservatoare de valori ortodoxe. dar trebuie presupus că prezenţa lui nu a fost nesemnificativă deoarece atât el cât şi Petru Movilă se bucurau de o mare reputaţie în lumea ortodoxă care. un îndreptar de monahism din secolul al VII –lea. Opera lui Ioan Scărariul este un fel de manual de viaţă călugărească. ca toţi cărturarii epocii. Ca scriitor. iar ultima ediţie în anul 1942. pe care Bethlem Gabor voia să-i convertească silit la calvinism. traducător al lucrării lui Petru Movilă „Mărturisirea Ortodoxă”. a figurat pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al Patriarhiei din Constantinopol. neobositul strateg şi comandant de oşti. « Cazania lui Varlaam » conţine în total 74 de predici la duminici şi sărbători mai însemnate. ca unul dintre cunoscătorii limbii ruse. va rosti un cuvânt de învestitură nebănuind. la un moment dat. capătă o putere de expresivitate care nu se va găsi în literatura secolului al XVI–lea dar cu o largă răspândire printre cărturari. Varlaam va ruga. Mitropolitul. contribuind într-o măsură remarcabilă la dezvoltatrea limbii literare româneşti. ocazie cu care învăţatul dascăl grec. care vor umple secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. printr-o scrisoare purtată de boierul domnului. Cunoscând greaca şi slavona. Sinaitul. Limba română. eruditul prelat participa la lucrările sinodului deschis la Iaşi pentru a lua atitudine faţă de confesiunea de credinţă a lui Chiril Lucaris. dat fiind că fostul patriarh luase în 1629 apărarea românilor din Transilvania. în anul 1618. Grecii voiau ca sinodul ieşean să aprobe condamnarea lui Chiril Lucaris şi să adopte procesiunea lui Meletie Syrigos (1586 – 1664). nu se cunoaşte rolul pe care Varlaam l-a avut la întâlnirea aceea. cunoştea bine limba slavă bisericească şi tot la fel de bine şi limba rusă. când cartea începuse deja a fi tipărită prin grija unui alt român erudit. protectorul său va fi învins în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita de cel care avea să devină peste Ţara Românească. supleţea şi plasticitatea limbii graiului folosit în regiunea Neamţului. Varlaam s-a remarcat prin claritatea. avea să traducă cea dintâi carte a sa. moldovenii s-au arătat rezervaţi şi au propus să discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: „Mărturisirea ortodoxă” care apare în Moldova ca prima lucrare tipărită în iarna anului 1642. în limba greacă. Vasile Lupu. foarte apreciată de către călugări. în acea zi de sfârşit de septembrie că. la numai o lună de zile. A doua domnie a lui Radu Alexandru Iliaş îl va urca pe Varlaam pe scaunul de mitropolit la 23 septembrie 1632. mare domn iubitor de cultură şi artă. scriere ce nu este lipsită de unele calităţi literare şi în care este vorba de acea « scară a cerului » sau a « raiului ». mare teolog şi predicator. compus din 30 de cuvântări. Este o scriere ascetică. Prin activitatea sa cărturărească. care capătă în exprimarea . în anul 1642. învinuit de calvinism. o traducere în română a « Evangheliei invăţătoare » a patriarhului Constantinopolului Callist. ce corespund la 30 de trepte ale perfecţionării sufleteşti ale călugărilor. Valoarea literară a acestor predici constă în modul de folosire a limbii poporului. greceşte şi româneşte a devenit îndreptarul ortodoxiei Bisericii din răsărit. în aceste traduceri.scripturile. mitropolitul Varlaam îşi va fi început tălmăcirea şi conceperea vestitei sale « Cazanii ». pe ţarul Mihail Feodorovici să-l ajute la publicarea acestei lucrări pentru binele tuturor credincioşilor ortodocşi.

atunce sâmtu mai veseli ochii şi mai curaţi. să margă. păstrarea sporadică a lui –u după un grup de două consoane: un domnu. faţă de toate celelate tălmăciri ale bibliei dinaintea sa. atunci. giudeţ. Pe lângă fonetismele curente şi relativ vechi întâlnim şi unele arahaisme. de exemplu. În schimb. Am exemplifica fonetismele « buăr – bour. Ne-am oprit asupra formei unor cuvinte în care prezenţa lui g urmat de vocala i se citeşte ca şi acum j : gios. terminaţia pentru aceleaşi cazuri. mai puţin frecvente. morfologic şi sintactic. limba folosită de autor se prezintă unitară pe plan fonetic. în care nu se realizase sudarea deplină a articolului la nume. cu indicaţia izvorului folcloric şi al ariei lor de răspândire. agiutoriul. pe aceştia cine i-a învăţat limba latină? Limba lui Varlaam ca şi a înaintaşilor şi a urmaşilor lui rămâne mărturie a ceea ce înseamnă conservarea comunicării unice între toţi locuitorii vechii Dacii. înregistrat în scrierile lui Varlaam. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului dorul ochii şi orbăsc. atunci când sub pana lui apar expresiile: „Când petreace omul în fum. Metafonia lui e şi o. În limba populară folosită de eruditul mitropolit care a acordat o mare atenţie scrierii fiecărui cuvânt este frecventă de asemenea forma cu o nemetafonizat. prin analogie. sâmtu sau chiar menţinerea unor consoane în grupuri consonantice. sângur etc. dosădzi. care sunt curente în acea epocă. S-ar putea alcătui chiar şi un bogat inventar al zicerilor sale tipice. dzi. de să prindă pre lângă izvoară de ape curătoare.” Sinteză a normelor limbii române literare din această epocă. rămâine. scriindu-se mai ales « ţărăei ». chemare-chemărei ». iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. dar aceste excepţii sunt curente: persoana a III-a singular „grăiaşte. singular. deca şi deaca – dacă. a unor substantive feminine în –ă. giudecă. etc. Valahii din Moldova au fost cei care nu au „beneficiat” de asuprirea romană între anii 106-271 şi. . nu este încă cristalizată. romenească etc. demâineaţă. semnificând unele stări de cristalizare a limbii ca şi observaţia felului în care autorul foloseşte în scrierile sale genitiv-dativul. îmblă » etc. a diftongului îi sau ăi şi la alte cuvinte decât cele care prezintă acest fonetism în graiul muntenesc: mâine. ci faptului că însăşi limba română literară de atunci nu era pe deplin unitară. făcătoriu. Ceea ce trebuie subliniat. cum sunt cele din « Invăţăturile lui Neagoe Basarab »: “Asementea noastră iaste lumina şi ochiul trupului. Se observă de altfel şi tendinţa de extindere. dascalii. şi dacă se întuneca mentea cu ginduri de păcate şi cu pohtele lumii acesteia. În textul « Cazaniei » se găsesc pasaje de o rară frumuseţe. îl foloseşte ca pe un simbol al vieţii păcătoase. cărtulari. dzuă. ca « ţară ». vor fi întâlnite şi unele fonetisme noi. Puţine la număr şi periferice în sistemul limbii române. De asemenea. ulterior. bucin – bucium. acelaşi număr.. populare. atât de controversată şi de nerecunoscută de unii ca o limbă internaţională. lexical.nedejduesc. atunci şi trupul şi sufletul iaste intunecat. este următoarea observaţie: în opera varlaamiană. face parte din vocabularul limbii italiene. dvorbiră. se menţine în foarte puţine cuvinte. care nu s-au generalizat nici până astăzi în limba literară: sămn. iaste” sau numeralul „noaă”. şi sănătate dobândesc din văzduh curat.” Cuvântul „fum”. faţă de joc cum se pronunţă astăzi.învăţatului prelat o putere de expunere. să să scape. gioc. pe care Varlaam îl introduce pentru prima dată. vocala s-a diftongat. din care mai toate limbile Europei îşi au izvorul. sau al tuturor celor ce locuiesc pe bătrânul continent. în -ei al substantivelor feminine terminate în –e : « mare-mărei. inconsecvenţele se datorează nu nesiguranţei lui Varlaam în folosirea limbii. în cazurile tipice în care s-a revenit la cele două vocale. dzisa. Sau unele aspecte vechi folosite în zone restrânse ale ţării cum apare prezenţa lui dz în loc de z din alte regiuni: astădzi. de mlădiere nouă. faţă de limba noastră. de mult simplificate: bezdnelor. în paginile operelor sale.. şi nu numai. Să fi avut o atât de mare influenţă vocabularul italienesc peste aceste regiuni locuite de valahi? Nici vorbă. mai curentă în secolul anterior. Tot referitor la folosirea fonetismelor aş marca prezenţa lui i în locul lui î sau ă în formarea persoanei a III-a plural a verbului nădăjdui . agiungem. fiind aburul negru şi înecăcios care tulbură minţile. îngreuiadză. dvorbăsc. vedzuse sau a singularului. pâine. probabil o formă arhaică. întâlnim frecvent anumite forme de scriere şi pronunţie a cuvintelor la care ne întrebăm de multe ori dacă este al nostru acest cuvânt. persoana a III-a să-l ospeteadze ca şi adjectivele pementesc. Cuvântul gioco. în împrumuturi mai noi ca de exemplu « groznic” în care. o lucrare prin care ne-am putea da mai exact seama de partea poporului nostru care vorbeşte prin Varlaam.

Pătrunzând în sintaxa folosită de autor în cuprinsul lucrărilor sale. 19. prin simplicitatea expunerii şi prin vigoarea limbii. firea mea.O bună parte din predicile eruditului prelat va intra şi în colecţia de predici care va apărea la Alba Iulia. menţionate mai sus. Atât prepoziţia pregiur cât şi derept şi-au pierdut cu timpul folosinţa. ca o vrere a puterii lui Dumnezeu. realizată prin inversiunea particulelor auxiliare ale construcţiilor verbale. în anul 1699. Prin conţinutul ei religios ortodox. Constantin Brâncoveanu. pre-aceştea nuări etc. Dată fiind răspândirea mare a acestor fonetisme nu numai în secolul al XVII-lea. Opera eruditului mitropolit a avut o influenţă extrem de mare asupra vieţii spirituale şi religioase a poporului român. consecvent. iar romenească şi pementesc alternează cu românească şi pământesc. benefică şi asiduă pe care mitropolitul Varlaam a dus-o pentru dezvoltarea armonioasă a limbii literare române. ci chiar şi în secolul al XVI-lea. acela sămn. mult deosebită de fraza forţată a traducerilor româneşti din secolul al XVI-lea şi nu prea diferită de cele pe care le utilizăm noi astăzi. cu valoare de genitiv. În prefaţa acestei cărţi apar. De aceea. cât mai puţin şi sub influenţa unor vorbitori străini sau a unor maniere grafice străine. dusu-m-am de m-am spălat sunt câteva din formele elevate de limbă unitară pe care autorul. Tipărită într-un număr mare de exemplare.2007 . bogată în comparaţii pitoreşti şi expresii plastice. prima carte de învăţătură exemplară a românilor se răspândeşte în toate colţurile locuite de conaţionalii noştri. natural. marchează încă o dată în plus cunoştinţele despre gramatică ale lui Varlaam. faţă de munca intelectuală. atenţia mărită pe care o acorda nu numai cuvântului dar şi expresiei : dusu-s-a şi să spălă. nimeni nu are dreptul. mai de-a firea fapt ce confirmă că această lucrare s-a executat în Ţara Românească.Este totuşi interesant de remarcat că sint alternează pentru aceeaşi persoană cu sînt şi chiar cu sîmtu. forme ca: ar fi."Bocoavna". lucrarea se impune chiar şi cititorilor de rând. Cartea sa de învăţătură. fiind clară influenţa fonetismelor munteneşti şi necesitatea unei limbi literare unitare. din bun simţ faţă de tot ce a adus literelor româneşti marele erudit. sub denumirea de «Chiriacodromion» şi tot în acest an. conţinutul operelor sale. fecior de domnu de Moldova. Privind domeniul morfologiei ne-am opri doar la câteva fenomene specifice şi anume forma veche de plural mânule în loc de mâinile sau construcţiile prepoziţionale cu de. fie individuale. să fim. nereuşind totuşi să se generalizeze în limba literară. părtinitor. Autorul uzitează şi vocativele de tipul.03. care s-au putut dezvolta atât din cauze interne. conştient de folosirea lor o făcea cu mare grijă şi interes. va trimite la Alba Iulia pe tipograful Mihail Stefanovici să tipărească prima carte didactică în limba română. Fraza folosită de el se întinde ca o pânză de mătase peste o câmpie proaspăt înverzită. autorul renunţă la aspectele cu f palatalizat. singular oame ! dar şi alternarea ome !. de semnalat este regimul acuzatival al unor prepoziţii care cu timpul au fost înlocuite cu alte construcţii : veni oastea pregiur cetate sau o altă expresie veni derept acela loc. căpătând şi alte valori gramaticale. nu putem neglija faptul că în Răspunsul împotriva catihismului calvinesc. nu numai bisericii. În legătură cu fonetismele regionale şi cu concepţia lui Varlaam despre limba literară. să încerce a nega sau a critica. ca şi articolul posesiv invariabil –a : toate faptele ceriului şi a pământului precum şi prezenţa la adjectivele pronominale demonstrative a particulei –a când acestea precedă cuvântul determinat : într-aciasta limbă. Tendinţa de a nu începe fraza sau propoziţia cu cuvinte auxiliare. liber. în expresiile : Mitropolitul de Ţara Moldovei. noul domn al Ţării Româneşti. se poate spune că avem de-a face cu particularităţi fie regionale.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->