din Cazania lui Varlaam Prezentare generala: În 1639, Vasile Lupu, domn al Moldovei, sfârşeşte mănăstirea Trisfetitele, pe care

o va înzestra cu aşezăminte culturale: o tipografie şi un colegiu teologic, asemănător cu cel din Kiev, care avea ca temelie de studii limba latină şi limba greacă.

Tipografia a fost instalată în chiliile mănăstirii Trisfetitele, şi, evitând cu grijă concurenţa cărţilor de ritual în limba slavă, ieşite din tipografiile muntene şi rutene, a lucrat , sub călăuza mitropolitului Varlaam, numai la tipărirea de cărţi româneşti.

Prima carte ieşită din această tipografie a fost Cazania: Carte românească de învăţătură Dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an şi pentru sărbătorile mai însemnate ale bisericii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului de Evanghelie citit în ziua respectivă şi cuprind sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, de înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă şi câteva legende hagiografice care povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei.

Originalul Cazaniei venea, probabil, din Ucraina. Dacă nu se poate delimita partea personală a lui Varlaam în structura predicilor, totuşi este cunoscut faptul că şi-a adus aportul în formarea limbii literare. Se susţine în genere că limba Cazaniei lui Varlaam este limba populară, pe care el a deprins-o în copilărie în munţii Putnei. În textul lui Varlaam, cuvintele şi expresiunile slave se întâlnesc rar, la distanţe mari; şi înţelese într-o vreme când cultul divin se săvârşea în limba slavă, ele dau azi scrisului său un uşor caracter arhaic. Limba Cazaniei lui este limba românească scrisă, aşa cum fusese statornicită prin tipăriturile coresiene, care circulau încă pe vremea sa în Iaşi. Străduinţa lui Varlaam de a se dezbăra în scris de unele moldovenisme cu care era obişnuit – alături de formele cu h iniţial - scrie adesea fireţi, firea, fiară – dovedeşte munca lui de a-şi însuşi din tipăriturile coresiene formele munteneşti, care de fapt păstraseră mai bine fonetismul latin al limbii române. Dar tocmai aici stă marele său merit: că scriind pentru întreaga “seminţie românească”, cu simţul pentru limba literară în devenire, nu a rupt unitatea spirituală a neamului şi nu s-a abătut de la tradiţia stabilită cu o jumătate de veac înaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traducător reprezintă în procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas înainte curăţind-o de slavonisme şi apropiind-o de limba vie.

Încă din 1637 mitropolitul Varlaam cerea „ajutor pentru lucrul acesta” – adică înfiinţarea unei tiparniţe, de la ţarul Moscovei. În 1640 Petru Movilă a trimis la Iaşi primele matriţe şi meşteri tipografi de la Kiev. În 1643 (a fost dată în lucru în 1641), a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la Trei Ierarhi Cazania, prima carte tipărită în limba română în Moldova şi una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti. Este o lucrare masivă, cu 506 file (1012 pagini), ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinţi, frontispicii, viniete, iniţiale înflorate etc. Cazania a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti, a fost „cea mai citită carte din trecutul nostru” (Dan Simonescu). A circulat intens în toate cele trei provincii istorice româneşti, este interesant că ea s-a răspândit mai mult în Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş, unde s-au găsit peste 350 de exemplare, contribuind nu numai la apărarea Ortodoxiei, ci şi la întărirea conştiinţei de unitate naţională românească. Izvorul principal al Cazaniei lui Varlaam l-a constituit Cartea intitulată Comoara a lui Damaschin Studitul, teolog grec din secolul al XVI-lea. Din această carte au fost traduse şi prelucrate 20 de cuvântări. Alte cuvântări au fost preluate după manuscrise care circulau în vremea respectivă. S-a constatat că mitropolitul Varlaam „nu este traducătorul – şi cu atât mai puţin autorul – Cazaniei, care-i poartă numele. El numai a adunat traducerile mai vechi […] el are totuşi meritul că a strâns într-o

săltându-se din adâncuri ca un izvor de inspiraţie pentru mulţi dintre scriitorii . cunoscută şi sub numele de «Cazania lui Varlaam». ca «dar» întregului neam românesc” (Pr." Varlaam Pe Varlaam. Viaţa şi opera Mitropolitului Varlaam eseu [ ] Periodizare ------------------------de Stefan Lucian Muresanu [scaevola ] 2007-03-19 | | Traduceri ale acestui text 0 VIAŢA ŞI OPERA MITROPOLITULUI VARLAAM "den tânără vârstă am poftit chipul călugăriei care l-am şi luat în sfânta mănăstire Coziia. prof. l-am imagina într-un vestmânt de patriarh cu o privire blândă şi cu braţul său încărcat de lauri pentru cei evlavioşi. tipărită la Iaşi. Grigore Ureche. în anul 1643. dacă ar fi să coborâm în timpul veacului trăirii lui. Solemnitatea i-am vedea-o desfăşurându-se în forul tăinuit al bisericii aplecat peste vrafuri colbuite de scrieri alese şi vechi.lucrare unitară vechile cazanii […] le-a stilizat şi le-a dat la tipar. şi după rânduiala sfintei mănăstiri ne-au ajuns rândul de am şi egumenit. cuprinde predici şi texte religioase scrise într-o limbă de o expresivitate deosebită. dr. Lucrarea sa epocală. Mitropolitul Varlaam este cea mai impunătoare personalitate culturală din perioada domniei lui Vasile Lupu. alături de un alt mare erudit. Mircea Păcurariu)."Carte românească de învăţătură".

pieritorul cu nepieritor. frica. Frecvenţa cuvintelor: valuri. Valoarea filozofică a acestor nestemate ale secolului al XVII–lea constă în efortul creatorilor de a învesti umanul cu etern. suav sentimentale pe ţărmul spectaculos al sciţilor. Sfânta Scriptură conţine întreaga doctrină. pentru a o simţi şi a o trăi cu toată fiinţa. arată-plată. nu cu mintea. creaţia literară religioasă. În textul varlaamian nu litera contează ci substanţa. relativul cu absolut. Nevoia de cărţi de cult în limba română pe care au resimţit-o mulţi dintre cărturarii vremii respective. de a se ridica. când vorbim de creatori. fie că erau slujitori erudiţi ai bisericii. Astfel. de a le facilita accesul la ea. O operă este un spaţiu al ritmului. de rânduire a faptelor într-un folos general-uman. Opera sa literară. Accesibilitatea a fost. contribuind la unificarea limbii şi a spiritului românesc. nu i s-ar putea adăuga nimic. autorul a creat o operă «omiletică». ajezând-o maiestuos în pagini tipografiate în grai românesc. cu unele cuvinte mai uzitate. oricât ar părea. El a înţeles-o cu inima. primele versuri româneşti tipărite : « Stihuri la stema Moldovei » prin care autorul dăruieşte acest dar limbii româneşti. Utilizând diverse surse. furtuna. Dar dacă duiosul poet latin. «liturgică». răsfăţatul poet al aurorei romanice. înspăimântat. se deschide cu câteva versuri. Varlaam ar fi trăit drama lui Ovidiu. Dacă ar fi vieţuit cu mii de ani în urmă. primejdia sugerează senzaţia de teamă şi de pază faţă de răul de pe pământ. mai ales prin partea I. a lui Varlaam sau a lui Dosoftei. începutului-svârşitului.noştri moderni. A fost tocmai de aceea comparată cu «Biblia» lui Luther în ce priveşte rolul ei în cultura românească. virtutea care explică răspândirea ei. Cele 1000 de pagini ale «Cazaniei» reprezintă forma cea mai îngrijită a limbii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea. alcătuită la porunca voievodului Vasile Lupu.” Rimele de tonalitate deschisă (mare-are. la puterea de adevăr a generalului. fără îndoială. Şi. acea substanţă a cuvântului românesc. când vorbim de opera lor ca aspiraţie spre absolut. de a integra cât mai perfect cu putinţă ritmul lor esenţial într-un ritm universal sau.vorbim de fapt despre efortul. e vorba de a pregăti spiritele pentru această lectură. l-a îndemnat pe Varlaam să scoată de sub teascuri prăfuite învăţătura evanghelică. prin predicile care sunt însoţite de evangheliile respective şi «hagiografică» pentru că se povestesc. la ea trebuia să deschizi urechile prin a înţelege ceea ce ţi se spune. reprezintă o valoare filozofică literară dăruită cu mult efort neamului nostru. a tălmăcit acea carte de învăţătură către « toată seminţia românească pretutindere ce se află ». fie că ei erau laici. Varlaam. prin particular. formală. de care mitropolitul avea cunoştinţă. fie că vorbim de opera lui Coresi. faptul că aproape trei secole a rămas o carte de referinţă pentru credincioşi. cu o teamă a ceea ce cu toţii o ştim că se va întâmpla dacă nu respectă poruncile sacre. mai vârtos gândul omului întru lucru ce are Nu atâta grijea şi frica începutului Cât grijea şi primejdia svârşitului. pe durata existenţei umane. Este o respiraţie creatoare. puteare-svârşire) accentuează senzaţia de mişcare. Versurile omagiale pe care Varlaam le scrie la stema ţării sunt primele versuri culte în limba maternă. din care am cita analogia clasică dintre frământările sufleteşti şi zbuciumul mării: „Valuri multe rădică furtuna pre mare. în ipostază virtuală. îşi pleca fiinţa scriind Tristele. Eruditul mitropolit a lăsat poporului său toată învăţătura câtă o ştia şi o putea şti şi a vorbit pe înţelesul ţăranilor săi. grijea. alungat din pricini. pentru că el nu dorea ca neamul său să vină la slujbă şi să audă fără să înţeleagă nimic din cuvântul sfânt. Şi astfel. rădică. În prima din cele două predoslovii se afirmă străduinţa de a scrie pentru toţi românii şi de a folosi o limbă cât mai accesibilă. circulând în tot spaţiul mioritic. Credinţa nu trebuia să fie oarbă. Varlaam nu .

într-o solie. sub motiv că sfinţii erau pictaţi şezând pe jilţuri. Iniţiată de domnie. ci şi pentru alte neamuri înrudite cu noi după credinţă”. Detronarea domnului nu va întrerupe cu nimic misiunea delegaţiei moldoveneşti din care făcea parte. Atât cât a produs opera lui Varlaam este o împlinire pentru el. Varlaam va profita de ocazie şi va cere permisiunea să poată comanda zugravului Nazarie pictarea de icoane cărora mitropolitul rus le-a oprit ieşirea din ţară. nu numai pentru „evlavios neam al patriei noastre. Spătaru Milescu şi fraţii Greceanu. pentru mitropolitul Moscovei. îl găsim egumen al mănăstirii Secu. Filaret Nichitici. funcţie care îi va da dreptul să semneze. Precum contemporanul său. activitatea tipografică de pe pământul românesc în epoca medievală va păstra. legătura indisolubilă cu oraşul capitală. Credinţa în puterea miraculoasă a moaştelor era atât de mare în vremea aceea. va da răspuns la catehismul calvinesc. pe drumul fără de întoarcere şi care va duce către târgul cel mare din vale… Acestea ar fi. avându-şi rădăcinile la reşedinţa de scaun a domnului. lucrarea „Răspuns împotriva Catihismului calvinesc”. flăcău din neamul lui Moţoc. care îi va fi gazdă ospitalieră pe toată şederea în Rusia. împreună cu Pavel Ureche şi Eustratie logofătul în vederea încheierii unui tratat de prietenie. Este perioada unor traduceri importante din literatura religioasă şi laică. un loc binemeritat în civilizaţia cărţii. la care se adaugă cu succes lucrările mitropolitului. pentru sine şi pentru alţii. Unificarea limbii scrise. cele dintâi coordonate pentru destinul propriu al lui Varlaam şi pentru tot ceea ce a făcut el întru unitatea urmaşilor săi. dintr-o veche familie de răzeşi din satul Baloteşti. Intrat în cinul călugăresc cu numele de Varlaam va deveni în anul 1632 mitropolit al Moldovei. În secolul al XVII-lea scrisul românesc avea să înregistreze realizări de performanţă. indiferent dacă teascul literelor va fi găzduit aici sau va da renume altei aşezări. sprijinit şi de Udrişte Năsturel. dată la care Miron Barnovski fusese deja mazilit bănuit ca unealtă a polonilor şi executat în urma unor grave învinuiri aduse de către boierii din ţară. pe un document de bună convieţuire cu călugării vecini de la Neamţu. după cuvintele voievodului muntean. Originar din părţile Putnei. în continuare. dar ea este cu atât mai mare. într-o vreme a confruntărilor dintre o lume veche şi o alta nouă. autorul exprimă nivelul înalt de cristalizare a conştiinţei naţionale din epoca sa. publicat de aceştia în anul 1640. Întrevederea cu Petru Movilă a avut loc la 3 august 1629. Matei Basarab. într-o atitudine necanonică. de vreme ce Petru Movilă cerea ţarului să îngăduie moldovenilor să poată vedea şi ruga la moaştele sfinţilor marilor făcători de minuni ai lui Dumnezeu copiind jitiile acelor sfinţi şi poruncind a se trimite „spre lauda şi mângâierea dreptcredinciosului neam rusesc înaintea celorlalte neamuri” mângâierea lui Dumnezeu. ca toţi cei chemaţi cu har. românii s-au numărat printre cei dintâi care şiau însuşit-o şi i-au folosit roadele de-a lungul veacurilor. se pare că într-o primăvară de sfârşit de deceniu nouă a secolului al XVI–lea. Ortodoxia din Principate. şi moaştele mucenicului Iacov din Persia. Receptivi la epocala descoperire a lui Johan Guttemberg. în mediul românesc transilvănean. Părăsind la 13 decembrie 1628 cetatea de scaun a Sucevei va lua cu el un „Octoih” slavonesc pentru Petru Movilă. luterani şi calvinişti. ocupând. funcţia cea mai înaltă în ierarhia bisericească din acea vreme. Ca duhovnic al domnitorului Miron Barnovski va călători în Rusia. ruda domnitorului Barnovski. văzând pericolul reformării bisericii româneşti ardelene. Vizita în marele imperiu al Rusiei ţariste a prilejuit acestui neobosit culegător de carte veche religioasă să cerceteze în linişte . Spirit practic şi energic. astfel. un fiu de ţăran român se năştea hărăzit ca de tânăr să o pornească. la 22 iunie 1633. Primit de însuşi ţarul Rusiei. poate. pentru că aspiraţia umană este fără sfârşit. cu argumente ce anticipează gândirea modernă. pentru a stăvili propaganda făcută de protestanţi. Această întâlnire va da prilejul mitropolitului român să poată povesti eruditei sale gazde despre minunile moaştelor sfântului Ioan cel Nou care a mântuit în anul 1610 cetatea Sucevei de invazia cazacilor. în anul 1610. prin Domnul luminat şi îngăduinţa vremurilor. Simeon Ştefan. Pe tânărul Vasile.poate să fie un abstras din timpul şi din spaţiul său. militând pentru ideea unităţii de neam şi de limbă. a terminologiei religioase şi a celei utilizate în istoriografie. cu cât constituie o tendinţă spre o împlinire ulterioară. Nici o operă nu este sfârşită vreodată. traduceri făcute de umanişti precum Udrişte Năsturel. Varlaam va scrie şi va tipări la Târgovişte în anul 1645. reprezintă un pas hotărâtor spre formarea conştiinţei de sine moderne a poporului român.

protectorul său va fi învins în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita de cel care avea să devină peste Ţara Românească. Petru Movilă. nu se cunoaşte rolul pe care Varlaam l-a avut la întâlnirea aceea. Scrisoarea ce avea să fie înmânată ţarului era deosebit de importantă pentru că în ea se menţiona izvorul principal al scrierii acestei „Cărţi de învăţătură” şi data când a fost terminată traducerea. avea să traducă cea dintâi carte a sa. Este o scriere ascetică. Varlaam s-a remarcat prin claritatea. Vasile Lupu. în anul 1642. moldovenii s-au arătat rezervaţi şi au propus să discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: „Mărturisirea ortodoxă” care apare în Moldova ca prima lucrare tipărită în iarna anului 1642. Prin activitatea sa cărturărească. Valoarea literară a acestor predici constă în modul de folosire a limbii poporului. mare teolog şi predicator. la un moment dat. în limba greacă. mare domn iubitor de cultură şi artă. compus din 30 de cuvântări. « Cazania lui Varlaam » conţine în total 74 de predici la duminici şi sărbători mai însemnate. pe ţarul Mihail Feodorovici să-l ajute la publicarea acestei lucrări pentru binele tuturor credincioşilor ortodocşi. mitropolitul Varlaam îşi va fi început tălmăcirea şi conceperea vestitei sale « Cazanii ». greceşte şi româneşte a devenit îndreptarul ortodoxiei Bisericii din răsărit. Sinaitul. Terminând de tradus "Cazania”. ca unul dintre cunoscătorii limbii ruse. Această remarcabilă lucrare redactată în latineşte şi tradusă apoi în ruseşte. foarte apreciată de către călugări. Grecii voiau ca sinodul ieşean să aprobe condamnarea lui Chiril Lucaris şi să adopte procesiunea lui Meletie Syrigos (1586 – 1664). cunoştea bine limba slavă bisericească şi tot la fel de bine şi limba rusă. scriere ce nu este lipsită de unele calităţi literare şi în care este vorba de acea « scară a cerului » sau a « raiului ». ca toţi cărturarii epocii. un îndreptar de monahism din secolul al VII –lea.scripturile. printr-o scrisoare purtată de boierul domnului. Conţinutul lucrărilor sinodului conduse de domnitorul Vasile Lupu fiind secrete. să lege prietenii noi şi să viziteze lăcaşele de cult ale acestei ţări conservatoare de valori ortodoxe. în anul 1618. Opera lui Ioan Scărariul este un fel de manual de viaţă călugărească. pe care Bethlem Gabor voia să-i convertească silit la calvinism. în acea zi de sfârşit de septembrie că. dat fiind că fostul patriarh luase în 1629 apărarea românilor din Transilvania. o traducere în română a « Evangheliei invăţătoare » a patriarhului Constantinopolului Callist. Varlaam va deschide lungul şir al traducerilor de cărţi religioase în limba română. învinuit de calvinism. când cartea începuse deja a fi tipărită prin grija unui alt român erudit. dar trebuie presupus că prezenţa lui nu a fost nesemnificativă deoarece atât el cât şi Petru Movilă se bucurau de o mare reputaţie în lumea ortodoxă care. ocazie cu care învăţatul dascăl grec. va rosti un cuvânt de învestitură nebănuind. neobositul strateg şi comandant de oşti. supleţea şi plasticitatea limbii graiului folosit în regiunea Neamţului. în aceste traduceri. capătă o putere de expresivitate care nu se va găsi în literatura secolului al XVI–lea dar cu o largă răspândire printre cărturari. „Leastviţa” (Scara) lui Ioan Scărariul. A doua domnie a lui Radu Alexandru Iliaş îl va urca pe Varlaam pe scaunul de mitropolit la 23 septembrie 1632. fost patriarh al Constantinopolului. ce corespund la 30 de trepte ale perfecţionării sufleteşti ale călugărilor. a figurat pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al Patriarhiei din Constantinopol. iar ultima ediţie în anul 1942. La sfârşitul verii aceluiaşi an. Ca scriitor. Probabil că la mănăstirea Secu. Matei Basarab. Cunoscând greaca şi slavona. la numai o lună de zile. eruditul prelat participa la lucrările sinodului deschis la Iaşi pentru a lua atitudine faţă de confesiunea de credinţă a lui Chiril Lucaris. Mitropolitul. Varlaam va ruga. care capătă în exprimarea . care vor umple secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. Prima ediţie românească apare în 1691. Ajutorul cerut însă nu a venit decât prea târziu. Limba română. însă. Meletie Syrigos. contribuind într-o măsură remarcabilă la dezvoltatrea limbii literare româneşti. traducere care din motive necunoscute nu a văzut luminatiparului. traducător al lucrării lui Petru Movilă „Mărturisirea Ortodoxă”.

S-ar putea alcătui chiar şi un bogat inventar al zicerilor sale tipice. În schimb. atunce sâmtu mai veseli ochii şi mai curaţi. Pe lângă fonetismele curente şi relativ vechi întâlnim şi unele arahaisme. dzuă. dosădzi. atunci şi trupul şi sufletul iaste intunecat. prin analogie. pe aceştia cine i-a învăţat limba latină? Limba lui Varlaam ca şi a înaintaşilor şi a urmaşilor lui rămâne mărturie a ceea ce înseamnă conservarea comunicării unice între toţi locuitorii vechii Dacii.. atunci când sub pana lui apar expresiile: „Când petreace omul în fum.nedejduesc. Metafonia lui e şi o. întâlnim frecvent anumite forme de scriere şi pronunţie a cuvintelor la care ne întrebăm de multe ori dacă este al nostru acest cuvânt. agiungem. bucin – bucium. este următoarea observaţie: în opera varlaamiană. gioc. Ne-am oprit asupra formei unor cuvinte în care prezenţa lui g urmat de vocala i se citeşte ca şi acum j : gios. dvorbiră. faţă de limba noastră. dar aceste excepţii sunt curente: persoana a III-a singular „grăiaşte. terminaţia pentru aceleaşi cazuri. cum sunt cele din « Invăţăturile lui Neagoe Basarab »: “Asementea noastră iaste lumina şi ochiul trupului. populare. păstrarea sporadică a lui –u după un grup de două consoane: un domnu. o lucrare prin care ne-am putea da mai exact seama de partea poporului nostru care vorbeşte prin Varlaam. în împrumuturi mai noi ca de exemplu « groznic” în care. mai puţin frecvente. giudeţ. sau al tuturor celor ce locuiesc pe bătrânul continent. giudecă. persoana a III-a să-l ospeteadze ca şi adjectivele pementesc. de mlădiere nouă. vedzuse sau a singularului.. vocala s-a diftongat. ulterior. agiutoriul. de mult simplificate: bezdnelor. semnificând unele stări de cristalizare a limbii ca şi observaţia felului în care autorul foloseşte în scrierile sale genitiv-dativul. îmblă » etc. inconsecvenţele se datorează nu nesiguranţei lui Varlaam în folosirea limbii. face parte din vocabularul limbii italiene. ci faptului că însăşi limba română literară de atunci nu era pe deplin unitară. Cuvântul gioco. rămâine. ca « ţară ». în -ei al substantivelor feminine terminate în –e : « mare-mărei. acelaşi număr. scriindu-se mai ales « ţărăei ». mai curentă în secolul anterior. a unor substantive feminine în –ă. iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. înregistrat în scrierile lui Varlaam. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului dorul ochii şi orbăsc. se menţine în foarte puţine cuvinte. vor fi întâlnite şi unele fonetisme noi. chemare-chemărei ». lexical. dzisa. în cazurile tipice în care s-a revenit la cele două vocale. Puţine la număr şi periferice în sistemul limbii române. în care nu se realizase sudarea deplină a articolului la nume. care sunt curente în acea epocă. pâine. faţă de joc cum se pronunţă astăzi.” Sinteză a normelor limbii române literare din această epocă. să să scape. îngreuiadză. Valahii din Moldova au fost cei care nu au „beneficiat” de asuprirea romană între anii 106-271 şi. îl foloseşte ca pe un simbol al vieţii păcătoase.învăţatului prelat o putere de expunere. şi sănătate dobândesc din văzduh curat. pe care Varlaam îl introduce pentru prima dată. iaste” sau numeralul „noaă”. În textul « Cazaniei » se găsesc pasaje de o rară frumuseţe. şi dacă se întuneca mentea cu ginduri de păcate şi cu pohtele lumii acesteia. deca şi deaca – dacă. fiind aburul negru şi înecăcios care tulbură minţile. Ceea ce trebuie subliniat. Se observă de altfel şi tendinţa de extindere. demâineaţă. şi nu numai. nu este încă cristalizată. sâmtu sau chiar menţinerea unor consoane în grupuri consonantice. atunci. romenească etc. limba folosită de autor se prezintă unitară pe plan fonetic. De asemenea. Să fi avut o atât de mare influenţă vocabularul italienesc peste aceste regiuni locuite de valahi? Nici vorbă. Am exemplifica fonetismele « buăr – bour. singular. dvorbăsc. etc. dascalii. dzi. care nu s-au generalizat nici până astăzi în limba literară: sămn. din care mai toate limbile Europei îşi au izvorul. cărtulari. sângur etc. atât de controversată şi de nerecunoscută de unii ca o limbă internaţională. de să prindă pre lângă izvoară de ape curătoare. de exemplu. Sau unele aspecte vechi folosite în zone restrânse ale ţării cum apare prezenţa lui dz în loc de z din alte regiuni: astădzi. să margă. faţă de toate celelate tălmăciri ale bibliei dinaintea sa. făcătoriu. a diftongului îi sau ăi şi la alte cuvinte decât cele care prezintă acest fonetism în graiul muntenesc: mâine. în paginile operelor sale.” Cuvântul „fum”. Tot referitor la folosirea fonetismelor aş marca prezenţa lui i în locul lui î sau ă în formarea persoanei a III-a plural a verbului nădăjdui . . probabil o formă arhaică. În limba populară folosită de eruditul mitropolit care a acordat o mare atenţie scrierii fiecărui cuvânt este frecventă de asemenea forma cu o nemetafonizat. morfologic şi sintactic. cu indicaţia izvorului folcloric şi al ariei lor de răspândire.

prima carte de învăţătură exemplară a românilor se răspândeşte în toate colţurile locuite de conaţionalii noştri. Cartea sa de învăţătură. firea mea. lucrarea se impune chiar şi cititorilor de rând. forme ca: ar fi. Opera eruditului mitropolit a avut o influenţă extrem de mare asupra vieţii spirituale şi religioase a poporului român. benefică şi asiduă pe care mitropolitul Varlaam a dus-o pentru dezvoltarea armonioasă a limbii literare române. De aceea. noul domn al Ţării Româneşti. în anul 1699.03. Pătrunzând în sintaxa folosită de autor în cuprinsul lucrărilor sale. de semnalat este regimul acuzatival al unor prepoziţii care cu timpul au fost înlocuite cu alte construcţii : veni oastea pregiur cetate sau o altă expresie veni derept acela loc.Este totuşi interesant de remarcat că sint alternează pentru aceeaşi persoană cu sînt şi chiar cu sîmtu. nu numai bisericii. conţinutul operelor sale. iar romenească şi pementesc alternează cu românească şi pământesc. atenţia mărită pe care o acorda nu numai cuvântului dar şi expresiei : dusu-s-a şi să spălă. va trimite la Alba Iulia pe tipograful Mihail Stefanovici să tipărească prima carte didactică în limba română. natural. fecior de domnu de Moldova. Tipărită într-un număr mare de exemplare. se poate spune că avem de-a face cu particularităţi fie regionale. nimeni nu are dreptul. cu valoare de genitiv. mai de-a firea fapt ce confirmă că această lucrare s-a executat în Ţara Românească. nu putem neglija faptul că în Răspunsul împotriva catihismului calvinesc. ca o vrere a puterii lui Dumnezeu. să fim. dusu-m-am de m-am spălat sunt câteva din formele elevate de limbă unitară pe care autorul. părtinitor. ca şi articolul posesiv invariabil –a : toate faptele ceriului şi a pământului precum şi prezenţa la adjectivele pronominale demonstrative a particulei –a când acestea precedă cuvântul determinat : într-aciasta limbă. fiind clară influenţa fonetismelor munteneşti şi necesitatea unei limbi literare unitare. 19."Bocoavna". în expresiile : Mitropolitul de Ţara Moldovei. din bun simţ faţă de tot ce a adus literelor româneşti marele erudit. marchează încă o dată în plus cunoştinţele despre gramatică ale lui Varlaam. care s-au putut dezvolta atât din cauze interne. singular oame ! dar şi alternarea ome !. Dată fiind răspândirea mare a acestor fonetisme nu numai în secolul al XVII-lea. cât mai puţin şi sub influenţa unor vorbitori străini sau a unor maniere grafice străine. căpătând şi alte valori gramaticale. ci chiar şi în secolul al XVI-lea. faţă de munca intelectuală. bogată în comparaţii pitoreşti şi expresii plastice. autorul renunţă la aspectele cu f palatalizat.2007 . nereuşind totuşi să se generalizeze în limba literară. să încerce a nega sau a critica. Atât prepoziţia pregiur cât şi derept şi-au pierdut cu timpul folosinţa.O bună parte din predicile eruditului prelat va intra şi în colecţia de predici care va apărea la Alba Iulia. sub denumirea de «Chiriacodromion» şi tot în acest an. consecvent. Autorul uzitează şi vocativele de tipul. acela sămn. prin simplicitatea expunerii şi prin vigoarea limbii. pre-aceştea nuări etc. fie individuale. Constantin Brâncoveanu. conştient de folosirea lor o făcea cu mare grijă şi interes. În legătură cu fonetismele regionale şi cu concepţia lui Varlaam despre limba literară. În prefaţa acestei cărţi apar. mult deosebită de fraza forţată a traducerilor româneşti din secolul al XVI-lea şi nu prea diferită de cele pe care le utilizăm noi astăzi. realizată prin inversiunea particulelor auxiliare ale construcţiilor verbale. Tendinţa de a nu începe fraza sau propoziţia cu cuvinte auxiliare. Prin conţinutul ei religios ortodox. liber. menţionate mai sus. Privind domeniul morfologiei ne-am opri doar la câteva fenomene specifice şi anume forma veche de plural mânule în loc de mâinile sau construcţiile prepoziţionale cu de. Fraza folosită de el se întinde ca o pânză de mătase peste o câmpie proaspăt înverzită.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful