din Cazania lui Varlaam Prezentare generala: În 1639, Vasile Lupu, domn al Moldovei, sfârşeşte mănăstirea Trisfetitele, pe care

o va înzestra cu aşezăminte culturale: o tipografie şi un colegiu teologic, asemănător cu cel din Kiev, care avea ca temelie de studii limba latină şi limba greacă.

Tipografia a fost instalată în chiliile mănăstirii Trisfetitele, şi, evitând cu grijă concurenţa cărţilor de ritual în limba slavă, ieşite din tipografiile muntene şi rutene, a lucrat , sub călăuza mitropolitului Varlaam, numai la tipărirea de cărţi româneşti.

Prima carte ieşită din această tipografie a fost Cazania: Carte românească de învăţătură Dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an şi pentru sărbătorile mai însemnate ale bisericii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului de Evanghelie citit în ziua respectivă şi cuprind sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, de înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă şi câteva legende hagiografice care povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei.

Originalul Cazaniei venea, probabil, din Ucraina. Dacă nu se poate delimita partea personală a lui Varlaam în structura predicilor, totuşi este cunoscut faptul că şi-a adus aportul în formarea limbii literare. Se susţine în genere că limba Cazaniei lui Varlaam este limba populară, pe care el a deprins-o în copilărie în munţii Putnei. În textul lui Varlaam, cuvintele şi expresiunile slave se întâlnesc rar, la distanţe mari; şi înţelese într-o vreme când cultul divin se săvârşea în limba slavă, ele dau azi scrisului său un uşor caracter arhaic. Limba Cazaniei lui este limba românească scrisă, aşa cum fusese statornicită prin tipăriturile coresiene, care circulau încă pe vremea sa în Iaşi. Străduinţa lui Varlaam de a se dezbăra în scris de unele moldovenisme cu care era obişnuit – alături de formele cu h iniţial - scrie adesea fireţi, firea, fiară – dovedeşte munca lui de a-şi însuşi din tipăriturile coresiene formele munteneşti, care de fapt păstraseră mai bine fonetismul latin al limbii române. Dar tocmai aici stă marele său merit: că scriind pentru întreaga “seminţie românească”, cu simţul pentru limba literară în devenire, nu a rupt unitatea spirituală a neamului şi nu s-a abătut de la tradiţia stabilită cu o jumătate de veac înaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traducător reprezintă în procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas înainte curăţind-o de slavonisme şi apropiind-o de limba vie.

Încă din 1637 mitropolitul Varlaam cerea „ajutor pentru lucrul acesta” – adică înfiinţarea unei tiparniţe, de la ţarul Moscovei. În 1640 Petru Movilă a trimis la Iaşi primele matriţe şi meşteri tipografi de la Kiev. În 1643 (a fost dată în lucru în 1641), a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la Trei Ierarhi Cazania, prima carte tipărită în limba română în Moldova şi una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti. Este o lucrare masivă, cu 506 file (1012 pagini), ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinţi, frontispicii, viniete, iniţiale înflorate etc. Cazania a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti, a fost „cea mai citită carte din trecutul nostru” (Dan Simonescu). A circulat intens în toate cele trei provincii istorice româneşti, este interesant că ea s-a răspândit mai mult în Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş, unde s-au găsit peste 350 de exemplare, contribuind nu numai la apărarea Ortodoxiei, ci şi la întărirea conştiinţei de unitate naţională românească. Izvorul principal al Cazaniei lui Varlaam l-a constituit Cartea intitulată Comoara a lui Damaschin Studitul, teolog grec din secolul al XVI-lea. Din această carte au fost traduse şi prelucrate 20 de cuvântări. Alte cuvântări au fost preluate după manuscrise care circulau în vremea respectivă. S-a constatat că mitropolitul Varlaam „nu este traducătorul – şi cu atât mai puţin autorul – Cazaniei, care-i poartă numele. El numai a adunat traducerile mai vechi […] el are totuşi meritul că a strâns într-o

ca «dar» întregului neam românesc” (Pr. Lucrarea sa epocală. alături de un alt mare erudit."Carte românească de învăţătură". în anul 1643. Mircea Păcurariu). l-am imagina într-un vestmânt de patriarh cu o privire blândă şi cu braţul său încărcat de lauri pentru cei evlavioşi. prof." Varlaam Pe Varlaam. dacă ar fi să coborâm în timpul veacului trăirii lui. tipărită la Iaşi. Viaţa şi opera Mitropolitului Varlaam eseu [ ] Periodizare ------------------------de Stefan Lucian Muresanu [scaevola ] 2007-03-19 | | Traduceri ale acestui text 0 VIAŢA ŞI OPERA MITROPOLITULUI VARLAAM "den tânără vârstă am poftit chipul călugăriei care l-am şi luat în sfânta mănăstire Coziia.lucrare unitară vechile cazanii […] le-a stilizat şi le-a dat la tipar. cuprinde predici şi texte religioase scrise într-o limbă de o expresivitate deosebită. dr. săltându-se din adâncuri ca un izvor de inspiraţie pentru mulţi dintre scriitorii . Mitropolitul Varlaam este cea mai impunătoare personalitate culturală din perioada domniei lui Vasile Lupu. Solemnitatea i-am vedea-o desfăşurându-se în forul tăinuit al bisericii aplecat peste vrafuri colbuite de scrieri alese şi vechi. şi după rânduiala sfintei mănăstiri ne-au ajuns rândul de am şi egumenit. cunoscută şi sub numele de «Cazania lui Varlaam». Grigore Ureche.

Utilizând diverse surse. înspăimântat. de a se ridica. nu i s-ar putea adăuga nimic. Şi. când vorbim de creatori. e vorba de a pregăti spiritele pentru această lectură. începutului-svârşitului. În textul varlaamian nu litera contează ci substanţa. pentru că el nu dorea ca neamul său să vină la slujbă şi să audă fără să înţeleagă nimic din cuvântul sfânt. când vorbim de opera lor ca aspiraţie spre absolut. oricât ar părea. l-a îndemnat pe Varlaam să scoată de sub teascuri prăfuite învăţătura evanghelică. a lui Varlaam sau a lui Dosoftei. Credinţa nu trebuia să fie oarbă. puteare-svârşire) accentuează senzaţia de mişcare. prin particular. frica. autorul a creat o operă «omiletică». A fost tocmai de aceea comparată cu «Biblia» lui Luther în ce priveşte rolul ei în cultura românească. creaţia literară religioasă. acea substanţă a cuvântului românesc. «liturgică». din care am cita analogia clasică dintre frământările sufleteşti şi zbuciumul mării: „Valuri multe rădică furtuna pre mare. la ea trebuia să deschizi urechile prin a înţelege ceea ce ţi se spune. pe durata existenţei umane. contribuind la unificarea limbii şi a spiritului românesc. Este o respiraţie creatoare.noştri moderni. primejdia sugerează senzaţia de teamă şi de pază faţă de răul de pe pământ. în ipostază virtuală. Accesibilitatea a fost. ajezând-o maiestuos în pagini tipografiate în grai românesc. prin predicile care sunt însoţite de evangheliile respective şi «hagiografică» pentru că se povestesc. cu o teamă a ceea ce cu toţii o ştim că se va întâmpla dacă nu respectă poruncile sacre. răsfăţatul poet al aurorei romanice. circulând în tot spaţiul mioritic. fie că erau slujitori erudiţi ai bisericii. Astfel. mai vârtos gândul omului întru lucru ce are Nu atâta grijea şi frica începutului Cât grijea şi primejdia svârşitului. Cele 1000 de pagini ale «Cazaniei» reprezintă forma cea mai îngrijită a limbii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea. de rânduire a faptelor într-un folos general-uman. la puterea de adevăr a generalului. El a înţeles-o cu inima. În prima din cele două predoslovii se afirmă străduinţa de a scrie pentru toţi românii şi de a folosi o limbă cât mai accesibilă. Versurile omagiale pe care Varlaam le scrie la stema ţării sunt primele versuri culte în limba maternă. Şi astfel.” Rimele de tonalitate deschisă (mare-are. Eruditul mitropolit a lăsat poporului său toată învăţătura câtă o ştia şi o putea şti şi a vorbit pe înţelesul ţăranilor săi. fie că ei erau laici. a tălmăcit acea carte de învăţătură către « toată seminţia românească pretutindere ce se află ». alcătuită la porunca voievodului Vasile Lupu. furtuna. suav sentimentale pe ţărmul spectaculos al sciţilor. arată-plată. de a integra cât mai perfect cu putinţă ritmul lor esenţial într-un ritm universal sau. îşi pleca fiinţa scriind Tristele. de care mitropolitul avea cunoştinţă. Sfânta Scriptură conţine întreaga doctrină. relativul cu absolut. Varlaam nu . fie că vorbim de opera lui Coresi. rădică. se deschide cu câteva versuri. Dacă ar fi vieţuit cu mii de ani în urmă. fără îndoială. pentru a o simţi şi a o trăi cu toată fiinţa. Frecvenţa cuvintelor: valuri. Valoarea filozofică a acestor nestemate ale secolului al XVII–lea constă în efortul creatorilor de a învesti umanul cu etern. cu unele cuvinte mai uzitate. faptul că aproape trei secole a rămas o carte de referinţă pentru credincioşi. O operă este un spaţiu al ritmului. reprezintă o valoare filozofică literară dăruită cu mult efort neamului nostru. primele versuri româneşti tipărite : « Stihuri la stema Moldovei » prin care autorul dăruieşte acest dar limbii româneşti. virtutea care explică răspândirea ei. Varlaam ar fi trăit drama lui Ovidiu. Nevoia de cărţi de cult în limba română pe care au resimţit-o mulţi dintre cărturarii vremii respective. Varlaam. pieritorul cu nepieritor. nu cu mintea. formală. Opera sa literară. mai ales prin partea I. alungat din pricini. grijea. de a le facilita accesul la ea.vorbim de fapt despre efortul. Dar dacă duiosul poet latin.

la 22 iunie 1633. pe drumul fără de întoarcere şi care va duce către târgul cel mare din vale… Acestea ar fi. a terminologiei religioase şi a celei utilizate în istoriografie. Filaret Nichitici. Nici o operă nu este sfârşită vreodată. cu cât constituie o tendinţă spre o împlinire ulterioară. ci şi pentru alte neamuri înrudite cu noi după credinţă”. pentru a stăvili propaganda făcută de protestanţi. legătura indisolubilă cu oraşul capitală. după cuvintele voievodului muntean. Atât cât a produs opera lui Varlaam este o împlinire pentru el. flăcău din neamul lui Moţoc. dată la care Miron Barnovski fusese deja mazilit bănuit ca unealtă a polonilor şi executat în urma unor grave învinuiri aduse de către boierii din ţară. împreună cu Pavel Ureche şi Eustratie logofătul în vederea încheierii unui tratat de prietenie. prin Domnul luminat şi îngăduinţa vremurilor. traduceri făcute de umanişti precum Udrişte Năsturel. pentru sine şi pentru alţii. Spirit practic şi energic. Originar din părţile Putnei. Spătaru Milescu şi fraţii Greceanu. în continuare. Ca duhovnic al domnitorului Miron Barnovski va călători în Rusia. În secolul al XVII-lea scrisul românesc avea să înregistreze realizări de performanţă. Simeon Ştefan. dintr-o veche familie de răzeşi din satul Baloteşti. văzând pericolul reformării bisericii româneşti ardelene. cu argumente ce anticipează gândirea modernă. care îi va fi gazdă ospitalieră pe toată şederea în Rusia. Această întâlnire va da prilejul mitropolitului român să poată povesti eruditei sale gazde despre minunile moaştelor sfântului Ioan cel Nou care a mântuit în anul 1610 cetatea Sucevei de invazia cazacilor. Intrat în cinul călugăresc cu numele de Varlaam va deveni în anul 1632 mitropolit al Moldovei. Receptivi la epocala descoperire a lui Johan Guttemberg. în mediul românesc transilvănean. Vizita în marele imperiu al Rusiei ţariste a prilejuit acestui neobosit culegător de carte veche religioasă să cerceteze în linişte . se pare că într-o primăvară de sfârşit de deceniu nouă a secolului al XVI–lea. ruda domnitorului Barnovski. cele dintâi coordonate pentru destinul propriu al lui Varlaam şi pentru tot ceea ce a făcut el întru unitatea urmaşilor săi. Pe tânărul Vasile. românii s-au numărat printre cei dintâi care şiau însuşit-o şi i-au folosit roadele de-a lungul veacurilor. astfel. publicat de aceştia în anul 1640. Precum contemporanul său. nu numai pentru „evlavios neam al patriei noastre. sub motiv că sfinţii erau pictaţi şezând pe jilţuri. Părăsind la 13 decembrie 1628 cetatea de scaun a Sucevei va lua cu el un „Octoih” slavonesc pentru Petru Movilă. lucrarea „Răspuns împotriva Catihismului calvinesc”. dar ea este cu atât mai mare. pentru că aspiraţia umană este fără sfârşit. va da răspuns la catehismul calvinesc. luterani şi calvinişti. la care se adaugă cu succes lucrările mitropolitului. Ortodoxia din Principate. Detronarea domnului nu va întrerupe cu nimic misiunea delegaţiei moldoveneşti din care făcea parte. pe un document de bună convieţuire cu călugării vecini de la Neamţu. ca toţi cei chemaţi cu har. avându-şi rădăcinile la reşedinţa de scaun a domnului. Iniţiată de domnie. un loc binemeritat în civilizaţia cărţii. un fiu de ţăran român se năştea hărăzit ca de tânăr să o pornească. funcţia cea mai înaltă în ierarhia bisericească din acea vreme. Varlaam va scrie şi va tipări la Târgovişte în anul 1645. poate. Varlaam va profita de ocazie şi va cere permisiunea să poată comanda zugravului Nazarie pictarea de icoane cărora mitropolitul rus le-a oprit ieşirea din ţară. indiferent dacă teascul literelor va fi găzduit aici sau va da renume altei aşezări. Credinţa în puterea miraculoasă a moaştelor era atât de mare în vremea aceea. autorul exprimă nivelul înalt de cristalizare a conştiinţei naţionale din epoca sa. Primit de însuşi ţarul Rusiei. într-o atitudine necanonică. Este perioada unor traduceri importante din literatura religioasă şi laică. ocupând. funcţie care îi va da dreptul să semneze. reprezintă un pas hotărâtor spre formarea conştiinţei de sine moderne a poporului român. pentru mitropolitul Moscovei. sprijinit şi de Udrişte Năsturel. Unificarea limbii scrise. activitatea tipografică de pe pământul românesc în epoca medievală va păstra. într-o vreme a confruntărilor dintre o lume veche şi o alta nouă. de vreme ce Petru Movilă cerea ţarului să îngăduie moldovenilor să poată vedea şi ruga la moaştele sfinţilor marilor făcători de minuni ai lui Dumnezeu copiind jitiile acelor sfinţi şi poruncind a se trimite „spre lauda şi mângâierea dreptcredinciosului neam rusesc înaintea celorlalte neamuri” mângâierea lui Dumnezeu. într-o solie. Matei Basarab. şi moaştele mucenicului Iacov din Persia.poate să fie un abstras din timpul şi din spaţiul său. în anul 1610. militând pentru ideea unităţii de neam şi de limbă. îl găsim egumen al mănăstirii Secu. Întrevederea cu Petru Movilă a avut loc la 3 august 1629.

în limba greacă. eruditul prelat participa la lucrările sinodului deschis la Iaşi pentru a lua atitudine faţă de confesiunea de credinţă a lui Chiril Lucaris. Conţinutul lucrărilor sinodului conduse de domnitorul Vasile Lupu fiind secrete. învinuit de calvinism. la numai o lună de zile. Meletie Syrigos. traducător al lucrării lui Petru Movilă „Mărturisirea Ortodoxă”. Opera lui Ioan Scărariul este un fel de manual de viaţă călugărească. protectorul său va fi învins în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita de cel care avea să devină peste Ţara Românească. Scrisoarea ce avea să fie înmânată ţarului era deosebit de importantă pentru că în ea se menţiona izvorul principal al scrierii acestei „Cărţi de învăţătură” şi data când a fost terminată traducerea. cunoştea bine limba slavă bisericească şi tot la fel de bine şi limba rusă. Prin activitatea sa cărturărească. moldovenii s-au arătat rezervaţi şi au propus să discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: „Mărturisirea ortodoxă” care apare în Moldova ca prima lucrare tipărită în iarna anului 1642. ce corespund la 30 de trepte ale perfecţionării sufleteşti ale călugărilor. Cunoscând greaca şi slavona. Mitropolitul. Terminând de tradus "Cazania”. Ajutorul cerut însă nu a venit decât prea târziu. Limba română. ca unul dintre cunoscătorii limbii ruse. Vasile Lupu. să lege prietenii noi şi să viziteze lăcaşele de cult ale acestei ţări conservatoare de valori ortodoxe. mitropolitul Varlaam îşi va fi început tălmăcirea şi conceperea vestitei sale « Cazanii ». iar ultima ediţie în anul 1942. „Leastviţa” (Scara) lui Ioan Scărariul. care capătă în exprimarea . ca toţi cărturarii epocii. Prima ediţie românească apare în 1691. a figurat pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al Patriarhiei din Constantinopol. scriere ce nu este lipsită de unele calităţi literare şi în care este vorba de acea « scară a cerului » sau a « raiului ». A doua domnie a lui Radu Alexandru Iliaş îl va urca pe Varlaam pe scaunul de mitropolit la 23 septembrie 1632. foarte apreciată de către călugări. un îndreptar de monahism din secolul al VII –lea. Valoarea literară a acestor predici constă în modul de folosire a limbii poporului. printr-o scrisoare purtată de boierul domnului. traducere care din motive necunoscute nu a văzut luminatiparului. « Cazania lui Varlaam » conţine în total 74 de predici la duminici şi sărbători mai însemnate. avea să traducă cea dintâi carte a sa. neobositul strateg şi comandant de oşti. Este o scriere ascetică. supleţea şi plasticitatea limbii graiului folosit în regiunea Neamţului. Matei Basarab. dar trebuie presupus că prezenţa lui nu a fost nesemnificativă deoarece atât el cât şi Petru Movilă se bucurau de o mare reputaţie în lumea ortodoxă care. capătă o putere de expresivitate care nu se va găsi în literatura secolului al XVI–lea dar cu o largă răspândire printre cărturari. fost patriarh al Constantinopolului. în acea zi de sfârşit de septembrie că. compus din 30 de cuvântări. în aceste traduceri. Grecii voiau ca sinodul ieşean să aprobe condamnarea lui Chiril Lucaris şi să adopte procesiunea lui Meletie Syrigos (1586 – 1664). nu se cunoaşte rolul pe care Varlaam l-a avut la întâlnirea aceea. Sinaitul. La sfârşitul verii aceluiaşi an. greceşte şi româneşte a devenit îndreptarul ortodoxiei Bisericii din răsărit. va rosti un cuvânt de învestitură nebănuind. dat fiind că fostul patriarh luase în 1629 apărarea românilor din Transilvania. ocazie cu care învăţatul dascăl grec. pe ţarul Mihail Feodorovici să-l ajute la publicarea acestei lucrări pentru binele tuturor credincioşilor ortodocşi. Probabil că la mănăstirea Secu. mare teolog şi predicator. Varlaam va ruga. Ca scriitor. Petru Movilă.scripturile. Varlaam va deschide lungul şir al traducerilor de cărţi religioase în limba română. în anul 1642. Această remarcabilă lucrare redactată în latineşte şi tradusă apoi în ruseşte. o traducere în română a « Evangheliei invăţătoare » a patriarhului Constantinopolului Callist. Varlaam s-a remarcat prin claritatea. însă. la un moment dat. pe care Bethlem Gabor voia să-i convertească silit la calvinism. în anul 1618. contribuind într-o măsură remarcabilă la dezvoltatrea limbii literare româneşti. când cartea începuse deja a fi tipărită prin grija unui alt român erudit. care vor umple secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. mare domn iubitor de cultură şi artă.

În limba populară folosită de eruditul mitropolit care a acordat o mare atenţie scrierii fiecărui cuvânt este frecventă de asemenea forma cu o nemetafonizat. în paginile operelor sale. S-ar putea alcătui chiar şi un bogat inventar al zicerilor sale tipice. atunce sâmtu mai veseli ochii şi mai curaţi. îmblă » etc. şi nu numai. persoana a III-a să-l ospeteadze ca şi adjectivele pementesc. mai curentă în secolul anterior. a unor substantive feminine în –ă. cum sunt cele din « Invăţăturile lui Neagoe Basarab »: “Asementea noastră iaste lumina şi ochiul trupului. Puţine la număr şi periferice în sistemul limbii române. nu este încă cristalizată. care sunt curente în acea epocă. dvorbiră. bucin – bucium. de exemplu. ulterior. Se observă de altfel şi tendinţa de extindere. în cazurile tipice în care s-a revenit la cele două vocale. dzuă. fiind aburul negru şi înecăcios care tulbură minţile.nedejduesc. lexical. ci faptului că însăşi limba română literară de atunci nu era pe deplin unitară.învăţatului prelat o putere de expunere. dzi. dzisa. morfologic şi sintactic. demâineaţă. giudecă. pâine. romenească etc. pe aceştia cine i-a învăţat limba latină? Limba lui Varlaam ca şi a înaintaşilor şi a urmaşilor lui rămâne mărturie a ceea ce înseamnă conservarea comunicării unice între toţi locuitorii vechii Dacii. scriindu-se mai ales « ţărăei ». dvorbăsc. acelaşi număr. sângur etc. dar aceste excepţii sunt curente: persoana a III-a singular „grăiaşte. îngreuiadză. dosădzi. este următoarea observaţie: în opera varlaamiană. prin analogie. mai puţin frecvente. agiutoriul. Să fi avut o atât de mare influenţă vocabularul italienesc peste aceste regiuni locuite de valahi? Nici vorbă. îl foloseşte ca pe un simbol al vieţii păcătoase. pe care Varlaam îl introduce pentru prima dată. În textul « Cazaniei » se găsesc pasaje de o rară frumuseţe. faţă de toate celelate tălmăciri ale bibliei dinaintea sa. care nu s-au generalizat nici până astăzi în limba literară: sămn. vor fi întâlnite şi unele fonetisme noi. agiungem. Am exemplifica fonetismele « buăr – bour. o lucrare prin care ne-am putea da mai exact seama de partea poporului nostru care vorbeşte prin Varlaam. semnificând unele stări de cristalizare a limbii ca şi observaţia felului în care autorul foloseşte în scrierile sale genitiv-dativul. face parte din vocabularul limbii italiene. cărtulari. gioc. ca « ţară ». Valahii din Moldova au fost cei care nu au „beneficiat” de asuprirea romană între anii 106-271 şi. singular.” Cuvântul „fum”. dascalii. Cuvântul gioco.. faţă de joc cum se pronunţă astăzi. sau al tuturor celor ce locuiesc pe bătrânul continent. Ceea ce trebuie subliniat. limba folosită de autor se prezintă unitară pe plan fonetic. deca şi deaca – dacă. atunci când sub pana lui apar expresiile: „Când petreace omul în fum. vocala s-a diftongat. În schimb. să margă. rămâine. în -ei al substantivelor feminine terminate în –e : « mare-mărei. giudeţ. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului dorul ochii şi orbăsc. înregistrat în scrierile lui Varlaam.” Sinteză a normelor limbii române literare din această epocă. etc. atât de controversată şi de nerecunoscută de unii ca o limbă internaţională. probabil o formă arhaică. populare. în care nu se realizase sudarea deplină a articolului la nume. Pe lângă fonetismele curente şi relativ vechi întâlnim şi unele arahaisme. Metafonia lui e şi o. din care mai toate limbile Europei îşi au izvorul. iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. întâlnim frecvent anumite forme de scriere şi pronunţie a cuvintelor la care ne întrebăm de multe ori dacă este al nostru acest cuvânt. vedzuse sau a singularului. să să scape.. faţă de limba noastră. de mult simplificate: bezdnelor. păstrarea sporadică a lui –u după un grup de două consoane: un domnu. a diftongului îi sau ăi şi la alte cuvinte decât cele care prezintă acest fonetism în graiul muntenesc: mâine. în împrumuturi mai noi ca de exemplu « groznic” în care. de să prindă pre lângă izvoară de ape curătoare. chemare-chemărei ». sâmtu sau chiar menţinerea unor consoane în grupuri consonantice. şi dacă se întuneca mentea cu ginduri de păcate şi cu pohtele lumii acesteia. de mlădiere nouă. atunci. De asemenea. Ne-am oprit asupra formei unor cuvinte în care prezenţa lui g urmat de vocala i se citeşte ca şi acum j : gios. terminaţia pentru aceleaşi cazuri. atunci şi trupul şi sufletul iaste intunecat. Sau unele aspecte vechi folosite în zone restrânse ale ţării cum apare prezenţa lui dz în loc de z din alte regiuni: astădzi. făcătoriu. inconsecvenţele se datorează nu nesiguranţei lui Varlaam în folosirea limbii. iaste” sau numeralul „noaă”. cu indicaţia izvorului folcloric şi al ariei lor de răspândire. Tot referitor la folosirea fonetismelor aş marca prezenţa lui i în locul lui î sau ă în formarea persoanei a III-a plural a verbului nădăjdui . şi sănătate dobândesc din văzduh curat. . se menţine în foarte puţine cuvinte.

prima carte de învăţătură exemplară a românilor se răspândeşte în toate colţurile locuite de conaţionalii noştri. Tendinţa de a nu începe fraza sau propoziţia cu cuvinte auxiliare. menţionate mai sus. nimeni nu are dreptul. dusu-m-am de m-am spălat sunt câteva din formele elevate de limbă unitară pe care autorul. firea mea. din bun simţ faţă de tot ce a adus literelor româneşti marele erudit. mai de-a firea fapt ce confirmă că această lucrare s-a executat în Ţara Românească. conştient de folosirea lor o făcea cu mare grijă şi interes. cu valoare de genitiv. sub denumirea de «Chiriacodromion» şi tot în acest an."Bocoavna". benefică şi asiduă pe care mitropolitul Varlaam a dus-o pentru dezvoltarea armonioasă a limbii literare române. ca o vrere a puterii lui Dumnezeu. noul domn al Ţării Româneşti. căpătând şi alte valori gramaticale. nu putem neglija faptul că în Răspunsul împotriva catihismului calvinesc.O bună parte din predicile eruditului prelat va intra şi în colecţia de predici care va apărea la Alba Iulia. să fim. De aceea. mult deosebită de fraza forţată a traducerilor româneşti din secolul al XVI-lea şi nu prea diferită de cele pe care le utilizăm noi astăzi. fie individuale. Tipărită într-un număr mare de exemplare.03. Atât prepoziţia pregiur cât şi derept şi-au pierdut cu timpul folosinţa.2007 . nu numai bisericii. se poate spune că avem de-a face cu particularităţi fie regionale. Opera eruditului mitropolit a avut o influenţă extrem de mare asupra vieţii spirituale şi religioase a poporului român. realizată prin inversiunea particulelor auxiliare ale construcţiilor verbale. Fraza folosită de el se întinde ca o pânză de mătase peste o câmpie proaspăt înverzită. care s-au putut dezvolta atât din cauze interne. forme ca: ar fi. atenţia mărită pe care o acorda nu numai cuvântului dar şi expresiei : dusu-s-a şi să spălă. părtinitor. Dată fiind răspândirea mare a acestor fonetisme nu numai în secolul al XVII-lea. marchează încă o dată în plus cunoştinţele despre gramatică ale lui Varlaam. ci chiar şi în secolul al XVI-lea. să încerce a nega sau a critica. singular oame ! dar şi alternarea ome !. consecvent. lucrarea se impune chiar şi cititorilor de rând. cât mai puţin şi sub influenţa unor vorbitori străini sau a unor maniere grafice străine. acela sămn. natural. Cartea sa de învăţătură. conţinutul operelor sale. va trimite la Alba Iulia pe tipograful Mihail Stefanovici să tipărească prima carte didactică în limba română. de semnalat este regimul acuzatival al unor prepoziţii care cu timpul au fost înlocuite cu alte construcţii : veni oastea pregiur cetate sau o altă expresie veni derept acela loc. ca şi articolul posesiv invariabil –a : toate faptele ceriului şi a pământului precum şi prezenţa la adjectivele pronominale demonstrative a particulei –a când acestea precedă cuvântul determinat : într-aciasta limbă.Este totuşi interesant de remarcat că sint alternează pentru aceeaşi persoană cu sînt şi chiar cu sîmtu. faţă de munca intelectuală. 19. nereuşind totuşi să se generalizeze în limba literară. liber. fiind clară influenţa fonetismelor munteneşti şi necesitatea unei limbi literare unitare. iar romenească şi pementesc alternează cu românească şi pământesc. prin simplicitatea expunerii şi prin vigoarea limbii. în anul 1699. bogată în comparaţii pitoreşti şi expresii plastice. Autorul uzitează şi vocativele de tipul. Privind domeniul morfologiei ne-am opri doar la câteva fenomene specifice şi anume forma veche de plural mânule în loc de mâinile sau construcţiile prepoziţionale cu de. Constantin Brâncoveanu. pre-aceştea nuări etc. Prin conţinutul ei religios ortodox. în expresiile : Mitropolitul de Ţara Moldovei. fecior de domnu de Moldova. În prefaţa acestei cărţi apar. autorul renunţă la aspectele cu f palatalizat. Pătrunzând în sintaxa folosită de autor în cuprinsul lucrărilor sale. În legătură cu fonetismele regionale şi cu concepţia lui Varlaam despre limba literară.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful