Sunteți pe pagina 1din 12

Primii vanatori au fost foarte activi pe continent, de la sfarsitul primei mari glaciatiuni din

250.000 i.Hr. Unii probabil ca s-au aventurat dincolo de Canalul Manecii si a podurilor de
pamant de peste marea nordului in timpul perioadelor mai calde care au urmat
glaciatiunilor, dar vanatorii-culegatori au sosit in numar mare abia dupa ultima mare
glaciatiune, adica in paleolitic sau la inceputul epocii de piatra, in jurul anului 10.000 i.Hr.
Ucideau sau prindeau zimbri, mamuti, cerbi wapiti care traiau in tundra ce se forma in
nord odata cu incalzirea climei.

Treptat, copacii din padurile nou-formate au putut fi taiati cu unelte rudimentare din piatra, dar
eficiente. In 3700 i.Hr. cand fermierii din neolitic au sosit aici din regiunea Mediteranei, se
formase deja un peisaj parcelat, detinut de triburi. Datorita cresterii nivelului marii, Marea
Britanie era un grup de insule. Nou-venitii, au adus cu ei secretul cresterii animalelor; au
plantat grau si orz si au taiat si incendiat suprafete de padure tot mai mari, ma ales in regiunile
joase din sudul Angliei, unde solul se putea cultiva cu usurinta.

Imigrantii abili cunoscuti sub numele de “Beaker Folk” (oamenii cupelor) - dupa vasele de
ceramica fina descoperite in mormintele lor - au sosit aici cu circa 2000 de ani I.Hr. Au adus cu
ei din Peninsula Iberica si din Tarile de Jos ale Europei secretul prelucrarii bronzului.

Celtii - cu parul negru - care au venit din Franta in jurul anului 600 i.Hr. au importat metodele de
prelucrare a fierului si plugurile eficiente. Acestia erau si buni razboinici, constructori de
fortarete, practicanti ai cultului druidic, bijutieri si fauritori de sabii, cantareti si poeti. In zonele
vestice mai retrase din Marea Britanie, aceste indeletniciri mai exista si astazi.

Ocupatia Romana

Prima tentativa a romanilor de a cuceri Britannia a fost cu adevarat o grea incercare - Iulius
Cezar a sosit aici in anul 54 i.Hr. s-a confruntat cu rezistenta din partea bretonilor si a plecat. In
anul 43 i.Hr. patru legiuni au ancorat aici avand ordine de a ramane de la insusi Imparatul
Claudiu. In 50 d.Hr. soldatii romani il capturasera deja pe Caractacus, conducatorul triburilor
Catuvellauni; in 61 d.Hr., slabisera mult dupa infrangerea revoltei icienilor condusi de reginea
Boadicea. Pana in 84 d.Hr. Iulius Agricola cucerise intreaga Anglie s o mare parte din Scotia si
Tara Galilor, folosind unitati mici formate din soldati foarte bine pregatiti. In perioada 122-128
i.Hr. a fost construit Zidul lui Hadrian pe o lungime de 135 km, intre raul Tyne si Solway Firth -
constituind frontiera nordica a maretului Imperiu Roman.

In urmatorii 250 ani, romanii au dominat viata in insulele britanice cu metodele lor eficiente si
practice. Au construit drumuri largi precum Ermine Street, de la Londra la York, si Zidul lui
Hadrian, sau ca Watling Street, de la Londra la Chester. Au construit o adevarata retea de
drumuri secundare pentru a putea explora zonele impadurite. Au plantat culturi extinse de
porumb si au eliberat terenul pentru pasuni. Au asanat zonele mlastinoase. Au extras carbune,
argint, staniu, plumb si aur. Au construit orase precum Verulamium (St. Albans), Glevum
(Gloucester), Camulodunum (Clochester) si Eboracum (York). Au construit vile frumoase cu
podele din mozaic, decorate cu aur, statui din marmura si lucrari fine din sticla.

Dar cu toate acestea, nu i-au putut tine pe barbari departe de Roma, si nici n-au reusit sa-si
pastreze imensul imperiu. In jurul anului 400 d.Hr. ultima legiune romana detasata aici a ridicat
tabara si a plecat.

Pastorii si lupii de mare din nord

A urmat apoi un hiat de circa 40 de ani, perioada in care mostenirea romana a inceput sa se
degradeze, constructiile fiind invinse de zonele mlastinoase si paduri. Apoi, saxonii blonzi si cu
ochii albastri au venit aici in Tarile de Jos in valuri migratoare care au durat cam 200 de ani. se
prea poate ca regele Arthur, considerat adesea o figura mitologica, sa fi fost o capetenie
romano-britanica ale carei fapte de arme impotriva noilor invadatori sa fi devenit legedare.

Imblanzirea pamantului

Acest anglo-saxoni au construit sate, de regula in apropoerea apelor curgatoare care le


asigurau ape de baut, o modalitate de transport si de irigatie. Aveau legi democratice ale caror
continut era discutat in cadrul consiliului, iar nu impus de sus. Au facut incursiuni in ceea ce mai
ramasese din zonele impadurite ale Britanniei si au defrisat suprafete mari destinate agriculturii,
arand pamantul cu pluguri trase de boi. Astazi, toponimia folosita de ei se regaseste in sufixe: “-
ton”, o asezare in apropierea unui rau; “-ley” o poiana; “-ham”, o pasune intinsa; “-wick” o
ferma de animale. Si intalnim dovezi ale trecerii lor pe tot cuprinsul Marii Britanii de la marele
baraj construit de regele Offa de-a lungul granitelor cu Tara Galilor pana la tezaurele de aur si
granate din cimitirul de nave de la Sutton Hoo din Suffolk, expuse astazi la British Museum.

Dupa o serie de lupte si dispute, saxonii au impartit Britannia in mai multe regate invecinate -
dintre care cele mai importante erau Wessex (sud-vest) si Kent (sud-est), Mercia(mijloc), East
Anglia (est) si Northumbria (nord-est).

Mostenire de durata

Romanii au realizat constructii de durata, adevarate comori imprastiate pe tot cuprinsul


tarii la 400 de ani de la incheierea ocupatiei imperiale. Constructiilor or pot fi vazute mai
ales de-a lungul celor 135 km ai Zidului lui Hadrian din Northumberland si in temeliile
bailor romane de Bath, in orasul Verulamium de la St Albans, Palatul Fishbourne din
Sussex, vila de la Chedworth din Gloucestershire si fundatiile castelului Colchester din
Essex.
Obiectele de podoaba, statuile si obiectele de sticla din acea epoca sunt expuse de pe
intreg cuprinsul tarii - cel mai impunator fiind tezaurul de argint, practic intact, numit
Mildenhall Treasure, descoperit la Suffolk si expus in camera 40 din British Museum
Dar vikingii razboinici, veniti mai ales din Danemarca, aveau alte opinii atunci cand au inceput
sa atace si sa jefuiasca asezarile construite pa tarmul Marii Nordului spre sfarsitul secolului al
VIII-lea. Incursiunile lor au continuat vreme de trei secole.

Comunitatile monastice stabilite in zona esti ca au fost primele victime ale expansionismului
nordicilor. Raidurile lor au devenit o urgie violenta, de lunga durata si, in cele din urma, de
neoprit. Dupa ce Alfred cel Mare, regele Wessexului (d. 871-899), ia infrant pe dani in 878,
compromisurile si aliantele au devenit posibile. Unii nordici s-au stabilit in nordul tarii, asa cum
reiese si din toponime - “-beck” un parau; “-by” o ferma; “hwaite” o pajiste. Chiar si acestia au
avut de indurat atacuri din partea fostilor compatrioti. Lupii nordici au incetata sa mai muste abia
dupa urmatoarea - si ultima - invazie reusita la Britanniei.

Nordicii din Franta

Puterea normanzilor era reprezentata de castelele lor masive, dar si de hotararea lor de a
ramane si a domina dupa infrangerea armatelor anglo-saxone, aflate sub conducerea
regelui Harol al II-lea (d. 1066), la Hastings, pe 14 octombrie 1066.
acesti nordici francizati erau - asemenea romanilor sositi cu un mileniu mai devreme -
eficienti si nemilosi. Sub domnia regelui William I (d. 1066 - 1087), au infrant orice
rezistenta in zona nordica. Recensamantul din Domesday Book (1087 - 1086) indica cu
precizie proprietatile regelui si ale tuturor celorlalti, dar mai ales valoarea acestora - o
practica specifica normanzilor.

Influenta lor
Normanzii au schimbat fata Britanniei. Feudalii anglo-saxoni au fost inlocuiti cu baroni si
episcopi, a caror putere a crescut cu repeziciune, concurand cu cea exercitata de rege, iar
franceza si latina liturgica au devenit limbile oficiale ale tarii pentru urmatorii 150 de ani. Avand
stranse legaturi (comerciale si de rudenie) cu cei de pe continent, anglo-normanzii au invitat
ordinele monahale franceze sa-si stabileasca sucursale in Britannia, aducand cu ele progresul
cultural si educational.

Odata cu solutionarea succesiunii normande de dupa razboiul civil din anii 1135 - 1154, Henric
al II-lea a intemeiat dinastia Plantagenetilor. Istoria acestei dinastii a inclus cruciadele din
secolul al XII-lea pentru eliberarea Pamantului Sfant, uciderea lui Thomas à Becket,
Razboiul Baronilor din anii 1215 - 1217 si 1263 - 1267, la incheierea carora puterea banilor a
fost redusa semnificativ, pana la sfarsitul secolului XIV-lea cand urmasii normanzi au luat calea
apelor pentru a recastiga tronul Frantei.

Evul Mediu

In Evul Mediu, East Anglia, unde se producea lana, a devenit una din cele mai populate si mai
prospere regiuni ale Marii Britanii. Sistemul feudal, in care taranii isi lucrau propriile loturi de
pamant, dar ii datorau si nobilului munca fizica si supunere, era universal. Calugarii au asanat
mlastinile si au construit diguri pentru a obtine teren cultivabul. Pe masura ce disputele dintre
baroni au disparut, in constructia caselor s-a renuntat la structurile defensive; drumurile au fost
imbunatatite, orasele s-au extins, mai ales in jurul castelelor, iar mestesugarii s-au organizat in
ghilde puternice pentru a-si apara interesele.

Castele normande

Primele castele, ridicate la putin timp dupa cucerirea normanda, au fost construite din
limen - o fortareata construita pe o movila de pamant, cu un bastion intarit pentru
ganizoana situat pe o movila alaturata. Nu s-au pastrat niciunele dintre acestea. Henric al
II-lea (d. 1154 - 1189) le-a ordonat baronilor sa-i ceara acordul inainte de a construi un
castel, si de atunci toate constructiile au fost realizate din piatra, cu sisteme de aparare
elaborate: santuri, grilaje de fier, guri de pacura, intrari secundare. La inceputul secolului
al XIII-lea, au fost introdusi peretii-cortina pentru a imparti bastionul in trei sectiuni (zone
zidite), adaugandu-se posturi la intrare si curti fortificate. Castelele au constituit
elementul de baza in conflictele armate pana la introducerea prafului de pusca si a
tunurilor, care, impreuna cu reducerea puterii baronilor, au trecut in desuetudine.

Semnarea documentului Magna Carta in 1215 a sustinut crearea unui sistem juridic
independent bazat pe judearea in cadrul unui proces cu juri, in care orice individ avea dreptul de
a fi judecat de catre egalii sai in cadrul unui tribunal independent de influenta bisericii, a statului
sau a monarhiei.

Regele Edward I (d. 1272 - 1307) a fost cunoscut sub nume de Buzduganul scotienilor; in
realitate, acesta nu a reusit sa cucereasca Scotia ci Tara Galilor, in 1284. In 1295 a introdus
un Parlament Model, in care erau reprezentati si orasenii, si provincialii instariti.

Sfarsitul unei epoci

Intreaga societate a fost devastata de Moartea Neagra intre anii 1348 - 1349, raspandita de
puricii din blana sobolanilor de pe corabii. Ciuma a ucis unu din trei oameni, iar multe sate
britanice au fost parasite. In spatiul rural depopulat devenise foarte greu sa gasesti de lucru, iar
taranii au devenit constienti de puterea pe care o detineau, putand oferi sau refuza sa dea de
lucru. In aceasta noua piata a vanzatorilor a aparut o noua relatie intre proprietarii de pamant si
lucratori, o relatie bazata mai degraba pe bani decat pe obligatiile de natura sociala. Acesta a
fost inceputul sfarsitului pentru sistemul feudal. Totusi, taranii nu au scapat de oprimare. Atunci
cand, in 1381, s-au razvratit sub conducerea lui Wat Tyler si John Ball si au mers la londra
pentru a protesta fata de noua serie de taxe impuse pentru a strange bani pentru Razboiul de
O Suta de Ani, au fost suprimati cu asprime. Peste 1500 de razvratiti au fost spanzurati.

Cu zece ani inainte de izbucnirea ciumei, regele Eduard al III-lea ( d. 1337 - 1377) a initiat
Razboiul de O Suta de Ani pentru pretentiile ridicate la tronul Frantei. Conflictul a continuat
vreme de o suta de ani, in lupte precum cele de la Crécy (1346), Poitiers (1356) si Agincourt
(1415), adevarate probe de indemanare pentru arcasii britanici.
Profund divizati

Intre timp, acasa, problemele s-au tinut lant. In 1399, linia succesorala a Plantagenetilor a fost
intrerupta atunci cand ambitiosul Henry Bolingbroke a luat tronul cu forta de la regele Richard
al III-lea (d. 1377 - 1399) si a inlaturat domnia casei de Lancaster. Aceasta a constituit si sursa
de inspirate pentru cateva dintre piesele lui William Shakespeare, precum “Henric al IV-lea”,
partile I si II, “Henric al V-lea”, adevarate serii de intrigi ce se incheie cu infrangerea sangeroasa
in batalia de la Shrewury din 1403 a rebelului duce de Northumberland, a zvanturatului sau fiu
Henry “Hotspur” Percy si Owain Glyndwr, conducatorul galezilor.

In 1455, la numai doi ani de la incheierea razboiului lung si costisitor cu Franta, in intreaga
Anglie au izbucnit conflicte civile cunoscute mai tarziu sub numele de Razboiul Rozelor.
Shakespeare a prezentat aceasta lupta dintre casele de Lancaster (Trandafirul rosu) si de
York (Trandafirul alb). Razboiul a continuat timp de 30 de ani sangerosi, pana la victoria
devisiva a casei de Lancaster prin Henric Tudor din 1485, in batalia de la Bosworth. Invingatorul
s0a casatorit cu printesa din casa de York, incheind divergentele si introducand, in mod pasnic,
epoca Tudorilor.

askjdbaskjdbasbndlasndlmas;dms;amd;lasmd;lasm
Epoca descoperirilor si a elegantei

Dinastia Tudorilor a fost o afacere de familie, foarte compacta, formata din Henric al VII-lea (d.
1485 - 1509), fiul sau, Henric al VIII-lea (d. 1509 - 1547) si cei trei nepoti, Edward al VI-lea
(a.d. 1547 - 1553), Maria I (d, 1553 - 1558) si Elisabeta I (d. 1558 - 1603). Cei doi care au
initiat si au incheiat aceasta dinastie, batranul si cea mai tanara dintre nepoatele sale se
asemanau foarte mult - oameni calculati si competenti, cutezatori si priceputi, fara teama de a-si
asuma riscuri, dar privind prudent in urma lor in acelasi timp. Per total, dinastia Tudorilor a
domnit aproximativ un secol. Dar ce secol glorios! In aceasta epoca, pacea s-a instaurat in
tara si o noua miscare religioasa a luat nastere in Marea Britanie.
Aventurierii au navigat in jurul lumii, au inetmeiat colonii in Lumea Noua, au infrant puterea
maritima a Spaniei si au fondat Imperiul Britanic in India. In aceasta epoca s-a nasscut si a
obtinut gloria cel mai mare dramaturg britanic. Aceasta a fost o perioada de renastere pentru
Marea Britanie, o adevarata epoca de aur.

Catolici si protestanti

Henric al VIII-lea este faimos pentru ca a avut sase sotii - Caterina de Aragon (divort), Anne
Boelyn (decapitata), Jane Seymour (moare in timpul unei nasteri), Anne de Cleves (divort),
Catherine Howard (decapitata) si Catherine Parr (vaduva). Certurile aprige ale lui Henric cu
Papa si faptul ca a abolit comunitatile monastice din Marea Britanie au fost rezultatul
incapacitatii sale de a avea un mostenitor de sex barbatesc cu prima sa sotie, Caterina de
Aragon. Intre anii 1533 si 1540 a obtinut divortul de Caterina, s-a separat de Papa, a anuntat
crearea unei biserici anglicane al carei conducator s-a proclamat si a organizat dizolvarea,
distrugerea si vanzarea manastirilor. henric a infrant orice obstacol cu duritate. Fiul sau Edward
- din cea de-a treia casatorie, cu Jane Seymour - i-a urmat la tron in 1547, la varsta de noua
ani, dar a murit in 1553. Au urmat cinci ani de haos in care clericii protestanti au fost persecutati
si arsi pe rug de regina Mary, de confesiune romano-catolica.

Elisabeta a luat tronul in 1558, urmand tensiuni civile si religioase. Dar “Gloriana”, care putea fi
foarte apriga atunci cand era cazul, stia sa asculte sfaturile bune. S-a format un nationalism
increzator in sine. Capitanii englezi Sir Francis Drake (1540 - 1596), Sir Walter Raleigh (1552
- 1618), Sir John Hawkins (1532 - 1595) si Sir martin Frobisher (1535 - 1594) au diminuat
puterea maritima a Spaniei. Raleigh a intemeiat statul Virginia. Compania Indiilor de Est a
deschis calea comertului in India. La moartea Elisabetei, in 1603, Marea Britanie se afla pe un
drum promitator.
Tronul a revenit dinastiei Stuart, deja foarte puternica in Scotia. Regele James al VI-lea al
Scotiei a devenit regele James I al Angliei (d. 1603 - 1625). Acest barbat nevricos, dar
inteligent a supravietuit conspiratiei catolice Gunpowder Plot din 1605 si problemelor cu
propriul guvern; in timpul domniei sale, persecutarea disidentilor religiosi i-a convins pe Pilgrim
Fathers (n. tr. - primii colonisti europeni ai continentului american) sa-si caute libertatea in
Lumea Noua.
Fiul lui James, Charles I (d. 1625 - 1649), increzator in dreptul divin al regelui, a abolit
parlamentul in 1629 instaurand un regim autocratic pana in 1640, cand a convocat din nou
parlamentul. Conflictul era inevitabil si a devenit evident in 1642 cand “Cavalerii” regalisti si
“Capetele rotunde” parlamentare s-au infruntat intr-un razboi civil. Sapte ani mai tarziu, infrant si
discreditat, Charles a fost executat in Whitehall. Conducatorul factiunii parlamentare, puritanul
Oliver Cromwell (1599 - 1658), a lansat 11 ani de guvernare parlamentara.

(1649 - 1660), o perioada dura a “Republicii engleze” in care balciurile si teatrele au fost
inchise, iar razboiul cu olandezii a redus schimburile comerciale si cresterea economica. Acest
vid s-a sfarsit odata cu moartea lui Cromwell si revenirea pe tron a Monarhului Vesel, Charles
al II-lea, in 1660, reinstaurand monarhia.

Perioada Restauratiei le-a dat britanicilor cateva comedii de succes; dar au fost vremuri grele,
mai ales in timpul domniei ultimilor Stuarti. In 1665, reaparitia ciumei, cu urmari dezastruoase,
apoi Marele Incendiu din Londra din 1666 au zdruncinat increderea majoritatii populatiei. Regele
Charles al II-lea (d. 1660 - 1685) a promulgat un pachet legislativ care interzicea accesul
romani-catolicilor la functiile publice. Succesorul sau, James al II-lea al Angliei (d. 1685 - 1688),
a inrautatit lucrurile trecand cu mult entuziasm la catolicism. In 1688, James a fost ilaturat in
cadrul asa-numitei Revolutii Glorioase si, cu exceptia unei reveniri de scurta durata in Irlanda
in 1690, dinastia Stuart s-a stins. Revenirea lor in 1715 (revolta “Batranului pretendent”, fiul lui
James II) si 1745 (“Bonnie Prince Charlie, fiul acestuia din urma) n-a facut decat sa le confirme
nepriceperea.

Monarhii care au urmat, suveranii consorti Wilhelm de Orania, care a venit din Olanda, si sotia
sa Mary, (fiica lui James al II-lea), erau fara tagada, de confesiune protestanta. Au mai fost
probleme, in special in comunitatile celtice, ca de exemplu masacrarea clanului MacDonalds la
Glencoe in 1692 si unele represiuni sangeroase in Irlanda. In anii care au urmat insa, tara s-a
linistit, fiind intarita politic de Actul de Uniune din 1707 prin care parlamentul scotian si cel
englez s-au unit. Wilhelm si Mary au domnit din 1689 pana in 1702 (Wilhelm a domnit singur de
la moartea reginei in 1694), cand tronul i-a revenit reginei Anne (d. 1702 - 1714).

Perioada georgiana

Dupa moartea reginei Anne, pentru ca niciunul dintre copiii sai nu-i supravietuisera, printul
elector de Hanovra a fost invitat de dincolo de Marea Nordului pentru a lua tronul. A inceput
astfel succesiunea celor patru George, o perioada de pace si prosperitate pentru tara. In secolul
al XVIII-lea, revolutia industriala a inceput sa se manifeste de-a lungul raurilor din Midlands si
din Nord, care au devenit rapid principalele zone de productie ale Marii Britanii. James Watt
(1736 - 1819), inginer si inventator scotian, a descoperit puterea aburului in 1781 iar Sir
Richard Arkwright (1732 - 1792), un industrias englez, a imblanzit-o pentru a o folosi in
industria tesaturilor. A luat fiinta un vast sistem de canale, precursor al liniilor de cale ferata.

In timpul domniei de 60 de ani a regelui George al III-lea (d. 1760 - 1820), artele au inflorit, iar
meseriile au prosperat. Cei instariti si-au construit si decorat locuinte fastuoase , in timp ce
orasele industriale din nord se extindeau cu ghetouri si canalizari desfundate.

America si-a infruntat patria-mama obtinandu-si independenta; clanurile scotiene s-au


dezintegrat si aproape au disparut. Napoleon Bonaparte (1769 - 1821) a fost infrant; lucratorii
din agricultura si industrie adusi in pragul disperarii au protestat amenintand cu revolutia.

Era o epoca a paradoxurilor. Modul de viata rural autohton a disparut, in timp ce o noua si
puternica burghezie si-a facut aparitia. Proprietarii bogati au parcelat pamantul dupa plac pentru
a obtine profit; gardurile vii pe care astazi le consideram ca parte integranta a peisajului au
aparut atunci pentru a demarca noile parcele. Clasa muncitoare rurala ramasa fara obiectul
muncii s-a inderptat spre iadul din uzine.

Arhitectura georgiana

Stilul arhitectonic bine definit din epoca elegantei georgiene si din anii de domnie ai Stuartilor
este la fel de elegant si astazi. “Marele tur” al continentului de la inceputul secolului al XVII-lea
intreprins de tinerii englezi instariti a deschis ochii britanicilor asupra idealurilor designerului
italian Andrea Palladio (1508 - 1580) - o utilizare simetrica si armonioasa a colonadelor,
frontoanelor, porticelor, balustradelor si a altor elemente clasice.

Stilul palladian

Stilul palladian, care reprezenta perfectiunea prin simplitate si exploata la maximum piatra, prin
opozitie cu utilizarea caramizii din epoca Tudorilor, l-a inspirat pe marele Inigo Jones (1573 -
1652) sa creeze capodopere precum Banqueting House din Londra si sa reconstruiasca
Wilton House in apropiere de Salisbury. Printre arhitectii secolului al XVIII-lea care au dezvoltat
stilul palladian se numara John Wood cel Batran (1705 - 1754), si John Wood cel Tanar (1728 -
1781), care au proiectat aproape intregul oras Bath si Robert Adam (1728 - 1792), a carui
principala realizare a fost construirea cartierului New Town din Edinburgh.

Barocul

Alaturi de palladianism s-a dezvoltat si mult mai exuberantul si extravagantul stil baroc, care a
inflorit de la jumatatea secolului al XVII-lea la jumatatea secolului al XVIII-lea. Echilibrul si
simetria erau esentiale si pentru acest stil, dar ornamentatia avea accente elaborate precum
drapajele, foliajul luxuriant, prezenta heruvimilor si a serafimilor. Il poti admira in toata
splendoarea in multe biserici londoneze realizate de arhitectul britanic Sir Christopher Wren
(1632 - 1723) sau in lucrarile individuale ori colaborarile unor studenti de-ai lui Wren precum
Nicholas Hawksmoor si Sir John Vanbrugh - ca de exemplu, Palatul Blenheim - stilul a dus
fantezia si imaginatia neinfranta spre cele mai inalte culmi.

Stilul regency

Stilul regency, care s-a dezvoltat in timpul regentei viitorului rege George al IV-lea, destul de
lunga din pricina nebuniei tatalui sau, George al III-lea, este evident in orasele balneare precum
Brighton si Cheltenham, dar si in suburbii elegante precum Clifton.

Designul gradinilor din astfel de locuri a evoluat foarte mult de la stilul geometric si foarte formal
al secolului al XVII-lea, relaxandu-se tot mai mult, asa cum reiese din peisajele realizate de
Capability Brown (1716 - 1783) si Humphrey Repton (1752 - 1818).

Arhitectura Erei Industriale

Pe cuprinsul intregii tari sunt exemple numeroase de forme specializate de arhitectura care s-au
succedat dupa zamislirea de catre revolutia industriala. Succesiunea poate fi remarcata cu
usurinta la Calderdale si Rossendale, unde Yorkshire din vest se intalneste cu Lancashire din
est. Pe pantele dealurilor se afla casele tesatorilor, cu ferestrele supradimensionate de la etaj
pentru a avea cat mai multa lumina; pe malurile raurilor se inalta manufacturile alimentate de
puterea apei care le-au precedat; mai departe pe fundul vailor, unde se intindeau drumurile si
liniile de cale ferata, se afla manufacturile de tesaturi care utilizau forta aburului, cu mai multe
etaje, siruri lungi de ferestre si cosuri de fum inalte. Ironbridge George, situat la sud de Telford,
in estul comitatului Shropshire, a fost leaganul revolutiei industriale. Aici, Abraham Darby (1678
- 1717) a lansat in 1709 amestecul ieftin de fier si carbune bituminos; 70 de ani mai tarziu,
nepotul sau, Abraham Darby (1750 - 1791) a construit in cheile de pe raul Severn primul pod
din fier forjat din lume (1779), care si astazi mai formeaza un cerc perfect cu propria imagine
reflectata in apa. Cateva muzee de la Ironbridge spun aceasta frumoasa poveste.

Monumente ale bogatiei

Viziteaza marile orase industriale din nordul Angliei precum Leeds, Manchester, Sheffield,
Bradford pentru a vedea uzine imense, fabrici si depozite - adevarate catedrale ale comertului,
dintre care unele decorate ostentativ cu tigla, ornamente din teracota, cadre de usi si ferestre
foarte elborate pentru a reflecta puterea si succesul proprietarilor lor. In jurul acestora se
desfasoara in mod organizat zidurile din caramida rosie si acoperisurile de tigla ale caselor cu
terase ale muncitorilor.

Modalitatile de transport si-au lasat amprenta asupra peisajului: porti de ecluze de golire,
debarcadere, hale si gari in stil victorian excesiv decorate. In vaile din South Wales si in nord-
est, de unde se extragea carbune, peisajul post-industrial se extinde mereu. Vechile cariere au
fost acoperite cu vegetatie, rezervoarele transformate in lacuri unde se poate pescui, iar sinele
de transport in carari inverzite.
Perioada de glorie victoriana

Epoca victoriana a ramas in mentalul colectiv ca un fel de Eden dinaintea secolului al XX-lea.
Aceasta imagine este rezultatul genezei de mituri din acea perioada, construita in jurul familiei
regale percepute ca un fel de Sfanta Familie laica, intruchipand bunatatea, stabilitatea si
progresul. Marea Expozitie din 1851, care a atras reprezentanti ai civilizatiilor din lumea
intreaga, sintetizeaza imaginea proprie a victorienilor dintre ei insisi. Dar si a noastra.

Schimbari importante

Cu toate acestea, secolul al XIX-lea a cuprins si perioada de privare de ordin economic, social
sau spiritual in zonele rurale sau industriale cum Marea Britanie nu a cunoscut niciodata, in
mare parte creata in timpul domniei reginei Victoria (d. 1837 - 1901). Informatii despre viata de
zi cu zi, si mai ales despre suferintele oamenilor din epoca victoriana aflam din romanele lui
Charles Dickens (1812 - 1870). Spiritul vesel al clasei de jos din “The Pickwick Papers” (1836 -
1837) a fost continuat de mizeria si brutalitatea prezente in “Oliver Twist” (1837 - 1839) si
“Nicholas Nickleby” (1838 - 1839). “Poveste de Craciun” a dat tonul sarbatorilor de Craciun
vesele, “traditionale”; “Vremuri grele” (1854) descrie viata grea din nordul unui oras industrial.

Multi scriitori au fost ingroziti si fascinati de revolutia industriala - care la momentul Marii
Expozitii exista deja de un secol - sustinuta de puterea motorului cu aburi, de liniile de cale
ferata si de cartierele muncitoresti, extinzandu-se la fel in intreaga tara. Au urmat schimbari
sociale la scara larga. La 1800, circa 70% din populatie lucra in agricultura; la 1900, doar 10%
mai erau implicati in aceasta activitate economica.

Marea Expozitie

Printul Albert (1819 - 1861) a avut ideea de a sarbatori suprematia industriala a Marii Britanii
de la jumatatea secolului al XIX-lea. Marea Expozitie, organizata in cadrul Crystal Palace - un
colos din sticla proiectat de Joseph Paxtonm gradinarul de la Chatsworth House -, s-a
desfasurat in perioada 1 mai - 15 octombrie 1851. Peste sase milioane de oameni au admirat
cele 100.000 de exponate, de la cel mai puternic motor cu aburi la cele mai delicate bijuterii
filigranate din India.

Revolte

Factory Act, prin care programul de lucru al copiilor era redus la cel mult 48 de ore pe
saptamana a fost aprobat in 1833. Cosarii inca se mai foloseau de baieti - cataratori, asa cum
se vede in romanul “The Water Babies” (1863) de Charles Kingsley. Coruptia din randul
parlamentarilor si faptul ca oamenii de rand nu aveau dreptul la vot au dus la izbucnirea
revoltelor Chartist Riots din perioada 1838 - 1839, cu marsuri in masa si demonstratii la care au
participat zeci de mii de oameni.

Zeci dintre acestia au fost ucisi de fortele de ordine la Newport si South Wales in august 1839.
Lucratorii din industrie si agricultura concediati ca urmare a introducerii mecanizarii au inceput
sa distruga utilajele in mod organizat. Aceasta era o fateta sumbra a disperarii pe care imaginea
triumfatoare a Marii Britanii din secolul al XIX-lea nu dorea sa o arate lumii.

Noi frontiere

Dar erau vremuri triumfatoare. Prima cale ferata destinata trenurilor de pasageri (1830) a
permis mobilitatea sociala si geografica. In imperiu, sclavia a fost abolita in anul 1833, in acelas
an in care Miscarea de la Oxford a resuscitat misionarismul evanghelic crestin. In 1846, a
aparut anestezia, punand capat unui mileniu de orori chirurgicale. Lucrarea lui Charles Darwin
“Originea Speciilor” (1859) a generat polemici pana atunci de neinchipuit. In 1870, educatia a
devenit obligatorie pana la varsta de 11 ani. In anii ‘80, electricitatea a inceput sa lumineze si sa
incalzeasca locuinetle britanicilor. Actul de protejare a monumentelor din anul 1882 si crearea
Patrimoniului national in 1895 au fost de mare ajutor conservarii peisajului rural.

Secolul XX

Secolul XX a adus schimbari importante in Marea Britanie. La inceputul secolului s-a putut
observa o scurta perioada de stralucire eduardiana; a venit apoi Primul Razboi Mondial (1914
- 1918) cu milioane de morti, supravietuitori traumatizati si sute de intrebari teribile ramase fara
raspuns. In aproape fiecare sat vei putea vedea monumente dedicate celor cazuti, incluzand
liste lungi cu numele celor decedati. Nicio societate - cu atat mai putin una structurata atat de
rigid ca Marea Britanie - nu ar fi putut evita o schimbare fundamentala in acest moment. In anul
1918, dreptul de vot a fost acordat tuturor barbatilor de peste 21 de ani si tuturor femeilor de
peste 30 de ani (femeile au putut vota de la 21 de ani abia incepand cu 1929). Sindicatele au
dobandit membri si putere, ceea ce a dus la greva generala din 1926 declansata pentru a
sustine solicitarile minerilor referitoare la salarizare si conditii de lucru.

Educatia primara a devenit gratuita. Recesiunea economica din anii ‘30 a creat milioane de
someri; multi dintre acestia, cu precadere din nord-est, au mers pe jos pana la Londra pentru a
protesta in 1936 la Jarrow March. In acelasi an Eduard al VIII-lea (d. 1936). i-a urmat la tron
tatalui sau George al V-lea (1910 - 1936), s-a indragostit de Wallis Simpson, o americanca
divortata si a abdicat pentru a se putea casatori cu ea.

Noii elisabetani

Sase milioane de britanici au luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial (1939 - 1945), iar 275
000 dintre acestia si-au pierdut viata in conflagratie. Alti 58.000 au murit acasa in timpul
bombardamentelor aeriene. Mandria “castigarii razboiului” s-a transformat rapid in deziluzia
“pierderii pacii”, pe masura ce rationalizarea bunurilor de consum si standardele de austeritate
in imbracaminte, masini si constructii au persistat pana in anii ‘50. Fiind la vremea respectiva
blocata in Razboiul Rece de partea SUA, pentru Marea Britanie, viitorul parea sumbru si
tensionat. Astazi, multi britanici considera acea perioada o epoca de aur, in care erau sustinuti
de stat, iar copiii lor puteau merge pe strazi si in provincie in deplina siguranta.

Regina Elisabeta a II-a i-a urmat la tron tatalui ei, George al VI-lea (d. 1936 - 1952), in 1952. In
timpul domniei sale, ritmul schimbarii s-a accelerat. Muncitorii imigranti din fostele colonii au
creat o scoietate multiculturala. “Londra muzicii swing” a crescut si a disparut pe masura ce
muzica pop britanica a ajuns in toate colturile lumii. Familia regala, care pana atunci detinea un
statut de semizeitate a devenit mult prea umana in ochii publicului si ai presei - o schimbare de
perceptie care a dus la liberalizarea ambelor parti.

Stabilirea echilibrului

Anii ‘70 au fost caracterizati de relatii de munca foarte tensionate, de intensificarea conflictelor
din Irlanda de Nord, de greve si pichete si de “iernile vrajbei”. In 1973, Marea Britanie s-a
alaturat Comunitatii Europene (astazi Uniunea Europeana) - un angajament asupra caruia
inca mai ezista. In ultimele doua decenii ale mileniului al doilea - consumerismul, egoismul si
lacomia au preluat adesea controlul asupra tarii. Britanicii nu s-au impacat cu ideea de a-si
vedea peisajul distrus de dezvoltarea imobiliara si industriala, satele si orasele inghitite si
omogenizate de urbanism, nici sistemul social altadata atat de criticat, iar acum apreciat,
complet dezintegrat. Totusi turistii continua sa vina in Marea Britanie in cautarea vechilor
radacini istorice si culturale, si sa se bucure de o tara unde progresul si traditia coexista.