Sunteți pe pagina 1din 4

Vulcanul Etna

Vulcan activ, situat in nord-estul insulei italiene Sicilia, dominand


stramtoarea Messina, care desparte insula de peninsula Italica. Este cel
mai inalt vulcan activ din Europa, avand altitudinea maxima de
3.340m. In acelasi timp este vulcanul activ cu cea mai lunga perioada
de activitate cunoscuta in lume – peste 6.000 de ani.
In afara de craterele principale, Etna mai are o serie de 270 de
grupuri de conuri, cu circa 900 cratere secundare. La baza, vulcanul
are un perimetru de 150 de km, iar suprafata sa este de 1.300 km².
Inaltimea sa variaza in timp, depinzand de activitatea eruptiva.
Astfel, in anul 1900, Etna avea 3.274 m, in 1942 – 3.269 m, in 1956
eruptia a inaltat conul principal cu 32 m, iar in 1962 a ajuns la
3.296m.
Craterul principal numit „Grand Cano”, are un perimetru de 1.800
m si este traversat de meridianul 15º est, care se mai numeste
Meridianul Etnei. Craterul numit Subterminal, din nord-est, s-a
deschis in anul 1911 si este considerat azi ca principal focar eruptiv.
Dupa perioade in care dormiteaza, Etna erupe violent. S-a
calculat ca vulcanul a erupt la fiecare 6 ani. Se crede ca in doua
milenii si jumatate, de cand ii este cunoscuta activitatea, Etna a erupt
mai violent de circa 500 de ori si ar fi ucis un milion de oameni ce
locuiau pe vaile de la poalele lui.
Exploziile sale puternice, insotite de aruncarea lavei, si a cenusii,
de zgomote infernale, i-au determinat pe romani sa-l socoteasca drept
horn al atelierelor subterane ale zeului Vulcan, zeu roman al focului si
al prelucrarii metalelor, fiul lui Jupiter si al Junonei.
Prima eruptie a Etnei, consemnata de istorie, a avut loc in anul
475 i.e.n.. Eruptia din anul 396i.e.n., a impiedicat armata cartagianeza
sa ajunga in orasul Catania. Torentele de lava din timpul eruptiei din
anul 1381 au ajuns pana in Marea Ionica. In primavara anului 1669 a
inceput cea mai teribila eruptie a vulcanului, atunci cand o fractura
lunga de cativa km s-a deschis pe flancul sudic. Marginile acestei
fisuri erau distantate in medie cu 1,50 m una de alta. Torentul de lava,
care s-a impartit in trei brate, a distrus in trei brate, a distrus complet
12 localitati, a inconjurat orasul Catania si s-a revarsat in mare pe o
latime de 1,5 km, nu insa inainte de a inunda portiunea vestica a
orasului. Lava a inaintat in mare pe o distanta de 500 m. In timpul
aceleiasi eruptii, varful Etna s-a prabusit, dar s-a format un con
adventiv cu inaltimea de 250 m, denumit Monti Rosi.
De la aceasta eruptie dateaza prima tentativa de a deturna o
scutgere de lava. „Lava atinsese orasul Catania; Diego Pappalardo in
fruntea unui grup de 50 de oameni inarmati cu tarnacoape, incercand
sa se apere de caldura cu piei de animale, muiate, s-au straduit sa
produca in amonte de oras, o bresa in partea de vest a torentului,
pentru a permite lavei sa se scurga intr-o parte. Intreprinsa mai
devreme, atunci cand lava se gasea la o distanta considerabila de oras,
aceasta munca ar fi putut sa fie incununata cu succes; o scurgere
laterala ar fi diminuat presiunea frontala si ar fi incetinit astfel
inaintarea lavei. De fapt oamenii lui Pappalardo au reusit sa devieze o
parte a fluxului lavei. Afland ce se petrce, locuitorii orasului Paterno
s-au speriat ca, intors din matca sa, raul de lava va ameninta orasul.
500 de barbati, inarmati cu surle si trambiti, au pornit sa-l alunge pe
Pappalardo si echipa acestuia” (A. Rittman). Au murit peste 15.000 de
oameni.
In anul 1890, o ploaie de pietre a cazut pe cupola observatorului
Etna, situat la 1 km departare de marginea craterului, producand vreo
30 de gauri prin placile ei de fier, de 6 mm grosime. Cinci din aceste
gauri aveau un diametru de 30 cm.
In anul 1908 o eruptie a vulcanului a provocat un puternic
cutremur care a pustiit orasul Messina. Acest episod este redat de
scriitorul Axel Munthe in „Cartea de la San Michele”.
Luni 20 aprilie 1964, o noua eruptie puternica a aruncat, la 3.000
m inaltime, lava incandescenta si bucati din peretii craterului. In doua
ore lava scursa s-a intins pe o raza de 1 km in jurul vulcanului.
Sambata 2 mai a fost inregistrata o noua eruptie. Bogatele depuneri pe
varful vulcanului au facut ca inaltimea lui sa creasca cu 51 m
(constatata la 13 mai). Vulcanul a continuat sa arunce lava si in
urmatoarele 10 zile.
Pe 29 iulie 1981 un nor dens de cenusa a erupt timp de peste 30
de minute, iar la 30 august exploziile si prabusirile din crater sa
cauzeze puternice vibratii ale solului la 300 m departare, fiind in
acelasi timp auzite de la 10 km.
In seara zilei de 25 martie 1983 s-au simtit usoare cutremure si s-
au inaltat concomitent ridicaturi de pamant gata sa erupa in mici
cratere numite „ornitos”. Abia in noaptea de 28 martie, 15 dintre
aceste „ornitos” aveau sa explodeze, toate deodata, dupa o serie de
circa 200 de mici cutremure.
Specialistii au remarcat de la inceput ca eruptia era diferita de
cele precedente. Magma era mai fluida si curgea cu o viteza mult mai
mare. Numai intr-o zi, vulcanul a eliminat 1 milion m³ de lava.
Aceasta s-a revarsat pe pamant, intr-un torent incandescent ce a
maturat totul in cale cum ar fi pilonii funicularului, ale carui cabluri s-
au frant si s-au rasucit ca niste serpi de foc iar teleschiurile au fost
acoperite de magma. Au fost distrusi sute de mii de arbori, animalele
padurii si mai ales fluturii Aurora, specie cu aripi rosii, ce nu traiesc
decat pe Etna, aflati in aceasta perioada in faza de coconi.
Raul de lava s-a despartit in doua brate, cu multe remificatii;
dupa o saptamana unul din brate s-a oprit la cota 1.400 m; celalalt a
inaintat spre satele Ragalno, Nicolossi si Bel Passo.
Pentru inlaturarea pericolului s-a format o comisie de experti,
care s-a pronuntat pentru schimbarea cursului lavei prin dinamitare.
Misiunea a fost incredintata unui inginer suedez, specialist in curatirea
furnalelor inalte.
Greutatile aparute se datorau timpului prea scurt, caldurii prea
mari si duritatii terenului ce trebuia dinamitat. La 2150 m, 300 de
oameni inarmati cu un imens perforator dotat cu un sistem de racire cu
apa, au introdus in lava tuburi de otel special, lungi de 3,5 m.
Temperatura era atat de mare, incat otelul se inmuia de parca ar fi fost
plumb. 400 kg de explozibil, racit in permanenta, au fost introduse in
tuburi de otel in interiorul fluviului de lava. Explozia a fost provocata
electric de la distanta, in ziua de 14 mai; o parte din lava (31%) s-a
scurs prin canalul artificial, special amenajat.
Pana la aceasta explozie, vulcanul deversase nu numai 50
milioane m³ de lava, care au devastat versantul sudic, ci aruncase in
aer 100 kg de aur si 450 kg argint, precum si o enorma cantitate de
alte materiale.
Pe vulcan se disting trei etaje: „regione coltivate”, cea mai
joasa (pana la 1100-1200 m) dens populata, acoperita de culturi;
„regione boscosa”, impadurita, si „regione deserta”, in general fara
vegetatie.
La altitudinea de 2915 m se afla o ruina romana (Torre del
Filosofo), care aminteste de imparatul Hadrian, care a urcat pe
vulcanul Etna, iar la 2943 m este o statie de observatie meteorologica.
Geograful grec Strabo i-a facut pentru prima data o descriere
amanuntita. Se povesteste ca Platon (427-347 i.e.n.), s-ar fi urcat pana
in varful Etnei, la 3300 m si ar fi contemplat locul unde in anul 424
i.e.n. un alt filozof grec pe nume Empedocle, fascinat, s-ar fi aruncat
in craterul plin cu lava.
Denumirea vulcanului provine din cuvantul grecesc „Aithos”,
care se traduce prin „abur”, deci „muntele aburind”.