DUMINICA POPORULUI
Foaie pentru renaştere spirituală Nr. 1 din februarie 2011
Foaie pentru renaştere spirituală
Ţineţi în mînă o Foaie care are menirea
de a renaşte tradiţiile strămoşeşti.
Suntem o echipă de tineri care am
pornit de la trăirea interioară de a
renaşte tradiţia şi credinţa poporului
nostru. Presa scrisă din zilele noastre
este orientată strict de a căpăta profit
fie financiar, fie unul electoral. Am
pornit această iniţiativă inspirîndu-ne
dintr-un ziar din perioada interbelică, pe
care l-am descoperit la muzeul din
localitatea noastră, Rîşcani. "Duminica
Poporului" a aprins flacăra în inimile
noastre atunci când am văzut cu cîtă
cinste şi cumsecădenie această foaie
informa poporul despre cele
trebuincioase lui. Directorul ziarului
Simion Mehedinţi-Soveja a menţinut
acest ziar circa două decenii, şi se
vindea, pe atunci, în mai multe judeţe
ale Ţării.
"Duminica Poporului" îşi propunea
renaşterea poporului şi mai ales lupta
cu criza sufletului care domina în acea
perioadă, dar pe care o simţim astăzi şi
mai acut.
În antetul ziarului interbelic citim: "foaie
pentru ridicarea poporului, stînd la
îndemîna celor ce au de spus un cuvînt
cinstit pentru învăţătura neamului
românesc în viaţa de toate zilele". Din
aceste cuvinte simţim dorinţa de a
rezista crizei sufletului, foaia servind
drept o cană de apă rece în mijlocul
unui pustiu de hrană spirituală pentru
săteni.
Mai jos observăm alte câteva lozinci:
"Acum ori niciodată!; Şi nu uitaţi că
Satul poate mai mult decît Statul!;
***
“Satul poate mai mult decît Statul”
Un neam, un suflet, un hotar şi o
credinţă".
Se poate observa lesne că astăzi nu mai
avem aşa foi unde să se afle în chip
cinstit ce se petrece în ţară şi ce-i
trebuie omului pentru îndrumarea
gospodăriei.
Vom încheia cu un fragment dintr-un
articol din acest ziar care ne-a inspirat:
"Un lucru însă nu uităm. În viaţă treaba
cea mai de seamă e să ştii pe ce drum
mergi. Zilele trecute eram lângă
limanul Nistrului, unde apa lui se varsă
în mare prin gura Bugazului. Alături e
un turn înalt, unde în fiecare noapte şi
chiar ziua, pe vreme de ceaţă, se
aprinde lumina, ca să ştie corăbierii
unde e poarta de intrat în liman. Aşa e
şi o foaie cinstită: cât de mică ar fi,
dacă arată drumul, ea îşi împlineşte
menirea mai bine decât cele care mint
lumea. Cetitorii noştri să judece, nu cu
gândul la noi, ci cu gândul la ei şi la
ziua de mîine a neamului lor şi la soarta
pămîntului lor".
["Către prietenii "Duminica Poporului",
Anul al XVII-lea, Duminică, 15 iunie
1933]
P.S.
Ziarul de la care am pornit este din data
de 15 iunie 1933, care coincide cu ziua
în care îl comemorăm pe înaintaşul
nostru Mihai Eminescu, cel care a fost
nu doar un geniu al poeziei, ci şi un
www.duminica.do.am
mare luptător pentru dreptate, adevăr lumină sufletească!
şi tot ce este în adevăr românesc.

Cu credinţă în Dumnezeu şi cu gândul la

Cu drag,
faptele înaintaşilor noştri, pornim spre a
aduce şi în casele voastre, cu echipa "Duminica Poporului"
regularitate, o porţie de căldură şi

ÎN VECI ORTODOCŞI
de Adrian Păunescu

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei, Şi ‘Noul Testament de la Bălgrad’

Aceasta e credinţa mea creştină, Eu l-am crezut aducător de leacuri

Am învăţat cu tălpile să calc, Şi m-am zbătut că să apară iar,

Cum am aflat că mâna se închină. La Alba, dup-aproape patru veacuri.

Atunci am înţeles că sunt dator Şi-am fost convins că nici un leninism

Să nu cedez cumva vreunei noxe, Credinţa ortodoxă n-o ajută

Ci să rămân, cu neamul meu cu tot, Ci, dimpotrivă, ateismul crunt

Fidel pe veci credinţei mele ortodoxe. Ar vrea să o transforme-n surdomută.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt?

Credinţa lor pe nici un fel de bunuri, A început la Bucureşti să crească

Nici dacă ar fi fost crucificaţi, Un demonism bogat şi indecent,

Nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul. Ce-ameninţă credinţa strămoşească.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,

În fiece istorică furtună, Îi tot mânjesc şi culpabilizează,

Credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat, Îi fac răspunzători de bolşevism,

Prin toţi ai mei, Biserica străbună. Îi umplu de lehamite şi groază.

Şi m-am opus căderii în neant E clipa când mă simt dator să spun

Şi celor care dărâmau altare Că nu ne poate frânge vijelia,

Şi clopote-n Ardeal am construit Că nu sunt bunuri pe acest pământ,

Şi calendare pentru fiecare. Ca să ne cumpere Ortodoxia.

 Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini

Ce, dincolo de orice paradoxe,

Noi nu putem să devenim mormoni La rândul lor, respectă şi iubesc,

Sau, altceva, conform unei reţete, Pe credincioşii turlei ortodoxe.

Noi suntem ortodocşi definitiv

Oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete. Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,

O comedie pare tragedia,

Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud, E în pericol cultul ortodox,

Această fărădelege epocală: Se deromânizează România.

"Ortodoxia naşte comunism!".

Deci, să fugim de ea ca de o boală. Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,

Când sumbre acuzaţii se adună,

Dar nu există-n lume avantaj Ia-n mână crucea de la Est,

Cu care ar putea să ne îmbie ai grijă de biserica străbună.

Catolici, evanghelici, protestanţi,

Să ne retragem din Ortodoxie. Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra

Chiar dacă de la fraţi asediul vine,

Precum nici noi pe nimeni nu silim Permite-ne să fim în veci creştini,

Să fie ortodox când nu o simte, Ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.

Noi suntem pe vecie ortodocşi,

Cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui

S-o părăsim pe mamă în etate

Din tragicul motiv că pe pământ

Există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,

Când ni-i credinţa însăşi în pericol,

Îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,

Că harul de-a iubi nu e ridicol.

*** www.duminica.do.am