Conceptul de mediu ambiant al firmei

Ca agent economic, firma isi orienteaza si desfasoara actitatea sub impactul conditiilor concrete ale
mediului sau ambiant.
Notiunea de mediu ambiant este complexa si cuprinde, in sens larg, un ansamblu eterogen de
factori, de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica, geografica, demografica etc, care
actioneaza pe national si international asupra firmei, influentand puternic relatiile sale de piata.In conceptie
macroeconomica, firma insasi este parte integranta a mediului ambiant, este o componenta economica a
acestuia; orice firma reprezinta un sistem deschis, aflat intr-o permanenta interactiune cu mediul sau. De
altfel, obiectivele sistemului - firma, intrarile (produse, sercii si informatii) in sistem, iesirile din sistem
(vanzarile de produse si sercii), controlul - toate au ca punct de plecare mediul in care firma isi desfasoara
actitatea.
Rezultatele obtinute de firma vor depinde, in egala masura, de cunoasterea caracteristicilor si
mecanismului de functionare a mediului, de capacitatea firmei de a fructifica oportunitatile si de a eta
primejdiile pe care acesta i le prilejuieste.
Ca urmare, analiza, cunoasterea in detaliu de catre firme a mediului ambiant, a caracteristicilor si
mutatiilor intervenite trebuie sa fie punctul de inceput al oricarei actitati de marketing. Luarea in
considerare a evolutiei mediului reprezinta o conditie fundamentala in asigurarea firmei cu resursele umane,
materiale si financiare si informationale necesare pentru functionarea si dezvoltarea sa in conditii de
calitate si profiilitate ridicate, in vederea satisfacerii, cantitative si calitative, a trebuintelor umane.
Pe de alta parte, studierea problematicii mediului ambiant si precizarea elementelor de impact al
acestuia asupra firmei permit intelegerea acestuia intr-o ziune dinamica, cuprinzatoare, capabila sa
surprinda deopotriva evolutiile convergente si divergente dintre componentele sale, de natura sa favorizeze
sau sa impiedice satisfacerea superioara a nevoilor consumatorilor.In conditiile actuale, mediul
organizatiilor de orice natura se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere
spectaculoasa a frecventei schimbarilor, determinate de aparitia unor noi produse, de introducerea unor noi
tehnologii, de promulgarea unor noi acte normative si reglementari juridice, care sa orienteze si sa dirijeze
anumite laturi ale actitatii firmei, de aparitia unor noi transformari generate de piata etc.
Dupa modul cum se schimba componentele mediului, dupa natura raporturilor dintre ele si a
efectelor declansate, delimitam trei forme ale mediului ambiant: sil, insil si turbulent.
a) Mediul sil, caracteristic perioadelor linistite, cand evolutia fenomenelor este lenta si usor prezibila. Un
asemenea mediu ofera firmei o silitate ridicata atat in printa obiectivelor ce urmeaza a fi realizate, a
procedeelor de lucru utilizate, cat si a sistemelor de organizare adoptate. Un astfel de mediu insa se
intalneste tot mai rar in ultima perioada de timp.
b) Mediul insil, caracterizat prinfrecvente modificari in majoritatea componentelor mediului; in principal,
este vorba despre aparitia de noi tehnologii ce reclama atat sporirea eforturilor de cercetare, cat si
modificari sensibile in actitatea firmei. Confruntarea firmei cu un astfel de mediu impune o atitudine
prospectiva, dinamizatoare, cautand sa-i cunoasca exigentele si sa gaseasca formele cele mai potrite pentru
a se adapta la schimbarile intervenite.
c) Mediul turbulent se caracterizeaza prin schimbari extrem de frecvente, modificari care pot fi
determinate de introducerea unor noi tehnologii de fabricatie sau lansarea de catre competitori a unor noi
produse.
Acest tip de mediu nu este permanent; el este caracteristic doar anumitor perioade si apare, de
regula, in sectoarele de inalta tehnicitate, de moda, in productia de computere etc. Un astfel de mediu
impune schimbari in actitatea firmei in sensul sporirii gradului de adapilitate, elasticizarea structurilor
functionale, perfectionarea metodelor de prospectare etc.
Producerea acestor evenimente difera de la o firma la alta, in functie de profilul acesteia, de dimensiunile ei,
de politica pe care o promoveaza, de notorietatea dobandita, de zona geografica in care actioneaza.
Cunoasterea de catre firma, prin organismele sale de conducere, a componentelor mediului, a
caracteristicilor si mutatiilor intervenite in interiorul acestuia, ca si intre acestea, prezinta importanta din
mai multe considerente :
 a) pe aceasta baza se pot adopta cele mai adecvate masuri de satisfacere cantitativa si calitativa a unui
segment de trebuinte ale cumparatorilor aflate in permanenta crestere si diversificare;
b) se pot elabora strategii si politici microeconomice in concordanta cu realitatile fiecarei etape;
c) se asigura resursele umane, materiale si financiare de care are nevoie firma in actitatea sa;
d) reprezinta o premisa importanta pentru asigurarea unor subsisteme organizatorice si informationale
eficiente si o baza pentru adoptarea si aplicarea celor mai corespunzatoare decizii in raport cu necesitatile
si oportunitatile prezente si itoare ale mediului.

Componentele mediului ambiant al firmei

Ca sistem deschis, orice firma relationeaza permanent cu mediul sau ambiant. Aceasta interactiune
vizeaza, pe de o parte, furnizorii, prestatorii de servicii, clientii, concurentii, organismele publice cu care
intra in legaturi directe si care formeaza micromediul firmei, iar pe de alta parte, factorii de ordin mai
general, ce au caracter exogen in raport cu agentii ce compun micromediul, a caror influenta se exercita pe
termen lung, cu care firma intra in relatii indirecte si care-si manifesta influenta prin intermediul primelor,
formand macromediul firmei.

Micromediul firmei

Micromediul firmei cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in relatii directe. in
cadrul acestor componente delimitam :
a) Compartimentele si verigile de conducere ale firmei care influenteaza oportunitatea si calitatea
procesului decizional de marketing, respectiv :
a1. conducerea superioara;
a2. compartimentul financiar;
a3. compartimentul de cercetare-dezvoltare ;
a4. compartimentul de aprovizionare ;
a5. compartimentul de productie;
b) Firmele distribuitoare, care participa la procesul de creare a lorii, cum sunt: br Furnizorii,
care cuprind o categorie larga de producatori si prestatori de servicii, ce pun la dispozitia firmei, pe baze
contractuale, necesarul de materii prime si materiale, energie, echipament tehnologic, forta de munca,
resurse financiare si informatii.
Pentru firma, unul dintre principalele obiective priveste calitatea deciziilor in vederea alegerii
furnizorilor pentru fiecare categorie de factori de productie. Ea poate sa opteze intre un furnizor autohton de
materii prime sau unul din strainatate, intre diferiti furnizori de echipament tehnologic sub raportul gradului
de automatizare si al nivelului pretului de achizitie, intre obtinerea de informatii de piata de la un institut de
cercetari specializat sau prin eforturile propriului timent de marketing. in relatiile sale cu furnizorii, firma
trebuie sa ia in calcul, pentru fiecare achizitie in parte, si coeficientul de risc, pe care si-l asuma in raport cu
fiecare furnizor potential.
Ca urmare, agentii de marketing vor trebui sa monitorizeze activitatile furnizorilor cu maxima
atentie, pentru diminuarea sau chiar inlaturarea riscurilor legate de: intreruperea productiei proprii,
cresterea preturilor proprii, diminuarea credibilitatii pe piata. br Intermediarii sunt agenti economici care
ajuta firma sa promoveze, sa nda si sa distribuie produsele catre consumatori. Aici sunt cuprinsi:
» comerciantii de gross sau de detail, care ajuta firma sa-si gaseasca clientii sau sa-si comercializeze
produsele. Alegerea comerciantilor si colaborarea cu ei sunt lucruri greu de realizat; in prezent,
organizatiile comerciale sunt, de multe ori, suficient de mari si de puternice ca sa-si impuna propriile lor
conditii si chiar sa-i elimine pe producatori de pe marile piete;
» firmele de distributie fizica, menite sa asigure stocarea sau transferul marfurilor din punctele de origine
la destinatie. Este vorba aici de : operatorii depozitelor mari; firmele de transport; organizatiile implicate in
transportul bunurilor de la producatori la consumatori/utilizatori;
» prestatorii serviciilor de marketing, and rolul de a ajuta firma sa aleaga si sa promoveze produsele
destinate diferitelor segmente de piata. in aceasta categorie de intermediari se includ: firme de cercetare,
agenti de publicitate, firme de relatii cu mass-media si firme de consultanta in marketing;
» intermediarii financiari, reprezentati de banci, companii de credit, societati de asigurari sau alte firme
chemate sa asigure finantarea firmei, protejarea acesteia impotri riscurilor legate de achizitionare sau
nzare, acordarea de credite etc.
c) Clientii, care constituie principalul element al micromediului firmei, destinatarul final al
eforturilor economice ale acesteia. Dupa natura lor, clientii unei firme se pot grupa in:
- consumatorii - persoane particulare si gospodarii - care cumpara bunuri si servicii pentru consumul
propriu;
- utilizatorii industriali, care achizitioneaza bunuri si servicii in scopul prelucrarii sau utilizarii lor in
procesul de productie ;
- comerciantii, care cumpara bunuri si servicii spre a le revinde la un pret mai mare ;
- institutiile scolare, spitalicesti, penitenciarele, care asigura bunurile si serviciile necesare persoanelor de
care se ingrijesc ;
- pietele guvernamentale, alcatuite din agentii de stat, care achizitioneaza bunuri si servicii folosite fie
pentru a presta servicii publice, fie pentru a le revinde;
- pietele internationale, formate din cumparatori din alte tari: consumatori individuali, producatori,
comercianti, agentii guvernamentale.
Fiecare categorie de clienti prezinta caracteristici proprii, motiv pentru care o firma, prin profilul
activitatilor pe care le desfasoara, se adresa fie unei singure categorii de clientela, fie mai multora sau
tuturora.
d) Concurentii, reprezentati de firme ce produc bunuri materiale ori ofera servicii de acelasi fel cu
firma luata in analiza sau asigura alternative de satisfacere a unei nevoi beneficiarilor acesteia. O firma
care fabrica produse electronice are drept concurenti celelalte firme producatoare din bransa si chiar cele
care asigura intretinerea si buna lor functionare.
e) Organismele publice reprezinta o componenta a micromediului firmei, care grupeaza elemente
eterogene, ce contribuie, in diverse modalitati, la derularea normala a activitatii acesteia. Ele sunt alcatuite
din : organismele financiare (banci, societati de investitii, actionari etc.); mijloacele de informare in masa
(grupur. de presa, posturi de radio, canale de televiziune); organele de stat; organele cetatenesti (miscarea
pentru protectia consumatorilor, ecologistii); administratia public a : marele public (purtatorul opiniei
publice) si personalul propriu al firmei.In prezent, toate componentele micromediului sunt atent
supravegheate de diferitele categorii de public ; cei care au nesocotit forta gruparilor (serioase) de interes
public au primit, adeseori, lectii dureroase din partea acestora.

Macromediul firmei

Macromediul firmei cuprinde un set complex de riabile (factori) necontrolabile care, impreuna,,
alcatuiesc un cadru in care isi desfasoara activitatea o firma. Literatura de specialitate grupeaza acesti
factori in sase categorii:
a) Mediul demografic este reprezentat de populatie si structurile sale. oamenii fiind purtatorii cererii
pentru orice firma. Prin analiza modelelor si trend-urilor in structura populatiei este posibila anticiparea
comportarii consumatorilor de pe o anumita piata, in masura in care numarul mare de nevoi si dorinte ale
acestor indivizi sunt exprimate de trasaturi demografice, cum ar fi: rsta, sexul, starea civila, rasa, ocupatia.
O serie de modificari semnificative in datele demografice ale tarii noastre, cum sunt: accentuarea
procesului de imbatranire a populatiei, proliferarea familiei netraditionale (casatoriti fara copii,
necasatoriti si fara copii), scaderea natalitatii, integrarea destul de pronuntata a femeii in viata acti etc. se
rasfrang semnificativ asupra comportamentului de cumparare al populatiei, asupra dimensiunilor si
structurii cererii*.
b) Mediul economic este format din ansamblul elementelor care compun spatiul economic in care
actioneaza firma, cum sunt: piata interna si piata externa, structura pe ramuri a economiei, nivelul de
dezvoltare pe ansamblu si pe fiecare ramura economica, situatia financiar-lutara, gradul de ocupare a fortei
de munca, bursa de lori, regimul investitiilor etc.
Factorii economici de mediu se reflecta direct sau indirect in situatia pietei ce determina volumul si
structura ofertei de marfuri, nivelul veniturilor banesti si marimea cererii de marfuri, miscarea preturilor,
nivelul concurentei etc.
Ca urmare, mediul economic reprezinta suportul puterii de cumparare a purtatorilor cererii, fie ei
agenti economici sau cumparatori individuali. Adaptarea firmelor la cerintele pietei interne si externe
presupune o larga promore a marketingului in toate activitatile, orientarea tuturor programelor si actiunilor
acestora spre consumator. De aceea, specialistii in marketing trebuie sa urmareasca atent evolutia a
numerosi indicatori sintetici ai economiei nationale, cum sunt:
- evolutia produsului intern brut;
- contributia diferitelor ramuri la crearea produsului national net;
- mutatiile in nivelul veniturilor si in structura cheltuielilor de consum ale consumatorilor ;
- evolutia preturilor, a ratei inflatiei, a solicitarilor de credite, a fiscalitatii etc. Multitudinea de componente
ale acestui mediu nu permite o tratare in extenso a lor in acest cadru, dar ele vor fi reluate, ca factori
explicativi ai evolutiei pietei interne si externe.
c) Mediul natural este constituit din ansamblul resurselor naturale ale unei tari, ele fiind un factor
determinant al tipului de structura economica, ce poate fi dezvoltata intr-o tara, factor ce determina modul
de localizare si de distributie in spatiu a activitatilor umane si chiar un element nemijlocit al obiectului de
activitate pentru unitatile din agricultura, turism etc.
Perspectivele degradarii mediului natural si diminuarea considerabila a resurselor naturale ale
Terrei, criza materiilor prime, cresterea costului energiei, scaderea calitatii mediului natural constituie
suportul miscarii ecologiste, ce a aparut si s-a dezvoltat ca o reactie la impactul negativ al acestora asupra
activitatilor umane. Ca urmare, firmele sunt obligate sa caute noi metode de productie a unor bunuri
nepoluante si a unor ambalaje reciclabile sau biodegradabile, de control mai eficient al poluarii si de
operare, cu un consum mai mic de energie, in acest context obserm deja aparitia unor segmente de piata
specializate (mai ales sectoarele de detergenti, cosmetice, articole de toaleta, automobile etc), formate din
consumatori dispusi sa suporte un pret mai mare pentru procurarea unor produse ecologice.
d) Mediul tehnologic in care opereaza firma este alcatuit din numerosi factori ce concura la realizarea
produselor/serviciilor, precum: nivelul tehnic al utilajelor si echipamentelor, calitatea tehnologiilor,
activitatea de cercetare-dezvoltare, licente si brevete inregistrate, capacitatea de creatie - inotie - inventie
etc. Aceasta componenta a macromediului implica firma atat ca beneficiar, cat si ca furnizor, in principal,
prin intermediul pietei. Considerat, de regula, factorul cu cel mai puternic impact asupra activitatilor
umane, cunoasterea mediului tehnologic prezinta, pentru specialistul in marketing, o importanta deosebita
din mai multe considerente :
- creeaza modalitati noi de satisfacere intr-un grad mai mare a nevoilor consumatorilor;
- permite identificarea unor nevoi latente ;
- ajuta la descoperirea unor noi segmente de consumatori;
- modifica modelele cererii si stilul de viata;
- poate modifica natura concurentei intr-o industrie (de pilda, cartile de credit si bancomatele sunt mult mai
comode pentru utilizatori decat cozile la banci; sau Internetul, care reduce considerabil cererea pentru
servicii postale ; si, probabil, nu trece prea mult timp cand intarea se realiza cu ajutorul unor programe de
computer speciale, si nu cu ajutorul profesorilor);
- amplifica (considerabil) eficienta activitatilor de marketing, utilizand tehnici si tehnologii ansate,
moderne ; firmele sunt capabile sa-si imbunatateasca eficienta cu care isi servesc clientii, nu numai prin
scaderea costurilor, ci si prin castigarea de noi clienti, oferind servicii mai bune decat ale concurentei.
e) Mediulpolitic-legislativ. Deciziile de marketing sunt sensibil influentate de evenimentele care au loc pe
scena politica. Mediul politic-legislativ este alcatuit din ansamblul legilor, organismelor guvernamentale si
grupurilor de presiune, care influenteaza si limiteaza libertatea de actiune a organizatiilor si persoanelor
particulare dintr-o societate. Rolul mediului politic-legislativ se cere a fi interpretat din perspecti mai multor
tendinte, si anume :
- evolutia si calitatea legislatiei comerciale, care sa stimuleze concurenta in privinta asigurarii pietei cu
bunuri si servicii corespunzatoare. O legislatie nationala buna trebuie sa permita: protectia firmelor unele
fata de altele, mai ales in situatiile de concurenta neloiala; protectia consumatorilor impotri practicilor de
afaceri neloiale; apararea intereselor societatii impotri comportamentului agresiv al unor firme;
- cresterea numarului gruparilor de interes public, doda fiind multitudinea si complexitatea problemelor cu
care se confrunta marketingul social;
- cresterea importantei acordate eticii si responsabilitatii sociale, pentru ca, asa cum se cunoaste,
problematica abuzurilor comise de firme nu poate fi acoperita in totalitate de legile scrise ale unei societati,
dupa cum si aplicarea legislatiei actuale se dovedeste tot mai dificila; de aceea, lumea afacerilor este tot mai
insistent guvernata de anumite coduri sociale si reguli de etica profesionala.
f) Mediul cultural, alcatuit din ansamblul institutiilor si factorilor care influenteaza lorile de baza, modul
de percepere, preferintele si comportamentul membrilor societatii. O importanta deosebita o are si sistemul
de intamant, care contribuie la imbunatatirea structurii socio-profesionale a populatiei, la ridicarea
nivelului de cultura al acesteia, la formarea unei mentalitati caracteristice economiei de piata.In acelasi
timp, mediul cultural reflecta si existenta unor tendinte pe termen lung catre o societate altruista", scaderea
fidelitatii oamenilor fata de diferite organizatii, cresterea patriotismului consumatorilor, a preocuparii fata
de mediul natural si pentru descoperirea unor lori mai consistente si mai durabile.

Relatiile firmei cu mediul extern

In calitatea sa de componenta a mediului, firma intra intr-un ansamblu de relatii prin intermediul
carora isi orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Cu unii agenti ai mediului, firma se afla in relatii
de piata, in vreme ce cu altii se afla in relatii de concurenta.

Relatiile de piata ale firmei

Principala componenta in care o firma apare atat in calitate de producator (ofertant), cat si de
consumator (cumparator) este piata. Piata mijloceste legaturile multiple ale firmei cu mediul sau; ea este un
sistem de coordonare, care are la baza schimbul si contractul economic.
Din analiza relatiilor complexe statornicite intre firma si piata se pot delimita mai multe aspecte,
dintre care mai importante sunt:
a) piata, respectiv studiul pietei, constituie punctul de plecare in activitatea oricarei firme;
b) in fluxul aprovizionare - productie - desfacere, primul stadiu (aprovizionarea) si ultimul (desfacerea)
reflecta relatiile, legaturile firmei cu piata. Ele pot fi relatii generate de:
- vanzarea - cumpararea de marfuri si servicii, cand firma apare in dubla ipostaza de cumparator (achizitor)
si de vanzator;
- imprumutul de capital, cand firma apare in calitate de solicitant;
- angajarea de forta de munca, firma aparand, si de aceasta data, in calitate de solicitant;
c) succesiunea logica, in fundamentarea activitatii firmei, trebuie sa fie desfacere -aprovizionare -
productie - desfacere. inseamna ca, mai intai, firma trebuie sa identifice dimensiunile cererii in raport cu
care sa se fundamenteze ul de desfacere, trecandu-se, apoi, la elaborarea ului de aprovizionare si, in cele
din urma, la realizarea programelor corespunzatoare de productie, care r permite realizarea programelor
de desfacere.
Aceste obiective definesc scopul si insasi ratiunea existentei firmelor, iar realizarea lor este in functie de :
» sporirea supletei, adapilitatii si flexibilitatii firmelor in raport cu mediul;
» capacitatea de promovare a unui management anticipativ ;
» prevederea si cunoasterea permanenta a modificarilor (in perspectiva) pietei;
» depistarea strategiilor optime de actiune.
O firma bine condusa trebuie sa fie puternic si statornic orientata catre obiective care sa contribuie
la cresterea solvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului, la mentinerea si cucerirea de noi piete.
Factorii care determina dimensiunea si fizionomia relatiilor de piata ale firmei sunt numerosi si
eterogeni:
- factori generali si specifici;
- factori obiectivi si subiectivi;
- factori endogeni si exogeni intreprinderii (firmei).
Din multitudinea factorilor ce influenteaza permanent relatiile de piata ale intreprinderii se
detaseaza:
a) cadrul economico-social general; este rba aici despre conditiile de ansamblu in care elueaza relatiile de
piata ale intreprinderii si care pot stimula sau frana activitatea acesteia, pot crea o consectiuneatie farabila
sau nefarabila;
b) caracteristicile pietei, in cadrul careia firma isi desfasoara activitatea si in functie de care se silesc tipul
si formele instrumentelor utilizate in relatiile cu ceilalti agenti ai mediului;
c) caracteristicile firmei (profilul, dimensiunea, amplasamentul s.a. se reflecta in numarul si trasaturile
agentilor de piata, cu care intreprinderea intri ia contact, in distributia in timp a actelor de piata.
Relatiile de piata ale firmei prezinta o structura complexa. intelegerea complexitatii si diversitatii
relatiilor firmei cu piata reclama structurarea acesteia dupa mai multe criterii. Dintre acestea, mai
importante sunt:
a) obiectul relatiilor, in raport cu care delimitam: ar relatiile de vanzare-cumparare, respectiv :
- relatiile precontractuale, care au ca principale instrumente : negocierea, comanda, cererea de oferta si
oferta ferma;
- relatiile contractuale (contractul economic);
- relatiile postcontractuale (reclamatiile si arbitrajul);
- relatiile de transmitere sau receptie de mesaje si informatii, avand ca principal scop crearea unei atitudini
farabile firmei si produselor sale n cadrul pietei;
b) profilul agentilor economici, in functie de care deosebim:
- relatiile cu furnizorii si prestatorii de servicii;
- relatiile cu beneficiarii;
- relatiile cu institutii si organisme de stat;
c) dupa frecventa lor, relatiile de piata ale firmei pot fi: permanente, periodice, ocazionale.
Relatiile concurentiale ale firmeiIn conditiile actuale, sub raportul obiectivelor, firma nu se reduce
doar la un organism simplu, avand ca unic argument maximizarea profitului. Profitul nu mai poate fi
considerat decat doar una din motivatiile firmei in functionarea mecanismului economiei de piata.
Firma este un organism complex, ce-si desfasoara activitatea intr-un mediu cOncu-. rential,
confruntandu-se cu obiective contradictorii ce tin de tactica si strategia dezltarii si de satisfacerea
intereselor proprietarilor si ale managerilor, interese care, de multe ori, sunt divergente.
Activitatea de piata a firmei este marcata deci de prezenta firmelor concurente, care isi disputa
oportunitatile oferite de aceleasi piete.In dubla lor ipostaza de cumparator si vanzator, firmele isi plaseaza
competitia dintre ele in doua uri: pe de o parte, ele isi disputa furnizorii, prestatorii de servicii,
disponibilitatile de forta de munca etc, iar, pe de alta parte, isi disputa clientii, urmarindu-se obtinerea celor
mai avantajoase conditii in asigurarea resurselor si in plasarea produselor proprii pe piata.
Ansamblul raporturilor de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea
surselor de aprovizionare si a pietelor de desfacere formeaza sistemul relatiilor, de concurenta. Concurenta
consta deci dintr-o multitudine de forme de comportament, ce se manifesta in cadrul relatiilor dintre
furnizori pentru captarea interesului unei clientele cat mai numeroase.
Pentru intelegerea acestor forme trebuie avute in vedere mai multe elemente, intre care mai
importante sunt:
a) interesele si aspiratiile unei clientele eterogene, alcatuita din consumatori productivi si neproductivi, cu
niveluri diferite de disponibilitati financiare si care definesc segmente de piata diferentiate ;
b) libertatea de actiune, interesele si aspiratiile producatorilor in calitate de ofertanti ce deruleaza in baza
unor scenarii strategice, menite sa permita cuplarea intereselor curente (de asigurare a veniturilor) cu cele
viitoare (de dezltare si consolidare a pozitiei lor de pe piata), apeland, in acest scop, la un set diversificat de
cai si metode;
c) existenta unui mediu economic cu numeroase (si nu intotdeauna riguroase) reglementari juridice, a unor
reguli cutumiare si a unor stari psihosociale, care impun sau farizeaza un anumit comportament din partea
agentilor economici.
Concurenta propriu-zisa se desfasoara intre firme, in calitatea lor de ofertanti, gradul de intensitate
fiind dat de raportul cerere-oferta, de masura echilibrarii acestuia, pe de o parte, si de raportul de forte in
care se plaseaza pe piata agentii economici, pe de alta parte.
Gama mijloacelor si instrumentelor utilizate in relatiile de concurenta este deosebit de larga: de la
mijloace mai mult sau mai putin pasnice, pana la cele ce depasesc chiar cadrul legal.

Obiectul concurentei dintre firme il poate reprezenta:

- solutia generica de satisfacere a unei nei; in acest caz, este rba de o concurenta generica; \ - produsul ales
(concurenta intre produse);
- marca pentru care se opteaza (concurenta intre marci).
ura de mai jos surprinde aceste alternative concurentiale in cazul intentiei de a achizitiona (spre exemplu)
un autoturism.In cadrul luptei de concurenta, firmele pot viza aceleasi nei sau nei diferite, adresandu-le
produse identice sau diferite. Pentru o firma este destul de dificil sa-si identifice concurentii, acestia
apartinand, de regula, uneia dintre urmatoarele categorii prezentate.

Concurenta directa priveste:

- concurenta dintre firme ce apar pe piata cu bunuri identice sau foarte putin diferite si vizeaza satisfacerea
acelorasi nei. in acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza cu ajutorul imaginii de marca, pe
care fiecare concurent incearca s-o imprime propriului produs;
- concurenta dintre firme ce apar pe piata cu bunuri similare, dar satisfac in masura diferita aceeasi neie. in
acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza prin calitate.
Concurenta indirecta se manifesta ori de cate ori firmele se adreseaza acelorasi nei sau unor nei diferite,
prin oferirea unei game variate de bunuri, diferentiate prin nivelul costurilor, calitate si serviciile oferite in
sprijinul desfacerii produselor aceleasi produse, dar diferite ca forma (de exemplu, daca un consumator
doreste sa-si decoreze un apartament, un fabricant de psele se afla in competitie cu un fabricant de tapet;
cele doua produse, de aceasta data, apartin unor industrii diferite) sau nou-venitii. Exista doua tipuri de
potentiali nou-veniti pe o piata :
- firmele care deja vand unui anume grup de consumatori se decid sa-si extinda gama de produse pe care le
ofera;
- firmele din amontele" si avalul" unei industrii, care incearca sa-si asigure fie o sursa de furnizare, fie o
retea de distributie ( cazul fabricantilor de hartie, care au achizitionat companii de distributie, astfel incat sa
influenteze consumatorul final).
Probabilitatea aparitiei unui nou-venit pe o piata este legata de capacitatea firmelor existente de a impune
bariera la intrare". Specialistii in marketing au posibilitatea de a pune doua bariere la intrare, una prin
diferentierea produsului si alta prin loialitatea clientilor.In primul caz. realizarea unui produs care satisface
o varietate de nei ale consumatorului face foarte dificila gasirea unei portite de intrare pentru un nou-venit.
in al doilea caz, cu cat un consumator este mai satisfacut de serviciile prestate, cu atat mai putin este dispus
sa le schimbe, chiar in conditiile aparitiei unei noi oferte.In sfarsit, pentru specialistii in marketing, relevant
este si numarul concurentilor:
- in cazul monopolului, potentialii clienti care au neie de produsul firmei nu-l pot cumpara decat de la firma
care detine monopolul (nu au unde sa caute preturi mai mici, calitate mai buna);
- in cazul oligopolului, marketingul cere ca fiecare firma sa fie foarte atenta la concurenta, mai ales la cea
directa.