EFICIENTIZAREA FLUXURILOR FINANCIAR MONETARE

DIN CADRUL TREZORERIEI FINANTELOR

-Rezumat-

Lucrarea “Eficientizarea fluxurilor financiar monetare din

cadrul trezoreriei finantelor publice” se doreste a fi o ampla pledoarie
in vederea reasezarii pe principii bancare a activitatilor desfasurate de
Trezoreria Statului, principii care, prin flexibilitate si eficienta, vor
conduce la reconsiderarea rolului pe care Trezoreria Statului il are in
sfera participantilor la viata economica.
Trebuie sa atragem atentia, inca de la inceput, asupra faptului ca
in lucrarea de fata ne vom apleca strict asupra activitatilor pe care
Trezoreria Statului le desfasoara in vederea amenajarii golurilor
temporare de trezorerie, lasand oarecum la o parte modalitatile de
acoperire a deficitelor bugetare. Avand in vedere, faptul ca,
imprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare curente
sau din anii precedenti nu au termene precise de contractare (acestea
depind de conditiile concrete ale pietei, care fac oportuna contractarea
unui imprumut sau de eliberarea transelor de imprumut de la
institutiile financiare internationale), acestea nu reprezinta o sursa
certa (din punctul de vedere al momentului intrarii sumelor de bani in
contul trezoreriei) de lichiditati. Din aceste considerente,
imprumuturile de stat in valuta, contractate in vederea acoperirii
deficitelor, vor fi tinute in conturi separate la Banca Nationala a
Romaniei, urmand ca pe masura necesitatilor concrete de trezorerie, sa
fie preschimbate si utilizate doar anumite sume de bani; mecanismul
este recomandat si din punct de vedere economic, avand in vedere ca,
preschimbarea in lei a unei cantitati atat de mari de valuta ar produce
un soc la nivelul intregii economii nationale.
Mecanismul sustinerii temporare a deficitelor din
disponibilitatile contului curent al Trezoreriei Statului (platile
exigibile sunt efectuate, chiar daca contractarea imprumutului nu s-a
realizat), este asemanator cu acela al deschiderii de catre o banca
comerciala pentru clientii sai, a unor conturi de cheltuieli din care
acestia vor putea extrage mai mult decat disponibilul pe care il detin
(linii de creditare). Pentru perioada in care s-au avansat fondurile
aferente executiei platilor bugetare, Trezoreria Statului percepe
dobanda, dobanda care reprezinta venit al bugetului Trezoreriei
Statului.

1
 Asadar, problematica acoperirii deficitelor bugetare nu va fi
tratata aparte, ea reprezentand din punctul de vedere al lucrarii de fata,
doar modalitatea prin care Guvernul intelege sa isi acopere la un
moment dat datoriile fata de Trezoreria Statului.
Din aceste considerente, problematica reducerii deficitelor
bugetare nu va fi tratata in cadrul acestei lucrari, ci doar aceea a
reducerii deficitului bugetului Trezoreriei (dobanzile primite sa fie mai
mari decat cele platite), avand in vedere faptul ca modul de acoperire a
deficitelor bugetare reprezinta apanajul politicilor fiscale
guvernamentale (reducerea arieratelor din economie, executarea rau
platnicilor, cresterea anumitor impozite, etc).
Prin urmare, lucrarea de fata se va limita strict, la analiza
activitatilor si a operatiunilor pe care Trezoreria Statului le desfasoara
in vederea asigurarii continuue si neintrerupte a platilor sectorului
public, activitate care, din acest punct de vedere, este identica cu cea a
bancilor comerciale. Deosebirea dintre cele doua institutii financiare
este data doar de natura fondurilor vehiculate, si a segmentului
economiei pe care fiecare actioneaza: astfel, bancile comerciale
vehiculeaza in dublu sens resursele private ale unei economii, iar
Trezoreria Statului este insarcinata cu gestionarea fondurilor publice.
La un moment dat, insa, aceasta delimitare este posibil a nu mai
fi atat de stricta, in sensul ca, exista posibilitatea incrucisarii acestora
(finantarea de catre bancile comerciale a unor proiecte publice, titluri
de stat pentru agentii economici, etc). In ceea ce priveste cazul
Romaniei, legislatia nu permite astfel de situatii.
In consecinta, avand in vedere similitudinile existente la nivelul
activitatilor derulate de cele doua institutii financiare, precum si faptul
ca, in cazul Trezoreriei Statului, mentalitatile pasive si tehnicile
invechite pe care le are la indemana conduc la necesitatea
reconsiderarii activitatilor specifice acesteia pe principii bancare si
diversificarea metodelor si tehnicilor de actiune ca premisa a realizarii
a doua deziderate esentiale: eficienta si cresterii competitivitatii
acesteia. Indeplinirea acestora este necesara si din prisma mutatiilor
care au avut loc in ultimii ani, mutatii determinate de conditiile
impuse Romaniei in vederea aderarii la Uniunea Europeana.
Lucrarea cuprinde patru capitole:
Capitolul 1 “Abordarea clasica a functiilor si activitatilor desfasurate
de Trezoreria Finantelor Publice” prezinta activitatile si functiile
actuale ale Trezoreriei Statului, care, datorita sferei restranse de
actiune si implicare, au fost denumite functii si activitati clasice.
Acestea sunt:

2
 • Casier al sectorului public: incasarea veniturilor si efectuarea
cheltuielilor; pastrarea disponibilitatilor.
• Executia bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de
stat, a bugetelor locale, reflectate in incasarea veniturilor
provenite de la contribuabili si efectuarea platilor dispuse de
ordonatorii de credite, in limita creditelor bugetare aprobate.
• Controlul financiar preventiv asupra incasarii veniturilor,
incadrarii cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite in
prevederile si destinatia aprobata prin bugetul de venituri si
cheltuieli al acestora.
• Efectuarea operatiilor de decontare in contul institutiilor
publice si pastrarea disponibilitatilor acestora in urma
constituirii de mijloace extrabugetare si fonduri speciale.
• Atragerea disponibilitatilor din economie (de la institutiile
financiare sau populatie) prin constituirea de depozite si prin
imprumuturi de stat lansate in vederea asigurarii resurselor
financiare pentru acoperirea deficitului bugetar si in
consecinta pentru restructurarea si retehnologizarea unor
sectoare din economie, etc.
• Efectuarea de plasamente financiare la termen a
disponibilitatilor statului existente temporar in conturile
trezoreriei, in conditii de maxima eficienta si siguranta.
• Gestionarea datoriei publice prin primirea imprumuturilor
interne si externe, prin folosirea acestora potrivit destinatiei
prevazute in contracte, prin rambursarea creditelor la
scadenta si plata dobanzilor aferente.
• Evidenta contabila a operatiunilor privind executia de casa a
bugetului pentru incasari si plati cu ajutorul conturilor
sintetice si analitice desfasurate pe subdiviziunile
clasificatiei bugetare si pe platitori.
• Functionarea normala a sistemului informational contabil
privind raportarea executiei bugetului public (pe
componente) a fondurilor speciale si extrabugetare.

Se constata ca anumite functii si operatiuni nu sunt abordate in

cazul concret al Trezoreriei romanesti, acest fapt imprimand o
atitudine clasica, minimalista, asupra rolului si functiilor acesteia in
cadrul economico-financiar romanesc.
Asadar, datorita insuficientei, ineficientei si rigidatatii
metodelor clasice, s-a facut trecerea catre o noua etapa, etapa care va
trebui sa se caracterizeze prin:

3
• diversificarea metodelor si tehnicilor de acoperire a deficitelor
temporare de trezorerie si abandonarea metodelor invechite si
generatoare de inflatie. De exemplu (metode noi): Repo, Reverse
Repo, gestiune activa de portofoliu, etc)
• diversificarea activitatilor desfasurate de Trezoreria Statului in
vederea fructificarii excedentelor temporare ale contului curent
general (implicarea activa in cadrul procesului de creditare, si
plasare a surplusurilor temporare).

In continuare, am prezentat in mod concret constrangerile

interne si externe care au condus in mod ireversibil catre aceasta
schimbare de optica:

A) Constrangeri de ordin economico-social;

B) Convergenta economiilor - conditiile impuse Romaniei in
vederea aderarii la Uniunea Europeana;
C) Constrangeri legate de participarea la noul sistem national de
plati.
D) Constrangeri legate de informatizarea operatiunilor derulate
de catre Trezoreria Statului.

Fiecare dintre cele patru constrangeri au fost prezentat pe larg in

cadrul capitolului 1.
Concluzia generala pe care am tras-o dupa prezentarea
constrangerilor a fost ca modernizarea opticii asupra Trezoreriei
Statului si fundamentarea acesteia pe principii bancare (ca promotoare
ale eficientei si eficacitatii) vor trebui sa aiba la baza urmatoarele
principii:

1. Diversificare: Crearea instrumentelor pentru Trezoreria

Statului ca administrator al resurselor publice, pentru
gestionarea acestora la parametrii optimi, in conditii de risc
zero.
2. Eficienta: Gestionarea mult mai eficienta a momentelor de
criza in ceea ce priveste resursele contului curent general
(perioadele in care Trezoreria Statului trebuie sa atraga
bani pentru a finanta cheltuielile sectorului public).
3. Flexibilitate: Evolutiile pietei financiar-bancare si politica
dezinflationista accentuata impun adoptarea unei politici de
dobanzi mai flexibile care sa permita adaptarea rapida a

4
 Trezoreriei Statului la piata financiara, asemeni unei banci
comerciale.
4. Stimulare: Totodata, in vederea stimularii posesorilor de
disponibilitati care in conformitate cu prevederile legale
sunt obligati sa-si deruleze operatiunile prin Trezoreria
Statului, trebuie creata posibilitatea constituirii de depozite
pe termen, mult mai atractive din acest punct de vedere

Avand in vedere directiile de actiune si principiile descrise mai

sus si asemanarea profunda dintre operatiunile desfasurate de cele
doua categorii de institutii financiare (banci comerciale si Trezoreria
Statului), vom descrie pe larg in cadrul capitolulu urmator, tipologia
noilor instrumente si operatiuni aflate la indemana Trezoreriei
Statului, specifice abordarii moderniste, prin raportare la instrumentele
si operatiunile specifice bancilor comerciale.

Capitolul 2 “Abordarea modernista a functiilor si activitatilor

desfasurate de Trezoreria Finantelor Publice” este continuarea fireasca
a capitolului precedent, in sensul ca prezinta in paralel operatiunile
derulate de cele doua categorii de institutii financiare, cu elementele
similare si punctele de divergenta (acestea din urma sunt minimale).
Asadar, modernizarea conceptiei asupra Trezoreriei Statului, se
va realiza prin reasezarea acesteia pe principii bancare moderne, a
caror eficienta va fi dovedita prin aparitia de efecte benefice, atat la
nivelul sau, dar si al economiei in ansamblul sau.
Noutatea abordarii consta in faptul ca operatiunile derulate de
catre Trezoreria Statului au fost clasificate (conform practicilor
bancare) in doua categorii:

A) operatiuni pasive de atragere a fondurilor necesare derularii

activitatilor zilnice
si
B) operatiuni active: generatoare de profit

A) In cazul primei categorii de operatiuni, un alt element specific

teoriei si terminologiei bancare, este clasificarea resurselor ce pot fi
atrase prin aceasta operatiune, in resuse depozit si resurse nedepozit.
- atragerea de resurse depozit:
Bancile comerciale concentreaza fondurile agentilor economici
si ale persoanelor fizice (finantele private), iar Trezoreria Statului:
fondurile ministerelor si agentiilor guvernamentale (finantele publice).

5
 - atragerea de resurse nedepozit

a. - imprumuturi de la banca centrala (termen scurt)

Resursa a fost eliminata din panoplia instrumentelor avute la
indemana de catre Trezoreria Statului datorita constrangerilor externe,
insa bancile comerciale pot apela la aceasta fara restrictii .
b. - imprumuturi de pe piata interbancara (termen scurt)
Daca practica atragerii fondurilor necesare de pe piata
interbancara este la fel de veche ca si bancile insele, in cazul
Trezoreriei Statului posibilitatea de a apela la aceasta veritabila
resursa a fost introdusa de curand.
c. - emisiunea de hartii de valoare (termen scurt)
Atat pentru banci cat si pentru Trezoreria Statului practica este
cunoscuta, existand chiar concurenta intre cele doua categorii de
institutii financiare pe anumite segmente (de exemplu: resursele
persoanelor fizice).
d - operatiuni REPO si Reverse REPO (termen scurt)
Tehnica este extrem de noua pentru Trezoreria Statului, fiind
necesara stabilirea unor elemente de referinta. Experienta bancara din
domeniu va fi extrem de utila in acest sens.
e. - vanzarea titlurilor de valoare detinute in portofoliu
Daca practica constituirii unui portofoliu de hartii de valoare si
lichidarea acestuia in situatia aparitiei unui necesar de lichiditati,
reprezinta pentru banci una din tehnicile cele mai utilizate (are efecte
pozitive si in vederea diversificarii riscului), in cazul Trezoreriei
Statului tehnica prezinta noutate absoluta.
f. - imprumuturi pe termen lung
Atat bancile cat si Trezoreria Statului cunosc acest procedeu de
constituire a resurselor, reprezantand pentru ambele resursa cea mai
ravnita.

B) Gama operatiunilor active este prezentata de asemenea, avand la

baza clasificarile si terminologiile utilizate in practica bancara. Astfel,
operatiunile active se pot clasifica in:
- operatiuni de creditare
- operatiuni de plasament
Atat in cazul operatiunilor de creditare, cat si al celor de
plasament, este necesara o schimbare de atitudine din punctul de
vedere al Trezoreriei Statului, in sensul ca, desi posibilitatea
practicarii lor este prevazuta de legislatia in vigoare, tehnicile nu au
prezentat mare interes pentru capii Trezoreriei Statului. Asadar, avand

6
in vedere constrangerile prezentate in cadrul capitolului 1 referitoare
la reasezarea pe principii bancare moderne si eficiente a activitatilor
Trezoreriei Statului, se impune reorientarea cu precadere catre sfera
acestor activitati.

Similitudinile, diferentele si efectele economice concrete

specifice fiecareia dintre categoriile enumerate mai sus sunt descrise
pe larg in cadrul capitolului 2.

Capitolul se incheie cu prezentarea unor masuri de eficientizare

a operatiunilor descrise, care vizeaza in principal:
- atragerea unor surse de finantare ieftine;
- derularea operatiunilor in valuta prin Trezoreria Statului;
- o mai buna remunerare a fondurilor extrabugetare;
- imbunatatirea managementului numerarului;
- efectuarea plasamentelor din soldul contului general al
Trezoreriei sa se efectueze in conditii de piata;
- deschiderea de conturi externe de corespondent de catre
Trezorerie si renuntarea la conturile in valuta deschise la
Banca Nationala a Romaniei;
- crearea unei Unitati de Management a Trezoreriei Statului.

Capitolul 3 “Tehnici de decontare si influenta lor asupra

eficientei si fluidizarii fluxurilor financiar monetare din cadrul
Trezoreriei Finantelor Publice” prezinta o serie de metode de
eficientizare si fluidizare a fluxurilor financiar monetare derulate prin
Trezoreria Statului, precum si efectele concrete pe care implementarea
acestor masuri le-ar avea asupra acesteia.
Prima parte a celui de-al treilea capitol, descrie premisele care
au condus la implementarea actualului sistem national de plati:
instrumentele de plata neadecvate economiei de piata, procedurile
bancare de decontare greoaie, invechite si nediferentiate pe tipuri de
plati fara numerar, descentralizarea conturilor curente ale bancilor,
precum si existenta unei foarte complicate si dereglementate retele de
conturi de corespondent, au condus la aparitia unor intarzieri masive
in realizarea decontarilor si la abuzul in practicarea de catre banci a
metodei “floatului”.
De asemenea, sunt prezentate (pentru facilitarea intelegerii)
principalele tehnici de decontare si calculul necesarului de lichiditate
aferent fiecareia dintre ele.
A doua parte a capitolului prezinta arhitectura principalelor
componente ale actualului Sistem National de Plati, obtinute in urma

7
adaptarii functionale a sistemului la caracteristicile evolutive ale pietei
mentionate mai sus:

1. sub-sistemul de compensare multilaterala a platilor interbancare cu

decontare neta (COMI)
2. sub-sistemul de compensare bilaterala a platilor interbancare cu
decontare neta (COBI)
3. sub-sistemul de decontare finala in regim special (DEFI)
4. sub-sistemul de decontare bruta la sfarsitul zilei a platilor de mare
valoare (DEPI)
5. sub-sistemul de decontare bruta la sfarsitul zilei a depozitelor
constituite de societatile bancare la banca centrala (DEDI)
6. sub-sistemul de decontare bruta la sfarsitul zilei a tranzactiilor
bancare (DETI)

Partea a treia si cea mai importanta contine cateva propuneri

referitoare la imbunatatirea sistemelor de decontare actuale si calculul
efectelor concrete care s-ar obtine prin implementarea acestora:
1. Trecerea de la sub-sistemul de compensare bilaterala a platilor
interbancare de mica valoare cu decontare neta COBI, la sub-
sistemul de compensare multilaterala a platilor interbancare de
mica valoare cu decontare neta COMI

O mutatie deosebit de importanta care ar trebui realizata, o

constituie intrarea in randul participantilor la operatiunile de
compensare multilaterala organizate in casele de compensatii
apartinand Bancii Nationale a Romaniei, a Trezoreriei Generale a
Statului.
Din punctul de vedere al Trezoreriei Statului, unul dintre cei
mai importanti pasi ar fi, asa cum am aratat, trecerea de la sub-
sistemul de compensare bilaterala a platilor interbancare cu decontare
neta COBI, la sub-sistemul de compensare multilaterala a platilor
interbancare cu decontare neta COMI. Acest lucru este extrem de
necesar din perspectiva necesarului de lichiditate zilnic pe care
Trezoreria trebuie sa si-l procure pentru a putea face fata platilor
exigibile zilnice.
Prin modificarea tehnicii de decontare propuse, nu vor fi
rezolvate pe deplin problemele pe care gestionarii Trezoreriei Statului
trebuie sa le depaseasca zilnic, dar cel putin vor reorienta intreaga lor
activitate pe principii de eficienta, asigurandu-se necesarul de
lichiditate cu costuri mai mici (un necesar mai mic, un cost asociat
mai mic).

8
2. O alta propunere de imbunatatire, este automatizarea procesului de
transfer de fonduri aferente Sistemului National de Plati.
Aceasta se va realiza prin trei etape:
Etapa 1: introducerea unui sistem de transfer de fonduri in timp real,
pentru platile de mare valoare, sau urgente, procesate pe baza bruta;
Etapa 2: automatizarea procedeelor de compensare multilaterala pe
baza neta (casa automata de compensatie);
Etapa 3: Proiectarea si implementarea Sistemului de inregistrare,
compensare si decontare a tranzactiilor cu titluri de stat (SICD).

Obiectivele urmarite prin implementarea acestui sistem complet

automatizat de decontare sunt urmatoarele:

• reducerea perioadei de timp dintre momentul ordonarii platii de

catre platitor bancii sale si momentul in care fondurile devin
disponibile in contul beneficiarului, prin automatizarea
procedurilor de transmitere a instrumentelor (mesajelor) de plata
intre banci si sistemul de transfer de fonduri. Imbunatatirea calitatii
serviciilor de plata in vederea reducerii volumului sumelor in
tranzit, a cresterii vitezei de circulatie a fondurilor si a eficientei
transmisiei acestora;
• punerea la dispozitia Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor
participante a mijloacelor adecvate pentru imbunatatirea
managementului lichiditatilor si a riscurilor de lichiditate si de
credit;
• trecerea la o societate in care platile sa se faca in mod predominant
fara numerar;
• intarirea capacitatii Bancii Nationale a Romaniei de a implementa
politica monetara prin crearea unui cadru adecvat pentru
dezvoltarea pietelor financiare si pentru imbunatatirea
managementului riscului sistemic;
• reducerea costurilor aferente transferurilor de fonduri si
decontarilor prin eliminarea manipularilor aferente instrumentelor
de plata pe suport de hartie;
• eliminarea suportului hartie si simplificarea circuitelor
instrumentelor de plati prin dematerializarea instrumentelor;
• crearea unei baze pentru noi servicii bancare

9
Capitolul 4 “Introducerea unor metode de evitare si gestionare a
riscurilor inerente in activitatea Trezoreriei Finantelor Publice”:
Avand in vedere faptul ca problematica evitarii riscurilor nu a
reprezentat pana in momentul de fata unul din domeniile de interes ale
Trezoreriei Statului, se impune ca pe viitor, datorita diversificarii
instrumentelor si activitatilor derulate de catre Trezoreria Statului, si
deci a cresterii riscurilor asociate, sa se ia in considerare
implementarea anumitor tehnici de evitare a riscurilor specifice
fiecareia dintre operatiunile active sau pasive. Avand in vedere
similitudinele existente intre activitatile derulate de Trezoreria Statului
si cele desfasurate de bancile comerciale, tehnicile de evitare a
riscurilor asociate sunt identice, putand fi imprumutate cu succes si in
cazul Trezoreriei Statului.
Problematica riscurilor a fost impartita in 6 parti:

1. Metode de evitare a riscului de creditare.

Riscul de credit rezida in posibilitatea ca imprumutatul sau
emitentul de titluri sa nu-si poata onora obligatiile la scadenta,
datorita degradarii situatiei financiare a acestuia, si aceasta situatie
sa fie extrem de nefavorabila institutiei care a avansat fondurile, in
cazul in care nu si-a luat masuri asiguratorii.
Prima etapa prin care se poate realiza evitarea riscului de
creditare, presupune o gestionare anterioara momentului luarii deciziei
de angajament, bazata pe criterii calitative si cantitative, (in ceea ce
priveste o banca comerciala, aceasta trebuie sa si ia o serie de precautii
si garantii inainte de a acorda un imprumut, datorita faptului ca riscul
de neplata in cazul sau este mult mai mare) iar a doua etapa,
gestionarea a posteriori, realizeaza urmarirea indeplinirii obligatiilor
contractuale, precum si situatia reala a debitorului. Desi metodele sunt
inspirate din practica bancara, acestea sunt extrem de utile si folosite
cu succes si in cazul Trezoreriei Statului.

2 Metode de evitare a riscului de lichiditate.

Riscul de lichiditate reprezinta posibilitatea neonorarii platilor
fata de corespondenti (ministere, agentii guvernamentale, etc) datorita
unei lipse (momentane) de fonduri.
Prima metoda de eviatare a riscului de lichiditate este:
previzionarea incasarilor si a platilor sectorului public.
Astfel, institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare, au
obligatia previzionarii veniturilor si cheltuielilor proprii si ale
institutiilor din subordine.

10
 O alta metoda prin care se poate determina posibilitatea aparitiei
riscului de lichiditate, este metoda indicelui de lichiditate. Metoda este
un instrument folosit in practica bancara, care presupune calcularea
lichiditatii necesare si a celei efective pe o anumita perioada de timp,
in functie de scadentele activelor si pasivelor.

3. Metode de evitare a riscului ratei dobanzii.

Riscul ratei dobanzii apare atat ca urmare a detinerii de active si
pasive cu dobanda fixa cat si in cazul detinerii de active si pasive cu
dobanda variabila care se adapteaza in mod diferit la fluctuatiile ratei
dobanzii (in sens invers).
Managementul riscului ratei dobanzii trebuie sa se faca prin
adaptarea continuua a dobanzilor si scadentelor aferente activelor si
pasivelor detinute de catre Trezoreria Statului, astfel incat sa se ajunga
la varianta optima a unui portofoliu imun la variatiile ratei dobanzii.
Datorita faptului ca o situatie ideala nu exista (adica un portofoliu in
care fiecarei categorii de activ sa ii corespunda un pasiv cu aceleasi
caracteristici din punct de vedere al valorii, tipului de rata a dobanzii
si duratei), este necesar sa se obtina o amenajare cat se poate de
apropiata de aceasta valoare ideala.

4. Metode de evitare a riscului cursului de schimb.

Riscul valutar reprezinta posibilitatea ca o variatie adversa a
cursului de schimb pe piata sa afecteze negativ din punct de vedere
financiar institutia financiara respactiva.
Gestiunea riscului cursului de schimb consta fie in neutralizarea
riscului de schimb - prin ajustarea zilnica a pozitiei de schimb valutar,
astfel incat sa elimine pozitia scurta sau lunga, fie in acoperirea
riscului de schimb prin utilizarea numeroaselor tehnici pe care banca
le are la dispozitie.
Punerea efectiva in practica se poate realiza astfel:
• tinerea unei evidente prin care sa se inregistreze imediat
operatiunile valutare realizate, care sa faciliteze determinarea
pozitiilor valutare individuale si totale;
• controlul permanent al calculelor determinate pe baza metodelor
prezentate pe larg in cadrul capitolului.

5. Metode de evitare a riscului de tara.

Riscul de tara este asimilat adesea de unii economisti cu riscul
politic, care este de fapt principala sa forma de manifestare. Evaluarea

11
acestui risc este etapa fundamentala in procesul de luare a deciziei de
investire in hartii de valoare sau alte tipuri de instrumente.
Riscul de tara nu se utilizeaza in relatiile cu toate tarile, ci numai
cu tarile slab dezvoltate, sau in curs de dezvoltare.
Decizia de acordare de credite sau de investire in tilurile de
valoare apartinand unui stat sau a altuia, se poate lua avand la baza
mai multe metode:
- Metoda indicatorilor de risc
- Metoda analizei riscului de tara prin teoria valorii firmei

6. Metode de evitare a riscului sistemic.

Aceasta categorie de risc este cea mai importanta dintre toate
cele prezentate anterior, datorita efectelor generalizate de masa pe care
le produce (efectul de domino).
Riscul sistemic se refera la manifestarea unei crize financiare
generalizate atunci cand neindeplinirea obligatiilor financiare de catre
o institutie bancara sau financiara ori probleme foarte grave de
lichiditate ale acesteia determina manifestarea unor dificultati similare
la alte institutii, printr-o reactie in lant propagata cu rapiditate in
intregul sistem, din cauza interconexiunilor foarte stranse care exista
intre aceste institutii.
Tratarea acestei categorii de risc, s-a facut diferentiat in functie
de sistemul de plati la care ne referim:
- tratarea riscului sistemic in cadrul unui sistem de plati pe
suport hartie
- tratarea riscului sistemic in cadrul unui sistem de plati pe
suport electronic

Fiind din ce in ce mai constienti de faptul ca imbunatatirea

eficientei si fluidizarea fluxurilor financiar monetare ale Trezoreriei
Statului, ca parte componenta a procesului de realizare a unei
economii functionale, constituie o preconditie pentru asigurarea
succesului procesului de tranzitie, inchei acest rezumat, cu speranta ca
directiile de actiune prezentate se vor integra pe linia masurilor ce vor
fi adoptate in viitorul nu foarte departat de factorii de decizie
competenti din tara noastra.

12