Sunteți pe pagina 1din 4

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”

ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA

PRELEVAREA DE ORGANE SI TESUTURI


Legea 95 din 14 aprilie 2006
privind reforma in domeniul sanatatii

1. Terminologie

Prin “prelevare” se intelege recoltarea de tesuturi si/sau organe umane sanatoase morfologic
si functional, in vederea realizarii unui transplant. Conform art. 142 lit. D (TITLUL VI – CAP.I) din
Legea 95/2006, prelevarea este recoltarea de organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana
sanatoase morfologic si functional, cu exceptia autotransplantului de celule stem hematopoietice
cand celulele sunt recoltate de la pacient, in vederea realizarii unui transplant;
“Transplantul” de tesuturi si/sau organe umane reprezinta acea activitate medicala
complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise, morfologic
si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase;
Legea 95/2006 prevede la art. 142 lit.e (TITLUL VI – CAP.I) transplantul ca fiind acea activitate
medicala prin care, in scop terapeutic, in organismul unui pacient este implantat sau grefat un
organ, tesut ori celula. Reglementarile cuprinse in prezenta lege se adreseaza inclusiv tehnicilor de
fertilizare in vitro;
“Donatorul” este subiectul in viata sau decedat, de la care se preleveaza organe, tesuturi
si/sau celule de origine umana pentru utilizare therapeutica (art.142, lit. f din Legea 95/2006); altfel
spus, acesta este subiectul in viata sau subiectul in stare de moarte cerebrala, compatibil genetic cu
potentialul primitor care, in scop terapeutic, doneaza tesuturi si/sau organe umane.
“Primitor” in sensul Legii 95/2006 (art.142 lit. g) este subiectul care beneficiaza de
transplant de organe si/sau tesuturi si/sau celule.

2. Istoria transplantului de organe si tesuturi in Romania

Primele incercari de transplant de organe in Romania dateaza inca de la inceputul secolului


XX si se datoreaza doctorului Florescu care, lucrand in cadrul laboratorului de chirurgie
experimentala al Facultatii de Medicina din Bucuresti a efectuat mai multe transplante experimentale
de rinichi. Operatiile nu au fost incununate de succes, iar Dr. Florescu a considerat ca aceasta se
datoreaza unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau pana la urma
necrotici), motiv pentru care a incercat diferite locuri din organism pentru transplant in speranta ca
va gasi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a intamplat, desigur, si experimentele au fost abandonate.

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”


ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
In 1958 Prof. Dr. Agrippa Ionescu realizeaza primul transplant de piele intr-un cadru
spitalicesc organizat, iar in 1962 este efectuat primul transplant de cornee. In a doua jumatate a
secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca si Vladimir Fluture la Timisoara si Dumitru Popescu-
Falticeni impreuna cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgenta Floreasca Bucuresti, efectueaza
transplant experimental de ficat.
Primul transplant reusit al unui organ solid din Romania la om a fost cel efectuat de
Profesorul Eugeniu Proca, in februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator in viata
(mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator
decedat, efectuat la Timisoara de o echipa condusa de Prof. Dr. Petru Dragan. Pana in decembrie
1989 se efectueaza doar transplanturi de rinichi si acestea intr-un numar relativ redus.
In anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din Romania, de
catre Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judetean Cluj-Napoca (devenita
ulterior Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca).
Este de mentionat, in mod deosebit, congresul din anul 2000 (Bucuresti - Hotel
Intercontinental) cand, la deschiderea lucrarilor congresului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romane, a prezentat un discurs extrem de important, in care, pe de o parte, si-a
exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedati in moarte cerebrala, iar pe de alta
parte a sustinut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru crestini.
Presedintele Romtransplant este, din 1997 pana in prezent, Prof. Dr. Irinel Popescu, iar
secretar general, Prof. Dr. Mihai Voiculescu. In 1997 este efectuat primul transplant hepatic de catre
Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care nu a fost urmat, insa, de supravietuirea bolnavului.
Din acelasi an, conducerea programului de transplant renal de la Spitalul Fundeni este preluata de
Prof. Dr. Ioanel Sinescu, dupa pensionarea Profesorului Eugeniu Proca. In 1999 este efectuat primul
transplant cardiac de catre Dr. Serban Bradisteanu la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, urmat la
foarte scurt timp de cel de-al doilea, efectuat la Centrul de Chirurgie Cardiaca din cadrul Spitalului
Judetean Targu-Mures de catre Prof. Dr. Radu Deac.
Tot din 1999 Romania are un reprezentant in Comisia de Transplant a Consiliului Europei
(Prof. Dr. Irinel Popescu), ceea ce permite adoptarea imediata a prevederilor europene privind
transplantul si va conduce, in final, la adoptarea unei noi legi a transplantului, adaptata cerintelor
europene, in anul 2006.
In aprilie 2000 este efectuat primul transplant hepatic cu supravietuirea bolnavului de catre Prof. Dr.
Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, iar in octombrie 2000, primul transplant de ficat de la donator in
viata, de catre aceeasi echipa (transplant de la mama la fiica).
In anul 2001 Prof. Dr. Margit Serban efectueaza in centrul universitar Timisoara primul
transplant medular, urmata, la scurt timp, de echipa Spitalului Fundeni (Prof. Dr. Dan Colita, Prof.
Dr. Constantin Arion).
In 2003 echipa de la Spitalul Judetean Constanta (Prof. Dr. Vasile Sarbu, Dr. Simona Dima)
efectueaza primul autotransplant de insule pancreatice, in 2004 la Institutul de Urologie si Transplant
Cluj-Napoca Prof. Dr. Mihai Lucan efectueaza primul transplant combinat de rinichi si pancreas, iar
in 2005 la Institutul Clinic Fundeni (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima) se efectueaza
primul allotransplant de insule pancreatice la un bolnav cu ciroza si diabet, caruia i s-a efectuat un
transplant combinat de ficat si insule pancreatice. Transplantul de celule stem a fost efectuat pentru
prima data in anul 2004 pentru o afectiune a miocardului (Prof. Dr. Stefan Dragulescu, Prof. Dr.
Virgil Paunescu - la Institutul de Cardiologie din Timisoara), si in anul 2005 pentru o afectiune a
2

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”


ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
ficatului (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima - la Institutul Clinic Fundeni). In tot acest timp,
atat legislatia, cat si cadrul organizatoric au cunoscut imbunatatiri permanente.
In anul 1998 a fost introdusa prima lege moderna a transplantului din Romania - Legea nr.
2/1998 "privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane" in care erau specificate toate
conditiile de prelevare si transplantare a organelor si tesuturilor. Aceasta a fost inlocuita in prezent
de Titlul VI "Efectuarea prelevarii si transplantului de organe, tesuturi si celule de origine umane in
scop terapeutic" din Legea 95/2006 "privind reforma in domeniul sanatatii" in care apare, in plus, un
capitol detaliat asupra transplantului de celule si tesuturi, iar reglementarile privind transplantul de
organe sunt aduse la zi. Alinierea la legislatia europeana este si rezultatul prezentei unui reprezentant
al Romaniei (Prof. Dr. Irinel Popescu) in Comisia de transplant de organe si tesuturi a Consiliului
Europei.
In anul 2004 apare Legea nr. 588, de infiintare a Agentiei Nationale de Transplant, iar Dr.
Victor Zota este numit Director Executiv al Agentiei, care este instalata in actualul sediu si incadrata
cu o schema de personal. Prof. Dr. Irinel Popescu devine presedinte al Consiliului Stiintific al
Agentiei.
Consiliul Stiintific este format din 33 membri, personalitati marcante ale medicinii
romanesti, componenta sa fiind stabilita prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 183/2005 si completat
ulterior cu Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 814/2005.
Ca rezultat al activitatii de transplant, in prezent in Romania s-au efectuat peste 1000 de
transplante renale (in centrele universitare Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi, Constanta si
Oradea), peste 100 de transplante hepatice in Institutul Clinic Fundeni, peste 50 de transplanturi
medulare, peste 30 de transplante cardiace, etc. Realizarile din domeniul transplantului au primit o
importanta recunoastere la nivel national in anul 2000, cand Presedintele Romaniei Emil
Constantinescu a atribuit inalte distinctii ale Romaniei urmatorilor : Prof. Dr. Eugen Proca, Prof. Dr.
Irinel Popescu, Dr. Serban Bradisteanu, Prof. Dr. Radu Deac, Prof. Dr. Mihai Lucan, Prof. Dr. Ioanel
Sinescu, Prof. Dr. Dan Tulbure, Prof. Dr. Petru Dragan si Prof. Dr. Vladimir Belis.

3. Interpretarea Legii 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma in domeniul


sanatatii

Incepand cu anul 2005, in Romania se sarbatoreste, urmand modelul European, Ziua


Nationala a Transplantului, in cursul lunii aprilie.
Din anul 2006 functioneaza o noua lege a transplantului de organe si tesuturi (Titlul VI din
Legea 95/2006), actualizata si completata, in special in partea care priveste celulele si tesuturile.
Prin lege sunt prevazute anumite conditii in care pot avea loc activitatile de prelevare si
transplant de tesuturi si organe umane. Ca principiu este stabilita regula ca prelevarea si transplantul
de organe si tesuturi umane nu poate face obiectul vreunei tranzactii, deoarece, conform art. 2:
“Donarea in timpul vietii sau consimtamantul scris pentru prelevarea de tesuturi si organe, dupa
moarte, dat de membrii familiei ori de rudele prevazute de lege, dupa moartea acestuia, reprezinta un
act profund umanitar, care poate permite salvarea vietii unui om”. In mod corelativ sunt prevazute
infractiunile prevazute de art. 16(1) si art. 17.

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”


ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA
Stabilirea necesitatii efectuarii prelevarii si a transplantului de tesuturi si organe umane,
coordonarea si supravegherea acestor activitati medicale revin Comisiei de transplant de tesuturi si
organe umane, care functioneaza in cadrul Ministerului Sanatatii, precum si centrelor regionale de
transplant.
Potrivit legii “se interzice divulgarea oricarei informatii care ar permite primitorului
identificarea celui care a donat un tesut sau organ. De la aceasta dispozitie se poate deroga numai in
caz de necesitate terapeutica”. De asemenea se interzice “publicitatea in favoarea donarii de tesuturi
sau organe in folosul unei persoane sau al unei institutii spitalicesti determinate”.
Prelevarea si transplantul de tesuturi si organe ca urmare a exercitarii unei constrangeri de
natura fizica sau morala asupra unei persoane fizice sunt strict interzise. Cu privire la consimtamant,
legea cuprinde si alte prevederi, printre care si posibilitatea donatorului de a reveni inainte de
prelevare asupra consimtamantului dat.
Legea diferentiaza situatia prelevarii de tesuturi si organe umane de la persoane in viata de
cele apartinand unor persoane decedate. Prelevarea de tesuturi si organe umane in scop terapeutic se
poate efectua de la persoane majore in viata, cu capacitate mintala deplina, numai daca nu exista un
pericol pentru viata donatorului si cu consimtamantul scris, liber, prealabil si expres al acestuia.
Legea mai prevede necesitatea controlului prealabil clinic si de laborator al donatorului.
Consimtamantul se da numai dupa ce donatorul a fost informat in prealabil de medic asupra
eventualelor riscuri si consecinte pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultand din faptul
prelevarii.
O prevedere importanta este aceea prin care se interzice prelevarea de organe si tesuturi
umane de la potentiali donatori minori, precum si de la persoanele lipsite de discernamant, aflate in
viata. Legea autorizeaza totusi prelevarea de maduva osoasa si de la minori, dar numai in beneficiul
fratelui sau sorei acestuia. Potrivit prevederilor legale, prelevarea de maduva osoasa de la minori se
poate face numai cu consimtamantul fiecaruia dintre titularii autoritatii parintesti sau al
reprezentantului legal al minorului. Consimtamantul se exprima in fata presedintelui tribunalului
judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz, in a carui raza de activitate domiciliaza minorul,
ori in fata unui magistrat, dupa efectuarea obligatorie a unei anchete de catre autoritatea tutelara
competenta. Refuzul minorului impiedica orice prelevare.
In ceea ce priveste prelevarea de tesuturi si organe umane de la persoanele decedate, aceasta
se efectueaza potrivit legii, numai daca moartea cerebrala a fost confirmata medical. Potrivit legii,
prelevarea se face, in acest caz, cu consimtamantul scris al membrilor majori ai familiei sau al
rudelor, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copii, frate ori sora. In absenta acestora, consimtamantul
va fi luat de la persoana autorizata in mod legal sa il reprezinte pe defunct. Daca donatarul decedat
este minor, prelevarea de organe si tesuturi se poate face numai cu consimtamantul scris al parintilor
sau al reprezentantului legal.
Medicii care constata moartea cerebrala, pe de o parte, si cei care efectueaza prelevarea sau
transplantul de tesuturi sau organe, pe de alta parte, trebuie sa faca parte din unitati functionale sau
servicii sanitare distincte. Medicii care au procedat la prelevarea de tesuturi sau organe de la o
persoana decedata sunt obligati sa asigure restaurarea decenta a acesteia.

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”


ANUL III - ID
Std. TUDOR ANCA

S-ar putea să vă placă și