si-n sufletul meu ploua iar

Pe bolta insorita a vietii mele, asemeni unei ostiri imense ce navaleste asupra
dusmanilor, se asterne valul de nori intunecati, răpind si tinand pentru ei lumina si
ascunzand-o de inima mea insetata de bucurie ca o floare de lumina soarelui. S-a
ascuns...s-a ascuns de mine...norii au luat-o... si acum incepe sa ploua...
Si ploua in mintea mea...
si gandurile mele nu se regasesc...
si ploua des...
..si ploua si mai des...
ma straduiesc din rasputeri sa ma opresc... sa ploua...
Tu nu esti langa mine...tu esti soarele...si imi lipsesti...si ploua.Ai adus ploaia in
inima mea...ploaia cea rea ...ploaia ce doare.Si doar ploaia mi-e prieten...singura ploaia
stie ce e in sufletul meu...si ea plange...un adevarat prieten ...nu ma lasa sa plang
singur...ploaia cea buna...ploaia ce mangaie.
Si de-asta ies si stau in ploaie...si-o-mbratisez...si e a mea
Pe ea nimeni n-o intelege...eu o-nteleg si stiu c-ar vrea
Sa vreau sa te iubesc....
Eu stiu ca ea e ploaia mea...si stie ce-mi doresc.
Si ploua si mai tare...picurii mari si desi ce candva dadeau aurora albastra a
cerului, acum se napustesc asupra vietii mele inundandu-mi sufletul cu tristete...deoarece
nu esti langa mine... si stau si-astept furtuna...