durere,

Nu putem alege când şi cum venim, îns-am putea alege cum

suntem când murim!
Ce-nseamnă să iubeşti, sau ce-i să fi iubit?
Sunt lucruri mici pe care de mult le-am risipit...
Ce-nseamnă omenia? Ce-nseamnă a fi bun?
Ce e de fapt valoarea? Toate sunt nori şi fum...
În foarte multe zile şi-n an cam 12 luni
Cu toţii ne prefacem că vrem sau suntem buni...
Aceste lucruri mici, ce noi le credem fleacuri,
Încet le tot uităm, cam de vreo două veacuri...
Ne mai amintim cum este oare,
Să fii generos, cum e să ai onoare?
Poate n-am ştiut vreodată, ce este viaţa, ce-nseamnă să trăim...
Dar este bine oare nici măcar să nu ne gândim?
La ce sunt oare bune milioane de altare?
La ce să faci un lucru doar pentru-a te da mare?
Noi căutăm pretexte, cu miile motive,
Nu prea avem răspunsuri ci doar minciuni nocive.
Băgăm religia-n faţă, politica la fel
Manipulăm pentru-a atinge în fine-acelaşi ţel!
Din interes le facem toate şi spunem: nu ne doare!
Din interes zâmbim, la fel dăm chiar şi-o floare!
Cam tot ce facem noi, facem din interes
Şi când folosim ceva, o facem in exces...
Pentru a ne putea ascunde călcăm tot in picioare
Şi vreau să ştiu în sinea-ţi, ce crezi, e bine oare?
Pentru-a putea conduce, pentru-a prelua puterea
Ne folosim de toate chiar de-adâncim durerea!
Când totul se rezumă la scopul personal
Şi lucrurile bune devin ceva banal,
Când religia minte şi pildele înjură
Când ştiinţa ne orbeşte şi mintea ni se fură
În loc să ne iubim, noi ne umplem de ură...
Ăsta-i răspunsul nostru, la tot ce-i pur şi-i bun,
La fel va fi răsplata, vom fi doar nori şi fum.
Aceste gânduri simple, şi poate chiar banale,
Ce sunt scrise aiurea şi n-au nici o valoare
Stând sub cenuşa vremii, în inimile noastre,
Vor fi uitate poate, de multe minţi prea proaste.
Şi chiar de-ar fi vreodată la ele sa visăm
Va fi prea târziu poate, şi n-o să mai putem,
Să-ntoarcem rău-n bine, ci doar să regretăm.

ianuarie, 2007

alexe cristian
(alexe_cri@yahoo.com)

Material publicat.