info Revistă de informare a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, Conferinţa Banat.

Anul XI, nr. 1 - ianuarie 2011

Unum est necesarrium

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea Pierre de Coubertin

propunea ca motto pentru Comitetul Internaţional
Olimpic binecunoscutul slogan Citius, Altius, Fortius
(mai repede, mai sus, mai tare). Secolul care a
urmat a părut că a pus în practică îndemnul şi, ca
urmare, l-am denumit „secolul vitezei”. „Mai repede”
a însemnat depăşirea vitezei sunetului, „mai sus”
a însemnat „până la Lună” şi mai tare a însemnat
Hiroshima. Nici primul deceniu nu a dat semne de
vindecare de boala aceasta a lui „mai mult”. Chiar
acum când începem un nou an avem agendele
pline de planuri şi mintea plină de vise. Cât despre
inimă... Vă provoc cu un îndemn spre simplificarea
vieţii izvorât din cuvintele lui Isus: „un singur lucru
trebuieşte”. N-are nici o importanţă viteza, altitudinea,
caii-putere sau mulţimea reuşitelor, ci ceea ce ai în
suflet, ceea ce nu ţi se va lua niciodată...
 Erik Csergezán, pastor
anunturi
Vizite pastorale
pe luna decembrie:
Data Eveniment Locaţie
IANUARIE mihai maur: Şofronea, Curtici,
Săptămâna angajamentului şi implicării pt. NET 2011 Macea, Sânmartin, Arad I
15 - 22
(segment tineret ) „Betel”, Arad II „Micălaca”,
21 - 24 NET 2011: Evanghelizarea de tineret Arad III „Salem”, Arad IV
25 - 27 NET 2011: Evanghelia sănătăţii „Agape”, Vladimirescu, Timi­
şoara I „Maranatha”, Timişoara
28 ian - 6 feb NET 2011: „Începe să trăieşti!”
II „Betania”, Cuvin, Covăsânţ,
30 ian – 3
Tabără de studiu biblic Săvârşin Zimandul Nou, Iratoş, Penitenciar
feb Arad
FEBRUARIE Pavel memete: Caransebes,
7 – 13 NET 2011: Catehizare Obreja, Arad III “Salem”,
Olimpiada de religie – faza locală Timisoara II “Betania”,
Timisoara I “Maranatha”,
Bucureşti, Archiş, Şepreuş,
Apateu, Zăvoi, Timisoara III
“Speranţa”.
Ionel Soponariu: Timişoara
UNIUNEA DIVIZIUNEA Betania, Maranatha, Spe­
Data CONFERINŢA BANAT ranţa, Lugoj, Darova, Sinersig,
ROmâNĂ EURO-AFRICA
Sacoşu Turcesc, Arad
Diviziunea Salem, Gătaia, Bocşa, Reşiţa,
2-8 ian. Macea: Macea, Sânmartin Uniunea Austriacă Covăsânţ, Beliu, Ficătari
Euro-Africa
Narcis Ardelean: Arad I
Departamentul ”Betel”, Reşiţa, Cuvin, Păuliş,
9-15 Curtici: Curtici, Şofronea, Sântana Uniunea Germania
Libertatea Şofronea, Arad IV ”Agape”,
ian. Grupa: Iratoş de Nord
Religioasă Sântana, Zimand, Arad III
Lipova: Lipova, Săvârşin, Ghioroc. ”Salem”, Săvârşin
16-22 Casa de Editură Vie
Grupe: Sălciva, Zam, Brădăţel, NET 2011 Ioan Stinghe: Deva, Bobâlna,
ian. et Sante
Hălăliş. Arad III „Salem”, Timişoara I
Măderat: Măderat, Târnova, Şiria, „Maranatha”, Arad I „Betel”,
23-29 Pâncota. Macea, Sânmartin, Oradea A,
NET 2011 Seminarul Sagunto
ian. Grupe: Minişel, Nadăş, Oradea B.
Şilindia, Drauţ.
Biserica Adventist�
30 ian. – Apateu: Apateu, Mişca, Berechiu, Conferinţa
NET 2011 de Ziua a �aptea
5 feb. Şomoşcheş. Muntenia
- Conferin�a Banat
str. Stefan cel Mare nr. 3, Arad, 310237
tel. 0257 27 82 40; 0740 11 61 91
email: secretariat@conbanat.ro;

NET 2011 - „ÎNCEPE SĂ TRĂIEŞTI!” www.conbanat.ro

Director Dep. Comunicare

Întreaga atenţie a Conferinţei rămâne îndreptată c. 28 ianuarie – 6 februarie: Începe să Narcis Ardelean
narcis.ardelean@adventist.ro
spre acest eveniment. Vă reamintim câteva trăieşti!
informaţii importante: Director asociat
Conferenţiar: Lucian Cristescu Dep. Comunicare
Perioada de desfăşurare: 21 ianuarie – 13 Erik Csergezan
februarie d. 7 – 13 februarie: erik.csergezan@adventist.ro

a. 21 – 24 ianuarie: Tineri pentru tineri Masă rotundă (dezbateri pe teme de Tehnoredactare

(program pentru tineret) interes spiritual) Lucian Stana
Prezentator: Daniel Chirileanu
Moderator: Ioan Paicu Tipărit la:
b. 25 – 27 ianuarie: Poţi să fii sănătos! CARMEL PRINT & DESIGN
(program de sănătate) Transmisia va fi simultană pe SperanţaTV, str. Weitzer nr. 12, Arad
tel: 0257 25 06 70; 0724 56 79 13

Prezentator: dr. Costin Dinu Radio Vocea Speranţei, internet şi prin satelit. email: carmelprint@gmail.com

2 ianuarie 2011 Info banat


Strângeţi rândurile!
În urmă cu câţiva ani, pastorul Beniamin Zeiler a ţinut o
predică în biserica Betania din Timişoara bazat pe textul
din Mica 5:1 „Acum strânge-ţi rândurile ceata Sionului,
căci suntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit
cu nuiaua peste obraz.” Mesajul acestui text, aparent
secundar, a avut impact. Astăzi, acest verset ar trebui să
aibă un impact amplificat.
Împresurarea
Ceata Sionului este mică în comparaţie cu grupările,
partidele şi confederaţiile răului care se coalizează şi
se aşează în poziţii dominante şi beligerante. „Satana
găseşte plăcere în război, căci el provoacă pasiunile cele
mai rele ale sufletului şi aruncă pentru veşnicie victimele
cufundate în viciu şi în sânge. Ţinta lui este să provoace
popoarele la război pentru că în felul acesta poate
îndepărta minţile oamenilor de la lucrarea de pregătire
pentru a sta în ziua lui Dumnezeu.” (Tragedia Veacurilor,
p. 581) Aliatul lui Satana cel mai de preţ este firea umană
cu viciile şi defectele ei dar nu numai atât. „El lucrează
şi prin elementele naturii pentru a­şi strânge secerişul de
suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor
naturii şi îşi foloseşte toată puterea pentru a controla
aceste elemente atât cât îi îngăduie Dumnezeu. Când
i s­a îngăduit să îl chinuiască pe Iov, cât de repede
turmele, cirezile, robii, casele, copiii au fost distruşi, un
necaz venind unul după altul ca­ntr­o clipă... Satana are
stăpânire peste toţi aceia pe care Dumnezeu nu îi păzeşte
în mod deosebit.” (Idem) Există două idei populare cu
care Satana îi înşeală pe mulţi şi anume că bogăţia este
semnul binecuvântării iar boala şi necazul sunt semnele
blestemului. „Satana îi va favoriza şi îi va face pe unii
să prospere pentru a aduce la îndeplinire planurile lui şi
va aduce necazuri pentru alţii făcându­i să creadă că
Dumnezeu este Acela care îi chinuieşte.” (Idem)
Gândurile următoare sunt menite să ne pregătească
personal în faţa asediului copleşitor al vrăjmaşului.
„Satana îşi adună toate forţele şi aruncă toată puterea
în luptă. De ce oare nu întâlneşte o împotrivire mai
mare? De ce soldaţii lui Hristos sunt aşa de adormiţi
şi indiferenţi? Pentru că în realitate au o legătură mică
cu Hristos; pentru că sunt atât de lipsiţi de Duhul Său.
Păcatul nu este pentru ei atât de respingător şi de oribil
cum a fost pentru Domnul lor. Ei nu se împotrivesc aşa
cum a făcut Hristos, cu rezistenţă hotărâtă şi categorică.
... Se dă pe faţă puţină vrăjmăşie contra Satanei şi
lucrărilor lui pentru că este o lipsă de cunoaştere atât de
mare cu privire la puterea şi răutatea lui cât şi la marea
Info banat ianuarie 2011
spiritual
întindere a luptei lui împotriva lui Hrisots şi a bisericii
Sale.” (Idem, p. 506­507)
Soluţia lui Dumnezeu este „strângerea rândurilor”. Iată
trei motive pentru care aceasta este soluţia divină optimă
pentru noi acum.
1. Numai aşa se poate rezista. În foarte multe sporturi,
ulimele minute sunt dramatice şi cer o unitate a scopului
exemplară. De exemplu în fotbal, când se ajunge la
loviturile de departajare care sunt menite să decidă
învingătorul, tensiunea este maximă. Atunci se întâmplă
ceva ce nu se poate să nu te impresioneze. Jucătorii se
ţin bărbăteşte de umăr formând un lanţ de susţinere de
la distanţă pentru cel ce execută lovitura. Echipa care
câştigă rupe lanţul, tensiunea dispare şi aleargă de
bucurie. Biserica triumfătoare va face la fel. Acum însă
Biserica luptătoare trebuie să ţină rândurile strânse.
2. Numai aşa se recunosc copii lui Dumnezeu.
Ioan 13:35 spune: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că
sunteţi ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste unii pentru
alţii.” Ucenicii în odaia de sus s­au adunat în număr de
120. Deşi azi avem condiţii mai bune decât ucenicii nu
prea ştiu pe cineva care să aibă o cameră în care să
încapă atâţia oameni. Trebuie ca să fi fost destul de
strânşi...
3. Evenimentele cer aşa o atitudine. Net­ul „Începe
să trăieşti!” 2011 este o mare provocare pentru noi
toţi. Pastori, prezbiteri, diaconi, muzicieni, medici,
responsabili cu departamentul tehnic sau cei de la
curăţenie, toţi deopotrivă suntem chemaţi să strângem
rândurile. „Lucrarea Domnului este una singură şi
poporul Său trebuie să fie unul singur. În toate lucrările
Sale, El a unit lucrarea misionară medicală cu lucrarea
de predicare a Cuvântului. El a trimis pe cei 12 apostoli şi
după aceea pe cei 70 ca să predice oamenilor Evanghelia
şi le­a dat puterea să îi vindece pe bolnavi şi să scoată
afară demoni în Numele Lui. Aşa ar trebui să facă astăzi
lucrarea solii Domnului.(Mărturii, vol.6)
J Daniel Dumitriu, pastor
3
OPT luCRuRI
PE CaRE lE-am ÎNvĂţaT
dESPRE EfICIENţa
ÎN CONduCERE
de Jan Paulsen
Privind înapoi, la propria călătorie, văd adesea că cele mai
valoroase experienţe din viaţa mea – experienţe din care am
avut cel mai mult de învăţat – au avut loc în momente de eşec,
nu de reuşite. După 35 de ani de ocupare a diferite funcţii de
conducere în biserică – de la preşedinte de colegiu, la preşedinte
de Diviziune, iar acum, la preşedintele Conferinţei Generale; în
Africa, în Europa şi acum pentru comunitatea noastră globală
–, am avut partea mea de „experienţe folositoare”. Datorită
acestora, am descoperit că există demnitate şi în eşec, dacă eşti
pregătit să­i accepţi lecţiile, iar apoi să te ridici şi să mergi mai
departe.
Faptul de a ocupa o funcţie în conducerea bisericii noastre, la
orice nivel, poate genera deosebit de multă satisfacţie, dar şi
extrem de multă frustrare. Îţi poate da o minunată pace interioară
sau – dacă te laşi – te poate mânca de viu. Te poate ajuta să
te odihneşti bine noaptea sau poate face să­ţi piară cheful de
orice fel de odihnă – şi ziua, şi noaptea. Îţi poate da energie şi
sprijin o viaţă întreagă sau te poate determina să cauţi prima
ieşire posibilă.
Ce anume influenţează modul în care cineva răspunde la
cerinţele unui post de conducere? Eu nu pot vorbi decât din
experienţă personală şi din lecţiile pe care le­am învăţat de­a
lungul drumului – lecţii pe care, deseori, a trebuit să le învăţ o
dată, de două ori, după care o iau de la capăt, ca şi când nu le­aş
fi învăţat niciodată.
Baza conducerii
În Hristos, Îl descoperim pe Maestrul tuturor celor care servesc
într­un rol de conducere în cadrul bisericii Sale, iar în lucrarea Sa
se văd două valori de o importanţă vitală.
În primul rând, Hristos ne arată că e mai nobil să slujeşti, decât să
fii slujit. El ne învaţă că a conduce înseamnă a­i sluji pe oameni
într­un mod dezinteresat, fără să existe nevoia de a controla şi
fără a privi cu coada ochiului la avantajele care ar putea apărea.
În al doilea rând, Hristos a demonstrat că era conştient în mod
constant de prezenţa Tatălui. Pentru mine, acest element este
deosebit de important, pentru că semnifică atât sprijin, cât şi
îndrumare din partea Sa. „Tatăl vostru ceresc veghează peste
voi” este, pentru orice lider din această biserică, o extraordinară
convingere – esenţială în slujirea cauzei lui Dumnezeu cu
devotament şi compasiune. De aici, vin şi puterea, şi căldura
pe care mi le aduce gestul unei persoane pe care n­am văzut­o
niciodată în viaţa mea, dar care vine şi­mi spune: „Aş vrea să vă
spun că mă rog pentru dumneavoastră în fiecare zi. Vă prezint în
4 ianuarie 2011
faţa lui Dumnezeu, pe nume, zilnic.” Este imposibil de descris cât
de mult înseamnă pentru mine acest lucru.
Aşadar, pe fondul acestor două perspective care Îl au în centrul
pe Hristos – nobleţea slujirii şi convingerea că „Tatăl vostru
ceresc vă poartă de grijă” –, îmi pun întrebarea: „Ce am învăţat
în decursul acestor ani?”
Opt lecţii
1. Am învăţat că, în „instituţia” lui Dumnezeu, sunt angajat,
nu patron. Unii ar putea să se întrebe: „Nu este acesta un fel de
eschivare? Un mod de a fugi de răspundere?” Nu. Pentru mine,
aceasta este esenţa conducerii creştine şi uneori o uit, în paguba
mea. Ca angajat, nu sunt nici stăpân, nici monarh. Nu deţin
niciun pic de putere personală sau stăpânire. Poziţia mea este
una de încredere şi pentru orice lucru, mic sau mare, trebuie să
răspund în faţa Proprietarului. Ce aşteaptă Proprietarul din partea
mea? Răspunsul este, cu adevărat, unul simplu: credincioşie.
Nu cere perfecţiune – aşa ceva e departe de mine, oricum. Dar
cere loialitate – o fidelitate faţă de El şi cauza Sa care nu va fi
cumpărată cu niciun preţ.
Am învăţat, de asemenea, că preocuparea de a atinge succesul
este fără sens. Ca lucrători pentru Hristos, ne măsurăm succesul
în funcţie nu de realizări, ci de modul în care slujim. Am făcut
ceea ce credem că este bine? Ne­am păzit inimile curate? Am
făcut tot posibilul? Dacă da, atunci putem dormi liniştiţi noaptea,
găsind odihnă în adâncul sufletului şi găsind putere să mergem
mai departe.
2. Din moment ce lucrarea în care sunt angajat este de natură
spirituală, am învăţat importanţa vitală a faptului de a sta
aproape de Scriptură – să o consult şi să-mi iau timp să o
studiez. În acelaşi timp, am învăţat să nu devin prea arogant în
propria interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece, poate,
îl înţeleg greşit. Cum mă verific dacă am dreptate sau greşesc?
Citesc şi mă rog, apoi discut cu colegii – mai mult sau mai puţin
în această ordine.
3. Am învăţat să accept realitatea schimbării. Indiferent de
atitudinea faţă de ea, schimbarea va veni. Va veni, pentru că
biserica noastră este o comunitate dinamică, în dezvoltare.
Va veni, pur şi simplu pentru că trăim într­o lume a schimbării
continue. A te opune schimbării, doar pentru că e schimbare,
nu e deloc folositor. Ci schimbarea trebuie abordată cu ochii
larg deschişi, privind constant în faţă pentru a vedea încotro te
duce. Prin urmare, am învăţat să pun o întrebare vitală: „Aceste
schimbări vor fi distructive pentru personalitatea, identitatea şi
Info banat
valorile Biserici noastre? Sau vor ajuta biserica să funcţioneze mai
eficient ca un instrument de misiune?” Dacă sunt convins că va
dăuna Bisericii, mă opun. Viaţa, mărturia şi unitatea bisericii sunt
de o importanţă primordială, iar schimbarea trebuie întotdeauna
să servească acestor obiective.
Când vine vorba de schimbare, am învăţat cât de importantă este
rugăciunea, comunicarea, consultarea altora, ca nu cumva să
iei locul exact comunităţii pe care eşti chemat să o conduci. Ai
nevoie de umilinţa de a accepta că nu le poţi vedea singur pe
toate.
4. Am învăţat că oamenii sunt, în acelaşi timp, elementul
cel mai valoros, dar şi cel mai supus schimbării. Te încearcă
şi te sucesc pe toate părţile, iar uneori te duc la limita limitei,
dar de ei nu te poţi lipsi. Deci, ca lideri, puneţi preţ pe semenii
dumneavoastră de lucrare, puneţi­i în locuri în care talentele şi
darurile lor îşi găsesc împlinirea creativă perfectă, după care
ajutaţi­i să se achite bine de responsabilităţi.
Am văzut nu numai o dată adevărul din avertizările lui Ellen White
despre conducătorul „care începe să creadă că are o autoritate
supremă şi că toţi fraţii lui sunt obligaţi să­i ceară permisiunea
înainte de a face lucrarea pe care o consideră necesară. Un
asemenea om se află într­o situaţie periculoasă. El a pierdut rolul
pe care îl are un adevărat conducător în poporul lui Dumnezeu.
În loc de a fi un sfătuitor înţelept, el îşi asumă prerogativele unui
conducător sever. Orice manifestare a înălţării de sine şi a unei
autorităţi de acest fel Îl dezonorează pe Dumnezeu” (Mărturii
pentru pastorii şi slujitorii Evangheliei, Viaţă şi sănătate, 2007,
pag. 434)
5. Am învăţat că nu e obligatoriu să am dreptate – cel puţin nu
de fiecare dată. Nu trebuie să am toate răspunsurile. Consider
că invincibilitatea nu e doar ceva nesigur, dar şi ceva stresant
de demonstrat. Este bine ca un conducător să conştientizeze că
„poate există o cale mai bună de realizare a unui anumit lucru”.
Declaraţiile dogmatice şi afirmaţiile bombastice au limitele lor.
În probleme dificile, limitele sunt foarte apropiate una de alta,
fiind nevoie de compromisuri, şi am învăţat valoarea faptului de
a căuta soluţii care funcţionează. Dacă ceva nu funcţionează, va
muri.
Am învăţat, de asemenea, că nu trebuie să te prefaci că n­ai greşit
cu nimic. Ce vreau să spun? Toată lumea greşeşte. Contează ce
se întâmplă după aceea.
6. Am învăţat nevoia critică de a acorda atenţie diversităţii
din biserică – datorată existenţei oamenilor de diferite vârste,
Info banat ianuarie 2011
culturi şi generaţii. În chestiunile de această natură, niciodată
nu o scoţi la capăt şi aceasta este, probabil, provocarea pe care
o consider cel mai greu de depăşit. Dar, ca lider, trebuie să
demonstrezi că eşti conştient de amploarea provocării şi să faci
un efort voit să corectezi defectele sau greşelile, chiar dacă tot
ce se mai poate face este să oferi îndrumări pentru viitor. Fiecare
membru al familiei globale a Bisericii are dreptul la acelaşi
sentiment al apartenenţei, legitimităţii şi participării.
7. Am învăţat importanţa adoptării unei perspective globale.
Conducătorii din cadrul bisericii noastre, indiferent unde slujesc,
au o responsabilitate faţă de familia lor spirituală mai largă. Poate
că ai fost ales de doar câţiva oameni, în cadrul organizaţiei locale,
dar slujeşti interesul multora. Poate că locuieşti în California, dar
eşti în legătură cu Calcutta. Poate că îţi petreci zilele în Londra,
dar ai un impact asupra vieţii din Lagos. Nu avem un tipar de
gândire congregaţionalist, deoarece suntem o mare familie
internaţională. Aşadar, când iau decizii la nivelul conducerii, nu
trebuie să uit de fraţii mei aflaţi la depărtare fizică, deoarece într­o
familie, cuvintele şi faptele unuia îi afectează pe toţi.
8. Am învăţat – învăţ – să înţeleg valoarea incomensurabilă
pentru conducerea adventistă a viziunii, umilinţei şi
integrităţii. Viziune înseamnă a avea o vedere clară a direcţiei
în care te îndrepţi; umilinţa defineşte climatul în care urmează
să faci călătoria, iar integritatea este elementul care defineşte şi
modelează toate faptele tale de­a lungul drumului.
Privind la Isus ca Exemplu şi Maestru conducător, îmi vin în
minte cuvintele lui Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să crească,
iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30). Un aşa lucru nu e uşor,
pentru că fiecare ocupăm poziţia noastră de conducere, având o
umanitate coruptă, iar interesul nostru personal, care este firesc
de altfel, ne întunecă viziunea. Dar depunem toate eforturile
şi nu uităm că, în final, după ce toate au fost spuse şi făcute,
singura întrebare pe care El ne­o va pune este aceea dacă am
fost devotaţi şi ne­am dat toată silinţa. Asta e tot.
Mă rog ca, în slujirea mea, să fiu în stare să­L înalţ pe El. Aceasta
să fie onoarea supremă. El îmi reaminteşte ca, la fiecare răscruce
a drumului, să nu uit „să fac dreptate, să iubesc mila şi să umblu
smerit cu Dumnezeul meu” (vezi Mica 6,8).
Jan Paulsen a fost până în vara anului trecut preşedintele
Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.
Acest articol este o adaptare după cuvântarea ţinută în data de
23 ianuarie 2010, în cadrul bisericii Universităţii Loma Linda..
5
ştiri
„Copiii ajută copiii” la Sânnicolau mare
În după­amiaza zilei de 15 decembrie copiii Bisericii Adventiste
din Sânnicolau Mare, însoţiţi de părinţi şi bunici, au produs un
moment de bucurie în viaţa a 12 copii, dintre cei mai săraci,
de la Grădiniţa cu Program Săptămânal din oraş. Ei au oferit
fiecărui copil câte un pachet cadou, conţinând jucării, rechizite,
dulciuri şi îmbrăcăminte specifică iernii.
Cei care au aşteptat cu nerăbdare sosirea cadourilor au recitat
câteva poezii tematice. Au fost prezente două educatoare din
cele care i­au pregătit şi au primit şi ele câteva cărţi şi revista
Semnele timpului, numărul special „Nasterea lui Isus”. S­a
cântat împreună o colindă, apoi copiii au fost aduşi înaintea
lui Dumnezeu într­o rugăciune de binecuvântare. Bucuria
s­a văzut pe feţele tuturor şi a fost exprimată în cuvinte de
mulţumire, iar dăruitorii au înţeles încă o dată adevărul
cuvintelor Scripturii :”Este mai ferice să dai decât să primeşti”.
J Dana Robu
Vreau sã cânt - 2011
Programul „Vreau să cânt” continuă şi în 2011, având
un rol important de încurajare a copiilor pentru a cânta
vocal. Apreciem efortul părinţilor şi copiilor care au
participat în 2010 şi vom continua să îi ascultăm pe
toţi copiii în vârstă de până la 11 ani care vor să cânte,
selectând pe cei care vor cânta la faza pe conferinţă
(27 martie 2011).
Fazele zonale se vor derula astfel:
• jud. Hunedoara – 18 februarie – dimineaţă la
Hunedoara, după­amiază la Petroşani
6 ianuarie 2011
”Rugăciune în fiecare casă”
În luna noiembrie 2009, la întâlnirea slujbaşilor districtului
Haţeg, s­a propus acţiunea misionară ”rugăciune în fiecare
casă’’. Proiectul a demarat în ianuarie 2010, cu acţiuni
lunare a unei biserici locale. A început biserica din Bărăsti,
apoi cele din Ciopeia, Haţeg, Ohaba de sub Piatră, Sălaşu
de Jos şi Pui, urmand ca după şase luni să se înceapă de
la început. S­a cristalizat o grupă stabilă de 4 persoane, la
care se adăugau 4­6 membri din bisericile care se implicau în
luna respectivă. Când se ajunge într­o localitate se formează
grupe de câte două persoane care bat la fiecare poartă si
cer permisiunea pentru rugăciune pentru diferitele nevoi ale
oamenilor. Fiecare familie vizitată primeşte câte o carte, au
loc discuţii, se răspunde eventualelor întrebări şi se prezintă
cărţi de la editura ,,Viata şi Sănătate’’.
S­a descoperit o deschidere totală faţă de această acţiune iar
astăzi sunt 11 localităţi străbătute plus 4 străzi din oraşul Haţeg.
O altă grupă reia acţiunea în locurile unde s­a trecut deja şi se
oferă invitaţii la studii biblice, la seminarii sau alte activităţi.
J Belea Victor, prezbiter biserica adventistă Ciopeia
• Zona Arad 2 ­ 26 februarie dimineaţă la Ineu
• Zona Arad 1 ­ 26 februarie după­amiază la Arad
Betel
• jud. Bihor ­ 5 martie după­amiază la Oradea A
• jud. Timiş ­ 12 martie după­amiază la Timişoara
Crişan
• jud. Caraş­Severin ­ 19 martie după­amiază la
Reşiţa
Info banat
 tineret
În atenţia liderilor bisericilor locale

Pastorii şi prezbiterii ocupă rolul de conducători ai a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să

bisericilor locale adventiste de ziua a şaptea. În acest rol,
este esenţial ca ei să înţeleagă lucrarea de tineret, pentru
a o putea implementa, dezvolta şi facilita la acest nivel.
În calitate de conducători locali, trebuie să vă daţi seama
că datoria voastră dintâi este să acordaţi deplină atenţie
tinerilor Bisericii.
Lucrarea lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată încheiată
fără tinerii Bisericii noastre. Vitorul acestei cauze depinde
de ei. Lucrarea de tineret susţinută de această Biserică
urmăreşte mântuirea tinerilor noştri, instruirea lor pentru
slujire şi implicarea în însărcinarea: ”Evanghelia aceasta
(Extras din Ghidul lucrării de tineret pentru pastorii şi prezbiterii adventişti de ziua a şaptea, pag. 15)
slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni
sfârşitul.” (Matei 24: 14)
Bisericile sunt provocate să îi susţină pe tinerii noştri.
Pastorii, prezbiterii, profesorii, părinţii – cu toţii trebuie să
se unească pentru a le acorda tinerilor atât suport moral
cât şi financiar. Dacă vrem să ne vedem moştenirea
adventistă de ziua a şaptea – valorile, demersurile de
a duce solia Mântuitorului întregii lumi – dacă vrem să
vedem aceste lucruri continuând să trăiască într­o nouă
generaţie, atunci pastorii şi prezbiterii trebuie să se
dedice fără rezerve pentru a creşte, a conduce şi a
iubi această nouă generaţie de tineri.

ANUNŢURI

• Săptămâna din 15 – 22 ianuarie este săptămâna angajamentului şi implicării pentru tineri. Rugăm liderii şi tinerii
să se implice în ultimul efort de pregătire pentru NET 2011 care propune, în prima etapă, o serie de patru prezentări
pentru tineri. Prezentările fratelui Daniel Chirileanu vor fi foarte interesante, aşa că vă încurajăm să profitaţi de ele,
slujind tinerilor din Biserică şi celor din afara acesteia.

• Prin intermediul pastorilor s­a trimis către bisericile locale calendarul de activităţi de tineret pentru anul 2011. De
asemenea, puteţi găsi acest calendar şi pe tinbanat.ro . Dincolo de activităţile organizate pe conferinţă, o serie de
programe interesante se derulează la nivel zonal sau judeţean în coordonarea pastorilor de tineret. Ţineţi aproape
de aceştia şi implicaţi­vă alături de ei în aceste evenimente deosebite!

• De la 1 ianuarie vă provocăm să studiaţi pentru Concursul biblic (Bible Bowl) din această primăvară. Regulamentul
concursului precum şi programa de studiu pot fi găsite la pastori, la liderii de tineret şi pe site­ul departamentului.
Rezultatele bune la acest concurs (care nu se va desfăşura individual ci pe echipe de câte patru concurenţi) vor
aduce bonusuri serioase pentru Licurici şi Exploratori în perspectiva taberelor din vara viitoare.

• Nu uitaţi de tabăra de studiu biblic de la Săvârşin din perioada 30 ianuarie – 3 februarie.

• Dat fiind faptul că anul 2011 este în Conferinţa Banat Anul Rugăciunii îi încurajăm pe tineri şi pe liderii bisericilor
locale să organizeze, în bisericile unde acest lucru este posibil, ore de rugăciune ale tinerilor.

• Fii informat cu privire la activităţile departamentelor de Tineret şi Copii consultând regulat site­ul www.tinbanat.ro,
şi, de asemenea, pe Twitter (tinbanatro), şi Facebook (Tineret Adventist Banat şi Narcis Ardelean).

Gândul lunii:

”Cunoaşterea fără pocăinţă va fi doar o făclie

care luminează calea oamenilor spre pierzare”.
Thomas Watson

Info banat ianuarie 2011 7

 BOTEZ ARAD-SALEM
În Sabatul din 11 decembrie 2010 la
Salem-Arad, Peter Buzaş, Apor Buzaş,
Talida Negru, Adrian Teacă, Daniel
Jorza, şi Istvan Gabor, au încheiat
legământul cu Dumnezeu prin botez.
Cuvântul din partea lui Dumnezeu a
fost rostit de pastorul Gabriel Dragoş.
La momentul de sărbătoare şi-au adus
contribuţia corul comunităţii Salem şi
numeroasa asistenţă. Familia Salemului
s-a bucurat să îi primească în rândurile
ei pe cei şase noi membri, angajându-se
să le fie un sprijiin fiecăruia în pregătirea
spre cer.
 Gabriel Dragoş,pastor
”Flori şi Stele” în Valea Jiulu
Corul de copii „Flori şi Stele” a
susţinut patru concerte în Valea Jiului,
în perioada 26-28 noiembrie 2010,
lăsând în urmă impresii care nu se
vor uita uşor. Concertele au avut loc
la bisericile adventiste din Petroşani şi
Lupeni, la Sala de Marmură a Primăriei
Petroşani şi la Biserica Penticostală
din Petrila. Muzica interpretată de
aceşti copii ne-a ajutat să pregustăm
bucuria cerului, locul în care cântecul
este metoda folosită pentru a comunica
mulţumirea, lauda, aprecierea, deci este
limba oficială. În urma corului a rămas
uimirea şi aprecierea faţă de ce poate
să facă credinţa de copil.
 Ciprian Pantoş, pastor

Akord Junior la Reşiţa

În 4 decembrie la Reşiţa a avut loc un
Concert susţinut de copiii de la Akord
Junior conduşi de Alina Negoşanu.
Alături de ai au cântat Rareş Păltineanu
la pian, Iulia Toma – pian, Filip Năsui –
clarinet, Cristian Toma – violoncel. Au
fost peste 250 de musafiri neadventişti
la această ocazie specială în care au
ascultat Evanghelia vestită prin cântec.
Presa locală a promovat evenimentul
atât înainte (prin publicitate) cât şi
după prin relatări despre eveniment.
Dumnezeu să fie lăudat pentru ocazia
frumoasă de misiune de la Reşiţa!
 Natanael Jigău, pastor
8 Info banat
Serbare la Grădiniţa ,Betania”
Joi, 9 decembrie, în sala bisericii
adventiste Betania din Timişoara, a
avut loc serbarea copiilor care fac
parte din Grădiniţa Betania, în prezenţa
educatoarelor, instructoarelor şi a
părinţilor. Cei 17 copii au recitat poezii,
au intonat cântece şi au prezentat
cu entuziasm mai multe scenete.
Programul celor mici a fost răsplătit cu
aprecierile celor prezenţi, şi le-au fost
oferite cadouri, într-o atmosferă de
mulţumire faţă de cei care se îngrijesc
de educaţia copiilor şi de recunoştinţă
faţă de Dumnezeu pentru călăuzirea Sa
de până acum.
 Simona Dragoş,
Director Grădiniţa Betania
Botez la Caransebeş
Sabatul din 4 decembrie 2010 a fost
o ocazie specială de sărbătoare la
Caransebeş şi credem o bucurie în
ceruri pentru cele patru persoane care
s-au împăcat cu Dumnezeu şi au făcut
un legământ cu El prin botez.

Cu această ocazie am avut ca invitaţi

pe pastorii Pavel Memete, secretar al
Conferinţei Banat, care a rostit mesajul
spiritual, şi Mihai Ghişoiu, care a oficiat
botezul. Dumnezeu să binecuvânteze
pe noii botezaţi şi biserica Lui!

 Costel Trandafir, pastor

Sabatul copiilor la Şimand

În Sabatul din 27 noiembrie la Şimand,
dimineaţă şi după-amiază, copiii au
adus laudă lui Dumnezeu prin cântece
şi poezii, în cadrul unui program special.
Dimineaţa a avut loc învestirea de către
instructori a noilor licurici şi exploratori
iar după-amiaza a avut loc un program ce
a cuprins scenete, poezii şi colinde. Au
fost prezenţi şi elevii de la Centrul Şcolar
din Arad, însoţiţi de învăţătoarea Paula
Luca, care la finalul programului au fost
apreciaţi şi recompensaţi pentru prestaţia
lor cu o masă bogată, cu pachete şi cu
fructe.Înainte de servirea mesei, elevii de
la Centrul Şcolar Arad le-au dăruit copiilor
de la Şimand câteva desene-felicitări.
 Gabriel Dragoş, pastor

Info banat 9
biserica mondială
Ce avem în comun
Îmi îndrept acum atenţia spre a doua convingere: adventiştii
sunt singurii în măsură să le ducă Evanghelia musulmanilor.
Iată avantajele pe care le au adventiştii faţă de alţi creştini în
ceea ce priveşte predicarea Veştii Bune musulmanilor:
Locul Scripturilor: Noi ne bazăm convingerile şi practicile pe
Biblie, şi numai pe Biblie. Această fidelitate faţă de Cuvântul
revelat îi impresionează pe musulmani, care privesc la Coran
ca la revelaţia din partea lui Dumnezeu.
Stilul de viaţă: Abstinenţa de la consumul de alcool şi carne
de porc reprezintă o surpriză plăcută pentru musulmani, care
nu sunt obişnuiţi să­i asocieze pe creştini cu aceste obiceiuri.
Aceasta înseamnă că adventiştii şi musulmanii se pot bucura
de o masă luată împreună fără nicio teamă – un factor
important în stabilirea unei relaţii. Dincolo de aceste practici,
accentul pe care îl pun adventiştii pe simplitate şi modestie
găseşte ecou în musulmanii sinceri, a căror religie este o
chestiune legată strâns de fiecare moment al vieţii de zi cu zi.
Preocuparea pentru zilele din urmă: Concepte ca judecata
finală, a doua venire a lui Isus şi învierea ocupă un loc
proeminent în gândirea islamică. Pentru musulmanii sinceri,
întreaga viaţă este trăită avându­se mereu în vedere existenţa
unei judecăţi finale. Învăţăturile lor diferă de ale noastre în
aspecte importante, dar ideile de bază comune constituie o
bună ocazie pentru adventişti să le ofere îndrumări care să le
lărgească înţelegerea.
Sabatul: Coranul menţionează Sabatul, şi chiar într­o lumină
pozitivă; nu face nicio referire la prima zi a săptămânii ca o zi
de închinare. Faptul că păzim Sabatul, întipărit în însuşi numele
nostru, ne distinge ca oameni ascultători de revelaţia divină.
Conflictul cosmic: Musulmanii percep evenimentele de pe
Pământ în cadrul mai larg al luptei cosmice dintre bine şi
rău, în care Iblis – Satana – şi fiinţele malefice joacă un rol
important. Acest context general al lumii are paralele evidente
– împreună cu deosebiri semnificative – cu înţelegerea pe
care o au adventiştii cu privire la marea luptă dintre Hristos
şi Satana.
Creaţia: Atât musulmanii, cât şi adventiştii cred în doctrina
creaţiei şi resping teoria evoluţiei.
Sănătate: Musulmanii manifestă un interes profund faţă de
sănătate şi viaţa sănătoasă. Adventiştii şi musulmanii pot
uşor colabora în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii. În Orientul
Mijlociu, adventiştii deţin o serie de spitale şi clinici, în timp
ce Universitatea Loma Linda şi Centrul Medical au o relaţie
neîntreruptă cu Regatul Arabiei Saudite şi cu Afganistanul.
10
MUSUL (partea
Relaţia cu Israelul: Faptul că noi, ca biserică, refuzăm să ne
identificăm cu orice partizanat geopolitic este un avantaj uriaş
în lumea musulmană. Nu aderăm la mişcarea proisraeliană,
ci credem în dreptate pentru toate popoarele, israelieni şi
palestinieni în aceeaşi măsură.
O mişcare de reformă: Noi ne percepem propriul mesaj ca fiind
nu unul nou, ci o întoarcere la învăţăturile Bibliei. Noi ducem
la bun sfârşit reforma parţial realizată ce a fost începută de
Martin Luther, Calvin şi alţi bărbaţi de neclintit. Şi musulmanii
se consideră parte dintr­o mişcare de reformă.
Aceste nouă elemente le conferă doar adventiştilor poziţia de
pe care pot stabili relaţii cu musulmanii la toate nivelurile şi
de pe care pot avansa în misiunea de origine divină de a duce
Evanghelia în toată lumea. Dar noi nu suntem foarte cunoscuţi
în lumea islamică; într­adevăr, abia dacă se ştie ceva despre
noi. Când musulmanii aud despre creştini, se gândesc imediat
la mâncare de porc, beţii, femei şi bărbaţi destrăbălaţi care ţin
partea Israelului.
Un obiectiv major, căruia ar trebui să ne dedicăm, este acela
de a le prezenta musulmanilor cine suntem noi şi în ce credem.
Când se întâmplă aceste lucruri, atitudinile se transformă din
neîncredere în uimire, apreciere, acceptare.
În cadrul întâlnirii cu liderii musulmani, am accentuat de la
început că prefer să fiu cunoscut ca un adventist, mai degrabă
decât ca un creştin. Pentru musulmani, numele „creştin”
generează asocieri profund negative – asocieri care nu au
nimic în comun cu adventiştii de ziua a şaptea –, aşa că prefer
evitarea acestui termen. În acelaşi timp, cuvântul „adventist”
surprinde bine pulsul esenţial a ceea ce suntem – speranţa
noastră în revenirea lui Isus şi conştienţa chemării divine de a
răspândi în lume această speranţă.
Rolul profeţiei
A treia convingere decurge din a doua: profeţia se poate
dovedi o modalitate de abordare care să le trezească interesul
musulmanilor.
Aşa s­a întâmplat şi în cazul şeicului şi al tovarăşilor lui. Deşi
primul contact cu un adventist s­a produs în urma unui act
spontan de bunătate din partea unui membru laic adventist,
interesul ulterior al musulmanilor a crescut, pe măsură ce
acea persoană prezenta profeţiile biblice, prima dată în casa
unui musulman căruia îi era de ajutor, iar mai târziu – la
invitaţia şeicului – în moschee.
În prima ocazie organizată în moschee, prezentatorul adventist
a pus accentul pe importanţa profeţiilor pentru lumea întreagă,
inclusiv pentru islam. Apoi a explicat de ce adventiştii înţeleg
lucrurile într­un fel în care restul lumii nu le înţelege. În acea
ianuarie 2011 Info banat

MANII
a doua)
primă seară, musulmanii prezenţi au răspuns fără nicio rezervă
pe măsură ce le erau prezentate profeţiile. În prezentările care
au urmat, persoana adventistă a apelat la metoda tradiţională,
începând cu Daniel 2, continuând cu aceeaşi carte şi încheind
cu Apocalipsa.
Profeţia este importantă în discuţiile cu musulmanii deoarece
îi conferă credibilitate Bibliei. Deşi Coranul face referire la
Biblie, curentul majoritar în islamism susţine că aceasta este
pervertită şi o ignoră, în mare parte.
Dincolo de prejudecată
A patra convingere se referă la schimbările ce trebuie să
se producă printre adventişti: în timp ce Dumnezeu ne­a
încredinţat un mesaj şi un stil de viaţă ce au mare impact
asupra musulmanilor, noi înşine trebuie să dăm dovadă de o
schimbare semnificativă de atitudini şi viaţă spirituală, dacă e
ca Domnul să ne folosească aşa cum doreşte El.
Musulmanii din Occident sunt victimele prejudecăţilor atât de
răspândite. Adventiştii împărtăşesc şi ei anumite sentimente
predominante în cultura modernă şi sunt influenţaţi de
atotştiutoarea mass­medie. Urmarea este aceea că pastorii şi
membrii, în cea mai mare parte, nu simt nicio responsabilitate
pentru a lucra cu musulmanii; mai mult decât atât, bisericile
adventiste nu sunt pregătite să­i primească în cadrul lor pe
musulmani. Şi da, este adevărat, câţiva adventişti au pregătite
cărţi şi DVD­uri care zugrăvesc islamul în culori deosebit de
sumbre.
Printre stereotipurile şi miturile negative despre musulmani
la care sunt expuşi majoritatea oamenilor, se numără şi
următoarele:
Islamul este o religie violentă, drept consecinţă majoritatea
musulmanilor sunt înclinaţi spre violenţă. În islam se regăseşte
o anumită notă de violenţă, ce se poate regăsi în orice altă
religie. Acest element, totuşi, nu caracterizează decât o mică
parte dintre musulmani. Organizaţia Gallup a realizat un sondaj
la scară internaţională cu privire la musulmani, intervievând în
jur de 30.000 de persoane. Rezultatele au arătat că 93% dintre
musulmani resping violenţa.
„Allah” este numele unei zeităţi păgâne. Acest mit este rapid
demontat de un studiu etimologic. „Allah” este pur şi simplu
cuvântul arab pentru Dumnezeu, fiind folosit în această formă
de creştinii arabi de dinainte de Mahomed şi în prezent fiind
folosit în aceeaşi măsură. Pentru că islamismul a apărut în
cultura arabă, iar Coranul este scris în limba arabă, inevitabil a
fost adoptat termenul „Allah” cu referire la Dumnezeu.
Ca urmare a ratei natalităţii foarte mari, musulmanii, în
curând, vor depăşi numeric populaţia creştină, devenind
Info banat ianuarie 2011
biserica mondială
religia majoritară în câteva ţări din Europa. Un DVD care
circula nu demult a speriat câţiva adventişti, care au acceptat
necondiţionat această idee. În esenţă, DVD­ul prezintă ideea
acaparării nonviolente a lumii occidentale de către musulmani,
ale căror familii numeroase nu au nevoie de mult timp pentru
a înghiţi cultura majoritară. În ciuda prezentării grafice,
argumentaţia are lipsuri serioase. Oferă doar date trunchiate,
face presupuneri nefondate, ignoră dovezile care contrazic
punctele de la care porneşte.
Pregătire pentru reformă
Convingerea mea finală este probabil cea mai surprinzătoare:
luarea în serios a misiunii faţă de islam are potenţialul de a
revigora şi reforma Biserica Adventistă.
Sunt încă sub impresia entuziasmului şeicului faţă de a doua
venire şi a senzaţiei iminenţei ei pe care el o avea. Mă întreb:
Oare Dumnezeu le face adventiştilor un apel la trezire?
Misiunea adventistă îndreptată în direcţia musulmanilor va
putea deveni o realitate numai dacă ne vom umili, lăsându­L
pe Domnul să ne înmoaie inimile şi să ne dărâme prejudecăţile.
Domnul trebuie să pună în noi o dragoste profundă pentru
musulmani şi o dorinţă arzătoare de a­i vedea alături de noi pe
calea spre Împărăţie. Trebuie să facem ca bisericile noastre
să fie calde, deschise şi gata să­i accepte pe musulmani.
Numai El poate realiza acest lucru. Asemenea schimbări vor
însemna o Biserică Adventistă revigorată şi reformată.
Experienţa mea cu musulmanii este scurtă, dar deja am văzut
acţionând puterea transformatoare a iubirii. Întâlnirea cu şeicul,
care a progresat rapid, a pornit de la nimic altceva decât de
la un act de generozitate al unui adventist, care reflecta în
mod vizibil iubirea şi bunăvoinţa. Am observat că musulmanii
analizează foarte atent persoanele şi, dacă descoperă că e
vorba de cineva sincer, onest, răspund cu bunătate.
În ultimele luni, am intrat în legătură cu o femeie de afaceri
adventistă care are pe suflet lucrarea cu musulmanii. Dar nu a
fost aşa dintotdeauna; de fapt, a crescut având resentimente
faţă de ei, dar Domnul i­a schimbat inima şi părerile. Mi­a
mărturisit că, înainte, purta bijuterii scumpe, dar când a
început să fie interesată de musulmani, cu accentul pe care
îl pun ei pe simplitate, a simţit că trebuie să nu mai poarte
bijuterii, în final renunţând definitiv la ele.
Iată, probabil, o parabolă a ceea ce s­ar putea întâmpla la
scară largă, pe măsură ce adventiştii îşi îndreaptă atenţia spre
musulmani.
11
ştiri
Christianity Today: De ce renunţă tinerii la creştinism
Semnele Timpului, 24 Noiembrie

Eşecul de a se ridica la standardele adoptate prin religie,

dilemele intelectuale, sau inechitatea în relaţiile cu alţi membri
ai bisericii sunt principalele motive pentru care tinerii creştini
părăsesc biserica.
Potrivit lui Drew Dick, autor al cărţii ex-Christian, mulţi
dintre tinerii care părăsesc biserica creştină iau această
decizie pentru a­şi linişti conştiinţa după ce au făcut un
compromis moral. O altă categorie de tineri, adaugă autorul,
renunţă la credinţa creştină după ce, confruntaţi cu mesajele
curentului Noul Ateism, sau alt sistem valoric necompatibil cu
creştinismul, se văd nevoiţi să aleagă între filosofiile aflate în
opoziţie.
Politologii Robert Putnam şi David Campbell spun în cartea
American Grace, publicată recent, că „tinerii americani
renunţă la religie într­un ritm alarmant, de 5 până la 6 ori mai
mare decât ritmul istoric (între 30 şi 40% dintre tineri nu au azi
o religie, faţă de între 5 şi 10%, acum o generaţie).”

O treime din catolicii americani au părăsit biserica

Semnele Timpului, 25 Noiembrie
Exodul romano­catolicilor americani din biserică rămâne cea
mai mare provocare a acesteia, e de părere arhiepiscopul
Timothy Dolan, noul preşedinte al Conferinţei americane
a Episcopilor Catolici. În ultimii ani, spune arhiepiscopul
citând studii recente, aproape o treime din catolicii americani
au plecat din sânul Bisericii. Aceleaşi studii arată că doar
50% dintre tinerii catolici se căsătoresc religios, în timp ce
participarea la slujba duminicală a scăzut de la 78% cât era în
1960, la 35%, în prezent.
Scăderea aprecierii vizavi de caracterul onest şi etica clericilor
s­a înregistrat nu doar în rândul credincioşilor catolici, ci şi
printre cei protestanţi. Astfel, doar 55% dintre protestanţi şi­
au păstrat convingerea că slujitorii bisericii au un nivel „foarte
ridicat” sau „ridicat” în ceea ce priveşte etica şi onestitatea, faţă
de 60%, în 2008; doar 56% dintre catolici faţă de 63%, în 2008.
Peste 50% dintre tinerii canadieni nu au o religie
Semnele Timpului, 17 Decembrie

Mai mult de jumătate dintre canadienii cu vârste cuprinse între

SUA: Încredera în preoţi şi pastori a scăzut
Semnele Timpului, 7 Decembrie
Numărul americanilor care apreciază onestitatea şi etica
preoţilor şi pastorilor la un nivel „foarte ridicat” sau „ridicat”
este în scădere şi a ajuns la cel mai slab procent din ultimii 32
de ani. Scoruri mai bune decât clericii au obţinut asistentele
medicale, farmaciştii, învăţătorii, medicii şi poliţiştii.
15 şi 29 de ani fie nu au nicio religie, fie nu au mers niciodată
la un serviciu religios. Doar 22% spun că religia este foarte
importantă pentru ei, în scădere de la cele 34 de procente
care au rezultat în urma unui sondaj întreprins în anul 2004.
Analiştii spun că acest declin a început abrupt acum 50 de
ani, şi că o cauză care perpetuează situaţia ar putea fi faptul
că tânăra generaţie de astăzi consideră religia organizată ca
fiind ilogică şi deconectată de la realitate.

Oficialii de la Vatican şi Iran sunt de acord Vaticanul şi Consiliul mondial al Bisericilor

pe teme de libertate religioasă se vor întâlni anual
Ştiri creştine, 29 Noiembrie Catholica, 15 Decembrie

Liderii UE au convenit asupra unui mecanism Papa reafirmă nevoia de comuniune

de stabilitatea permanentă pentru euro cu Biserica Ortodoxă
Realitatea, 17 Decembrie Catholica, 2 Decembrie
12 ianuarie 2011 Info banat
 stil de viaţă

Tehnologia modernă afectează atenţia distributivă

Adevărul, 13 Decembrie 2010
Verificarea constantă a e­mailurilor şi a mesajelor primite pe telefonul mobil ne împiedică să ne concentrăm la
sarcinile pe care trebuie să le realizăm şi ne disturbă modul de gândire, de aceea se ajunge la înţelegerea şi la
interpretarea superficială a realităţii.

Potrivit specialistului britanic Nicholas Carr, autorul cărţii Ce efecte produce internetul asupra creierului nostru?,
adicţia faţă de internet se naşte din nevoia noastră instinctuală de cunoaştere.

Oamenii odihniţi sunt mai frumoşi, arată un studiu măslinele protejează inima
Realitatea, 16 Decembrie Adevărul, 2 Decembrie
Somnul de frumuseţe nu este un mit şi nici un capriciu al
doamnelor cochete. O demonstrează un studiu bine întemeiat
al unor cercetători suedezi, care arată că odihna este sinonimă
Nu faceţi abuz de dulciuri concentrate!
cu frumuseţea.
Oamenii care sunt privaţi de somn perioade lungi de timp sunt Adevărul, 3 Decembrie
percepuţi drept neatractivi, pentru sexul opus, şi nesănătoşi,
pentru ambele sexe, arată studiul oamenilor de ştiinţă de la
Institutul de cercetare Karolinska din Stockholm.
Sucul de rodii ar putea încetini răspândirea
Radiaţiile Wi-Fi afectează arborii din apropiere cancerului în organism
HotNews, 25 Noiembrie Mediafax, 14 Decembrie
Un studiul indică faptul că arborii plantaţi în apropierea
ruterelor wireless au frunze uscate şi coaja afectată.
Rezultatele alarmante ar putea ridica semne de întrebare Raport CE: Prea mulţi tineri europeni sunt obezi,
şi asupra efectelor radiaţiilor Wi­Fi asupra oamenilor şi vor
alimenta protestele părinţilor şi profesorilor care vor să fumează şi consumă alcool
oprească instalarea ruterelor în şcoli. România Liberă, 8 Decembrie

Info banat ianuarie 2011 13

diverse

Întrebare: Există o lucrare, un dar al exorcismului

în Biblie?
Luptând cu demonii
de Angel Manuel Rodriguez

Pentru a răspunde acestei întrebări mă voi ocupa de chestiunea mai extinsă a scoaterii demonilor, care este o parte a lucrării de
slujire pe care unii din pastorii noştri din diferite părţi ale lumii o desfăşoară. În general, una din provocările pe care o întâmpină
adventiştii este de a aborda biblic subiectul, fără a permite ca practicile altor creştini să determine modalitatea de scoatere a
demonilor.
1. Terminologie: Termenul „exorcism” vine de la substantivul grecesc exorkistēs, şi desemnează o persoană care izgoneşte
demonii. Forma verbală exorkistēs înseamnă „a pune pe cineva sub jurământ”, „a conjura” (Mat. 26,63). Exprimă ideea
de a obliga pe cineva să facă ceva prin invocarea unei puteri supranaturale (a exorciza). În Noul Testament verbul nu
e folosit pentru a se referi la exorcism, iar substantivul este aplicat doar o dată la exorciştii evrei (Fapte 19,13). Noul
Testament foloseşte verbul „a izgoni” (ekballē) demonii mai degrabă decât de a exorciza. Aceasta poate avea ceva de a
face cu faptul că exorcismul a fost asociat cu magia, practicarea unor anumite ritualuri, şi utilizarea unor formule religioase
specifice. Nu aşa ceva găsim in Noul Testament.
2. Posesiune demonică: În Scripturi posesiunea demonică este o realitate luată foarte în serios. Indivizii posedaţi sunt
caracterizaţi variat prin comportament agresiv (Mat.8,28), tentative de autodistrugere (Mat.17,15); inabilitatea de a vorbi
(Mat.9,32), de a auzi (Marcu 9,25), sau de a vedea (Mat.12,22). În general, posesia demonică se distinge de boli (ex.
Mat.4,24; Marcu 1,32). Unul dintre cele mai controversate aspecte ale posesiunii demonice este acela că aproape în
toate cazurile este dificil de deosebit de epilepsie, alte boli fizice, sau boli psihice. Aceasta implică faptul că posesiunea
demonică are un impact asupra minţii şi a corpului asemănător cu al acelor condiţii. Dar este de obicei însoţită de elemente
de clarviziune, fenomene supranaturale, chiar levitaţie a obiectelor. Deoarece în multe cazuri ar fi dificil a o deosebi de o
boală naturală, ori de cate ori e posibil vom căuta sfatul medicilor şi al altor oameni calificaţi.
3. Abordarea biblică: Scoaterea demonilor era obişnuită în timpul lucrării lui Isus, dar El nu le­a furnizat ucenicilor o procedură
anume. El a izgonit pur şi simplu spirite rele prin puterea Cuvântului Său, fără a desfăşura nici un ritual sau a folosi formule
tradiţionale (Mat 8,16). El le­a poruncit să plece şi ei s­au supus. (Luca 9,49.50;10,17). Nu au existat exerciţii lungi, care
cereau timp, nu au fost strigăte despre care noi să ştim, nici o implicare fizică a lui Isus cu persoana posedată. De fapt El
nu a atins niciodată un demonizat, şi doar o singură dată a intrat in dialog cu unul (Marcu 5,7­10). Isus a avut pur şi simplu
autoritate asupra puterilor răului, iar acestea nu I­au putut rezista.
. Isus a împărtăşit ucenicilor Săi aceeaşi autoritate (Mat.10,8; Marcu 3,15; Luca 9,1). Modul prin care ei au izgonit demoni
este ilustrat în Faptele Apostolilor. Apostolii au chemat Numele lui Isus pentru a­i elibera pe oameni de demoni. Formula
este una simplă: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi afară...” (Fapte 16,18). Hristos a fost Cel care a eliberat
persoana; apostolii L­au chemat ca să intervină. Nu a existat o luptă îndelungată cu demonul sau un dialog cu el. Puterea
lui Hristos a fost eficientă prin cuvântul ucenicilor.
4. Exorcism şi daruri spirituale: referitor acum la întrebarea de început: în Noul Testament exorcismul nu este enumerat
printre darurile spirituale. Nimeni nu a fost chemat de către Isus ca să întemeieze o lucrare de slujire prin exorcism. El
a dăruit ucenicilor Săi putere şi autoritate peste demoni, dar niciodată nu a sugerat că acesta ar fi cel dintâi rol al lor.
Responsabilitatea lor era să proclame Împărăţia lui Dumnezeu, veste cea bună a mântuirii. El a spus explicit: „Împărăţia
lui Dumnezeu s­a apropiat. Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi,...scoateţi afară demoni”(Mat. 10,7.8, compară cu Marcu
6,12; Luca 9,2). Proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu este misiunea fiecărui credincios. Când în împlinirea acestei misiuni
noi ne confruntăm cu demonizaţi, noi am fost împuterniciţi de Hristos să le facem faţă. Însă prima noastră chemare este de
a proclama Evanghelia răscumpărării prin Hristos.

Angel Manuel Rodriguez este director

al Institului de Cercetări Biblice al Conferinţei Generale.

14 ianuarie 2011 Info banat


mESAjUL PREŞEDINTELUI CONFERINŢEI BANAT
CU OCAZIA ŞEDINŢEI COmITETULUI ExECUTIV DIN 3 DECEmBRIE 2010
„În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din
neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia
Haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am
văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de
ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul
anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul
Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu,
ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi
cenuşă.” ( Daniel 9:1-3)
Nimeni n­a citit Biblia vreodată fără a nu fi fost impresionat
de acest moment de consacrare excepţională din partea
marelui om al lui Dumnezeu, Daniel. Program de post şi
rugăciune special, pentru cineva obişnuit să postească şi
să caute faţa Domnului de trei ori pe zi? Da, robia era pe
ultima sută de metri, iar el înţelegîndu­şi menirea e gata
să dea tonul pregătirii pentru drumul spre Ţara promisă.
E ton de consacrare, e ton de proclamare!
În aceşti ani de început ai „noii ordini mondiale” dar şi ai
crizelor profund babiloniene, din aceleaşi Sfinte Cărţi am
înţeles că întoarcerea Domnului nostru şi ceasul marii
eliberări este aproape. În Comitetul Executiv din vara
anului 2009, sub impresia Duhului, am hotărât să aşezăm
zilele anului 2011 sub atmosfera solemnă a consacrării în
rugăciune şi a misiunii în puterea rugăciunii. Ce încurajare
simţim astăzi ştiind că acelaşi Duh Sfânt, prin slujitorii
Bisericii la nivel mondial, cheamă întreaga comunitate
adventă la rugăciune şi post, la o specială consacrare în
vederea Marii Strigări! Ceasuri de rugăciune, zile de post
şi rugăciune, Sabate de post şi rugăciune! O Biserică
chemată să­şi întoarcă cu adevărat faţa spre Domnul într­
un program cum nu s­a mai pomenit de Redeşteptare şi
Reformă!
Viziunea pentru 2011 se regăseşte aşadar în două
coordonate, părţi ale aceluiaşi întreg: „Roagă­te şi
lucrează!”.
Consacrare în rugăciune, post şi studiu prin programul
„Străjerule, roagă­te şi lucrează”. Devoţiune personală,
altarele familiale, orele de rugăciune pe secţiuni se
doresc a fi reînviate. Tonul dorim a fi dat cu prilejul
săptămânii de rugăciune din acest an. Pastori şi slujbaşi
sunt chemaţi să poarte acest mesaj al redeşteptării
atât prin viu grai cât mai ales prin puterea exemplului.
Ceasurile de rugăciune zilnice, zilele şi Sabatele de post
şi rugăciune, studiul Bibliei şi al cărţii Tragedia Veacurilor,
Info banat ianuarie 2011
cuvântul preşedintelui
toate acestea pot deschide Duhului Sfânt căi nebănuite
pentru impresionarea sufletelor, aducând binecuvântata
redeşteptare după care tânjim de atâta vreme. Ca
formatori şi exemple vii, cei dintâi chemaţi sunt slujbaşii,
pastorii şi administratorii, şi implicit familiile acestora.
Apoi de la înălţimea amvoanelor în predici dar şi în cadrul
vizitelor prin puterea experienţelor împărtăşite, să fie
motivată mereu şi mereu întreaga frăţietate. Fie ca toate
programele Conferinţei şi toate proiectele departamentale
să ţintească continuu spre acest deziderat. Fie ca Biserica
Banatului să caute faţa Domnului în acest nou an cum
n­a căutat­o niciodată.
„Începe să trăieşti”. Probabil că niciodată până acum
nu am stat în faţa unei campanii de evanghelizare de o
asemenea anvergură: Evanghelia vestită în biserici, la
radio, la televizor, pe internet. Dacă ne vom mobiliza
repede şi total în programul de consacrare, misiunea
acestui an ar putea fi începutul Marii Strigări, cel puţin
în Romania. Dacă suntem sinceri cu noi înşine putem
recunoaşte că niciodată nu am avut o asemenea
oportunitate. Şi nu ştim dacă o vom mai avea vreodată.
E trist că într­un asemenea moment nu descoperim o
preocupare totală a tuturor forţelor de care dispunem,
de aceea, de la înălţimea acestui Comitet Executiv să
chemăm încă o dată întreaga armată a Bisericii noastre
la o angajare susţinută în vederea luptei ce ne stă în faţă.
Exprim speranţa că şi­n această coordonată a viziunii
pentru 2011, proiectele şi programele departamentale vor
susţine şi dezvolta pe parcursul întregului an tot ce se va
câştiga prin marea campanie naţională de evanghelizare.
Exprim de asemenea convingerea că acest Comitet
Executiv dar şi Biserica în întregul ei va aproba şi adopta
această viziune cu cele două coordonate ale ei, de aceea
zic iarăşi „Străjerule, scoală­te şi lucrează! Străjerule,
începe să trăieşti!”
Fie ca experienţa lui Daniel să devină prin Duhul Sfânt,
în 2011, experienţa fiecărui copil al lui Dumnezeu din
Biserica Banatului, prunci şi tineri, părinţi şi bunici,
pastori şi administratori deopotrivă, iar secerişul să ne
umple de bucurie. Ploaia târzie promisă să aducă viaţă în
suflete şi­n comunităţi! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
J mIHAI mAUR, preşedinte
15
 FUNDAŢIA CREȘTINĂ ANGELIS
Se spune că şi cele mai lungi călătorii încep cu... primul pas.
În anul 1998 un gând călător s-a cuibărit în câteva minţi şi
inimi din biserica adventistă din Beliu, gând care ne îndemna
să înfiinţăm un cămin primitor pentru copii abandonaţi de
părinţii lor. Acest gând a fost primul pas... Al doilea a fost
înfiinţarea unei societăţi non-profit cu acest scop, numind-o
Fundaţia Creştină Angelis. A urmat achiziţionarea unei case,
care să fie transformată după cerinţe. Ea a fost cumpărată în
iarna anului 1999, datorită generozităţii unui creştin cu suflet
mare, inimă largă şi mână întinsă pe nume Wagner Georg.
Ea nu corespundea decât în parte nevoilor viitoare aşa că
timp de un an şi jumătate a fost extinsă, reparată, reîmpărţită
astfel încât la data de 06 august 2000 casa cu numele de
„ORHIDEEA” alcătuită din 11 camere cu destinaţii diferite
a fost gătită pentru inaugurarea ei cu participarea Direcţiei
Generale ale Protecţiei Drepturilor Copilului, a Conferinţei,
Uniunii şi a peste 100 de fraţi, surori, vecini, simpatizanţi
şi curioşi. Însă momentul cel mai important urma să apară
doar atunci când în această casă urma să se audă scântecul,
plânsul, râsetele şi joaca copiiilor pe care ni-i imaginam de
peste doi ani. Acest moment al întâlnirii a sosit pe data de 4
septembrie 2000 în alaiul aglomerat al emoţiilor şi temerii de
ambele părţi.
Au sosit 10 copii, cinci fetiţe şi cinci băieţei, înspăimântaţi de
transportul cu maşina şi curioşi de casa noastră, de fapt a lor.
Începea o lucrare pe care niciodată n-am mai făcut-o. La data
respectivă aveam şase angajate care urmau să ofere tot ceea
ce era mai bun în ele pentru acei micuţi cu lipsă profundă
de dragoste şi zâmbet. Au trecut anii unul după altul cu
16
multe greutăţi, lipsuri prelungite, dar niciodată opriţi din cale,
pentru că în permanenţă s-au arătat oameni de pretutindeni
trimişi de Dumnezeu ca să împlinească nevoi materiale şi
să ne astâmpere nelinişti sufleteşti. Prima şi infinita bucurie
a noastră a venit în urma deciziei unei familii din Beliu de a
adopta o fetiţă de a noastră, pe nume Iza. Era o familie tânără
fără să poată avea copii dar s-au ales cu o „orhidee”. De-
alungul timpului s-au perindat prin Casa Orhideea 21 de
copii, cei mai mulţi fiind reintegraţi în familiile naturale. În anul
acesta, 2010, a urmat un alt mare pas, aniversarea a 10 ani
de existenţă a Casei. Aceşti zece ani reprezintă istoria umblării
noastre cu Dumnezeu prin situaţii nemaiîntâlnite, o istorie pe
care am trăit-o alături de copii. La ora aceasta avem 10 copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani şi un tânăr de curând
botezat şi devenit membru al bisericii. Acum la cumpăna
dintre ani, când timpul îşi ţine pentru o clipă respiraţia, privim
înainte, şi credem aşa cum spune Biblia că avem ”...un viitor
şi o nădejde.” Pe această cale aş dori în numele copiiilor să
apreciez multa bunătate şi dragoste creştină pe care mulţi
din cei care citesc aceaste rânduri au dovedit-o prin vizite,
alimente, bani şi rugăciuni. Dorim ca Dumnezeu să enumere în
ziua răsplătirii toate aceste gesturi spre binele dumneavoastră
veşnic!
Acum în încheierea acestei scurte cronici invităm toţi cititorii
să ne vizitaţi Casa ori de câte ori Dumnezeu vă aduce pe
meleagurile noastre sau El vă îndeamnă să răspândiţi bunătate.
Adresa noastră este: Beliu, nr. 491F , jud. Arad la distanţă de
15km de oraşul Ineu sau Sebiş, oraşele noastre de referinţă.
Dacă doriţi să aflaţi anumite
informaţii, vă invităm să o faceţi
apelând următoarele persoane:
Pastor Ionel Soponariu –
0744.646123
Pastor Liviu Roman –
0740.116187
Pastor Marcel Ţărmure –
0744.626508
Casa Orhideea – 0257.322424
Pagină WEB:
www.angelis.home.ro
Ne despărţim de dumneavoastră
cu unul din motto-urile noastre
preferate:
„Casa Orhideea” mai mult
decât o casă ...un cămin!
 Marcel Ţărmure
iunie 2010 Info banat