Aplicaţii informatice în serviciul funcţiei juridice, informatica juridică de

reglare socială

Funcţia de reglare socială care aparţine dreptului, se manifestă prin texte ce urmează a fi
elaborate, pe de-o parte, şi aplicarea acestora şi urmărirea efectelor aplicării lor în societate, pe
de altă parte, activităţi ce pot implica informatica.

a) Elaborarea regulii de drept

Realizările şi mai ales experienţele în curs (în special în S.U.A., Canada, Franţa etc.)
demonstrează implicarea semnificativă a informaticii în elaborarea legislativă sau reglementară.
Efectele importante ale intervenţiei informaticii în elaborarea regulii de drept sunt
următoarele:
- Favorizează o mai bună cunoaştere a arsenalului legislativ sau de reglementare prin
contribuţii semnificative la inventarul analitic al textelor, la codificarea, distribuirea şi publicarea
lor.
- Ajută la mai buna cuprindere a regulilor prin analiza sistematică a arsenalului legislativ
şi a evoluţiei acestuia şi, mai general, prin creşterea performanţelor cercetării juridice
informatizate.
- Ajută la creşterea coeficienţei interne şi la o mai bună armonizare a textelor (depistând
greşelile şi incoerenţele logice şi sugerând, de exemplu, clauzele de abrogare sau derogare).
- Permite elaborarea de texte mai bine adaptate mediului social şi economic pe care
dreptul îl guvernează.
- Asigură o mai bună cunoaştere ştiinţifică a faptelor sociale şi aceasta face posibilă
crearea de modele matematice reprezentative ale realităţii sociale. Pregătirea ştiinţifică a
deciziilor presupune aplicaţii ale cercetării operaţionale juridice care conduc la realizarea de
modele tehnice complexe.
- Contribuie la stabilitatea dreptului (prin calitatea normelor elaborate) şi la adaptarea sa
(prin luarea în considerare mai rapidă a evoluţiilor depistate de modele ce recompun logico-
informatic realitatea).

b) Aplicarea regulilor de drept

Justiţia are ca sarcină acest aspect al funcţiei juridice în care informatica este implicată
profund prin gestiunea automată a administrării judiciare, cunoaşterea persoanelor şi fenomenelor
judiciare, favorizând astfel un exerciţiu eficient al funcţiei jurisdicţionale.
Îmbunătăţirile gestiunii, fără a fi neglijate, sunt transpuneri în administraţia judecătorească a
contribuţiilor cunoscute de informatica de gestiune; ele se referă atât la structură, la funcţionarea şi
documentarea organelor centrale ale justiţiei, precum şi a jurisdicţiei lor.
Dezvoltarea prin informatică a fişierelor publice noi sau modernizate (stare civilă, cazier
judiciar, conducători auto etc.) şi a statisticilor judiciare (asupra activităţii jurisdicţionale, de
exemplu) permit clarificarea justiţiei asupra ei însăşi, dar şi asupra mediului său social sau asupra
indivizilor cu care s-a confruntat.
 Asupra unor ansambluri de date se dezvoltă cercetarea judiciară aprofundată şi
diversificată (sociologia şi chiar psihologia judiciară, de exemplu). În fine, în etapa procesului
propriu-zis, informatica ameliorează condiţiile generale de muncă ale funcţionarului de justiţie
prin gestiunea cabinetelor, redactarea actelor, pregătirea directă a procesului, uneori chiar prin
evaluarea şanselor de succes.
Magistratul poate beneficia de aceste contribuţii informatice prin ajutorul dat
judecătorului în elaborarea deciziei. Se pune chiar problema calculatorului-judecător care
acoperă diferite aspecte posibile ale înlocuirii judecătorului cu calculatorul.
Clasamentul şi confruntarea logică a dovezilor sau mărturiilor, cercetarea coerenţei
juridice sau practice în acţiunea de judecată şi emiterea deciziei sunt realizate astăzi prin aplicaţii
informatice care, oricât de complexe ar părea, fac obiectul studiilor sau chiar al realizărilor
suscitând din ce în ce mai puţine polemici.
Problema esenţială rămâne aceea a luării deciziei propriu-zise, iar întrebarea
fundamentală este dacă un sistem informatic poate să facă dreptate.
Pentru unii, odată depăşite reacţiile posibile, apare că, tehnic, informatica poate să vizeze
tot atât de bine anumite decizii de justiţie sau administrative, astăzi automatizate complet, cu
condiţia ca textele de bază şi datele de fapt ale procesului deciziei jurisdicţionale să fie suficient de
precise pentru a nu lăsa loc nici unei interpretări: este vorba de procese obiective (putând fi supuse
unei automatizări avansate), în opoziţie cu litigiile cu un grad mai ridicat de subiectivitate în care
interpretarea sau aprecierea judecătorului sunt decisive. Pentru alţi analişti, această distincţie este
nerealistă şi moral condamnabilă.
Justiţia penală se distinge de ansamblul sistemului judiciar în măsura în care informatica
poate să joace un rol crescut şi făcând mai eficace circuitele de informatică penală între diferiţi
intervenienţi, ajutând puternic munca poliţiei judiciare şi chiar ameliorând prevenirea şi
pedepsirea delincvenţei (datorită rezultatelor obţinute prin informatizarea cercetării
criminologice şi penitenciare).