P. 1
Securitate si Aparare Nationala

Securitate si Aparare Nationala

|Views: 395|Likes:
Published by tony

More info:

Published by: tony on Feb 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/03/2013

pdf

text

original

GHID DE STUDIU AL DISCIPLINEI SECURITATE ŞI APĂRARE NAłIONALĂ

Codul cursului: Denumirea cursului: Securitate şi apărare naŃională Tip de curs: Obligatoriu Durata cursului/număr de credite: un semestru /4 credite Perioada de accesare a cursului: prelegere semestrul II Manual recomandat: Mihail Vasile-Ozunu, Studiu de securitate şi apărare, curs, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007. Obiectivul principal al cursului: cunoaşterea conceptelor de securitate şi apărare precum şi evoluŃia acestora de-a lungul timpului. Modul de stabilire a notei finale: examen ConsultaŃii pentru studenŃi: internet şi miercuri la sediul facultăŃii Adresă e-mail pentru contactul cu studenŃii: mihaiozunu@yahoo.com 1.Titularul cursului: prof.univ.dr. Mihail Vasile-Ozunu, mihaiozunu@yahoo.com Facultatea R.I.S.E., Şoseaua Berceni nr.24, tel:021 334 44 10 Interval orar disponibil pentru studenŃi: pe internet; miercuri şi joi la sediul FacultăŃii R.I.S.E. 2.ConŃinutul tematic al cursului: 1.Studii de securitate în teoria relaŃiilor internaŃionale 2.Conceptul de securitate 3.Dimensiunile securităŃii 4.Interesele naŃionale 5.Mediul internaŃional de securitate 6.Riscuri, ameninŃări şi vulnerabilităŃi la adresa securităŃii naŃionale 7.Viziunea asupra războiului. Tipuri de război 8.Strategii de securitate naŃională. Modele teoretice de analiză 9.Strategia de securitate naŃională a României 10.Strategia militară 11.Apărarea naŃională şi apărarea colectivă 3.Bibliografie minimă obligatorie: Mihail Vasile-Ozunu, Studii de securitate şi apărare, curs, Bucureşti, Editura FundaŃia România de Mâine, 2007 Ionel Nicu Sava, Studii de securitate , Bucureşti, 2006. Barry Buzan, Popoarele, statel şi teama, Editura Cartier, Chişinău, 2000. *** Strategia de securitate naŃională a României, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 1999, 2001 4.Bibliografie facultativă: Kenneth Waltz, Omul, Statul şi războiul, Editura Institutul European, Bucureşti, 2001.

1

Carl von Clausewitz, Nicollo Machiavelli, Thucydides, Hugo Grotius,

Despre război; opera postumă a generalului Carl von Clausewitz, Editura Antet 2000. Principele, Editura Antet, Bucureşti, 2002. Războiul peloponesiac, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966. Despre dreptul războiului şi al păcii, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968.

5.Prezentarea capitolelor: 1.Studii de securitate în teoria relaŃiilor internaŃionale Obiectivul principal al acestui capitol îl reprezintă cunoaşterea principalelor abordări ale conceptului de necesitate în cadrul teoriei relaŃiilor internaŃionale. Concepte cheie: -realism; -idealism (liberalism); -neorealism; -securitate; -pace; -putere; -balanŃă de putere. Rezumatul capitolului: În timpul „războiului rece”, două superputeri, SUA şi URSS, au dat caracteristicile generale şi au influenŃat relaŃiile internaŃionale pentru patru decenii. Strategia lor de securitate a fost, în această perioadă, în linii generale, dominată de apărarea împotriva ameninŃării nucleare. Sfârşitul acestei perioade şi al sistemului bipolar de relaŃii între state a condus la crearea unei noi ordini mondiale, care a atras schimbări dramatice în strategia de securitate a statelor. Cu siguranŃă, în teoria relaŃiilor internaŃionale, sfârşitul „războiului rece” a generat nevoia de regândire teoretică şi practică a conceptului de securitate. Abordările s-au înscris în curente noi, depărtându-se de şcolile tradiŃionale sau clasice. Lărgirea conceptului de securitate a dus la tratarea extensivă a strategiilor de securitate. Este pus în discuŃie rolul tradiŃional al politicilor de securitate, ca instrument pentru protejarea intereselor naŃionale ale statelor. Abordarea clasică a problemelor de securitate. Originile realismului 1. Tucidide (sec. V i.Ch.). În lucrarea sa Istoria războiului peloponezian, Tucidide foloseşte în analiză raŃionamente care aveau să fie sintetizate mai târziu în teoria relaŃiilor internaŃionale şi sistematizate mai ales de curentul realist de gândire a strategiilor de securitate. În analiza pe care o face războiului peloponezian, Tucidide dezvoltă concepte precum relaŃiile de putere dintre state şi modul în care dinamica acumulării de putere influenŃează configuraŃia relaŃiilor interstatale. De asemenea, dezvoltă tema valorii relative a conceptului de justiŃie, aflat într-o relaŃie directă cu structura raporturilor de putere, aspecte care se vor regăsi într-o formă sistematizată, în lucrările realiştilor moderni. Astfel, el consideră că „adevăratul motiv al războiului (peloponeziac) a fost creşterea puterii Atenei şi teama pe care acest lucru a creat-o în Sparta”. De asemenea, „standardul pentru justiŃie depinde
2

de egalitatea puterilor care se confruntă. În realitate, cel puternic face ce are puterea să facă, iar cel slab acceptă ceea ce trebuie să accepte” 2. Niccolo Machiavelli (1469-1527). Filosof politic de tradiŃie realistă (sec. XVI), a surprins în opera sa trăsăturile esenŃiale ale realismului contemporan (Principele). Machiavelli porneşte de la examinarea naturii umane pentru a ajunge la concluzia că interesul, şi nu morala este resortul intim al acŃiunilor oamenilor. El arată că „despre oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sunt nerecunoscători, schimbători, prefăcuŃi şi ascunşi, că fug de primejdii şi sunt lacomi de câştig”. ConsecinŃa pe care el o extrage din aceste constatări este că în problemele de stat, mai mult decât în viaŃa privată, puterea şi securitate trebuie să fie prima preocupare a principelui. Este introdusă, astfel, ideea divorŃului remediabil între politică şi morală, a caracterului amoral al actului de guvernare, care trebuie să se axeze pe acumularea de putere şi menŃinerea siguranŃei statului, ca formă politică de organizare a societăŃii. Machiavelli îşi sfătuieşte Principele să acorde atenŃie puterii şi securităŃii statului mai presus de orice: „Când guvernezi, trebuie, dacă este necesar, să accepŃi şi răul … să înveŃi să nu fi bun”; „războiul, instituŃiile şi legile care-l privesc sunt singura preocupare căreia principele ar trebui să îşi dedice gândurile şi priceperea”. „Cel care vrea să fie în toate un om de bine nu poate evita să fie distrus de atâŃia alŃii, care nu sunt buni. De aceea, dacă vrea să reziste, un prinŃ trebuie să înveŃe puterea de a nu fi bun şi să se folosească sau să nu se folosească de această putere, după necesităŃi” (cap. VIII). Gânditor al unei epoci creştine, el nu pune în discuŃie valoarea universală a unor concepte precum binele şi răul, însă apreciază că elementul care dă coerenŃă şi predictibilitate acŃiunilor umane şi care asigură succesul acŃiunii politice nu are legătură cu principiile morale. Acest aspect îl înscrie pe Machiavelli, ca linie de gândire, în cadrul pozitivismului realist: „Mi s-a părut mai oportun să rămân la adevărul efectiv al lucrurilor, decât la ideea imaginară pe care Ńi-o poŃi face despre ele. Căci mulŃi şi-au închipuit republici şi principate care n-au existat niciodată şi pe care nu le-au văzut nicăieri”. Este respins astfel, utopismul, ai cărui reprezentanŃi de seamă cunoscuŃi în epoca lui Machiavelli fuseseră Platon (Republica) şi Aristotel (Politica). De notat admiraŃia lui Machiaveli pentru dramatismul violenŃei politice a lui Cesare Borgia. Lăudarea violenŃei exemplare Ńine de credinŃa sa că natura umană, caracterizată prin rău şi pasiuni egoiste, poate fi reprimată numai prin forŃă: „Nu ştiu ce învăŃătură mai bună aş putea să îi dau unui principe nou decât exemplul faptelor acestuia, iar dacă planurile şi măsurile lui de acŃiune nu i-au izbutit, aceasta nu s-a întâmplat din vinalui, ci dintr-o neobişnuită şi extremă răutate a sorŃii… Acum, după ce am considerat toate acŃiunile ducelui, nu cred că aş putea să îi aduc vreo învinuire; cred, dimpotrivă, că, aşa cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele puterii printr-o împrejurare favorabilă şi prin ajutorul armat al altuia. Căci cu spiritul lui capabil de lucruri mari şi năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel şi singurele obstacole care s-au împotrivit planurilor lui au fost viaŃa preascurtă a lui Alexandru şi propria lui boală” (cap. VII, pp. 29 - 34). 3. Cardinalul de Richelieu, în domeniul diplomaŃiei, a fost cel care a practicat un concept de sorginte realistă - raison d’Etat. El a susŃinut implicarea FranŃei în războiul de 30 de ani, care a avut drept scop împiedicarea creşterii puterii statelor habsburgice în detrimentul FranŃei şi pierderea de către aceasta a poziŃiei sale dominante în Europa.
3

regat. evoluŃia treptată către acceptarea unor alŃi factori capabili să influenŃeze relaŃiile internaŃionale vor determina şi mutaŃii în modelele de abordare teoretică a securităŃii internaŃionale. statul este un actor unitar. organizaŃiile internaŃionale interstatale nu sunt considerate ca actori de sine stătători în configuraŃia relaŃiilor internaŃionale. Realismul Paradigmele de abordare a problematicii strategiilor de securitate Premisa de la care porneşte analiza dinamicii mediului internaŃional este centrată pe ideea de stat. sau care împrumută o parte din atribuŃiile ce fac parte din atributele suveranităŃii de stat. 4 . organizaŃiile internaŃionale – ONU. Thomas Hobbes foloseşte ca punct de plecare în consideraŃiile sale despre guvernare caracteristicile naturii umane. Astfel. centrată pe ideea de suveranitate. Prin urmare. el formulează concluzia celebră conform căreia condiŃia naturală a omului este starea de război (homo homini lupus). Ordinea mondială westfalică. nu sunt privite prin prisma capacităŃii lor de a influenŃa mediul internaŃional de securitate. în absenŃa unei guvernări. fie prin maşinaŃiuni secrete. Considerând interesul ca resortul intim al fiecărei acŃiuni a statelor.Războiul s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia (1648). Datoria guvernanŃilor şi rolul statului constă în a înlocui egalitatea anarhică prin autoritatea politică ierarhică. ca unicul actor al relaŃiilor internaŃionale. AcŃiunile lor de tipul celor care pot influenŃa mediul de securitate sunt considerate a fi materializarea voinŃei statelor. această perspectivă de abordare trebuie reconsiderată din perspectiva existenŃei unor organizaŃii internaŃionale de tip nou. care deŃine capacitatea de a contribui la alcătuirea arhitecturii de relaŃii dintre state. suveran exprimate. circumscrise unui anumit scop. republică. o dezvoltă în manieră realistă afirmând că ei sunt egali prin aceea că „şi cel mai slab dintre oameni are suficientă putere ca să îl omoare pe cel mai puternic. companiile comerciale transnaŃionale. Având în vedere natura umană. În concepŃia realistă. o anumită coerenŃă şi predictibilitate a mediului internaŃional. biserica. care a marcat începutul sistemului modern de state. indivizii îşi folosesc egalitatea naturală în scopuri distructive. AcŃiunea pe plan internaŃional este modelată pe baza examinării logice a costurilor şi beneficiilor acesteia. imperiu. În virtutea acestei abordări. pe stat. În perioada contemporană. a influenŃat în mod determinant gândirea asupra politicilor de securitate şi apărare naŃională. De aici. în sensul că acŃionează consecvent cu interesele sale. ca principal actor al sistemului internaŃional. nu li se recunoaşte calitatea de actori în relaŃiile internaŃionale. precum puterea de legiferare (precum Uniunea Europeană). Dinamica mediului internaŃional. individul etc. 4. care creează şi impun standarde (precum Consiliul Europei). Statul ca actor al sistemului internaŃional este luat în considerare sub toate aspectele formei politice de guvernare (cetate. trib). Structurile supranaŃionale sau subnaŃionale nu sunt abordate din perspectiva capacităŃii lor de a influenŃa dinamica sistemului internaŃional. partidele politice. fie prin conspiraŃie cu alŃii”. comportamentul acestora este considerat ca raŃional. Leviathanul implică ordinea şi încetarea anarhiei stării naturale. Plecând de la premisa că oamenii sunt egali prin natură în tendinŃele lor agresive.

The Anarchical Society). enumerate în primul capitol: . un rol determinant. Theory of International Politics) a. la fel ca şi societatea.principiile morale universale nu sunt identice. Caracteristicile sistemului internaŃional: politica globală este un sistem autosusŃinut. cu a sa Politics Among Nations.elementul-cheie care orientează analiza de sorginte realistă a politicii internaŃionale este „conceptul de interes definit în termeni de putere”. DiplomaŃia este un instrument de atingere a obiectivelor naŃionale. Kenneth Waltz (1979. uneori. care presupune lupta pentru putere între state în urmărirea intereselor lor naŃionale. . Morgenthau îşi anunŃă intenŃia de a prezenta o „teorie a politicii internaŃionale” pentru a aduce ordine şi sens masei faptice. Realismul clasic 5. care îşi urmăresc consecvent interesele de putere şi de securitate: „Ideea că politica internaŃională poate fi concepută ca un sistem cu o structură precis definită reprezintă derogarea fundamentală a neorealismului faŃă de realismul tradiŃional”. Waltz propune o nouă perspectivă. fără să fie subordonată unor valori extrinseci. consideraŃiile etice nu sunt considerate relevante. În atingerea acestor scopuri. similare ordinii politice interne. este guvernată de legi obiective. Anarhia. care îşi au rădăcinile în natura umană. drept punct de orientare în analiza comportamentului statelor pe scena internaŃională. însă. În analiza comportamentelor statelor. pentru unii realişti. deşi au un conŃinut variabil în spaŃiu şi timp. Hans Morgenthau. forŃa militară. că valorile morale universale sunt o noŃiune al cărei conŃinut este dificil de identificat. Neorealismul 6. ci diferă în funcŃie de epocă şi societate şi nu sunt aplicabile acŃiunilor statelor. are ca principiu de coerentizare acŃiunea raŃională a statelor. Teoria lui Morgenthau se bazează pe un număr de 6 principii. neorealiste (Waltz. . în general. este considerat sistematizatorul realismului clasic. în sensul că realismul politic refuză să considere aspiraŃiile morale ale unei naŃiuni ca legi morale care guvernează universul. în general. Theory of International Politics).Interesele statelor – ceea ce motivează acŃiunea pe plan internaŃional – sunt legate de menŃinerea sau creşterea puterii sau a securităŃii. configuraŃia relaŃiilor internaŃionale este dată de distribuŃia puterii. moderate (Hedley Bull. în abordarea realismului tradiŃional. în special în ceea ce priveşte premisa realistă referitoare la caracterul anarhic al mediului internaŃional. Natura umană foloseşte. . în sensul lipsei unei ierarhii. Şcoala realistă de gândire consideră. fără a exclude. Sistemul internaŃional este anarhic. între state suverane şi egale din punct de vedere al statutului lor.Realismul politic consideră că politica.puterea şi interesul sunt categorii obiectiv valabile. diferenŃa cea mai importantă dintre realismul politic şi alte şcoli de gândire este legată de faptul că demersul realist de analiză consideră politica drept o sferă autonomă care trebuie analizată ca o entitate. În timp ce realismul clasic abordează politica internaŃională folosind ca instrumentar caracteristicile demersurilor statelor şi interacŃiunea dintre ele. inclusiv forŃa. care joacă. Există teorii realiste tradiŃionale (Morgenthau – Politics among Nations). În realitate. statele folosesc diverse mijloace. 5 .

Structurile politice se caracterizează şi prin diferenŃierea funcŃiilor între unităŃile componente (separarea între executiv. Puterea altora. cât prin capacitatea de a atinge obiective larg împărtăşite. Ordinea sistemului nu este impusă din exterior. autonomă şi egală din punct de vedere formal. indiferent de valori. Michael Waltzer. pentru prezervarea intereselor lor de securitate. la nivel statal. În mediile anarhice. pentru că ea percepe statele ca o concentrare de puteri concurenŃiale întrun mediu anarhic. ci se naşte din interacŃiunea unor actori politici egali din punct de vedere formal. judecătoresc în configuraŃii diferite. arată că. un alt autor care poate fi considerat drept neorealist. toate funcŃiile importante trebuie să fie îndeplinite de fiecare stat în parte. Prin contrast. istorie sau formă de guvernare. se formează şi se întrerup în funcŃie de circumstanŃe. Astfel. Waltz apreciază că structurile politice se definesc şi se disting de ceilalŃi actori mai întâi prin principiul lor ordonator: unităŃile politice sunt structurate în relaŃii ierarhice de autoritate şi subordonare. lipsite de o structură ierarhică). a putut dezvolta o perspectivă diferită asupra puterii. în special cea a marilor puteri. În consecinŃă. este 6 . în mod similar cu situaŃia statelor ce interacŃionează pe scena internaŃională. statele trebuie să se concentreze asupra puterii lor relative. Continuându-şi analiza mediului internaŃional prin folosirea modelului structurii interne. Într-un sistem anarhic. în funcŃie de forma de guvernare): „Hierarhia presupune relaŃii de supra şi subordonare între părŃile sistemului”. agregarea în jurul unei puteri emergente prezintă riscul iminent de a cădea victimă acelei puteri. Distribuirea capacităŃilor între unităŃile sistemului internaŃional face ca ordinile internaŃionale succesive să varieze în funcŃie de numărul marilor puteri (distribuirea capacităŃilor între actori). Din acest motiv. care trebuie să se bazeze pe propriile resurse pentru a-şi realiza interesele. Waltz susŃine că balanŃa politicii de putere prevalează ori de câte ori două sau mai multe state coexistă într-o ordine anarhică. în demersul concentrat asupra caracteristicilor sistemului ca atare. relaŃiile internaŃionale sunt un domeniu de structuri politice anarhice (înŃelese ca neierarhice. Schimbările rapide şi bruşte în raporturile de putere şi în statut în plan internaŃional provoacă acŃiuni de contrabalansare. fără să existe o diviziune a muncii politice sau o diferenŃiere clară între state. principala diferenŃă între state este de capacitate. religie. unităŃile politice au o tendinŃă de agregare în jurul unui competitor carismatic sau al unui învingător. Waltz subliniază diferenŃa între sistemele bipolare (două superputeri) şi multipolare: teoria balanŃei de putere este emblematică pentru politica internaŃională. Waltz a putut evita consideraŃiile asupra naturii umane. Ca o consecinŃă a acestei diferenŃe de abordare este faptul că.Waltz afirmă că modul de funcŃionare a sistemului ca întreg influenŃează şi comportamentul statelor în aceeaşi măsură în care sistemul de guvernare la nivel intern influenŃează evoluŃiile în interiorul unui stat dat. pentru că „înfrângerea nu le primejduieşte securitatea”. Un sistem al balanŃei de putere funcŃionează cel mai eficient atunci când alianŃele sunt fluide. b. fiecare stat este o unitate politică separată. lipsită de o autoritate superioară regulatoare. în ordinile politice anarhice. Efortul de echilibrare ajută la menŃinerea stabilităŃii relaŃiilor dintre state. iar nu de funcŃii. În ordinile anarhice (mediul internaŃional). a moralităŃii. Ele nu diferă atât prin ceea ce îşi propun să realizeze. legislativ. de o autoritate superioară.

The Struggle for Power and Peace). în disciplina academică a relaŃiilor internaŃionale termenul de securitate a fost utilizat într-un sens restrâns. satisfacerea altor interese vitale. Waltzer recomandă echilibrul în faŃa unei puteri emergente. -securitate cooperativă. Arnold Wolfers a arătat: „Securitatea. acumularea de putere este în detrimentul actorilor sistemului internaŃional. -Paradigmele realismului clasic. Lista subiectelor: -Originile teoriei realiste. deşi s-a considerat că puterea nu este principalul resort motivaŃional. Waltz critică teoria interesului de maximizare a puterii. în ultimă instanŃă. -securitate societală. Pentru realiştii clasici. Concepte-cheie: -securitate naŃională. putere. 7 . Nu a fost conturată o definiŃie propriu-zisă a acestui termen. c. în sens obiectiv. aproape sinonim cu cel de putere militară. -securitate colectivă. -Anarhia sistemului internaŃional. -dilemă de securitate. -securitate individuală. iar nu alăturarea la scopurile acesteia. în care securitatea fiecărui stat este ameninŃată. absenŃa temerii că aceste valori ar putea fi atacate”. Neorealiştii au considerat că un reper mai bun în aprecierea resorturilor acŃiunii statelor este furnizat de prezumŃia că interesul ultim al statului este dat de securitate. Termenul de securitate Până recent. comportamentul raŃional al statelor constă doar în acumularea de putere. Cu toate acestea. -Securitatea naŃională din perspectivă neorealistă.Conceptul de securitate Obiectivul acestui capitol este de a defini conceptul de securitate şi de a evidenŃia evoluŃia acestuia. autorii preferând să utilizeze noŃiuni sinonime. El arată că. -securitate comună. reprezintă absenŃa ameninŃărilor la adresa valorilor dobândite. puterea este atât un mijloc. Hans Morgenthau a furnizat o definiŃie aproximativă: „Securitatea naŃională trebuie definită drept integritatea teritoriului naŃional şi a instituŃiilor sale” (Politics among nations. Rezumatul capitolului: 1. argumentând că acumularea permanentă de putere poate duce la o cursă a înarmărilor. de dorit. în sens subiectiv. 2. precum interes naŃional. gradul de securitate fiind direct proporŃional cu echilibrul balanŃei militare. Este posibil ca statele slabe să nu aibă alternativă decât o alegere inspirată şi să spere că alinierea cu puterea învingătoare le va garanta securitatea şi.întotdeauna o ameninŃare. cât şi un scop. neorealismul a admis că distribuŃia puterii este factorul cel mai important care determină natura structurii.

la nivel conceptual (pe lângă recomandările concretizate în luarea de măsuri de control al armamentelor). presupune contracararea ameninŃărilor tradiŃionale interstatale prin transferul de putere de la stat la 8 . arăta că. a stat la originea unei strategii de securitate care. şi mai ales. Extinderea înŃelesului conceptului de securitate a) În mod previzibil. În lipsa unei astfel de reconsiderări. cât securitatea statului ca entitate teritorială. în relaŃiile internaŃionale. Mesajul principal. acest termen era inexact atunci când era folosit în sens general. scopul demersului de definire a conceptului este acela de a analiza modul în care sunt folosite conceptele şi modul în care evoluează discursul politic asupra securităŃii.). Chiar dacă era folosită sintagma „securitate naŃională”. Astfel concepută. Conceptul restrâns de securitate şi extinderea sa Conceptul de securitate în sens restrâns Abordarea tradiŃională de către disciplina relaŃiilor internaŃionale a conceptului de securitate s-a concentrat pe stat ca obiect de referinŃă pentru securitate (în special în cadrul realismului). Dincolo de divergenŃa asupra domeniului de cuprindere a conceptului de securitate. fiind adecvat doar în acele cazuri excepŃionale în care naŃiunea şi statul erau aproape sinonime. fără să presupună abandonarea competiŃiei în favoarea cooperării şi fără să presupună un demers de instituŃionalizare sau codificare. securitatea comună aducea în plus numai un set de mijloace mai puŃin confruntaŃionale. inclusiv. 2. În anii ’80 s-au constatat lipsa de beneficii pentru securitate şi tulburările produse în sistem de dinamica armamentelor circumscrisă logicii înarmărilor (ineficacitatea în înlăturarea pericolului războiului nuclear. care continua să fie permanent. iar accentul continuă să fie plasat pe ameninŃările din partea altor state. în cele din urmă. ameninŃările militare. Conceptul a fost descris ca „imperativul abŃinerii reciproce”. unul dintre iniŃiatorii acestei tendinŃe. se are în vedere nu atât securitatea statului – naŃiune.Recent. efectele resimŃite de cetăŃeni ca plătitori de taxe etc. în cadrul Copenhagen Peace Research Institute) în contextul avangardei teoretice a analizei securităŃii naŃionale şi „societale”. în anii ’80 a fost adusă o inovaŃie sistemului. securitatea necesită o reŃinere reciprocă şi o apreciere corespunzătoare a realităŃilor epocii nucleare. legată de cursa înarmărilor şi de ameninŃarea nucleară. ameninŃa să devină contraproductivă (cursa înarmărilor). În teoria realistă. Conceptul de securitate comună fusese conceput ca o modalitate de soluŃionare a „dilemei de securitate” a epocii „războiului rece”. în condiŃiile anarhiei internaŃionale şi cantităŃilor importante de armament acumulate. aplicată în mod susŃinut de către state. nevoia de securitate ameninŃă să ducă la intensificarea competiŃiei şi. o altă extindere a conceptului de securitate. la scăderea nivelului general de securitate. abordată în termeni de intensificare a puterii militare. ca actor principal în ordinea mondială westfaliană. Această viziune asupra securităŃii statelor individuale. prin introducerea conceptului de securitate comună. Paradigma securităŃii rămânea neschimbată – statul este obiectul de referinŃă principal al securităŃii. Acest demers este însă contestat de către partizanii teoriei clasice a „studiilor strategice” („studii de securitate”) tradiŃionale. a început să fie acceptată provocarea de a dezvolta concepte mai largi despre securitate (Barry Buzan. b) Securitatea colectivă. care consideră un astfel de demers drept o extindere inadecvată a conceptului de securitate.

TradiŃia kantiană se regăseşte şi în teoriile păcii democratice (spre exemplu. din actul originar al delegării puterii de către cetăŃeni. se remarcă faptul că forŃele ONU (sau ale altor organizaŃii internaŃionale . rămânând. ci şi în interiorul statelor. teza probabilităŃii reduse ca statele democratice să intre în război unul împotriva celuilalt). în ciuda controlului exercitat de cei 5 membri permanenŃi). prin urmare. 3. În măsura în care intervenŃia umanitară poate fi legitimată ca un promotor al securităŃii. Kant. În cadrul acestei federaŃii. de altfel. alături de Barry Buzan). în măsura în care ideea securităŃii statului ca atare este afectată de desuetudine.autorităŃile internaŃionale (echivalent cu o renunŃare parŃială la suveranitate). este evident că nu mai poate fi vorba de securitatea statului. principiul a fost invocat cu speranŃe renăscute. Conceptul nu a fost folosit corespunzător în timpul „războiului rece” datorită disfuncŃionalităŃilor sistemului Cartei ONU (Carta ONU pune în aplicare sistemul securităŃii colective. îndepărtarea de la teoriile realiste asupra securităŃii. În perioada posterioară „războiului rece”. Securitatea colectivă presupune formarea unei largi alianŃe a actorilor. statul fiind singurul obiect de referinŃă al securităŃii. pierzându-şi autoritatea politică. Centrarea exclusivă a noŃiunii de securitate pe dimensiunea entităŃii politice poate atrage. se poate susŃine că acesta nu îşi îndeplineşte obligaŃia contractuală. c) Tot astfel. 9 . în care „politica internaŃională” este depăşită de „politici interne la scală globală” (teză susŃinută de Bjorn Moller. prin ideea sa de creare a unei federaŃii a statelor lumii. iar atunci când statul pune în pericol securitatea individuală pentru asigurarea propriei securităŃi. În termenii teoriei despre securitate. ceea ce s-a şi întâmplat. Realismul a neglijat dimensiunea securităŃii individuale. Conceptul securităŃii colective este de extracŃie liberală şi este.OSCE) sunt folosite nu numai pentru restaurarea păcii între state. se poate afirma că securitatea statului îşi pierde prevalenŃa în faŃa securităŃii individuale. în ultimă instanŃă. care nu mai este alcătuită de state suverane cu frontiere impermeabile. cu scopul de a răspunde în comun la orice pericol la adresa securităŃii lor care ar putea apărea. formularea de obiecŃii din partea şcolilor de gândire adepte ale ideologiei despre stat ca produs al contractului social. Acest aspect poate marca trecerea la o nouă ordine mondială. b. derogatoriu de la abordarea realistă a ordinii internaŃionale. pentru apărarea drepturilor omului. Teoriile utilitariste pun accent pe „principiul celei mai mari fericiri”. securitatea naŃională şi alianŃele tradiŃionale sunt o aplicare a realismului în doctrina securităŃii în relaŃiile internaŃionale. În cazul urmăririi necircumstanŃiate a securităŃii de stat. securitatea de stat e identificabilă. care se poate dovedi compatibil cu apărarea suveranităŃii. a cărui autoritate derivă din voinŃa generală. de stabilit dacă el a servit eficient scopurilor propuse. Astfel. în sensul că ele reprezintă o asociere punctuală de state care îşi reunesc forŃele pentru atingerea unui scop determinat comun. securitatea individuală poate fi afectată. reprezentant al şcolii de la Copenhaga. ci a altei entităŃi. Mai exact. RaŃiunea care stă la baza conceptului se regăseşte în lucrările lui I. Obiectul de referinŃă al securităŃii a. Admiterea legitimităŃii teoretice a conceptului de intervenŃie umanitară atrage. în termeni de suveranitate şi integritate teritorială. însă. statele s-ar putea uni pentru a sancŃiona oricare stat care ar comite o agresiune. ci reprezintă o nouă ordine mondială globală. în anumite privinŃe.

-securitatea ecologică. Concepte cheie: -securitatea politică. Securitatea economică din perspectiva fundamentului economic al puterii militare se bazează pe constatarea că puterea economică este „fungibilă”. „Securitatea economică” are. Acceptarea acestei posibilităŃi dă naştere noŃiunii de securitate societală.c. în orice fel de valoare economică. 10 . la rândul său. Aspecte politice ale relaŃiilor internaŃionale. În acelaşi timp. opresiv poate ameninŃa securitatea drepturilor fundamentale ale individului (Germania hitleristă. în teoria relaŃiilor internaŃionale.Hobbes). Rezumatul capitolului: a) Dimensiunea politică a securităŃii are în vedere relaŃia dintre stat şi cetăŃenii săi. dar şi la conflicte armate clasice interstatale (de factură clausewitziană). Teoria păcii democratice susŃine că forma de organizare internă democratică este un inhibitor puternic împotriva războiului declanşat de către statul care promovează principiile democratice în relaŃia cu cetăŃenii săi. ea este privită fie din perspectiva fundamentului economic al puterii militare. -securitate umană. se încearcă circumstanŃierea ideii generale. lipsa legitimităŃii regimului la putere. grupurile etnice sau naŃiunile. Fără a absolutiza valoarea acestei noŃiuni. practic. fie ca aspect distinct al dimensiunii de securitate. regimurile totalitare etc. -ConŃinutul securităŃii comune. -securitatea militară. b) Dimensiunea economică. -Principiile securităŃii colective. se poate transforma. -Obiectul de referinŃă al securităŃii. Lista subiectelor: -Conceptul restrâns de securitate. Există şi o categorie intermediară care poate intra în discuŃia despre obiectul de referinŃă al securităŃii: colectivităŃile. -securitatea economică. prin afirmaŃia că „democraŃiile nu poartă războaie de agresiune împotriva altor democraŃii”. un deficit de autoritate poate constitui. chiar în mediul de gândire occidental în care a apărut. care poate duce la conflicte armate civile (bellum omnium contra omnes . este posibil ca acesta să devină o sursă de ameninŃare la adresa securităŃii acestora.). Chiar în cazul în care se admite premisa că statul a fost creat pentru îmbunătăŃirea stării de securitate a cetăŃenilor săi. -securitate societală. ea urmând a fi testată în fiecare caz în parte.Dimensiunile securităŃii Obiectivul acestui capitol este de a demonstra că securitatea este un concept multidimensional. Un „Leviatan” excesiv de autoritar. Se poate obiecta că această afirmaŃie are o valoare relativă. lupta pentru autonomie sau segregare). o ameninŃare la adresa securităŃii individuale (statele slabe. 3. două înŃelesuri distincte.

unele state au ales autosuficienŃa economică. prosperitatea este. în sensul de diseminare a resurselor naŃionale între mai mulŃi actori şi în cât mai multe domenii. de unde preferinŃa de a nu contribui la dezvoltarea economică a adversarilor. Aceasta a fost abordarea Ńărilor europene la fondarea ComunităŃii Cărbunelui şi a OŃelului (1947). militarizarea (chiar şi menŃinerea trupelor gata pregătite) presupune un efort financiar. Pe de altă parte. Preocupările de asigurare a securităŃii trebuie să aibă ca obiect de referinŃă pe individ sau umanitatea ca atare. în ultimă instanŃă. războiul economic poate fi un substitut funcŃional pentru folosirea puterii militare. mai ales în cazul puterilor intrate într-o fază de declin. În al doilea rând. gaze naturale. Tot paradoxal. Există câteva maniere de abordare a unei astfel de situaŃii: Autarhia poate îmbunătăŃi securitatea economică (metodă folosită de fosta URSS) şi constituie o modalitate defensivă de obŃinere a invulnerabilităŃii. Ideea generală a fost că o reŃea de interdependenŃe va funcŃiona ca un inhibitor puternic împotriva războiului. aspect distinct al dimensiunii de securitate. c) Dimensiunea societală Curentul „idealist” (inclusiv mişcarea şcolii studiilor pacifiste) a susŃinut că oamenii sunt. În consecinŃă. de unde conceptul de securitate umană. Mai precis. În primul rând. pentru prevenirea pericolului rămânerii fără provizii din cauza întreruperii furnizării dintr-o sursă unică. a 11 . practic. Ricardo). Diversificarea. Este strategia folosită în prezent de multe state. este definită drept „abilitatea unei societăŃi de a persista în caracterul său esenŃial în condiŃii schimbătoare şi ameninŃări posibile sau efective. dacă nu pe termen scurt. care are ca obiect de referinŃă o colectivitate (deşi nu statală). În consecinŃă. cel puŃin pe termen mediu şi lung. Intensificarea interdependenŃei. este deosebit de sugestivă. în domeniul aprovizionării cu materii prime strategice (petrol. militarizarea excesivă poate afecta potenŃialul de mobilizare într-o etapă ulterioară. energie electrică) pentru acoperirea deficitului energetic. În mod paradoxal. chiar până la integrare.În ultimă instanŃă. Dimensiunea economică. Statul este un mijloc pentru asigurarea securităŃii individului. în condiŃii care să permită evoluŃia. este unul dintre cele mai moderne moduri de a asigura securitatea economică. şi nu un scop în sine. afectând inevitabil economia civilă. Această abordare era foarte răspândită în America anilor destinderii (începutul anilor ’70). printre care UE şi SUA. cauzat de disfuncŃionalitatea sistemului. ca opŃiune de securitate naŃională. această poziŃie este în contradicŃie cu vederile liberale asupra comerŃului internaŃional (Smith. Embargoul asupra comerŃului este o metodă de a împiedica acest lucru. subiectul central al oricărui demers de analiză asupra situaŃiei de securitate. O abordare moderată a chestiunii – securitatea societală. noŃiunea de securitate economică presupune invulnerabilitate la hazardul economic. sinonimă cu potenŃialul de mobilizare militară. care credeau în efectele benefice ale comerŃului asupra climatului internaŃional de securitate. puterea economică a unei naŃiuni este o ameninŃare latentă la adresa adversarilor săi. este vorba de menŃinerea. la fel cum puterea militară poate folosi pentru afectarea economiei adversarului în cazul blocadelor.

El preferă să pună accentul pe legătura existentă între persoane şi entitatea statală căreia îi aparŃin. conceptul de securitate naŃională presupune că obiectul securităŃii este naŃiunea. În demersul de identificare a subiectului securităŃii naŃionale. împrejurare cu un potenŃial însemnat de ameninŃare la adresa securităŃii. sau de forŃa naŃionalismului.instituŃiile. În demersul său de analiză aplicată. Buzan identifică riscuri de securitate la adresa statului care vin din interiorul entităŃii politice respective (dorinŃa de afirmare a propriei identităŃi a persoanelor care alcătuiesc naŃiunea). London. d) Dimensiunea ecologică Deceniul 9 al secolului XX (1987) a marcat momentul în care s-a recunoscut existenŃa unei probleme ecologice. de această dată. apărarea externă) nu este satisfăcătoare. religie. Recunoaşterea declinului ecologic nu a coincis. identitate naŃională şi obiceiuri” (Ole Waever. Pinter 1990). având rolul de a asigura funcŃionarea organismului. asociere.modalităŃilor tradiŃionale de limbaj. in The European Security order recast. economice. Problema pe care o identifică Buzan este aceea că ideile. În cadrul analizei pe care o face diferitelor tipuri de state. Concluzia autorului. sau al puterii (conform teoriilor clasice şi tradiŃionale). unul dintre scopurile securităŃii naŃionale ar putea fi protecŃia şi exprimarea acelui grup cultural. Aceeaşi dorinŃă generează o serie de riscuri la adresa securităŃii unor alte state învecinate. autorul arată că lărgirea domeniului de analiză a conceptului de securitate ridică problema imaginării strategiilor pentru contracararea diverselor tipuri de riscuri corespunzătoare. tensiunea creată în relaŃiile interstatale nefiind cauzată de mutaŃiile în raporturile de putere. Societal Security: the Concept. şi ideea de stat-scop. apartenenŃă la o anumită civilizaŃie). Printre formele pe care le mai poate îmbrăca ideea de stat se numără ideologiile (politice. cu acceptarea existenŃei unei 12 . cultură. derivate din specificul relaŃiei cu naŃionalitatea respectivă. spre deosebire de teoriile clasice şi tradiŃionale (în care politica de securitate gravitează în jurul raporturilor de putere). însă. autorul apreciază că referirea la funcŃiile de bază ale statului (asigurarea ordinii publice. ca urmare a constatării degradării mediului. Astfel. proprietăŃii. Specificitatea implicaŃilor ideologiilor asupra securităŃii izvorăşte din aceea că vizează bazele relaŃiei dintre stat şi societate. Dacă admitem că naŃiunea este un grup de persoane cu acelaşi patrimoniu cultural sau rasial şi care locuiesc în aceeaşi zonă. religioase sau sociale). Barry Buzan analizează statul drept o entitate alcătuită din baza fizică . este că acestea se confruntă cu diverse tipuri de riscuri la adresa securităŃii. Riscurile la adresa securităŃii sunt legate de fenomenul migraŃiei. Scenarios for the Post Cold War Era. cu toate riscurile de securitate pe care le presupune aceasta. Ideea de stat poate fi circumscrisă şi existenŃei unui simŃ al scopului naŃional (prezervare rasială. conceptele abstracte sunt vulnerabile la suprapunerea peste alte idei (exemplu: democraŃia şi dreptul la liberă exprimare: cum să fie promovată o politică de securitate pentru democraŃie dacă problema propagandei antidemocratice rămâne nesoluŃionată?). Acesta poate deveni şi o problemă de securitate politică. Buzan este de părere că această legătură se întemeiază pe un motiv mai profund decât tendinŃa de a evita starea naturală. afectând statele slabe (în caz de secesiune). după ce examinează diferite tipuri de state în funcŃie de raporturile lor cu naŃiunea care le compune.

probleme de securitate. -interes naŃional vital.Dimensiunea economică a securităŃii. Ridicarea prea multor probleme la statutul de „probleme de securitate” poate avea ca efect transformarea temei respective în tabu şi.Dimensiunea societală a securităŃii. la 1589. Giovani Botero. Ca o limită operaŃională la tendinŃa de extindere a domeniului noŃiunii de securitate. Rezumatul capitolului: În pofida apariŃiei a numeroşi actori noi şi puternici pe scena internaŃională. problemele de mediu pot fi cauza unui război al resurselor (în zone cu resurse puŃine – de pildă. se poate aprecia că statul naŃional continuă să fie încă cel mai important „jucător” în arena mondială. însă. . prin urmare. nu a statului. constanŃă şi eficienŃă. Elementul central pentru definire îl constituie ideea de interes. 13 . afective şi volitive. Termenul este greu de surprins într-o definiŃie unanim acceptată. . literatura de specialitate semnalează fenomenul securizării problematicii discursului oficial. În majoritatea cazurilor. Studierea relaŃiilor internaŃionale necesită. marginalizarea oponenŃilor ideologici. Concepte cheie: -interes naŃional. pare a fi fost primul care a folosit acest concept. în mod firesc. 4. afectând baza fizică a statelor (vulnerabilitatea Olandei sau a Bangladeshului la ridicarea nivelului apei). când se considera că şi un război nuclear pe scară redusă ar fi putut crea un dezastru climatic şi ecologic). ca obiect de referinŃă al securităŃii.Dimensiunea ecologică a securităŃii. descifrarea intereselor naŃionale ale statelor. -raŃiune de stat. Statele reprezintă încă elementul fundamental al sistemului internaŃional actual. Ele presupun organizare.Interesele naŃionale Obiectivul central al acestui capitol este de a înŃelege ce este acela un interes naŃional şi modul cum se stabilesc interesele naŃionale. relativ stabile şi active spre anumite domenii de activităŃi. conceptul de securitate ecologică presupune considerarea individului. Există trei moduri în care problemele de mediu pot fi subsumate noŃiunii de securitate: probleme de mediu cauzate de război (iarna nucleară. Lista subiectelor: -Dimensiunea politică a securităŃii. 1. în structura lor intrând elemente cognitive. ca orice concept utilizat politic. Definirea intereselor naŃionale Sintagma interes naŃional îşi are originea cu mult în urmă şi este asociată cu apariŃia statului naŃional în secolele XVII-XVIII. dezbatere purtată la începutul anilor ’80. Interesele reprezintă orientări selective. apa în Orientul Mijlociu). problemele de mediu pot constitui ele însele ameninŃări directe la adresa securităŃii.. . delegitimizarea sa ca subiect al discursului politic său academic.

asigurarea bunăstării. Dacă nu se realizează. Conform strategiei de securitate naŃională a României. ale elitei la putere. siguranŃei şi protecŃiei cetăŃenilor României. Interesele naŃionale nu derivă din factori externi. – afirmarea identităŃii naŃionale şi promovarea acesteia ca parte a comunităŃii de valori democratice. interesele naŃionale sunt definite ca acele stări şi procese bazate pe valorile asumate şi promovate de societatea românească prin care se asigură prosperitatea. se vor produce daune care vor afecta eventual interesele naŃionale vitale. protecŃia şi securitatea membrilor ei. Reducerea susŃinută a marilor decalaje care despart România de Ńările dezvoltate europene. Dacă nu se realizează. politică şi socială similară Ńărilor democratice. ci din opŃiunile politice şi. ceea ce este mai important. prezent în orice împrejurare şi un „înveliş” format din elemente variabile ce se modifică în funcŃie de împrejurările istorice. Este vorba de capacitatea unui popor. – garantarea drepturilor şi libertăŃilor democratice fundamentale. James Rosenau înŃelege prin interes naŃional „tot ceea ce este mai bun” pentru o societate naŃională. • Interese majore (importante). • Libertatea (promovarea valorilor) se referă la păstrarea sistemului politic al statului şi. Clasificarea intereselor naŃionale Interesele de bază (categorii): • Apărarea patriei. La rândul său. vor fi consecinŃe imediate asupra intereselor naŃionale vitale. la libertatea de a alege propria formă de guvernare şi propriile instituŃii politice (stabilirea legitimităŃii sau difuzarea valorilor fundamentale ale naŃiunii). Dacă nu se realizează. unei naŃiuni de a-şi asigura hrana. • Ordinea mondială. stabilitatea şi continuitatea statului. În literatura de specialitate americană se disting următoarele categorii de interese: • Interese vitale. Aspectul se referă la protecŃia fizică a cetăŃenilor unui stat naŃional şi la păstrarea integrităŃii teritoriale a acestuia. habitatul. voluntare. a celor două organizaŃii. 2. în general. Se referă la interesul unei naŃiuni de a stabili şi de a păstra un mediu (o conjunctură) internaŃională politică şi economică în care să se poată simŃi în siguranŃă. România trebuie să devină componentă. • Interese periferice. unităŃii.Hans Morgenthau afirma că ceea ce numim. este puŃin probabil ca interesele vitale să fie afectate. Interesele naŃionale ale României Interesele naŃionale potrivit Strategiei de dezvoltare a României din 2001: – menŃinerea integrităŃii. suveranităŃii şi independenŃei statului român. interes naŃional e format dintr-un „sâmbure tare”. 14 . în pas cu dezvoltarea contemporană. singurele în măsură să îi garanteze un statut de independenŃă şi suveranitate şi să îi permită o dezvoltare economică. cu obligaŃii şi drepturi depline. 3. cele necesare unei vieŃi prospere. – realizarea condiŃiilor pentru integrarea României ca membru al NATO şi UE. de aceea. valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naŃional şi a capacităŃii de creaŃie a poporului român. – dezvoltarea economică şi socială a Ńării. • Bunăstarea economică.

aprofundarea reformei în justiŃie. pentru consolidarea stabilităŃii şi reglementarea crizelor. integrarea interculturală şi subsidiaritatea în actul de guvernare. – relansarea economiei naŃionale. a egalităŃii şanselor. – asigurarea stabilităŃii sistemului financiar-bancar şi a echilibrului social. 4. a resurselor naturale. a calităŃii factorilor de mediu. – participarea activă la acŃiunile de cooperare internaŃională pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere. va dezvolta spiritul de dialog şi cooperare cu toate organizaŃiile internaŃionale şi statele interesate în realizarea stabilităŃii şi securităŃii. – dezvoltarea relaŃiilor de bună vecinătate şi a unei conduite participative pe plan regional. în conformitate cu standardele NATO. sectoriale. 15 . – asigurarea securităŃii ecologice. consolidarea statului de drept şi a mecanismelor democratice de funcŃionare a societăŃii româneşti. corelată şi interdependentă să garanteze şi să conducă la realizarea şi afirmarea intereselor fundamentale ale Ńării. a diferitelor instituŃii ale statului. – armonizarea relaŃiilor interetnice şi edificarea statului civic multicultural. a obiectivelor şi principiilor cartei ONU. – îmbunătăŃirea stării de sănătate a populaŃiei şi protecŃiei copilului. – dezvoltarea societăŃii civile şi a clasei de mijloc. – acŃiuni diplomatice şi o politică externă creativă. combaterea sărăciei şi a şomajului. În apărarea şi promovarea intereselor sale naŃionale România va respecta principiile dreptului internaŃional. – optimizarea capacităŃii de apărare naŃională. dinamică şi pragmatică. cercetare şi cultură. astfel încât îndeplinirea lor coerentă. în conformitate cu standardele NATO. la nivelul standardelor internaŃionale.– protecŃia mediului înconjurător. – reforma administraŃiei publice şi dezvoltarea regională. prin: asigurarea libertăŃilor democratice ale cetăŃenilor. – diversificarea şi strângerea legăturilor cu românii care trăiesc în afara graniŃelor Ńării. unităŃii şi integrităŃii teritoriale a statului român. având drept garanŃii ale securităŃii participarea socială. în corelaŃie cu practicile şi reglementările europene. a drepturilor şi îndatoririlor constituŃionale. obiectivele politicii de securitate naŃională care asigură înfăptuirea intereselor naŃionale Obiectivele de securitate naŃională a româniei stabilesc orientarea efectivă şi reprezintă reperele de bază ale acŃiunii practice. dezvoltarea instituŃiilor de educaŃie. bazată pe respectarea tratatelor şi acordurilor internaŃionale la care românia este parte. perfecŃionarea mecanismelor economiei de piaŃă şi a disciplinei financiare. perfecŃionarea sistemului politic şi dezvoltarea modalităŃilor de realizare a solidarităŃii sociale. întărirea autorităŃii instituŃiilor statului. – îmbunătăŃirea capacităŃii de participare la acŃiunile internaŃionale pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate. – garantarea ordinii constituŃionale. Strategia de securitate naŃională a României fixează următoarele obiective: – păstrarea independenŃei. în condiŃiile specifice ale aderării la NATO şi integrării Ńării în Uniunea Europeană. consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legii. – modernizarea instituŃiilor de apărare naŃională. suveranităŃii.

va realiza şi va proteja interesele naŃionale. Majoritatea schimbarilor sunt însa însotite de o mare doza de incertitudine ca natura. -Clasificarea intereselor naŃionale. -Interesele naŃionale ale României. în timp ce conflictele regionale si cele interne ar putea fi mai frecvente. Rezumatul capitolului: Mediul internaŃional de securitate La început de mileniu.de natura asimetrica – amplifica aspectele de insecuritate ale mediului global. iar efectul lor direct sau cumulat . -hegemonie. probabilitatea unui conflict militar de mare amploare este redusa. -ordine mondială. 5. iar tranzitia post-bipolara s-a încheiat. amploare si durata.a disparut. religioasa. Mediul de securitate international se afla într-o schimbare rapida. seismic si de discontinuitate. marcata de coexistenta si confruntarea unor tendinte pozitive majore cu altele care genereaza amenintari si pericole. Proliferararea noilor riscuri si amenintari . fie ca decurg din evolutia obiectiva a mediului de securitate. previzibile. Realizarea acestor obiective va produce modernizarea structurală a societăŃii româneşti şi va accelera rezolvarea marilor probleme cu care aceasta se confruntă. Unele schimbari sunt. într-o anumita masura. fie ca reprezinta rezultatul al unor strategii si programe. va asigura securitatea naŃională a Ńării şi a cetăŃenilor ei. lumea continua sa ramâna puternic conflictuala.greu de controlat. -globalizare. bazata pe o logica bipolara . Obiectivele majore ale acestei perioade s-au realizat.caracterizata de rivalitate si capacitate de anihilare reciproca a unor blocuri de state . Vechea ordine mondiala. -bipolarism. fapt ce conduce la destructurarea vechii 16 . la mecanismele de distributie a acestora si la piete. culturala sau ideologica. Lista subiectelor: -Conceptul de interes naŃional. -Stabilirea intereselor naŃionale. -multipolarism. Pe ansamblu. cât si în cel al diferentelor identitare de natura etnica.Mediul internaŃional de securitate Obiectivul acestui capitol îl constituie prezentarea trăsăturilor mediului actual de securitate şi descifrarea evoluŃiilor şi tendinŃelor prealabile de evoluŃie al acestuia. motoarele conflictelor operând atât în domeniul accesului la resurse. În acest context.– implicarea societăŃii civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate. iar germenii constructiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupa un loc tot mai important în cadrul preocuparilor comunitatii internationale. iar unele pot avea caracter surprinzator. lumea a intrat într-o noua faza a evolutiei sale. Concepte-cheie: -mediu de securitate.

separatiste ori de contestare a frontierelor existente.ordini internationale astfel ca. în caz contrar. politic. de saracie si frustrare care genereaza sau favorizeaza amplificarea noilor riscuri si amenintari. împotriva statelor democratice si a fortelor politice rationale din statele angajate în procesul democratizarii.. însotita de accentuarea tendintelor regionale anarhice. aceste fenomene. iar comunitatea internationala este tot mai constienta de raspunderile globale ce îi revin. marfuri si capital. cât si noi riscuri si amenintari. confruntarea principala se poarta între valori fundamental diferite. cresterea 17 . ofera oportunitati si prezinta riscuri la adresa valorilor si intereselor nationale. convergenta rezonabila a eforturilor consacrate structurarii unei noi arhitecturi de securitate. precum si dezvoltarea tehnologica au creat premise favorabile pentru racordarea noilor democratii la zona de prosperitate si securitate euro-atlantica. ordinea globala va arata sensibil diferit. precum si de criminalitatea transfrontaliera în crestere. nici un stat nu este la adapost si nici unul nu trebuie sa ramâna în afara proceselor globale. globalizarea profileaza o sansa reala de evolutie economica pozitiva. pentru ca. cel mai mare risc este acela de a ramâne în afara proceselor globalizatoare pozitive. apta sa creeze prosperitate. În acest mediu. integrarea în spatiul economic.A. se constituie în oportunitati strategice importante. între democratie si totalitarism. multe dintre aceste tensiuni au potential exploziv. creând atât oportunitati de dezvoltare. extinderea NATO si a Uniunii Europene. dinamica si turbulenta. pentru o tara. între care cele mai semnificative sunt: apartenenta la Alianta Nord-Atlantica. ea depinde de capacitatea statelor de a exploata astfel de oportunitati. în paralel cu multiplicarea formelor si cresterea ponderii interventiei actorilor nestatali în dinamica relatiilor internationale. nici un stat nu se poate izola sau ramâne neutru. concomitent cu proliferarea actiunilor având ca scop fragmentarea statala. coroborate cu situatia sa geopolitica. securitatea internationala tinde tot mai mult sa-si manifeste caracterul indivizibil. dar înscrierea pe aceasta tendinta nu este o certitudine garantata pentru fiecare tara. în conditiile în care dinamica relatiilor internationale favorizeaza eforturile vizând constructia unui nou echilibru international . În contextul acestei configuratii complexe a scenei globale. stabile si predictibile. Principial. Lichidarea comunismului ca sistem politic si instaurarea democratiei în Europa Centrala si de Est. Tendintele majore ce guverneaza evolutiile globale în epoca post-bipolara creaza îngrijorari justificate. În acesta lume complexa. Pentru România. Dintre acestea. Globalizarea este principalul fenomen care influenteaza mediul de securitate contemporan. în perspectiva urmatorilor 10-15 ani. genereaza noi provocari.capabil sa asigure expansiunea libertatii si democratiei. si este determinata de agresiunea majora a terorismului international de sorginte extremist-religioasa. parteneriatul strategic cu S.U. intensificarea fluxurilor de persoane. atât în sud-estul Europei îndeosebi în Balcanii de Vest si în regiunea Marii Negre . structurat în retele transfrontaliere. La nivel regional. Ca urmare. deschiderea frontierelor. unele pot avea un impact major asupra securitatii României. regiuni întregi sunt afectate de stari de instabilitate si conflict. Mediul de securitate este caracterizat preponderent de urmatoarele tendinte majore: accelerarea proceselor de globalizare si de integrare regionala. revigorarea eforturilor statelor vizând prezervarea influentei lor în dinamica relatiilor internationale. cultural si de securitate comunitar.persista sau sporesc în intensitate stari de tensiune determinate de vechi dispute de natura etnica sau religioasa.

În acelasi timp însa. Rezumatul capitolului: În contextul acestei analize. desi pericolul unui razboi clasic.Riscuri. 6. neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera vulnerabilitati majore din perspectiva securitatii proprii si a capacitatii de actiune pentru îndeplinirea obligatiilor asumate la intrarea în NATO si în Uniunea Europeana. generate preponderent din mediul international. -vulnerabilitate. -Caracteristicile globalizării. inclusiv 18 . a statului român sau a institutiilor de securitate din care România face parte. în conditiile accelerarii proceselor globalizatoare si ale dezvoltarii tehnologice. -Trăsăturile mediului internaŃional de securitate. o serie de amenintari noi. -managementul riscurilor. inclusiv cele ce se manifesta sub forma agresiunilor informatice sau informationale. Se înscriu în aceasta categorie si riscurile ce privesc securitatea si apararea frontierelor. ameninŃări şi vulnerabilităŃi la adresa securităŃii naŃionale Obiectivul principal al acestui capitol îl reprezintă elucidarea conceptelor de risc. ameninŃare. experienta acumulata în participarea la misiuni internationale în sprijinul pacii. si pot afecta grav starea de securitate a cetatenilor români. din perspectiva posturii de tara membra a Aliantei Nord-Atlantice si a Uniunii Europene. Lista subiectelor: -Caracterizarea mediului actual de securitate. tind sa creasca sub raportul gradului de pericol si al probabilitatii de producere. -pericol.de cel intern. în principal. riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale a României sunt percepute.într-o anumita masura . precum si între cele externe sau interne. iar contracararea lor oportuna si ferma. îndeosebi în conditiile în care granitele dintre amenintarile globale si cele regionale. În aceste conditii. asimetrice. Concepte cheie: -risc-risc asimetric. -ameninŃare. -gestionarea riscurilor. tind sa devina tot mai difuze.rolului si a ponderii regiunii Marii Negre în preocuparile de securitate si energetice ale Europei. al unor agresiuni militare conventionale este foarte putin probabil. În fapt. distantele geografice devin tot mai putin importante. pericol şi vulnerabilitate şi implicaŃiile lor asupra securităŃii naŃionale. -EvoluŃii şi tendinŃe în mediul internaŃional de securitate. astfel ca aparitia si dezvoltarea unor asemenea fenomene negative trebuie descoperite indiferent de locul unde se produc. în conditiile în care segmente importante ale granitelor Românei reprezinta si frontiera estica a celor doua organizatii. Pericolul creat de astfel de evolutii negative poate fi substantial potentat în cazul asocierii lor. dar si . evaluarea lor trebuie facuta prin prisma caracterului indivizibil al securitatii globale. de natura militara sau non-militara. gradul ridicat de interoperabilitate a institutiilor de securitate si aparare ale României cu structurile similare ale statelor membre ale Aliantei Nord-Atlantice si Uniunii Europene.

Produs auxiliar al dezmembrarii. asupra unor obiective-simbol ale civilizatiei si puterii americane. de Sud si Sud-Est.la distante mari fata de granitele nationale. Conflictele regionale: În pofida evolutiilor pozitive din ultimul deceniu si jumatate. iar tentatia dobândirii lor sporeste amenintator. a unor state multinationale din zona. Se amplifica. dovedesc faptul ca terorismul international de sorginte extremist-religioasa. Ele pot provoca pierderi masive de vieti omenesti si distrugeri materiale de mare amploare. biologice si radiologice constituie o alta amenintare deosebit de grava din punctul de vedere al potentialului de distrugere.si intra-statale. favorizeaza dezvoltarea unei piete negre active pentru astfel de mijloace. Caracterul deschis al societatilor democratice moderne.prin accesul posibil la armele de distrugere în masa . în conditiile în care regimurile nedemocratice. iar . Colapsul sau evolutia anarhica a unor state posesoare de arme de distrugere în masa. autoritatea redusa exercitata de unele guverne asupra complexelor lor militare. Asia Centrala. actiunile de aceeasi natura executate la Madrid. arealul strategic în care este situata România este înca bogat în conflicte locale. Proliferarea armelor de distrugere în masa: Armele nucleare. preocuparile pentru dezvoltarea mijloacelor de transport la tinta a unor astfel de arme si pentru realizarea si stocarea produselor cu dubla utilizare. structurat în retele transfrontaliere. sa ramâna vulnerabile în fata terorismului international. reprezinta cea mai grava amenintare la adresa vietii si libertatii oamenilor. Din perspectiva preocuparilor pentru securitatea nationala. Caucaz. concomitent cu reducerea garantiilor de comportament responsabil al autoritatilor ce intra în posesia lor. determina ca fiecare stat în parte cât si comunitatea internationala în ansamblu. mai mult sau mai putin violente. amplificarea fenomenului terorist si proliferarea armelor de distrugere în masa reprezinta principalul factor generator de incertitudine în domeniul securitatii globale. cu puternice implicatii pentru pacea si securitatea regionala si europeana. Moscova sau Istanbul. de suportul criminalitatii transfrontaliere organizate ori de sprijinul regimurilor corupte sau incapabile sa guverneze democratic. Accesul la astfel de mijloace devine tot mai usor din punct de vedere tehnologic. devine o responsabilitate majora a unei guvernari democratice eficiente. chimice. care au facut din Europa un loc mai sigur si mai prosper. astfel ca imperativul contracararii acestui flagel si al cooperarii fortelor democratice pentru contracararea lui constituie o cerinta vitala. inter. Africa. de infrastructura si asistenta oferite de organizatii etnico-religioase extremiste.aflate în afara controlului statal. 19 .inclusiv în Europa .consecintele actiunilor lor pot deveni devastatoare. a democratiei si celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiaza comunitatea euro-atlantica. Londra. precum si existenta unor regiuni . totalitare pot asigura cel mai periculos suport operational si logistic. de asemenea. ca si cerintele globalizarii. Retelele teroriste internationale au acces la tehnologia moderna si pot beneficia de transferuri bancare si mijloace de comunicare rapide. Principalele riscuri si amenintari care pot pune în pericol securitatea nationala a României. valorile si interesele sale ca stat membru al comunitatii europene si euroatlantice sunt urmatoarele: Terorismul international: Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. precum si cele care au avut loc în Orientul Apropiat. inclusiv prin actiuni comune desfasurate în zonele care generaza terorism. îndeosebi în cazul regimurilor animate de ideologii politice sau religioase extremiste.

inundatii.în fapt. daunatoare sau iresponsabile. Securitatea nationala poate fi. majoritatea acestora sunt tinute sub control. tendinte separatiste si situatii de instabilitate prezente în proximitatea strategica a României. în urma unor importante eforturi ale comunitatii internationale. alaturi de alte stari tensionate. Prin natura si amploarea lor. trafic de produse contrafacute.putând genera crize umanitare cu impact transfrontalier.sau meteo-climatice grave (cutremure. migratie ilegala si trafic de fiinte umane. spatiul de interes strategic în care se afla România este sursa. în anii care au trecut de la prabusirea regimurilor comuniste. guvernarea ineficienta. activitati de spalare a banilor si alte aspecte ale criminalitatii economico-finaciare. provenind din mediu sau reflectând degradarea acestuia. chiar daca. pot favoriza terorismul si proliferarea armelor de distrugere în masa sau pot sa contribuie la perpetuarea regimurilor separatiste. Criminalitatea transnationala organizata: Reprezinta atât o expresie a proliferarii unor fenomene negative care se amplifica în conditiile globalizarii. se pot înscrie: catastrofele naturale sau alte fenomene geo. de asemenea. Între acestea. În acest context. de a garanta exercitarea responsabila si eficienta a puterii. munitii si explozivi. inclusiv ca urmare a unor activitati umane periculoase. trafic de narcotice. de birocratie excesiva si tendinte autoritariste. În aria de interes strategic a României. Pe fondul unei astfel de situatii. zona de tranzit si destinatie a unor activitati criminale grave constând în: trafic ilegal de armament. dispute teritoriale. Prin numarul lor mare. domeniu în care în România . tendinta de epuizare a unor resurse vitale. submineaza încrederea cetatenilor în institutiile publice si poate constitui o amenintare majora la adresa securitatii statelor. progrese remarcabile. lipsa de transparenta si de responsabilitate publica. de ineficienta administratiei publice. Expresia publica a acestor exigente este buna guvernare. încalzirea globala si alte modificari bruste si radicale ale conditiilor de viata). Ele alimenteaza. de Sud-Est si de Est revine capacitatii statelor si a societatilor de a promova o gestiune eficienta a treburilor publice. perturbarea substantiala a vietii 20 . genereaza incertitudine strategica. determina irosirea multor resurse si perpetueaza saracia. la rândul lor. în deplin acord cu principiile democratiei si cerintele respectarii drepturilor omului. astfel de activitati sunt favorizate de existenta conflictelor locale si.s-au înregistrat. catastrofele industriale sau ecologice având drept consecinte pierderi mari de vieti omenesti. alte forme de violenta si criminalitate si favorizeaza terorismul. afecteaza îndeplinirea obligatiilor internationale . noile democratii din aceasta regiune continua sa se confrunte cu numeroase fenomene negative care afecteaza calitatea actului de guvernare. de natura geo-fizica. însa.conflictele inter-etnice sau religioase . Un rol important în procesul de consolidarea a stabilitatii si securitatii noilor democratii din Europa Centrala. cât si o consecinta directa a gestionarii ineficiente a schimbarilor politice. meteo-climatica ori asociata. În acelasi timp. pusa în pericol de o serie de fenomene negative grave. asa-numitele “conflicte înghetate” din aceasta regiune. afectata de coruptie institutionala si clientelism politic. de asemenea.inclusiv a celor ce vizeaza protectia identitatii nationale .ca si în majoritatea statelor din aceasta regiune . guvernarea ineficienta pune adesea în pericol exercitiul normal al drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. economice si sociale profunde care s-au produs în Europa Centrala si de Est în procesul disparitiei regimurilor comuniste. conflicte cu un puternic substrat politic reprezinta o amenintare grava la adresa securitatii regionale.

prin luarea în considerare a naturii umane şi a complexităŃii universului fizic şi spiritual. a evidenŃia cauzele acestuia şi a prezenta tipologia războiului. vulnerabilitate – delimitări conceptuale. pericol. factor de risc major la adresa securităŃii. -război periferic. fragmentarea si rolul înca nesemnificativ al clasei de mijloc în organizarea vietii economico-sociale. nivelul ridicat al starii de insecuritate sociala. -Terorismul internaŃional. el tratează scopurile urmărite prin declanşarea războiului. starea precara si eficienta redusa a sistemului de asigurare a sanatatii populatiei. carentele organizatorice. Lista subiectelor: -Risc. -război rece. -Principalele vulnerabilităŃi ale României. proportia redusa. -război total. ameninŃare. Riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale pot fi potentate si amplificate de existenta unor vulnerabilitati si disfunctionalitati. Clausewitz cercetează natura războiului dintr-o perspectivă strategică. organizarea inadecvata si precaritatea resurselor alocate pentru managementul situatiilor de criza. -Principalele riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale. între care pot fi considerate ca generatoare de preocupari sau pericole urmatoarele: dependenta accentuata de unele resurse vitale greu accesibile.economicosociale si poluarea grava a mediului pe teritoriul national si în regiunile adiacente. Rezumatul capitolului: Viziunea asupra războiului.Viziunea asupra razboiului Obiectivul fundamental al acestui capitol este de a defini războiul. expertiza redusa. posibilitatea crescuta a producerii unor pandemii. în abordarea sa. Concepte cheie: -război clasic. 21 . persistenta starilor de saracie cronica si accentuarea diferentelor sociale. tendintele negative persistente în plan demografic si migratia masiva. care evoluează după o anumită logică îndreptată spre atingerea scopului propus: modificarea raporturilor de putere. fragilitatea spiritului civic si dificultatile de manifestare a solidaritatii civice. -război destotalizat. Războiul de tip clasic – Carl von Clausewitz (1780 1831) „On War” ImportanŃa principală a operei lui Clauzewitz pentru studiile strategice constă în caracterul realist al modului în care abordează incertitudinea dinamicii scenei internaŃionale. Clauzewitz cercetează fenomenul ca pe un proces dinamic. infrastructura strategica slab dezvoltata si insuficient protejata. angajarea insuficienta a societatii civile în dezbaterea si solutionarea problemelor de securitate. -război asimetric. 7. insuficienta resurselor si dificultatile de adaptare la cerintele societatii a sistemului de învatamant.

ea păstrându-şi valabilitatea şi pentru strategiile de securitate. iar alterarea caracterului războiului influenŃează scopurile politice care au stat la baza desfăşurării sale. Din punct de vedere al tehnicii desfăşurării sale. are în vedere caracterul său elastic. cu mijloace diferite”. iar viziunea strategică a lui Clausewitz este subsumată jocului raporturilor de putere între state. că este un instrument de politică. Aceasta face teoria lui Clausewitz mai comprehensivă. Clausewitz descrie războiul drept „… un act de forŃă pentru a-l determina pe inamic să ne îndeplinească voinŃa. nici de hazard. el arată că „războiul nu este altceva decât un duel pe scară mai largă … un act de forŃă pentru a-l determina pe inamic să ne îndeplinească voinŃa”. arată că războiul este o „remarcabilă trinitate” alcătuită din forŃa naturală. prin urmare. Politica nu este extrinsecă războiului. violenŃa. „Natura cameleonică a războiului”. Prin urmare. RelaŃia nu este. oarbă. sau pe care o generează comandantul militar. cu care se confruntă. Cu toate acestea. nefiind abordat în mod ermetic. Clausewitz subliniază că evenimentele de război pot aduce schimbări în politică. iar orice act militar are consecinŃe politice. scopul politic rămâne principala consideraŃie”. Clausewitz subliniază necesitatea ca această triplă natură a războiului să fie controlată. Securitatea este privită drept o chestiune legată de puterea politică. El susŃine că războiul nu este niciodată autonom. dirijate de forŃe psihologice. Războiul este încadrat întotdeauna într-un context politic. De remarcat viziunea intuitivă asupra dinamicii proceselor. statică – ea este interactivă: „Războiul îşi urmăreşte scopurile cu viteze variabile. însă durează întotdeauna suficient de mult pentru ca influenŃa să fie exercitată asupra scopului şi pentru ca acesta să îşi modifice cursul într-un fel sau altul. încât putem considera că procesul decizional politic este supus aceloraşi condiŃionări şi imponderabile ca şi soarta războiului. Războiul are. ForŃa – mai 22 . Războiul este în mod inevitabil un subset de decizii şi acŃiuni politice. aceasta nu implică tirania scopului politic. O a doua definiŃie a războiului se referă la dinamica mediului politic. subordonarea raŃională a războiului politicii guvernului. ca un obiect suspendat între trei magneŃi”. la care se referă Clausewitz. de sinteză. rolul de a tranşa într-o dispută privind acumularea de putere/împiedicarea pierderii puterii. El dezvoltă o metaforă în acest sens: „Sarcina noastră este de a dezvolta o teorie care să menŃină un echilibru între aceste trei tendinŃe. orice bază teoretică de predictibilitate a războiului îşi găseşte resursele în condiŃiile istorice în care acesta survine. Războiul îşi schimbă caracterul pe parcursul desfăşurării sale. RelaŃia dintre război şi politică. Totuşi. Acesta trebuie să se adapteze la mijloacele alese. ura şi inamiciŃia. Războiul are o natură interactivă. A treia definiŃie. Clausewitz stabileşte o interacŃiune atât de intimă între diferitele fenomene care formează contextul războiului. hazardul şi probabilitatea. uşor adaptabil mutaŃiilor politice. este coliziunea a două forŃe active. chiar dacă războiul este calificat drept un mijloc de îndeplinire a obiectivelor politice. cu o cuprindere mai largă decât dinamica războiului.Clauzewitz oferă trei definiŃii ale războiului: Într-o primă definiŃie. generatoare de complexitate şi probabilitate. iar acest proces îl poate modifica radical. care nu pot fi izolate nici de contextul lor. Clausewitz formulează definiŃia celebră conform căreia „războiul este o simplă continuare a politicii. însă. o affaire d’Etat. Consecvent viziunii asupra interacŃiunii dintre factorii ce alcătuiesc contextul în care se desfăşoară războiul. izolat. SituaŃia politică unică este contextul care determină sistemul reprezentat de război.

amintim: tensiunile legate de resurse – bazate pe competiŃia pentru putere economică şi acces la resurse naturale (teritoriu. Modelul realist Realismul este şcoala de gândire preocupată cel mai mult de problemele securităŃii.). religioase etc. apă. -doctrina militară. tensiunile legate de crizele identitare – bazate pe competiŃia între grupuri identitare rivale etnice. -Cauzele războaielor. în acelaşi timp. În cadrul acestui curent de gândire au fost dezvoltate noŃiuni. -Tipuri de război în epoca post război rece. 8. Ele au format. pentru că forŃa morală nu există decât aşa cum este exprimată prin existenŃa statului şi prin lege – este deci instrumentul războiului.precis forŃa fizică. Modele teoretice de analiză. Obiectivul de bază al acestui capitol este de a arăta ce este o strategie de securitate şi cum se construieşte aceasta. ajută la crearea unui cadru de examinare a naturii războaielor contemporane. Concepte cheie: -strategie de securitate.Strategii de securitate naŃională. Cu toate acestea. bazată pe cauzele prevalente ale tensiunilor. Lista subiectelor: -Definirea războiului. cât de la dorinŃa de control asupra acestor resurse. pentru acces la puterea politică şi economică şi la justiŃia socială. stabilirea unor tipologii laxe. ceea ce face dificilă stabilirea categoriilor. cei talentaŃi la război îşi înfrâng inamicul fără luptă. căi strategice de comunicare. Printre aceste tipuri de ameninŃări la adresa securităŃii.. Ele nu pornesc atât de la lipsa de astfel de resurse.” Este interesantă compararea acestei definiŃii cu cea oferită de filozoful şi strategul chinez Sun Tzu. -strategii cooperative. -RelaŃia dintre război şi politică. Ei îi capturează oraşele fără să le ia cu asalt şi le răstoarnă statul fără întârziere”. sub aspectul concepŃiei strategice: „Astfel. Rezumatul capitolului: MODELE TEORETICE DE ANALIZĂ RelaŃiile internaŃionale şi strategiile de securitate naŃională ale statelor. Cauzele războaielor sunt complexe. -strategii competitive. metale preŃioase etc. privite ca o conceptualizare a reacŃiilor statelor la lipsa de securitate. tensiunile legate de guvernare şi autoritate – bazate pe competiŃia pentru puterea politică şi participare în procesele politice de luare a deciziilor. balanŃa de putere (Hobbes) sau securitatea colectivă (bazată pe reguli – Grotius). -Războiul asimetric. Cauzele războiului Diversele tipuri de riscuri constituie cauze potenŃiale ale războiului într-un context socio-politic şi economic mai larg. instrumentarul realist al analizei strategiilor de securitate 23 . căi de navigaŃie. petrol. precum suveranitatea de stat.

În acelaşi timp.XVII şi este consacrat prin Pacea de la Westfalia (1648). implicit. Astfel. a avut ca scop înlocuirea formării de alianŃe de menŃinere a balanŃei de putere. În special. spre exemplu. caracterul secret al unor alianŃe a fost considerat a sta la originea primei conflagraŃii mondiale. Teza egalităŃii suverane a fost suportul conceptual pentru mişcările de independenŃă naŃională în secolele XVIII şi XIX şi pentru decolonizare în secolul XX. Mecanismele de punere în aplicare a acestui principiu. permiŃând formarea unor alianŃe circumstanŃiale de tip tradiŃional. sistemul securităŃii colective a fost reinstaurat. războaielor mici li s-a atribuit funcŃia de menŃinere a balanŃei de putere. Această egalitate suverană a statelor era recunoscută tuturor. Acest principiu a fost recunoscut prin Pacea Westfaliană: îndepărtarea de sistemul feudal. Aplicarea sa a fost blocată în cei 40 de ani de „război rece”. cauza primului război mondial. Ideea unei unităŃi temporare a Europei a fost compromisă prin izbucnirea războaielor ocazionate de reforma religioasă. Pentru o scurtă perioadă. putere. însă. într-o variantă consolidată. descentralizarea puterii. în cadrul ONU. ca expresie clasică a comportamentului statelor în 24 . deşi nu au acest drept. ConsecinŃa absenŃei unei autorităŃi centrale sau a unei guvernări mondiale este starea permanentă de război între statele geloase pe suveranitatea altora (Hobbes. DiferenŃa dată de aceste caracteristici (mărimea şi puterea statelor) rezidă în modul în care statele îşi folosesc suveranitatea: unele o folosesc pentru a constrânge alte state. mai ales după cel de-al doilea război mondial. După al doilea război mondial. ea a jucat rolul dual de cauză şi obstacol în calea războiului. ridicarea Germaniei naziste şi declanşarea celui de-al doilea război mondial. cap. aşa cum a fost conceptualizată în sistemul Ligii NaŃiunilor. indiferent de mărime. Ordinea westfaliană a fost restaurată prin Congresul de la Viena (1815): autoritatea suverană aparŃinea statelor şi era exercitată de suveran sau de puterea legislativă. care reglementează dreptul la autoapărare individuală sau colectivă. statele au dobândit dreptul intern de a exercita jurisdicŃie deplină asupra propriului teritoriu şi dreptul extern de a fi autonomi în relaŃiile lor cu celelalte state şi cu ceilalŃi suverani. Autoritatea sa temporară în chestiuni seculare a fost curând extinsă: suveranii şi. Leviathan. Articolul 51 Carta ONU. BalanŃa de putere a funcŃionat drept soluŃie teoretică pentru menŃinerea echilibrului şi împiedicarea războiului în sistemul internaŃional anarhic. bazate pe interesele de moment ale membrilor alianŃei. De asemenea. Ele au constituit. a funcŃionat drept corectiv sau complement al securităŃii colective. totodată. în sensul că prinŃii nu mai erau obligaŃi să asculte de o autoritate centrală (un împărat sau un papă) ca sursă a propriei lor autorităŃi. ce a antrenat fragmentarea creştinătăŃii. Sistemul securităŃii colective nu a împiedicat. în perioada „războiului rece”.Suveranitatea Conceptul izvorăşte din evenimentele secolelor XVI . Conflictele dintre prinŃii catolici şi protestanŃi s-au sfârşit prin recunoaşterea puterii principelui de a hotărî singur religia supuşilor săi. precum şi a celui privind interzicerea folosirii forŃei s-au bazat pe acŃiunea statelor care respectă aceste reguli liber consimŃit şi sunt folosite împotriva statelor care încalcă aceste angajamente. Securitatea colectivă. Napoleon a perturbat această ordine europeană impunând autoritatea imperiului francez. constituirea de alianŃe a avut ca scop menŃinerea sau răsturnarea unor balanŃe de putere. 13).

Matricea de analiză pluridimensională poate lua în discuŃie o serie de elemente. Regulile de reducere a înarmărilor. bazată pe reguli care circumscriu evenimentele spontane din mediul de securitate. este legat de faptul că regula introduce predictibilitate şi un anumit grad de control de către state al mediului anarhic. porneşte de la prezumŃia că planificarea bugetară reflectă direcŃiile de planificare politică într-un anumit domeniu. zeul cu două feŃe al panteonului latin – are o faŃetă internaŃională şi una internă. aspecte complementare: statutul forŃelor. ca metodologie. cele de conducere a conflictelor – dreptul umanitar. 3. O limitare substanŃială a unui astfel de demers pentru cercetătorul ştiinŃific este dată de gradul de disponibilitate a datelor. 25 . procesul instituŃional intern de luare a deciziilor în materie de apărare. cu un mecanism colectiv de impunere a lor. chiar dacă mediul internaŃional. aşa cum este perceput de statul subiect al analizei. bugetul este o modalitate la îndemână pentru o descriere comparativă a strategilor de securitate. achiziŃionarea de armament. care include analiza corelată a mai multor elemente. 1. generată în mediul politico – economic internaŃional.logica balanŃei de putere. Unele reguli pot avea caracter obligatoriu. Samuel Huntington descrie metaforic politica de apărare. ca fenomen dinamic. Ea este justificată de complexitatea naturală a domeniului care face obiectul cercetării. În măsura în care planificarea politică presupune alocarea unor resurse eminamente limitate. ModalităŃi teoretice de abordare a studiului comparativ al strategiilor de securitate naŃională Într-un demers teoretic de analiză a strategiilor de securitate naŃională. În acelaşi timp. doctrina de folosire a forŃei militare. Acesta recomanda ca modalitate de obŃinere a securităŃii stabilirea de regimuri guvernate de un set de reguli formale sau acceptate tacit. Cheltuielile militare pot fi mascate în alte categorii. Compararea modalităŃilor în care sunt abordate aceste elemente în fiecare stat relevă diferenŃele între strategiile de securitate ale diverselor naŃiuni. ea presupune existenŃa unei ameninŃări potenŃiale sau materializate. există mai multe elemente care pot fi considerate relevante pentru înŃelegerea fenomenului şi dezvoltarea capacităŃii de previziune. Abordarea multidimensională a strategiilor de securitate naŃională. Acest tip de abordare politică a arhitecturii mediului de securitate îşi găseşte corespondent în teoriile lui Hugo Grotius (1583 . obiectivele naŃionale. Unul dintre acestea îl constituie doctrina militară. exprimate în termeni monetari. Meritul acestui tip de arhitectură internaŃională. pe care o compară cu Janus. la care se reacŃionează inclusiv în mediul politico – economic naŃional. politica de achiziŃionare de armament. Astfel. 2. printre care: mediul internaŃional. strategia. Accentul asupra bugetului. structura forŃelor armate. procesul de luare a deciziilor. Planificarea politică în domeniul strategic se reflectă asupra politicii de planificare bugetară. pot fi considerate ca o aplicare a acestei teorii. astfel încât analiza se poate îndrepta către factorii care semnalează indirect resursele alocate apărării: observarea dotării numerice a forŃelor armate.1645) despre guvernul mondial. securitatea colectivă are în vedere obŃinerea păcii care se bazează pe principii de drept. alcătuit din actori suverani şi egali. obligatorii şi apriorice. cheltuielile pentru cercetare etc. nu ar putea genera un sistem sancŃionator veritabil. este un demers complex. sau ajută la înŃelegerea mutaŃiilor apărute în timp în strategia de securitate a aceleiaşi naŃiuni. care să reglementeze relaŃiile dintre state în diverse domenii.

Această logică este ilustrată sugestiv prin cursa înarmărilor. relaŃiile dintre agenŃiile naŃionale. c. actorii mediului internaŃional îşi modelează poziŃiile în funcŃie de gradul lor de dependenŃă. Din acest motiv. apărarea vizează capacitatea sa de a produce prejudicii. În mod similar. se testează aplicabilitatea tradiŃiei liberale. Valoarea descurajantă a forŃelor militare se concretizează prin aceea că. relaŃionali. InfluenŃa puterii şi a distribuŃiei sale asupra strategiilor de securitate naŃională. interdependenŃa şi percepŃiile sunt utilizate pentru funcŃia lor moderatoare. a. În timp de război. De asemenea. PercepŃia asupra configuraŃiei mediului internaŃional de securitate. Calitatea actorilor în mediul internaŃional. apărarea are ca obiectiv reducerea propriilor costuri şi riscuri atunci când descurajarea a eşuat. strategia de securitate presupune descurajare şi apărare. mai ales în contextul contemporan. puterea era abordată ca produs dintre voinŃa percepută şi capabilitate. Astfel. O astfel de abordare ar trebui să facă faŃă unei coaliŃii de alte state. descurajarea inamicului de a întreprinde acŃiuni militare. relaŃiile economice ale statelor blocului comunist nu puteau fi analizate distinct de relaŃiile lor de securitate cu cele două superputeri. prin sublinierea costurilor şi riscurilor unui astfel de demers eventual. În plus. Ca tehnică. în analiza structurii relative de putere. ca element conceptual al analizei comparative a strategiilor naŃionale de securitate. trebuie avute în vedere limitele puterii. Statutul SUA şi URSS în relaŃia cu alte state era dat şi de capacităŃile reziduale militare şi economice ale celor doi actori. în timp de pace. Abordarea individuală a acestor factori ar putea duce la concluzii înşelătoare: astfel. economici. Celelalte state îşi construiau politica naŃională în funcŃie de cea a marilor puteri. care afirmă că ruperea legăturilor de dependenŃă este costisitoare versus concepŃiile autarhice. În special în epoca „războiului rece”. Abordarea din perspectivă etatistă a relaŃiilor internaŃionale. şi preferinŃelor manifestate de aceştia. achiziŃia şi controlul armamentului. În acest mod. descurajarea vizează intenŃiile inamicului. e. b. descendentă sau în caracterul său constant. care depăşesc eventualele beneficii. 26 . puterea este luată în considerare ca un ansamblu integrat al mai multor factori: militari.folosirea acestora. Keneth Waltz vorbeşte despre structura bipolară a distribuŃiei capabilităŃilor sau puterii în sistemul global. d. în dinamica sa ascendentă. care folosesc teza că interdependenŃa crescută duce la conflict. acelaşi demers îşi poate propune să răspundă la întrebarea de a şti în ce măsură interdependenŃa crescută între actorii internaŃionali are capacitatea de îndepărtare a conflictelor. ca variabilă – în mediul internaŃional foarte rar un stat are puterea de a acŃiona singur ca hegemon global. în general. dar efectele politicii lor naŃionale erau resimŃite global. f. Dimensiunea subiectivă a percepŃiei era considerată ca egal de importantă cu calculele obiective asupra capabilităŃilor. relaŃiile dintre civili şi militari. mediul internaŃional actual forŃează demersul analitic teoretic referitor la lansarea unor dezbateri asupra gradului de interdependenŃă. precum marile companii transnaŃionale. nu furnizează instrumentele de studiu necesare analizei noilor actori nestatali. Statutul de superputere nu depindea numai de capacitatea nucleară. SUA şi URSS nu controlau politica altor state. În abordarea pluridisciplinară a strategiilor naŃionale de securitate. Referitor la sistemul internaŃional bipolar al „războiului rece”.

27 . Concepte cheie: -securitate naŃională. Strategia şi formarea de alianŃe: tipuri de reacŃii ale statelor la insecuritate. rezultând din aplicarea strategiilor de cooperare şi au. În acelaşi timp. posibilitatea să câştige. în ultimă instanŃă. nu se verifică întotdeauna. de implicaŃii sociale sau de abilitatea de a alcătui alianŃe utile. afirmaŃia lui Tucidide. în unele abordări. De asemenea. Într-o concepŃie voluntaristă. VoinŃa ca moderator al puterii statelor. în termenii teoriilor despre securitate de sorginte neorealistă. se poate afirma că spaŃiul pentru formularea politicii nu este întotdeauna dependent de putere. care dau tuturor actorilor. astfel încât câştigul uneia dintre părŃi antrenează o pierdere echivalentă pentru cealaltă parte. -Modelul idealist al strategiilor de securitate. h. Analiza teoretică poate decela un anumit tip de comportament al actorilor în satisfacerea nevoilor de securitate.AmeninŃările şi percepŃia asupra ameninŃărilor constituie un aspect important în studiile despre securitate. Controlul armamentelor reflectă o astfel de abordare. g. PercepŃia pe care o au persoanele ce iau deciziile despre rolul pe care statul sau actorul ale cărui interese le promovează ar trebui să îl aibă pe scena internaŃională este considerată. cât de mult determinism exercită structura relaŃiilor de putere în sistemul internaŃional. Aceste elemente de analiză îşi dovedesc relevanŃa dacă se acceptă drept valabilă premisa că eficienŃa forŃelor militare depinde şi de capacitatea tehnologică şi de coeziunea grupului. Dezbaterea se circumscrie scopului de a stabili în ce măsură atingerea acestui scop depinde de voinŃa liderului şi cât depinde de alte împrejurări. 9. Lista subiectelor: -Modelul realist al strategiilor de securitate. drept un element foarte important de analiză şi înŃelegere a strategiilor de securitate. Această abordare tinde să confere individului rolul de actor al sistemului internaŃional prin aceea că îi recunoaşte capacitatea de a influenŃa dinamica acestuia. -Strategia şi formarea de alianŃe. în mod voluntar. Strategiile de cooperare presupun jocuri cu sumă variabilă.Strategia de securitate nationala a Romaniei Obiectivul principal al acestui capitol este de a face o prezentare a conŃinutului strategiei naŃionale de securitate a României. construirea şi menŃinerea unor regimuri internaŃionale sunt activităŃi cooperative. ce nu pot fi influenŃate. Strategiile competitive presupun o relaŃie antagonică între părŃile în conflict. drept scop mărirea avantajului comun pe termen lung. Dezbaterea despre voluntarism versus determinism implică discuŃia asupra gradului în care liderii politici pot influenŃa. conform căreia cel puternic face ce vrea să facă. -Matricea analizei pluridimensionale. obŃinerea unui grad de securitate etc. iar cel slab ce i se spune să facă. formularea de strategii prin care urmăresc maximizarea poziŃiilor. inclusiv adversarilor.

-valori naŃionale. Valorile fundamentale pe temeiul carora poporul român îsi construieste destinul comune ca esenta cu valorile comunitatii euro-atlantice . Strategia de securitate nationala raspunde nevoii si obligatiei de protectie legitima împotriva riscurilor si amenintarilor ce pun în pericol drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Valorile nationale constituie premisele pe baza carora statul român . euro-atlantice si globale. prin activitatea de informatii. juridica. statului national si al organizatiilor politice si de securitate din care România face parte.în exercitarea atributiilor fundamentale încredintate de poporul suveran si în acord cu prevederile 28 . sigurantei etateanului. la contracararea eficienta atât a riscurilor si amenintarilor clasice. fundamentate pe principiile si normele democratiei. în cadrul sistemului de aparare comuna si al politicii externe si de securitate comuna. securitatii publice si apararii nationale.sunt acele elemente definitorii ale profilului national prin protejarea. constructia si dezvoltarea adecvata a capacitatilor nationale de raspuns la provocarile contemporane. Securitatea nationala este un drept imprescriptibil care deriva din suveranitatea deplina a poporului. precum si transformarea. contrainformatii si securitate si prin gestionarea eficienta a crizelor. constituie pilonii de baza ai securitatii nationale. modernizarea sau adaptarea oportuna a acestor capacitati în functie de cerintele noului mediu de securitate. interesele si necesitatile nationale. aparare si cooperare regionala si globala. care ofera bazele operationale ale colaborarii sistematice cu organizatiile de securitate. se fundamenteaza în ordinea constitutionala si se înfaptuieste în contextul securitatii regionale. domeniile si activitatile consacrate starii de legalitate. promovarea si apararea carora se asigura conditiile esentiale ale existentei si demnitatii românilor. Ea se realizeaza prin masuri active de natura politica. actionând într-un spatiu de securitate care are la baza valori. cât si prin cooperarea cu aliatii si partenerii. în consonanta cu prevederile conceptelor strategice ale Aliantei Nord-Atlantice si cu strategia de securitate a Uniunii Europene. ca si procesul complex de integrare în Uniunea Europeana pe care îl parcurge România. precum si bazele existentei statului roman. statului de drept si economiei de piata. în conformitate cu normele de conduita ale comunitatii democratice internationale. diplomatica. sociala. -dezvoltare durabilă. cu prioritate. în cadrul colectivitatilor. ofera tarii noastre conditii favorabile de dezvoltare economica si sociala durabila. -buna guvernare. Statutul de membru al Aliantei Nord-Atlantice. economica. si vizeaza. Rezumatul capitolului: Securitatea nationala reprezinta conditia fundamentala a existentei natiunii si statului român care are ca domeniu de referinta valorile. cât si a celor asimetrice. de participare activa la actiunile de mentinere a pacii si stabilitatii în plan regional si global.-interese naŃionale. administrativa si militara. În acest context. prin strategii si forte proprii. Securitatea nationala se asigura atât prin efort national intern. al garantiilor de securitate oferite de institutiile europene si euro-atlantice si de relatiile de parteneriat strategic. interese si obiective comune.

-apărare. resursele strategice. forŃele armate ale starului (alianŃei) precum şi conducerea acŃiunilor militare de nivel strategic (operaŃii strategice) în vederea participării la îndeplinirea scopului politic general al războiului. teatrul de acŃiuni militare teatrul operaŃional.) şi de a conduce acŃiunile acesteia în vederea realizării scopului politic al războiului. pe baza unei concepŃii de ansamblu. Prin aceste concepte particulare strategia militară îşi dezvăluie caracterul şi conŃinutul şi se delimitează clar de celelalte componente ale artei şi ştiinŃei militare. tehnico-ştiinŃific.îsi construieste sistemul de organizare si functionare a societatii prin intermediul institutiilor. -Construirea noii identităŃi europene şi euroatlantice a României. luptă armată. teatrul de război. Dintre conceptele cu caracter general folosite atât în ştiinŃa militară cât şi în strategia militară putem aminti: război. şi operarea strategică. Lista subiectelor: -ConŃinutul strategiei naŃionale. apărare ofensivă. militar etc. prin îndeplinirea integrală a scopului confruntării militare. 10. diplomatic. economic. Dintre acestea putem enumera: principiile strategice. cooperarea strategică. Concepte cheie: -strategie militară. periodizarea războiului. toate forŃele şi mijloacele de care dispune statul în diferite domenii (politic. -lupta armată. acŃiune militară. valori strategice. -ofensivă. spaŃiu strategic. desfăşurarea strategică. -strategia acŃiunilor militare. pe baza unui plan de ansamblu. NoŃiunile specifice strategiei militare sunt acele elemente fundamentale pe care se întemeiază conŃinutul teoretic şi ştiinŃific al acestuia. ofensiva. conducerea strategică. 29 . legile şi principiile luptei armate. organizatiilor democratice si al actiunii civice. contraofensiva strategică. Concepte cu care operează strategia militară: Strategia militară operează atât cu conceptele generale ale ştiinŃei militare cât şi cu o serie de noŃiuni şi sintagme operaŃionale proprii. Rezumatul capitolului: Strategia războiului (mai este denumită şi marea strategie) conŃine cunoştinŃe despre modul de a întrebuinŃa. cultural. -Reperele bunei guvernări. -Obiectivele de securitate ale României. legile războiului. puterea militară. armament strategic etc.dreptului international . operaŃia de tip strategic. potenŃial militar. în război sau pe timp de pace. Strategia acŃiunii militare (mai este denumită şi mica strategie ) cumulează toate cunoştinŃele ce permit folosirea în condiŃii de eficienŃă.Strategia militară Obiectivul fundamental al acestui capitol este de a prezenta ce este strategia militară şi care sunt conceptele cu care operează aceasta. demografic.

. c. Deci strategia militară investighează cu mijloace ştiinŃifice adecvate fenomenul război şi lupta armată la nivel strategic. principii. Rezultatele cercetărilor sunt aplicate în practica militară atât pe timp de pace cât şi pe timpul acŃiunilor militare strategice. Latura practicaplicativă: a. idei. Scenariile strategice şi planurile de război sunt produsele cele mai elocvente care demonstrează şi justifică în acelaşi timp funcŃia predictivă.N. Strategia nu se rezumă doar la a cunoaşte fenomenul militar ci face predicŃii.Statul în cauză nu va desfăşura acŃiuni agresive asupra nici unui alt stat. planuri de acŃiune cu privire la evoluŃia acŃiunilor militare strategice în timp şi spaŃiu. regulilor.Acceptarea premeditată a ducerii acŃiunilor militare principale pe teritoriul naŃional. precum şi să ofere soluŃii temporare în legătură cu supravieŃuirea statului într-o situaŃie strategică deosebită. desfăşurarea şi conducerea războiului în ansamblu şi acŃiunilor militare de mare amploare. Se au în vedere: .VoinŃa naŃională exercită o altă constrângere asupra strategiei militare. care exprimă justeŃea şi ceea ce este „drept” în pregătirea şi desfăşurarea războiului (luptei armate). Conducerea nemijlocită a acŃiunilor de mare amploare. Această constrângere este rezultatul: . 2. FuncŃiile strategiei militare. 30 . procedeelor şi normelor de pregătire şi ducere ale acŃiunilor militare. reguli. ModalităŃile de întrebuinŃare a forŃelor şi mijloacelor participante la război. FuncŃia gnoseologică (de cunoaştere). nici strategia nu face ştiinŃă de dragul ştiinŃei ci are un scop practic precis delimitat.Constrângerile legale afectează dezvoltarea teoretică şi latura practic-aplicativă ale strategiei militare. Problemele conducerii războiului şi a acŃiunilor militare. Strategia militară trebuie să propună alternativa ducerii războiului şi luptei armate. etc cu privire la modul de conducere şi întrebuinŃare a forŃelor armate strategice.Nu se consideră inamic (agresor) nici un stat vecin sau o altă putere militară. Constrângerile impuse de strategiile militare actuale . VoinŃa naŃională este un element dinamic al puterii statului şi este formată din: . . FuncŃia practic aplicativă.Lipsei garanŃiilor de securitate şi apărare de care statul are nevoie. b. .Vulnerabilitatea statului faŃă de o agresiune declanşată prin surprindere. . Obiectul de studiu al strategiei îl constituie pregătirea . b.RelaŃiile statornicite dintre legislativ şi executiv. norme. Latura teoretică: a. . . cu valenŃe reale de descurajare şi cu o viabilitatea acŃională corespunzătoare.AtribuŃiile organelor abilitate în problemele apărării.AcŃiunile militare vizează numai grupările de invazie ale adversarului. dar cu o forŃă acŃională considerabilă.InsuficienŃei (nerealizării) unor sisteme de securitate regionale sau zonale. Din punct de vedere doctrinar: .IneficienŃei S. . FuncŃia predictivă.ConŃinutul strategiei militare este evidenŃiat prin: 1. Fundamentarea principiilor.A doua constrângere a strategiei militare rezultă din principiile doctrinei militare.Legile Ńării. Rezultatele acestor investigaŃii sunt exprimate în teze. . cu întrebuinŃarea limitată (tactică) a mijloacelor militare performante.VoinŃa publică VoinŃa puterii . prognoze.Ap. DirecŃionează activităŃile desfăşurate în vederea pregătirii Ńării şi a armatei pentru război. .VoinŃa executivului .VoinŃa instituŃiei prezidenŃiale Strategia naŃională trebuie să ofere soluŃii şi rezolvări care să concorde cu voinŃa naŃională. . dintre putere şi opoziŃie. Ca orice domeniu ştiinŃific.VoinŃa legislativului .

obiectivelor) apoi urmează stabilirea forŃelor şi mijloacelor necesare. descurajarea şi respingerea oricărei agresiuni militare la adresa României. praxiologic şi teleologic. iar structura forŃei militare asigură potenŃialul necesar aplicării strategiei. -Constrângerile impune strategiei militare.InerŃia birocratică-constituie o constrângere a strategiei militare bazată pe rutină şi rezistenŃă la inovaŃii şi modificări strategice.Se manifestă o strânsă relaŃie între concepŃiile strategice militare. O concepŃie strategică satisface realizarea unor obiective politice faŃă de anumite ameninŃări.. care are determinări de ordin ontologic. natura şi configuraŃia frontierelor. -apărare colectivă. În concluzie fundamentele strategiei militare actuale îşi au originile în trecut. vecinii. crearea alianŃelor militare. -FuncŃiile strategiei militare. axiologic. Lista subiectelor: -Raportul politică militară – strategie militară. -apărare totală (generalizată). Concepte şi principii ale apărării nationale Una din dimensiunile securităŃii naŃionale este apărarea naŃională care are drept scop prevenirea. mărimea teritoriului naŃional. a entităŃilor sociale pentru a putea preveni şi înlătura un pericol comun reprezintă un drept natural. Elaborarea strategiei militare va Ńine cont de: poziŃia geostrategică a statului. . Concepte cheie: -apărare naŃională. Rezumatul capitolului: Unirea oamenilor. . -apărare colectivă. Analiza evenimentelor istorice petrecute din evul mediu până în zilele noastre ne oferă o multitudine de situaŃii în care entităŃile sociale au creat alianŃe sau coaliŃii pentru promovarea unor interese prin acŃiuni defensive sau ofensive. -Strategia acŃiunii militare.Apărarea naŃională şi apărare colectivă Obiectivul principal al acestui capitolul este de a elucida conceptele de apărare naŃională şi apărare colectivă şi de a evidenŃia corelaŃia dintre acestea. Strategia militară recomandă pentru descurajarea războiului şi anihilarea într-o bună măsură a superiorităŃii unui adversar puternic. accesul la mare. Strategia militară trebuie să plece în elaborarea concepŃiilor militare de la definirea foarte clară a intereselor (scopurilor. sunt modelate în prezent şi sunt destinate viitorului. structura forŃelor armatei şi risc.Structura forŃelor armate şi riscul .Constrângerile geografice au o mare influenŃă asupra strategiei militare. nomologic. -alianŃă militară. infrastructura teritorială. Apărarea naŃională cuprinde ansamblul de măsuri şi activităŃi adoptate şi desfăşurate de 31 . 11. -doctrină militară. caracteristicile fizico-geografice ale spaŃiului. -Strategia războiului.

În situaŃii excepŃionale statele naŃionale integrate în aliante pot fi puse în postura de a se apăra în mod individual sau în cadrul unor coaliŃii formate pe baza unor înŃelegeri conjuncturale. În afara obligaŃiilor pe care statele naŃionale le au în cadrul alianŃei. − pregătirea teritoriului. − adoptarea doctrinei şi strategiei militare naŃionale. se presupun şi se intercondiŃionează reciproc. independenŃa şi unitatea statului.O. pregătirea populaŃiei pentru apărare este un atribut exclusiv naŃional. Apărarea naŃională şi apărarea colectivă nu sunt incompatibile. un prim aspect de 32 . în conformitate cu prevederile Cartei O.U. Privind corelaŃia dintre "apărarea naŃională" şi "apărarea colectivă".A. Între apărarea naŃională şi cea colectivă există o relaŃie biunivocă. structurii şi înzestrării forŃelor militare active şi teritoriale. În ce ne priveşte. AlianŃele pot cuprinde principii şi norme prevăzute în tratate. "apărarea şi promovarea intereselor naŃiunii române în raporturile cu alte naŃiuni". a independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a Ńării. apărarea naŃională se concepe şi se planifică într-un sistem integrat pe baza principiilor cuprinse în tratat. precum şi a ordinii constituŃionale în cadrul statului de drept.N. În schimb.T. Autoapărarea individuală este specifică statelor nealiate şi neintegrate în alianŃe sau coaliŃii.A.. şi a modului de aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949 putem defini apărarea colectivă ca un ansamblu de măsuri şi acŃiuni desfăşurate în toate domeniile de un grup de state reunite într-o alianŃă sau coaliŃie. pe baza unui tratat sau înŃelegere. ele pot să-şi dezvolte capacităŃi militare în funcŃie de posibilităŃile. Primul.totalitatea măsurilor şi acŃiunilor adoptate şi desfăşurate de autorităŃile constituŃionale ale statului român în timp de război. independenŃei şi unităŃii statului. menŃinerii stabilităŃii şi securităŃii internaŃionale. în toate stările organismului militar . Scopul şi obiectivele apărării naŃionale se pot realiza cel mai eficient în cadrul apărării colective. în scopul garantării suveranităŃii naŃionale. Prima poate fi considerată ca parte a apărării colective. nu putem fi satisfăcuŃi de această abordare a problemelor. avem în vedere introducerea. Al doilea aspect. − stabilirea valorii.. ca scop al acŃiunilor şi măsurilor specifice. decât dacă această definiŃie este completată cu două aspecte. cerinŃă impusă de faptul că aceste "acŃiuni şi măsuri" se desfăşoară în forme specifice. în final. în scopul apărării valorilor şi intereselor fundamentale comune împotrivă oricărei agresiuni armate. economiei şi a populaŃiei pentru apărare. Ceea ce poate fi găsit doar în forme incipiente. Este un atribut inalienabil al statului român şi se poate realiza prin autoapărare individuală sau colectivă. situaŃia şi interesele specifice. Dintre principalele atribute şi elemente de conŃinut ale "apărării naŃionale". amintim: − stabilirea de alianŃe politico-militare. în situaŃii de criză şi la război. un sistem instituŃional politicomilitar şi capacităŃi militare comune şi cele ale statelor naŃionale. Din experienŃa N. precum şi misiunile de îndeplinit. În cadrul alianŃei.. atunci când toate obiectivele ei se regăsesc în cele ale apărării colective sau complementară.T. când doar o parte din acestea sunt comune. schimbarea expresiei "în timp de război". integritatea teritorială a Ńării şi democraŃia constituŃională. Din punct de vedere teoretic "apărarea naŃională" este definită ca fiind ". integrităŃii teritoriale a Ńării şi a democraŃiei constituŃionale".statul român în scopul de a garanta suveranitatea naŃională. − conducerea şi executarea nemijlocită a operaŃiilor de apărare a teritoriului naŃional. sunt ceea ce în cazul "apărării naŃionale" numim "măsuri de pregătire a teritoriului şi economiei pentru apărare".la pace. cel puŃin în actualul stadiu de evoluŃie a N.O.

InterferenŃa. din comunitatea de interese existentă între România şi AlianŃă. trebuie menŃionat că fiecare Ńară membră a AlianŃei. care este aprobată de parlamentele statelor membre. primeşte invitaŃia de aderare.N. în conformitate cu prevederile Cartei O. din integrarea teritoriului naŃional al României în zona de acoperire a prevederilor art. după cum şi puterea mai mare a acestuia aduce un plus de securitate pentru Ńara noastră. trebuie să acŃioneze pentru: întărirea forŃelor proprii.O. aceasta fiind în acelaşi timp şi o cerinŃă pentru optimizarea ambelor domenii. În acest sens. ca structură politico-militară integrată. aplicată de către statul român. pe baza unui tratat sau înŃelegere.. este de natură să determine creşterea capacităŃii operaŃionale a AlianŃei. De asemenea. în ansamblu. în scopul apărării valorilor şi intereselor fundamentale comune împotrivă oricărei agresiuni armate. militar. În fine. reciproca fiind adevărată şi în acest caz.T. participarea la dezvoltarea şi menŃinerea unui mediu de securitate favorabil protejării intereselor sale.O.A.U. Aceasta presupune.U. la nivelul structurilor decizionale şi acŃionale ale Armatei României. existenŃa manifestă a unor capabilităŃi operativ-tactice şi procedurale de înaltă calitate şi eficienŃă. În acelaşi timp.A. care derivă. orice stat poate înceta a mai fi parte a tratatului prin depunerea 33 .U.N. existenŃa unor elemente ale "apărării naŃionale" care se întrepătrund cu cele ale "apărării colective" şi invers .T. misiunile alianŃei şi modalităŃile de organizare şi funcŃionare a acesteia.N. să contribuie la tăria organismului integrat. Apărarea colectivă se desfăşoară pe baza unor tratate elaborate şi adoptate de un grup de state constituite în alianŃe sau coaliŃii cu respectarea strictă a Cartei O. Deciziile se iau la nivelul politic prin unanimitatea voturilor exprimate de către statele membre. o strategie politico-militară corespunzătoare. şi a modului de aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949 putem defini apărarea colectivă ca un ansamblu de măsuri şi acŃiuni desfăşurate în toate domeniile de un grup de state reunite într-o alianŃă sau coaliŃie. În cuprinsul tratatelor sunt incluse scopul. aşa cum se poate vedea clar din cele prezentate. în al doilea rând. Orice acŃiune întreprinsă de o alianŃă politico-militară ce vizează pacea şi securitatea internaŃională trebuie să fie compatibilă cu scopurile şi principiile Cartei O. obiectivele. AlianŃele politico-militare pot fi folosite de către Consiliul de Securitate pentru aplicarea acŃiunilor de constrângere a unor state sub autoritatea obligatorie a acestuia. poate avea efecte benefice pentru securitatea celorlalŃi membri. De asemenea. o alianŃă politico-militară nu poate acorda sprijin unui stat supus unor constrângeri din partea Consiliului de Securitate. dar înainte de toate economic şi politic. menŃinerii stabilităŃii şi securităŃii internaŃionale. care poate fi punctul de plecare al corelaŃiei.5 al Tratatului de la Washington şi. influenŃează.subliniat este interferenŃa dintre cele două concepte. Orice stat poate deveni membru al unei alianŃe politico-militare depunând un instrument de aderare dacă se angajează să respecte prevederile tratatului care stă la baza alianŃei. după cum şi capacităŃile similare actuale ale membrilor marcanŃi ai N. în funcŃie de riscurile pe care şi le asumă. participarea cu o cantitate de forŃe la efortul colectiv de apărare în cadrul AlianŃei Nord-Atlantice. Aceasta face ca o Românie puternică în primul rând. creşterea potenŃialului acŃional al forŃelor noastre armate. după cum aplicarea unor măsuri adecvate de către Ńările membre poate avea un efect favorabil asupra securităŃii României. în primul rând. astfel încât să fie în măsură să ducă un război de apărare naŃională. să fie aduse imediat la cunoştinŃa Consiliului de Securitate şi să nu afecteze în nici un fel puterea şi îndatoririle acestuia. determină o altă trăsătură a raportului în discuŃie şi anume. chiar şi indirect. unitatea. Conceptul de apărare colectivă Din experienŃa N.

Exemple de teste de autoevaluare: Răspunsurile pot fi date prin parcurgerea bibliografiei obligatorii. pericol şi vulnerabilitate. 6. AlianŃa politico-militară asigură indivizibilitatea securităŃii aliaŃilor. alianŃa politico-militară elaborează strategii de acŃiune pentru îndeplinirea scopului şi obiectivelor comune şi instituŃii militare adecvate. 3.FaceŃi un studiu corporativ ale modelelor de securitate. cât şi avantajelor legate de apărarea comună reprezintă unul din principiile care dau substanŃa şi coeziune alianŃei.ExplicaŃi dilema de securitate. 7. 2. 2.N. Ce este războiul asimetric?. 6. Pe baza tratatului. a.În lucrarea sa “Istoria Războiului peloponezian”.AplicaŃii 1.DemonstraŃi caracterul multidimensional al securităŃii. -Conceptul de apărare colectivă. -Raportul dintre apărarea naŃională şi apărarea colectivă. 10. 8.Şcoala realistă de gândire postulează că acŃiunile statelor trebuie judecate potrivit valorilor morale universale. 7. 4. Lista subiectelor: -Conceptele şi principiile apărării naŃionale.ArătaŃi diferenŃele dintre risc.Care este raportul dintre apărarea naŃională şi apărarea colectivă în cazul României?. ExplicaŃi raportul dintre politica militară şi strategia militară 11.PrezentaŃi principalele modele de analiză a strategiilor de securitate.MenŃionaŃi dacă anunŃurile următoare sunt adevărate sau false: 1. Scopul şi obiectivele alianŃei se realizează prin acŃiuni separate ale statelor membre sau în comun în cadrul apărării colective în care scop statele membre vor creşte capacitatea lor individuală şi colectivă de rezistenŃă împotriva unui atac armat şi îşi vor oferi asistenŃa mutuală necesară. -Pregătirea teritoriului pentru apărare. istoricul antic Tucidide exprima idei caracteristice curentului idealist de gandire. riscurilor şi responsabilităŃilor. ameninŃare. un atac împotriva unuia dintre ei este considerat un atac împotriva tuturor. 9.Nicolo Machiavelli a fost un admirator al violenŃei politice a lui Cezare Borgia 3.U.Care este conŃinutul principal al strategiei naŃionale de securitate?. AlianŃele politico-militare nu se consideră adversarul nici unei Ńări decât în condiŃiile prevederilor Cartei O.ExplicaŃi raportul dintre valorile naŃionale şi interesele naŃionale.unui instrument de denunŃare în condiŃiile stabilite prin tratat. -Dezvoltare şi progres social. 34 .Care sunt tendinŃele probabile din mediul internaŃional de securitate la începutul secolului XXI. Partajarea echitabilă a rolurilor. 5.

16. B.Teoria realistă analiză conceptul de securitate dept: 1.apărarea drepturilor omului prin mijloace juridice. 7.soluŃionarea problemelor minorităŃilor naŃionale prin dialog inter 35 .securitate a statului – naŃiune.realistă.Conceptul “securităŃii colective” este de sorginte: 1.Prin concepŃia sa asupra noŃiunii de securitate. ca şi concept elaborat în cadrul situaŃiei de securitate specifice războiului rece. 2. 5. 2. virtuŃii şi îmbunătăŃirii moralităŃii poporului.În lucrarea sa “Principele”. Nicolo Machiavelli sfătuieşte conducătorii de state să acorde importanŃă următoarelor aspecte: a.În spiritul teoriei contractului social. C. „razboiul total” reprezinta razboiul nuclear. c. statul are obligaŃia să asigure securitatea individuală a cetăŃenilor săi.securitatea statului ca entitate teritorială. considerente umanitare. b.InterdependenŃa economică este o modalitate de asigurare a securităŃii naŃionale.păstrării păcii şi bunei înŃelegeri cu statele vecine.acumularea de putere şi menŃinerea siguranŃei propriului stat 12. 3.In conceptia lui Eric von Ludendorf.abŃinerea reciprocă. motivaŃiile care determină acŃiunea statelor pe plan internaŃional Ńin.Hans Morgenthau a definit conceptul de “securitate naŃională” drept “integritatea teritoriului naŃional şi a instituŃiilor sale”.Teoria balanŃei de putere este o modalitate de explicare a dinamicii relaŃiilor internaŃionale de sorginte liberală.renunŃarea la competiŃie şi cooperarea între state 15.liberală. 2. care duce la extinctia combatantilor. 14. Barry Buzan este un reprezentant al şcolii realiste de gândire. 9. 4. păstrarea şi mărirea puterii.Teoria “securităŃii comune”. razboiul este „ un act de forta pentru a-l determina pe inamic sa ne indeplineasca vointa” 10.securitate statului ca unic actor al relaŃiilor internaŃionale.Potrivit şcolii realiste de gândire. 3.In viziunea lui Carl von Klausewitz.4.securitatea statului ca entitate politică. de: A. A+B A+C B+C 13. 8. b. 6. 2.AlegeŃi varianta de răspuns corectă: 11. în principal. presupunea: 1.securitatea militară. menŃinerea securităŃii naŃionale.Conceptul restrâns despre securitate se referă la: 1.

mecanismele de mentinere a unui anumit echilibru al violentei intre cele doua blocuri ideologice erau: A.Crearea ComunităŃii Cărbunelui şi OŃelului.Evaluarea computerizată sub formă de teste tip grilă: Întrebările cu răspunsurile vor fi predate cu cel puŃin 30 de zile înainte de începerea sesiunii. potrivit căreia statele cu regim intern democratic nu comit acte de agresiune la adresa altor state. A+B A+C B+C 8. 3. este inspirată de ideile gânditorului: 1. 2.Afirmatia despre razboi potrivit careia: „ Astfel. 3. cei talentaŃi la război îşi înfrâng inamicul fără luptă.Hans Morgenthau 18.Teoria “păcii democratice”. razboaiele periferice.Immanuel Kant. 2.interdependenŃa economică. 19.Eric von Ludendorf 10. autarhie economică.etnic. 36 . 3. este expresia teoriei de menŃinere a securităŃii bazată pe: 1.Friedrich Hegel. B.In perioada Razboiului Rece.Sun Tzu. confruntarile militare directe intre cele doua mari super – puteri. C.Carl von Clauzewitz. 17. Ei îi capturează oraşele fără să le ia cu asalt şi îi răstoarnă statul fără întârziere” apartine autorului: 1.diversificarea resurselor de aprovizionare. 2. descurajarea nucleara. precursoarea Uniunii Europene.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->