Despre albine...

și
veninul lor
• Insectele care inteapa pentru a-si apara
coloniile sau pentru a-si stapani prada
apartin ordinului Hymenoptera, care include
apidele (albinele si bondarii), vespidele
(viespile, barzaunii si viespile galbene) si
furnicile.
• Veninul lor contine o gama larga de amine,
peptide si enzime responsabile de reactiile
locale si sistemice. Desi efectul toxic al
intepaturilor multiple poate fi fatal.
 Albinele isi pierd aparatul producator de
venin in timpul intepaturii si ulterior mor,
in timp ce viespile pot sa intepe de mai
multe ori succesiv.
 Albinele obisnuite, producatoare de
miere si bondarii ataca doar cand colonia
este deranjata.
 Toxinele polipeptidice in veninul
albinei melifore includ melitina, care
lezeaza membranele celulare, proteine
care produc degranularea mastocitara,
cauzand eliberarea histaminei,
apamina, o neurotoxina, si adolapina,
care are efect antiinflamator.
 Enzimele din venin includ hialuronidaza, care
permite difuzarea altor compusi ai veninului,
si fosfolipazele, care pot sa constituie
alergenii majori ai veninului.
 Veninul contine o cantitate mare de
histamina, de aceea provoaca dureri mari.
 In cazul insectelor, albinele, viespile, cateva
specii de furnici si diferiti bondari sunt
responsabile de provocarea reactiilor
alergice la oameni.
 Persoanele alergice pot avea un soc extrem de
periculos care sa le puna viata in mare pericol la
cateva minute de la intepatura.

 Cu toate ca sunt dureroase, intepaturile acestor insecte

nu sunt atat de periculoase daca ne gandim la intreg
organismul omenesc.
 Pentru a reprezenta un pericol este nevoie de
sute sau chiar mii de intepaturi efectuate
asupra unei persoane non-alergice.
 Decesul din cauza efectelor directe ale
veninului se produce dupa 300-500 intepaturi
de albina.
 Exceptiile sunt reprezentate de intepaturi in
gura sau in faringe, deoarece umflaturile pot fi
un mare pericol de asfixiere si pot cauza
moartea.
 S-a descoperit ca veninul de albine exercita
si evidente actiuni antireumatice.
 Veninul de albine este hemoragic, fata de veninul de
sarpe care este coagulant.
 Acest venin are in componenta sa acidul
formic, clorhidric, ortofosforic, saruri
minerale, acizi organici volatili, un important
ferment (fosfataza), unele antibiotice,
histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati
in sulf ca metionina si cistina.
 Acestia din urma stimuleaza secretia de
cortizon de catre glandele suprarenale.
 De asemenea, veninul este bactericid.
 Paulina Postchinkowa (Bulgaria) a preconizat
metoda administrării veninului de albine prin
electroforeză, sub piele, în ţesuturile din jurul
articulaţiilor afectate de artroză. Pornind de la
bazele teoretice de aplicare a veninului de
albine în medicină, s-a sintetizat astfel
activitatea biologică ridicată a veninului de
albine şi acţiunea complexă pe care o exercită
asupra organismului:
Actiuni...
 blochează sistemul nervos prin sinapsele periferice si centrale;
 creste activitatea functională a sistemului hipofizo-suprarenal;
 este antiaritmic si cardiostimulant;
 este hipotensiv si dilatator al vaselor cerebrale, îndeosebi cele
de la baza creierului;
 dezvoltă diferite reflexe protectoare;
 scad inflamatia si senzatia de durere;
 protejează contra iradierii radioactive;
 ameliorează microcirculatia;
 scade coagulabilitatea sângelui prin cresterea activitătii
fibrinolitice a sângelui si este imunologic activ.
 Veninurile de albina şi de viespe sunt
diferite, fiecare conţinând diferiţi alergeni
majori, bine definiţi.
 Fosfolipaza A2 şi melitina sunt prezente
numai in veninul de albina, antigenul 5
numai in veninul de viespe, dar ambele
veninuri conţin hialuronidaza.
 Pacienţii sunt rar alergici la ambele tipuri
de veninuri în acelaşi timp.
 Viespea inteapa direct in vena, pisca
de mai multe ori si nu isi lasa acul
sub piele, in timp ce albina inteapa o
singura data si isi lasa acul in
,,posesia’’ noastra...

 De aceea, in cazul unei intepaturi de

albina, primul lucru pe care trebuie sa-l
faceti este sa scoateti acul, intrucat –
ramanand sub piele –el continua sa
elibereze venin.
 La indivizii alergici, dupa inocularea veninului apare
o reacţie mai rapidă şi de intensitate variabilă de la o
reacţie uşoara cu eritem şi edem localizat, durere
intensă, ce apar în câteva minute de la înţepatură,
pană la reacţii mai severe ce includ edem, urticarie şi
angioedem, stare de slabiciune, transpiraţii, cefalalgie
intensă, crampe abdominale şi stări de vomă, senzaţie
de constricţie toracica sau senzaţie de sufocare cu
edem laringian şi in cazuri extreme, şoc anafilactic cu
potenţial letal.
 Aceste manifestări se pot dezvolta în 10 minute de la
înţepatură, aşa ca intervenţia promptă este esenţială.
Tratament...
 Acele ingropate in piele trebuie raclate sau periate cu o
lama sau cu unghia, dar nu trebuie indepartate cu
forcepsul, care poate stoarce mai mult venin din saculetul
cu venin.
 Sediul intepaturii trebuie curatat si dezinfectat si trebuie
aplicata gheata, pentru a incetini difuzarea veninului.
 Pentru ca intepaturile de albine sunt acide, ele se
neutralizeaza cu o lingurita bicarbonat de sodiu diluat intr-
un pahar cu apa cu care tamponati bine zona.
 Piscatura de viespe este alcalina si se neutralizeaza cu un
agent acid, cum ar fi otetul.
 O pasta din 2 aspirine zdrobite, amestecate cu putina apa;
pasta obtinuta se aplica peste piscatura.
 Pacientii cu numeroase intepaturi trebuie
monitorizati 24 de ore pentru semne de
insuficienta renala sau coagulopatie.
 Anafilaxia se trateaza prin injectarea
subcutanata de epinefrina clorhidrica.
 Epinefrina intravenoasa (administrata lent)
este indicata pentru socul profund.
 Un garou poate incetini difuziunea veninului.
Profilaxie...
 Persoanele cu istoric
de alergie la
intepaturile de
insecte trebuie sa
poarte asupra lor o
seringa incarcata cu
epinefrina, pentru a
si-o administra in caz
de intepatura.
Bzzzz...