ARHIMEDE Arhimede s-a născut la Siracusa (Sicilia), şi a fost educat în Alexandria.

A fost unul dintre cei mai cunoscuţi matematicieni şi inventatori din Grecia Antică. În matematica pură a anticipat multe din descoperirile ştiinţei moderne, cum ar fi calculul integral, prin studiile sale asupra ariilor şi a volumelor corpurilor rotunde solide şi a ariilor figurilor plane. A demonstrat că volumul unei sferei reprezintă două treimi din volumul unui cilindru circumscris acelei sfere. În mecanică, Arhimede a definit principiul pârghiei şi a inventat scripetele compus. Cât timp a stat în Egipt a inventat pompa hidraulică pentru a se putea ridica apa de la de la un nivel inferior la unul superior. Este cunoscut pentru că a descoperit legea hidrostaticii, numită şi principiul lui Arhimede. Se crede că Arhimede a descoperit acest principiu când a intrat în cada de baie şi a văzut nivelul apei care creştea. Arhimede şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Sicilia, în Siracusa. Aici şi-a dedicat întreaga viaţă cercetărilor şi experimentelor. Siracusa era o colonie grecească a oraşului Corint şi era un oraş greu de cucerit datorită poziţiei sale naturale deosebite. În timpul cuceririi Siciliei de către romani câteva din invenţiile lui Arhimede au fost folosite în apărarea Siracusei. Printre aceste invenţii se număra catapulta şi un sistem de oglinzi care reflectă razele soarelui pentru a incendia corăbiile inamice. După capturarea Siracusei, în timpul celui de-al Doilea Război Punic, printr-o strategie care consta în a cuceri cartier după cartier şi prin trădarea unui prefect al cetăţii, Arhimede a fost ucis, în 212 î.e.n., de către un soldat care l-a găsit desenând figuri geometrice pe nisip. Arhimede era aşa de atent la calculele sale, încât atunci când l-a văzut pe soldat i-a spus : ‘Noli turbare meos circulos” - “Nu-mi strica cercurile.” Soldatul nu a ştiut cine este cel pe care l-a ucis. Conducătorul romanilor, Marcellus, îndurerat de această veste s-a îngrijit de înmormântarea lui Arhimede. Titus Livius, povesteşte în scrierile sale despre Arhimede, astfel: “La Syracusa se afla acel om fără seamăn, cercetător al cerului, cunoscător al stelelor, inventator neîntrecut, constructor de maşini de război, capabil, prin geniul sau de om de ştiinţă în slujba apărării patriei, să zădărnicească efortul a mii de romani”. Câteva din descoperirile sale din domeniul matematicii şi al mecanicii sau păstrat : “Măsurarea cercului” (aproximarea raţională a lui π ), “Sfera şi cilindrul”, “Corpurile care plutesc” (care stă la baza Legii Hidrostaticii) şi “Spirale”.
1

GALILEO GALILEI (1564-1642) Galileo Galilei s-a născut la Pisa, pe data de 15 februarie 1564. El este socotit, printre fondatorii astronomiei moderne. Deşi a dispus de mijloace materiale modeste, tatăl său, Vincenzo Galilei şi-a dat toată silinţa pentru a da copiilor săi o educaţie aleasă. Galileo a studiat greaca, latina, muzica, filosofia, medicina, toate cu rezultate foarte bune. Totuşi în filosofie nu se putea împăca cu perfecţiunea închisă în filosofia aristoteliană:”Magister dixit!”. El căuta ideile în experienţă nu în cuvinte. În urma unei lecţii de geometrie, realizează că matematica este ştiinţa care te învaţă să gândeşti, începând studiul matematicilor pe cont propriu, încât la vârsta de 25 de ani obţine catedra de matematici la Universitatea din Pisa. În această calitate studiază sistemele lui Ptolemeu şi Copernic, devenind un apărător înfocat al sistemului heliocentric al lui Copernic. În 1592 ocupă catedra de matematici la Universitatea din Padova, unde e foarte mult apreciat datorită lecţiilor sale, dar şi pentru descoperirile pe care lea făcut: termometrul, balanţa hidrostatică, legea căderii corpurilor. În mijlocul anului 1609 află vestea că olandezii au construit instrumente cu care se pot vedea distinct obiectele îndepărtate. Galilei nu ştia secretul acestora dar a reuşit să construiască chiar el nişte lunete, cea mai puternică având grosimentul de 30, cu care, dogele Veneţiei putea vedea corăbiile care nu se vedeau cu ochiul liber, motiv pentru care i-a fost mărit salariul. Meritul său nu constă însă în construirea lunetei, acesta fiind al olandezilor, ci în faptul că a îndreptat-o spre cer pentru a sonda adâncimile spaţiului. La doar 10 luni de la construirea lunetei, el scrie cartea Sidereus Nuntius(Curierul stelelor). Prima dată a observat Luna, văzând neregularităţile de pe suprafaţa sa, infirmând astfel teoria perfecţiunii, apoi îşi îndreaptă atenţia spre Calea Lactee, unde observă o mare aglomerare de stele. La 7 ianuarie 1610 Galilei descoperă 4 sateliţi ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede, şi Callisto, care au fost numiţi în onoarea sa galileeni. Mai observă şi fazele planetei Venus, lucru care întăreşte ideea de sistem heliocentric. În aprilie 1611, Galilei a observat petele solare însă a ţinut ascunsă această descoperire din cauza protestelor iscate de descoperirile sale anterioare.

2

însă acesta nu poate să le renege. Galileo este cercetat de Inchiziţie şi obligat să renunţe la convingerile sale. surprinzându-i pe cei mari mai ales prin întrebările pe care le punea asupra naturii lucrurilor. Trattato del moto(1640) şi Opera geometrica(1644). După moartea lui Galileo în 1642. din partea mamei înrudindu-se cu marele scriitor Corneille. ptolemeic şi copernician. Mai trăieşte până în anul 1642 alături de câţiva discipoli. O unitate de măsură a presiunii. 3 . Încă de la o vârstă fragedă. pe care îi ajută material. el ar fi rostit:” E pur si muove. Din clemenţa papei Urban al VIII-lea i se permit să-şi trăiască ultimii ani de viaţă în casa din comuna natală Arcetri. Marguerite ne oferă informaţii asupra copilăriei marelui savant. însă legenda spune că ridicându-se din îngenunchiere. sunt interzise şi este avertizat să renunţe la teoriile sale. într-o familie cu vechi tradiţii intelectuale. Toricelli a dat definiţia presiunii atmosferice în 1643 şi a inventat barometrul. Toricelli i-a urmat ca profesor de filozofie şi matematică la Academia Florentină. Torricelli a murit în 1647. Gilberte Perier cât şi de la fiica acesteia. a fost numită în onoarea sa. Pascal a manifestat o inteligenţă extraordinară. BLAISE PASCAL (1623-1662) Blaise Pascal s-a născut pe 19 iunie 1623 în Clermont. unde îşi pierde o fiică apoi orbeşte. TORRICELLI EVANGELISTA (1608-1647) Torricelli s-a născut în 1608 în Faenza şi a studiat la Colegiul Sapinza din Roma. Documente preţioase rămase de la sora sa. „ (Şi totuşi se mişcă). astfel încât la data de 5 martie 1616 cărţile lui Galilei şi ale susţinătorilor săi. Între anii 1641 1642 a fost secretarul lui Galileo Galilei. A fost autorul unui tratat asupra mişcării. păstrându-şi seninătatea şi amabilitatea până în ultima clipă. după apariţia unei cărţi care confrunta cele două sisteme. Astfel că în anul 1633.Însă descoperirile sale îi supără pe teologi. torr-ul.

Impresionat de aceasta demonstraţie inteligentă. La vârsta de paisprezece ani este admis la întâlnirile săptămânale ţinute de Roberval. şi pentru a-şi educa unicul său fiu. Pascal scrie un eseu despre conice. pe care Pascal o citeşte cu interes până când o învaţă. Astfel el a amânat studiul sistematic al limbii latine şi greceşti pe care îl considera prima treaptă a educaţiei pana la vârsta de 12 ani. Dar. pe cât părea de simplu principiul. La vârsta de şaisprezece ani. sacrificându-şi timpul de joacă în ciuda restricţiilor care îi erau impuse. ci l-a avut ca educator doar pe tatăl sau. tatăl său. având drept principiu să nu îl încarce pe copil cu nimic din ceea ce nu ar putea înţelege cu toata uşurinţa şi în toată adâncimea. Acest program a stimulat curiozitatea băiatului şi. Rezultatul educaţiei oferite de tatăl său a fost că Pascal poseda bine în scris şi citit limba latină. cunoştea greaca şi se descurca şi cu limba italiană. profitând de posibilităţile favorabile oferite de Paris pentru educaţia acestuia. În 1632. l-a preferat pe Blaise. băiatul a întrebat ce este geometria. Cea mai importantă este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care este egală cu 180 de grade. Gilberte şi Jaqueline. iar la optsprezece ani construieşte prima maşină aritmetică. Mydorge şi de alţi matematicieni francezi.În 1626. un calculator rudimentar. a cărui inteligenţă deosebită a remarcat-o curând. Pentru realizarea planului sau. a murit mama sa. care dovedise deja abilităţi excepţionale. Tatăl său pune în aplicare un adevărat plan de educaţie. când Blaise avea doar 3 ani. s-a mutat în Paris. din aceste şedinţe se naşte Academia Franceză. având la rândul său un anumit renume în ştiinţă. pe care o va îmbunătăţi peste opt ani. la 12 ani. pentru a-şi continua propriile studii pe de-o parte. începând să studieze geometria. Pascal a început să lucreze cu toată ardoarea. Faţă de cele doua fete. şi în câteva săptămâni descoperă singur multe proprietăţi ale figurilor. tatăl său i-a dat o copie a cărţii „Elementele” de Euclid. De la vârsta de 8 ani până la 12 ani Blaise a primit doar noţiuni generale. judecător în Clermont. în măsură să îi stimuleze interesul pentru disciplinele ce urmau să fie ulterior aprofundate. iar tatăl a rămas singur cu cei trei copii şi a început să se ocupe mai îndeaproape de educaţia acestora. Mersenne. Blaise nu a intrat niciodată în vreun colegiu. În final. Geniul sau geometric a început să se manifeste de la aceasta vârstă. Se pare că dovada consta simplu în împăturirea unghiurilor peste figura astfel încât vârfurile lor să se întâlnească în centrul cercului înscris în triunghi. pe atât de mari erau piedicile pe care avea să le întâmpine. . Dificultatea cea mai mare era găsirea unor meseriaşi 4 . urmând ca studiul matematicii să înceapă după aceasta vârstă. într-o zi.

iar trei ani mai târziu mama sa s-a recăsătorit şi Newton a fost îngrijit de către bunica sa din partea mamei. se plânge că nu poate face mai mult de 3 sau 4 leghe în trăsură. mama sa reîntorcându-se la Woolsthorpe şi luându-şi fiul de la şcoală. Singura lucrare matematică pe care o mai scrie este un eseu despre cicloidă în 1658. S-a mutat la Port Royal unde a trăit până în 1662. Tatăl său a murit înainte ca el să se nască. înainte de al distruge. fostul învăţător al lui Newton de la Grantham şi-a dat seama de potenţialul său şi a convins-o pe mama sa să îl lase să îl pregătească pentru o eventuală intrare la Universitatea din Cambridge. În 1653 a trebuit să administreze moşia tatălui său. şi împreună cu Fermat a creat calculul probabilităţilor. În aceeaşi perioadă a inventat triunghiul aritmetic. Starea sa sufletească este corespunzătoare acestei stări trupeşti.în stare să îndeplinească o asemenea muncă şi care să îi urmeze exact indicaţiile. Tânărul Newton pare să fi fost un băiat retras care poseda o deosebită îndemânare. Însă Newton nu a arătat nici o înclinaţie spre această ocupaţie. în satul Woolsthorpe din Lincolnshire (Anglia). din 10 august 1660. iar în anul 1663. nu poate merge fără baston şi nu poate călări. astfel pronunţându-se să renunţe la proiect. Din fericire. În 1650. Medita asupra căsătoriei când un accident l-a determinat iarăşi să se concentreze asupra religiei. 5 . Începând cu 1660. construind diverse lucruri. Pascal şi-a abandonat brusc idealurile lui în favoarea religiei. pe data de 13 august încetează din viaţă. Această abandonare a unor preocupări care au dat roade îmbelşugate se explică prin boala necruţătoare care îl chinuia. 1642 în ziua de Crăciun. ISAAC NEWTON (1642-1727) Newton s-a născut în anul. Şi-a început educaţia în oraşele din împrejurimi. dar nu acorda atenţie şcolii. Acum a adoptat iarăşi vechile lui ocupaţii şi a făcut câteva experimente asupra presiunii exercitate de lichide şi gaze. Pascal nu mai manifesta nici o atracţie faţă de ştiinţă. În 1656 moare tatăl său vitreg. la mijlocul carierei lui ştiinţifice. În 1642 nu construise decât un singur model. Putina energie rămasă o cheltuieşte pe meditaţii religioase şi redactarea unor note asupra religiei creştine. Într-o scrisoare către Fermat. şi acesta imperfect. în speranţa de a-l face fermier. iar la vârsta de 10 ani a fost trimis la gimnaziul din Grantham.

în Boston. matematică şi astronomie. BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790) Benjamin Franklin s-a născut pe 17 ianuarie 1706. istorie. El a considerat că “uşile spre înţelepciune nu se închid niciodată”. având o putere măritoare de 40 de ori. A murit aici pe 20 Martie 1727. La 13 ani a plecat la fratele său James. A fost înnobilat de către regina Anne în anul 1705. el a studiat câţiva ani la o şcoală normală. datorită acestui motto. Patru ani mai târziu şi-a luat licenţa şi şi-a propus să continue studiile pentru a obţine doctoratul. Dar din cauza unei epidemii de ciumă.Astfel. un producător de săpun şi lumânări avea 17 copii. 6 . geometrie. navigaţie. universitatea a fost închisă. gramatica englezei şi alte 5 limbi. Mama sa. a învăţat algebră. fiind primul om de ştiinţă care a primit asemenea onoruri. Benjamin nu a avut parte de o educaţie aleasă. Tatăl său Josiah Franklin. care era tipograf. Newton s-a întors la Woolsthorpe şi în următorii doi ani a pus bazele multor teorii în fizică. dar nu a încetat niciodată să înveţe. era a doua nevastă a tatălui său. Abiah Folger. Newton a mai cercetat natura luminii. Benjamin fiind al cincisprezecelea copil al familiei şi al zecelea băiat. logică. Din cauza situaţiei financiare. în iunie 1661 a intrat la Colegiul Trinity din Cambridge. având sarcina de a supraveghea schimbare sistemului monetar englez. Newton a desfăşurat o activitate ştiinţifică uriaşă şi la vârsta de 45 de ani. În următorii ani. şi. după care a fost nevoit să-l ajute pe tatăl său în afacerea acestuia. Massachusetts. trecând o rază de lumină printr-o prismă şi observând că aceasta se descompunea într-o bandă colorată de lumină. fiind inspirat de căderea unui măr.3 cm. ştiinţă. Newton a fost ales în parlament şi apoi numit Lord Trezorier al Regatului. A fost înmormântat în catedrala Westminster. De asemenea în această perioadă a avut primele idei legate de gravitaţie. În 1725 Newton s-a mutat de la Londra la Kensington din cauza unor probleme de sănătate. În 1668 a construit primul telescop reflectant cu o oglindă de 3. a publicat faimosul său tratat " Philosophiae Naturalis principia Mathematica " (Principiile matematice ale filosofiei naturale) În aceasta carte a enunţat legile mişcării şi teoria gravitaţiei. Această meserie îl atrăgea mai mult fiindcă îi permitea să citească tot felul de cărţi care lau ajutat să se auto educe.

s-au dus să experimenteze fulgerul. 7 . nu s-a electrocutat şi a demonstrat că fulgerul este o sursă de energie. El a fost diplomat al noii naţiuni şi reprezentant al acesteia în mai multe ţări europene ca:Anglia. Fulgerul s-a descărcat prin bucata de metal. iar în 1785 devenind preşedinte executiv al consiliului Pennsylvaniei. Benjamin Franklin este una dintre marile personalităţi ale vremii care au semnat Declaraţia de Independenţă şi Constituţia Statelor Unite ale Americii. Franklin moare în casa lui din Philadelphia la vârsta de 84 de ani. După o perioadă de timp. Din fericire. Pe data de 17 Aprilie 1790. lentile bifocale. În 1731 întemeiază Biblioteca din Philadelphia. Oamenii credeau că fulgerul este o forţă misterioasă. dată ca pedeapsă de Dumnezeu. Benjamin Franklin a fost neegalat ca inventator în America . probabil prima bibliotecă publică din America. A contribuit la dezvoltarea teoriei electricităţii. paratrăsnetul. Invenţiile şi descoperirile sale au fost premiate.Franklin avea o simplă formulă pentru succes. s-a produs arcul electric. mai întâi anonim. el a ataşat o bucată de metal la zmeul pe care l-a înălţat şi o cheie la capătul sforii. Se presupune că a avut copii şi cu altă femeie ( în afara căsniciei ). Se spune că Benjamin Franklin era fascinat de electricitate. el şi fiul său William. Într-o noapte furtunoasă. a renunţat la colaborarea cu fratele său şi a început să lucreze la diferite ziare. devenind la fel de populară ca şi Biblia. Pentru a apăra clădirile şi vapoarele de descărcările electrice prin fulger. Pentru aceasta. câştigând prestigiu. care i-a dăruit un fiu şi o fiică. contor de parcurs. spunând că oamenii ce reuşesc în viaţă muncesc un pic mai mult decât ceilalţi. deoarece el a dat oamenilor dreptul de a le folosi pentru a-şi uşura viaţa. Când Franklin a atins cheia. Pe plan politic. Benjamin Franklin rămâne o personalitate de referinţă în istoria Americii şi ştiinţa universală. În 1730 s-a căsătorit cu Deborah Read. ca un adevărat geniu. către cheie. care este cunoscută în toată America şi-n Europa. Franţa. În septembrie 1729 cumpără “Pennsylvania Gazette” unde este director şi redactor. El reuşeşte să se remarce pe toate planurile. iar el a făcut acest lucru din plin. De numele lui se leagă invenţii precum: aripioare de înot. A reuşit să se remarce în acest domeniu. etc. a inventat paratrăsnetul. El devine faimos cu publicaţia “Poor Richard’s Almanac”. fără a trage şi foloase materiale după urma acestora. iar el dorea să arate că acesta este o formă de electricitate.

După o activitate strălucita sub această poziţie. în 1804 se mută la Paris. care guvernează interacţiunea dintre sarcinile electrice.CHARLES AUGUSTIN DE COULOMB (1736-1806) Charles Augustin de Coulomb. A fost un copil foarte inteligent. Amperul. fiind fiul unui comerciant înstărit.unde cariera sa profesională este mai mult decât benefică. În 1777 a inventat balanţa de torsiune pentru a măsura forţa atracţiei magnetice şi electrice. însă el s-a considerat un autodidact. fiind denumită în onoarea sa. Franţa. A avut diverşi profesori particulari. născut în Angoulême în 1736. a fost numită în onoarea lui. 8 . în 1802 este numit profesor de fizică şi chimie în cadrul şcolii centrale din Bourg. acesta fiind acceptat ca profesor de matematică la Universitatea Politehnică în anul 1809. El este cunoscut mai ales pentru contribuţia sa în domeniul electrodinamicii. Charles Augustin de Coulomb moare în 1806. Între 1796-1801.MARIE AMPERE (1775-1836) Andre-Marie Ampere(1775-1836) s-a născut pe 20 ianuarie 1775 în Polémieux-au-Mont-d'Or lângă Lyon. Unitatea sarcinei electrice. Cu această invenţie Coulomb a putut formula principiul cunoscut ca Legea lui Coulomb. a predat la diferite şcoli din Lyon. ANDRE . până la vârsta de 12 ani stăpânind toate cunoştinţele în materie de matematică din acea vreme. După război Coulomb a revenit din pensie şi a ajutat noul guvern în definirea unui sistem metric pentru greutăţi şi măsuri. în aceeaşi perioadă publicându-şi prima lucrare: „Consideraţii despre teoria matematică a jocurilor”. coulombul. fizician francez pioner în teoria electricităţii. ghilotinat de armata republicană la cucerirea Lyon-ului în1793. frecare şi electricitate. El a lucrat ca inginer militar pentru Franţa în Indiile de Vest dar s-a retras la Blois. Franţa în timpul Revoluţiei Franceze pentru a continua cercetările în magnetism. În 1779 Coulomb a publicat tratatul “ Teoria maşinilor simple “ o analiză a frecării în mecanică. unitatea de măsură a intensităţii. în care se discută despre teoria probabilităţilor. Datorită ideilor din această lucrare.

binecunoscut pentru descoperirea legii care-i poartă numele. Primele experienţe le-a făcut în cabinetul de fizică al gimnaziului din Koln. unde şi-a găsit un loc de muncă ca profesor preparator de matematici la Nidau. publicată în 1827. dar din lipsa mijloacelor financiare şi-a întrerupt studiile. În 1826 a obţinut un an de concediu pentru a merge la Berlin. GEORGE SIMON OHM (1787-1854) Fizician german. Ohm şi-a reluat cercetările originale în fizică în anul 1825. În 1805 a intrat la Universitatea din Erlangen pentru a studia matematica. Munca îi este recunoscută de către însuşi Napoleon care îl numeşte inspector-general al noii formate Universităţi franceze. S-a născut la Erlangen. care exprimă intensitatea curentului electric dintr-un conductor în funcţie de tensiunea electrică de la capetele conductorului şi de rezistenţa electrică a acesteia. De asemenea este primul care a arătat că doi conductori paraleli traversaţi de curenţi de acelaşi sens. fiind fiul mai mare al maistrului lăcătuş Johann Wolfgang Ohm. se resping. în anul următor profesor de fizică şi matematică la gimnaziul real din Bamberg. Bavaria. Tot el a introdus noţiunea de rezistentă electrică a unui conductor liniar. iar dacă sensul este diferit. dovedindu-se a fi un mare experimentator. el a verificat tot ce se cunoştea până atunci cu privire la efectele curentului electric. inclusiv descoperirea legii fundamentale care-i poartă numele au fost prezentate în lucrarea sa “ Circuitul galvanic investigat pe cale matematică”. fizica şi filozofia. după care a fost succesiv docent de matematică la Erlangen. ale căror rezultate.Teoria sa electrodinamică şi părerile sale despre relaţia dintre electricitate şi magnetism au fost publicate în lucrările: ”Culegere de observaţii asupra electrodinamicii”(1822) şi „Teoria fenomenelor electrodinamice”(1826). folosind aparate modeste şi imperfecte. se atrag. apoi la Neuchatel. ocupând această poziţie tot restul vieţii sale. a părăsit universitatea şi a plecat în Elveţia. apoi professor la Jesuit Gymnasium din Colonia (Köln) între 1817-1825. mama lui numindu-se Maria Elisabeth Beck. pe data de 10 iunie 1896 stingându-se din viaţă la Marsilia. a arătat că ea este proporţională cu lungimea conductorului şi invers proporţională cu secţiunea 9 . Franţa. unde şi-a continuat cercetările în electricitate. În 1811 s-a întors acasă la Erlangen şi în 1813 a obţinut doctoratul. la 16 martie 1789.

iar în 1813 îl ia pe Faraday cu el într-un tur al Europei. MICHAEL FARADAY (1791-1867) Michael Faraday s-a născut la 22 septembrie 1791. lângă Londra. medalia Copley în 1841 şi de-abia după aceea. a izbutit cu greu să fie angajat ucenic la un librar. Davy îl angajează ca asistent în laboratorul său din cadrul Institutului Regal. Nu a fost căsătorit şi a trăit toata viaţa singur în condiţii modeste. A rămas o vreme la Berlin ca simplu profesor la Şcoala de război (1826). În 1825 Faraday a fost numit director al laboratorului Institutului Regal. în Newington. În 1804. care însă nu au fost apreciate la adevărata lor valoare. Fiind un copil slăbuţ. ceea ce nu i-a creat o stare de satisfacţie. iar în 1836 a trebuit să plece să-şi îngrijească 10 . Activitatea sa ştiinţifică a fost totuşi remarcată mai întâi de Societatea Regală din Londra care l-a primit ca membru acordându-i cea mai înaltă distincţie. a murit la München. se numeşte ohm (Ω). În onoarea lui. în etate de 65 de ani. unitatea de măsură a rezistenţei în S.lui. astfel el a citit cărţi pe diferite subiecte ştiinţifice şi a experimentat cu electricitatea. în 1849 a devenit profesor extraordinar de fizică la Universitatea din München şi profesor titular în 1852 la aceeaşi Universitate. Doi ani mai târziu a primit o pensie de 300 de lire pe lună. în familia unui fierar sărac. Ohm a sperat să obţină un post în învăţământul superior ca recompense pentru lucrările sale ştiinţifice. deoarece după doi ani.la vârsta de numai 13 ani. James Faraday. mult mai târziu. Astfel el a demonstrat că intensitatea curentului electric este proporţională cu tensiunea electrică de la capetele conductorului şi invers proporţională cu rezistenţa electrică a acestuia. Cu toate acestea el nu s-a putut bucura de succesul lui. n-a putut face faţă muncilor grele din fierărie. Un eveniment de seamă în viaţa lui Faraday a fost audierea lecţiilor cunoscutului chimist Sir Humphry Davy în 1812. pe care Faraday le-a înmânat apoi în rezumat lui Davy. să citească şi să socotească. pe viaţă.care în acelaşi timp era şi legător de cărţi. În 1833 i-a urmat lui Davy în postul de profesor de chimie în institut. în Germania. împreună cu o cerere de angajare.I. La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oară rezultatele unei lucrări efectuate de el. până când în 1883 a fost numit în cele din urma director al Institutului politehnic din Nürnberg. astfel ca. pe data de 6 iulie 1854. La şcoală el a învăţat doar să scrie.

a studiat mecanismul mersului în 1836. WILHELM EDUARD WEBER (1804-1891) Weber s-a născut în 1804 în Wittenberg. autoinducţia(1834). fiind fiul lui Lazare Nicolas Marguerite Carnot. În 1824 Weber a scris un tratat despre mişcarea valurilor împreună cu fratele său mai mare Ernst Heinrich. care a devenit mai târziu baza pentru a doua lege a termodinamicii. Weber a studiat la Universitatea Halle sub îndrumarea fizicainului Johann Schweigger. La 25 august 1867 a murit acela care. unde tatăl său era profesor de teologie la universitate. Eduard Friedrich. după care este numit lector în fizică în 1836. descoperirea diamagnetismului şi paramagnetismului(1846). fundamentale în electricitate: inducţia electromagnetică(1831). legile electrolizei(1833). care era anatomist. Dar şi atunci nu-şi putea opri mintea să lucreze. "a fost cel mai mare cercetător în domeniul electricităţii".sănătatea în condiţiile unui repaus complet în Elveţia. Împreună cu fratele său mai mic. aşa numitul motor Carnot. familia sa fiind prietenă cu acusticianul Ernst Florens Chladni. dar a plecat în 1837 din 11 . liniile de forţă electrice şi dielectrice (1837-1838) schimbarea planului de polarizare a luminii sub acţiunea unui câmp magnetic(1845). În jurnalul său aminteşte că tocmai în timp ce admira peisajul cu gheţari şi zăpezi ce se topeau în zilele de sfârşit de iarnă petrecute în Elveţia i-a venit ideea explicaţiei teoretice a inducţiei electrice. El a trăit de mic într-un mediu ştiinţific. A studiat la Şcoala politehnică. A murit în 1832. în care toată energia disponibilă este utilizată. Aceste descoperiri au dus la dezvoltarea ciclului Carnot. NICOLAS LÉONARD SADI CARNOT (1796-1832) Carnot s-a născut în 1796 la Paris. Marele fizician englez a făcut mari descoperiri experimentale. În 1824 descrie concepţia sa despre motorul perfect. El descoperă că un corp mai rece nu poate ceda căldură unui corp mai cald şi că eficienţa unui motor depinde de cantitatea de căldură pe care o foloseşte. în 1831 a fost numit profesor de fizică la Universitatea din Gottingen. după caracterizarea dată de Friedrick Engels şi pe deplin confirmată în istorie.

Primele lucrări ale lui Joule în fizică sunt legate de invenţia aparatelor electromagnetice. este egală cu 427. Cea mai exactă valoare a echivalentului mecanic. Lancashire. În rezultatul numeroaselor experienţe Joule ajunge la concluzia: căldura se poate obţine cu ajutorul forţelor mecanice. Weber moare în 1891. GUSTAV ROBERT KIRCHHOFF (1824-1887) 12 . Atunci el realizează experienţa. Lucrările sale au fost publicate în 1885 şi 1887 iar în 1889 moare. Joule era excelent experimentator. care erau exemple elocvente de transformare a forţelor fizice. JAMES PRESCOTT JOULE (1818-1889) Joule s-a născut la Salford. Astfel a fost descoperită legea Joule – Lenz. Anglia pe 24 decembrie 1818. Joule a găsit în anul 1843 echivalentul mecanic al căldurii. descoperirea căreia a fost un succes remarcabil al ştiinţei în secolul XX. Joule a primit multe onoruri de la universităţi şi comunităţi ştiinţifice din întreaga lume.cauza unor probleme politice. Cercetând legile degajării de căldură din curentul electric. După o retragere temporară a fost ales la catedra de fizică de la Universitatea din Leipzig în 1843. Ulterior el a determinat această mărime prin diferite metode. şi ce contribuţie aduce însuşi curentul. aflată de Joule.3Kgcm/ccal(aproximativ 97%). El era de profesie berar. Înlocuind rotirea manuală a bobinei prin rotirea cu ajutorul greutăţii căzătoare. aplicând curentul de inducţie. Unitatea de măsură pentru fluxul magnetic în sistem internaţional este denumită în onoarea sa. el a înţeles că experienţele cu surse galvanice nu-i vor permite să dea răspuns la întrebarea: ce contribuţie aduce căldura transferată a reacţiilor chimice la încălzirea conductorului. Toate acestea au contribuit la afirmarea şi recunoaşterea legii conservării şi transformării energiei. Joule a adus o mare contribuţie în teoria cinetică a gazelor. În 1849 s-a întors la vechea funcţie din cadrul Universităţii din Gottingen şi a devenit director al observatorului astronomic. descoperind împreună cu Thomson efectul schimbării temperaturii gazului la dilatarea lui (Efectul Joule-Thomson).

Apoi în 1892 este ridicat la rangul de baron de gradul I purtând numele de Baron Kelvin of Largs. De asemenea. care la mijlocul anilor 1800 era o problema foarte dezbătută si controversată.în 1889. În 1846 când s-a întors în Anglia. Moare în 1887. Heidelberg.Kirchhoff s-a născut în 1824 în Königsberg. În 1848 Kelvin a propus scara temperaturilor absolute care îi poartă şi astăzi numele. Mai târziu. A murit pe 17 decembrie 1907.fiind şef de promoţie. Kelvin a cercetat proprietăţile electrodinamice ale metalelor şi a contribuit la teoria elasticităţii. şi-a început studiile încă de la vârsta de 10 ani în cadrul Universităţii din Glasgow.unde tatăl sau devine profesor de matematică în cadrul aceleiaşi universităţi. A fost educat de tatăl sau. cu privire la distribuţia curentului în circuitele electrice. cunoscute astăzi ca legile lui Kirchhoff. Pe lângă teoria temperaturii absolute pentru care a devenit faimos. unde a câştigat o importantă experienţa practică lucrând intr-un laborator. Imediat după absolvire a plecat la Paris. Între anii 1857-1858 şi 1865-1866 a fost angajat ca şi consultant ştiinţific în aşezarea cablurilor de telegraf care traversau Atlanticul. Împreună cu chimistul german Robert Wilhelm Bunsen. Rusia şi a studiat la Universitatea din Königsberg. 13 . A fost profesor de fizică la universităţile din Breslau. În 1860 cei doi oameni de ştiinţă descoperă elementele cesiu şi rubidiu prin intermediul analizezi spectroscopice. Kirchhoff a efectuat cercetări importante asupra transferului de căldură prin radiaţie şi a enunţat de asemenea două reguli. LORD KELVIN (1824-1907) William Thomson Kelvin (mai târziu Lord Kelvin) s-a născut pe 16 februarie 1824 in Belfast (astăzi capitala Irlandei de Nord). A fost preşedinte al Societăţii regale din Londra în 1890 iar în 1902 a primit Ordinul de Merit. Kelvin a formulat si alte idei precum calcularea vechimii Pământului. şi Berlin. Kelvin a fost numit cavaler de care regina VISTORIA în 1866 devenind Sir William Thomson. in 1832 se mută cu familia la Glasgow (Scoţia). Kirchhoff a dezvoltat spectroscopul modern pentru analiza chimică. funcţie pe care şi-o va păstra până la pensionare. actualul Kaliningrad. care era profesor de matematică. la vârsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de filozofie in cadrul aceleiaşi Universităţi din Glasgow. în 1845 a absolvit Universitatea din Cambridge(Anglia) cu cele mai mari medii din clasă.

Aplicând principiile aeronautice la propulsia marină. Experimentele efectuate împreună cu asistentul său Thomas Watson au dat în cele din urmă rezultate pe 10 martie 1876 când a fost transmisă prima propoziţie completă: ”Watson. vino aici. realizând în 1917 un astfel de vas. iar în 1907 a inventat un zmeu capabil să ducă o persoană. împreună cu asociaţii săi realizează noi invenţii: fotofonul. După 1895. folosită pentru a localiza obiecte de metal în corpul omenesc şi primul cilindru de ceară folosit pentru înregistrarea sunetelor. în Edinburgh. Scoţia şi a studiat la universităţile din Edinburgh şi Londra. Alexander Melville Bell. care măsura intensitatea auditivă. cu ajutorul unui sistem special. grupul său a început lucrul la nişte vase care se deplasează deasupra apei la viteze foarte mari. În 1880 Franţa îi acordă premiul Volta pentru invenţia sa. audiometrul. unde Bell a fost numit profesor. Studiul său asupra zborului a început cu construirea unor zmei de dimensiuni mari. folosit astăzi în aeronautică şi trenul de aterizare cu trei roţi. Aici. au făcut cunoscut telefonul întregii lumi şi a dus la fondarea Companiei Telefonice Bell. dezvoltat de tatăl său. care atingea viteze de peste 113 km/h. Bell moare pe data de 2 august 1922 la Baddek. Cu un grup de asociaţi el dezvoltă şi eleronul. mai ales cele de la expoziţia mondială din Philadelphia din 1876. Încă de la vârsta de 18 ani. Bell lucra la ideea de a transmite vorbirea la distanţă. Noua Scoţie.ALEXANDER GRAHAM BELL (1847-1922) Alexander Graham Bell (1847-1922) s-a născut pe 3 martie 1847. în Boston. unde se află în prezent un muzeu cu invenţiile sale. 14 . lucrând la un telegraf. iar banii îi foloseşte pentru înfiinţarea Laboratorului Volta în Washington. a dezvoltat ideile de bază pentru crearea telefonului. El a emigrat în Canada în 1870 şi în Statele Unite în 1871. care a permis pentru prima dată decolarea şi aterizarea pe o pistă. am nevoie de tine”. interesul lui Bell s-a îndreptat spre aeronautică. balanţa de inducţie. În 1872 întemeiază o şcoală pentru pregăti educatori pentru surzi. aceasta devenind ulterior parte a universităţii din Boston. Demonstraţiile ulterioare. În 1874. care transmitea vorbirea prin raze de lumină. În statele unite a început să educe surdo-muţi.

în anul 1856. dar Tesla a dobândit un interes faţă de ştiinţă în timpul studiilor sale de la Gimnaziul Real din Karlovac între anii 1871 şi 1877. care cumpăra şi punea în practică invenţiile lui Tesla. De asemenea a fost preşedinte al Societăţii regale din 1915 până în 1920. Thomson descoperă electronul în anul 1897. de asemenea a fost profesor de fizică la Institutul Regal din Londra între anii 1905-1918. În 1880 a mers la Universitatea din Praga pentru a-şi continua studiile. dar moartea tatălui său l-a determinat să plece fără a absolvi. Apoi el a studiat ingineria la Universitatea Tehnică din Graz. A studiat la Colegiul Owens şi la Colegiul Trinity. Numeroasele şi variatele sale contribuţii în fizică includ cercetări asupra conductibilităţii electrice a gazelor pentru care i se atribuie premiul Nobel în anul 1906. NIKOLA TESLA (1856-1943) Nikola Tesla s-a născut în 10 iulie 1856. tatăl său fiind un preot ortodox. Austria până în 1880. în oraşul Smiljan din provincia Lica (Serbia). Moare în 1940. În Statele Unite a colaborat cu industriaşul George Westinghouse. Cambridge. Mulţi ani Thomson a ocupat funcţia de profesor de fizică la universitatea din Cambridge. În 1884 ajunge în Statele Unite şi lucrează pentru inventatorul american Thomas Edison timp de un an. el devine foarte retras şi excentric. Părinţii săi doreau ca el să devină preot. după care îşi organizează propriul atelier. În 1881 pleacă la Budapesta unde lucrează ca inginer pentru o companie de telefoane şi un an mai târziu ocupă o poziţie similară în Paris. În anul 1908 este numit cavaler. Primeşte cetăţenia americană în 1889. După moartea mamei sale în 1892.JOSEPH JOHN THOMSON (1856-1940) Thomson s-a născut în apropiere de Manchester. a sarcinii şi masei electronului. În 1912 este 15 .

cu o foarte mare uşurinţă. fiind de trei ori declarat de către medici bolnav fără scăpare. iar experimentele decurgeau aşa cum şi le planificase. de desene. până când cea mai mare plăcere a sa devenise aceea de a realiza astfel de incursiuni. sau de experimente. dar refuză să fie asociat cu acesta şi nici unul dintre inventatori nu primeşte premiul. neavând nevoie de modele. Spre marea sa bucurie. văzând locuri şi ţări necunoscute din lumi paralele. diferite turbine etc. el o cristaliza în minte cu ajutorul imaginaţiei sale creatoare. Încă de mic. dar şi-a revenit de fiecare dată. Urmărind să controleze toate aceste apariţii stânjenitoare. Încă din tinereţe a dovedit înclinaţii către diverse meserii: a învăţat tâmplăria şi a lucrat şi la strung. dar după doi ani de studii a constatat că 16 . realiza practic aparatul. La vârsta de 18 ani a terminat studiile medii şi a avut impresia că este destinat meseriei de inginer. care perturbau vederea obiectelor reale şi se amestecau astfel în gândurile şi în acţiunile sale. a descoperit că poate vizualiza mental ceea ce doreşte. în familia unui avocat şi senator al Hamburgului. Erau imagini de lucruri şi diferite scene pe care nu le văzuse niciodată şi nici nu şi le imaginase vreodată. sisteme de iluminare artificială. În final. S-a dus să studieze tehnica la München. în mod invariabil. Modul în care şi-a realizat invenţiile de-a lungul întregii sale vieţi a fost următorul: pornind de la ideea respectivă. Acestea constau în apariţia unor imagini adesea însoţite de puternice străfulgerări de lumină. murind pe 7 ianuarie 1943 la New York A dus o viata fascinanta.propus pentru premiul Nobel în fizică împreună cu Edison. a reuşit să inventeze diferite motoare şi generatoare electrice. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut în singurătate. care. Tesla a avut ceea ce în zilele noastre se cheamă “percepţii extrasenzoriale”. dând dovadă de o uluitoare vitalitate. Tesla s-a preocupat în mod constant de aceste percepţii pana la vârsta de 17 ani. dispozitive pentru controlul curenţilor electrici de foarte înaltă frecvenţă. După aceea făcea tot felul de adaptări şi îmbunătăţiri ale respectivului dispozitiv. Savantul. sisteme de transmitere a energiei electrice. când a început să se gândească în mod serios la unele invenţii bazate pe informaţii din lumile pe care le parcurgea. HEINRICH HERTZ (1857-1894) Heinrich Hertz s-a născut la 22 februarie 1857. la Hamburg. înzestrat cu percepţii extrasenzoriale. funcţiona aşa cum prevăzuse el. Tesla şi-a dezvoltat capacitatea de proiecţie astrală. făcându-şi noi prieteni. unele dispozitive în domeniul radiotehnicii. îl “punea în funcţiune” tot în minte şi experimenta astfel până când totul funcţiona fără cusur.

electromagnetică. În anii 1880-1883.Această orientare nu s-a impus însă în fizică. între indicele de refracţie al mediului şi constanta sa dielectrică. invizibilă. pentru a cărei rezolvare Hertz a primit. În 1883 a devenit docent privat la Universitatea din Kiel şi doi ani mai târziu era numit profesor de fizică la Politehnica din Karlsruhe. spre deosebire de mecanica newtoniană. a demonstrat că viteza propagării acestor unde este egală cu viteza luminii şi a demonstrat pe cale experimentală raportul formulat de Maxwell. o undă electromagnetică. reprezintă unde electromagnetice. 17 . în esenţă. cu ajutorul cărora a demonstrat existenta undelor. când Academia din Berlin a publicat un concurs pe tema confirmării experimentale a curenţilor mobili. Stagiul la Universitatea din Berlin a fost încheiat de Hertz cu lucrarea de doctorat intitulată: „Despre inducţie în corpurile care se rotesc”. care. Studentul deosebit de sârguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizică Herman von Helmholtz. explica toate fenomenele fizice prin acţiunea reciprocă a substanţelor grele la atingere. Ideea de a produce unde electromagnetice şi de a le experimenta îl preocupa pe Hertz încă din anul 1879. după care. Hertz a demonstrat că. Ulterior i s-a încredinţat o sarcină independentă. care se întinde în spaţiu de la sursă. În anul 1887 el a anunţat. Şi-a publicat rezultatele cercetărilor în anul 1889. era adeptul aşa-numitului sistem cinematic al orientării "mecanicii fără forţă". În felul acesta. la Academia de Ştiinţe din Berlin. Hertz s-a ocupat şi de mecanică. Atunci s-a mutat la Universitatea din Berlin. A construit un vibrator original care genera unde electromagnetice şi un rezonator electromagnetic. interferenţa şi polarizarea undelor electromagnetice. trebuia să mai existe şi o alta undă. şi a demonstrat existenta curenţilor mobili. lumina reprezintă. În lucrările sale ulterioare. Pe lângă aceasta.îl atrage mai mult activitatea ştiinţifică din domeniul fizicii. cu aceleaşi proprietăţi pe care le are unda luminoasă vizibilă. fără introducerea noţiunii de "forţă". unde i-a urmat lui Rudolf Clausius. Hertz a fost asistentul lui Helmholtz. Era una din ipotezele fundamentale ale teoriei lui Maxwell cu privire la câmpul electromagnetic. Hertz a cercetat temeinic reflecţia. refracţia. unde a început sa studieze matematica şi fizica. în anul 1879. medalia de aur a Universităţii. în lucrarea Despre razele forţei electrice. Metodele experimentale cunoscute până atunci nu au reuşit să rezolve această chestiune şi de aceea Hertz a trebuit să elaboreze o metodă cu totul nouă şi să-şi alcătuiască şi instalaţiile necesare. pe lângă lumină. aşa cum presupusese James Clerk Maxwell. În anul 1889 Hertz a fost invitat să predea fizica la Universitatea din Bonn. care l-a luat ca practicant în laboratorul său. Aici şi-a efectuat experienţele cu undele electromagnetice care i-au adus faima. că a rezolvat cu succes tema concursului. de fapt. a mai constatat că câmpul electromagnetic.

pe care le-a numit raze X. În 1919 succede lui J. A studiat la Universitatea Noii Zeelande şi la Universitatea din Cambridge În anul 1907 după ce a profesat la universitatea Mc Gill din Montreal. În anul 1908 lui Rutherford i se atribuie premiul Nobel pentru 18 . înainte de a împlini 37 de ani. a transmis doua cuvinte: "Heinrich Hertz". cu ajutorul cărora a măsurat sarcina electrică a unui electron şi a arătat că o sarcină electrică poate fi doar un număr întreg de sarcini a electronului. iar în 1910 devine profesor de fizică aici. din anul 1896. în prima sa radiogramă. J. în ultima instanţă la descoperirea radioului. Heinrich Hertz a murit la 1 ianuarie 1894. În 1923 i-a fost acordat premiul Nobel în fizică pentru faimoasele sale experimente cu picătura de ulei. Noua Zeelandă. la Bonn. A părăsit universitatea în 1921 pentru a deveni directorul Laboratorului de fizică Norman Bridge din cadrul Institutului tehnologic din California. Illinois şi a studiat la Universitatea din Columbia şi la universităţile din Berlin şi Gottingen. ROBERT ANDREWS MILLIKAN (1868-1953) Millikan s-a născut în 1868 în Morrison.Lucrările lui Hertz din domeniul undelor electromagnetice au avut o importanţă fundamentală pentru evoluţia în continuare a ştiinţei. Rutherford acceptă un post la Universitatea din Manchester. ceea ce a dus. A murit în 1953. A mai adus contribuţii importante în cadrul studiului razelor cosmice. El s-a alăturat Universităţii din Chicago în 1896. rusul Aleksandr Stepanovici Popov. ERNEST RUTHERFORD (1871-1937) Rutherford s-a născut în anul 1871 în apropiere de Nelson. Thomson la catedra Cavendish de la Universitatea din Cambridge. Canada.

Totuşi.munca sa de pionerat în fizica nucleară şi pentru teoria sa despre structura atomului. Einstein ura regimul dur şi spiritul lipsit de imaginaţie al şcolii din Munich. Copilul a fost mut până la vârsta de 3 ani. familia sa a părăsit Germania. ALBERT EINSTEIN (1879-1955) Fizician american de origine germană. El şi-a petrecut un an cu părinţii săi la Milano. Rutherford identifică cele trei componente principale ale radiaţiei şi le numeşte raze alfa. el se înscrie şi promovează liceul din localitatea Arrau. După ce a cunoscut un faliment în afaceri. Elveţia. Einstein s-a născut în localitatea Ulm pe 14 martie 1879. beta şi gama. încă din copilărie era foarte curios să afle cât mai multe secrete ale naturii şi a manifestat abilitatea de a înţelege concepte matematice dificile. Profesorii săi nu aveau o părere prea bună despre el şi nu-i recomandau o catedră universitară. iar apoi. la Şcoala Politehnică Naţională elveţiană din Zurich. Rutherford a fost ales membru al Societăţii Regale în 1903 şi a fost preşedinte al acestei instituţii între anii 1925-1930. şi este admis apoi. El chiulea adesea de la ore şi-şi pierdea timpul studiind fizica pe cont propriu sau cântând la vioara sa la care ţinea foarte mult. 19 . Albert Einstein s-a remarcat prin găsirea teoriilor generale ale relativităţii şi prin ipoteza sa asupra particulei naturale a luminii. El este probabil cel mai cunoscut om de ştiinţă al secolului XX. unde familia sa era proprietara unui mic magazin producător de maşinării electrice. mutându-se la Milano. Rutherford a fost unul dintre primii şi printre cei mai importanţi cercetători în domeniul fizicii nucleare. Lui Einstein nu i-au plăcut metodele de instrucţie de aici. Einstein s-a bucurat de această mutare. Moare în anul 1937. laureat al premiului Nobel. când şi-a dat seama că trebuie să-şi facă singur un drum în viaţă. în Italia. A luat examenele şi a promovat în 1900 după ce studiase notiţele unui coleg. deoarece a putut astfel să se retragă de la şcoală. La vârsta de 12 ani a învăţat singur geometria euclidiană. Având în acea perioadă 15 ani. În anul 1914 a fost numit cavaler iar în 1931 baron de Nelson şi Cambridge. La scurt timp după descoperirea radioactivităţii în 1896 de către fizicianul francez Antoine Henri Becquerel. El şi-a petrecut anii de tinereţe în Munich.

Einstein. Einstein a lucrat ca tutore şi ca profesor suplinitor. Printre ei se număra fizicianul german Max Planck. Şi totuşi Einstein a avut suporteri importanţi. s-a mutat rapid mai sus. dar mai târziu au divorţat. din credinţele lui Einstein despre natura teoriilor valide şi a relaţiei dintre experiment şi teorie. După o perioadă de timp. Cei doi au avut doi băieţi. a fost numit în 1913 în funcţia de director al Institutului de Fizica Kaiser Wilhelm din Berlin. mai degrabă. Einstein a rămas în ministerul de brevete timp de patru ani după ce scânteia geniului său a apărut în cadrul comunităţii fizicii. În 1911 s-a mutat la universitatea germană din Praga. În prima din aceste lucrări. „Despre electrodinamica mişcării corpurilor” conţinea ceea ce a rămas cunoscut lumii întregi drept teoria specială a relativităţii. Astfel. Einstein s-a recăsătorit. Dificultatea pe care au întâmpinat-o alţi fizicieni în ceea ce priveşte înţelegerea teoriilor lui Einstein nu se datora faptului că el era prea complex din punct de vedere matematic sau obscur din punct de vedere tehnic. dar a şi presupus faptul că energia purtată de orice particulă luminoasă. în lumea academică germană a discursurilor. nu numai că a propus că în anumite circumstanţe lumina poate fi considerată a fi alcătuită din particule. În 1916 a fost publicată întreaga teorie generală a relativităţii. problema a rezultat. A treia mare lucrare a lui Einstein din anul 1905. putini fizicieni au înţeles sau au luat în calcul aceste idei. El a publicat de asemenea trei lucrări teoretice de maximă importanţă pentru dezvoltarea fizicii secolului XX. În 1902 a fost numit în funcţia de examinator în ministerul de brevete elveţian din oraşul Berna. Einstein a stimulat după aceea promovarea unei teorii care va fi fuziunea modelelor de unde şi particule de lumina. prima sa întâlnire academică a avut loc în anul 1909 la Universitatea din Zurich. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Maric(1875-1948) care fusese colega cu el la şcoala politehnică. numita foton. este proporţională cu frecvenţa radiaţiei. În această teorie. el a făcut previziuni semnificative despre mişcarea particulelor care sunt distribuite hazardat într-un fluid. Din nou. despre efectul fotoelectric. În anul 1905 Einstein a primit doctoratul de la Universitatea din Zurich pentru o dizertaţie teoretică despre dimensiunile moleculelor. sunt explicate ca fiind influenţa corpurilor asupra geometriei spaţiu-timpului 20 . A doua lucrare. Aceste previziuni au fost mai târziu confirmate printr-un experiment. interacţiunile dintre corpuri.Timp de 2 ani. În final. După aceşti 4 ani. despre mişcarea Browniană. Interesul sau major fiind înţelegerea naturii radiaţiei electromagnetice. iar în 1912 s-a întors la Şcoala Politehnică Naţională Elveţiană din Zurich. conţinea o ipoteză revoluţionara asupra naturii luminii. care sunt atribuite forţelor gravitaţionale.

Bohr publică lucrările referitoare la teoria structurii atomului. Roosevelt. în Princeton (Statele Unite). El a fost primit la Institutul de Studii Avansate din Princeton. NIELS HENRIK DAVID BOHR (1885-1962) Bohr s-a născut în 1885 în Copenhaga. pentru a studia fizica nucleară sub îndrumarea fizicianului britanic Sir Joseph John Thomson. după ce a fugit în Statele Unite. Einstein se stinge din viata pe 8 aprilie 1955.(spaţiul alcătuit din 4 dimensiuni. Deşi scrisoarea a dus la creşterea eforturilor Statelor Unite de a construi bomba atomică. Deşi adoptase cetăţenia germană în 1914. o abstracţie matematica. Între 1913 şi 1915. Einstein a devenit recunoscut internaţional. El a vorbit în Statele Unite în perioada anilor 1940-1950 despre nevoia ca intelectualii naţiunii să facă orice sacrificiu necesar pentru a păstra libertatea politică. Printre aceste premii se număra şi Premiul Nobel pentru fizică în 1922. Einstein a continuat să se declare suporterul dezarmării mondiale. dar în curând se mută la Manchester pentru a lucra cu alt fizician britanic Ernest Rutherford. În 1939. fotografi şi reporteri îl urmau peste tot. Einstein nu a jucat nici un rol în această lucrare şi nu a ştiut nimic despre acest lucru în acel moment. După 1919. A studiat la Universitatea din Copenhaga. După război. fiind fiul unui profesor de fiziologie. Când Hitler a venit la putere. vizita sa devenea un eveniment naţional. În orice colţ al lumii. El a primit onoruri şi premii din partea a numeroase societăţi de ştiinţă din întreaga lume. Einstein a colaborat cu mai mulţi fizicieni pentru a scrie o scrisoare preşedintelui Franklin D. pentru care primeşte premiul Nobel în 1922. având 3 dimensiuni din spaţiul euclidian şi timpul fiind cea de-a patra dimensiune). Einstein a decis imediat să părăsească Germania şi să se mute în Statele Unite. În acelaşi an aplecat la Cambridge. 21 . accentuând ideea că ar fi posibilă producerea unei bombe atomice şi presupunea că guvernul german nu ar putea apela la aşa ceva. unde şi-a obţinut doctoratul în 1911. Einstein adopta cetăţenia americană în 1940. dar a refuzat oferta făcută de liderii statului Israel de a fi preşedintele acestei ţări.

riscând viaţa sa şi a familiei sale. Bohr pleacă în Anglia şi apoi în Statele Unite. În acelaşi an Bohr se întoarce la Universitatea din Copenhaga. New Mexico. În cele din urmă reuşeşte să fugă în Suedia. După o perioadă petrecută în America. lucrând la Los Alamos. până la detonarea primei bombe nucleare în 1945. unde este forţat să rămână după ocuparea ţării de către germani în 1940. unde începe imediat lucrul pentru a dezvolta utilizări paşnice ale energiei atomice. 22 . şi în 1920 devine directorul noului format Institut pentru Fizică Teoretică din cadrul aceleaşi universităţi. unde se alătură efortului de a realiza prima bombă nucleară. Niels Henrik David Bohr moare în 1962. Din Suedia.În 1916 Bohr se întoarce la universitatea di Copenhaga ca profesor de fizică. se întoarce în Danemarca.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful