ARHIMEDE Arhimede s-a născut la Siracusa (Sicilia), şi a fost educat în Alexandria.

A fost unul dintre cei mai cunoscuţi matematicieni şi inventatori din Grecia Antică. În matematica pură a anticipat multe din descoperirile ştiinţei moderne, cum ar fi calculul integral, prin studiile sale asupra ariilor şi a volumelor corpurilor rotunde solide şi a ariilor figurilor plane. A demonstrat că volumul unei sferei reprezintă două treimi din volumul unui cilindru circumscris acelei sfere. În mecanică, Arhimede a definit principiul pârghiei şi a inventat scripetele compus. Cât timp a stat în Egipt a inventat pompa hidraulică pentru a se putea ridica apa de la de la un nivel inferior la unul superior. Este cunoscut pentru că a descoperit legea hidrostaticii, numită şi principiul lui Arhimede. Se crede că Arhimede a descoperit acest principiu când a intrat în cada de baie şi a văzut nivelul apei care creştea. Arhimede şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Sicilia, în Siracusa. Aici şi-a dedicat întreaga viaţă cercetărilor şi experimentelor. Siracusa era o colonie grecească a oraşului Corint şi era un oraş greu de cucerit datorită poziţiei sale naturale deosebite. În timpul cuceririi Siciliei de către romani câteva din invenţiile lui Arhimede au fost folosite în apărarea Siracusei. Printre aceste invenţii se număra catapulta şi un sistem de oglinzi care reflectă razele soarelui pentru a incendia corăbiile inamice. După capturarea Siracusei, în timpul celui de-al Doilea Război Punic, printr-o strategie care consta în a cuceri cartier după cartier şi prin trădarea unui prefect al cetăţii, Arhimede a fost ucis, în 212 î.e.n., de către un soldat care l-a găsit desenând figuri geometrice pe nisip. Arhimede era aşa de atent la calculele sale, încât atunci când l-a văzut pe soldat i-a spus : ‘Noli turbare meos circulos” - “Nu-mi strica cercurile.” Soldatul nu a ştiut cine este cel pe care l-a ucis. Conducătorul romanilor, Marcellus, îndurerat de această veste s-a îngrijit de înmormântarea lui Arhimede. Titus Livius, povesteşte în scrierile sale despre Arhimede, astfel: “La Syracusa se afla acel om fără seamăn, cercetător al cerului, cunoscător al stelelor, inventator neîntrecut, constructor de maşini de război, capabil, prin geniul sau de om de ştiinţă în slujba apărării patriei, să zădărnicească efortul a mii de romani”. Câteva din descoperirile sale din domeniul matematicii şi al mecanicii sau păstrat : “Măsurarea cercului” (aproximarea raţională a lui π ), “Sfera şi cilindrul”, “Corpurile care plutesc” (care stă la baza Legii Hidrostaticii) şi “Spirale”.
1

GALILEO GALILEI (1564-1642) Galileo Galilei s-a născut la Pisa, pe data de 15 februarie 1564. El este socotit, printre fondatorii astronomiei moderne. Deşi a dispus de mijloace materiale modeste, tatăl său, Vincenzo Galilei şi-a dat toată silinţa pentru a da copiilor săi o educaţie aleasă. Galileo a studiat greaca, latina, muzica, filosofia, medicina, toate cu rezultate foarte bune. Totuşi în filosofie nu se putea împăca cu perfecţiunea închisă în filosofia aristoteliană:”Magister dixit!”. El căuta ideile în experienţă nu în cuvinte. În urma unei lecţii de geometrie, realizează că matematica este ştiinţa care te învaţă să gândeşti, începând studiul matematicilor pe cont propriu, încât la vârsta de 25 de ani obţine catedra de matematici la Universitatea din Pisa. În această calitate studiază sistemele lui Ptolemeu şi Copernic, devenind un apărător înfocat al sistemului heliocentric al lui Copernic. În 1592 ocupă catedra de matematici la Universitatea din Padova, unde e foarte mult apreciat datorită lecţiilor sale, dar şi pentru descoperirile pe care lea făcut: termometrul, balanţa hidrostatică, legea căderii corpurilor. În mijlocul anului 1609 află vestea că olandezii au construit instrumente cu care se pot vedea distinct obiectele îndepărtate. Galilei nu ştia secretul acestora dar a reuşit să construiască chiar el nişte lunete, cea mai puternică având grosimentul de 30, cu care, dogele Veneţiei putea vedea corăbiile care nu se vedeau cu ochiul liber, motiv pentru care i-a fost mărit salariul. Meritul său nu constă însă în construirea lunetei, acesta fiind al olandezilor, ci în faptul că a îndreptat-o spre cer pentru a sonda adâncimile spaţiului. La doar 10 luni de la construirea lunetei, el scrie cartea Sidereus Nuntius(Curierul stelelor). Prima dată a observat Luna, văzând neregularităţile de pe suprafaţa sa, infirmând astfel teoria perfecţiunii, apoi îşi îndreaptă atenţia spre Calea Lactee, unde observă o mare aglomerare de stele. La 7 ianuarie 1610 Galilei descoperă 4 sateliţi ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede, şi Callisto, care au fost numiţi în onoarea sa galileeni. Mai observă şi fazele planetei Venus, lucru care întăreşte ideea de sistem heliocentric. În aprilie 1611, Galilei a observat petele solare însă a ţinut ascunsă această descoperire din cauza protestelor iscate de descoperirile sale anterioare.

2

Însă descoperirile sale îi supără pe teologi. Toricelli i-a urmat ca profesor de filozofie şi matematică la Academia Florentină. Gilberte Perier cât şi de la fiica acesteia. însă legenda spune că ridicându-se din îngenunchiere. TORRICELLI EVANGELISTA (1608-1647) Torricelli s-a născut în 1608 în Faenza şi a studiat la Colegiul Sapinza din Roma. surprinzându-i pe cei mari mai ales prin întrebările pe care le punea asupra naturii lucrurilor. a fost numită în onoarea sa. O unitate de măsură a presiunii. însă acesta nu poate să le renege. După moartea lui Galileo în 1642. Încă de la o vârstă fragedă. după apariţia unei cărţi care confrunta cele două sisteme. astfel încât la data de 5 martie 1616 cărţile lui Galilei şi ale susţinătorilor săi. Toricelli a dat definiţia presiunii atmosferice în 1643 şi a inventat barometrul. Din clemenţa papei Urban al VIII-lea i se permit să-şi trăiască ultimii ani de viaţă în casa din comuna natală Arcetri. A fost autorul unui tratat asupra mişcării. Trattato del moto(1640) şi Opera geometrica(1644). din partea mamei înrudindu-se cu marele scriitor Corneille. Între anii 1641 1642 a fost secretarul lui Galileo Galilei. el ar fi rostit:” E pur si muove. Galileo este cercetat de Inchiziţie şi obligat să renunţe la convingerile sale. BLAISE PASCAL (1623-1662) Blaise Pascal s-a născut pe 19 iunie 1623 în Clermont. „ (Şi totuşi se mişcă). într-o familie cu vechi tradiţii intelectuale. unde îşi pierde o fiică apoi orbeşte. torr-ul. sunt interzise şi este avertizat să renunţe la teoriile sale. 3 . Astfel că în anul 1633. Documente preţioase rămase de la sora sa. pe care îi ajută material. Marguerite ne oferă informaţii asupra copilăriei marelui savant. păstrându-şi seninătatea şi amabilitatea până în ultima clipă. Torricelli a murit în 1647. Mai trăieşte până în anul 1642 alături de câţiva discipoli. Pascal a manifestat o inteligenţă extraordinară. ptolemeic şi copernician.

Pascal a început să lucreze cu toată ardoarea. când Blaise avea doar 3 ani. La vârsta de şaisprezece ani. tatăl său. Pentru realizarea planului sau. care dovedise deja abilităţi excepţionale. s-a mutat în Paris. Dificultatea cea mai mare era găsirea unor meseriaşi 4 . pe atât de mari erau piedicile pe care avea să le întâmpine. profitând de posibilităţile favorabile oferite de Paris pentru educaţia acestuia. În 1632. având la rândul său un anumit renume în ştiinţă. începând să studieze geometria. iar tatăl a rămas singur cu cei trei copii şi a început să se ocupe mai îndeaproape de educaţia acestora. la 12 ani. a murit mama sa. şi pentru a-şi educa unicul său fiu. pe cât părea de simplu principiul. Gilberte şi Jaqueline. în măsură să îi stimuleze interesul pentru disciplinele ce urmau să fie ulterior aprofundate. cunoştea greaca şi se descurca şi cu limba italiană. pe care o va îmbunătăţi peste opt ani. ci l-a avut ca educator doar pe tatăl sau. urmând ca studiul matematicii să înceapă după aceasta vârstă. În final. având drept principiu să nu îl încarce pe copil cu nimic din ceea ce nu ar putea înţelege cu toata uşurinţa şi în toată adâncimea. băiatul a întrebat ce este geometria. . iar la optsprezece ani construieşte prima maşină aritmetică. Impresionat de aceasta demonstraţie inteligentă. a cărui inteligenţă deosebită a remarcat-o curând. Tatăl său pune în aplicare un adevărat plan de educaţie. din aceste şedinţe se naşte Academia Franceză. un calculator rudimentar. Cea mai importantă este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care este egală cu 180 de grade. sacrificându-şi timpul de joacă în ciuda restricţiilor care îi erau impuse. Rezultatul educaţiei oferite de tatăl său a fost că Pascal poseda bine în scris şi citit limba latină. Acest program a stimulat curiozitatea băiatului şi. judecător în Clermont. Astfel el a amânat studiul sistematic al limbii latine şi greceşti pe care îl considera prima treaptă a educaţiei pana la vârsta de 12 ani. şi în câteva săptămâni descoperă singur multe proprietăţi ale figurilor. Blaise nu a intrat niciodată în vreun colegiu. pentru a-şi continua propriile studii pe de-o parte. Pascal scrie un eseu despre conice. La vârsta de paisprezece ani este admis la întâlnirile săptămânale ţinute de Roberval. Geniul sau geometric a început să se manifeste de la aceasta vârstă. Mersenne. Faţă de cele doua fete. De la vârsta de 8 ani până la 12 ani Blaise a primit doar noţiuni generale. l-a preferat pe Blaise. Mydorge şi de alţi matematicieni francezi. pe care Pascal o citeşte cu interes până când o învaţă. într-o zi. Se pare că dovada consta simplu în împăturirea unghiurilor peste figura astfel încât vârfurile lor să se întâlnească în centrul cercului înscris în triunghi. Dar.În 1626. tatăl său i-a dat o copie a cărţii „Elementele” de Euclid.

Însă Newton nu a arătat nici o înclinaţie spre această ocupaţie. Începând cu 1660. Pascal şi-a abandonat brusc idealurile lui în favoarea religiei. astfel pronunţându-se să renunţe la proiect. În 1653 a trebuit să administreze moşia tatălui său. Acum a adoptat iarăşi vechile lui ocupaţii şi a făcut câteva experimente asupra presiunii exercitate de lichide şi gaze. la mijlocul carierei lui ştiinţifice. ISAAC NEWTON (1642-1727) Newton s-a născut în anul. construind diverse lucruri. Această abandonare a unor preocupări care au dat roade îmbelşugate se explică prin boala necruţătoare care îl chinuia. în satul Woolsthorpe din Lincolnshire (Anglia). pe data de 13 august încetează din viaţă. iar la vârsta de 10 ani a fost trimis la gimnaziul din Grantham. Putina energie rămasă o cheltuieşte pe meditaţii religioase şi redactarea unor note asupra religiei creştine. şi acesta imperfect. fostul învăţător al lui Newton de la Grantham şi-a dat seama de potenţialul său şi a convins-o pe mama sa să îl lase să îl pregătească pentru o eventuală intrare la Universitatea din Cambridge. Tânărul Newton pare să fi fost un băiat retras care poseda o deosebită îndemânare. Singura lucrare matematică pe care o mai scrie este un eseu despre cicloidă în 1658. În 1650. Şi-a început educaţia în oraşele din împrejurimi. Tatăl său a murit înainte ca el să se nască. se plânge că nu poate face mai mult de 3 sau 4 leghe în trăsură. 1642 în ziua de Crăciun. iar în anul 1663. înainte de al distruge. 5 . Din fericire. dar nu acorda atenţie şcolii. Pascal nu mai manifesta nici o atracţie faţă de ştiinţă. Într-o scrisoare către Fermat. Starea sa sufletească este corespunzătoare acestei stări trupeşti. În 1656 moare tatăl său vitreg. mama sa reîntorcându-se la Woolsthorpe şi luându-şi fiul de la şcoală. S-a mutat la Port Royal unde a trăit până în 1662. iar trei ani mai târziu mama sa s-a recăsătorit şi Newton a fost îngrijit de către bunica sa din partea mamei. Medita asupra căsătoriei când un accident l-a determinat iarăşi să se concentreze asupra religiei. În aceeaşi perioadă a inventat triunghiul aritmetic.în stare să îndeplinească o asemenea muncă şi care să îi urmeze exact indicaţiile. nu poate merge fără baston şi nu poate călări. şi împreună cu Fermat a creat calculul probabilităţilor. din 10 august 1660. în speranţa de a-l face fermier. În 1642 nu construise decât un singur model.

La 13 ani a plecat la fratele său James. Newton s-a întors la Woolsthorpe şi în următorii doi ani a pus bazele multor teorii în fizică. era a doua nevastă a tatălui său. istorie. 6 . a învăţat algebră. având sarcina de a supraveghea schimbare sistemului monetar englez. având o putere măritoare de 40 de ori. Din cauza situaţiei financiare. el a studiat câţiva ani la o şcoală normală. În 1668 a construit primul telescop reflectant cu o oglindă de 3. fiind inspirat de căderea unui măr. geometrie. care era tipograf. matematică şi astronomie. ştiinţă. dar nu a încetat niciodată să înveţe. A fost înnobilat de către regina Anne în anul 1705. un producător de săpun şi lumânări avea 17 copii. Patru ani mai târziu şi-a luat licenţa şi şi-a propus să continue studiile pentru a obţine doctoratul. logică. Această meserie îl atrăgea mai mult fiindcă îi permitea să citească tot felul de cărţi care lau ajutat să se auto educe. a publicat faimosul său tratat " Philosophiae Naturalis principia Mathematica " (Principiile matematice ale filosofiei naturale) În aceasta carte a enunţat legile mişcării şi teoria gravitaţiei. Tatăl său Josiah Franklin. El a considerat că “uşile spre înţelepciune nu se închid niciodată”. De asemenea în această perioadă a avut primele idei legate de gravitaţie. în Boston. Newton a fost ales în parlament şi apoi numit Lord Trezorier al Regatului. gramatica englezei şi alte 5 limbi. Benjamin nu a avut parte de o educaţie aleasă. În următorii ani. Mama sa. A murit aici pe 20 Martie 1727. Newton a mai cercetat natura luminii.Astfel. A fost înmormântat în catedrala Westminster. Dar din cauza unei epidemii de ciumă. datorită acestui motto. fiind primul om de ştiinţă care a primit asemenea onoruri. BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790) Benjamin Franklin s-a născut pe 17 ianuarie 1706. universitatea a fost închisă. Newton a desfăşurat o activitate ştiinţifică uriaşă şi la vârsta de 45 de ani. Massachusetts. În 1725 Newton s-a mutat de la Londra la Kensington din cauza unor probleme de sănătate. după care a fost nevoit să-l ajute pe tatăl său în afacerea acestuia. şi. Abiah Folger. Benjamin fiind al cincisprezecelea copil al familiei şi al zecelea băiat. navigaţie.3 cm. în iunie 1661 a intrat la Colegiul Trinity din Cambridge. trecând o rază de lumină printr-o prismă şi observând că aceasta se descompunea într-o bandă colorată de lumină.

Se spune că Benjamin Franklin era fascinat de electricitate. În 1730 s-a căsătorit cu Deborah Read. Invenţiile şi descoperirile sale au fost premiate. A contribuit la dezvoltarea teoriei electricităţii. devenind la fel de populară ca şi Biblia. spunând că oamenii ce reuşesc în viaţă muncesc un pic mai mult decât ceilalţi. etc. către cheie. El reuşeşte să se remarce pe toate planurile. Pe plan politic. Benjamin Franklin este una dintre marile personalităţi ale vremii care au semnat Declaraţia de Independenţă şi Constituţia Statelor Unite ale Americii. contor de parcurs. În septembrie 1729 cumpără “Pennsylvania Gazette” unde este director şi redactor. fără a trage şi foloase materiale după urma acestora. el şi fiul său William. care i-a dăruit un fiu şi o fiică. Oamenii credeau că fulgerul este o forţă misterioasă. El devine faimos cu publicaţia “Poor Richard’s Almanac”. În 1731 întemeiază Biblioteca din Philadelphia. a inventat paratrăsnetul. dată ca pedeapsă de Dumnezeu. Din fericire. probabil prima bibliotecă publică din America. câştigând prestigiu. Franklin moare în casa lui din Philadelphia la vârsta de 84 de ani. mai întâi anonim. ca un adevărat geniu. deoarece el a dat oamenilor dreptul de a le folosi pentru a-şi uşura viaţa. Pentru a apăra clădirile şi vapoarele de descărcările electrice prin fulger. iar în 1785 devenind preşedinte executiv al consiliului Pennsylvaniei. A reuşit să se remarce în acest domeniu. a renunţat la colaborarea cu fratele său şi a început să lucreze la diferite ziare. Pe data de 17 Aprilie 1790. Fulgerul s-a descărcat prin bucata de metal. care este cunoscută în toată America şi-n Europa. Când Franklin a atins cheia. Franţa. Se presupune că a avut copii şi cu altă femeie ( în afara căsniciei ). Într-o noapte furtunoasă. nu s-a electrocutat şi a demonstrat că fulgerul este o sursă de energie. După o perioadă de timp. Benjamin Franklin rămâne o personalitate de referinţă în istoria Americii şi ştiinţa universală. 7 . iar el dorea să arate că acesta este o formă de electricitate. El a fost diplomat al noii naţiuni şi reprezentant al acesteia în mai multe ţări europene ca:Anglia. iar el a făcut acest lucru din plin. s-au dus să experimenteze fulgerul. Pentru aceasta.Franklin avea o simplă formulă pentru succes. Benjamin Franklin a fost neegalat ca inventator în America . De numele lui se leagă invenţii precum: aripioare de înot. lentile bifocale. paratrăsnetul. el a ataşat o bucată de metal la zmeul pe care l-a înălţat şi o cheie la capătul sforii. s-a produs arcul electric.

A fost un copil foarte inteligent. în care se discută despre teoria probabilităţilor. unitatea de măsură a intensităţii. în 1804 se mută la Paris. Unitatea sarcinei electrice. El este cunoscut mai ales pentru contribuţia sa în domeniul electrodinamicii. născut în Angoulême în 1736. care guvernează interacţiunea dintre sarcinile electrice. a fost numită în onoarea lui. După război Coulomb a revenit din pensie şi a ajutat noul guvern în definirea unui sistem metric pentru greutăţi şi măsuri. A avut diverşi profesori particulari. Charles Augustin de Coulomb moare în 1806. În 1779 Coulomb a publicat tratatul “ Teoria maşinilor simple “ o analiză a frecării în mecanică. El a lucrat ca inginer militar pentru Franţa în Indiile de Vest dar s-a retras la Blois. acesta fiind acceptat ca profesor de matematică la Universitatea Politehnică în anul 1809. fiind fiul unui comerciant înstărit.MARIE AMPERE (1775-1836) Andre-Marie Ampere(1775-1836) s-a născut pe 20 ianuarie 1775 în Polémieux-au-Mont-d'Or lângă Lyon.unde cariera sa profesională este mai mult decât benefică. în aceeaşi perioadă publicându-şi prima lucrare: „Consideraţii despre teoria matematică a jocurilor”. În 1777 a inventat balanţa de torsiune pentru a măsura forţa atracţiei magnetice şi electrice. a predat la diferite şcoli din Lyon. După o activitate strălucita sub această poziţie. coulombul. Datorită ideilor din această lucrare. ANDRE . Amperul. 8 . Între 1796-1801. ghilotinat de armata republicană la cucerirea Lyon-ului în1793. însă el s-a considerat un autodidact. frecare şi electricitate.CHARLES AUGUSTIN DE COULOMB (1736-1806) Charles Augustin de Coulomb. Franţa. fiind denumită în onoarea sa. în 1802 este numit profesor de fizică şi chimie în cadrul şcolii centrale din Bourg. până la vârsta de 12 ani stăpânind toate cunoştinţele în materie de matematică din acea vreme. Cu această invenţie Coulomb a putut formula principiul cunoscut ca Legea lui Coulomb. fizician francez pioner în teoria electricităţii. Franţa în timpul Revoluţiei Franceze pentru a continua cercetările în magnetism.

GEORGE SIMON OHM (1787-1854) Fizician german. apoi la Neuchatel. el a verificat tot ce se cunoştea până atunci cu privire la efectele curentului electric. Munca îi este recunoscută de către însuşi Napoleon care îl numeşte inspector-general al noii formate Universităţi franceze. Franţa. dovedindu-se a fi un mare experimentator. Tot el a introdus noţiunea de rezistentă electrică a unui conductor liniar. Ohm şi-a reluat cercetările originale în fizică în anul 1825. a arătat că ea este proporţională cu lungimea conductorului şi invers proporţională cu secţiunea 9 . dar din lipsa mijloacelor financiare şi-a întrerupt studiile. În 1811 s-a întors acasă la Erlangen şi în 1813 a obţinut doctoratul. S-a născut la Erlangen. mama lui numindu-se Maria Elisabeth Beck. care exprimă intensitatea curentului electric dintr-un conductor în funcţie de tensiunea electrică de la capetele conductorului şi de rezistenţa electrică a acesteia.Teoria sa electrodinamică şi părerile sale despre relaţia dintre electricitate şi magnetism au fost publicate în lucrările: ”Culegere de observaţii asupra electrodinamicii”(1822) şi „Teoria fenomenelor electrodinamice”(1826). se atrag. se resping. În 1826 a obţinut un an de concediu pentru a merge la Berlin. unde şi-a continuat cercetările în electricitate. unde şi-a găsit un loc de muncă ca profesor preparator de matematici la Nidau. ocupând această poziţie tot restul vieţii sale. folosind aparate modeste şi imperfecte. Primele experienţe le-a făcut în cabinetul de fizică al gimnaziului din Koln. ale căror rezultate. pe data de 10 iunie 1896 stingându-se din viaţă la Marsilia. iar dacă sensul este diferit. Bavaria. în anul următor profesor de fizică şi matematică la gimnaziul real din Bamberg. fiind fiul mai mare al maistrului lăcătuş Johann Wolfgang Ohm. publicată în 1827. apoi professor la Jesuit Gymnasium din Colonia (Köln) între 1817-1825. la 16 martie 1789. a părăsit universitatea şi a plecat în Elveţia. fizica şi filozofia. după care a fost succesiv docent de matematică la Erlangen. inclusiv descoperirea legii fundamentale care-i poartă numele au fost prezentate în lucrarea sa “ Circuitul galvanic investigat pe cale matematică”. În 1805 a intrat la Universitatea din Erlangen pentru a studia matematica. De asemenea este primul care a arătat că doi conductori paraleli traversaţi de curenţi de acelaşi sens. binecunoscut pentru descoperirea legii care-i poartă numele.

Ohm a sperat să obţină un post în învăţământul superior ca recompense pentru lucrările sale ştiinţifice. pe viaţă. mult mai târziu. să citească şi să socotească. în familia unui fierar sărac.lui. În 1833 i-a urmat lui Davy în postul de profesor de chimie în institut. astfel ca. care însă nu au fost apreciate la adevărata lor valoare. pe care Faraday le-a înmânat apoi în rezumat lui Davy. împreună cu o cerere de angajare. A rămas o vreme la Berlin ca simplu profesor la Şcoala de război (1826). în 1849 a devenit profesor extraordinar de fizică la Universitatea din München şi profesor titular în 1852 la aceeaşi Universitate. în Germania. a murit la München. În onoarea lui. La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oară rezultatele unei lucrări efectuate de el. deoarece după doi ani. În 1825 Faraday a fost numit director al laboratorului Institutului Regal. MICHAEL FARADAY (1791-1867) Michael Faraday s-a născut la 22 septembrie 1791. n-a putut face faţă muncilor grele din fierărie. În 1804. Doi ani mai târziu a primit o pensie de 300 de lire pe lună. La şcoală el a învăţat doar să scrie. James Faraday. pe data de 6 iulie 1854. Activitatea sa ştiinţifică a fost totuşi remarcată mai întâi de Societatea Regală din Londra care l-a primit ca membru acordându-i cea mai înaltă distincţie. Nu a fost căsătorit şi a trăit toata viaţa singur în condiţii modeste. Cu toate acestea el nu s-a putut bucura de succesul lui.la vârsta de numai 13 ani. până când în 1883 a fost numit în cele din urma director al Institutului politehnic din Nürnberg. Fiind un copil slăbuţ. se numeşte ohm (Ω). Davy îl angajează ca asistent în laboratorul său din cadrul Institutului Regal.I. astfel el a citit cărţi pe diferite subiecte ştiinţifice şi a experimentat cu electricitatea. în Newington. lângă Londra. unitatea de măsură a rezistenţei în S. medalia Copley în 1841 şi de-abia după aceea. iar în 1836 a trebuit să plece să-şi îngrijească 10 . ceea ce nu i-a creat o stare de satisfacţie. iar în 1813 îl ia pe Faraday cu el într-un tur al Europei. Astfel el a demonstrat că intensitatea curentului electric este proporţională cu tensiunea electrică de la capetele conductorului şi invers proporţională cu rezistenţa electrică a acestuia. Un eveniment de seamă în viaţa lui Faraday a fost audierea lecţiilor cunoscutului chimist Sir Humphry Davy în 1812. în etate de 65 de ani.care în acelaşi timp era şi legător de cărţi. a izbutit cu greu să fie angajat ucenic la un librar.

după caracterizarea dată de Friedrick Engels şi pe deplin confirmată în istorie. care era anatomist. Eduard Friedrich. fundamentale în electricitate: inducţia electromagnetică(1831). legile electrolizei(1833). A studiat la Şcoala politehnică. WILHELM EDUARD WEBER (1804-1891) Weber s-a născut în 1804 în Wittenberg. Aceste descoperiri au dus la dezvoltarea ciclului Carnot. Marele fizician englez a făcut mari descoperiri experimentale. Dar şi atunci nu-şi putea opri mintea să lucreze. familia sa fiind prietenă cu acusticianul Ernst Florens Chladni.sănătatea în condiţiile unui repaus complet în Elveţia. El a trăit de mic într-un mediu ştiinţific. El descoperă că un corp mai rece nu poate ceda căldură unui corp mai cald şi că eficienţa unui motor depinde de cantitatea de căldură pe care o foloseşte. "a fost cel mai mare cercetător în domeniul electricităţii". în 1831 a fost numit profesor de fizică la Universitatea din Gottingen. În 1824 Weber a scris un tratat despre mişcarea valurilor împreună cu fratele său mai mare Ernst Heinrich. Împreună cu fratele său mai mic. La 25 august 1867 a murit acela care. aşa numitul motor Carnot. autoinducţia(1834). în care toată energia disponibilă este utilizată. descoperirea diamagnetismului şi paramagnetismului(1846). dar a plecat în 1837 din 11 . fiind fiul lui Lazare Nicolas Marguerite Carnot. unde tatăl său era profesor de teologie la universitate. liniile de forţă electrice şi dielectrice (1837-1838) schimbarea planului de polarizare a luminii sub acţiunea unui câmp magnetic(1845). NICOLAS LÉONARD SADI CARNOT (1796-1832) Carnot s-a născut în 1796 la Paris. care a devenit mai târziu baza pentru a doua lege a termodinamicii. a studiat mecanismul mersului în 1836. A murit în 1832. Weber a studiat la Universitatea Halle sub îndrumarea fizicainului Johann Schweigger. În jurnalul său aminteşte că tocmai în timp ce admira peisajul cu gheţari şi zăpezi ce se topeau în zilele de sfârşit de iarnă petrecute în Elveţia i-a venit ideea explicaţiei teoretice a inducţiei electrice. după care este numit lector în fizică în 1836. În 1824 descrie concepţia sa despre motorul perfect.

şi ce contribuţie aduce însuşi curentul.3Kgcm/ccal(aproximativ 97%). este egală cu 427.cauza unor probleme politice. Joule era excelent experimentator. GUSTAV ROBERT KIRCHHOFF (1824-1887) 12 . descoperind împreună cu Thomson efectul schimbării temperaturii gazului la dilatarea lui (Efectul Joule-Thomson). Unitatea de măsură pentru fluxul magnetic în sistem internaţional este denumită în onoarea sa. aplicând curentul de inducţie. Toate acestea au contribuit la afirmarea şi recunoaşterea legii conservării şi transformării energiei. Weber moare în 1891. Joule a primit multe onoruri de la universităţi şi comunităţi ştiinţifice din întreaga lume. Înlocuind rotirea manuală a bobinei prin rotirea cu ajutorul greutăţii căzătoare. Lucrările sale au fost publicate în 1885 şi 1887 iar în 1889 moare. Astfel a fost descoperită legea Joule – Lenz. Joule a adus o mare contribuţie în teoria cinetică a gazelor. descoperirea căreia a fost un succes remarcabil al ştiinţei în secolul XX. el a înţeles că experienţele cu surse galvanice nu-i vor permite să dea răspuns la întrebarea: ce contribuţie aduce căldura transferată a reacţiilor chimice la încălzirea conductorului. Anglia pe 24 decembrie 1818. Ulterior el a determinat această mărime prin diferite metode. Cercetând legile degajării de căldură din curentul electric. După o retragere temporară a fost ales la catedra de fizică de la Universitatea din Leipzig în 1843. Joule a găsit în anul 1843 echivalentul mecanic al căldurii. care erau exemple elocvente de transformare a forţelor fizice. În 1849 s-a întors la vechea funcţie din cadrul Universităţii din Gottingen şi a devenit director al observatorului astronomic. Atunci el realizează experienţa. Primele lucrări ale lui Joule în fizică sunt legate de invenţia aparatelor electromagnetice. aflată de Joule. În rezultatul numeroaselor experienţe Joule ajunge la concluzia: căldura se poate obţine cu ajutorul forţelor mecanice. Lancashire. JAMES PRESCOTT JOULE (1818-1889) Joule s-a născut la Salford. El era de profesie berar. Cea mai exactă valoare a echivalentului mecanic.

şi-a început studiile încă de la vârsta de 10 ani în cadrul Universităţii din Glasgow. A fost educat de tatăl sau. in 1832 se mută cu familia la Glasgow (Scoţia).Kirchhoff s-a născut în 1824 în Königsberg. A fost profesor de fizică la universităţile din Breslau. în 1845 a absolvit Universitatea din Cambridge(Anglia) cu cele mai mari medii din clasă. În 1860 cei doi oameni de ştiinţă descoperă elementele cesiu şi rubidiu prin intermediul analizezi spectroscopice.fiind şef de promoţie. Kirchhoff a dezvoltat spectroscopul modern pentru analiza chimică. Mai târziu. Moare în 1887. De asemenea. A murit pe 17 decembrie 1907. care era profesor de matematică. unde a câştigat o importantă experienţa practică lucrând intr-un laborator. Rusia şi a studiat la Universitatea din Königsberg. Pe lângă teoria temperaturii absolute pentru care a devenit faimos. la vârsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de filozofie in cadrul aceleiaşi Universităţi din Glasgow. 13 . Kirchhoff a efectuat cercetări importante asupra transferului de căldură prin radiaţie şi a enunţat de asemenea două reguli. şi Berlin. A fost preşedinte al Societăţii regale din Londra în 1890 iar în 1902 a primit Ordinul de Merit. cu privire la distribuţia curentului în circuitele electrice. Între anii 1857-1858 şi 1865-1866 a fost angajat ca şi consultant ştiinţific în aşezarea cablurilor de telegraf care traversau Atlanticul. Imediat după absolvire a plecat la Paris. Heidelberg. Apoi în 1892 este ridicat la rangul de baron de gradul I purtând numele de Baron Kelvin of Largs. În 1848 Kelvin a propus scara temperaturilor absolute care îi poartă şi astăzi numele. Kelvin a cercetat proprietăţile electrodinamice ale metalelor şi a contribuit la teoria elasticităţii. actualul Kaliningrad. funcţie pe care şi-o va păstra până la pensionare.în 1889.unde tatăl sau devine profesor de matematică în cadrul aceleiaşi universităţi. LORD KELVIN (1824-1907) William Thomson Kelvin (mai târziu Lord Kelvin) s-a născut pe 16 februarie 1824 in Belfast (astăzi capitala Irlandei de Nord). Împreună cu chimistul german Robert Wilhelm Bunsen. Kelvin a fost numit cavaler de care regina VISTORIA în 1866 devenind Sir William Thomson. În 1846 când s-a întors în Anglia. cunoscute astăzi ca legile lui Kirchhoff. Kelvin a formulat si alte idei precum calcularea vechimii Pământului. care la mijlocul anilor 1800 era o problema foarte dezbătută si controversată.

balanţa de inducţie. unde Bell a fost numit profesor. folosită pentru a localiza obiecte de metal în corpul omenesc şi primul cilindru de ceară folosit pentru înregistrarea sunetelor. Aici. mai ales cele de la expoziţia mondială din Philadelphia din 1876. Bell lucra la ideea de a transmite vorbirea la distanţă.ALEXANDER GRAHAM BELL (1847-1922) Alexander Graham Bell (1847-1922) s-a născut pe 3 martie 1847. împreună cu asociaţii săi realizează noi invenţii: fotofonul. a dezvoltat ideile de bază pentru crearea telefonului. în Boston. vino aici. Experimentele efectuate împreună cu asistentul său Thomas Watson au dat în cele din urmă rezultate pe 10 martie 1876 când a fost transmisă prima propoziţie completă: ”Watson. audiometrul. Încă de la vârsta de 18 ani. folosit astăzi în aeronautică şi trenul de aterizare cu trei roţi. dezvoltat de tatăl său. Demonstraţiile ulterioare. Aplicând principiile aeronautice la propulsia marină. realizând în 1917 un astfel de vas. care transmitea vorbirea prin raze de lumină. După 1895. iar banii îi foloseşte pentru înfiinţarea Laboratorului Volta în Washington. lucrând la un telegraf. care atingea viteze de peste 113 km/h. Cu un grup de asociaţi el dezvoltă şi eleronul. În 1872 întemeiază o şcoală pentru pregăti educatori pentru surzi. 14 . El a emigrat în Canada în 1870 şi în Statele Unite în 1871. Noua Scoţie. unde se află în prezent un muzeu cu invenţiile sale. am nevoie de tine”. care măsura intensitatea auditivă. În 1880 Franţa îi acordă premiul Volta pentru invenţia sa. Alexander Melville Bell. Studiul său asupra zborului a început cu construirea unor zmei de dimensiuni mari. au făcut cunoscut telefonul întregii lumi şi a dus la fondarea Companiei Telefonice Bell. În statele unite a început să educe surdo-muţi. grupul său a început lucrul la nişte vase care se deplasează deasupra apei la viteze foarte mari. În 1874. Bell moare pe data de 2 august 1922 la Baddek. Scoţia şi a studiat la universităţile din Edinburgh şi Londra. aceasta devenind ulterior parte a universităţii din Boston. în Edinburgh. iar în 1907 a inventat un zmeu capabil să ducă o persoană. interesul lui Bell s-a îndreptat spre aeronautică. care a permis pentru prima dată decolarea şi aterizarea pe o pistă. cu ajutorul unui sistem special.

Primeşte cetăţenia americană în 1889. În 1912 este 15 . Thomson descoperă electronul în anul 1897. el devine foarte retras şi excentric. Cambridge. În anul 1908 este numit cavaler. după care îşi organizează propriul atelier. În 1884 ajunge în Statele Unite şi lucrează pentru inventatorul american Thomas Edison timp de un an. Mulţi ani Thomson a ocupat funcţia de profesor de fizică la universitatea din Cambridge. Austria până în 1880. dar Tesla a dobândit un interes faţă de ştiinţă în timpul studiilor sale de la Gimnaziul Real din Karlovac între anii 1871 şi 1877. în anul 1856. În 1881 pleacă la Budapesta unde lucrează ca inginer pentru o companie de telefoane şi un an mai târziu ocupă o poziţie similară în Paris. Numeroasele şi variatele sale contribuţii în fizică includ cercetări asupra conductibilităţii electrice a gazelor pentru care i se atribuie premiul Nobel în anul 1906. NIKOLA TESLA (1856-1943) Nikola Tesla s-a născut în 10 iulie 1856. care cumpăra şi punea în practică invenţiile lui Tesla. De asemenea a fost preşedinte al Societăţii regale din 1915 până în 1920. tatăl său fiind un preot ortodox. dar moartea tatălui său l-a determinat să plece fără a absolvi. Moare în 1940. A studiat la Colegiul Owens şi la Colegiul Trinity. Apoi el a studiat ingineria la Universitatea Tehnică din Graz. În 1880 a mers la Universitatea din Praga pentru a-şi continua studiile.JOSEPH JOHN THOMSON (1856-1940) Thomson s-a născut în apropiere de Manchester. în oraşul Smiljan din provincia Lica (Serbia). În Statele Unite a colaborat cu industriaşul George Westinghouse. de asemenea a fost profesor de fizică la Institutul Regal din Londra între anii 1905-1918. După moartea mamei sale în 1892. Părinţii săi doreau ca el să devină preot. a sarcinii şi masei electronului.

Urmărind să controleze toate aceste apariţii stânjenitoare. înzestrat cu percepţii extrasenzoriale. care. Încă din tinereţe a dovedit înclinaţii către diverse meserii: a învăţat tâmplăria şi a lucrat şi la strung. La vârsta de 18 ani a terminat studiile medii şi a avut impresia că este destinat meseriei de inginer. În final. când a început să se gândească în mod serios la unele invenţii bazate pe informaţii din lumile pe care le parcurgea. cu o foarte mare uşurinţă. Încă de mic. dând dovadă de o uluitoare vitalitate. Tesla şi-a dezvoltat capacitatea de proiecţie astrală. dar refuză să fie asociat cu acesta şi nici unul dintre inventatori nu primeşte premiul. funcţiona aşa cum prevăzuse el. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut în singurătate. S-a dus să studieze tehnica la München. sau de experimente. Modul în care şi-a realizat invenţiile de-a lungul întregii sale vieţi a fost următorul: pornind de la ideea respectivă. neavând nevoie de modele. sisteme de iluminare artificială. diferite turbine etc. în mod invariabil. până când cea mai mare plăcere a sa devenise aceea de a realiza astfel de incursiuni. de desene.propus pentru premiul Nobel în fizică împreună cu Edison. unele dispozitive în domeniul radiotehnicii. murind pe 7 ianuarie 1943 la New York A dus o viata fascinanta. dar şi-a revenit de fiecare dată. el o cristaliza în minte cu ajutorul imaginaţiei sale creatoare. Tesla a avut ceea ce în zilele noastre se cheamă “percepţii extrasenzoriale”. HEINRICH HERTZ (1857-1894) Heinrich Hertz s-a născut la 22 februarie 1857. dar după doi ani de studii a constatat că 16 . a descoperit că poate vizualiza mental ceea ce doreşte. îl “punea în funcţiune” tot în minte şi experimenta astfel până când totul funcţiona fără cusur. Tesla s-a preocupat în mod constant de aceste percepţii pana la vârsta de 17 ani. iar experimentele decurgeau aşa cum şi le planificase. După aceea făcea tot felul de adaptări şi îmbunătăţiri ale respectivului dispozitiv. făcându-şi noi prieteni. Savantul. realiza practic aparatul. a reuşit să inventeze diferite motoare şi generatoare electrice. văzând locuri şi ţări necunoscute din lumi paralele. sisteme de transmitere a energiei electrice. în familia unui avocat şi senator al Hamburgului. dispozitive pentru controlul curenţilor electrici de foarte înaltă frecvenţă. la Hamburg. fiind de trei ori declarat de către medici bolnav fără scăpare. Acestea constau în apariţia unor imagini adesea însoţite de puternice străfulgerări de lumină. Erau imagini de lucruri şi diferite scene pe care nu le văzuse niciodată şi nici nu şi le imaginase vreodată. Spre marea sa bucurie. care perturbau vederea obiectelor reale şi se amestecau astfel în gândurile şi în acţiunile sale.

în lucrarea Despre razele forţei electrice. când Academia din Berlin a publicat un concurs pe tema confirmării experimentale a curenţilor mobili. după care. interferenţa şi polarizarea undelor electromagnetice. între indicele de refracţie al mediului şi constanta sa dielectrică. În anul 1887 el a anunţat. invizibilă. Hertz a cercetat temeinic reflecţia. medalia de aur a Universităţii. de fapt. unde a început sa studieze matematica şi fizica. A construit un vibrator original care genera unde electromagnetice şi un rezonator electromagnetic. cu ajutorul cărora a demonstrat existenta undelor. În 1883 a devenit docent privat la Universitatea din Kiel şi doi ani mai târziu era numit profesor de fizică la Politehnica din Karlsruhe.îl atrage mai mult activitatea ştiinţifică din domeniul fizicii. Ideea de a produce unde electromagnetice şi de a le experimenta îl preocupa pe Hertz încă din anul 1879. că a rezolvat cu succes tema concursului. În felul acesta. În lucrările sale ulterioare. a mai constatat că câmpul electromagnetic. Hertz a fost asistentul lui Helmholtz. electromagnetică.Această orientare nu s-a impus însă în fizică. explica toate fenomenele fizice prin acţiunea reciprocă a substanţelor grele la atingere. 17 . În anul 1889 Hertz a fost invitat să predea fizica la Universitatea din Bonn. Ulterior i s-a încredinţat o sarcină independentă. o undă electromagnetică. care. trebuia să mai existe şi o alta undă. Metodele experimentale cunoscute până atunci nu au reuşit să rezolve această chestiune şi de aceea Hertz a trebuit să elaboreze o metodă cu totul nouă şi să-şi alcătuiască şi instalaţiile necesare. Era una din ipotezele fundamentale ale teoriei lui Maxwell cu privire la câmpul electromagnetic. Atunci s-a mutat la Universitatea din Berlin. Hertz s-a ocupat şi de mecanică. unde i-a urmat lui Rudolf Clausius. Şi-a publicat rezultatele cercetărilor în anul 1889. Hertz a demonstrat că. Stagiul la Universitatea din Berlin a fost încheiat de Hertz cu lucrarea de doctorat intitulată: „Despre inducţie în corpurile care se rotesc”. refracţia. a demonstrat că viteza propagării acestor unde este egală cu viteza luminii şi a demonstrat pe cale experimentală raportul formulat de Maxwell. care se întinde în spaţiu de la sursă. Pe lângă aceasta. era adeptul aşa-numitului sistem cinematic al orientării "mecanicii fără forţă". lumina reprezintă. şi a demonstrat existenta curenţilor mobili. În anii 1880-1883. pe lângă lumină. în esenţă. reprezintă unde electromagnetice. aşa cum presupusese James Clerk Maxwell. fără introducerea noţiunii de "forţă". care l-a luat ca practicant în laboratorul său. Studentul deosebit de sârguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizică Herman von Helmholtz. Aici şi-a efectuat experienţele cu undele electromagnetice care i-au adus faima. pentru a cărei rezolvare Hertz a primit. spre deosebire de mecanica newtoniană. în anul 1879. la Academia de Ştiinţe din Berlin. cu aceleaşi proprietăţi pe care le are unda luminoasă vizibilă.

cu ajutorul cărora a măsurat sarcina electrică a unui electron şi a arătat că o sarcină electrică poate fi doar un număr întreg de sarcini a electronului. A studiat la Universitatea Noii Zeelande şi la Universitatea din Cambridge În anul 1907 după ce a profesat la universitatea Mc Gill din Montreal. ERNEST RUTHERFORD (1871-1937) Rutherford s-a născut în anul 1871 în apropiere de Nelson. În 1919 succede lui J. Noua Zeelandă. iar în 1910 devine profesor de fizică aici. El s-a alăturat Universităţii din Chicago în 1896. a transmis doua cuvinte: "Heinrich Hertz". pe care le-a numit raze X. ceea ce a dus. A murit în 1953. Thomson la catedra Cavendish de la Universitatea din Cambridge. în prima sa radiogramă. A mai adus contribuţii importante în cadrul studiului razelor cosmice. înainte de a împlini 37 de ani.Lucrările lui Hertz din domeniul undelor electromagnetice au avut o importanţă fundamentală pentru evoluţia în continuare a ştiinţei. Canada. ROBERT ANDREWS MILLIKAN (1868-1953) Millikan s-a născut în 1868 în Morrison. din anul 1896. Illinois şi a studiat la Universitatea din Columbia şi la universităţile din Berlin şi Gottingen. J. la Bonn. în ultima instanţă la descoperirea radioului. În anul 1908 lui Rutherford i se atribuie premiul Nobel pentru 18 . Rutherford acceptă un post la Universitatea din Manchester. rusul Aleksandr Stepanovici Popov. Heinrich Hertz a murit la 1 ianuarie 1894. A părăsit universitatea în 1921 pentru a deveni directorul Laboratorului de fizică Norman Bridge din cadrul Institutului tehnologic din California. În 1923 i-a fost acordat premiul Nobel în fizică pentru faimoasele sale experimente cu picătura de ulei.

încă din copilărie era foarte curios să afle cât mai multe secrete ale naturii şi a manifestat abilitatea de a înţelege concepte matematice dificile. Einstein ura regimul dur şi spiritul lipsit de imaginaţie al şcolii din Munich. la Şcoala Politehnică Naţională elveţiană din Zurich. Copilul a fost mut până la vârsta de 3 ani. mutându-se la Milano. Având în acea perioadă 15 ani. După ce a cunoscut un faliment în afaceri. Rutherford a fost ales membru al Societăţii Regale în 1903 şi a fost preşedinte al acestei instituţii între anii 1925-1930. 19 . Albert Einstein s-a remarcat prin găsirea teoriilor generale ale relativităţii şi prin ipoteza sa asupra particulei naturale a luminii. familia sa a părăsit Germania. şi este admis apoi. El şi-a petrecut anii de tinereţe în Munich. El chiulea adesea de la ore şi-şi pierdea timpul studiind fizica pe cont propriu sau cântând la vioara sa la care ţinea foarte mult. La scurt timp după descoperirea radioactivităţii în 1896 de către fizicianul francez Antoine Henri Becquerel. Profesorii săi nu aveau o părere prea bună despre el şi nu-i recomandau o catedră universitară. La vârsta de 12 ani a învăţat singur geometria euclidiană. Rutherford identifică cele trei componente principale ale radiaţiei şi le numeşte raze alfa. Einstein s-a bucurat de această mutare.munca sa de pionerat în fizica nucleară şi pentru teoria sa despre structura atomului. Totuşi. Einstein s-a născut în localitatea Ulm pe 14 martie 1879. iar apoi. unde familia sa era proprietara unui mic magazin producător de maşinării electrice. deoarece a putut astfel să se retragă de la şcoală. Moare în anul 1937. când şi-a dat seama că trebuie să-şi facă singur un drum în viaţă. în Italia. laureat al premiului Nobel. el se înscrie şi promovează liceul din localitatea Arrau. Elveţia. Rutherford a fost unul dintre primii şi printre cei mai importanţi cercetători în domeniul fizicii nucleare. El este probabil cel mai cunoscut om de ştiinţă al secolului XX. El şi-a petrecut un an cu părinţii săi la Milano. A luat examenele şi a promovat în 1900 după ce studiase notiţele unui coleg. În anul 1914 a fost numit cavaler iar în 1931 baron de Nelson şi Cambridge. ALBERT EINSTEIN (1879-1955) Fizician american de origine germană. beta şi gama. Lui Einstein nu i-au plăcut metodele de instrucţie de aici.

Şi totuşi Einstein a avut suporteri importanţi. În această teorie. Astfel. Einstein s-a recăsătorit. A treia mare lucrare a lui Einstein din anul 1905. În final. dar a şi presupus faptul că energia purtată de orice particulă luminoasă. În 1902 a fost numit în funcţia de examinator în ministerul de brevete elveţian din oraşul Berna. care sunt atribuite forţelor gravitaţionale. este proporţională cu frecvenţa radiaţiei. sunt explicate ca fiind influenţa corpurilor asupra geometriei spaţiu-timpului 20 . el a făcut previziuni semnificative despre mişcarea particulelor care sunt distribuite hazardat într-un fluid. Din nou. despre mişcarea Browniană. Cei doi au avut doi băieţi. Interesul sau major fiind înţelegerea naturii radiaţiei electromagnetice. numita foton. A doua lucrare. El a publicat de asemenea trei lucrări teoretice de maximă importanţă pentru dezvoltarea fizicii secolului XX. problema a rezultat. din credinţele lui Einstein despre natura teoriilor valide şi a relaţiei dintre experiment şi teorie.Timp de 2 ani. Dificultatea pe care au întâmpinat-o alţi fizicieni în ceea ce priveşte înţelegerea teoriilor lui Einstein nu se datora faptului că el era prea complex din punct de vedere matematic sau obscur din punct de vedere tehnic. a fost numit în 1913 în funcţia de director al Institutului de Fizica Kaiser Wilhelm din Berlin. despre efectul fotoelectric. s-a mutat rapid mai sus. conţinea o ipoteză revoluţionara asupra naturii luminii. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Maric(1875-1948) care fusese colega cu el la şcoala politehnică. nu numai că a propus că în anumite circumstanţe lumina poate fi considerată a fi alcătuită din particule. După o perioadă de timp. mai degrabă. După aceşti 4 ani. În anul 1905 Einstein a primit doctoratul de la Universitatea din Zurich pentru o dizertaţie teoretică despre dimensiunile moleculelor. iar în 1912 s-a întors la Şcoala Politehnică Naţională Elveţiană din Zurich. prima sa întâlnire academică a avut loc în anul 1909 la Universitatea din Zurich. Einstein a lucrat ca tutore şi ca profesor suplinitor. În prima din aceste lucrări. „Despre electrodinamica mişcării corpurilor” conţinea ceea ce a rămas cunoscut lumii întregi drept teoria specială a relativităţii. Einstein. În 1916 a fost publicată întreaga teorie generală a relativităţii. Printre ei se număra fizicianul german Max Planck. Einstein a stimulat după aceea promovarea unei teorii care va fi fuziunea modelelor de unde şi particule de lumina. dar mai târziu au divorţat. putini fizicieni au înţeles sau au luat în calcul aceste idei. Einstein a rămas în ministerul de brevete timp de patru ani după ce scânteia geniului său a apărut în cadrul comunităţii fizicii. Aceste previziuni au fost mai târziu confirmate printr-un experiment. interacţiunile dintre corpuri. În 1911 s-a mutat la universitatea germană din Praga. în lumea academică germană a discursurilor.

fiind fiul unui profesor de fiziologie. vizita sa devenea un eveniment naţional. pentru care primeşte premiul Nobel în 1922. Einstein a colaborat cu mai mulţi fizicieni pentru a scrie o scrisoare preşedintelui Franklin D. Între 1913 şi 1915. Bohr publică lucrările referitoare la teoria structurii atomului. fotografi şi reporteri îl urmau peste tot. pentru a studia fizica nucleară sub îndrumarea fizicianului britanic Sir Joseph John Thomson. În orice colţ al lumii. unde şi-a obţinut doctoratul în 1911. accentuând ideea că ar fi posibilă producerea unei bombe atomice şi presupunea că guvernul german nu ar putea apela la aşa ceva. NIELS HENRIK DAVID BOHR (1885-1962) Bohr s-a născut în 1885 în Copenhaga. Roosevelt. Einstein a continuat să se declare suporterul dezarmării mondiale. În acelaşi an aplecat la Cambridge. dar în curând se mută la Manchester pentru a lucra cu alt fizician britanic Ernest Rutherford. 21 . în Princeton (Statele Unite). După război. El a vorbit în Statele Unite în perioada anilor 1940-1950 despre nevoia ca intelectualii naţiunii să facă orice sacrificiu necesar pentru a păstra libertatea politică. El a primit onoruri şi premii din partea a numeroase societăţi de ştiinţă din întreaga lume. Einstein a decis imediat să părăsească Germania şi să se mute în Statele Unite. dar a refuzat oferta făcută de liderii statului Israel de a fi preşedintele acestei ţări. A studiat la Universitatea din Copenhaga. Printre aceste premii se număra şi Premiul Nobel pentru fizică în 1922. Einstein adopta cetăţenia americană în 1940. după ce a fugit în Statele Unite. După 1919. Einstein nu a jucat nici un rol în această lucrare şi nu a ştiut nimic despre acest lucru în acel moment. o abstracţie matematica. Deşi scrisoarea a dus la creşterea eforturilor Statelor Unite de a construi bomba atomică. El a fost primit la Institutul de Studii Avansate din Princeton.(spaţiul alcătuit din 4 dimensiuni. Deşi adoptase cetăţenia germană în 1914. Când Hitler a venit la putere. având 3 dimensiuni din spaţiul euclidian şi timpul fiind cea de-a patra dimensiune). Einstein se stinge din viata pe 8 aprilie 1955. În 1939. Einstein a devenit recunoscut internaţional.

unde începe imediat lucrul pentru a dezvolta utilizări paşnice ale energiei atomice. se întoarce în Danemarca. unde se alătură efortului de a realiza prima bombă nucleară. unde este forţat să rămână după ocuparea ţării de către germani în 1940.În 1916 Bohr se întoarce la universitatea di Copenhaga ca profesor de fizică. 22 . Din Suedia. şi în 1920 devine directorul noului format Institut pentru Fizică Teoretică din cadrul aceleaşi universităţi. Bohr pleacă în Anglia şi apoi în Statele Unite. până la detonarea primei bombe nucleare în 1945. New Mexico. După o perioadă petrecută în America. Niels Henrik David Bohr moare în 1962. În acelaşi an Bohr se întoarce la Universitatea din Copenhaga. lucrând la Los Alamos. riscând viaţa sa şi a familiei sale. În cele din urmă reuşeşte să fugă în Suedia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful