ARHIMEDE Arhimede s-a născut la Siracusa (Sicilia), şi a fost educat în Alexandria.

A fost unul dintre cei mai cunoscuţi matematicieni şi inventatori din Grecia Antică. În matematica pură a anticipat multe din descoperirile ştiinţei moderne, cum ar fi calculul integral, prin studiile sale asupra ariilor şi a volumelor corpurilor rotunde solide şi a ariilor figurilor plane. A demonstrat că volumul unei sferei reprezintă două treimi din volumul unui cilindru circumscris acelei sfere. În mecanică, Arhimede a definit principiul pârghiei şi a inventat scripetele compus. Cât timp a stat în Egipt a inventat pompa hidraulică pentru a se putea ridica apa de la de la un nivel inferior la unul superior. Este cunoscut pentru că a descoperit legea hidrostaticii, numită şi principiul lui Arhimede. Se crede că Arhimede a descoperit acest principiu când a intrat în cada de baie şi a văzut nivelul apei care creştea. Arhimede şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Sicilia, în Siracusa. Aici şi-a dedicat întreaga viaţă cercetărilor şi experimentelor. Siracusa era o colonie grecească a oraşului Corint şi era un oraş greu de cucerit datorită poziţiei sale naturale deosebite. În timpul cuceririi Siciliei de către romani câteva din invenţiile lui Arhimede au fost folosite în apărarea Siracusei. Printre aceste invenţii se număra catapulta şi un sistem de oglinzi care reflectă razele soarelui pentru a incendia corăbiile inamice. După capturarea Siracusei, în timpul celui de-al Doilea Război Punic, printr-o strategie care consta în a cuceri cartier după cartier şi prin trădarea unui prefect al cetăţii, Arhimede a fost ucis, în 212 î.e.n., de către un soldat care l-a găsit desenând figuri geometrice pe nisip. Arhimede era aşa de atent la calculele sale, încât atunci când l-a văzut pe soldat i-a spus : ‘Noli turbare meos circulos” - “Nu-mi strica cercurile.” Soldatul nu a ştiut cine este cel pe care l-a ucis. Conducătorul romanilor, Marcellus, îndurerat de această veste s-a îngrijit de înmormântarea lui Arhimede. Titus Livius, povesteşte în scrierile sale despre Arhimede, astfel: “La Syracusa se afla acel om fără seamăn, cercetător al cerului, cunoscător al stelelor, inventator neîntrecut, constructor de maşini de război, capabil, prin geniul sau de om de ştiinţă în slujba apărării patriei, să zădărnicească efortul a mii de romani”. Câteva din descoperirile sale din domeniul matematicii şi al mecanicii sau păstrat : “Măsurarea cercului” (aproximarea raţională a lui π ), “Sfera şi cilindrul”, “Corpurile care plutesc” (care stă la baza Legii Hidrostaticii) şi “Spirale”.
1

GALILEO GALILEI (1564-1642) Galileo Galilei s-a născut la Pisa, pe data de 15 februarie 1564. El este socotit, printre fondatorii astronomiei moderne. Deşi a dispus de mijloace materiale modeste, tatăl său, Vincenzo Galilei şi-a dat toată silinţa pentru a da copiilor săi o educaţie aleasă. Galileo a studiat greaca, latina, muzica, filosofia, medicina, toate cu rezultate foarte bune. Totuşi în filosofie nu se putea împăca cu perfecţiunea închisă în filosofia aristoteliană:”Magister dixit!”. El căuta ideile în experienţă nu în cuvinte. În urma unei lecţii de geometrie, realizează că matematica este ştiinţa care te învaţă să gândeşti, începând studiul matematicilor pe cont propriu, încât la vârsta de 25 de ani obţine catedra de matematici la Universitatea din Pisa. În această calitate studiază sistemele lui Ptolemeu şi Copernic, devenind un apărător înfocat al sistemului heliocentric al lui Copernic. În 1592 ocupă catedra de matematici la Universitatea din Padova, unde e foarte mult apreciat datorită lecţiilor sale, dar şi pentru descoperirile pe care lea făcut: termometrul, balanţa hidrostatică, legea căderii corpurilor. În mijlocul anului 1609 află vestea că olandezii au construit instrumente cu care se pot vedea distinct obiectele îndepărtate. Galilei nu ştia secretul acestora dar a reuşit să construiască chiar el nişte lunete, cea mai puternică având grosimentul de 30, cu care, dogele Veneţiei putea vedea corăbiile care nu se vedeau cu ochiul liber, motiv pentru care i-a fost mărit salariul. Meritul său nu constă însă în construirea lunetei, acesta fiind al olandezilor, ci în faptul că a îndreptat-o spre cer pentru a sonda adâncimile spaţiului. La doar 10 luni de la construirea lunetei, el scrie cartea Sidereus Nuntius(Curierul stelelor). Prima dată a observat Luna, văzând neregularităţile de pe suprafaţa sa, infirmând astfel teoria perfecţiunii, apoi îşi îndreaptă atenţia spre Calea Lactee, unde observă o mare aglomerare de stele. La 7 ianuarie 1610 Galilei descoperă 4 sateliţi ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede, şi Callisto, care au fost numiţi în onoarea sa galileeni. Mai observă şi fazele planetei Venus, lucru care întăreşte ideea de sistem heliocentric. În aprilie 1611, Galilei a observat petele solare însă a ţinut ascunsă această descoperire din cauza protestelor iscate de descoperirile sale anterioare.

2

3 . pe care îi ajută material. „ (Şi totuşi se mişcă). surprinzându-i pe cei mari mai ales prin întrebările pe care le punea asupra naturii lucrurilor. Trattato del moto(1640) şi Opera geometrica(1644). Marguerite ne oferă informaţii asupra copilăriei marelui savant. astfel încât la data de 5 martie 1616 cărţile lui Galilei şi ale susţinătorilor săi. după apariţia unei cărţi care confrunta cele două sisteme. Toricelli i-a urmat ca profesor de filozofie şi matematică la Academia Florentină. Între anii 1641 1642 a fost secretarul lui Galileo Galilei. Toricelli a dat definiţia presiunii atmosferice în 1643 şi a inventat barometrul. BLAISE PASCAL (1623-1662) Blaise Pascal s-a născut pe 19 iunie 1623 în Clermont. Torricelli a murit în 1647. După moartea lui Galileo în 1642. Documente preţioase rămase de la sora sa. Încă de la o vârstă fragedă. Galileo este cercetat de Inchiziţie şi obligat să renunţe la convingerile sale. Din clemenţa papei Urban al VIII-lea i se permit să-şi trăiască ultimii ani de viaţă în casa din comuna natală Arcetri. A fost autorul unui tratat asupra mişcării. unde îşi pierde o fiică apoi orbeşte.Însă descoperirile sale îi supără pe teologi. Mai trăieşte până în anul 1642 alături de câţiva discipoli. sunt interzise şi este avertizat să renunţe la teoriile sale. TORRICELLI EVANGELISTA (1608-1647) Torricelli s-a născut în 1608 în Faenza şi a studiat la Colegiul Sapinza din Roma. a fost numită în onoarea sa. Gilberte Perier cât şi de la fiica acesteia. torr-ul. într-o familie cu vechi tradiţii intelectuale. însă legenda spune că ridicându-se din îngenunchiere. Pascal a manifestat o inteligenţă extraordinară. din partea mamei înrudindu-se cu marele scriitor Corneille. O unitate de măsură a presiunii. Astfel că în anul 1633. el ar fi rostit:” E pur si muove. însă acesta nu poate să le renege. păstrându-şi seninătatea şi amabilitatea până în ultima clipă. ptolemeic şi copernician.

Rezultatul educaţiei oferite de tatăl său a fost că Pascal poseda bine în scris şi citit limba latină. din aceste şedinţe se naşte Academia Franceză. l-a preferat pe Blaise. Dar. băiatul a întrebat ce este geometria. Tatăl său pune în aplicare un adevărat plan de educaţie. La vârsta de paisprezece ani este admis la întâlnirile săptămânale ţinute de Roberval. cunoştea greaca şi se descurca şi cu limba italiană. În 1632. pe atât de mari erau piedicile pe care avea să le întâmpine. şi pentru a-şi educa unicul său fiu. pe care o va îmbunătăţi peste opt ani. pe care Pascal o citeşte cu interes până când o învaţă.În 1626. care dovedise deja abilităţi excepţionale. Gilberte şi Jaqueline. Dificultatea cea mai mare era găsirea unor meseriaşi 4 . Blaise nu a intrat niciodată în vreun colegiu. în măsură să îi stimuleze interesul pentru disciplinele ce urmau să fie ulterior aprofundate. De la vârsta de 8 ani până la 12 ani Blaise a primit doar noţiuni generale. Faţă de cele doua fete. într-o zi. sacrificându-şi timpul de joacă în ciuda restricţiilor care îi erau impuse. Pentru realizarea planului sau. profitând de posibilităţile favorabile oferite de Paris pentru educaţia acestuia. la 12 ani. când Blaise avea doar 3 ani. ci l-a avut ca educator doar pe tatăl sau. La vârsta de şaisprezece ani. iar la optsprezece ani construieşte prima maşină aritmetică. Mersenne. tatăl său. având drept principiu să nu îl încarce pe copil cu nimic din ceea ce nu ar putea înţelege cu toata uşurinţa şi în toată adâncimea. Se pare că dovada consta simplu în împăturirea unghiurilor peste figura astfel încât vârfurile lor să se întâlnească în centrul cercului înscris în triunghi. urmând ca studiul matematicii să înceapă după aceasta vârstă. începând să studieze geometria. În final. un calculator rudimentar. având la rândul său un anumit renume în ştiinţă. Astfel el a amânat studiul sistematic al limbii latine şi greceşti pe care îl considera prima treaptă a educaţiei pana la vârsta de 12 ani. Mydorge şi de alţi matematicieni francezi. Cea mai importantă este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care este egală cu 180 de grade. pe cât părea de simplu principiul. Acest program a stimulat curiozitatea băiatului şi. a murit mama sa. şi în câteva săptămâni descoperă singur multe proprietăţi ale figurilor. iar tatăl a rămas singur cu cei trei copii şi a început să se ocupe mai îndeaproape de educaţia acestora. judecător în Clermont. pentru a-şi continua propriile studii pe de-o parte. tatăl său i-a dat o copie a cărţii „Elementele” de Euclid. Geniul sau geometric a început să se manifeste de la aceasta vârstă. Pascal a început să lucreze cu toată ardoarea. s-a mutat în Paris. . a cărui inteligenţă deosebită a remarcat-o curând. Pascal scrie un eseu despre conice. Impresionat de aceasta demonstraţie inteligentă.

Din fericire. şi acesta imperfect. Într-o scrisoare către Fermat. iar în anul 1663. Pascal şi-a abandonat brusc idealurile lui în favoarea religiei. Tânărul Newton pare să fi fost un băiat retras care poseda o deosebită îndemânare. în speranţa de a-l face fermier. Pascal nu mai manifesta nici o atracţie faţă de ştiinţă. Însă Newton nu a arătat nici o înclinaţie spre această ocupaţie. Starea sa sufletească este corespunzătoare acestei stări trupeşti. Medita asupra căsătoriei când un accident l-a determinat iarăşi să se concentreze asupra religiei. se plânge că nu poate face mai mult de 3 sau 4 leghe în trăsură. 5 . Singura lucrare matematică pe care o mai scrie este un eseu despre cicloidă în 1658. În aceeaşi perioadă a inventat triunghiul aritmetic. pe data de 13 august încetează din viaţă. S-a mutat la Port Royal unde a trăit până în 1662.în stare să îndeplinească o asemenea muncă şi care să îi urmeze exact indicaţiile. la mijlocul carierei lui ştiinţifice. Putina energie rămasă o cheltuieşte pe meditaţii religioase şi redactarea unor note asupra religiei creştine. În 1642 nu construise decât un singur model. în satul Woolsthorpe din Lincolnshire (Anglia). astfel pronunţându-se să renunţe la proiect. Tatăl său a murit înainte ca el să se nască. Începând cu 1660. Şi-a început educaţia în oraşele din împrejurimi. iar trei ani mai târziu mama sa s-a recăsătorit şi Newton a fost îngrijit de către bunica sa din partea mamei. construind diverse lucruri. ISAAC NEWTON (1642-1727) Newton s-a născut în anul. În 1653 a trebuit să administreze moşia tatălui său. 1642 în ziua de Crăciun. şi împreună cu Fermat a creat calculul probabilităţilor. mama sa reîntorcându-se la Woolsthorpe şi luându-şi fiul de la şcoală. nu poate merge fără baston şi nu poate călări. dar nu acorda atenţie şcolii. Acum a adoptat iarăşi vechile lui ocupaţii şi a făcut câteva experimente asupra presiunii exercitate de lichide şi gaze. Această abandonare a unor preocupări care au dat roade îmbelşugate se explică prin boala necruţătoare care îl chinuia. În 1650. iar la vârsta de 10 ani a fost trimis la gimnaziul din Grantham. În 1656 moare tatăl său vitreg. înainte de al distruge. din 10 august 1660. fostul învăţător al lui Newton de la Grantham şi-a dat seama de potenţialul său şi a convins-o pe mama sa să îl lase să îl pregătească pentru o eventuală intrare la Universitatea din Cambridge.

istorie. Newton a desfăşurat o activitate ştiinţifică uriaşă şi la vârsta de 45 de ani. fiind inspirat de căderea unui măr. el a studiat câţiva ani la o şcoală normală. În 1668 a construit primul telescop reflectant cu o oglindă de 3. după care a fost nevoit să-l ajute pe tatăl său în afacerea acestuia. a învăţat algebră.3 cm.Astfel. un producător de săpun şi lumânări avea 17 copii. În 1725 Newton s-a mutat de la Londra la Kensington din cauza unor probleme de sănătate. La 13 ani a plecat la fratele său James. Newton s-a întors la Woolsthorpe şi în următorii doi ani a pus bazele multor teorii în fizică. A fost înnobilat de către regina Anne în anul 1705. Abiah Folger. Patru ani mai târziu şi-a luat licenţa şi şi-a propus să continue studiile pentru a obţine doctoratul. în Boston. Această meserie îl atrăgea mai mult fiindcă îi permitea să citească tot felul de cărţi care lau ajutat să se auto educe. Benjamin nu a avut parte de o educaţie aleasă. trecând o rază de lumină printr-o prismă şi observând că aceasta se descompunea într-o bandă colorată de lumină. geometrie. dar nu a încetat niciodată să înveţe. A murit aici pe 20 Martie 1727. Newton a mai cercetat natura luminii. având o putere măritoare de 40 de ori. Massachusetts. Mama sa. având sarcina de a supraveghea schimbare sistemului monetar englez. Dar din cauza unei epidemii de ciumă. A fost înmormântat în catedrala Westminster. Din cauza situaţiei financiare. Newton a fost ales în parlament şi apoi numit Lord Trezorier al Regatului. De asemenea în această perioadă a avut primele idei legate de gravitaţie. ştiinţă. matematică şi astronomie. fiind primul om de ştiinţă care a primit asemenea onoruri. 6 . şi. care era tipograf. datorită acestui motto. a publicat faimosul său tratat " Philosophiae Naturalis principia Mathematica " (Principiile matematice ale filosofiei naturale) În aceasta carte a enunţat legile mişcării şi teoria gravitaţiei. navigaţie. Benjamin fiind al cincisprezecelea copil al familiei şi al zecelea băiat. În următorii ani. logică. gramatica englezei şi alte 5 limbi. era a doua nevastă a tatălui său. în iunie 1661 a intrat la Colegiul Trinity din Cambridge. BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790) Benjamin Franklin s-a născut pe 17 ianuarie 1706. universitatea a fost închisă. Tatăl său Josiah Franklin. El a considerat că “uşile spre înţelepciune nu se închid niciodată”.

Invenţiile şi descoperirile sale au fost premiate. paratrăsnetul. Franţa. deoarece el a dat oamenilor dreptul de a le folosi pentru a-şi uşura viaţa. etc. contor de parcurs. s-a produs arcul electric. Benjamin Franklin a fost neegalat ca inventator în America . După o perioadă de timp. Pentru aceasta. De numele lui se leagă invenţii precum: aripioare de înot. care i-a dăruit un fiu şi o fiică. nu s-a electrocutat şi a demonstrat că fulgerul este o sursă de energie. A contribuit la dezvoltarea teoriei electricităţii. devenind la fel de populară ca şi Biblia. Pe data de 17 Aprilie 1790. Benjamin Franklin rămâne o personalitate de referinţă în istoria Americii şi ştiinţa universală. ca un adevărat geniu. Când Franklin a atins cheia. El a fost diplomat al noii naţiuni şi reprezentant al acesteia în mai multe ţări europene ca:Anglia. mai întâi anonim. s-au dus să experimenteze fulgerul. El reuşeşte să se remarce pe toate planurile. Se presupune că a avut copii şi cu altă femeie ( în afara căsniciei ). iar el a făcut acest lucru din plin. În 1731 întemeiază Biblioteca din Philadelphia. lentile bifocale. El devine faimos cu publicaţia “Poor Richard’s Almanac”. În 1730 s-a căsătorit cu Deborah Read. probabil prima bibliotecă publică din America. care este cunoscută în toată America şi-n Europa.Franklin avea o simplă formulă pentru succes. câştigând prestigiu. Franklin moare în casa lui din Philadelphia la vârsta de 84 de ani. În septembrie 1729 cumpără “Pennsylvania Gazette” unde este director şi redactor. 7 . Se spune că Benjamin Franklin era fascinat de electricitate. spunând că oamenii ce reuşesc în viaţă muncesc un pic mai mult decât ceilalţi. Fulgerul s-a descărcat prin bucata de metal. Din fericire. către cheie. a inventat paratrăsnetul. Oamenii credeau că fulgerul este o forţă misterioasă. dată ca pedeapsă de Dumnezeu. Pe plan politic. Într-o noapte furtunoasă. a renunţat la colaborarea cu fratele său şi a început să lucreze la diferite ziare. el a ataşat o bucată de metal la zmeul pe care l-a înălţat şi o cheie la capătul sforii. iar în 1785 devenind preşedinte executiv al consiliului Pennsylvaniei. Benjamin Franklin este una dintre marile personalităţi ale vremii care au semnat Declaraţia de Independenţă şi Constituţia Statelor Unite ale Americii. fără a trage şi foloase materiale după urma acestora. Pentru a apăra clădirile şi vapoarele de descărcările electrice prin fulger. iar el dorea să arate că acesta este o formă de electricitate. el şi fiul său William. A reuşit să se remarce în acest domeniu.

8 . A fost un copil foarte inteligent. Datorită ideilor din această lucrare. Amperul. După o activitate strălucita sub această poziţie. ANDRE . A avut diverşi profesori particulari.MARIE AMPERE (1775-1836) Andre-Marie Ampere(1775-1836) s-a născut pe 20 ianuarie 1775 în Polémieux-au-Mont-d'Or lângă Lyon. Între 1796-1801. Franţa. născut în Angoulême în 1736. în 1802 este numit profesor de fizică şi chimie în cadrul şcolii centrale din Bourg. ghilotinat de armata republicană la cucerirea Lyon-ului în1793. După război Coulomb a revenit din pensie şi a ajutat noul guvern în definirea unui sistem metric pentru greutăţi şi măsuri. în 1804 se mută la Paris. frecare şi electricitate. fiind denumită în onoarea sa. În 1777 a inventat balanţa de torsiune pentru a măsura forţa atracţiei magnetice şi electrice. În 1779 Coulomb a publicat tratatul “ Teoria maşinilor simple “ o analiză a frecării în mecanică. Franţa în timpul Revoluţiei Franceze pentru a continua cercetările în magnetism. fiind fiul unui comerciant înstărit. în aceeaşi perioadă publicându-şi prima lucrare: „Consideraţii despre teoria matematică a jocurilor”. unitatea de măsură a intensităţii.unde cariera sa profesională este mai mult decât benefică. coulombul. însă el s-a considerat un autodidact. Cu această invenţie Coulomb a putut formula principiul cunoscut ca Legea lui Coulomb. Unitatea sarcinei electrice. Charles Augustin de Coulomb moare în 1806. fizician francez pioner în teoria electricităţii.CHARLES AUGUSTIN DE COULOMB (1736-1806) Charles Augustin de Coulomb. care guvernează interacţiunea dintre sarcinile electrice. acesta fiind acceptat ca profesor de matematică la Universitatea Politehnică în anul 1809. a predat la diferite şcoli din Lyon. El a lucrat ca inginer militar pentru Franţa în Indiile de Vest dar s-a retras la Blois. a fost numită în onoarea lui. până la vârsta de 12 ani stăpânind toate cunoştinţele în materie de matematică din acea vreme. în care se discută despre teoria probabilităţilor. El este cunoscut mai ales pentru contribuţia sa în domeniul electrodinamicii.

Ohm şi-a reluat cercetările originale în fizică în anul 1825. a arătat că ea este proporţională cu lungimea conductorului şi invers proporţională cu secţiunea 9 . De asemenea este primul care a arătat că doi conductori paraleli traversaţi de curenţi de acelaşi sens. Primele experienţe le-a făcut în cabinetul de fizică al gimnaziului din Koln. În 1811 s-a întors acasă la Erlangen şi în 1813 a obţinut doctoratul. dovedindu-se a fi un mare experimentator. În 1826 a obţinut un an de concediu pentru a merge la Berlin. după care a fost succesiv docent de matematică la Erlangen. el a verificat tot ce se cunoştea până atunci cu privire la efectele curentului electric. inclusiv descoperirea legii fundamentale care-i poartă numele au fost prezentate în lucrarea sa “ Circuitul galvanic investigat pe cale matematică”. fiind fiul mai mare al maistrului lăcătuş Johann Wolfgang Ohm. dar din lipsa mijloacelor financiare şi-a întrerupt studiile. se atrag. apoi professor la Jesuit Gymnasium din Colonia (Köln) între 1817-1825. binecunoscut pentru descoperirea legii care-i poartă numele. care exprimă intensitatea curentului electric dintr-un conductor în funcţie de tensiunea electrică de la capetele conductorului şi de rezistenţa electrică a acesteia. Munca îi este recunoscută de către însuşi Napoleon care îl numeşte inspector-general al noii formate Universităţi franceze. GEORGE SIMON OHM (1787-1854) Fizician german. S-a născut la Erlangen. Tot el a introdus noţiunea de rezistentă electrică a unui conductor liniar. fizica şi filozofia. Franţa. la 16 martie 1789. folosind aparate modeste şi imperfecte. publicată în 1827. apoi la Neuchatel. a părăsit universitatea şi a plecat în Elveţia. iar dacă sensul este diferit. pe data de 10 iunie 1896 stingându-se din viaţă la Marsilia. În 1805 a intrat la Universitatea din Erlangen pentru a studia matematica. unde şi-a găsit un loc de muncă ca profesor preparator de matematici la Nidau. se resping. unde şi-a continuat cercetările în electricitate. ale căror rezultate.Teoria sa electrodinamică şi părerile sale despre relaţia dintre electricitate şi magnetism au fost publicate în lucrările: ”Culegere de observaţii asupra electrodinamicii”(1822) şi „Teoria fenomenelor electrodinamice”(1826). în anul următor profesor de fizică şi matematică la gimnaziul real din Bamberg. ocupând această poziţie tot restul vieţii sale. mama lui numindu-se Maria Elisabeth Beck. Bavaria.

Davy îl angajează ca asistent în laboratorul său din cadrul Institutului Regal. în 1849 a devenit profesor extraordinar de fizică la Universitatea din München şi profesor titular în 1852 la aceeaşi Universitate. Astfel el a demonstrat că intensitatea curentului electric este proporţională cu tensiunea electrică de la capetele conductorului şi invers proporţională cu rezistenţa electrică a acestuia. Cu toate acestea el nu s-a putut bucura de succesul lui. să citească şi să socotească. În 1833 i-a urmat lui Davy în postul de profesor de chimie în institut. La şcoală el a învăţat doar să scrie. În 1804. ceea ce nu i-a creat o stare de satisfacţie. pe viaţă.care în acelaşi timp era şi legător de cărţi. n-a putut face faţă muncilor grele din fierărie. până când în 1883 a fost numit în cele din urma director al Institutului politehnic din Nürnberg. Doi ani mai târziu a primit o pensie de 300 de lire pe lună.la vârsta de numai 13 ani. pe data de 6 iulie 1854. lângă Londra. mult mai târziu. în Newington.I. James Faraday. în familia unui fierar sărac. Nu a fost căsătorit şi a trăit toata viaţa singur în condiţii modeste. medalia Copley în 1841 şi de-abia după aceea. care însă nu au fost apreciate la adevărata lor valoare. În onoarea lui. pe care Faraday le-a înmânat apoi în rezumat lui Davy. iar în 1813 îl ia pe Faraday cu el într-un tur al Europei. A rămas o vreme la Berlin ca simplu profesor la Şcoala de război (1826). iar în 1836 a trebuit să plece să-şi îngrijească 10 . Un eveniment de seamă în viaţa lui Faraday a fost audierea lecţiilor cunoscutului chimist Sir Humphry Davy în 1812. împreună cu o cerere de angajare. Activitatea sa ştiinţifică a fost totuşi remarcată mai întâi de Societatea Regală din Londra care l-a primit ca membru acordându-i cea mai înaltă distincţie. deoarece după doi ani. În 1825 Faraday a fost numit director al laboratorului Institutului Regal. La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oară rezultatele unei lucrări efectuate de el. Fiind un copil slăbuţ. a izbutit cu greu să fie angajat ucenic la un librar. astfel ca. a murit la München. MICHAEL FARADAY (1791-1867) Michael Faraday s-a născut la 22 septembrie 1791. în Germania. Ohm a sperat să obţină un post în învăţământul superior ca recompense pentru lucrările sale ştiinţifice.lui. astfel el a citit cărţi pe diferite subiecte ştiinţifice şi a experimentat cu electricitatea. în etate de 65 de ani. unitatea de măsură a rezistenţei în S. se numeşte ohm (Ω).

dar a plecat în 1837 din 11 . Marele fizician englez a făcut mari descoperiri experimentale. după care este numit lector în fizică în 1836. unde tatăl său era profesor de teologie la universitate. care era anatomist. fiind fiul lui Lazare Nicolas Marguerite Carnot. după caracterizarea dată de Friedrick Engels şi pe deplin confirmată în istorie. Împreună cu fratele său mai mic. fundamentale în electricitate: inducţia electromagnetică(1831). autoinducţia(1834). NICOLAS LÉONARD SADI CARNOT (1796-1832) Carnot s-a născut în 1796 la Paris. A murit în 1832. La 25 august 1867 a murit acela care. Weber a studiat la Universitatea Halle sub îndrumarea fizicainului Johann Schweigger. legile electrolizei(1833). În 1824 Weber a scris un tratat despre mişcarea valurilor împreună cu fratele său mai mare Ernst Heinrich. El a trăit de mic într-un mediu ştiinţific. "a fost cel mai mare cercetător în domeniul electricităţii". În jurnalul său aminteşte că tocmai în timp ce admira peisajul cu gheţari şi zăpezi ce se topeau în zilele de sfârşit de iarnă petrecute în Elveţia i-a venit ideea explicaţiei teoretice a inducţiei electrice. aşa numitul motor Carnot. În 1824 descrie concepţia sa despre motorul perfect. A studiat la Şcoala politehnică. Eduard Friedrich. descoperirea diamagnetismului şi paramagnetismului(1846). a studiat mecanismul mersului în 1836. liniile de forţă electrice şi dielectrice (1837-1838) schimbarea planului de polarizare a luminii sub acţiunea unui câmp magnetic(1845). familia sa fiind prietenă cu acusticianul Ernst Florens Chladni. în 1831 a fost numit profesor de fizică la Universitatea din Gottingen. WILHELM EDUARD WEBER (1804-1891) Weber s-a născut în 1804 în Wittenberg. Aceste descoperiri au dus la dezvoltarea ciclului Carnot.sănătatea în condiţiile unui repaus complet în Elveţia. în care toată energia disponibilă este utilizată. care a devenit mai târziu baza pentru a doua lege a termodinamicii. Dar şi atunci nu-şi putea opri mintea să lucreze. El descoperă că un corp mai rece nu poate ceda căldură unui corp mai cald şi că eficienţa unui motor depinde de cantitatea de căldură pe care o foloseşte.

Atunci el realizează experienţa. El era de profesie berar. Joule a găsit în anul 1843 echivalentul mecanic al căldurii. care erau exemple elocvente de transformare a forţelor fizice. Unitatea de măsură pentru fluxul magnetic în sistem internaţional este denumită în onoarea sa. Weber moare în 1891. Ulterior el a determinat această mărime prin diferite metode. După o retragere temporară a fost ales la catedra de fizică de la Universitatea din Leipzig în 1843. Lucrările sale au fost publicate în 1885 şi 1887 iar în 1889 moare. este egală cu 427.cauza unor probleme politice. şi ce contribuţie aduce însuşi curentul. aplicând curentul de inducţie. Primele lucrări ale lui Joule în fizică sunt legate de invenţia aparatelor electromagnetice. În rezultatul numeroaselor experienţe Joule ajunge la concluzia: căldura se poate obţine cu ajutorul forţelor mecanice. Joule era excelent experimentator. Toate acestea au contribuit la afirmarea şi recunoaşterea legii conservării şi transformării energiei. JAMES PRESCOTT JOULE (1818-1889) Joule s-a născut la Salford. GUSTAV ROBERT KIRCHHOFF (1824-1887) 12 . Cercetând legile degajării de căldură din curentul electric. Cea mai exactă valoare a echivalentului mecanic. Anglia pe 24 decembrie 1818. Înlocuind rotirea manuală a bobinei prin rotirea cu ajutorul greutăţii căzătoare. Joule a primit multe onoruri de la universităţi şi comunităţi ştiinţifice din întreaga lume. descoperirea căreia a fost un succes remarcabil al ştiinţei în secolul XX. În 1849 s-a întors la vechea funcţie din cadrul Universităţii din Gottingen şi a devenit director al observatorului astronomic. Joule a adus o mare contribuţie în teoria cinetică a gazelor. Lancashire. el a înţeles că experienţele cu surse galvanice nu-i vor permite să dea răspuns la întrebarea: ce contribuţie aduce căldura transferată a reacţiilor chimice la încălzirea conductorului.3Kgcm/ccal(aproximativ 97%). aflată de Joule. Astfel a fost descoperită legea Joule – Lenz. descoperind împreună cu Thomson efectul schimbării temperaturii gazului la dilatarea lui (Efectul Joule-Thomson).

funcţie pe care şi-o va păstra până la pensionare. actualul Kaliningrad. cu privire la distribuţia curentului în circuitele electrice. şi Berlin. şi-a început studiile încă de la vârsta de 10 ani în cadrul Universităţii din Glasgow. Împreună cu chimistul german Robert Wilhelm Bunsen. Kelvin a cercetat proprietăţile electrodinamice ale metalelor şi a contribuit la teoria elasticităţii. În 1860 cei doi oameni de ştiinţă descoperă elementele cesiu şi rubidiu prin intermediul analizezi spectroscopice. De asemenea. unde a câştigat o importantă experienţa practică lucrând intr-un laborator.în 1889. Apoi în 1892 este ridicat la rangul de baron de gradul I purtând numele de Baron Kelvin of Largs. Mai târziu. 13 . În 1848 Kelvin a propus scara temperaturilor absolute care îi poartă şi astăzi numele. cunoscute astăzi ca legile lui Kirchhoff. Kirchhoff a efectuat cercetări importante asupra transferului de căldură prin radiaţie şi a enunţat de asemenea două reguli. A fost preşedinte al Societăţii regale din Londra în 1890 iar în 1902 a primit Ordinul de Merit.Kirchhoff s-a născut în 1824 în Königsberg. Kelvin a formulat si alte idei precum calcularea vechimii Pământului. Pe lângă teoria temperaturii absolute pentru care a devenit faimos. A murit pe 17 decembrie 1907. Kelvin a fost numit cavaler de care regina VISTORIA în 1866 devenind Sir William Thomson. în 1845 a absolvit Universitatea din Cambridge(Anglia) cu cele mai mari medii din clasă.unde tatăl sau devine profesor de matematică în cadrul aceleiaşi universităţi.fiind şef de promoţie. A fost profesor de fizică la universităţile din Breslau. care la mijlocul anilor 1800 era o problema foarte dezbătută si controversată. În 1846 când s-a întors în Anglia. A fost educat de tatăl sau. Rusia şi a studiat la Universitatea din Königsberg. Între anii 1857-1858 şi 1865-1866 a fost angajat ca şi consultant ştiinţific în aşezarea cablurilor de telegraf care traversau Atlanticul. Heidelberg. Imediat după absolvire a plecat la Paris. in 1832 se mută cu familia la Glasgow (Scoţia). LORD KELVIN (1824-1907) William Thomson Kelvin (mai târziu Lord Kelvin) s-a născut pe 16 februarie 1824 in Belfast (astăzi capitala Irlandei de Nord). Kirchhoff a dezvoltat spectroscopul modern pentru analiza chimică. Moare în 1887. care era profesor de matematică. la vârsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de filozofie in cadrul aceleiaşi Universităţi din Glasgow.

Studiul său asupra zborului a început cu construirea unor zmei de dimensiuni mari. Scoţia şi a studiat la universităţile din Edinburgh şi Londra. În statele unite a început să educe surdo-muţi. 14 . folosită pentru a localiza obiecte de metal în corpul omenesc şi primul cilindru de ceară folosit pentru înregistrarea sunetelor. iar în 1907 a inventat un zmeu capabil să ducă o persoană. cu ajutorul unui sistem special. El a emigrat în Canada în 1870 şi în Statele Unite în 1871. vino aici. au făcut cunoscut telefonul întregii lumi şi a dus la fondarea Companiei Telefonice Bell. care transmitea vorbirea prin raze de lumină. Bell lucra la ideea de a transmite vorbirea la distanţă. interesul lui Bell s-a îndreptat spre aeronautică. în Boston. Aici. audiometrul. unde Bell a fost numit profesor. Încă de la vârsta de 18 ani. a dezvoltat ideile de bază pentru crearea telefonului. care măsura intensitatea auditivă. După 1895. aceasta devenind ulterior parte a universităţii din Boston. unde se află în prezent un muzeu cu invenţiile sale. Noua Scoţie. dezvoltat de tatăl său. Experimentele efectuate împreună cu asistentul său Thomas Watson au dat în cele din urmă rezultate pe 10 martie 1876 când a fost transmisă prima propoziţie completă: ”Watson. care a permis pentru prima dată decolarea şi aterizarea pe o pistă. grupul său a început lucrul la nişte vase care se deplasează deasupra apei la viteze foarte mari. balanţa de inducţie. care atingea viteze de peste 113 km/h. În 1880 Franţa îi acordă premiul Volta pentru invenţia sa. în Edinburgh. În 1874. Demonstraţiile ulterioare.ALEXANDER GRAHAM BELL (1847-1922) Alexander Graham Bell (1847-1922) s-a născut pe 3 martie 1847. am nevoie de tine”. folosit astăzi în aeronautică şi trenul de aterizare cu trei roţi. iar banii îi foloseşte pentru înfiinţarea Laboratorului Volta în Washington. Cu un grup de asociaţi el dezvoltă şi eleronul. mai ales cele de la expoziţia mondială din Philadelphia din 1876. Aplicând principiile aeronautice la propulsia marină. realizând în 1917 un astfel de vas. Alexander Melville Bell. Bell moare pe data de 2 august 1922 la Baddek. împreună cu asociaţii săi realizează noi invenţii: fotofonul. lucrând la un telegraf. În 1872 întemeiază o şcoală pentru pregăti educatori pentru surzi.

Austria până în 1880. în oraşul Smiljan din provincia Lica (Serbia). Numeroasele şi variatele sale contribuţii în fizică includ cercetări asupra conductibilităţii electrice a gazelor pentru care i se atribuie premiul Nobel în anul 1906. Cambridge. Mulţi ani Thomson a ocupat funcţia de profesor de fizică la universitatea din Cambridge. Apoi el a studiat ingineria la Universitatea Tehnică din Graz. dar Tesla a dobândit un interes faţă de ştiinţă în timpul studiilor sale de la Gimnaziul Real din Karlovac între anii 1871 şi 1877. Moare în 1940. În anul 1908 este numit cavaler. a sarcinii şi masei electronului. NIKOLA TESLA (1856-1943) Nikola Tesla s-a născut în 10 iulie 1856. dar moartea tatălui său l-a determinat să plece fără a absolvi. în anul 1856. care cumpăra şi punea în practică invenţiile lui Tesla. tatăl său fiind un preot ortodox. de asemenea a fost profesor de fizică la Institutul Regal din Londra între anii 1905-1918. În Statele Unite a colaborat cu industriaşul George Westinghouse. Primeşte cetăţenia americană în 1889. În 1880 a mers la Universitatea din Praga pentru a-şi continua studiile. În 1884 ajunge în Statele Unite şi lucrează pentru inventatorul american Thomas Edison timp de un an. În 1912 este 15 .JOSEPH JOHN THOMSON (1856-1940) Thomson s-a născut în apropiere de Manchester. după care îşi organizează propriul atelier. Părinţii săi doreau ca el să devină preot. Thomson descoperă electronul în anul 1897. A studiat la Colegiul Owens şi la Colegiul Trinity. După moartea mamei sale în 1892. În 1881 pleacă la Budapesta unde lucrează ca inginer pentru o companie de telefoane şi un an mai târziu ocupă o poziţie similară în Paris. el devine foarte retras şi excentric. De asemenea a fost preşedinte al Societăţii regale din 1915 până în 1920.

Încă de mic. Tesla s-a preocupat în mod constant de aceste percepţii pana la vârsta de 17 ani. Urmărind să controleze toate aceste apariţii stânjenitoare. înzestrat cu percepţii extrasenzoriale. murind pe 7 ianuarie 1943 la New York A dus o viata fascinanta. fiind de trei ori declarat de către medici bolnav fără scăpare.propus pentru premiul Nobel în fizică împreună cu Edison. îl “punea în funcţiune” tot în minte şi experimenta astfel până când totul funcţiona fără cusur. el o cristaliza în minte cu ajutorul imaginaţiei sale creatoare. când a început să se gândească în mod serios la unele invenţii bazate pe informaţii din lumile pe care le parcurgea. dar refuză să fie asociat cu acesta şi nici unul dintre inventatori nu primeşte premiul. iar experimentele decurgeau aşa cum şi le planificase. Acestea constau în apariţia unor imagini adesea însoţite de puternice străfulgerări de lumină. dar după doi ani de studii a constatat că 16 . sisteme de iluminare artificială. Încă din tinereţe a dovedit înclinaţii către diverse meserii: a învăţat tâmplăria şi a lucrat şi la strung. Tesla şi-a dezvoltat capacitatea de proiecţie astrală. a descoperit că poate vizualiza mental ceea ce doreşte. făcându-şi noi prieteni. neavând nevoie de modele. dispozitive pentru controlul curenţilor electrici de foarte înaltă frecvenţă. la Hamburg. Tesla a avut ceea ce în zilele noastre se cheamă “percepţii extrasenzoriale”. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut în singurătate. până când cea mai mare plăcere a sa devenise aceea de a realiza astfel de incursiuni. Spre marea sa bucurie. diferite turbine etc. sisteme de transmitere a energiei electrice. văzând locuri şi ţări necunoscute din lumi paralele. S-a dus să studieze tehnica la München. cu o foarte mare uşurinţă. dar şi-a revenit de fiecare dată. unele dispozitive în domeniul radiotehnicii. HEINRICH HERTZ (1857-1894) Heinrich Hertz s-a născut la 22 februarie 1857. După aceea făcea tot felul de adaptări şi îmbunătăţiri ale respectivului dispozitiv. care. a reuşit să inventeze diferite motoare şi generatoare electrice. realiza practic aparatul. În final. Modul în care şi-a realizat invenţiile de-a lungul întregii sale vieţi a fost următorul: pornind de la ideea respectivă. în mod invariabil. Savantul. Erau imagini de lucruri şi diferite scene pe care nu le văzuse niciodată şi nici nu şi le imaginase vreodată. sau de experimente. dând dovadă de o uluitoare vitalitate. de desene. funcţiona aşa cum prevăzuse el. în familia unui avocat şi senator al Hamburgului. La vârsta de 18 ani a terminat studiile medii şi a avut impresia că este destinat meseriei de inginer. care perturbau vederea obiectelor reale şi se amestecau astfel în gândurile şi în acţiunile sale.

o undă electromagnetică. Hertz a demonstrat că. că a rezolvat cu succes tema concursului. care. care l-a luat ca practicant în laboratorul său. Şi-a publicat rezultatele cercetărilor în anul 1889. invizibilă. cu aceleaşi proprietăţi pe care le are unda luminoasă vizibilă. refracţia. între indicele de refracţie al mediului şi constanta sa dielectrică. pe lângă lumină. la Academia de Ştiinţe din Berlin. Studentul deosebit de sârguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizică Herman von Helmholtz. medalia de aur a Universităţii. În anii 1880-1883. Stagiul la Universitatea din Berlin a fost încheiat de Hertz cu lucrarea de doctorat intitulată: „Despre inducţie în corpurile care se rotesc”. În anul 1889 Hertz a fost invitat să predea fizica la Universitatea din Bonn. A construit un vibrator original care genera unde electromagnetice şi un rezonator electromagnetic. Aici şi-a efectuat experienţele cu undele electromagnetice care i-au adus faima. spre deosebire de mecanica newtoniană. trebuia să mai existe şi o alta undă. a mai constatat că câmpul electromagnetic. fără introducerea noţiunii de "forţă". În lucrările sale ulterioare. aşa cum presupusese James Clerk Maxwell. cu ajutorul cărora a demonstrat existenta undelor. pentru a cărei rezolvare Hertz a primit. Pe lângă aceasta. reprezintă unde electromagnetice. a demonstrat că viteza propagării acestor unde este egală cu viteza luminii şi a demonstrat pe cale experimentală raportul formulat de Maxwell. În anul 1887 el a anunţat. lumina reprezintă. Hertz a fost asistentul lui Helmholtz. Metodele experimentale cunoscute până atunci nu au reuşit să rezolve această chestiune şi de aceea Hertz a trebuit să elaboreze o metodă cu totul nouă şi să-şi alcătuiască şi instalaţiile necesare. era adeptul aşa-numitului sistem cinematic al orientării "mecanicii fără forţă". după care. în lucrarea Despre razele forţei electrice. 17 . în esenţă. Hertz a cercetat temeinic reflecţia. În felul acesta. interferenţa şi polarizarea undelor electromagnetice.Această orientare nu s-a impus însă în fizică. Ulterior i s-a încredinţat o sarcină independentă. care se întinde în spaţiu de la sursă.îl atrage mai mult activitatea ştiinţifică din domeniul fizicii. Era una din ipotezele fundamentale ale teoriei lui Maxwell cu privire la câmpul electromagnetic. când Academia din Berlin a publicat un concurs pe tema confirmării experimentale a curenţilor mobili. unde i-a urmat lui Rudolf Clausius. de fapt. Hertz s-a ocupat şi de mecanică. explica toate fenomenele fizice prin acţiunea reciprocă a substanţelor grele la atingere. Ideea de a produce unde electromagnetice şi de a le experimenta îl preocupa pe Hertz încă din anul 1879. Atunci s-a mutat la Universitatea din Berlin. şi a demonstrat existenta curenţilor mobili. în anul 1879. unde a început sa studieze matematica şi fizica. În 1883 a devenit docent privat la Universitatea din Kiel şi doi ani mai târziu era numit profesor de fizică la Politehnica din Karlsruhe. electromagnetică.

rusul Aleksandr Stepanovici Popov.Lucrările lui Hertz din domeniul undelor electromagnetice au avut o importanţă fundamentală pentru evoluţia în continuare a ştiinţei. Canada. A murit în 1953. a transmis doua cuvinte: "Heinrich Hertz". În 1923 i-a fost acordat premiul Nobel în fizică pentru faimoasele sale experimente cu picătura de ulei. în ultima instanţă la descoperirea radioului. din anul 1896. în prima sa radiogramă. În 1919 succede lui J. ROBERT ANDREWS MILLIKAN (1868-1953) Millikan s-a născut în 1868 în Morrison. A studiat la Universitatea Noii Zeelande şi la Universitatea din Cambridge În anul 1907 după ce a profesat la universitatea Mc Gill din Montreal. iar în 1910 devine profesor de fizică aici. În anul 1908 lui Rutherford i se atribuie premiul Nobel pentru 18 . pe care le-a numit raze X. A părăsit universitatea în 1921 pentru a deveni directorul Laboratorului de fizică Norman Bridge din cadrul Institutului tehnologic din California. J. ERNEST RUTHERFORD (1871-1937) Rutherford s-a născut în anul 1871 în apropiere de Nelson. la Bonn. Thomson la catedra Cavendish de la Universitatea din Cambridge. Rutherford acceptă un post la Universitatea din Manchester. Heinrich Hertz a murit la 1 ianuarie 1894. cu ajutorul cărora a măsurat sarcina electrică a unui electron şi a arătat că o sarcină electrică poate fi doar un număr întreg de sarcini a electronului. A mai adus contribuţii importante în cadrul studiului razelor cosmice. înainte de a împlini 37 de ani. ceea ce a dus. Illinois şi a studiat la Universitatea din Columbia şi la universităţile din Berlin şi Gottingen. Noua Zeelandă. El s-a alăturat Universităţii din Chicago în 1896.

Rutherford a fost unul dintre primii şi printre cei mai importanţi cercetători în domeniul fizicii nucleare. iar apoi. deoarece a putut astfel să se retragă de la şcoală. Elveţia. Rutherford identifică cele trei componente principale ale radiaţiei şi le numeşte raze alfa. A luat examenele şi a promovat în 1900 după ce studiase notiţele unui coleg. Einstein s-a născut în localitatea Ulm pe 14 martie 1879. unde familia sa era proprietara unui mic magazin producător de maşinării electrice. Moare în anul 1937. laureat al premiului Nobel. După ce a cunoscut un faliment în afaceri. El este probabil cel mai cunoscut om de ştiinţă al secolului XX. ALBERT EINSTEIN (1879-1955) Fizician american de origine germană. Lui Einstein nu i-au plăcut metodele de instrucţie de aici. Copilul a fost mut până la vârsta de 3 ani. În anul 1914 a fost numit cavaler iar în 1931 baron de Nelson şi Cambridge. la Şcoala Politehnică Naţională elveţiană din Zurich. El chiulea adesea de la ore şi-şi pierdea timpul studiind fizica pe cont propriu sau cântând la vioara sa la care ţinea foarte mult. La scurt timp după descoperirea radioactivităţii în 1896 de către fizicianul francez Antoine Henri Becquerel. Einstein s-a bucurat de această mutare. şi este admis apoi. Albert Einstein s-a remarcat prin găsirea teoriilor generale ale relativităţii şi prin ipoteza sa asupra particulei naturale a luminii.munca sa de pionerat în fizica nucleară şi pentru teoria sa despre structura atomului. mutându-se la Milano. 19 . El şi-a petrecut un an cu părinţii săi la Milano. Având în acea perioadă 15 ani. Einstein ura regimul dur şi spiritul lipsit de imaginaţie al şcolii din Munich. La vârsta de 12 ani a învăţat singur geometria euclidiană. în Italia. beta şi gama. el se înscrie şi promovează liceul din localitatea Arrau. Totuşi. Rutherford a fost ales membru al Societăţii Regale în 1903 şi a fost preşedinte al acestei instituţii între anii 1925-1930. Profesorii săi nu aveau o părere prea bună despre el şi nu-i recomandau o catedră universitară. familia sa a părăsit Germania. El şi-a petrecut anii de tinereţe în Munich. când şi-a dat seama că trebuie să-şi facă singur un drum în viaţă. încă din copilărie era foarte curios să afle cât mai multe secrete ale naturii şi a manifestat abilitatea de a înţelege concepte matematice dificile.

Einstein a rămas în ministerul de brevete timp de patru ani după ce scânteia geniului său a apărut în cadrul comunităţii fizicii. care sunt atribuite forţelor gravitaţionale. problema a rezultat. s-a mutat rapid mai sus. În final. „Despre electrodinamica mişcării corpurilor” conţinea ceea ce a rămas cunoscut lumii întregi drept teoria specială a relativităţii. Astfel. Einstein a lucrat ca tutore şi ca profesor suplinitor. Einstein a stimulat după aceea promovarea unei teorii care va fi fuziunea modelelor de unde şi particule de lumina. este proporţională cu frecvenţa radiaţiei. A treia mare lucrare a lui Einstein din anul 1905. Aceste previziuni au fost mai târziu confirmate printr-un experiment. În 1902 a fost numit în funcţia de examinator în ministerul de brevete elveţian din oraşul Berna. În 1911 s-a mutat la universitatea germană din Praga. Din nou. putini fizicieni au înţeles sau au luat în calcul aceste idei. din credinţele lui Einstein despre natura teoriilor valide şi a relaţiei dintre experiment şi teorie. sunt explicate ca fiind influenţa corpurilor asupra geometriei spaţiu-timpului 20 . conţinea o ipoteză revoluţionara asupra naturii luminii. în lumea academică germană a discursurilor. El a publicat de asemenea trei lucrări teoretice de maximă importanţă pentru dezvoltarea fizicii secolului XX. În 1916 a fost publicată întreaga teorie generală a relativităţii. despre mişcarea Browniană.Timp de 2 ani. În anul 1905 Einstein a primit doctoratul de la Universitatea din Zurich pentru o dizertaţie teoretică despre dimensiunile moleculelor. dar mai târziu au divorţat. Cei doi au avut doi băieţi. După o perioadă de timp. mai degrabă. interacţiunile dintre corpuri. În această teorie. După aceşti 4 ani. despre efectul fotoelectric. Dificultatea pe care au întâmpinat-o alţi fizicieni în ceea ce priveşte înţelegerea teoriilor lui Einstein nu se datora faptului că el era prea complex din punct de vedere matematic sau obscur din punct de vedere tehnic. A doua lucrare. a fost numit în 1913 în funcţia de director al Institutului de Fizica Kaiser Wilhelm din Berlin. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Maric(1875-1948) care fusese colega cu el la şcoala politehnică. iar în 1912 s-a întors la Şcoala Politehnică Naţională Elveţiană din Zurich. dar a şi presupus faptul că energia purtată de orice particulă luminoasă. În prima din aceste lucrări. el a făcut previziuni semnificative despre mişcarea particulelor care sunt distribuite hazardat într-un fluid. Şi totuşi Einstein a avut suporteri importanţi. Einstein s-a recăsătorit. prima sa întâlnire academică a avut loc în anul 1909 la Universitatea din Zurich. nu numai că a propus că în anumite circumstanţe lumina poate fi considerată a fi alcătuită din particule. Interesul sau major fiind înţelegerea naturii radiaţiei electromagnetice. Printre ei se număra fizicianul german Max Planck. Einstein. numita foton.

Einstein a colaborat cu mai mulţi fizicieni pentru a scrie o scrisoare preşedintelui Franklin D. Deşi scrisoarea a dus la creşterea eforturilor Statelor Unite de a construi bomba atomică. în Princeton (Statele Unite). accentuând ideea că ar fi posibilă producerea unei bombe atomice şi presupunea că guvernul german nu ar putea apela la aşa ceva.(spaţiul alcătuit din 4 dimensiuni. El a primit onoruri şi premii din partea a numeroase societăţi de ştiinţă din întreaga lume. fotografi şi reporteri îl urmau peste tot. NIELS HENRIK DAVID BOHR (1885-1962) Bohr s-a născut în 1885 în Copenhaga. El a vorbit în Statele Unite în perioada anilor 1940-1950 despre nevoia ca intelectualii naţiunii să facă orice sacrificiu necesar pentru a păstra libertatea politică. Roosevelt. El a fost primit la Institutul de Studii Avansate din Princeton. Când Hitler a venit la putere. Deşi adoptase cetăţenia germană în 1914. Einstein adopta cetăţenia americană în 1940. Între 1913 şi 1915. pentru care primeşte premiul Nobel în 1922. fiind fiul unui profesor de fiziologie. În acelaşi an aplecat la Cambridge. 21 . pentru a studia fizica nucleară sub îndrumarea fizicianului britanic Sir Joseph John Thomson. După război. vizita sa devenea un eveniment naţional. După 1919. Einstein a devenit recunoscut internaţional. Einstein a continuat să se declare suporterul dezarmării mondiale. având 3 dimensiuni din spaţiul euclidian şi timpul fiind cea de-a patra dimensiune). Bohr publică lucrările referitoare la teoria structurii atomului. Printre aceste premii se număra şi Premiul Nobel pentru fizică în 1922. În orice colţ al lumii. Einstein nu a jucat nici un rol în această lucrare şi nu a ştiut nimic despre acest lucru în acel moment. A studiat la Universitatea din Copenhaga. Einstein a decis imediat să părăsească Germania şi să se mute în Statele Unite. Einstein se stinge din viata pe 8 aprilie 1955. dar în curând se mută la Manchester pentru a lucra cu alt fizician britanic Ernest Rutherford. În 1939. unde şi-a obţinut doctoratul în 1911. o abstracţie matematica. după ce a fugit în Statele Unite. dar a refuzat oferta făcută de liderii statului Israel de a fi preşedintele acestei ţări.

În 1916 Bohr se întoarce la universitatea di Copenhaga ca profesor de fizică. 22 . New Mexico. unde se alătură efortului de a realiza prima bombă nucleară. şi în 1920 devine directorul noului format Institut pentru Fizică Teoretică din cadrul aceleaşi universităţi. După o perioadă petrecută în America. lucrând la Los Alamos. Bohr pleacă în Anglia şi apoi în Statele Unite. Din Suedia. unde este forţat să rămână după ocuparea ţării de către germani în 1940. Niels Henrik David Bohr moare în 1962. În cele din urmă reuşeşte să fugă în Suedia. unde începe imediat lucrul pentru a dezvolta utilizări paşnice ale energiei atomice. până la detonarea primei bombe nucleare în 1945. se întoarce în Danemarca. În acelaşi an Bohr se întoarce la Universitatea din Copenhaga. riscând viaţa sa şi a familiei sale.