c


De plictiseală, am vizionat aseară la un post de trei parale primul el classico din viaţa mea. Evident,
aşteptările nu mi-au fost înşelate. Să vedem de ce.

În materie de fotbal, nu mi-au plăcut niciodată nici spaniolii, nici fotbalul din ţara lor. Sigur, sînt jucători
care au trecut prin Anglia, de exemplu (sau care încă activează acolo), dar sorgintea lor spaniolă
contează prea puţin în atare context. Barça şi Real sînt două echipe care mă lasă din ce în ce mai rece, pe
de o parte din cauza mult prea evidentei lor tendinţe de a monopoliza fotbalul, pe de altă parte din
cauza componenţelor actuale ale echipelor. Messi şi Ronaldo (vedetele serii) sînt overrated şi atît. În
parcul Tineretului, unde joc eu fotbal de două-trei ori pe săptămînă, am nişte băieţi din Ferentari care le-
ar ascunde mingea pe veci. Messi e mic, împiedicat, n-are joc de cap, nu centrează, n-are forţă în şut.
Jocul lui depinde enorm de pasele lui Xavi şi/sau Iniesta. Ronaldo e un ţărănel obraznic, un şmecheraş
sinistru, îngîmfat, arogant, plin de fiţe. Are şut, are dribling, are viteză (şut mai prost ca al lui Sneijder,
dribling mai anost decît al lui Ronaldinho, viteză sub Theo Walcott). Scuipă, împinge, protestează, pierde
uşor mingea, n-o recuperează. E golgeter pentru că a bătut toate penaltiurile Realului (şi au fost multe!)
sezonul ăsta. Din cauza lui, Raul Gonzalez (zis şi Raul Madrid, jucătorul-emblemă al clublui) a fost trimis
la dracu-n praznic, la Schalke, să concureze cu Deac. De ce? Pentru că n-a vrut să renunţe la numărul 7
de pe tricou!

Portarii celor două echipe îi iau faţa lui Reina la naţională pe baza unui singur fapt: joacă în Spania.
Valoare? Casillas a luat 5 numai aseară, iar gafele lui Valdes sînt arhicunoscute.

Mai departe, Barcelona: Pedro şi Bojan sînt nişte tinere speranţe care, de doi ani încoace, intră în
ultimele zece minute ale meciului şi dau cîte un gol din cînd în cînd. Nu-i cheamă nimeni la nici o
naţională, nu intră în nici o statistică, nu fac nimic. Iau bani degeaba. (Aseară a mai intrat unu͛, Jeffren, în
minutul 85; în minutul 90 s-a trezit cu poarta goală în faţă şi, evident, a băgat-o. Fotbalistu͛ lu͛ peşte).
David Villa e un jucător fără calităţi, adus de diverse conjuncturi în faţa porţii. Nefiind retardat, nici
împiedicat ca Messi, de obicei dă gol. Mare marcator, şi ăsta! Xavi Hernandez şi Andres Iniesta: nimic de
zis, singurii fotbalişti de la Barca. Trec neobservaţi din cauza vedetelor. Fără viziunea şi jocul lor, Barca s-
ar bate la retrogradare cu Hercules Alicante.

Real: nu are vîrf. Higuain e pe nicăieri, Benzema încă n-a ieşit din starea de ͣoau, am ajuns la Real, am
bani, am femei, sînt dumnezeu pe pămînt͟, alte vîrfuri nu există. N-are fundaşi: Ramos, Pepe, Carvalho,
Marcelo. Asta nu e linie de fund. Evident, fotbaliştii (di Maria, Xabi Alonso) nu prea au avut cu cine să
joace, fie pentru că nu găseau mingea, fie pentru că au fost schimbaţi fără absolut nici un motiv (Oezil).
În plus, Mourinho se apără, nu ştie să atace. Privit aşa, rezultatul e explicabil (mai e şi problema
furatului: vorba aia, trei goluri din ofsaid nu-s de colea; dar despre asta vorbim altă dată).

Meciul: un mare fake, cu palme, faulturi à la Lăcătuş, simulări à la Inzaghi, mîrlănii à la Gigel Coman.
Bătaie generală de două ori, un antrenor lovit peste faţă (iată, gentlemanul Ronaldo nu se dezminte), un
roşu degeaba, trei goluri ʹtocmai am zisʹ din ofsaid. Un adevărat derby. Farça şi Lactaticii.
Colac peste pupăză, doi comentatori care se vedea din avion că ţin cu Barcelona, başca un studio cu,
atenţie, Andrei Niculescu, Meme Stoica şiiiiiii... Ilieee Dumitrescuuu! Mari specialişti, mari experţi. Nu
erau în stare să lege trei fraze: cînd era vorba de fotbal, Mehehe-me deplasa spre declaraţii, Ilie
Insomnie emana gogomănii printre dinţi despre ͣMessi, care vine din spate, presionează şi
subordonează͟, iar Frizerul constata prezenţe, ca un copil dus prima oară la grădina zoologică.

Ca să se convingă că-i televiziune şmecheră, Digi a montat o cameră la ieşirea de pe Nou Camp. Lumea
trecea şi n-o lua în seamă nici de frică: unu͛ mai vorbea la telefon, altu͛ se scobea în dinţi, altu-şi plimba
copilu͛ (de remarcat aici dezinteresul dezamăgitor al spaniolilor pentru fotbal). Cînd au sesizat-o, au
început să-ndese toţi în gura lui Mourinho, cu atîta patos că te prindeai şi dac-ai fi fost din Bangladesh.
Maximul de comic s-a atins la conferinţa de presă, pe care au avut neinspirata idee să-ncerce s-o
transmită în direct. 30 de secunde, după care s-au prins că nu-s în stare să traducă, aşa că au revenit în
studio. Aici, s-au uitat lung unul la altul (luaţi cîte doi sau individual), şi-au dat seama că nu mai au ce să
spună (a fost o linişte penibilă, de vreo 7 secunde) şi au băgat publicitate.

Singurul om inteligent din fotbal (fără mişto), Jose Mourinho, zicea aseară, înainte de meci: indiferent de
ce se va întîmpla diseară, mîine va fi, în continuare, marţi. Corect: la Real e plin de murături şi de
pseudo-fotbalişti, şi cu toate astea va lua campionatul. Barça joacă bine, nimic mai mult, va pierde cele
două puncte avans abia în returul de la Madrid. Pînă atunci, plictiseală maximă, ambele echipe vor
cîştiga toate meciurile dintr-un campionat prea slab ca să mai intereseze pe cineva.

Asta-i!