Sunteți pe pagina 1din 18

CUPRINS

I. INTRODUCERE

1. Noţiuni generale

Printre diferitele genuri de expertiză criminalistică: dactiloscopică, traseologică,


expertiza incendiilor şi exploziilor, a accidentelor de circulaţie etc., expertiza scrisului are
o mare pondere, aspect pus în evidenţă de statistica laboratoarelor şi institutului de
specialitate.
Situaţia pare normală dacă se are în vedere faptul că nenumărate acte scrise sunt
folosite zilnic, în toate domeniile vieţii socio-economice a societăţii.
Importanţa deosebită a actelor îşi găseşte expresie şi în faptul că în sfera dreptului
înscrisurile sunt considerate mijloace de probă. Lucrul este consfinţit în prevederile
Codului român de procedură civilă şi a celui de procedură penală. Este o calitate
importantă a documentelor dacă se reţine că mijloacele de probă sunt instrumente prin care
se administrează probele (sau altfel spus, dovezile) pe baza cărora se judecă orice proces
civil sau penal.

1
Expertiza scrisului are o mare diversitate de obiective pe care nu considerăm
oportun a le prezenta în totalitate. Trebuie reţinut doar faptul că acest gen de expertiză este
fixat pe realizarea a două scopuri principale.
Unul urmăreşte identificarea autorului unui grafism, executat cu sinceritate sau
falsitate. Celălalt, supune examinărilor o largă gamă de documente în vederea stabilirii
faptului dacă acestea sunt sau nu falsificate. A doua ipoteză implică şi stabilirea modalităţii
de înfăptuire a falsului.
Este de imaginat că aria de investigaţie a expertizei scrisului este extrem de vastă.
Obiect al examinărilor pot fi fel de fel de grafisme şi de documente.
Dintre grafisme, extrem de dificilă se dovedeşte a fi expertiza cifrelor. Lucrul este
unanim recunoscut de către specialişti, cu menţiunea că puţini dintre aceştia îşi reprezintă
cu claritate cauzele acestei situaţii.
Deosebitele dificultăţi pe care le presupune examinarea cifrelor au determinat, la
nivelul teoretic, o anumită circumscriere a zonei respective. Astfel, de exemplu, într-un
îndrumar mai vechi elaborat de experţi ai Ministerului Justiţiei stabilirea autorului unor
cifre este considerată una din principalele probleme pe care le rezolvă expertiza grafică.
Ilustrativ este faptul că obiectivul respectiv este enunţat separat de alte obiective ca
de exemplu, identificarea autorului unui text. Se sugerează implicit că expertiza cifrelor ar
putea fi considerată ca o specie a expertizei grafice cu o metodologie proprie. Practic,
aceasta este şi opinia intimă a experţilor.
Anticipând, expunerile care vor urma considerăm că o astfel de circumscriere a
expertizei cifrelor este justificată. Expertiza scrisului este extrem de diversificată, având un
domeniu de exploatare impresionant. În aceste condiţii, necesităţile de investigare profundă
a diferitelor zone ale expertizei grafice au determinat circumscrieri ale unor obiective. Au
apărut, astfel, lucrări de profil destinate expertizei semnăturii, expertizei registrelor
agricole, expertizei testamentare.
Acordarea unui spaţiu exclusiv expertizei cifrelor se înscrie pe linia acestor
preocupări, are aceleaşi determinări şi bineînţeles aceeaşi “legitimitate” de ordin teoretic.

2. Scrisul literal. Scrisul mixt. Scrisul cifric

Consideraţiile de mai sus ar putea să fie dezavuate de către unii. S-ar putea invoca
faptul că a vorbi despre o metodologie proprie expertizei cifrelor este un lucru inutil cât
timp dispunem de o metodologie de expertiză bine pusă la punct a scrisului de mână. Nu ar

2
fi aceasta suficientă? Nu sunt cele zece cifre, ca şi literele, simboluri grafice executate în
baza aceluiaşi complex de mişcări şi uzanţe care defineşte scrisul? Fără a apela la statistici
se poate constata de către oricine că majoritatea textelor cuprind atât litere, cât şi cifre.
În scrierea română sunt folosite cele zece cifre, numite arabe, şi cifrele romane. De
notat că folosirea cifrelor arabe are o frecvenţă cu mult mai mare decât a cifrelor romane.
Cifrele romane sunt folosite prioritar de persoanele cu studii medii şi superioare, cifrele
arabe fiind la îndemâna marii majorităţi a populaţiei alfabetizate.
Astfel de texte în care literele coexistă cu cifrele ar putea fi numite grafisme sau
scrisuri mixte.
În numeroasele cazuri, însă, pot fi supuse expertizei grafisme din care lipsesc
cifrele. Situaţiile de acest gen nu sunt atât de rare pe cât s-ar crede. Scrisul din această
categorie ar putea fi definit prin termenii de grafism sau scris literal.
Există şi o altă specie de grafisme alcătuite doar din cifre. Denumită scris cifric
această categorie de grafisme cuprinde, în majoritatea cazurilor texte mici însoţite deseori
de semnele unor operaţii aritmetice (“+”, “-“, “x”, “ :”, etc), plasate adesea în spaţiile
reduse ca suprafaţă ale unor acte tipizate.
Grafismele de acest gen fac, de obicei, obiectul unor examinări în vederea stabilirii
persoanei care le-a scris.
Categoria grafismelor cifrice este însă mai largă. În aceasta sunt incluse şi acele
cifre sau grupuri de cifre suspecte de fals. Ele sunt supuse unor analize prin care să se
stabilească dacă au suferit intervenţii de natură să modifice conţinutul original. Avem în
vedere manopere ca: modificarea unei cifre în alta, ştergeri, adăugiri ş.a.
După cum se observă, grafismele cifrice reflectă cele două direcţii de examinare
manifeste în expertiza criminalistică a scrisului: una vizând identificarea autorului unor
cifre; cealaltă urmărind depistarea eventualelor falsuri.

3. Interpretarea juridică a scrisului cifric

Din interes, pur teoretic, se impune un scurt comentariu cu privire la faptul că un


grafism cifric, având un cuantum relativ mare, reprezintă sau nu un înscris în accepţiunea
de drept a noţiunii.
După cum este cunoscut în traducere profană prin înscris se înţelege o scriere
oarecare inserată pe o suprafaţă de hârtie. Această reprezentare nu se confundă cu

3
accepţiunea juridică a termenului. Pentru o mai bună înţelegere apelăm la două definiţii a
înscrisului aparţinând unor iluştri teoreticieni ai dreptului civil.
<<Prin înscris se înţelege consemnarea, de date despre acte şi fapte juridice, cu un
mijloc adecvat, pe un anumit suport material>>.
<<Prin înscris se înţelege orice declaraţie despre un act sau fapt juridic, făcută prin
scriere cu mâna sau prin dactilografiere, litografiere ori imprimare, pe hârtie sau pe orice
alt material (pânză, lemn, metal etc.)
După cum se observă, în definiţiile de mai sus se folosesc sintagme ca <<declaraţii
despre un act sau fapt juridic>> şi <<consemnarea de date despre acte şi fapte juridice>>.
Execuţia unui grafism cifric este greu de asimilat cu o declaraţie sau cu o
consemnare, însă poate avea, şi de regulă are, legătură cu acte sau fapte juridice.
În acelaşi timp, specialiştii în procedură civilă consemnează faptul că registrele
reprezintă o categorie de înscrisuri. Ori, registrele conţin, prin destinaţia lor, numeroase
grafisme cifrice. După cum se observă, problema rămâne deschisă, necesitând o dezbatere
cu instrumentele teoreticienilor în drept ea nefăcând obiectul lucrării de faţă.

II. SPECIFICUL EXPERTIZEI CIFRELOR

1. Specificul aplicării caracteristicilor generale ale scrisului literal şi mixt la


scrisul cifric

1.1. Caracteristicile de limbaj ale scrisului

Unii autori de specialitate le consideră o caracteristică de ordin general al scrisului.


Alţii le plasează la o oarecare distanţă de acestea, într-o zonă extragrafică. Acest aspect
teoretic interesează mai puţin.
Din perspectiva activităţii practice de expertiză, specialiştii sunt de acord că
studierea lexicului, al sintaxei şi gramaticii unui text şi chiar a stilului sunt în măsură să
ofere date importante despre scriptor. In coroborare cu alte elemente constructive în
această privinţă pot aduce o contribuţie, uneori, deloc neglijabilă, în procesul de
identificare a autorului.

4
Este evident că cifrele nu pot, prin natura lor, să reţină caracteristici de limbaj.
Dacă, după cum a afirmat cineva, scrisul ar fi “o prelungire pe hârtie a ideilor”, cifrele
rămân simboluri grafice ale numerelor.

1.2. Caracteristici de ordin topografic ale scrisului

Un ansamblu scriptic inserat pe o suprafaţă se află în raporturi de ordin spaţial, în


primul rând, cu marginile acelui suport. În acelaşi timp, ţi între diferitele componente ale
ansamblului se înregistrează anumite spaţii.
Astfel, cuvintele sunt plasate la o distanţă relativ egală între ele. La fel şi rândurile.
În fine, la rândul lor, şi ale elemente ale unui act, precum: data, semnătura, cuvintele care
marchează locul de semnare, viza etc. au o anumită poziţie în raport de suprafaţa de scriere
şi faţă de alte grafisme.
Expertul examinează aceste aspecte. Uneori ele sunt extrem de particulare şi
reflectă o uzanţă a scriptorului. Cu cât sunt mai puternic individualizate ele vor avea o
valoare identificatoare mai mare. După unele opinii o serie de caracteristici topografice se
pot constitui în adevărate <<idiotisme>> grafice prin care în general se înţeleg, elemente
speciale, extrem de originale.
Pentru a surprinde astfel de caracteristici expertul va examina: poziţia textului
principal faţă de marginile colii, distanţa dintre rânduri, spaţiile existente între cuvinte,
poziţia datei şi a semnăturii ş.a.
În ceea ce priveşte grafismele cifrice, ele nu oferă posibilitatea unor astfel de
examinări decât atunci când sunt în număr mare. Chiar şi în astfel de cazuri destul de rar
întâlnite, câmpul investigaţiei este mai redus decât cel oferit de alte genuri de grafisme.
Astfel, de exemplu nu vor putea fi luate în calcul grafisme ca “titlul actului”, “data”,
“semnătura”.
În realitate, însă, grafismele cifrice sunt de obicei inserate pe diferite formulare în
chenare special tipărite care oferă spaţii destul de mici. Obligat să folosească un spaţiu, în
general mai mic decât ar fi necesar, scriptorul nu va avea ocazia să-şi manifeste uzanţele
topografice generale în cazul în care are aşa ceva. Mai mult, execuţia în aceste condiţii
poate modifica alte caracteristici de ordin general ca: dimensiunea, viteza, înclinaţia ş.a.
Pe lângă consideraţiile de mai sus trebuie avut în vedere că plasamentul unui grup
de cifre în spaţiile anume destinate de pe suprafaţa documentelor reflectă întotdeauna

5
anumite deprinderi specifice scriptorului care pot constitui indicii preţioase pentru expert în
procesul de identificare a autorului scrisului cifric.
Funcţie de frecvenţa completării unor documente prevăzute cu numeroase casete
pentru consemnarea datelor cifrice, se poate vorbi de formarea unor uzanţe sau a unei
maniere de amplasare a cifrelor proprii fiecărei persoane.

1.3. Gradul de evoluţie a scrisului

În accepţiunea teoretică uzuală, această caracteristică exprimă nivelul de formare a


desprinderilor scripturale la care ajunge, la un moment dat, o persoană.
Se disting trei mari paliere, respectiv: scris involuat, scris mediu şi scris superior.
Deşi, reduse ca număr, aceste trei categorii permit departajări între scrisuri.
În procesul deprinderii scrierii persoana învaţă în acelaşi timp să scrie atât litere, cât
şi cifre. În momentul consolidării stereotipului dinamic toate semnele grafice folosite în
scriere vor reflecta acelaşi nivel. Ulterior, între trasarea literelor şi cea a cifrelor pot surveni
decalaje de dexteritate ş.a., în funcţie de frecvenţa de scriere a cifrelor.
Dacă o anumită persoană este pusă destul de rar în situaţia de a scrie cifre, ea se va
cantona la un anumit prag de execuţie care va fi mai scăzut în raport de cel al trasării
literelor. Scrisul mixt al unei astfel de persoane ar putea să reflecte un nivel de formare
superior, în timp ce scrisul său cifric un nivel mediu.
Situaţia se poate prezenta şi invers. Scrisul cifric să reflecte un grad superior de
evoluţie în cazurile în care individul a fost obligat de profesia sau preocupările sale să
consemneze în mod frecvent cifre.
De aceea considerăm că raportarea la cele trei grade de evoluţie este operantă şi în
privinţa grafismelor cifrice. Evaluarea necesită însă atenţie.
În primul rând trebuie să se aibă în vedere posibilitatea ca între scrisul obişnuit al
unei persoane şi grafismul său cifric să apară un decalaj.
În al doilea rând s-a contestat că în execuţia cifrelor funcţionează un fel de
“cenzură”. Aceasta ii determină pe foarte mulţi să prefere o execuţie în manieră simplă,
aproape şcolărească a cifrelor.
Semnele grafice rezultate au de obicei “aerul” unor grafisme mediocre. În realitate
însă, posibilităţile scripturale ale respectivilor sunt cu mult mai mari ei fiind capabili şi se
execuţii superioare.

6
“Cenzura” la care ne refeream trebuie legată de cerinţa practică a trasării clare şi
precise a cifrelor pentru a fi înţelese de oricine.
Dacă în scrierea obişnuită o persoană îşi poate permite aproape orice fantezie fără
teama că nu va fi înţeles, la scrierea cifrelor lucrurile se schimbă. De la o scriere proxilă
respectivii trec brusc la execuţii precise, pe înţelesul tuturor. Evident, faţă de aspectul
general al scrisului, cifrele vor părea trasate de o altă “ mână“.

1.4. Forma scrisului

Această caracteristică de ordin general se referă la factura pe care o capătă un scris


datorită construcţiei constante a unor semne grafice ca m şi n. Când minusculele m şi n au
aspectul unor arcade, scrisul este arcat; când aceste litere sunt ascuţite, scrisul are formă
unghiulară, iar când au formă de ghirlande – ghirlandat.
Grafismului cifric nu îi sunt aplicabile întocmai aceste criterii de decelerare.
S-ar putea încerca, totuşi, o departajare a cifrelor în funcţie de tipul de mişcare
predominantă.
Astfel, unii scriptori au predilecţie pentru trăsăturile unghiulare, în timp ce alţii,
pentru trăsături arcuite. Nu trebuie să ne imaginăm că autorii conştientizează aceste lucruri.
Ele se produc involuntar.
Explicaţia o poate oferi doar grafologia. Preferinţa pentru un tip de execuţie sau alta
exprimă în simbolistica grafică anumite propensiuni intime ale autorului.
Cei orientaţi spre forme unghiulare vor transforma trăsăturile arcuite în. Fenomenul
va putea fi observat în construcţia cifrelor 3, 5, 7, 9.
Când trăsăturile predominante sunt cele arcuite, fenomenul este pus în evidenţă de
arcuirea unor trăsături care în mod normal ar fi trebuit să fie drepte şi de preschimbarea
unor elemente originar unghiulare în elemente arcuite.
Faţă de cele arătate mai sus se consideră că pentru departajarea grafismelor cifrice
s-ar putea utiliza sintagmele “grup cifric unghiular “ şi “grup cifric arcuit “.

1.5. Înclinaţia scrisului

Această caracteristică permite departajarea scrisurilor în funcţie de poziţia axelor


longitudinale ale semnelor grafice care alcătuiesc un text. De obicei în cadrul unui
ansamblu grafic toate axele au aceeaşi orientare.

7
În metodologia comună de expertiză a scrisului, scrisurile se împart în trei categorii
după cum axele sunt drepte, înclinate spre dreapta sau răsturnate – orientate spre stânga.
Se consideră că o clasificare a grafismelor cifrice în funcţie de înclinaţia axei
semnelor este aproape imposibil de făcut, motivul principal fiind cuantumul redus al
grupurilor cifrice şi poziţionării specifice a cifrelor atunci când se fac operaţiuni aritmetice.
La textele obişnuite scrisul este dispus pe rânduri, orientarea axelor fiind uşor de
observat. Cifrele, dimpotrivă sunt dispuse în număr foarte mic pe orizontală, o succesiune
de câteva cifre nefiind în măsură să pună în evidenţă o caracteristică generală de
poziţionare a axelor.
La examinarea grafismelor cifrice ar fi cu mult mai util să se reţină poziţia fiecărei
cifre dintr-un anumit grup cifric îşi păstrează constant poziţia axei longitidinale.
Această poziţionare ar putea reprezenta un element cu mare valoare identificatoare.

1.6. Presiunea de execuţie a scrisului

Se referă la gradul de apăsare al instrumentului scriptural pe suprafaţa hârtiei. La


scrisurile obişnuite în care presiunea este fie foarte mică, fie foarte mare.
Apreciem că presiunea de execuţie este operantă şi în domeniul grafismelor cifrice.
Se poate vorbi şi aici despre cifre executate cu presiune mică, medie sau mare. La
aprecierea acestei caracteristici se impune prudenţă deoarece calibrul traseului grafic este
în strânsă legătură cu instrumentul scriptural folosit. Astfel, anumite stilouri manevrate
chiar cu mare presiune pot crea trasee subţiri, după cum alte instrumente scripturale
prezintă caracteristici de construcţie care produc ducte de calibru mare.

1.7. Dimensiunea scrisului

Criteriul principal de stabilire a dimensiunii unui scris îl constituie valoarea medie a


mărimii unei litere minuscule din scrierea europeană, apreciată la 3 mm. Scrisurile ale
căror minuscule depăşesc acest reper sunt definite ca scrisuri mari. La cealaltă extremă se
situează scrisurile mici.
Scrisurile de valoarea reperului sunt numite scrisuri de mărime mijlocie sau medie.
Anumite raporturi de înălţime între majuscule şi minuscule permit clasificarea
scrisurilor în scrisuri subînălţate (majusculele sunt la nivelul superior al minusculelor) şi

8
scrisuri supraînălţate (majusculele depăşesc cu mult extremitatea superioară a
minusculelor).
Grafismului cifric îi este aplicabil primul criteriu de departajare. Sub aspect
dimensional cifrele pot fi împărţite în: mari, mijlocii şi mici.
Principiul de drept după care “ secundarul urmează soarta principalului“ ar putea fi
aplicat şi în acest domeniu.
Astfel, se constată că cifrele provenite de la o persoană oarecare sunt echivalente
sub aspect dimensional cu literele minuscule ale aceluiaşi autor.
Constatările privind valoarea dimensională a cifrelor care alcătuiesc un grafism vor
trebui să aibă în vedere un aspect important. Atunci când cifrele sunt inserate în spaţii
special imprimate pe diferite documente există posibilitatea ca valorile lor dimensionale
originare (reale) să sufere modificări.

1.8. Viteza de execuţie a scrisului

Această caracteristică se traduce prin numărul de semne grafice executate într-o


unitate de timp. Conform acestui criteriu scrisurile obişnuite pot fi: lente, executate cu
viteză mijlocie şi scrisuri rapide.
În ambele situaţii stabilirea vitezei de execuţie se realizează după aceleaşi semne:
înclinarea axei longitudinale a semnului grafic, prelungirea spre dreapta a trăsăturilor
finale, deplasarea în acelaşi sens a barelor orizontale.
Cu toate că grupurile cifrice se pot prezenta în toate cele trei regimuri de viteză,
facem precizarea, desprinsă din practica de expertiză, că în cele mai multe cazuri
grafismele cifrice sunt trasate cu viteză mijlocie sau chiar mică. Avem, în special, în vedere
scrisurile inserate în casete de mici dimensiuni.
Fenomenul poate fi explicat şi prin cerinţa de a scrie citeţ, care se manifestă ca un
automatism.

1.9. Continuitatea scrisului

Prin continuitatea sau coeziunea scrisului se înţelege gradul de legătură a semnelor


grafice. Distingem: scrisuri cu un grad mic de legătură (cu aspect <tocat>), scrisuri de
continuitate medie unde se remarcă execuţia prin duct continuu a 2-3 semne grafice si
scrisuri legate în care semnele înlănţuite depăşesc cifra trei.

9
Cifrele sunt executate separat prin înseşi regulile lor de ortografie. Acest mod
originar de a dispune, însuşit încă din şcoală, este păstrat de foarte multe persoane şi după
însuşirea şi perfecţionarea deprinderii de a scrie.
Aşa se face că în mod obişnuit cifrele dintr-un ansamblu au aspect <tocat>. Uneori
însă scriptorii având un scris foarte rapid pot <constitui> legături între două sau mai multe
cifre.
Exemplul cel mai elocvent îl constituie grupurile cifrice care conţin mai multe
zerouri. Acestea sunt executate fără ca instrumentul scriptural să părăsească hârtia.
Legăturile dintre două cifre pot fi considerate ca un fenomen obişnuit.
Când legătura se realizează între 3-4 cifre separat se poate aprecia că suntem în faţa
unui scris cu continuitate mare.
De regulă, astfel de legături se întâlnesc la scrisul executat cu viteză mare.
Totuşi, la unele persoane legătura dintre doua cifre sau dintre unele cifre şi litere,
poate fi considerată ca particularitate a scrisului ajutând la identificarea scriptorului.
Asemenea aprecieri se poate face numai după examinarea corelată a întregului
grafism al autorului.

1.10. Direcţia şi forma rândurilor

Sunt caracteristici generale care uneori pot avea o valoare identificatoare ridicată.
Ele sunt puse în evidenţă la nivelul ansamblurilor grafice, în care scrisul este dispus
pe rânduri.
Aceste caracteristici de ordin general nu sunt aplicabile decât parţial în cazul
grafismelor cifrice.
Cifrele sunt dispuse regulat doar în cazul unor operaţii aritmetice, sau contabile, care
presupun un anumit aranjament. Când însa pe liniile orizontale sunt inserate doar cateva
cifre, este greu să le asimilezi rândurilor care compun un scris obişnuit. La fel, nu se poate
vorbi despre forma rândurilor cât timp avem de a face cu un număr foarte mic de cifre.
Uneori poziţionările reciproce ale cifrelor se dovedesc a fi extrem de constante şi ca
atare valoroase în procesul de identificare.
În cazul operaţiilor matematice de înmulţire sau împărţire aşezarea grupului de cifre
rezultate după efectuarea operaţiei demonstrează obişnuitele (deprinderi) ale scriptorului şi

10
pot fi apreciate ca elemente de formă şi direcţie a rândului. Ele se pot corobora cu
caracteristicile topografice ale întregii pagini a documentului, mai ales în actele contabile.

1.11. Caracteristici de ordin special (detaliile de construcţie) ale cifrelor

Caracteristicile de ordin general definesc în bună măsură scrisul. Ele constituie un


fel de suprastructură care permite determinarea de gen a grafismului respectiv, traducând
ceea ce s-ar putea numi factura acestuia.
Un expert experimentat sesizează de la chiar primul contact vizual <fizionomia> de
ansamblu a unui scris. În baza caracteristicilor generale pe care le reflectă, un scris poate fi
încadrat într-o categorie sau alta, ceea ce presupune şi departajarea sa de alte scrisuri.
Caracteristicile generale nu definesc însă scrisul în totalitatea faţetelor sale.
Individualitatea completă a unui scris este dată de caracteristicile speciale. Acestea ar putea
fi numite elemente de infrastructura grafica.
Avem în vedere: litere, legăturile dintre acestea şi alte semne care apar într-un scris
(semne de punctuaţie, ortografie, ş.a.). Toate acestea sunt bogate în note particulare.
Subsumate ele oferă un tablou de atribute proprii extrem de complex.
Simplitatea deosebită a cifrelor, absenta unor caracteristici uşor repetabile au făcut
ca examinările să se îndrepte şi în alte direcţii decât cele comune.
Aceste investigaţii specifice expertizei scrisului cifric vizează:
- raporturile dimensionale ale diferitelor segmente ale cifrelor;
- lungimea şi gradul de concavizare ale arcurilor;
- aplatizarea şi <<frângerile>> trăsăturilor arcuite;
- depistarea crosetelor şi a nodurilor;
- diferenţele de calibru ale elementelor care compun o cifra.
Enumerarea nu are un caracter exhuativ. În acest domeniu expertul are libertatea să
examineze şi alte lucruri, să imagineze analize cât mai aprofundate.

III. PROPRIETĂŢILE FUNDAMENTALE ALE SCRISULUI CIFRIC

1. Individualitatea scrisului cifric

11
Din practica de expertiză rezultă faptul că un grafism cifric chiar dacă este mai puţin
complex decât scrisurile obişnuite reţine totuşi suficiente note grafice care să îl deceleze de
alte grafisme cifrice.
Chiar dacă, privite izolat, caracteristicile respective nu reţin mari valori
identificatoare, ansamblul lor poate fi valoros. Personalitatea umană se reflectă în cele mai
mici gesturi şi cu atât mai mult îşi va pune pecetea pe execuţiile scripturale fie ele chiar
cifre aparent banale.
Forme care par simple la o primă vedere pot reţine caracteristici de detaliu extrem
de preţioase.
Acesta ar fi tabloul general al scrisului cifric. În realitate însă se înregistrează multe
cazuri în care cifrele de expertizat au forme originale, departe de modelul şcolăresc.

2. Stabilitatea relativă a scrisului cifric

Fiecare scris are calitatea de a fi propriu unei anumite persoane. Scrisul cuiva poate
prezenta mari asemănări cu alte scrisuri, dar, niciodată între două scrisuri nu se vor
înregistra concordanţe la nivelul tuturor caracteristicilor. Scrisul unei anumite persoane este
strict particular. El se deosebeşte de toate celelalte scrisuri.
Pentru identificarea autorului unui scris nu este suficient ca acesta să fie individual.
Apare, de asemenea, necesitatea ca scrisul să fie stabil, să fie egal, sub aspectul
caracteristicilor definitorii cu el însuşi.
Astfel, daca scrisul cuiva şi-ar schimba periodic caracteristicile, identificarea nu ar
mai putea fi posibilă. Ajungem astfel, la a doua premiză de bază a identificării şi anume la
stabilirea scrisului.
Ca şi organismul uman scrisul se adaptează condiţiilor în care are loc actul
scriptural. El va reacţiona diferit, funcţie de natura şi intensitatea agentului care îl
influenţează. Unii acţionează pe termen scurt, alţii pot provoca modificări de ordin grafic,
progresive ireversibile.
Calitatea scrisului de a se adapta condiţiilor în care se manifestă ar putea fi tradusa
prin termenul de elasticitate.
Aceasta face ca nici o execuţie grafică să nu aibă un corespondent perfect.
Întotdeauna, chiar între execuţiile succesive ale aceleiaşi persoane, se vor înregistra mici
diferenţe care, în ultimă instanţă reflectă modul de a fi al unui organism viu şi anume
perpetua schimbare, răspunsul permanent la stimulii de tot felul.

12
Această calitate a scrisurilor obişnuite de a suferi modificări de-a lungul timpului a
condus la ideea unei stabilităţi relative.

IV. RAPORTUL DE EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ


A CIFRELOR

Raportul de expertiză având ca obiect examinarea scrisului se întocmeşte în linii


generale, ca orice raport de expertiză a scrisului sau documentelor.
Structura raportului cuprinde părţile principale prevăzute în Codul de procedură
penală respectiv partea introductivă, partea descriptivă şi concluziile.
Nota specifică a raportului este dată de partea descriptivă intitulată în practica
experţilor criminalişti CONSTATARI.
Aici expertul îmbinând talentul literar cu rigoarea ştiinţifică, descrie şi sintetizează
acele trăsături particulare ale cifrelor examinate care argumentează concluziile ce vor fi
formulate în finalul raportului.
Descrierea va începe de regula cu observaţiile referitoare la prezenţa indiciilor de
autenticitate sau falsificare descoperiţi în contextul documentului pe care sunt scrise cifrele
ce formează obiectul expertizei. Se pot evidenţia aici armonia şi concordanţa deplină între
cifrele în discuţie şi restul textului (literal sau cifric) sau, dacă este cazul, diferenţele,
contradicţiile între aceste cifre şi trăsăturile caracteristice ale contextului.
Următoarea etapă a descrierii va cuprinde analiza caracteristicilor generale ale
cifrelor în discuţie comparativ cu restul textului cifric sau literal.
Nu este nevoie să fie trecută în revistă toată gama de caracteristici generale
cunoscută în teoria generală a expertizei criminalistice a scrisului, fiind suficiente referirile
la acele trăsături generale care caracterizează modul de execuţie a cifrelor ce formează
obiectul expertizei.
Se trece apoi la prezentarea detaliilor de execuţie a cifrelor incriminate, selectându-
se acele particularităţi care reprezintă gesturile reflexe ale scriptorului, gesturi regăsite în
probele de scris puse la dispoziţia expertului, (atunci când concluzia este pozitivă) sau care
nu se întâlnesc în scrisul de comparaţie (când soluţia este negativă).
Descrierea detaliilor de execuţie, oricât de bine ar fi făcută, nu este suficientă dacă
nu se completează cu imagini semnificative ale cifrelor descrise pe care să se observe clar
elementele despre care s-a vorbit în textul descrierii.

13
Menţiunile cu privire la descrierea detaliilor de execuţie sunt valabile şi în cazul
urmelor de falsificare observate pe parcursul examinării scrisului.
Caracteristicile generale şi particulare de execuţie a cifrelor pot fi descrise separat
pentru scrisul în litigiu şi separat pentru cel de comparaţie ori împreună în cadrul unui
subcapitol al „Constatărilor” intitulat „Examenul comparativ”.
Alegerea uneia din aceste variante rămâne la latitudinea expertului fiind determinată
de volumul materialului examinat, de observaţiile făcute şi de concluziile ce se profilează.
În toate situaţiile se va face referire la examinarea comparativă, aceasta fiind
metoda principală de examinare utilizată în criminalistică în general şi în expertiza scrisului
în special.
Uneori în ciuda unor descrieri şi ilustrări abundente, examinarea comparativă poate
rămâne totuşi neclară sau mai dificil de înţeles pentru cititorul neobişnuit cu terminologia şi
metodele specifice utilizate de ştiinţa criminalistică.
În asemenea situaţii expertul va trebui să interpreteze în cuprinsul raportului
rezultatele obţinute în urma examinărilor şi experimentelor întreprinse, precizând gradul de
certitudine, sensul (pozitiv sau negativ) al acestora, modul în care sunt percepute şi
acceptate pe plan naţional sau mondial rezultatele similare, limitele anumitor metode.
Există şi la aceasta dată o serie de probleme nerezolvate în totalitate de ştiinţa
criminalistică în domeniul examinării cifrelor cum ar fi: stabilirea cu precizie a momentului
scrierii (vechimea scrisului), a succesiunii executării unor trasee grafice suprapuse, ori a
refacerii textului sau fragmentului de text înlăturat.
Când asemenea probleme formează obiectul expertizei, în raport vor trebui
interpretate toate posibilităţile astfel încât organele judiciare şi părţile în proces să înţeleagă
cât mai exact constatările expertului.
În cazul evidenţierii unor cifre sau porţiuni înlăturate prin mijloace chimice este bine
ca în raport să apară atât imaginea zonei documentului în lumina albă cât şi cea în lumina
UV sau IRE unde se vede cifra înlăturată.
Ultimul capitol al raportului de expertiză intitulat „Concluzii” prezintă interesul cel
mai mare pentru organele judiciare şi părţile implicate în proces. Din acest motiv el trebuie
redactat în termeni cât mai concişi, exacţi, clari astfel încât oricine l-ar fi citit să înţeleagă
atât cât a dorit să exprime expertul, nici mai mult nici mai puţin şi nici altceva.
Pentru a fi înţelese de oricine concluziile vor fi redactate folosind, in limita
posibilului, cuvinte din vocabularul comun al limbii române,, evitându-se utilizarea în exces
a termenilor de specialitate.

14
În „Concluzii” se va răspunde practic la întrebările formulate în rezoluţia motivată
ori în ordonanţa organismului de urmărire penală sau în încheierea de şedinţă a instanţei
judecătoreşti.
În cazul concluziilor de probabilitate sau a celor de imposibilitate a rezolvării
problemei, se poate face trimitere la pasajele din paginile anterioare ale raportului de
expertiză fără a se mai relua explicaţiile ori interpretările cuprinse deja în raport.
Raportul de expertiză înlocuieşte de fapt depoziţia expertului în faţa organelor
judiciare şi din această cauză va trebui să fie limpede, concis, exact şi complet astfel încât să
răspundă la toate întrebările ce i-au fost formulate.
Pentru exemplificare prezentăm în anexe un raport de expertiză a cifrelor întocmit în
cadrul laboratoarelor criminalistice ale Ministerului Justiţiei.

MINISTERUL JUSTIŢIEI
LABORATORUL INTERJUDEŢEAN DE EXPERTIZE
CRIMINALISTICE BUCUREŞTI

RAPORT
DE EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ

NR.1254
DIN 9 MARTIE 2000

Dosar nr........ al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul


Cercetări Penale.
Expert....
Obiectul expertizei

15
Se cere să se stabilească dacă menţiunile „ BC 0884092” şi semnăturile de la poziţia
“Semnătura primitorului actului” de pe dovezile de primire şi procesele verbale de predare
din 05-02-1998 referitoare la dosarul civil nr......... al Judecătoriei Sectorului 2 au fost
executate de numita X sau numitul Y.

Scripte de comparaţie

În vederea efectuării expertizei am avut la dispoziţie următoarele acte scrise şi/sau


semnate de sus-numiţii:
-probe grafice date în faţa organelor judiciare de numitul Y
-probe grafice date în faţa organelor judiciare de către X
-cererea pentru eliberarea actului de identitate semnat de X
-cererea adresată preşedintelui Judecătoriei Sector 2 semnată de X
-contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.99 din 27 august 1997
-cererea de stabilire a domiciliului din 13-05-1998 semnată de X

Constatări

Actele în discuţie sunt formulare tipizate având dimensiunea ½ dintr-o coală de


hârtie format A4 ale căror rubrici conţin menţiuni referitoare la procedura legală de
înmânare a copiilor de pe dispozitivele hotărârilor judecătoreşti.
Examinând menţiunile referitoare la seria şi numărul actului de identitate precum şi
semnăturile primitorului de pe toate cele trei acte, se constată că acestea prezintă
caracteristici grafice comune, fiind executate cu aceeaşi presiune şi viteză, precum şi
elementele grafice cu valoare individualizatoare ce demonstrează că au fost executate în
totalitate de aceeaşi persoană.
Comparând acest grafism cu cel executat în mod cert de numitul Y constatăm
deosebiri evidente în ceea ce priveşte modul de redactare al literelor şi cifrelor, care îl
exclud pe acesta ca autor. Dintre acestea se evidenţiază modul în care sunt executate
majusculele B şi C alcătuite în mod diferit precum şi partea inferioara a cifrei „9”.

16
Comparând grafismele constatate cu scrisul şi semnăturile numitei X se constată
asemănări evidente în ceea ce priveşte forma, dimensiunea, direcţia şi presiunea precum şi
modul de construcţie a elementelor grafice dintre care notăm spre exemplificare:
-bara simplă din corpul majusculei B şi construcţia închisă la partea inferioară;
-forma melcată a majusculei C;
-alcătuirea cifrelor „0” si „8”;
-cârligul de la partea inferioară a cifrei „9”;
-elementul triunghiular din debutul semnăturilor;
-depasanta inferioară, uşor nuanţată, prin care debutează cea de-a doua parte a
semnăturilor;
-succesiunea de elemente ghirlandate ce formează ultima parte a semnăturii.
Asemănările stabilite vizibile pe reproducerile grafismelor comparate, demonstrează
că menţiunile şi semnăturile de pe cele trei acte au fost executate de X.
Faţă de cele constatate mai sus formulăm următoarele:

CONCLUZII

Menţiunile „BC 0884092” şi cele trei semnături din dreptul rubricii „Semnătura
primitorului actului” de pe cele trei dovezi de primire şi procese verbale de predare din 05-
02-1998, emise în legătură cu dosarul nr.17182/1997 al Judecătoriei Sectorului 2, au fost
executate de numita Firică Gina.

17
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Frăţilă A., Expertiza testamentară, Colosseum, Bucureşti, 1995;


2. Frăţilă A., Expertiza registrelor agricole, Editura Colosseum, Bucureşti, 1995;
3. Frăţilă A., Păsescu, Gh., Expertiza criminalistică a semnăturii, Editura Naţional,
Bucureşti, 1977;
4. Frăţilă A., Vasilescu A.D., Concluzia raportului de expertiză criminalistică a
scrisurilor dezorganizate, Editura Continent XX, Bucureşti 2002;
5. Ionescu L., Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea, Iaşi, 1973.

18