Sunteți pe pagina 1din 74

Agricultură şi Horticultură Generală

Emil LUCA

AGRICULTURĂ ŞI
HORTICULTURĂ
GENERALĂ

Editura Tribuna Transilvaniei


Cluj – Napoca
Emil Luca

I. INCEPUTURILE AGRICULTURII - IPOTEZE

Dintotdeauna, pentru procurarea alimentelor necesare traiului


zilnic şi perpetuării sale, omul s-a aflat într-o relaŃie strănsă cu
natura. Se apreciază că timp de peste 99 la sută din perioada de
formare şi evoluŃie a speciei umane, perioadă care a durat 2-3
milioane de ani, primele forme de oameni au trăit ca vânători şi
culegători, luându-şi hrana direct din mediul înconjurător, prin
vânarea animalelor sălbatice, pescuit ori culegerea unor plante
sălbatice (Puia I. şi colab., 2001).
Creşterea în timp a populaŃiei şi schimbările de climă, pot fi
considerate drept cauze posibile ale transformării treptate a unora
dintre culegători şi vânători în practicanŃi ai agriculturii, pe aceleaşi
teritorii. In literatura de specialitate sunt citate mai multe ipoteze
privind originile agriculturii: agricultura ca dar divin, agricultura ca
descoperire, domesticirea prin proximitate, agricultura ca o
prelungire a culesului etc.
Agricultura ca dar divin. Mitologiile clasice consideră
agricultura ca având origine divină, fiind oferită muritorilor de către
diferite zeităŃi: Isis în Egipt, Demeter în Grecia, Ceres în Roma,
Shen-nung în China, Quetzalcoatl în Mexic, Inca în Peru etc.(Harlan,
1975, citat de Puia I., 2001).
Spre deosebire de religiile care consideră agricultura drept un
dar divin, în concepŃia ebraică se consideră că agricultura reprezintă
o pedeapsă dată strămoşului Adam şi urmaşilor acestuia, pentru
neascultare şi încălcarea poruncilor primite (Facerea, Vechiul
Testament).
Agricultura ca descoperire - este ipoteza cea mai răspândită,
fiind sugerată de teoria evoluŃiei a lui Darwin. Potrivit acestei teorii,
omul a constatat că există diferenŃieri privind evoluŃia şi dezvoltarea
Agricultură şi Horticultură Generală

unor plante şi animale, descoperind în unele cazuri şi factorii care au


generat diferenŃele.Evident, descoperirile făcute au fost extinse şi
dezvoltate în timp.
Domesticirea prin proximitate. Teoria proximităŃii, propusă de
Childe, sugerează că omul a fost succesiv, vânător, păstor, culegător
de recolte şi apoi cultivator. ViaŃa în apropierea animalelor şi
culegerea recoltelor obŃinute pe lângă aşezări stabile, ar fi stat,
potrivit teoriei lui Childe, la baza domesticirii animalelor (Puia I. şi
colab., 2001).
Agricultura ca o prelungire a culesului – este o ipoteză
apropiată de precedenta dar, spre deosebire de aceasta, (care acorda
importanŃă omului păstor), se acordă importanŃă omului culegător de
recolte. Flannerz îl consideră pe culegător drept un botanist priceput,
care ştie ce plante să culeagă şi să le înmulŃească (Puia I. şi colab.,
2001).
Este evident faptul că obiectul agriculturii, în diferitele ei faze
de evoluŃie, l-a constituit conlucrarea omului cu natura ori cu
condiŃiile naturale în scopul măririi producŃiei primare (a plantelor) şi
secundare (a animalelor) pentru obŃinerea de alimente şi alte materii
prime (Muntean L. S. şi colab., 2005).
ŞtiinŃa şi arta cultivatorului de plante şi a crescătorului de
animale "este de a se folosi de legile biologice în aşa fel încât să
poată interveni prin diverse mijloace în sporirea convertirii energiei
solare în recoltă utilă şi în alte produse utilizabile" (I. Puia şi V.
Soran, 1984).
Eforturile depuse pe plan mondial şi naŃional pentru
extinderea suprafeŃelor agricole cultivate şi pentru ridicarea
producŃiei la hectar la toate plantele de cultură, sunt cu totul
justificate dacă se are în vedere "explozia demografică" din secolul
XX.
Ritmul de creştere a populaŃiei globului este impresionant.
În anul 1650 populaŃia totală a globului era de circa 545 milioane
locuitori, pentru ca în 1750 să ajungă la 720 milioane, în 1800 la 915
Emil Luca

milioane, în 1850 la circa 1,2 miliarde, în 1900 la 1,6 miliarde, în


1925 la 2 miliarde, în 1950 la 2,5 miliarde, în anul 1960 la circa 3
miliarde, în 1970 la 3,6 miliarde, în anul 1975 la 4 miliarde, în anul
1990 la peste 5 miliarde, iar în anul 2000 populaŃia globului să
depăşească 6 miliarde locuitori.
Se apreciază că, începând din anul 1650 şi până în prezent,
s-au manifestat două ritmuri distincte de creştere a populaŃiei
globului: un ritm relativ scăzut de creştere, până la 1950, şi un ritm
ridicat, de 1,8 – 2,3 la sută, (o adevărată „explozie demografică”),
după 1950. Se estimează că, dacă s-ar menŃine un ritm de creştere de
circa 2 la sută, în anul 2100 s-ar ajunge la 48 miliarde de locuitori iar
în anul 2500 la peste 100 000 miliarde locuitori, tinzându-se spre o
densitate a populaŃiei globului de un locuitor pe metru pătrat, fapt,
evident, de neconceput. Se preconizează identificarea unor modalităŃi
descădere a ritmului de creştere a populaŃiei, care să permită o
menŃinere a populaŃiei globului la 50 – 100 miliarde locuitori.
FaŃă de creşterea rapidă a populaŃiei, care se înregistrează în
prezent, ritmul de creştere a producŃiei de alimente nu este
satisfăcător. După constatările FAO aproape 2/3 din locuitorii
globului suferă încă de foame sau de subnutriŃie.
Ieşirea din acest impas este posibilă doar prin acŃiuni energice pentru
sporirea suprafeŃei cultivate şi îndeosebi pentru creşterea
productivităŃii în agricultură. Intensivizarea agriculturii necesită un
complex de măsuri, între care extinderea culturilor de mare
productivitate, mecanizarea, fertilizarea şi irigarea constituie verigile
cele mai importante.
Agricultură şi Horticultură Generală

Capitolul II

RELAłIILE SOL - APĂ - PLANTĂ

Aprovizionarea raŃională cu apă a plantelor se poate realiza


în condiŃiile în care se cunosc proprietăŃile fizice şi hidrofizice ale
solului, formele sub care se găseşte apa în sol, aspectele legate de
circulaŃia şi accesibilitatea apei pentru plante, de cantitatea de apă pe
care o poate înmagazina solul, precum şi necesarul de apă al
plantelor.
De asemenea, trebuie să fie cunoscute condiŃiile de
salinizare secundară a solului, posibilităŃile de transport şi
concentraŃia sărurilor, ca urmare a circulaŃiei şi evaporaŃiei apei din
sol.

2.1. PROPRIETĂłILE FIZICE ALE SOLULUI

ProprietăŃiile fizice ale solului, determină, împreună cu


proprietăŃiile hidrofizice, cantitatea de apă care se înmagazinează în
sol, apa accesibilă plantelor, mişcarea apei, viteza de infiltraŃie şi
aprovizionarea plantelor cu substanŃe nutritive. De aceste proprietăŃi
ale solului se va Ńine seama la alegerea tipului de amenajare, a
metodei şi a elementelor tehnice de udare (Pleşa I.,1979; Nagy Z.,
1982; Luca E., 1994; Muntean L. şi colab., 1995; Guş P. şi colab.,
1998).

2.1.1. Textura solului (compoziŃia granulometrică) - indică


mărimea şi forma particulelor de sol (pietriş, nisip, praf, argilă),
precum şi proporŃia în care acestea intră în alcătuirea diferitelor tipuri
de sol. În funcŃie de textură, solurile se clasifică în trei categorii mari:
soluri uşoare cu un conŃinut de peste 70% nisip; soluri mijlocii cu un
Emil Luca

conŃinut de nisip de până la 70% şi argilă până la 35%; soluri grele,


cu un conŃinut de argilă mai mare de 35%.
Solurile uşoare (nisipoase, nisipo-lutoase) se caracterizeză
printr-o capacitate redusă de reŃinere a apei, fiind recomandate pentru
udarea prin aspersiune şi prin picurare.
Solurile mijlocii (luto-nisipoase, lutoase) sunt soluri
echilibrate din punct de vedere textural, pretându-se la toate tipurile
de amenajare şi la toate metodele de udare.
Solurile grele (luto-argiloase, argilo-lutoase, argiloase) se
caracterizează printr-o mare capacitate de reŃinere a apei, fiind greu
permeabile. Irigarea unor astfel de terenuri poate conduce la băltirea
apei sau la scurgeri de suprafaŃă, implicit la degradarea terenurilor şi
la înrăutăŃirea condiŃiilor a plantelor.

2.1.2. Structura solului reprezintă modul de asamblare a


particulelor de sol în agregate. Se disting două tipuri de structură: o
microstructură a solului, reprezentată de agregate cu diametru mai
mic de 0,25 mm şi o macrostructură, reprezentată de agregate cu
diametru mai mare de 0,25 mm (Obrejanu 1966).
După forma particulelor care alcătuiesc agregatele de sol,
structura poate fi: glomerulară (grăunŃoasă), şistoasă, alunară,
nuciformă, prismatică, bulgăroasă, columnară.
Structura solului poate fi degradată prin aplicarea
neraŃională a irigaŃiei, prin utilizarea unei ape de irigat
necorespunzătoare, prin aplicarea lucrărilor solului la o umiditate
ridicată etc.

2.1.3. Greutatea volumetrică (Gv), numită şi greutate


specifică aparentă sau densitate aparentă (Da) - reprezintă raportul
dintre greutatea solului în aşezarea sa naturală (G) şi volumul total al
probei luate în considerare (Vt), inclusiv volumul porilor.
Greutatea volumetrică se exprimă în g/cm3 sau t/m3.
Valorile greutăŃii volumetrice determinate pe orizonturi de sol, sunt
Agricultură şi Horticultură Generală

utile pentru transformarea valorilor procentelor de greutate ale


umidităŃii în unităŃi de volum, transformare necesară în calcularea
normelor de irigaŃie şi normelor de udare.
Un sol relativ afânat prezintă valori ale greutăŃii volumetrice
până la 1,3-1,4 t/m3, un sol tasat prezintă valori cuprinse între 1,4-1,6
t/m3 iar un sol foarte tasat, între 1,6-1,8 t/m3.

2.1.4. Greutatea specifică (Gs), numită uneori şi greutate


specifică reală - reprezintă raportul dintre greutatea probei (G) şi
volumul particulelor solide (Vps), în aşezare compactă, exclusiv
volumul porilor.
Valorile greutăŃii specifice variază, în general, foarte puŃin,
de la un sol al altul, valorile medii fiind cuprinse în intervalul 2,65-
2,70 g/cm3.

2.1.5. Porozitatea solului - reprezintă raportul dintre


volumul solului neocupat de particulele solide (spaŃiile pline cu aer şi
apă) şi volumul total al solului.
În funcŃie de dimensiunile porilor, porozitatea (spaŃiul
lacunar), poate fi: capilară (diametrul porilor este mai mic de 0,1-0,2
mm), în interiorul agregatelor structurale, şi necapilară (pori cu
diametrul mai mare de 0,2 mm), între agregatele structurale. În
general, porii capilari au rol de reŃinere a apei în sol, iar cei necapilari
asigură aerisirea solului.
Porozitatea totală (capilară şi necapilară) se determină după
relaŃia:
Gv
Pt = 100 (1- )
Gs
în care:
Pt - porozitatea totală (%);
Gv - greutatea volumetrică (g/cm3);
Gs - greutatea specifică (g/cm3);
Emil Luca

Solurile cu textură mijlocie prezintă cea mai echilibrată


porozitate (cu un raport optim între porii capilari şi cei necapilari),
iar solurile grele se caracterizează printr-o porozitate redusă.
Kacinski (citat de Pleşa I. 1974) apreciază că porozitatea
totală este excesivă dacă depăseşte 70%, este bună între 55 şi 60%,
satisfăcătoare între 50 şi 55% şi nesatisfătoare în cazul solurilor sub
50%.

2.2. FORMELE DE APĂ DIN SOL

Datorită mecanismelor fizice diferite care determină


mişcarea şi reŃinerea apei în sol, precum şi proprietăŃilor diferite pe
care le are apa supusă acestor mecanisme, în sol se diferenŃiază mai
multe forme de apă.
Se poate aprecia că formele de apă din sol sunt diferite
calitativ, dar trecerea de la o categorie la alta nu este bruscă ci, în
general, se realizează treptat.
O clasificare făcută de Briggs (citat de Obrejanu, 1966)
cuprinde trei forme de apă:
Apa higroscopică - este apă strâns legată de particulele
solide ale solului datorită unor forŃe de adsorbŃie, care se stabilesc la
contactul dintre particulele de sol şi apă. Această categorie de apă
este inaccesibilă plantelor.
Apa capilară - este cea mai imporantă formă de apă din sol,
cu implicaŃii directe în evoluŃia plantelor. Se găseşte în porii capilari
ai solului şi este pusă în mişcare de forŃele capilare care se stabilesc
la contactul apă-aer.
Apa capilară este cuprinsă între coeficientul de
higroscopicitate şi capacitatea de câmp.
Apa gravitaŃională (apa liberă) - este apa aflată în exces
(peste capacitatea de câmp), nereŃinută nici de forŃele de adsorbŃie
nici de cele capilare, ocupând porii largi ai solului, prin care se
scurge în profunzime, sub acŃiunea câmpului gravitaŃional.
Agricultură şi Horticultură Generală

Pe lângă cele trei forme de apă, considerate esenŃiale, au fost


descrise şi unele forme intermediare. Astfel, apa peliculară
(Lebedev, citat de Obrejanu, 1966), se află pe poziŃie intermediară
între apa higroscopică şi apa capilară, fiind reŃinută în sol de forŃe
inferioare primei categorii, dar superioară celei de-a doua categorii.
O clasificare originală a formelor de apă (Rode, citat de
Obrejanu, 1966), cuprinde: 1. apa de cristalizare; 2. apa în stare
solidă; 3. apa în stare de vapori; 4. apa strâns legată; 5. apa slab
legată; 6. apa liberă, care la rândul ei se diferenŃiază în: apa pelicular-
suspendată, apa suspendată din interiorul agregatelor, apa capilar-
suspendată, apa gravitaŃională în curs de infiltrare, apa gravitaŃională
capilar sprijinită şi apa gravitaŃională sprijinită.
Clasificarea propusă de Rode se bazează pe noŃiunile
introduse de el de apă sprijinită şi apă suspendată.
Apa sprijinită este apa din franjul capilar, adică din stratul
de sol situat deasupra pânzei de apă freatică, în care apa se ridică prin
capilaritate.
Apa suspendată este caracteristică zonelor secetoase, fiind
depăşită de apa freatică, aflată la adâncimi mari, printr-un strat relativ
uscat de sol. Apa suspendată formată în partea superioară a profilului
de sol, în urma infiltrării apei din precipitaŃii şi a apei de irigaŃie,
poate fi consumată de plante, iar o parte se evaporă.

2.3. PROPRIETĂłILE HIDROFIZICE ALE SOLULUI

Cunoaşterea proprietăŃilor hidrofizice ale solurilor pe


terenurile irigate constituie o condiŃie de cea mai mare importanŃă
pentru înmagazinarea şi reŃinerea apei în sol.
Cele mai importante proprietăŃi hidrofizice ale solului sunt:
permeabilitatea, capilaritatea şi capacitatea de reŃinere a apei. Scopul
practic al cunoaşterii proprietăŃilor hidrofizice este de a putea dirija
mecanismul înmagazinării apei în sol prin aplicarea unei agrotehnici
Emil Luca

specifice, în aşa fel încât apa înmagazinată în sol să fie pusă la


dispoziŃia culturilor agricole sub forma cea mai accesibilă.
Cunoaşterea indicilor este necesară în tehnica irigaŃiei
pentru calcularea normelor de udare şi, în general, pentru aplicarea
unui regim optim de irigare.
Valoarea indicilor hidrofizici are un caracter convenŃional.
Cifra care indică mărimea dintre proprietăŃile hidrofizice este
constantă pentru un anumit sol, numai în anumite condiŃii fizico-
chimice.
Orice schimbare în textură, structură sau compoziŃia chimică
a solului, produsă prin intervenŃia omului, ca de pildă distrugerea
hardpanului prin lucrarea cu scormonitorul, întreŃinerea permanentă a
stratului afânat la suprafaŃă, aplicarea îngrăşămintelor şi a
amendamentelor, are ca urmare modificarea valorilor indicilor
hidrofizici (Mureşan D. şi colab., 1992; Nagy Z., 1982; Merculiev
O., 1986; Luca E., 1994; Guş P. şi colab., 1998).

2.3.1. Permeabilitatea solului pentru apă

Este proprietatea solului de a permite trecerea apei prin el.


Permeabilitatea solului este mai mare la început, descrescând treptat,
pe măsură ce solul se îmbibă cu apă. Ea se stabilizează la o anumită
valoare, corespunzătoare fazei când solul saturat permite trecerea
apei cu o viteză constantă.
AcŃionând asupra structurii şi gradului de afânare a solului,
permeabilitatea pentru apă poate fi dirijată în sensul dorit, ceea ce
este deosebit de important în cazul terenurilor irigabile.
Arăturile adânci, lucrarea cu scormonitorul, încorporarea
îngrăşămintelor organice şi aplicarea amendamentelor de calciu, sunt
principalele mijloace pentru mărirea permeabilităŃii solurilor grele şi
impermeabile.
Impregnarea solurilor nisipoase cu mâlul transportat de apă
şi de pe fundul bălŃilor, încorporarea unor cantităŃi mari de materie
Agricultură şi Horticultură Generală

organică în straturi succesive, compactarea terenului cu tăvălugul


etc., reprezintă importante mijloace pentru micşorarea permeabilităŃii
solurilor uşoare în agricultura irigată.
În general, solurile irigabile trebuie să aibă o permeabilitate
mijlocie pentru apă.
Dacă solul are permeabilitatea prea mare, apa de irigaŃie se
pierde fără folos în profunzime, iar dacă are permeabilitatea prea
mică, apa bălteşte la suprafaŃă.
InfiltraŃia apei este un proces aflat în strânsă relaŃie cu
permeabilitatea, referindu-se doar la pătrunderea descendentă a apei
în sol, pe diferite căi, sub acŃiunea forŃei gravitaŃionale.
Viteza de infiltraŃie este importantă în alegerea sistemului de
amenajare, metodelor de udare, elementelor tehnice ale udării etc.

2.3.2. Capilaritatea solului

Este proprietatea solului prin care apa din pânza freatică se


poate ridica la o anumită înălŃime datorită forŃei capilare.
Stratul de sol sau subsol care conŃine apa provenită din
pânza freatică, prin intermediul forŃei capilare, se numeşte franj
capilar.
Dacă apa conŃinută în franjul capilar este consumată de către
plante, prin absorbŃia rădăcinilor, sau se pierde prin evaporaŃie la
suprafaŃa solului, atunci apa cheltuită este înlocuită cu cantităŃi noi de
apă ce se ridică prin forŃa capilară.
Capilaritatea solului se măsoară în înălŃimea de ridicare a
apei (înălŃimea frajului capilar). Ea depinde de textura solului şi de
cantitatea de săruri dizolvate în apă. Orientativ, pentru stabilirea
înălŃimi de ridicare a apei freatice, se pot folosi datele din tabelul 2.1.
Emil Luca

Tabelul 2.1.
ÎnălŃimea de ridicare a apelor freatice prin capilaritate
(după Merculiev O., 1986)

ÎnălŃimea maximă de
Tipul textural de sol
ridicare a apei/cm
Argilos 400-500
Argilo-nisipos, greu 300-400
Argilo-nisipos mijlociu 200-300
Argilo-nisipos uşor 150-200
Nisipo-argilos 100-150
Nisipos 50-100

Capilaritatea este proprietatea fizică a solului de care trebuie


să se Ńină seama, cu prioritate, în irigaŃie.
Când franjul capilar se află aproape de suprafaŃa solului, ca
în cazul solurilor freatic umede, aportul freatic contribuie la
economisirea unei cantităŃi apreciabile de apă de irigaŃie.
Aportul freatic poate însă contribui la sărăturarea solului
prin depunerea neîncetată pe pereŃii capilarelor a sărurilor conŃinute
de apa freatică, de obicei mineralizată.
Contactul apei de irigaŃie la nivelul franjului capilar cu apa
freatică sărăturată are ca urmare difuziunea sărurilor în apa de irigaŃie
şi deci declanşarea sărăturării şi în stratul ocupat de rădăcini.
Capilaritatea solului are un rol important în umezirea
freatică a solului, de care trebuie să se Ńină seama la cultivarea
plantelor în condiŃii de irigare.
Din punct de vedere al adâncimii la care se găseşte franjul
capilar se deosebesc trei situaŃii diferite:
a) Franjul capilar este la suprafaŃa solului, determinând
umezirea excesivă a solului sau chiar sărăturarea lui în cazul când
apa freatică este mineralizată.
Agricultură şi Horticultură Generală

Este cazul solurilor cu nivel ridicat al apei freatice. Aceste


soluri, prin irigare, sunt expuse sărăturării sau înmlăştinirii.
b) Franjul capilar atinge stratul în care se dezvoltă
rădăcinile plantelor cultivate.
Este cazul solurilor freatic umede la care nivelul apei
freatice se găseşte între 2-3 m (în funcŃie de mărimea ascensiunii
capilare).
Reducerea normelor de irigaŃie şi împiedicarea pierderii apei
în canalele de irigaŃie sunt măsurile indicate pe aceste terenuri.
c) Franjul capilar este situat mai jos de stratul în care au
ajuns rădăcinile plantelor.
Este cazul solurilor cu nivelul freatic la o adâncime mai
mare de 3-5 m şi la care, datorită aportului freatic, nu apar restricŃii
de folosire a apei de irigaŃie.
În general, solurile din prima categorie nu au nevoie de
irigaŃie, ci de drenaj, eventual de măsuri pentru combaterea
sărăturării.
Irigarea apare necesară pe solurile din ultima categorie cât şi
pe unele soluri din categoria a doua, atunci când aportul freatic nu
compensează deficitul de umiditate din precipitaŃii.
Trebuie avut în vedere că, datorită pierderilor de apă ce au
loc prin infiltraŃie în sistemele de irigaŃie, se produce o ridicare
treptată a nivelului freatic, ceea ce face ca solurile din categoria a
doua să treacă în prima categorie la scurtă vreme după introducerea
irigaŃiei, iar solurile cu apă freatică situată la 5-10 m adâncime să
treacă adeseori în categoria a doua.
Pentru prevenirea acestor situaŃii, urmate de cele mai multe
ori, în climatele aride, de înmlăştinirea şi sărăturarea secundară a
solului, se impun măsuri speciale de reducere a pierderilor de apă în
sistemele de irigaŃie şi de combatere a efectelor negative ale irigaŃiei,
cu drenajul.
Cantitatea de apă pe care franjul capilar o pune la dispoziŃia
plantelor trebuie avută în vedere la stabilirea normelor de irigaŃie.
Emil Luca

2.3.3. Capacitatea de reŃinere a apei în sol

Este proprietatea solului de a reŃine şi de a înmagazina apa.


În funcŃie de condiŃiile de umezire a solului, apar mai multe trepte ale
capacităŃii de reŃinere, exprimate prin indici hidrofizici caracteristici.
În practica irigaŃiei interesează în mod deosebit două trepte
ale capacităŃii de reŃinere a apei în sol şi anume: pragul rezervei de
apă inaccesibilă plantelor (rezerva moartă de apă) şi capacitatea de
câmp pentru apă.
Valorile celor două trepte de capacitate sunt constante pe
unul şi acelaşi tip de sol şi pot caracteriza solul din punct de vedere
al proprietăŃilor sale de reŃinere şi de înmagazinare a apei. Ele se
exprimă în procente din masa solului uscat.
Limita inferioară a conŃinutului de umiditate până la care
plantele se mai pot încă aproviziona cu apă este determinată de
coeficientul de ofilire (CO).
Coeficientul de ofilire reprezintă conŃinutul de umiditate al
solului la care plantele se ofilesc, fără să-şi mai poată reface ulterior
turgescenŃa, chiar dacă sunt puse într-o atmosferă saturată de vapori
de apă.
După ultimele cercetări s-a constatat că acest coeficient de
ofilire nu reprezintă un singur punct, o valoare unică, deasupra căreia
plantele vegetează normal şi sub care plantele se ofilesc, ci un şir de
valori, adică un interval de ofilire.
Valorile cele mai mari ale intervalului corespund apariŃiei
primelor semne de ofilire a plantelor, iar valorile cele mai mici,
ofilirii permanente, adică morŃii plantelor.
Coeficientul de ofilire reprezintă un punct convenŃional luat
în cuprinsul acestui interval.
Valoarea coeficientului de ofilire depinde de numeroşi
factori, între care cei mai importanŃi sunt: textura solului, conŃinutul
în humus şi conŃinutul în săruri. El variază cu solul, iar pe acelaşi sol,
Agricultură şi Horticultură Generală

cu orizontul genetic. Se determină pe adâncimile de 0,5; 0,75; 1,0;


1,5 m.
Coeficientul de ofilire se determină: fie direct, în vase de
vegetaŃie cu ajutorul plantelor, fie indirect, prin calcul, folosindu-se
alt indice hidrofizic, coeficientul de higroscopicitate: CO = 1,5 x
coeficientul de higroscopicitate.
Limita superioară a conŃinutului de apă până la care plantele
se pot aproviziona, este capacitatea maximă pentru apă a solului.
Dar, aşa cum se ştie, starea de umiditate corespunzătoare
capacităŃii maxime nu se menŃine decât foarte scurt timp în sol. Nu se
menŃine nici chiar starea de umiditate corespunzătoare capacităŃii
capilare. Umiditatea din sol care se menŃine un timp mai îndelungat
decât capacitatea capilară, este starea denumită capacitatea de câmp
pentru apă a solului. Pentru irigaŃie este una dintre cele mai
importante proprietăŃi ale solului. Lipsa de date exacte asupra
acesteia poate conduce la erori grave în aplicarea udării în teren.
Capacitatea de câmp pentru apă a solului (CC) este
cantitatea de apă care a rămas în sol după ce acesta a fost mai întâi
saturat cu apă şi apoi a pierdut prin infiltraŃie apa gravitaŃională şi o
parte a apei din capilarele mari, ajungând la un echilibru aproape
durabil al umidităŃii.
Această treaptă a capacităŃii de reŃinere a solului nu
cuprinde în sfera sa apa gravitaŃională, care este un timp prea scurt la
dispoziŃia plantelor.
În condiŃii de irigaŃie, faza de echilibru a umidităŃii
corespunzătoare capacităŃii de câmp pentru apă este atins în general
după 48 ore de la udare, când solul a pierdut prin infiltraŃie normală
apa gravitaŃională, precum şi o parte din apa capilară mai uşor
mobilă.
Valoarea capacităŃii de câmp depinde în primul rând de
textura şi structura solului şi de conŃinutul în substanŃă organică.
Ea variază cu solul şi, la acelaşi sol, cu orizonturile genetice.
Emil Luca

Se determină în câmp pe straturi de 0,5 m; 0,75 m; 1 m şi


1,5 m, după metoda Kacinski sau prin calcul: CC = 2,7 x coeficientul
de higroscopicitate.

2.3.4. Determinarea rezervei de apă din sol

Pentru dirijarea corespunzătoare a regimului de apă din sol


prin irigare, este necesar să se urmărească îndeaproape evoluŃia
umidităŃii solului până la adâncimi de 1,50 m, în funcŃie de sistemul
radicular al culturii.
Determinarea rezervei de apă din sol se realizează periodic,
pe orizonturi genetice şi se exprimă în procente din greutatea solului
uscat, care pot fi echivalate în procente de volum sau în unităŃi de
volum, m3/ha (Pleşa I. şi Florescu Gh., 1974), după relaŃiile:

U% (volum) = U% (greutate) · Gv;


U (m3/ha) = 100 · H · Gv · U% (greutate) sau
U (m3/ha) = 100 · H · U% (volum);

în care: Gv = greutatea volumetrică (t/m3)


H = grosimea stratului de sol pentru care se calulează
umiditatea (m).

Determinarea rezervei de apă din sol se poate face după una


dintre metodele: gravimetrică, tensiometrică, electrometrică,
neutronică, picnometrică etc.
Agricultură şi Horticultură Generală

III. COMPONENTE ALE PRODUCłIEI VEGETALE

ProducŃia vegetală totală realizată de o cultură (producŃia


primară netă) reprezintă întreaga masă vegetală realizată la unitatea
de suprafaŃă, cuprinzând toate organele aeriene şi subterane ale
plantelor ce o compun.
Din producŃia primară netă (producŃia vegetală totală), numai o
parte (unele organe) este utilă omului, reprezentând producŃia
agricolă sau recoltabilă (recolta). În funcŃie de specie, circa 10–70%
din producŃia vegetală reprezintă produs agricol (mai mare la
rădăcinoase, mai mic la cereale, floarea-soarelui etc.).
ProducŃia agricolă, la rândul ei, este formată din produs
principal şi produs secundar, în raport diferit de la o plantă la alta.
De exemplu, din producŃia primară netă realizată la grâu (neluând în
considerare consumul prin metabolismul rădăcinilor), o parte
importantă rămâne pe teren (rădăcini, mirişte) iar o parte reprezintă
produsul util, constituind producŃia agricolă (boabe, pleavă, paie). La
grâu, din produsul util obŃinut boabele reprezintă produsul principal,
iar paiele şi pleava produse secundare.
La plantele cultivate, nivelul producŃiei vegetale totale, precum
şi raportul între aceasta şi produsul agricol principal şi cel secundar,
este condiŃionat de următorii factori:
– factori ecologici (climatici, edafici, orografici) şi zonarea
ecologică a plantelor;
– factori biologici: soiul sau hibridul cultivat şi valoarea
"culturală" a materialului de semănat (plantat);
– factori tehnologici: rotaŃia, lucrările solului; fertilizarea,
semănatul, lucrările de îngrijire şi recoltarea;
– factori social-economici.
Prin optimizarea "conlucrării" tuturor factorilor amintiŃi se
poate evidenŃia capacitatea de producŃie a plantelor (productivitatea),
Emil Luca

favorizând unul sau mai mulŃi factori de productivitate de care planta


dispune. Ca elemente de productivitate la cerealele păioase sunt:
înfrăŃirea productivă, numărul de spiculeŃe în spic, numărul de flori
fertile în spiculeŃe, numărul de boabe în spic şi masa hectolitrică a
boabelor. La leguminoase amintim: numărul de păstăi pe plantă,
numărul de boabe în păstaie, masa boabelor din păstaie şi pe un in-
divid ş.a.
Cunoaşterea şi dirijarea raŃională a mijloacelor de sporire
cantitativă şi calitativă a producŃiei agricole vegetale constituie
condiŃii de bază în cultura plantelor, aplicarea diverselor soluŃii
concrete trebuind să se facă diferenŃiat, în funcŃie de condiŃiile de
climă şi sol şi de specia şi soiul (hibridul) cultivat.

3.1. MATERIALUL DE ÎNMULłIRE – VALOAREA


BIOLOGICĂ ŞI CULTURALĂ

Materialul de semănat (sămânŃa) reprezintă un factor foarte


important al producŃiei agricole vegetale. Capacitatea de producŃie a
soiurilor şi hibrizilor folosiŃi influenŃează direct nivelele producŃiei
vegetale. Folosirea unui material biologic productiv permite ridicarea
plafoanelor tehnologice. Soiurile slab productive, nerezistente la
factori nefavorabili (cădere, boli şi dăunători, ger, insecte etc.)
limitează posibilitatea îmbunătăŃirii tehnologiei de cultură şi
respectiv creşterea producŃiei. Producerea de sămânŃă trebuie să
asigure valoarea (puritatea) biologică a cultivarelor (soiurilor,
hibrizilor etc.).
Ca material biologic pentru înmulŃirea plantelor se folosesc
diferite organe, cum sunt seminŃele (la leguminoase, crucifere etc.),
fructe (cariopse, achene, nucule etc.) sau chiar organe vegetative, ca
tuberculi (cartof), butaşi (hamei, mentă) etc.
În practica agricolă, toate aceste organe folosite ca material de
semănat, sunt exprimate sub noŃiunea de "sămânŃă", pentru a uşura
expunerea.
Agricultură şi Horticultură Generală

Valoarea materialului de semănat, a seminŃei, interesează atât


sub aspectul valorii biologice cât şi sub aspectul valorii culturale.

3.1.1. Soiul sau hibridul cultivat

Valoarea biologică a seminŃei este dată de soiul sau hibridul


folosit, de categoria biologică (prebază, bază, sămânŃă certificată) şi
puritatea biologică a acestuia. Nivelul producŃiei este tot mai mult
condiŃionat de capacitatea de producŃie a soiurilor şi hibrizilor
folosiŃi, de însuşirilor acestora de a valorifica condiŃiile de cultură.
Obiectivele ameliorării constau în crearea de soiuri şi hibrizi cu
valoare genetică din ce în ce mai ridicată, având capacitatea de
producŃie mare şi de calitate, rezistente la boli şi dăunători, la secetă
şi cădere etc.
În Ńara noastră introducerea şi recomandarea pentru producŃie
(zonarea) soiurilor se face de către Institutul de Stat pentru Testarea
şi Înregistrarea Soiurilor (ISTIS), pe baza rezultatelor culturilor
comparative de concurs în centrele de încercare a soiurilor (CIS) din
diferite zone pedoclimatice a unor experienŃe de agrotehnică
diferenŃiată şi a încercării în producŃie. Un soi (hibrid) nou este
omologat şi introduce în cultură numai după ce 2–4 ani depăşeşte
producŃia soiului martor cu minimum 10%, depăşindu-l în calitate şi
asigurând o eficienŃă economică mai mare.
MenŃinerea valorii biologice, a purităŃii genetice a soiului
(hibridului) se face prin lucrări corecte în reŃeaua producerii de
sămânŃă.

3.1.2. Valoarea culturală

Valoarea culturală a seminŃei este determinată de condiŃiile de


dezvoltare a lotului semincer, recoltarea, condiŃionarea şi păstrarea
seminŃei etc.
Emil Luca

Aprecierea valorii seminale se face prin diferite analize


obiective (puritate fizică, germinaŃie, masa a 1000 de boabe,
umiditate), şi prin aprecieri subiective (culoare, luciu, miros, gust,
uniformitate).
Însuşirile obiective ale seminŃelor sunt analizate în laboratoare
specializate, rezultatele analizelor fiind încadrate în clase de calitate,
stabilindu-se astfel valoarea seminală.
Analizele efectuate materialului, pentru a fi acceptate în
producŃie, se pot grupa astfel:
a) Analize genetice, prin care se verifică puritatea genetică a
soiului (hibridului). Aceasta se face prin recunoaşterea în câmp a
loturilor semincere, de la amplasare la recoltare, la toate verigile
sistemului producerii de seminŃe. Recunoaşterea şi certificarea
culturilor semincere este executată de specialişti "aprobatori".
În laborator, stabilirea purităŃii genetice a soiurilor după
sămânŃă (însuşiri anatomo-morfologice, tratamente chimice etc.) este
dificilă şi mai puŃin precisă. Stabilirea purităŃii biologice în laborator
se face la sămânŃa poliploidă de sfeclă.
b) Analize fizice, în care sunt cuprinse: puritatea (fizică),
masa seminŃelor (MMB, MH), umiditatea, culoarea, luciul şi mirosul.
c) Analize foziologice: facultatea şi energia germinativă şi
puterea de străbatere.
d) Analiza stării sanitare, boli şi dăunători, care se transmit
prin sămânŃă.

3.2. FOLOSIREA RAłIONALĂ A FONDULUI FUNCIAR

3.2.1. Agroecosistemele Europei şi ale României

Diversitatea mare a terenurilor agricole ale Europei, din punct


de vedere al capacităŃii lor de producŃie, a determinat clasificarea
acestora de către mai mulŃi autori.
Agricultură şi Horticultură Generală

O diferenŃiere a teritoriului agricol în raport cu producŃia de


biomasă vegetală, în tone/hectar, este prezentată în figura 3.1. (după
Teaci D. şi colab., 1995)
După acest criteriu s-au stabilit cinci zone, astfel: zona I în care
producŃiile de biomasă vegetală ce se pot obŃine sunt foarte reduse,
sub 1 t/ha, zona a II-a, în care se pot obŃine producŃii de 1–2 t/ha;
zona a III-a cu producŃii posibile de 2–4 t/ha; zona a IV-a, în care se
pot realiza 4–10 t/ha; zona a V-a cu posibilităŃi de peste 10 tone
biomasă vegetală/hectar.
Se constată că teritoriul agricol al României se încadrează în
zonele a III-a şi a IV-a din punct de vedere al capacităŃii productive.
În urma unei caracterizări mai detaliate a teritoriului european
(Teaci D., 1965, 1995), au fost stabilite 39 de agrosilvoecosisteme
(fig. 2.2.), a căror productivitate a fost notată pe scara de la 1 la 10
(tabelul 2.1.).
Pe teritoriul României au fost separate cinci macrozone care, în
unele cazuri, se prelungesc şi în afara graniŃelor: macrozona
Danubiano Pontică (16) în sud-est; macrozona Panonică (14);
macrozona Transilvanică (15); macrozona Moldo-Podolică (9);
macrozona Carpatică-montană (V).
În funcŃie de evoluŃia conceptelor şi cunoştinŃelor despre
zonarea şi microzonarea teritoriului României au fost stabilite treptat:
11 zone privind producŃia agricolă, în anul 1956; 183 raioane
pedoclimatice (Teaci D. şi colab., 1962); 500 de raioane
pedoclimatice (Teaci D. şi colab., 1968); 600 de Teritorii Ecologic
Omogene (TEO) (Teaci D. şi colab., 1975); 375 microzone
pedoclimatice (Untaru Geta şi colab., 1988); 23 agroecosisteme
grupate în 10 macrosisteme (Teaci D. şi colab., 1985, 1995; Bold I.,
A. Crăciun, 1994) sau în 7 zone tip de organizare a teritoriului
agricol (Bold I., A. Crăciun, 1994).
Principalii factori care determină unitatea şi diferenŃierea
organizării teritoriului pe zone omogene sunt (după Bold I. şi A.
Crăciun, 1994):
Emil Luca

• CondiŃiile naturale: relieful, unităŃile de relief, energia


de relief, panta terenurilor, gradul de fragmentare şi eroziune;
• Hidrologia: caracteristica bazinelor hidrografice,
densitatea reŃelei hidrografice, caracteristici ale apelor de
suprafaŃă şi adâncime;
• CondiŃiile ecologice;
• Clima
• VegetaŃia
• Solul;
• ConfiguraŃia generală şi gradul de omogenitate a
teritoriului;
• CondiŃiile economice: structura folosinŃelor de teren,
structura culturilor agricole, zonele de producŃie
(agroecosistemele);
• CondiŃiile tehnice: echipare tehnică, căi de
comunicaŃie, amenajări de îmbunătăŃiri funciare (irigaŃii,
desecări, combaterea eroziunii solului);
• CondiŃiile teritorial-organizatorice: mărimea unităŃilor
agricole şi fermelor, limitele obligate naturale (păduri, văi,
cursuri de apă, plantaŃii etc.), limitele obligate construite
(diguri, canale, drumuri), sistemul de cultură şi de
asolamentele, dimensiunile unităŃilor teritoriale de bază (sole,
parcele etc.).
Agricultură şi Horticultură Generală

Fig. 3.1. Clasificarea teritoriului agricol al Europei după


capacitatea de producŃie

Fig. 3.2. Harta macrozonelor Europei


Emil Luca

Tabelul 3.1.
Agrosilvoecosistemele de pe teritoriul Europei
şi clasele lor de productivitate
Agrosilvo-
Clasă de
Nr. Denumire ecosistem:
productivitate
Tip
A. CÂMPII, PODIŞURI, DEALURI
1 Nordul extrem arctic 10 (pustiu)
2 Nord boreal 9
3 Câmpia Rusă Nord boreal 8
4 Câmpia Centrală Rusă continental 7
5 Câmpia Volga-Don continental 7
6 Scandinavia atlantic 4
7 Baltică-Belarus atlantic 6
8 Sandro-Europeană atlantic 6
9 Moldo-Volhino-Podolic continental 1 3
10 Centro-European continental 2 2
11 Masiv Central Vosgi atlantic 5
12 NW Franco-Breton atlantic 1
13 Benelux atlantic 1
14 Panonic continental 2
15 Transilvan continental 4
16 Danubiano-Pontic continental 3
17 Nord-Pontic continental 5
18 Nord Caucazian (Cuban) continental 2
19 Sud Rus continental 5
20 Povolgian continental 6
21 Precaspian (Calmâc) deşertic 10
22 Transcaucazian mediteranean 7
23 Traco-Eleno-Dinaric mediteranean 5
24 Italo-Sicilian mediteranean 5
25 Piemonto-Padan mediteranean 2
26 Sudfrancez mediteranean 3
27 Lusitano N Hispanic mediteranean 5
28 Central Est Iberic mediteranean 4
29 Anatolic mediteranean 7
Agricultură şi Horticultură Generală

B. MUNłI
I Urali montan 9
II Caucaz montan 8
III Taurus montan 10
IV Anatolici montan 9
V CarpaŃi montan 6
VI Balcani-Pind-Dinarici montan 7
VII Apenini montan 7
VIII Alpi montan 6
IX Scandinavici montan 9
X Islando-Spitzbergen montan 10

O caracterizare complexă a terenurilor agricole din punct de


vedere al capacităŃii lor de producŃie se face cu ajutorul notelor de
bonitare. Bonitarea este o componentă a ştiinŃelor ecologice, capabilă
să reprezinte, cantitativ şi mai ales calitativ, potenŃialul de care
dispune la un moment dat, dar şi în perspectivă, un teren agricol
(Teaci D., 1995).
Bonitarea este utilă pentru aprecierea calităŃii resurselor
funciare prin realizarea unei evaluări obiective a condiŃiilor ecologice
de relief, climă şi sol. Pe baza acestui criteriu, spaŃiul agricol
românesc a fost împărŃit în 23 unităŃi teritoriale naturale sau
antropogene, aflate într-un grad relativ ridicat de omogenitate (fig.
3.3.).
Emil Luca

Fig. 3.3. Harta agroecosistemelor în România

Delimitarea celor 23 de unităŃi teritoriale (agroecosisteme) s-a


realizat în raport cu categoria de folosinŃă dominantă, forma comună
de relief, caracterul specific al climei, al solurilor etc. (Tabelele 3.2.,
3.3., 3.4.).
Agricultură şi Horticultură Generală

Tabelul 3.2.
Caracterizarea agroecosistemelor de pe teritoriul României (folosinŃe
dominante, forma de relief dominantă, caractere specifice, suprafaŃa)

Nr.crt. Forma de SuprafaŃa


FolosinŃe Caractere
al agro- Zona relief
dominante specifice
ecosist. dominantă mii/ha %
Câmpia Ro-
câmpie
1 mână şi Pod. Arabil irigat 3019,7 20,1
rel.plană
Dobrogei
Lunca şi
2 Delta Arabil luncă irigat 440,0 3,0
Dunării
Pod.
3 Arabil podiş neirigat 316,m2 2,0
Dobrogei
Câmpia câmpie
4 Arabil bneirigat 877,3 6,0
Română rel.plană
Câmpia de câmpie rel.
5 Arabil neirigat 1113,2 7,2
vest plană
Câmpia arabil, câmpie eroziune
6 490,1 3,2
Jijiei pajişti ondulată alunecări
Câmpia arabil, câmpie eroziune
7 345,6 2,3
Transilvaniei pajişti ondulată alunecări
Podişul arabil,
8 podiş eroziune 584,5 3,9
Bârlad pajişti, vii
Podişul arabil, exces de
9 podiş 117,2 0,8
Sucevei pajişti umiditate
Câmpia Gă- câmpie soluri gre-
10 Arabil 101,7 0,7
vanu-Burdea înaltă le neirigat
soluri
Platforma câmpie
11 Arabil grele 133,1 0,9
Colmeana înaltă
irigat
Câmpie cu
câmpie de
12 dune de arabil, vii irigat 56,5 0,4
dune
nisip
Piemontul
exces de
13 Getic arabil, pomi piemont 594,0 3,9
umiditate
(Sudul)
Emil Luca

Nr.crt. Forma de SuprafaŃa


FolosinŃe Caractere
al agro- Zona relief
dominante specifice
ecosist. dominantă mii/ha %
Piemontul eroziune,
14 Getic arabil, pomi piemont exces de 373,9 2,5
(Nordul) umiditate
SubcarpaŃii
de curbură şi vii, arabil, piemont
15 eroziune 158,4 1,0
Piemontul pajişti dealurui
Râmnic
exces de
Piemontul arabil,
16 piemont umiditate, 1116,1 7,4
Vestic pajişti
eroziune
Podişul arabil,
17 podiş eroziune 359,0 2,4
Someşan pajişti
Podişul arabil, eroziune
18 podiş 640,2 4,2
Târnavelor pajişti alunecări
Dealuruile
subcarpatice
arabil,
19 şi dealuri eroziune 639,8 4,2
pajişti
depresiunile
de contact
Podişul
Moldovei şi arabil, dealuri,
20 eroziune 886,5 6,0
SubcarpaŃii pajişti podiş
Orientali
SubcarpaŃii eroziune
21 pomi, pajişti dealuri 343,2 2,3
Meridionali alunecări
Depresiunile arabil, exces de
22 depresiuni 347,6 2,3
intramontane pajişti umiditate
Zonă de
23 Pajişti munŃi eroziune 1966,1 13,3
munte
TOTAL 15020,1 100,0

Agroecosistemul 1 cuprinde terenurile din sudul Ńării (Câmpia


Română – Podişul Dobrogei), cu suprafaŃă plană, dominată de
cernoziomuri, irigate sau irigabile, cu o temperatură medie anuală de
10,5–11,5 oC şi precipitaŃii anuale de 350–500 mm. SuprafaŃa acestui
Agricultură şi Horticultură Generală

agroecosistem reprezintă 20,1% (3019,7 mii ha) din suprafaŃa arabilă


a României. Agroecosistemul 2 se întinde cu preponderenŃă în zona
irigată din Lunca şi Delta Dunării, cu precipitaŃii mai reduse (350–
450 mm anual), cu soluri predominant aluviale. Agroecosistemul 3
ocupă suprafeŃe relativ reduse în nordul Dobrogei. Agroecosistemul
4 este caracteristic părŃii nordice a Câmpiei Române,
agroecosistemul 5 părŃii de vest a Ńării, agroecosistemul 6 – Câmpiei
Jijiei, agroecosistemul 7 – Câmpiei Transilvaniei, 8 – Podişului
Bârladului, 9 – Podişului Sucevei, 10, 11, 12, 13 şi 14 unor zone
restrânse din sudul Ńării. Prezintă importanŃă, de asemenea,
agroecosistemele 17 – Podişul Someşan, 18 – Podişul Târnavelor,
precum şi 19 – depresiunile de contact din Transilvania.
Agroecositemele 22 şi 23 sunt specifice zonelor montane. SuprafaŃa
agricolă şi notele de bonitare pentru fiecare dintre cele 23 de
agroecosisteme sunt prezentate în tabelul 3.5.
Emil Luca
Tabelul 3.3.
Caracterizarea agroecosistemelor de pe teritoriul României
(clima, gradul de fragmentare a reliefului, solurile dominante)

Nr. Gradul de
CLIMA Solurile
agro- fragmentare al
Tm (oC) Pm (mm) dominante
ecosist. reliefului
1 10.5–11.5 350–600 nefragmentat cernoziomuri
2 10.5–11.5 350–550 slab fragmentat soluri aluviale
3 10.5–11.0 450–550 nefragmentat cernoziomuri
4 10.0–11.0 550–600 nefragmentat cernoziomuri
brune roşcate
5 10.0–11.5 550–650 slab fragmentat cernoziomuri
6 8.0–9.0 450–550 slab-moderat cernoziomuri
fragmentat
7 8.0–9.0 550–600 moderat cernoziomuri
fragmentat
8 9.0–10.0 450–550 slab fragmentat cernoziomuri
9 6.0–8.0 600–700 nefragmentat soluri
cernoziomoide
10 10.0–10.5 550–600 nefragmentat vertisoluri
11 10.0–10.5 550–650 nefragmentat vertisoluri
12 10.9–11.5 500–550 vălurit eolian psamosoluri
13 9.5–10.5 600–700 slab moderat brune luvice
fragmentat
14 8.0–10.0 700–800 moderat luvisoluri albice
fragmentat
15 9.0–10.5 550–650 slab şi moderat cernoziomuri
fragmentat
16 9.0–10.5 600–800 slab şi moderat brune luvice
fragmentat
17 8.0–9.0 650–800 moderat brune luvice
fragmentat
18 8.0–10.0 600–800 moderat brune luvice
fragmentat
19 7.0–9.0 700–800 moderat brune luvice
fragmentat
20 6.0–9.9 600–700 moderat brune luvice
fragmentat
Agricultură şi Horticultură Generală

21 7.0–9.0 700–800 moderat brune luvice


fragmentat
22 5.0–5.5 600–800 nefragmentat şi brune luvice
slab moderat cernoziomoid
23 2.0–7.0 800–1400 puternic brune acide
fragmentat podzoluri

Tabelul 3.4.
Caracterizarea agroecosistemelor de pe teritoriul României
(însuşirile solului, capacitatea de producŃie)
Capacitatea de producŃie
Însuşirile solurilor
Nota de bonitare ProducŃie
Nr. agro-
Textura Ap Rezervă estimată
ecosis-
pH pentru
temului
(0–20cm) de humus pajişti
mii t/ha Arabil Pajişti t SU/ha mii
UN/ha
lut-lut
1 200 6,4 54 30 24 15
argilos
160–
2 variată 6,4–7,2 68 55 20 14
180
lut-lut
3 200 6,4–7,2 40 25 8 4
nisipos
lut 120–
4 5,0–6,0 58 30 9 5
argilos 200
5 variată 200 5,8–7,2 60 32 19 8
lut lut-
6 200 5,8–6,4 47 30 9 7
argilos
lut- 160–
7 6,4–7,2 42 30 8 7
argilos 200
lut- 180–
8 6,4–7,2 35 25 6 4
argilos 200
lut-
9 200 5,4–6,4 40 45 8 7
argilos
lut- 120–
10 5,0–6,0 45 25 7 5,5
argilos 160
lut- 120–
11 5,0–6,8 62 30 17 11
argilos 160
Emil Luca

nisip
12 lutos 60–120 5,8–6,4 35 10 7 4,5
nisipos
lut 120–
13 5,4–6,4 37 32 6 4
argilos 160
lut-lut 120–
14 5,4–6,4 37 38 5 9,5
argilos 160
lut- 180–
15 5,8–6,4 48 25 5 9,5
argilos 200
lut- 120–
16 5,4–6,0 40 32 6 5
argilos 160
lut- 120–
17 5,4–6,0 35 27 5 4
argilos 160
lut- 120–
18 5,4–6,4 38 30 6 4,5
argilos 160
120–
19 lut 5,4–6,4 38 35 4,5 3
160
lut-
120–
20 argilos 5,4–6,4 40 31 4,9 3
160
lut
lut-
120–
21 argilos 5,4–6,4 33 36 4 8,5
160
lut
lut-
120–
22 argilos 5,4–6,8 38 40 5 4
160
lut
lut- 160–
23 4,0–5,8 20 25 2 1,5
nisipos 200
Agricultură şi Horticultură Generală

Tabelul 3.5.
Nota medie de bonitare a agroecosistemelor pentru arabil
şi culturile de grâu şi porumb în condiŃii de neirigat

SuprafaŃa Note de bonitare


Agroecosis-
agricolă arabil grâu
temul
(mii/ha) porumb
1 3019,7 54 64 54
2 440,0 60 46 51
3 316,2 40 57 58
4 877,3 58 66 69
5 1113,2 60 64 62
6 490,1 47 54 53
7 345,6 42 52 49
8 584,5 35 49 48
9 117,2 40 51 45
10 101,7 45 54 53
11 133,1 62 60 58
12 56,5 35 55 66
13 594,0 37 52 52
14 373,9 37 38 35
15 158,4 48 45 43
16 1116,1 40 46 42
17 359,2 35 36 30
18 640,2 38 40 36
19 639,8 32 38 33
20 886,5 40 50 45
21 343,2 33 35 30
22 347,6 38 42 28
23 1966,1 20 16 12
TOTAL/MEDIA 15020,1 42 49 47

3.3. Zonarea ecologică a plantelor


3.3.1. Factorii producŃiei agricole vegetale
Plantele au cerinŃe specifice faŃă de climă (lumină, căldură, apă,
aer), tipul de sol şi fertilitatea acestuia, de care trebuie să se Ńină
seama în zonarea diferitelor culturi şi tehnologiile de cultură aplicate.
Emil Luca

Factorii de vegetaŃie (ecologici) sunt studiaŃi pe larg la


fiziologie, climatologie, pedologie şi agrotehnică. În lucrare vom
prezenta numai aspecte generale privind influenŃa lor asupra creşterii
şi dezvoltării plantelor de câmp. În partea de fitotehnie specială, în
prezentarea fiecărei plante în parte se vor analiza aprofundat
influenŃa factorilor de producŃie şi dirijarea acestora prin măsuri
tehnologice.
Lumina. Energia luminii solare este folosită în sinteza
substanŃelor organice din plante, prin intermediul clorofilei, în
procesul de fotosinteză. Intensitatea fotosintezei este dependentă de
specificul plantei (suprafaŃa foliară, numărul şi distribuirea
cloroplastelor, activitatea enzimatică etc.), lumină, concentraŃia
bioxidului de carbon, temperatura, apa şi elementele nutritive din sol
etc.
Asupra fotosintezei plantelor influenŃează intensitatea şi
calitatea luminii, precum şi durata de iluminare.
Intensitatea luminii condiŃionează parcurgerea fazelor de
vegetaŃie (creşterea, înflorirea, fructificarea) la cereale, rezistenŃa la
cădere şi calitatea, conŃinutul în zahăr la sfeclă şi cel de amidon la
cartof. De intensitatea luminii, între anumite limite, depinde şi
producŃia plantelor. Sunt plante adaptate la intensităŃi luminoase mai
ridicate ("plante de lumină"), ca sfecla pentru zahăr, floarea-soarelui,
cartoful, bumbacul, porumbul. Alte plante necesită un aflux mai mic
de lumină ("plante de umbră") ca inul pentru fibre, saschinul etc.
Calitatea luminii, componentele ei spectrale influenŃează
cantitatea şi calitatea recoltei. S-a constatat că sub acŃiunea razelor
roşii şi galbene se sintetizează în special hidraŃi de carbon, iar în
cazul celor albastre mai mult substanŃe proteice. Apoi, seminŃele sub
influenŃa razelor roşii sunt stimulate în germinaŃie, iar celelalte
radiaŃii vizibile au efect neînsemnat.
Durata iluminării, lungimea zilei este specifică fiecărei plante,
ca rezultat al adaptării în condiŃiile de formare. Aşa apar plante de zi
scurtă (şi nopŃi lungi) şi plante de zi lungă (şi nopŃi scurte), fenomen
Agricultură şi Horticultură Generală

denumit fotoperiodism. Plantele de zi scurtă, soia, fasolea, tutunul,


bumbacul, orezul, porumbul, sorgul, meiul, cânepa etc. originare din
latitudini sudice, fructifică la începutul toamnei (zile mai scurte), pe
când plantele de zi lungă ca orzul, grâul, secara, ovăzul, mazărea,
sfecla, inul, rapiŃa, muştarul etc. fructifică vara, în condiŃii de zile
lungi. Sunt şi plante indiferente la lungimea zilei (hrişca, floarea-
soarelui, bumbacul), sau apar biotipuri (soiuri) în cazul aceleiaşi
plante, cu preferinŃă pentru zile scurte sau zile lungi. La porumb,
hibrizii târzii sunt tipici de zi scurtă, dar s-au creat şi hibrizi precoci
capabili să fructifice şi să se maturizeze mai timpuriu, la cartof
pentru formarea tuberculilor trebuie zile scurte, iar pentru formarea
seminŃelor zile lungi. Cunoaşterea cerinŃelor plantelor la lungimea
zilei are şi consecinŃe practice, în zonarea si tehnica de cultură a
acestora.
Dirijarea factorului lumină (ca durată şi intensitate) se poate
face în sere, case de vegetaŃie şi fitotroane. Utilizarea luminii de către
plante, în câmp, se poate mări printr-o zonare raŃională şi prin diferite
mijloace agrotehnice, ca: amplasarea pe expoziŃii, semănat la distanŃe
corespunzătoare, orientarea rândurilor nord-sud, combaterea
buruienilor, respectarea densităŃii optime.
Fotosinteza se intensifică şi prin suplimentarea conŃinutului de
bioxid de carbon. În câmp, aceasta se realizează prin folosirea
îngrăşămintelor organice sau chiar cu ajutorul unor generatoare de
bioxid de carbon.
Căldura. CerinŃele plantelor pentru căldură variază cu biotipul
cultivat (specie, soi) şi cu fazele de vegetaŃie. Acestea se referă la
temperatura aerului şi a solului.
Ritmul absorbŃiei apei şi elementelor nutritive, viteza de depla-
sare a acestora, reacŃiile chimice şi procesele fiziologice care au loc,
deci creşterea şi dezvoltarea plantelor sunt dependente de căldură.
Cunoaşterea temperaturii minime de germinaŃie este importantă
în stabilirea datei optime a semănatului la culturile de primăvară.
Astfel, grâul, orzul, mazărea, inul se pot semăna la temperaturi de 1–
Emil Luca

3 °C în sol; bobul, lupinul, macul la 3–5 °C; soia, floarea-soarelui la


6–8 °C; porumbul la 8–10 °C; fasolea, bumbacul la 10–11 °C; orezul
şi meiul la 11–12 °C; tutunul la 13–14 °C etc. Semănând mai
timpuriu, seminŃele nu germinează (deşi sunt îmbibate cu apă) şi sunt
atacate de boli şi dăunători; nici întârzierea semănatului nu este de
dorit, având repercusiuni directe în nivelul producŃiilor.
În fazele următoare de vegetaŃie plantele au o temperatură
minimă de creştere, denumită "zero de creştere” (sau "zero
biologic"). La plante originare din climatul temperat (grâu, secară,
orz, ovăz etc.), zero biologic este considerat temperatura de 5 °C, iar
pentru cele originare din climatul cald 8–10 °C (Velican V., 1972).
La cereale, înfrăŃirea se petrece la 6–12 °C, iar alungirea
paiului, la 12–14 °C. Călirea (mărirea rezistenŃei la ger), după
Tumanov (citat de N. Zamfirescu şi colab., 1965) se petrece în 2
faze: prima la temperaturi între 0–6 °C şi lumină, când se
acumulează zaharuri în Ńesuturi; a doua între –2° şi –5 °C, când nu
necesită lumină. Înflorirea cerealelor se petrece la 15–16 °C, iar
coacerea la temperaturi în jur de 20 °C. Când în perioada umplerii
bobului la grâu şi orz apar valuri de căldură (peste 30–35 °C),
plantele se deshidratează şi se vestejesc. Se reduce fotosinteza, creşte
respiraŃia, planta consumând chiar din rezerva acumulată, boabele se
maturizează forŃat, depunerile în bob sunt reduse, iar boabele se
zbârcesc (şiştăvesc).
Un indice de evaluare a necesarului de căldură este constanta
termică (sau "suma de grade"), reprezentând însumarea
temperaturilor medii zilnice (active) din întreaga perioadă de
vegetaŃie sau pentru anumite faze.
Reglarea regimului termic se face ca şi pentru lumină prin:
zonarea plantelor în concordanŃă cu cerinŃele termice ale acestora,
amplasarea culturilor pe expoziŃii favorabile; asigurarea unor
densităŃi optime la semănat; orientarea rândurilor nord-sud;
combaterea buruienilor; efectuarea lucrărilor solului la momentul şi
adâncimea optimă; pe semănăturile de iarnă se recomandă reŃinerea
Agricultură şi Horticultură Generală

zăpezilor etc. În sere, case de vegetaŃie, răsadniŃe, temperatura se


reglează după necesităŃi.
Aerul. ViaŃa plantelor este dependentă de componentele aerului
atmosferic şi a celui din sol. Aerul din sol influenŃează creşterea
sistemului radicular al plantelor şi viaŃa microorganismelor.
În general, rădăcinile plantelor se dezvoltă bine într-un sol
aerat. CerinŃe mai mari la oxigenul din sol au orzul, bumbacul,
ovăzul, mazărea, floarea-soarelui, cartoful, porumbul, sfecla pentru
zahăr, iar cerinŃe mai mici orezul şi hrişca etc.
Ca rezultat al proceselor biologice din sol creşte procentul de
bioxid de carbon, devenind vătămător (peste 1%). Primenirea aerului
în sol se face prin difuziune şi schimbarea în masă. Schimbarea în
masă are loc prin intermediul unor factori fizici (oscilaŃii de
temperatură, vânt, ploaie etc.) şi biologici (galerii de cârtiŃe, râme,
insecte etc.). Reglarea regimului de aer în sol se poate realiza, însă,
prin lucrările solului (arat, cultivat etc.). Se pot folosi şi substanŃe
generatoare de oxigen. Peroxidul de calciu (CaO2) în prezenŃa apei
eliberează treptat oxigenul:

CaO2 + H2O → Ca(OH)2 + O2

Apa. Alături de ceilalŃi factori de vegetaŃie, apa are un rol


deosebit de important în creşterea şi dezvoltarea plantelor. ConŃinutul
în apă al diferitelor organe este de la 10–15% la seminŃe, până la 85–
90% la unele organe verzi. Apa menŃine starea de hidratare a
citoplasmei, starea de turgescenŃă, o mică parte este reŃinută (1–5%)
pentru sinteza substanŃei uscate, iar restul se elimină prin transpiraŃie.
Apa dizolvă şi disociază sărurile minerale, punând la dispoziŃia
plantelor elementele necesare.
Apa este necesară plantelor în toate fazele de vegetaŃie, de la
germinaŃie şi până la maturitate, dar în cantităŃi diferite. Pentru a
asigura germinaŃia, cerealele absorb 40–60% apă din greutate,
leguminoasele 80–120% etc.
Emil Luca

Şi în fazele de vegetaŃie ulterioare, cantitatea de apă consumată


de plante este variabilă, în funcŃie de specie şi de fază de vegetaŃie.
Ritmul de creştere şi dezvoltare al plantelor este dependent de
conŃinutul de apă al solului şi umiditatea relativă a aerului.
În cursul perioadei de vegetaŃie plantele au perioade de consum
de apă variabil. Sunt perioade când lipsa apei influenŃează mai mult
evoluŃia plantelor şi acestea au fost numite "faze critice". La grâu,
orz, ovăz faza critică este la împăiere sau înspicare; la porumb în faza
de înspicare – formarea bobului; la floarea-soarelui înaintea formării
capitulului; la cartof între îmbobocire-înflorire etc.
Raportul între cantitatea de apă consumată şi substanŃa uscată
sintetizată reprezintă coeficientul de transpiraŃie (sau "consumul
specific de apă"). Acesta este variabil de la plantă la plantă, fiind
cuprins în medie între 200–900. Coeficientul de transpiraŃie, la
aceeaşi plantă, este influenŃat de natura şi potenŃialul de fertilitate al
solului, condiŃiile de climă şi vârsta plantei. Astfel, coeficientul de
transpiraŃie creşte în cazul când creşte conŃinutul apei în sol, când
scad rezervele nutritive în sol sau când scade umiditatea relativă a
aerului, şi pe măsura avansării plantelor în vegetaŃie (până la un
punct).
Coeficientul de transpiraŃie mediu (în ordine descrescândă)
determinat în zona semiaridă din S.U.A. (citat de I. Staicu, 1969), la
câteva plante cultivate, a fost următorul: in 783, mazăre 747, fasole
700, soia 646, ovăz 635, secară de primăvară 634, cartof 575,
bumbac 562, hrişca 540, orz 521, grâu 505, sfecla pentru zahăr 377,
porumb 372, mei 287 şi sorg 271 etc.
Referitor la cerinŃele pentru apă, plantele se împart în: xerofite,
higrofite şi intermediare. Cele xerofite au un sistem radicular
puternic şi suprafaŃa de transpiraŃie redusă, suportând perioadele
secetoase, iar cele higrofite pretind condiŃii de umiditate ridicate.
Plantele cultivate sunt intermediare, însă unele dintre ele au un
caracter xeromorf (meiul, sorgul, latirul), iar altele higromorf
(graminee perene, trifoi roşu etc.).
Agricultură şi Horticultură Generală

Sursa de apă a plantelor o constituie precipitaŃiile atmosferice şi


(într-o oarecare măsură) roua, la plantele cu sistem foliar mare
(porumb, sfeclă etc.).
Reglarea regimului de apă se realizează printr-o serie de măsuri
agrotehnice, de acumulare şi păstrare a apei în sol şi prin irigare.
Elementele chimice. CerinŃele plantelor faŃă de elementele
nutritive sunt variabile, în funcŃie de specie (soi) şi faza de vegetaŃie.
Plantele absorb din sol azotul, fosforul, calciul şi alte elemente, în
cantităŃi mai mici. AbsorbŃia se face selectiv, în cantităŃi şi proporŃii
diferite.
La aceeaşi specie, compoziŃia plantelor variază în raport cu
vârsta. Din frunze şi tulpini, după fecundare, o parte din elemente
migrează în fructe şi seminŃe; o altă parte din elemente se elimină în
sol de către rădăcini şi prin spălarea plantelor de apa ploilor.
Reglarea regimului elementelor chimice se face prin lucrările
solului, favorizând activitatea anumitor microorganisme, dar şi prin
fertilizare.
Solul. În prezentarea solului, ca factor ce influenŃează
producŃia, ne referim la relaŃia dintre însuşirile lui (fizico-chimice şi
biologice) şi plantele de cultură.
Textura. Pe solurile lutoase (cu proprietăŃi fizico-chimice
mijlocii) se pot cultiva aproape toate plantele de cultură: porumb,
grâu, orz, ovăz, trifoi, lucernă, fasole, mazăre, soia, rapiŃă, sfeclă, in,
cânepă etc. Porumbul dă foarte bune rezultate pe soluri cernoziomice
cu textură lutoasă. Unele plante însă valorifică bine şi solurile uşoare
(lupinul, secara, sfecla), iar altele preferă soluri cu textură mai fină
(grâul, ovăzul, bobul, orezul). Pe solurile grele, la cereale, este mai
frecvent fenomenul de "descălŃare".
Sistemul de executarea lucrărilor solului şi fertilizarea se fac
Ńinând cont de textură.
Structura. Într-un sol cu structură bună (∅ agregatelor 1–10
mm) aerul, apa şi elementele nutritive sunt asigurate în proporŃii
favorabile, înlesnind activitatea microbiană şi creşterea rădăcinilor.
Emil Luca

Se realizează, în acest caz, producŃii ridicate şi constante la


majoritatea plantelor. Cât priveşte efectul culturii diferitelor plante
asupra structurii se constată că gramineele perene, dar şi grâul,
ovăzul, secara (plante care se seamănă în rânduri apropiate) menŃin
structura solului, pe când plantele prăşitoare (porumb, sfeclă, floarea-
soarelui) îi distrug structura prin lucrări şi picăturile de apă ce cad
între rânduri (în prima fază de vegetaŃie).
ReacŃia solului. Majoritatea plantelor dau rezultate bune pe sol
cu reacŃie neutră până la slab alcalină sau slab acidă. Sunt plante care
valorifică solurile acide (lupin, secara, cartof, ovăz), iar altele care s-
au adaptat la soluri mai alcaline (orz, sorg, rapiŃă, bumbac, sfeclă
pentru zahăr, muşeŃel).
3.3.2. Zonarea ecologică a plantelor
3.3.2.1. Zonele producŃiei agricole vegetale în România
România este aşezată în zona centrală a emisferei nordice între
paralelele 43°38’ şi 48°16’ latitudine nordică şi meridianele 20°16’ şi
29°46’. Aflată la întâlnirea celor trei mari zone fizico-geografice ale
Europei (centrală, estică şi sudică), România are un relief variat,
climat continental (cu variaŃii destul de mari) şi condiŃii de sol foarte
diferite, cuprinzând următoarele regiuni:
• de câmpie, circa 7 350 000 ha (31% din suprafaŃa Ńării);
• dealuri şi podişuri, circa 11 417 000 ha (48% din suprafaŃa
Ńării);
• de munte, cu circa 5 000 000 ha (21% din suprafaŃa Ńării).
Zonele agricole reprezintă aproximativ 70% din suprafaŃa Ńării,
cuprinzând câmpiile, dealurile şi podişurile.
UnităŃile geografice din Ńara noastră, grupate în funcŃie de
altitudine sunt prezentate în tabelele 2.6 şi 2.7 (sintetizate după V.
Velican, 1972).
În baza unor studii întreprinse de A.S.A.S. teritoriul agricol al
României a fost împărŃit în trei zone agricole principale (luându-se în
considerare însuşirile şi fertilitatea solurilor, relieful şi clima):
Agricultură şi Horticultură Generală

Zona I (câmpia de sud şi de vest), cu soluri fertile, climat cald


(suma de grade = 4000–4300 °C) şi secetos (250–550 mm
precipitaŃii).
Zona a II-a (podişurile din: Oltenia, nord-vestul Munteniei,
centrul Moldovei, vestul Ńării şi centrul Transilvaniei), cu soluri de
fertilitate mijlocie şi climă moderată (3400–4000 °C) şi semiumedă
(550–650 mm precipitaŃii).
Zona a III-a (dealurile subcarpatice din întreaga Ńară şi
depresiunile intramontane), cu soluri mai puŃin fertile, climă
răcoroasă (3000–3400 °C) şi umedă (650–750 mm precipitaŃii).
Dacă cu ani în urmă repartizarea diferitelor culturi se făcea şi în
Ńara noastră mai mult după observaŃii izvorâte din practică, un pas
înainte l-au constituit în această direcŃie rezultatele experimentale
obŃinute de institutele de cercetări de profil şi staŃiunile de cercetări
agricole. În ultimul timp zonele de favorabilitate a plantelor cultivate
se stabilesc pe baze tot mai precise. Aceasta prezintă o deosebită
importanŃă pentru eficienŃa culturii plantelor. În condiŃii ecologice
favorabile, măsurile fitotehnice au eficacitate mai mare, iar plantele
îşi pot valida potenŃialul de producŃie.
După cum arată O. Berbecel şi colab. 1960 şi 1981 "prin
zonarea ecologică a culturilor se înŃelege stabilirea zonelor de
favorabilitate la plantele cultivate, pe baza confruntării condiŃiilor
naturale din regiunea cercetată cu cerinŃele biologice ale plantelor
faŃă de acestea". Presupune deci, cunoaşterea tuturor condiŃiilor de
mediu şi a particularităŃilor biologice ale plantelor, lucru destul de
dificil. Aceiaşi autori precizează că "prin condiŃiile de mediu se
înŃelege totalitatea factorilor externi în care creşte planta respectivă;
prin condiŃii de existenŃă înŃelegem factorii pe care îi cere planta,
potrivit specificului său ereditar, iar prin factori de acŃiune –
totalitatea factorilor care acŃionează asupra organismului vegetal în
întreaga perioadă de vegetaŃie".
Emil Luca
Tabelul 3.6.
Regiunea de câmpie (circa 7 350 000 ha, 31% din suprafaŃa Ńării)*
Umiditatea
PrecipitaŃii Plante
Zona relativă a Soluri
anuale (mm) cultivate
aerului (%)
PronunŃat
caracter
Bălane
cerealier
Cernoziomuri
Estul Câmpiei Factor
Cernoziomuri
Române şi 380–450 30–60 limitativ apa
cambice
Dobrogea** În condiŃii de
Brune
irigare –
eumezobazice
producŃii
ridicate
Cereale, plante
Cernoziomuri
oleaginoase; în
cambice
Silvostepa din lungul Dunării
Cernoziomuri
Oltenia şi 500–560 55–65 – zonă
argiloiluviale
Muntenia favorabilă
Brune roşcate
pentru orez şi
Psamosoluri
bumbac
Cernoziomuri Cereale,
Cernoziomuri oleaginoase,
Câmpia de Vest 500–700 55–70 cambice sfeclă pentru
Lăcovişti zahăr; în sudul
Brune luvice zonei, orez
* În această regiune suma de grade este de circa 3000–3600 °C, cu
Notă:
veri calde (temperatura medie a lunii iulie 21–23 °C)
** S-au redat agriculturii terenuri în Lunca inundabilă a Dunării şi
în Deltă

CondiŃiile de mediu înglobează toŃi factorii de acŃiune, însă nu


întotdeauna condiŃiile de existenŃă se găsesc în întregime în condiŃiile
de mediu.
Prin zonarea ecologică se urmăreşte amplasarea culturilor în
acele condiŃii de mediu unde plantele întâlnesc cei mai importanŃi
factori din condiŃiile de existenŃă în optimum sau apropiat de
optimum.
Agricultură şi Horticultură Generală

In natură sunt factori favorabili, mai mult sau mai puŃin


apropiaŃi de optimul cerut de plantă, precum şi o serie de factori
inutili şi dăunători, determinând creşterea şi dezvoltarea plantei mai
mult sau mai puŃin normal. In funcŃie de acestea, se determină
zonalitatea calitativă, determinându-se zone cu diferite grade de
favorabilitate.
În zonarea ecologică a plantelor agricole, în prima fază se
stabilesc cerinŃele pedoclimatice ale plantelor şi factorii edafici (faza
de analiză), apoi în faza a doua (de sinteză) se confruntă cerinŃele
pedoclimatice ale plantelor cu condiŃiile de climă şi sol determinate
şi se stabilesc zonele de favorabilitate, cu graduările: foarte
favorabile, favorabile, puŃin favorabile şi improprii.
Emil Luca

Tabelul 3.7.
Regiunea de dealuri (circa 11 417 000 ha, 48% din suprafaŃa Ńării)
PrecipitaŃii Umiditatea
Plante
Zona anuale relativă a Soluri
cultivate
(mm) aerului (%)
Cereale:
Silvostepa Cernoziomuri
sfecla pentru
Transilvaniei (între cambice
circa 600 zahăr; tutunul;
Someşul Mic – vest, 57–63 brune argilo-
(500–700) cartoful (spre
Someşul Mare – iluviale
periferia
nord, Mureş – sud) brune luvice
zonei).
Cereale (mai
Soluri cenuşii;
Silvostepa Moldovei puŃin orzul de
cernoziomuri
(Podişul Bârladului toamnă);
400–500 55–79 cambice;
şi Jijiei, la nord până floarea -
brune
la Dorohoi soarelui;
argiloiluviale
in pentru ulei.
Zonă pomi-
viticolă;
De pădure 550–800 cereale; cartof;
Brune
subcarpatică (Oltenia) tutun oriental şi
62–70 argiloiluviale;
(dealurile Olteniei şi 600–900 semioriental;
brune luvice
Munteniei) (Muntenia) sfeclă pentru
zahăr; in pentru
fuior
Cereale de
De pădure din
Cernoziomuri toamnă şi de
Transilvania (inel
cambice; primăvară
deluros, care are în
brune argilo- (orzoaica de
interior silvostepa 600–800 66–77
iluviale şi brune bere); cartof;
Transilvaniei, iar la
luvice; sfecla pentru
periferie zona
luvisoluri albice zahăr; in pentru
montană)
fibră; trifoi.

Pentru fiecare plantă (soi, hibrid), în funcŃie de cerinŃele


pedoclimatice, la scara întregii Ńări, s-au stabilit, în general, trei zone
ecologice de cultură. Acestea sunt prezentate, în detaliu, la fiecare
cultură:
Agricultură şi Horticultură Generală

– Zona foarte favorabilă, cu condiŃiile pedoclimatice cele mai


favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor, unde se pot obŃine
producŃii mari, constante şi de calitate superioară.
– Zona favorabilă, cu condiŃii pedoclimatice care asigură
producŃii bune, însă mai puŃin constante (unii factori ecologici
limitează productivitatea plantelor).
– Zona mai puŃin favorabilă, cu condiŃii pedoclimatice puŃin
favorabile unor specii.
În mod obişnuit, plantele se cultivă în primele două zone
ecologice, cea de-a treia fiind mai puŃin economică. Extinderea
irigaŃiilor în zone secetoase, fertilizarea raŃională şi crearea unor
soiuri (hibrizi) cu mare plasticitate ecologică a permis extinderea
arealului de cultură a multor plante schimbând şi gradul de
favorabilitate al zonei (de exemplu, în câmpia de sud, în condiŃii de
irigare se pot cultiva aproape toate plantele din cultura mare).

3.4. Asolamentul
Cel mai important element avut în vedere în cadrul organizării
terenului arabil este asolamentul, care reprezintă principala măsură în
realizarea producŃiei vegetale.
Prin organizarea terenului în asolamente se asigură deopotrivă
creşterea capacităŃii de producŃie a suprafeŃelor agricole, ameliorarea
solurilor slab productive, prevenirea proceselor de degradare a
solului etc.
Amplasarea masivelor de asolamente se realizează diferenŃiat,
în funcŃie de condiŃiile concrete ale fiecărei unităŃi. Delimitarea
asolamentelor se face prin limite obligate naturale (cursuri de apă,
văi, păduri etc.), construite (căi de comunicaŃie, canale etc.) şi
convenŃionale.
Clasificarea asolamentelor. Asolamentele se clasifică astfel:
• asolamente de câmp – din care fac parte cerealele
păioase şi prăşitoare, plantele tehnice, culturile legumicole şi
cele furajere;
Emil Luca

La rândul lor, asolamentele pentru culturi de câmp se


diferenŃiază în: asolamente pe terenuri arabile irigate, asolamente pe
terenuri plane neirigate şi asolamente pe terenuri în pantă.
• asolamente legumicole – care trebuie să fie amplasate
pe suprafeŃe irigabile, cât mai aproape de sursa de apă;
• asolamente pentru culturi furajere – care se
amplasează în apropierea fermelor zootehnice;
• asolamente pentru orez – care îşi găsesc locul doar pe
terenurile amenajate pentru irigare prin inundare;
• asolamente specializate pentru cultura cartofului sau
sfeclei de zahăr – amplasate în zone şi pe terenuri favorabile
acestor culture;
• asolamnte mixte – care pot cuprinde culturi din mai
multe grupe.
Numărul asolamentelor dintr-o unitate (exploataŃie) se
stabileşte în funcŃie de condiŃiile naturale, economice şi agrotehnice.
De cele mai multe ori într-o exploataŃie agricolă se introduce un
singur asolament. Introducerea mai multor asolamente se face în
raport cu mai mulŃi factori, între care: categoriile de sol, posibilitatea
de irigare a culturilor, existenŃa unor trupuri separate de teren,
existenŃa unor limite obligate, existenŃa unor exploataŃii cu suprafeŃe
foarte mari de teren etc.
Amplasarea şi dimensionarea elementelor teritoriale ale
asolamentelor. În organizarea terenului asolamentelor se are în
vedere amplasarea următoarelor elemente de bază: sole, parcele,
reŃeaua de canale pentru lucrările hidroameliorative, măsuri şi lucrări
de prevenire şi de combatere a eroziunii solului, drumuri de
exploatare, tabere de câmp, alimentarea cu apă etc. Sola reprezintă
suprafaŃa constituită din una sau mai multe parcele de lucru, destinate
unei culturi sau grupe de culturi cu agrotehnică asemănătoare.
Parcela reprezintă o parte a unei sole, având aceeaşi categorie de
folosinŃă, delimitată natural sau artificial, cultivată cu aceeaşi cultură
şi acelaşi soi şi aparŃinând aceluiaşi proprietar. Mărimea solelor şi a
Agricultură şi Horticultură Generală

parcelelor au evoluat în raport cu structurile organizatorice, cu forma


de proprietate, cu dotarea tehnică, cu sistemul de agricultură
promovat etc.

3.5. Fertilizarea în agricultura. Obiectivul fertilizării


Obiectivul fertilizării este menŃinerea şi creşterea fertilităŃii
solului şi a activităŃii biologice a acestuia.
Sistemul urmăreşte hrănirea solului pentru a putea hrăni
planta.
3.5.1. Metode de analiză şi diagnostic a fertilităŃii solului
Metode de analiză chimică. Această metodă clasică de analiză
permite evaluarea exactă a cantităŃilor de macro- şi microelemente
din sol şi apă. Metoda chimică se utilizează în mod curent în analize
punctuale. Datorită costului ridicat al metodei ea nu a fost
generalizată în Uniunea Europeană pentru analize diagnostic la scara
unor regiuni mari, atunci când se urmăreşte evaluarea impactului
asupra mediului.
Metode de analiză contabilă (Metoda bilanŃului aparent:
Metoda Herody). Metoda are un caracter orientativ şi se foloseste pe
scară mare în Uniunea Europeană datorită costului foarte mic.
Metoda are la bază raportul dintre inputurile contabile de
îngrăşăminte şi outputurile contabile de recoltă, exprimate în
echivalent îngrăşăminte pe tonă de produs vândut din fermă. În caz
de litigii apărute datorită acestei metode se foloseşte metoda clasică
chimică.
Metode de diagnostic biologic (plante bioindicatoare).
ConŃinutul în elemente minerale a unui sol poate fi evidenŃiat prin
intermediul plantelor bioindicatoare: plantele halofile, cuprofile,
zincofile, calcifile, nitrofile, oligotrofe şi eutrofe (Pop, 1977)
Emil Luca

IV. PRECIPITAłIILE ŞI TEMPERATURA -


FACTORI CARE DETERMINĂ NECESITATEA
IRIGĂRII

IrigaŃia este o măsură agrotehnică de sporire a producŃiei,


care trebuie extinsă numai acolo unde este necesar, altfel devine
neeconomică şi ridică nejustificat costul produŃiei.
Între factorii care influenŃează necesitatea irigării culturilor,
un rol esenŃial revine factorilor climatici (precipitaŃiile, temperatura),
alături de factorii economici (cerinŃe interne de produse agricole şi
posibilităŃile de export), de sol, plantă etc.

4.1. PrecipitaŃiile

Media anuală de precipitaŃii, caracteristică pentru o anumită


regiune constituie un criteriu, insuficient însă, pentru aprecierea
necesităŃii irigaŃiei şi pentru determinarea volumului de apă necesar a
fi administrat prin irigaŃie culturilor agricole.
Se admite, în general, că la precipitaŃii medii anuale sub 250
mm nu este posibilă cultivarea cu succes a plantelor agricole fără
irigare, iar la precipitaŃii între 250-500 mm nu se pot realiza
condiŃiile unei agriculturi intensive fără irigare. (Ionescu Siseşti Vl.,
1971; Nagy Z. şi Luca E., 1994 etc.).
Având în vedere că pe glob 25% din suprafaŃa uscatului se
găseşte în climat arid (cu precipitaŃii sub 250 mm) şi 30% în climat
semiarid, (cu precipitaŃii între 250-500 mm), rezultă că pe mai mult
de jumătate din suprafaŃa globului, precipitaŃiile atmosferice sunt
insuficiente pentru a asigura o producŃie agricolă ridicată. De aici
rezultă importanŃa şi necesitatea irigaŃiei ca măsură radicală de
sporire a producŃiei agricole. În Ńara noastră precipitaŃiile anuale sunt
mai mici de 500 mm, pe 20% din teritoriu, ceea ce justifică
necesitatea extinderii irigaŃiei pe această suprafaŃă.
Agricultură şi Horticultură Generală

Grumeza N., Merculiev O. şi Kleps C. (1989) au calculat


pentru condiŃiile climatice din Câmpia de Vest a Olteniei nevoia de
apă a diferitelor culturi agricole, exprimând-o în necesar de
precipitaŃii anuale. Astfel, consumul total de apă (medie pe perioada
1976-1985) oscilează în jurul valorii de 700 mm/ha la porumb şi
soia, între 800-1000 mm/ha la lucernă şi între 750-800 mm la sfecla
de zahăr. La floarea-soarelui şi cartof aeasta este de circa 600 mm/ha.
În condiŃii obişnuite, fără irigaŃie, valorile sunt în general mai reduse
cu circa 50%.
Rezultă că în regiunile unde se realizează cantitatea anuală
de precipitaŃii corespunzătoare necesarului culturilor menŃionate,
aceste culturi găsesc condiŃii de umiditate satisfăcătoare. Dar pentru
satisfacerea nevoii de apă a plantelor nu este suficient să li se asigure
cantitatea totală necesară, fiind important mai ales modul de
repartizare a apei în funcŃie de fazele de vegetaŃie. Plantele pot suferi
de lipsă de apă chiar la medii anuale ridicate, dar nefavorabil
distribuite, după cum cerinŃele faŃă de umiditate pot fi satisfăcute
chiar la medii anuale mai reduse, însă favorabil repartizate.
În regiunile în care precipitaŃiile sunt concentrate în
anotimpul rece sau în regiunile caracterizate printr-un regim
pluviometric torenŃial, plantele nu pot beneficia de întreaga cantitate
de apă căzută şi vor suferi de secetă.
Întrucât caracterizarea regimului pluviometric prin mediile
anuale, s-a dovedit, cel puŃin în condiŃiile Ńării noastre, ca sumară şi
imprecisă, Botzan si Merculiev (1954-1955) au împărŃit precipitaŃiile
în: 1. precipitaŃii din perioada caldă a anului (aprilie-septembrie),
numite convenŃional precipitaŃii de vară şi 2. precipitaŃii din perioada
rece a anului (octombrie-martie), numite convenŃional precipitaŃii de
iarnă. Este un mijloc mai precis de caracterizare a regimului
pluviometric, oferind posibilităŃi mai sigure de apreciere a nevoii de
irigare.
Emil Luca

Luând în considerare suma precipitaŃiilor de vară, regiunea


de câmpie a Ńării a fost împărŃită de Vlad Ionescu-Siseşti în patru
zone:
a) Zona cu precipitaŃii de vară sub 200 mm, cuprinzând
Dobrogea, bălŃile IalomiŃei şi Brăilei aproape în întregime, porŃiuni
mai reduse în sud-estul şi nordul Bărăganului, precum şi sudul
Moldovei.
b) Zona cu suma precipitaŃiilor de vară 200-250 mm,
cuprinzând aproape toată Câmpia Dunării, câmpia de sud a Moldovei
şi colŃul vestic al Câmpiei de Vest.
c) Zona cu suma precipitaŃiilor de vară de 250-300 mm, ce
cuprinde cea mai mare parte a câmpiei din vestul Ńării, Câmpia
Transilvaniei, o fâşie din nordul Câmpiei Dunării şi o fâşie în
Moldova, mai redusă în sud-vest şi mai extinsă în nord-est.
d) Zona cu suma precipitaŃiilor de vară mai mare de 300
mm, cuprinde o fâşie, mai îngustă sau mai lată, la poalele dealurilor.
Această zonă are o extindere mai mare în partea de nord-vest a
Moldovei.
Un indiciu utilizat frecvent pentru caracterizarea condiŃiilor
climatice ale unei regiuni şi pentru aprecierea necesităŃii irigării
culturilor de câmp este reprezentat de perioada de secetă.
Prin perioadă de secetă se înŃelege, în sens meteorologic,
intervalul de cel puŃin 10 zile în jumătatea caldă a anului şi de cel
puŃin 14 zile în jumătatea rece a anului, în care nu au căzut deloc
precipitaŃii. În medie pe Ńară sunt luate în considerare 5 perioade de
secetă, cu frecvenŃă maximă în Bărăgan, unde media este de 7 secete
pe an. Pe litoralul Mării Negre sunt semnalate 6-7 secete pe an.
Numărul lor scade către nord-vestul şi nordul Ńării unde numărul lor
se reduce la două sau unde sunt ani fără secetă.
Durata medie a unei perioade de secetă în Ńara noastră este
de 18 zile, ajungând la 20 zile în Bărăgan şi scurtându-se spre nordul
Ńării.
Agricultură şi Horticultură Generală

Seceta meteorologică, aşa cum s-a definit, poate avea


semnificaŃie necorespunzătoare din punct de vedere agricol şi în
special la irigarea culturilor, având în vedere că o ploaie mai mică de
5 mm nu întrerupe de fapt o perioadă de secetă fiziologică şi cu atât
mai mult o perioadă de secetă a solului. Dacă nu se Ńine seama de
ploile mici, care efectiv nu au nici un efect din punct de vedere
agricol, tabloul secetelor din Ńară apare mult mai defavorabil. Acest
fapt trebuie luat în considerare atunci când se apreciază necesitatea
introducerii irigaŃiei.
Astfel, s-a convenit să se utilizeze ca indice climatic seceta
solului sau seceta agricolă, care se defineşte ca intervalul de timp de
cel puŃin 10 zile consecutive fără precipitaŃii mai mari de 5 mm sau
succesive. Seceta solului este mai frecventă şi mai mare decât seceta
meteorologică.
Analizând situaŃia din Bărăgan, se constată că numărul
mediu al perioadelor de secetă a solului, ce survin în decursul
perioadei de vegetaŃie a plantelor (jumătatea caldă a anului), este de
6, cu o durată medie de 23 de zile.
Determinând durata şi frecvenŃa secetelor solului pe
teritoriul agricol al Ńării, se obŃin nu numai date precise asupra
zonelor bântuite de secetă, dar, mai ales, datele cu privire la perioada
din cursul anului când apare seceta, ceea ce are o deosebită
importanŃă în prezicerea regimului de irigaŃie a culturilor agricole.

4.2. Temperatura

Pentru determinarea zonelor de pe teritoriul Ńării cu deficit


de umiditate şi avizate pentru irigaŃie, este insuficientă luarea în
considerare numai a precipitaŃiilor, fie ca medie anuală, fie ca medie
din perioada de vegetaŃie a plantelor, fie sub aspectul lipsei
precipitaŃiilor (secetele).
Deficitul de umiditate depinde şi de alŃi factori, între care
temperatura aerului, radiaŃia solară şi intensitatea vântului. În ceea ce
Emil Luca

priveşte temperatura aerului, indicele cel mai caracteristic pentru


identificarea zonelor avizate la irigaŃie este izoterma anotimpului de
vară care are în zona de câmpie o amplitudine cuprinsă între 18-22˚.
Cu cât temperatura este mai mare, cu atât consumul de apă al
culturilor agricole (prin transpiraŃie şi prin evaporaŃie) este mai mare
iar gradul de folosire a precipitaŃiilor mai mic. Temperaturile cele
mai ridicate se înregistrează în sudul Ńării, temperaturi mijlocii în
estul şi vestul Ńării, iar temperaturi mai coborâte în nord.
Izoterma de vară de 22˚ desparte o fâşie de teren în lungul
Dunării, de la Turnu-Severin la GalaŃi, lată de 10-40 km, şi o altă
fâşie pe malul drept al Dunării, în Dobrogea, în dreptul bălŃilor
IalomiŃei şi Brăilei. Acestea sunt zonele din Ńară cu cea mai mare
arşiŃă, care creează adesea condiŃii defavorabile plantelor agricole, în
special grâului şi porumbului, ale căror boabe suferă cu regularitate
de şiştăvire, mai ales în cazul folosirii unor soiuri sau hibrizi
nerezistenŃi la temperaturi ridicate.
Izoterma de vară de 21˚ trece prin următoarele localităŃi:
Turnu-Severin, Craiova, Bucureşti, Buzău, Tecuci, împărŃind Câmpia
Dunării în două părŃi aproximativ egale.
Izoterma de vară de 20˚ delimitează aproape toată câmpia
vestică, mai puŃin porŃiunea de nord; formează cu izoterma de vară
de 21˚ o fâşie mai mult sau mai puŃin lată (de 20-60 km) în câmpia
Dunării, spre zona deluroasă, şi delimitează în est toată câmpia
sudică a Moldovei, până în dreptul municipiului Iaşi. Izoterma de
vară de 20˚ se suprapune aproximativ cu linia care desparte zona de
precipitaŃii de vară de 200-250 mm de zona cu precipitaŃii de vară de
250-300 mm.
Izoterma de vară de 19˚ delimitează nordul câmpiei vestice,
vestul Câmpiei Transilvaniei, trece pe la poalele dealurilor
subcarpatice în câmpia Dunării şi delimitează către est câmpia
nordică a Moldovei. Izoterma de vară de 19˚ desparte în nordul
Moldovei zona cu precipitaŃii de vară de 250-300 mm de zona cu
precipitaŃii mai mari de 300 mm.
Agricultură şi Horticultură Generală

Izoterma de vară de 18˚ înfăşoară zona muntoasă,


delimitând către est Câmpia Transilvaniei. Această câmpie este, prin
urmare, mult mai rece decât restul zonei de câmpie a Ńării, găsindu-se
între izotermele de vară de 18˚ şi 19˚.
Temperatura aerului, luată izolat, nu poate servi la
precizarea necesităŃii irigării culturilor de câmp, în schimb, constituie
un element climatic complementar preŃios al regimului pluviometric,
pentru stabilirea zonelor şi gradului de necesitate a introducerii
irigaŃiei Botzan M., 1972; Pleşa I., 1974; Nagy Z., 1982; Onu N.,
1988; Luca E., 1997).

4.3. Planta ca factor în irigaŃie

Exploatarea raŃională a sistemelor de irigaŃie presupune


cunoasterea relaŃiilor sol-apă şi, deopotrivă, a modului cum
influenŃează solul şi apa dezvoltarea plantelor.
Un interes deosebit prezintă cunoaşterea caracteristicilor
sistemului radicular al plantelor irigate, a modului de extragere a
umiditătii din sol, a consumului de apă al plantelor, a efectului
nivelului de aprovizionare a solului cu apă (plafonul minim) asupra
creşterii şi producŃiei, a perioadelor critice pentru apă etc.
Aprovizionarea plantelor cu apă se face prin intermediul
sistemului radicular, un rol deosebit în absorbŃia apei şi a
substanŃelor nutritive având perii radiculari care pătrund printre
particulele solide ale solului, stabilind un contact strâns cu acestea.
Datorită forŃei osmotice perii radiculari extrag umiditatea din
pelicula de apă care înconjoară particulele de sol.
Aprovizionarea plantelor cu cantităŃile de apă necesare
procesului de transpiraŃie este asigurată ca urmare a mişcării capilare
a apei către sistemul radicular şi prin extinderea rădăcinilor spre
zonele cu sol umed.
Pentru a asigura aprovizionarea plantelor cu apă chiar şi în
cazul unor perioade de secetă sau de aplicare a udărilor la intervale
Emil Luca

mai mari, este necesar să se asigure dezvoltarea unui sistem radicular


cât mai bogat şi cât mai profund.
Deşi tipul de sistem radicular al plantelor reprezintă un
caracter ereditar, gradul de dezvoltare, masa, numărul şi direcŃia de
creştere a rădăcinilor pot fi influenŃate. Apa influenŃează direcŃia de
creştere a sistemului radicular, răspândirea pe orizontală şi
adâncimea de pătrundere a rădăcinilor.
În general, plantele îşi dezvoltă un sistem radicular puternic,
când solul este aprovizionat mijlociu cu apă. Multe plante îşi
dezvoltă un sistem radicular mai bogat şi profund dacă în primele
faze de vegetaŃie rezerva de apă din sol este mai redusă (Peters B. D.,
Runkles R. I., 1967; Storochshnabel G., 1965, citat de Vlad Ionescu
Siseşti).
Dacă solul este bine aprovizionat cu apă în primele faze de
vegetaŃie, plantele nu-şi mai dezvoltă un sistem radicular puternic, în
felul acesta udările de aprovizionare pot frâna dezvoltarea sistemului
radicular în adâncime. Creşterea sistemului radicular încetează când
umiditatea se apropie de coeficientul de ofilire.
Având în vedere particularităŃile de creştere a sistemului
radicular, regimul de irigare va trebui astfel stabilit încât să
favorizeze dezvoltarea unui sistem radicular profund.
Astfel, nu se vor aplica udări în prima parte a perioadei de
vegetaŃie, decât în anii foarte secetoşi, când umiditatea solului este
foarte scăzută. În acest caz, se recomandă să se aplice norme de
udare mari pentru a umezi un strat de sol mai profind, căci altfel se
favorizează dezvoltarea sistemului radicular numai în stratul superior
al solului.
În regiunile mai umede, unde sistemul radicular se dezvoltă
în stratul superior al solului, este necesar ca în perioada de vegetaŃie
să se aplice norme de udare mai mici (Nagy Z., Luca E., 1994).
Agricultură şi Horticultură Generală

4.3.1. Răspândirea rădăcinilor şi extracŃia umidităŃii

Aplicarea corectă a udărilor necesită cunoaşterea modului


de răspândire a sistemului radicular în adâncime şi a cantităŃii de apă
extrasă de la diferite adâncimi. Prin udare se urmăreşte să se asigure
umezirea solului pe adâncimea de răspândire maximă a sistemului
radicular.
De aceea, la calculul normelor de udare nu se va folosi
adâncimea maximă de dezvoltare a sistemului radicular, ci
adâncimea la care o plantă matură îşi poate extrage cea mai mare
parte din apa necesară.
Pe un sol uniform, bine aprovizionat cu apă, plantele extrag
40% din umiditate din sfertul superior de dezvoltare a rădăcinilor,
30% din al doilea sfert, 20% din al treilea şi 10% din ultimul sfert
(Israelsen I., 1965). Aceste cifre diferă de la o plantă la alta cu ±10%.
În mod normal umiditatea este consumată mai repede în partea
superioară a solului din cauză că acolo concentrarea rădăcinilor este
maximă, iar condiŃiile de temperatură şi aeraŃie sunt cele mai
favorabile. În plus, evaporarea apei afectează îndeosebi stratul
superior de sol. În cazul solurilor slab aprovizionate cu apă,
extragerea umidităŃii este diferită, crescând procentul de extragere
din adâncime.

4.3.2. Accesibilitatea apei pentru plante

Solul, datorită proprietăŃilor hidrofizice, înmagazinează o


cantitate mare de apă, pe care o pune apoi la dispoziŃia plantelor.
Se cunoaşte, de asemenea, că solul nu poate păstra un timp
îndelungat cantitatea de apă înmagazinată la un moment dat. O parte
din aceasta se pierde prin evaporare, iar altă parte se infiltrează în
adâncime sub acŃiunea forŃei gravitaŃionale. Un procent destul de
ridicat din apa înmagazinată este inaccesibilă plantelor, fiind reŃinută
cu o forŃă care depăşeşte puterea de absorbŃie a rădăcinilor.
Emil Luca

Apa accesibilă plantelor se află cuprinsă între coeficientul


de ofilire şi capacitatea de câmp. Acest interval al umidităŃii din sol
poartă numele de intervalul umidităŃii active (CC-CO) sau intervalul
activ al umidităŃii şi capacitatea de înmagazinare a solului pentru apa
accesibilă plantelor.
Cu cât intervalul activ al umidităŃii va fi mai mare, adică
valorile celor două limite sunt mai depărtate, cu atât şi capacitatea de
înmagazinare a apei accesibile va fi mai mare. În aceste condiŃii,
irigarea se desfăşoară foarte favorabil, fiind nevoie de udări puŃine şi
cu norme mari.
Intervalul umidităŃii active este diferit de la sol la sol, pentru
că şi limitele care-l determină sunt diferite.
În tehnica irigaŃiei se caută a se menŃine solul la o stare de
1 3
umiditate corespunzătoare unui fragment din intervalul activ: ,
2 4
etc. din acest interval.
Cu cât umiditatea va fi mai apropiată de capacitatea de
câmp, cu atât plantele vor fi mai bine aprovizionate cu apă.
Trebuie să avem în vedere că unele grupe de plante au
nevoie de o stare de umiditate mai mare, deci mai apropiată de
capacitatea de câmp, altele de o stare de umiditate mai mică.
În prima categorie intră ierburile, iar în a doua cerealele.
Plantele tehnice au cerinŃe intermediare (Ionescu-Siseşti V., 1982;
Nagy Z., 1982; Onu N., 1988; Budiu V., 1992; Luca E., 1997).

4.3.3. Plafonul minim al umidităŃii solului

Pentru desfăşurarea normală a proceselor fiziologice, pentru


a se asigura o creştere şi dezvoltare optimă a plantelor, solul trebuie
să aibă pe toată adâncimea de dezvoltare a masei principale de
rădăcini, un conŃinut optim de umiditate.
ConŃinutul optim de umiditate nu este acelaşi pentru toate
plantele şi pe toate tipurile de sol. Plantele mari consumatoare de apă
Agricultură şi Horticultură Generală

pretind mai multă apă în sol, deci un conŃinut optim mai ridicat, după
cum alte plante, cele cu consum mic de apă, cer un conŃinut optim
mai coborât.
ConŃinutul optim de umiditate pentru plante se situează între
cele două praguri ale umidităŃii accesibile, adică în limitele
intervalului activ al umidităŃii.
Pentru a asigura condiŃii optime de viaŃă plantelor agricole,
umiditatea în sol ar trebui să se menŃină, cu ajutorul irigaŃiei, la
conŃinutul optim.
Tehnica actuală a irigaŃiei nu permite însă menŃinerea
continuă în sol a unei umidităŃi optime şi de aceea se recurge la
stabilirea unei limite inferioare a umidităŃii optime, numite plafon
minim de umiditate, sub care umiditatea nu trebuie să scadă.
Este important de menŃionat că umiditatea solului, cuprinsă
în intervalul activ al umidităŃii, este mai puŃin sau mai mult
accesibilă plantelor, după cum conŃinutul de umiditate este mai
apropiat sau mai depărtat de limita inferioară (coeficientul de ofilire).
Cu cât umiditatea din sol scade şi se apropie de valoarea
coeficientului de ofilire, cu atât plantele vor cheltui mai multă
energie pentru a absorbi apa necesară, având ca urmare stânjenirea
unor funcŃiuni fiziologice, în special cele legate de creştere. Prin
urmare, valoarea plafonului minim nu este aceeaşi cu valoarea limitei
inferioare a umidităŃii accesibile.
Numeroase date experimentale au demonstrat că plafonul
minim este influenŃat de textura solului.
ForŃa de reŃinere a apei în sol, la acelaşi conŃinut de
umiditate accesibilă, diferă de la un sol la altul, în funcŃie de textură.
Astfel, în cazul în care solurile conŃin 75% din apa accesibilă, forŃa
de reŃinere este de circa: 2 atm. pe solurile argiloase, 1 atm. pe
solurile lutoase şi 0,5 atm. pe solurile nisipoase; la 50% apă
accesibilă forŃa de reŃinere este de aproximativ: 4,5 atm. pe solurile
argiloase, 2,0 atm. pe cele lutoase şi 0,7 atm. pe cele nisipoase;
Emil Luca

pentru ca la 25% apă accesibilă forŃa de reŃinere va fi: 9,6 atm. pe


soluri argiloase, 4,0 atm. pe cele lutoase şi 2,0 atm. pe cele nisipoase.
Pe baza rezultatelor cercetărilor experimentale se recomandă
ca pe solurile grele să se ia în considerare, la irigare, un plafon minim
mai scăzut, iar pe cele uşoare, unul mai ridicat.
Plafonul minim, în funcŃie de textura solului, se va calcula
cu relaŃiile:

2
P.min. = CO + (CC-CO) pentru solurile grele;
3
1
P.min. = CO + (CC-CO) pentru solurile mijlocii;
2
1
P.min. = CO + (CC-CO) pentru solurile uşoare.
3

MenŃinând rezerva de apă din sol între plafonul minim şi


capacitatea de câmp pentru apă a solului, plantele vor avea la
dispoziŃie, în permanenŃă, apă uşor accesibilă şi un regim de aer
favorabil, cuprins între 15-40% din volumul porilor. Se asigură
astfel, satisfacerea cerinŃelor de oxigen ale rădăcinilor şi ale
microflorei, a cerinŃelor de azot ale microorganismelor, cât şi
eliminarea bioxidului de carbon rezultat în urma proceselor biologice
din sol.
Plafonul minim al umidităŃii solului constituie unul dintre
elementele de bază ale irigaŃiei.
Urmărind prin analize periodice mersul umidităŃii din sol, se
determină momentul udării, atunci când umiditatea tinde să ajungă la
plafonului minim stabilit.
Plafonul minim se exprimă, ca valoare relativă, în procente
de umiditate din masa solului uscat.
Valoarea plafonului minim se raportează la valoarea
capacităŃii de câmp pentru apă. Exprimarea plafonului minim, ca
Agricultură şi Horticultură Generală

valori relative în procente din capacitatea de câmp, arată poziŃia


acestuia faŃă de limita superioară a apei accesibile pentru plante.
Aceasta reprezintă aproximativ 55-80% din capacitatea de
câmp.
În procente din masa solului uscat, pe diferite tipuri de sol,
plafonul minim variază între 10-23%.
La principalele tipuri zonale de sol din Câmpia Bărăganului,
plafonul minim al umidităŃii solului, în procente din capacitatea de
câmp, este de 56-70% la solurile uşoare, de 71-73% la solurile
mijlocii şi de 76-80% la solurile grele (Pleşa I., 1974; Nagy Z., 1982;
Mureşan D., 1992; Luca E., 1994).
Emil Luca

V. CONSUMUL DE APĂ AL PLANTELOR


CULTIVATE

ViaŃa plantelor se desfăşoară normal doar când toŃi factorii


de vegetaŃie sunt întruniŃi şi acŃionează simultan într-un raport optim.
Unul dintre factorii de vegetaŃie esenŃiali, care de cele mai
multe ori se află în cantitate insuficientă pentru creşterea şi
dezvoltarea normală a plantelor, este apa.
Reglând alimentarea cu apă a plantelor prin sporirea
umidităŃii din sol, irigarea influenŃează asupra factorului hrană prin
solubilizarea substanŃelor nutritive şi prin îmbunăŃăŃirea condiŃiilor
de viaŃă ale microorganismelor din sol.
Aşa cum se cunoaşte, apa intervine în procesele de
fotosinteză, absorbŃie şi transpiraŃie. De asemenea, constituie
regulatorul termic al plantei, prin fenomenul de transpiraŃie, şi
asigură turgescenŃa celulelor. O cultură agricolă, definită printr-un
anumit număr de plante la unitatea de teren agricol, adică plante în
condiŃii de producŃie, consumă apa nu numai prin transpiraŃie
(consum productiv), ci şi prin evaporaŃie la suprafaŃa solului (consum
neproductiv).
Consumul total de apă sau evapotraspiraŃia unei culturi
agricole este suma dintre consumul productiv în transpiraŃia plantelor
şi pierderile neproductive, prin evaporaŃie, la suprafaŃa solului
(Botzan M., 1972; Pleşa I., 1974; Grumeza N., 1979; Nagy Z., 1982;
Onu N., 1988; Rieul L., 1992; Luca E., 1994).
Consumul prin evaporaŃia directă a apei din sol este de 2-2,5
ori mai mare decât consumul prin transpiraŃia plantelor, jucând un rol
foarte important în bilanŃul de apă al culturilor agricole.
Agricultură şi Horticultură Generală

Micşorarea pierderilor de apă prin evapotranspiraŃie directă


din sol reprezintă una dintre căile principale ale sporirii eficienŃei
economice a culturilor irigate.
Consumul total de apă al unei culturi agricole depinde de
planta cultivată şi de condiŃiile naturale, respectiv de factorii
climatici, de sol şi de nivelul apei freatice, precum şi de condiŃiile
concrete ale culturii respective, de agrotehnica aplicată, inclusiv
regimul de irigaŃie.
La cantităŃile de apă consumată prin transpiraŃie şi pierdute
prin evapotranspiraŃie la suprafaŃa solului se mai adaugă cantităŃile
de apă ce se pierd prin infiltraŃie în straturile mai profunde ale
solului, precum şi apa consumată de buruieni. În condiŃiile aplicării
unei agrotehnici corecte, aceste consumuri sunt minime, practic
neglijabile.
Consumul de apă al unei culturi agricole se exprimă în
3
m /ha sau în mm de apă şi se poate referi la toată perioada de
vegetaŃie sau la intervale mai scurte: pe 24 ore (consum diurn), pe
săptămâni, decade, luni, faze de vegetaŃie.
În tabelul 5.1. se prezintă consumul total de apă la
principalele culturi agricole, determinat în condiŃiile de stepă şi
silvostepă ale Câmpiei Dunării şi în zona pădurilor de fag din
Câmpia Transilvaniei (după Merculiev O., 1985 şi Nagy Z., 1992).
Emil Luca

Tabelul 5.1.

Consumul total de apă (valori orientative) la principalele culturi agricole


(după Merculiev O., 1985 şi Nagy Z., 1992)

Consumul total de apă în m3/ha


Culturi agricole în zona pădurilor
în stepă în silvostepă
de fag
Grâu de toamnă 3500 3000 2800
Fasole 4000 3800 3850
Porumb 6400 5600 4700
Sfeclă de zahăr 6500 5500 5100
Cartofi 5300 5000 4500
Lucernă anul I 6800 6300 5000
Lucernă anul II 9200 6800 6000

În silvostepă şi în zona pădurilor de fag consumul total de


apă este mai redus, datorită pierderilor neproductive mai mici decât
în stepă.
Consumul zilnic de apă este variabil în decursul perioadei de
vegetaŃie. La început este mai redus, apoi creşte treptat, atingând o
valoare maximă în timpul fazei critice pentru umiditate, care, de
obicei, coincide cu cele mai mari pierderi prin evaporaŃie din sol,
datorită arşiŃei şi vânturilor din cursul verii, apoi scade treptat spre
maturitatea plantei.
Mărimea valorii consumului zilnic de apă este de ordinul
zecilor de metri cubi la hectar.
Valorile consumului zilnic de apă la câteva culturi agricole
este următorul: porumb 30-70 m3/ha; cartofi 20-60 m3/ha; fasole 15-
40 m3/ha; sfeclă de zahăr 30-70 m3/ha.
Aceste valori se înregistrează în anii normali, începând din a
doua jumătate a lunii iunie şi până la sfârşitul lunii iulie sau sfârşitul
lunii august.
Agricultură şi Horticultură Generală

Cifrele au importanŃă practică, indicând, în limite


aproximative, frecvenŃa intervenŃiilor cu apă de irigaŃie, întrucât o
normă obişnuită de udare, de 600-700 m3 apă/ha, este epuizată în 10-
14 zile.
Dacă se raportează consumul total de apă al unei culturi
agricole la producŃia obŃinută (produsul principal), se obŃine un
indice - coeficientul de valorificare a apei - ce poate servi pentru
caracterizarea cantitativă a modului de utilizare a apei.

Coeficientul de valorificare a apei = consum total de apă (m3/ha)


producŃia (kg/ha)

În tabelul 5.2. sunt prezentate, în sinteză valorile


coeficientului de valorificare a apei la câteva culturi agricole irigate,
în diferite zone ale Ńării (Nagy Z., 1993).
Emil Luca

Tabelul 5.2.
Valorile coeficientului de valorificare a apei la câteva culturi
agricole irigate (Nagy Z., 1993)

Perioada de Coeficientul de valorificare a apei m3/ha


Cultura
vegetaŃie în stepă în în zona
irigată
considerată moderată silvostepă pădurilor de fag
Grâul de 1 IV-1 VII 1,45 0,86 0,77
toamnă
Fasole 1 V-15 VII 1,98 1,89 1,37
Porumbul 1 V-1 X 0,93 0,69 0,63
Lucernă 1 IV-1 X 0,81 0,57 0,14
anul I
Lucernă 1 IV-1 X 0,46 0,36 0,09
anul II
Sfeclă de 1 IV-1 X 0,13 0,12 0,09
zahăr

Valorile mici, subunitare, ale coeficientului, indică o


valorificare bună a apei şi invers, valorile mari, supraunitare, indică o
valorificare necorespunzătoare a apei. Se constată că apa este
valorificată mai bine în silvostepă decât în stepă, datorită pirderilor
neproductive mai mici.
Pe culturi, cea mai bună valorificare a apei o are lucerna, în
special lucerna în anul II, urmată de sfecla de zahăr, iar cea mai slabă
valorificare o are fasolea.
Prin ridicarea nivelului agrotehnic, scade treptat valoarea
coeficientului de valorificare a apei, adică se îmbunătăŃesc condiŃiile
de valorificare a apei.
Factorii agrotehnici care contribuie la sporirea producŃiei şi,
implicit, la valorificarea superioară a apei, sunt: cultivarea soiurilor şi
hibrizilor cu potenŃial ridicat de producŃie; aplicarea îngrăşămintelor
în cantităŃi sporite; pregătirea corespunzătoare a terenului pentru
Agricultură şi Horticultură Generală

semănat; realizarea densităŃii optime la semănat; perfecta întreŃinere


a terenului pentru împiedicarea evaporaŃiei şi a creşterii buruienilor.
Cunoaşterea consumului de apă a culturilor agricole are o
deosebită importanŃă în agricultura irigată, întrucât serveşte la
calcularea normelor de irigaŃie, la prognoza şi avertizarea aplicării
udărilor.
Trebuie să se facă distincŃie între termeni, care definesc
diferite forme ale consumului de apă (evapotranspiraŃie):
a. EvapotranspiraŃia reală (E.T.R.) - reprezintă consumul de
apă realizat de o cultură agricolă în condiŃii obişnuite de
aprovizionare cu apă, întâlnite în natură.
b. EvapotranspiraŃia reală maximă (E.T.R.M.) - reprezintă
consumul total de apă al unei culturi agricole în condiŃiile unei
aprovizionări optime a solului cu apă. Acest consum (E.T.R.M.)
asigură o umezire optimă pentru obŃinerea unei producŃii agricole
maxime, în condiŃii economice.
c. EvapotranspiraŃia potenŃială (E.T.P.) - reprezintă
consumul total de apă al unei culturi agricole care formează un covor
vegetal cu desime mare, de talie joasă, uniformă, în plină dezvoltare
şi dispunând de apă din abundenŃă.
Pentru calcularea elementelor regimului de irigare este
important să se cunoască evapotranspiraŃia reală maximă (E.T.R.M.).

5.1. Metode pentru determinarea consumului de apă

Pentru determinarea consumului de apă, respectiv a


necesarului de apă al unei culturi agricole, se folosesc metode
indirecte şi metode directe. Cele mai cunoscute se bazează fie pe
coeficienŃi de transpiraŃie sau de consum, fie pe anumiŃi factori
climatici, care se determină în mod curent în staŃiunile
meteorologice.
Emil Luca

Metodele din prima categorie s-au dovedit mai puŃin precise


datorită marii variaŃii a coeficienŃilor menŃionaŃi în funcŃie de
condiŃiile locale, agrotehnica aplicată etc.
Limitele între care pot varia coeficienŃii de transpiraŃie,
(Péterfi St. şi Sălăgean N., 1972), sunt cuprinse între limitele: 250-
1000 (grâu 271-639; porumb 239-495; cartof 285-575; varză 250-
600 etc.).
Stabilirea consumului de apă prin folosirea elementelor
climatice constituie o preocupare veche a specialiştilor. Metodele
folosite în acest scop se bazează pe determinarea temperaturii
aerului, pe deficitul de saturaŃie sau pe umiditatea absolută a aerului
şi bilanŃul termic.
S-au elaborat, de asemenea, formule complexe, cu
participarea concomitentă a mai multor factori.
Cercetările privind consumul de apă al plantelor au început
la noi în Ńară în anul 1945, când au fost înfiinŃate primele câmpuri
experimentale la Mărculeşti, Călăraşi şi Studina-Olt, sub conducerea
secŃiei de specialitate din Institutul de Cercetări Agronomice al
României, pe baza unei tematici elaborate de M.Botzan. Ulterior s-au
mai adăugat două staŃiuni: Moara Domnească şi Brăila, unde au fost
obŃinute primele date cu consum de apă şi s-a elaborat metodologia
de calcul a normei de udare.
Concomitent cu începutul realizării marilor sisteme de
irigaŃie s-a ivit necesitatea stabilirii unor metode rapide pentru
determinarea consumului de apă, a momentului udării, respectiv
pentru prognoza şi avertizarea aplicării udărilor în diferite zone
climatice ale Ńării. Ca urmare, reŃeaua de cercetare s-a extins teritorial
sub conducerea I.C.I.T.I.D-Băneasa-Giurgiu (Grumeza N. şi
Merculiev O.) atât în zonele de stepă, silvostepă, cât şi în zona
pădurilor de fag.
La stabilirea amplasamentului câmpurilor experimentale s-a
avut în vedere ca acestea să fie reprezentative pentru toate zonele
pedoclimatice interesate de irigaŃii.
Agricultură şi Horticultură Generală

5.1.1. Metode directe pentru determinarea consumului


de apă

 Determinarea consumului de apă după metoda parcelei


cu regim optim de irigare sau metoda bilanŃului din sol.
Cea mai precisă cale pentru determinarea consumului de apă
este metoda bilanŃului apei în parcele experimentale.
Pentru a determina consumul de apă al plantelor se
stabileşte cu precizie rezerva de apă din sol de la începutul şi sfârşitul
perioadei de vegetaŃie şi cantitatea de apă pe care o primeşte solul
din precipitaŃii şi udări. Făcând bilanŃul apei din sol, la intrări se trec
toate sursele de aprovizionare cu apă ale solului: rezerva de apă din
sol la începutul perioadei de vegetaŃie, denumită rezerva iniŃială (Ri);
suma precipitaŃiilor din perioada de vegetaŃie a plantei (P); cantitatea
de apă dată prin irigaŃie, adică norma de irigaŃie (M). La ieşiri se trec
consumurile de apă, precum şi cantităŃile de apă rămase în sol,
nefolosită de plante: consumul de apă al culturii, (Ce+t) sau ETRM;
rezerva de apă rămasă în sol în momentul recoltării, denumită
rezerva finală (Rf).
Se stabileşte relaŃia:

Ri + P + M = C(e + t) + Rf
din care:
C(e + t) = Ri - Rf + P + M

Rezerva iniŃială reprezintă cantitatea de apă ce se află


primăvara în sol pe adâncimea luată convenŃional de 1,5 m
(umiditatea solului în momentul însămânŃării). Se determină direct,
prin calcularea umidităŃii solului şi se exprimă în metri cubi de
apă/ha.
Din studiile executate în Câmpia Dunării, în ultimii ani,
rezultă că în stepa moderată, fără alimentare freatică, rezerva iniŃială
Emil Luca

se află sub valoarea corespunzătoare capacităŃii de câmp pentru apă,


în medie cu aproximativ 900 m3 apă/ha, reprezentând circa 80% din
capacitatea de câmp a solului.
În zona trecerii de la silvostepă la zona pădurilor de câmpie,
de asemenea fără alimentare freatică, rezerva iniŃială a fost, ca şi în
cazul precedent, sub valoarea capacităŃii de câmp cu aproximativ 500
m3 apă/ha, reprezentând circa 90% din capacitatea de câmp pentru
apă. În condiŃiile zonei pădurilor de fag, rezerva iniŃială de apă a
solului, în medie pe 35 ani (1964-1998) a fost apropiată de
capacitatea de câmp (Nagy şi Luca, 1999).
Pe solurile cu alimentare din pânza freatică, rezerva iniŃială
se poate considera egală cu valoarea corespunzătoare capacităŃii de
câmp a solului pentru apă.
PrecipitaŃiile din perioada de vegetaŃie se iau în considerare
doar dacă sunt mai mari de 5 milimetri, precum şi cele succesive,
deoarece precipitaŃiile mai mici de 5 mm nu influenŃează practic
bilanŃul de apă al solului. Însumând numai ploile mai mari de 5 mm
şi cele succesive, se ajunge la o reducere a precipitaŃiilor faŃă de total
cu 20-30%.
Norma de irigaŃie se consideră numai cea dată în cursul
perioadei de vegetaŃie, deci nu şi udările de aprovizionare.
Rezerva finală reprezintă cantitatea de apă rămasă toamna în
sol, în momentul recoltării, pe adâncimea luată convenŃional de 1,5
m. Se determină şi se exprimă la fel ca şi rezerva iniŃială.
Determinarea consumului de apă al culturilor agricole prin
metoda bilanŃului de apă din sol - aşa cum s-a arătat mai sus, se
referă la culturile de primăvară.
Pentru culturile de toamnă, metoda este aceeaşi, cu
deosebire că valoarea consumului total rezultă din însumarea
consumului din perioada de toamnă cu valoarea consumului din
perioada de primăvară şi vară.
Cele două componente ale consumului total se determină la
fel ca şi la culturile de primăvară.
Agricultură şi Horticultură Generală

 Determinarea consumului de apă după metoda


lizimetrelor
Cu ajutorul lizimetrelor se determină consumul de apă al
plantelor cultivate în medii izolate, amplasate direct în câmp.
Lizimetrul este un bazin de formă paralelipipedică, cu
suprafaŃa de 1-4 m2 şi adâncimea de 0,8-1,2 m, construit de obicei
din tablă groasă de 3-4 mm. Într-un colŃ al lizimetrului, în partea de
jos, se aşează o placă perforată. Lizimetrul se îngroapă până la
nivelul solului, într-o parcelă cultivată cu plante la care urmează să li
se determine consumul de apă.
Pe fundul lizimetrului se aşterne un strat drenant (nisip,
pietriş), gros de 0,30-0,35 m, peste care se aşează pământ în ordinea
în care a fost dislocat (în ordinea orizonturilor genetice).
Alimentarea cu apă a lizimetrelor pentru menŃinerea
umidităŃii solului la nivelul capacităŃii de câmp se face pe întreaga
perioadă de vegetaŃie a culturii.
Surplusul de apă, rezultat în urma ploilor sau a irigării se
colectează într-un vas şi se măsoară.
Consumul de apă se calculează cu relaŃia:

ETRM = M + P - D

în care: ETRM este valoarea evapotranspiraŃiei reale maxime a


culturii, pe intervalul studiat, în mm; M reprezintă cantitatea de apă
aplicată prin udări (mm); P este cantitatea de apă provenită din
precipitaŃiile căzute în interval (mm); D este cantitatea de apă drenată
(mm).
Valorile corespunzătoare consumului de apă, obŃinute prin
metoda lizimetrelor, sunt artificializate datorită cultivării plantelor
într-un volum de sol şi mai ales, alimentării cu apă în exces. Este
necesar, prin urmare, să se corecteze rezultatele, prin folosirea unui
Emil Luca

coeficient (K) rezultat din raportarea consumului de apă obŃinut prin


metoda parcelei, la consumul de apă măsurat prin lizimetre.

5.1.2. Metode indirecte pentru determinarea consumului


de apă

 Determinarea consumului de apă cu ajutorul


evaporimetrului BAC clasa A
Evaporimetrul BAC clasa A este format dintr-un vas
cilindric din tablă galvanizată, cu diametrul interior de 1,20 m şi
înălŃimea de 0,25 m. În interior este prevăzut cu un cilindru (pentru
liniştirea eventualelor valuri), folosit la măsurarea nivelului apei, cu
ajutorul unui dispozitiv special sau al unei rigle gradate (în mm).
Evaporimetrul se amplasează pe o platformă de nisip, peste
care se pune o foaie de placaj de formă circulară şi un grătar.
SuprafaŃa de 15/15 m din jurul evaporimetrului se cultivă cu
ierburi perene, în permanenŃă verzi, care se tund la o înălŃime egală
cu a evaporimetrului.
Citirile se fac zilnic, de regulă dimineaŃa la ora 8.
Odată cu înălŃimea stratului evaporat se determină şi
precipitaŃiile.
Consumul de apă al plantelor, determinat pentru fiecare
zonă agricolă, raportat la cantitatea de apă evaporată, conduce la
obŃinerea unor coeficienŃi de corecŃie ai evapotranspiraŃiei. Prin
înmulŃirea coeficienŃilor de corecŃie medii, specifici fiecărei plante,
cu valoarea evaporaŃiei din BAC, se obŃine valoarea consumului de
apă a plantelor, folosit în calculele de bilanŃ.
Cercetările întreprinse au evidenŃiat o corelaŃie foarte bună
între cantitatea de apă consumată de plante şi cea evaporată, fapt care
se reflectă în valorile coeficientului de corelaŃie în funcŃie de plantă,
care sunt apropiate de 1,0 (fasole, cartof, piersic 1,0; lucernă, sfeclă
0,95; porumb, viŃă-de-vie 0,85; măr 1,05). Pentru precizarea şi mai
Agricultură şi Horticultură Generală

bună a coeficienŃilor de corecŃie în diferite zone pedoclimatice, la ora


actuală se fac cercetări ample la multe din staŃiunile de cercetări şi
producŃie din Ńara noastră.
Pentru ca fermierii să poată utiliza metoda, se transmit zilnic
valorile cantităŃilor de apă evaporată, precum şi evaporaŃia cumulată.

 Determinarea consumului de apă cu evaporimetrul BAC


Colorado.
Metoda este asemănătoare cu cea a evaporimetrului BAC
clasa A. Evaporimentul BAC Colorado este un aparat simplu, de
formă pătrată, cu lăŃimea de 0,2m.

 Determinarea consumului de apă cu evaporimetrul


Piche.
Metoda este larg răspândită, mai ales în FranŃa, datorită
fidelităŃii măsurătorilor şi simplităŃii sale.
Evaporimetrul Piche constă dintr-o eprubetă gradată, aşezată
pe un suport, precum şi o rondelă de hârtie de filtru cu diametrul de 3
cm. Eprubeta se umple cu apă, se fixează hârtia de filtru şi se aşează
cu gura în jos într-un adăpost meteorologic obişnuit. Cantitatea de
apă evaporată prin intermediul hârtiei de filtru se citeşte direct pe
eprubetă.
Pentru verificarea metodei, s-au efectuat în paralel
determinări ale evaporaŃiei cu aparatul Piche şi ale consumului de
apa, prin metoda directă, pentru principalele culturi irigate. Datele au
fost folosite la stabilirea coeficienŃilor de corecŃie, în funcŃie de
cultură, zonă climatică, perioadă de vegetaŃie şi tipul adăpostului. De
obicei, această metodă dă valori excesive în perioadele aride şi mai
mici în cele umede. Valorile evaporaŃiei sunt influenŃate de tipul de
adăpost şi de modul de amplasare, fiind necesară utilizarea
coeficienŃilor de corecŃie.
Pentru a stabili momentul de udare este necesar ca în
perioada de vegetaŃie să se facă un bilanŃ, în care la intrări se vor
Emil Luca

înregistra precipitaŃiile mai mari de 5 mm, iar la ieşiri cantitatea de


apă evaporată, înmulŃită cu coeficientul de corecŃie.
Cantitatea de apă evaporată se poate înregistra zilnic sau la
2-3 zile. Periodic este mai bine să se verifice datele obŃinute şi prin
determinarea rezervei de apă din sol. De asemenea, se va efectua o
determinare la începutul perioadei de vegetaŃie, pentru a stabili
rezerva iniŃială din sol.

 Determinarea consumului de apă după metoda


Thornthwaite.
Metoda se bazează pe corelaŃia dintre consumul de apă al
unei culturi şi temperatura aerului.
În urma unor studii efectuate în condiŃiile Ńării noastre
(Botzan şi Merculiev, 1966; Pleşa şi Florescu 1974; Pleşa şi colab.,
1979; Grumeza, Merculiev şi Kleps, 1989) se ajunge la concluzia că
rezultatele obŃinute pe baza formulelor în care intră ca element de
calcul temperatura, se apropie în mod satisfăcător de rezultatele
obŃinute în câmpurile de cercetare. Calculul evapotranspiraŃiei se
face după o formulă elaborată de Thornthwaite:

10 · t a
ETP = 160 · KL · KP ( )
I

în care:
ETP- este evapotranspiraŃia potenŃială (transpiraŃie +
evaporaŃie în condiŃii de umiditate optimă în sol),
lunară în cm;
KL- coeficientul de corelaŃie al ETP în funcŃie de latitudine;
KP- coeficientul de corelaŃie al ETP în funcŃie de plantă;
t- temperatura medie a lunii pentru care se calculează
consumul în ˚C;
Agricultură şi Horticultură Generală

I- este suma celor 12 indici lunari (i) rezultaŃi din formula


tn
i = ( )1,514;
5
tn- temperatura medie lunară multianuală în ˚C;
a - exponent în funcŃie de indicele termic.

 Determinarea consumului de apă după metoda Blaney-


Criddle (modificată de F.A.O.)
Metoda se bazează, în determinarea evapotranspiraŃiei, pe
factori geografici şi climatici.
Formula originală "Blaney-Criddle" a fost dezvoltată,
începând din anul 1950, în zona aridă a SUA, pentru a estima
evapotranspiraŃia potenŃială pe o perioadă determinată, Ńinându-se
seama de temperatura medie a perioadei luate în studiu şi orele de
strălucire a soarelui. În forma iniŃială, metoda era adecvată doar
zonelor aride şi semiaride. În regiunile înalte, cu temperaturi diurne
scăzute, precum şi în regiunile ecuatoriale, cu variaŃii minime ale
temperaturilor diurne, nu se recomandă utilizarea formulei originale
"Blaney-Criddle".
Prin modificarea şi adaptarea formulei de bază, metoda
poate fi extinsă şi în alte zone. Astfel, evapotranspiraŃia maximă
(ETM) pentru o anumită perioadă, poate fi determinată după
formula:

ETM = K (0,46 t + 8,13) · p

în care:
K- coeficientul de corecŃie, în funcŃie de stadiul de
dezvoltare a culturii şi de temperatura medie (t);
t- temperatura diurnă (în ˚C) din perioada luată în studiu (de
obicei o lună);
p- procentul orelor diurne din perioada luată în studiu,
raportat la numărul mediu de ore diurne pe an.
Emil Luca

Valorile temperaturii diurne medii se pot determina după


formula:

tm=
∑ tmax (°C) + ∑ tmin (°C)
2 · Z (zile)
în care:
tm - temperatura diurnă medie (˚C);
tmax - temperatura diurnă minimă (˚C);
Z - numărul de zile ale perioadei luate în studiu.

 Alte metode folosite pentru determinarea consumului de


apă.
Literatura de specialitate citează o multitudine de metode de
determinare indirectă a consumului de apă, bazate pe unul sau mai
mai mulŃi factori climatici.
Între altele, amintim metodele: Penman, Bouchet, Makking,
Van Bavel, Noffsinger - bazate pe bilanŃul termic sau radioactiv;
Kruse, Hedke, Lowry-Johnson, Klatt, Seleaninov - bazate pe valorile
temperaturii aerului; Papadakis, Harson, Alpatiev, Ivanov, Hamon -
bazate pe deficitul de saturaŃie a aerului; Mayer-Tihomirov,
Budagovski, Turc, Janert, Hargreave - bazate pe mai mulŃi factori
climatici etc.