1. BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.

) ŞI
REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

1.1. Elementele definitorii ale bazinului hidrografic

Bazinul hidrografic, bazinul de recepţie sau bazinul colector, al unei reţele

hidrografice, reprezintă suprafaţa teritoriului de pe care apele rezultate din precipitaţii
şi cele subterane se scurg şi pătrund în ramificaţiile reţelei.
În spaţiul bazinului hidrografic au loc toate procesele fizice, care determină
scurgerile hidrologice, de aici decurgând şi importanţa sa în studiile hidrologice.
Suprafaţa şi subteranul bazinului hidrografic sunt elementele care influenţează
distribuţia precipitaţiilor atmosferice în parametrii caracteristici ciclului hidrologic.
Limita bazinului hidrografic se trasează pe planurile de situaţie în funcţie de
relieful reprezentat prin curbele de nivel şi este determinată de cumpăna apelor sau
perimetrul bazinului hidrografic; acesta se poate defini ca locul geometric al punctelor
de pe care apa rezultată din precipitaţiile atmosferice se scurge gravitaţional spre
reţeaua hidrografică a bazinului.
Cumpăna apelor unui bazin hidrografic trecând prin punctele cele mai înalte
(culmi de munţi, coline, dealuri) aparţine şi bazinelor învecinate.
La un curs de apă se poate stabili bazinul hidrografic corespunzător profilului de
închidere (secţiunea de vărsare), cât şi cel corespunzător unui profil oarecare de pe
cursul respectiv, în care poate exista un post hidrometric, o confluenţă, o captare de
apă, o derivaţie, un lac de acumulare etc. [Giurma I., ş.a., 1980].

1.1.1. Delimitarea subbazinelor şi a zonelor interbazinale

Linia cumpenei apelor delimitează prin proiecţia orizontală suprafaţa bazinului

hidrografic.
După modul cum se realizează transportul apelor de scurgere dintr-un bazin
hidrografic în albia cursului principal, se stabilesc două categorii de zone şi anume:
 subbazine hidrografice, de pe care scurgerea este transportată concentrat
prin intermediul unei reţele secundare de scurgere (afluenţi) în cursul principal;
 zone interbazinale, de pe care transportul scurgerii se realizează pe întreaga
lungime a frontului de contact dintre zone şi cursul principal de apă.
În figura 1.1 este redat planul de situaţie al unui bazin hidrografic la scara
1:100 000, divizat în subbazine hidrografice şi zone interbazinale.
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Figura 1.1 Delimitarea pentru un bazin hidrografic a subbazinelor şi a zonelor interbazinale

1.1.2. Stabilirea epurei bazinului hidrografic

Epura bazinului hidrografic este o reprezentare grafică prin intermediul căreia

este redată variaţia mărimii suprafeţei bazinului în raport cu lungimea cursului de apă
principal.
În bazinul hidrografic din figura 1.1 se observă că suprafaţa totală a bazinului
2
(F [km ]) este împărţită de cursul principal ABCDE în două:
 Fd - suprafaţa bazinului aflată pe dreapta cursului principal;
 Fs - suprafaţa bazinului aflată pe stânga cursului principal.
Pornind de la izvorul A al cursului principal până la confluenţa din B, se
determină suprafeţele parţiale: F1d pe dreapta şi F1s pe stânga.
Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat imediat amonte de
confluenţa din B este: F1s + F1d.

8
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

În B, intervine pe dreapta cursului principal, afluentul FB, cu suprafaţa

subbazinului corespunzător F2.
Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat imediat aval de
confluenţa din B este F1s+F1d+F2 şi este repartizată astfel:
 pe dreapta: F1d + F2;
 pe stânga: F1s.
Continuând astfel se obţin valorile suprafeţelor pe dreapta şi pe stânga,
corespunzătoare diferitelor profile caracteristice de pe traseul cursului principal, precum
şi lungimea acestuia ( l [km]).
În profilul de închidere al bazinului hidrografic rezultă:
Fd = F1d + F2 + F3d + F5d + F7d
Fs = F1s + F3s + F4 + F5s + F6 + F7s (1.1)
l = lAB + lBC + lCD + lDE
F = Fs + Fd
Pentru trasarea epurei bazinului se ia un sistem de axe rectangular în care se
reprezintă la scări convenabile, pe ordonată, lungimea cursului principal, pe abscisa
pozitivă, Fs şi pe abscisa negativă Fd.
Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 s-a întocmit epura reprezentată în
figura 1.2. Suprafeţele au fost determinate cu ajutorul planimetrului polar, iar lungimile
cu ajutorul curbimetrului.

Figura 1.2 Epura bazinului hidrografic

Au rezultat următoarele valori pentru bazinul hidrografic din figura 1.1:

F1d=12,61 km2; F2 = 26,52 km2; F3d = 20,22 km2; F5d = 4,90 km2; F7d=5,34 km2;
Fd = 69,59 km2.

9
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

F1s=15,31 km2; F3s=19,31 km2; F4=35,43 km2; F5s=1,90 km2; F6=10,51 km2;
F7s=5,91 km2; Fs= 88,37 km2.

lAB = 4,7 km; l BC = 8 km; l CD = 1,8 km ; l DE = 2,9 km; l =17,4 km

F= Fs + Fd = 69,59 + 88,37 = 157,96 km2

1.1.3. Lungimea bazinului hidrografic

Lungimea bazinului hidrografic L se defineşte ca fiind distanţa măsurată de

la vărsarea cursului principal până la cumpăna apelor (obârşia cursului). În cazul unor
bazine asimetrice sau cu aspect curbat, lungimea bazinului hidrografic este dată de
linia mediană a bazinului (locul geometric al punctelor aflate la mijlocul distanţei
dintre versanţii opuşi).
În cazul bazinului hidrografic din figura 1.1 lungimea este L = 22 km.

1.1.4. Lăţimea medie a bazinului hidrografic

Lăţimea medie a bazinului hidrografic B se determină prin calcul, ca fiind

raportul dintre suprafaţa şi lungimea bazinului.

F
B=
L
(1.2)

unde:
F este suprafaţa bazinului hidrografic (km2); L, lungimea liniei mediane a bazinului
hidrografic (km).
Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 obţinem: B = 57,96/22 = 7,18 km.

1.1.5. Forma bazinului hidrografic

Geometria suprafeţelor bazinului hidrografic este extrem de variată şi numai

cu abateri ar putea fi asimilată cu figuri geometrice cunoscute.

a. Coeficientul de dezvoltare al cumpenei bazinului hidrografic

10
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Valoarea coeficientului d se obţine ca raportul dintre lungimea cumpenei

apelor bazinului dat şi perimetrul unui cerc având o suprafaţă egală cu a bazinului.

Lc Lc 51,0
d = = = = 1,145
lc 2 πF 2 3,14 ⋅157,96 (1.3)
unde:
Lc este lungimea cumpenei bazinului hidrografic [km]; lc, perimetrul cercului cu o
suprafaţă egală cu suprafaţa bazinului [km].

b. Coeficientul de dezvoltare al bazinului hidrografic

Coeficientul ϕ este dat de raportul dintre lăţimea medie şi lungimea bazinului

sau de raportul dintre suprafaţa bazinului şi suprafaţa pătratului având latura egală cu
lungimea bazinului.
B F
ϕ= =2
L L
(1.4)

F 157,96
ϕ= 2
= = 0,326
L 22 2

c. Abaterea de la forma circulară

Relaţia care dă această abatere de la forma circulară β este:

4πF
β=
Lc
(1.5)

4 ⋅ 3,14 ⋅157,96
β= = 38,901
51

d. Coeficientul de asimetrie al bazinului hidrografic

Modul în care suprafaţa totală a bazinului hidrografic este distribuită pe

stânga sau pe dreapta cursului principal determină asimetria. Acest coeficient a este
dat de relaţia:

11
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Fs − Fd 2( Fs − Fd )
a= =
Fs + Fd F
2 (1.6)
2( Fs − Fd ) 2(88,37 − 69,59)
a= = = 0,238
F 157,96

Deci pentru bazinul din figura 1.1 se constată o asimetrie de stânga, adică pe
stânga este dispusă cu 23,8% mai mult din suprafaţa de drenaj decât pe dreapta
cursului principal.

e. Idograma bazinului hidrografic

Idograma este o reprezentare grafică prin intermediul căreia este redată variaţia
lăţimii bazinului în raport cu lungimea cursului principal de apă
[Vladimirescu I., 1984].
Referindu-ne la bazinul hidrografic din figura 1.1 se calculează lăţimile medii
ale zonelor direct aferente cursului principal:

B BA = F BA/l BA = (F1d + F1s)/ l BA = F1/l BA = 27,92 /4,7 = 5,94 km

B CB= F CB/l CB = (F3d + F3s)/ l CB = F3/l CB = 39,53 /8,0 = 4,94 km (1.7)
B DC = F DC/l DC = (F5d + F5s)/ l DC = F5/l DC = 6,8 /1,8 = 3,78 km
B ED = F ED/l ED = (F7d + F7s)/ l ED = F7/l ED = 12,25 /2,9 = 3,88 km
Într-un sistem de axe rectangular se reprezintă la scări convenabile, lungimea
cursului de apă principal pe abscisă şi lăţimile medii pe ordonată. Originea sistemului
de axe coincide cu vărsarea cursului principal (E).
În B, C şi D intervin afluenţii FB, GC şi HD cu subbazinele hidrografice
corespunzătoare.
Lăţimile medii ale acestor subbazine se determină cu relaţiile:

B BF = F /l BF = F2 /l BF = 26,52/3,0 = 8,84 km
BF

B CG= F CG/l CG= F4 /l CG = 35,43/6,2 = 5,71 km

B DH = F DH /l DH = F6 /l DH= 10,51/4,0 = 2,63 km

În acelaşi sistem de axe, reprezentând grafic în mod adiţional, lăţimile

subbazinelor pe lungimile afluenţilor respectivi, rezultă forma idogramei din
figura 1.3.

12
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Figura 1.3 Idograma bazinului hidrografic

1.1.6. Curba hipsometrică şi altitudinea medie a bazinului hidrografic

Curba hipsometrică este o reprezentare grafică a repartiţiei suprafeţei

bazinului hidrografic pe zone de altitudine cu ajutorul căreia se determină ce procent
din suprafaţa bazinului are altitudini superioare acesteia.
Pentru determinarea curbei hipsometrice se ia un sistem de axe rectangular, în
care se reprezintă altitudinile pe ordonată şi suprafeţele parţiale fi dintre curbele de
nivel, pe abscisă [Giurma I., ş.a., 1980].

Notaţiile folosite în figura 1.1 şi figura 1.4 au următoarea semnificaţie:

H1 este cota curbei de nivel de cea mai înaltă altitudine [m]; ∆H, echidistanţa curbelor
de nivel [m]; C1 şi C0 sunt cotele de pe cumpăna apelor, cea mai înaltă, respectiv
cea mai joasă [m]; fi , suprafeţele parţiale cuprinse între curbele de nivel de ordinul “i”, i
= 1,2,...,n [km2].

13
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Figura 1.4 Curba hipsometrică a bazinului hidrografic

Construirea curbei se realizează prin reprezentarea perechilor de valori

n
(Hi, ∑f
i =1
i ).
Altitudinea medie a bazinului hidrografic se calculează după planul de
situaţie cu curbe de nivel, considerând că suprafaţa parţială fi, cuprinsă între curbele de
H i −1 + H i
nivel H i-1 şi Hi are altitudinea medie .
2

Altitudinea medie a bazinului se obţine ca o medie ponderată cu formula:

n

∑fH i i
[m] (1.8)
H med = i =1

Pentru bazinul din figura 1.1 se poate calcula:

14
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

1
H med = (500 ⋅ 22,92 + 450 ⋅ 21,32 + 400 ⋅ 22,62 + 350 ⋅13,81 + 300 ⋅16,51 +
157,96
+ 250 ⋅17,41 + 200 ⋅16,61 +150 ⋅13,05 +100 ⋅10,51 + 50 ⋅ 3,2) = 321,167 m

Dacă egalăm aria cuprinsă între curba hipsometrică şi axele de coordonate,

cu aria unui dreptunghi având ca bază suprafaţa bazinului hidrografic, rezultă
altitudinea medie a bazinului egală ca înălţimea dreptunghiului.

1.1.7. Panta medie a bazinului hidrografic

Panta medie a bazinului hidrografic se determină după planul de situaţie cu

curbe de nivel, cu ajutorul relaţiei:

n
∆H ∑lc niv ,i
[%] (1.9)
I med = i
F
unde:
n

∑l
i
c niv ,i este lungimea totală a celor n curbe de nivel din bazinul hidrografic

considerat.

1
I med = 0,100(9,5 +
24 +
18,5 +
21 +
24,5 +
18,0 +
13 +
6) =
0,10
157,96

1.2. Elementele caracteristice ale reţelei hidrografice (R.H.) aferente

bazinului hidrografic studiat

1.2.1. Lungimea reţelei hidrografice

Lungimea totală a unei reţele hidrografice este formată din lungimea

cursului principal Lp şi lungimea afluenţilor li.

15
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

n
Ltotala = L p + ∑ li [km] (1.10)
i =1

Lungimea unui curs de apă (principal sau afluent) reprezintă distanţa

exprimată în km, măsurată în plan orizontal de la confluenţă spre izvor (figura 1.5).

13+700

km 4 km 8 km 12 km 16 km 17,4

km 0
izvor

2+900 4+700

Figura 1.5 Schema hidrografică a unui curs de apă

Măsurarea şi kilometrarea se face pe teren şi pe hărţi la scările: 1/10.000,

1/25.000, 1/50.000 etc. în funcţie de gradul de precizie dorit. Kilometrul "0" se
consideră intersecţia liniei ţărmului cu linia talvegului (dacă râul se varsă în zona
litorală).
Măsurarea pe hărţi se face cu ajutorul curbimetrului sau a compasului cu
deschideri egale [Giurma I., ş.a., 1987].

1.2.2. Coeficientul de sinuozitate

Acest coeficient notat Ks reprezintă raportul dintre lungimea râului Lr

măsurată după toate sinuozitaţile lui şi lungimea dreptei l care-i uneşte extremităţile.

Lr
Ks = > 1,0 (1.11)
l

La măsurarea pe hartă a lungimilor apar erori datorită faptului că deschiderea

compasului influenţează exactitatea măsurătorii. În cazul în care măsurătorile se fac

16
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

cu acelaşi compas, dar cu două deschideri diferite se poate folosi următoarea relaţie
pentru calculul lungimii râului :

 d1 
Lr = l1 + (l1 − l2 ) ⋅ N (1.12)
 d 2 − d1 

unde:
Lr este lungimea râului; l1, lungimea rezultată din prima măsurare; l2, lungimea
rezultată din a doua măsurare; d1, valoarea deschiderii de compas la prima măsurare;
d2, valoarea deschiderii de compas din a doua măsurare; N, scara hărţii folosite.

1.2.3. Coeficientul de ramificare

Acest coeficient Kr reprezintă raportul dintre lungimea tuturor ramificaţiilor

(l1, l2, …,ln) ale unei reţele hidrografice inclusiv cursul principal (Lp) şi lungimea
cursului principal şi este dat de relaţia:

l1 + l2 + ... + ln + L p
Kr = (1.13)
Lp

Valorile lui Ks şi Kr sunt necesare pentru studii privitoare la evoluţia albiei,

calculul volumului lucrărilor de dragare, a lucrărilor de regularizare a cursurilor în
vederea măririi capacităţii de transport a acestora, atenuarea undelor de viitură etc.
[Giurma I., ş.a., 1987].

1.2.4. Densitatea reţelei hidrografice

O reţea hidrografică va colecta un volum de apă mai important cu cât va avea

mai multe ramificaţii şi cu cât acestea vor fi mai lungi.
Densitatea reţelei se stabileşte prin măsurători efectuate pe hartă şi reprezintă
raportul dintre lungimea tuturor ramificaţiilor (l1, l2,…,ln) inclusiv lungimea cursului
principal (Lp) şi suprafaţa care înscrie reţeaua hidrografică respectivă (F).

l1 + l2 + ... + ln + L p
D= [km/km 2 ]
F (1.14)
1.2.5. Profilul longitudinal al reţelei hidrografice

17
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Profilul longitudinal este o reprezentare grafică a reţelei hidrografice în plan

vertical, întocmită după hărţi cu curbe de nivel sau pe baza unor măsurători hidro-
topografice şi exprimă succesiunea cotelor terenului de pe fundul văilor.
Profilul conţine pe abscisă lungimea în km, iar pe ordonată altitudinea în m, a
diferitelor puncte caracteristice (deasupra nivelului mării) (figura 1.6).

Figura 1.6 Schema profilului longitudinal al unui râu

Se remarcă faptul că valea de ordinul cel mai mare are cote mai mici decât
văile adiacente, ceea ce permite alimentarea gravitaţională prin afluxul de apă al
acestora. Pantele cursurilor de apă cresc de asemenea, odată cu creşterea altitudinilor.

1.2.6. Profile transversale

Profilul transversal reprezintă intersecţia unui râu cu un plan vertical

perpendicular pe direcţia de curgere a apelor.
Din punct de vedere hidrologic acest profil prezintă o importanţă deosebită,
deoarece în funcţie de caracteristicile lui se stabileşte capacitatea de curgere, repartiţia
vitezelor, direcţia curenţilor longitudinali şi transversali ai râurilor etc.
Profilul transversal poate fi asimilat cu un dreptunghi, trapez, parabolă sau
combinaţii ale acestor figuri geometrice. El este variabil şi diferă atât de la un râu la
altul cât şi în lungul aceluiaşi râu, fiind influenţat de forma şi structura văii.
Văile cu un profil transversal în formă de "V" sunt caracteristice formaţiunilor
tinere, neevoluate aflate la înălţimi mari ale cursurilor de apă precum şi la râurile care
străbat văile adânci în formă de chei de origine tectonică şi erozivă sau epigenetică
dezvoltate în calcare. În acest caz râurile au doar albie minoră îngustă şi sunt lipsite
complet de albie majoră.
Văile mari, evoluate, cu profil transversal în formă de "U", văile trapezoidale,
precum şi zonele de şes, permit şi formarea unor albii majore.
18
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Albia minoră caracterizată prin scurgeri permanente, este aceea prin care se
scurg apele mici şi mijlocii (limitată la nivelul debitelor medii multianuale).
Între albia minoră şi curentul de apă există o interacţiune puternică tot timpul
şi drept urmare apar afuieri şi depuneri.
Albia majoră în care se scurg apele mari în timpul viiturilor este formată din
albia minoră şi părţile laterale (luncile). Zonele mai ridicate, aflate deasupra nivelului
apelor mari, formează terasele.
Lăţimile albiilor minore şi majore variază foarte mult de la un curs la altul,
precum şi de la un sector la altul pe acelaşi râu [Vladimirescu I., 1984].

1.3. Concluzii

a) În cadrul unui bazin hidrografic are loc un proces complex de transformare a unei
părţi din precipitaţiile atmosferice în cantităţi de apă care sunt colectate de către
reţeaua hidrografică. Zonarea bazinului hidrografic în subbazine şi zone interbazinale
ajută la înţelegerea acestor procese, şi stă la baza întocmirii schemelor de amenajare
complexe a bazinelor hidrografice.
b) Epura bazinului hidrografic permite determinarea suprafeţei de bazin hidrografic
aferentă oricărui profil de închidere situat între izvor şi vărsare, profil în care poate
exista un post hidrometric sau se proiectează o lucrare hidrotehnică. Din această epură
se observă că suprafaţa drenată a bazinului hidrografic creşte pe măsură ce profilele de
închidere se situează către avalul cursului de apă. Mărimea suprafeţei bazinului
hidrografic prezintă importanţă în stabilirea volumului de apă al râului şi are o
influenţă directă asupra formării scurgerii, determinând diferenţieri calitative şi
cantitative în structura regimului, astfel:
 la formarea debitelor maxime provenite din scurgeri, odată cu creşterea suprafeţei
bazinului hidrografic, scade probabilitatea acoperirii integrale cu precipitaţii;
 la scurgerea minimă, alimentarea subterană creşte cu suprafaţa bazinului.
Suprafaţa unui bazin hidrografic se manifestă ca un regulator al scurgerii şi anume:
odata cu creşterea suprafeţei bazinului se produce o regularizare a repartiţiei scurgerii
anuale.
c) Lungimea şi lăţimea medie a unui bazin hidrografic reprezintă două caracteristici
foarte importante a căror cunoaştere este necesară la prevederea volumului şi a
amplitudinilor viiturilor.Cu cât lăţimea medie a bazinului este mai mică şi lungimea
mai mare (bazin de formă alungită), cu atât amplitudinea viiturilor va fi mai redusă.
Idograma bazinului hidrografic ne permite stabilirea lăţimii medii a bazinului în orice
punct situat în lungul cursului principal de apă.
d) Amplitudinea şi desfăşurarea viiturilor este influenţată şi de forma bazinului
hidrografic. Cu cât valoarea coeficientului de dezvoltare a bazinului hidrografic este
mai mare, cu atât viiturile vor avea amplitudini mai accentuate.
e) Altitudinea medie a bazinului hidrografic, indică tipul de relief în care se află
acesta, după cum rezultă din următoarea clasificare convenţională:
 bazine de munte (H med > 600 m );
19
 BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.) ŞI REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

 bazine de deal (200 m < H med ≤ 600 m );

 bazine de câmpie ( H med ≤ 200 m );
 mixte, formate din mai multe unităţi de relief.
Un bazin hidrografic sau o zonă din acesta situată la o altitudine mare primeşte o
cantitate mai mare de precipitaţii, are o evaporaţie mai scăzută şi va avea o scurgere
mai bogată. De obicei bazinul hidrografic al unui râu este situat în zone cu înălţimi
diferite. Repartiţia suprafeţelor bazinului pe zone de altitudini, dată de curba
hipsometrică, influenţează în mare măsură regimul hidrologic.
f) Panta medie a bazinului hidrografic este o caracteristică cu influenţă mare asupra
scurgerii, ea determinând o anumită viteză de deplasare a apei pe versanţii bazinului,
în funcţie de care va rezulta intensitatea proceselor de eroziune, transport şi depunerea
particulelor solide din bazin.
g) O reţea hidrografică va colecta un volum de apă mai important cu cât va avea mai
multe ramificaţii şi cu cât acestea vor fi mai lungi.
h) O caracteristică a profilului longitudinal al unui curs de apă constă în aceea că în
majoritatea cazurilor are forma unei curbe cu concavitatea în sus, explicabilă prin faptul
că afluxul de apă creşte din amonte spre aval şi odată cu acesta se dezvoltă secţiunile
transversale ale văilor care oferă la afluxuri specifice, pierderi hidraulice mai mici.
Pentru transportul afluxurilor specifice, pierderile hidraulice micşorate impun pante
descrescătoare.

20