17 ianuarie  †  Sfantul Antonie cel Mare

.
cel mai
fost
despre
fiul reprezentativ
drumul
incredintat
avea unor
comoara tarani
sora sau
inunei
cer; ascet aceea,
increstini
viata, pentru
comunitati
dupa duhul
fericitul
instariti.
devino
fecioarevietii
aInauzit
siacest
in calugaresti.
simediu
biserica
urmeaza-Mi”
s-a retras in Nascut
a deprins
cuvintele
(Matei 19,luiin
calea
singuratate. satul Coma
Hristos:
credintei.
21). din
“Daca
Antonie, Egiptul
Pepunand
cand
voiesti sa de
Antonie
aceste Mijloc
20 in
fiicuvinte
avea deanul
desavarsit,ani, 251,
du-te,
inima dupa acest
sa,vinde mareparintilor
moartea
si-a averea
impartitluminator
ta, al
da-o sai,
averea credintei
saracilor
la veia
intrebandu-se
saraci, si
si-a
Dupa ce s-a nevoit o perioada intr-o coliba de langa satul natal, sub povatuirea unui
ascet mai batran, Antonie s-a mutat intr-un mormant idolesc; apoi, pe cand avea 35 de
ani, Sfantul Antonie s-a mutat intr-un loc numit Pispir, la marginea desertului. Aici a
locuit sfantul timp de 20 de ani, pana cand ucenicii sai l-au silit sa paraseasca acest loc,
Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavolesti. Acum Antonie devine deja
parintele duhovnicesc al multor calugari din diversele comunitati monastice din pustia
egipteana, cele mai vestite fiind cele din Nitria si Sketis.
Dupa ce in anul 310 face o calatorie la Alexandria pentru imbarbatarea crestinilor
prigoniti din cauza persecutiei lui Maximin, Antonie se stabileste in 312 in adancul
desertului, pe muntele Kolzim. Aici a ramas sfantul pana la sfarsitul vietii, impreuna cu
doi ucenici, nemaiparasindu-si locul decat pentru a-si vizita discipolii si pentru a doua sa
calatorie la Alexandria, in sprijinul Sfantului Atanasie cel Mare, persecutat de arianisti.

Sfantul Antonie a trecut la cele vesnice in anul 356 d. Hr. in desertul de pe malul drept al
Nilului. Informatiile pe care le avem despre Sfantul Antonie sunt relatarile Sfantului
Atanasie, ucenicul sau. Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: "Eu, o!
fiilor, precum este scris, ma duc pe calea parintilor, caci ma vad singur chemat de
Domnul; iar voi treziti-va, ca pustnicia voastra cea veche sa nu o pierdeti, ci ca si cum ati
face inceput de pustnicie, asa sarguiti-va sa paziti osardia voastra intreaga. Ca stiti pe
diavolii cei ce va bantuiesc, stiti cum sunt de salbatici, dar neputinciosi cu puterea; deci,
nu va temeti de dansii, ci mai vartos sa credeti in Hristos de-a pururea. Apoi, ca si cum
fiecare ati muri, asa sa vietuiti, luand-aminte si pomenind sfatuirile pe care le-ati auzit de
la mine. Nici o impartasire sa nu aveti cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca stiti ca si
eu ma abateam si ma feream de acestia pentru eresul lor cel de Hristos urator si rau
credincios; ci sarguiti-va mai cu seama de-a pururea a va impreuna mai intai cu Domnul,
apoi cu sfintii; ca astfel dupa moarte, intru vesnicele locasuri, ca pe niste prieteni
cunoscuti sa va primeasca si sfintii pe voi. Acestea ganditi-le, acestea cugetati-le si de
aveti vreo purtare de grija pentru mine, ma veti avea ca pe un parinte al vostru; dar sa
nu lasati pe nimeni sa ia trupul meu si sa-l duca in Egipt, ca nu cumva sa-l puna in
casele lor, dupa cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici in munte.
Stiti cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta si le porunceam sa inceteze un
obicei ca acesta; deci, voi ingropati trupul meu si sub pamant ascundeti-l. Apoi sa paziti
taina intre voi, ca nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la invierea mortilor il
voi lua nestricacios de la Mantuitorul. Impartiti hainele mele si dati lui Atanasie episcopul
un cojoc si haina pe care o asterneam, pe care el mi-a dat-o nefolosita, iar la mine s-a
invechit. Celalalt cojoc dati-l lui Serapion, episcopul; voi tineti haina cea de par, si
mantuiti-va fiilor, fiti sanatosi; ca Antonie acum se muta si nu mai este impreuna cu voi".
Dupa ce zise acestea si aceia l-au sarutat, ca pe niste prieteni au vazut ingerii care
venira la dansul si, bucurandu-se de dansii, el si-a intins picioarele si zacand cu fata in
sus, se arata vesel; dupa aceea si-a dat sufletul, si s-a dus la Sfintii Parinti. Iar ucenicii
lui, precum le daduse porunca, infasurandu-l si ingropandu-l, au ascuns trupul lui sub
pamant. Si nimeni nu stie pana acum unde este ascuns, afara de cei doi ucenici ai lui.”
18 ianuarie  †  Sfintii Atanasie si Chiril
.
Sfintii Atanasie si Chiril au luptat impotriva a doua dintre cele mai mari erezii:
arianismul si nestorianismul.

Sfantul Atanasie a luat parte la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325,
unde l-a combatut pe Arie (arianismul), care sustinea ca Fiul lui Dumnezeu este cea
dintai fiinta creata. Sfantul Atanasie s-a nascut in anul 295, in Alexandria. A fost
facut citet in anul 312 si diacon in 318, data dupa care el a ajuns secretarul
patriarhului Alexandru. Ca diacon si secretar, el il insoteste pe patriarh la Sinodul de
la Niceea, in 325, unde joaca un rol decisiv in combaterea arianismului si in
condamnarea lui Arie. Datorita scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat
erezia ariana si a formulat un simbol de credinta, cunoscut sub numele de Simbolul
niceean, in care se afirma ca Fiul este nascut din vesnicie din Tatal, deofiinta cu El.
Este ales episcop al Alexandriei, odata cu moartea Sfantului Alexandru - 8 iunie
328. A trecut la cele vesnice la 2 mai 373, dupa 45 de ani de episcopat, din care
aproximativ 20 ani au fost petrecuti in exil.

„Dar noi ne tinem cu indrazneala de dreapta credinta, pe temeiul dumnezeiestilor

Scripturi, punand-o ca un sfesnic in candelabru si zicand: Acesta este Fiul adevarat
al Tatalui, prin fire, propriu fiintei Lui, Intelepciunea unic nascuta si Cuvantul
adevarat si unic al lui Dumnezeu. Nu este creatura si faptura, ci Nascutul propriu al
fiintei Lui. De aceea e Dumnezeu adevarat de o fiinta cu Tatal adevarat.” (Sfantul
Atanasie cel Mare)

Sfantul Chiril al Alexandriei l-a combatut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic

din Efes (431). Nestorie sustinea ca in Iisus Hristos exista doua-persoane -
persoana divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii si
persoana umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara
Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism.
Aceasta conceptie eretica despre existenta a doua persoane in Iisus Hristos ducea
la afirmatia ca Dumnezeul-Tatal a avut doi fii. Consecinta acestei erezii era ca
Fecioara Maria n-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu ca sa merite a fi numita
"Nascatoare de Dumnezeu" ci a nascut pe omul Hristos si de aceea trebuie numita
"Nascatoare de om", sau cel mult "Nascatoare de Hristos".
Datorita Sinodului de la Efes, i se recunoaste Fecioarei Maria atributul de
Nascatoare de Dumnezeu.

"Daca cineva nu marturiseste ca Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal S-a unit cu trupul

dupa ipostas si ca Hristos este numai unul cu propriul Sau trup, Acelasi, adica
Dumnezeu si om deodata, sa fie anatema!” (Sfantul Chiril ala Alexandriei)
19 ianuarie  †  Sfantul Macarie Egipteanul

.
Macarie cel Mare, sau Macarie Egipteanul, este unul dintre marii Sfinti
Parinti ai pustiei. Contemporan cu Sfantul Cuvios Antonie cel Mare, Macarie era de
origine egiptean, dintr-un sat numit Ptinapar, provenind dintr-o familie crestina foarte
evlavioasa. Parintii lui l-au silit sa se insoare, insa, el a fugit de viata lumeasca si dupa
moartea parintilor sai, a ales sa traiasca viata pustniceasca.
Foarte de curand, Macarie a inceput sa fie puternic ispitit de diavol prin felurite
incercari, dar prin staruinta sa si dragostea cea mare pentru Hristos, fericitul a biruit si
s-a facut pilda a viata ingeresti in trup.
Multe sunt pildele si minunile savarsite de Sfantul Macarie in lunga sa vietuire
duhovniceasca in pustie. Prin unele dintre ele s-a aratat ca Sfantul capatase de la
Hristos putere si asupra mortii, astfel incat fericitul Macarie s-a invrednicit a savarsi
invieri.
Astfel, intrucat intr-o eparhie un episcop eretic incepuse a raspandi o erezie care
sustinea ca Hristos a avut doar un trup aparent, episcopul dreptcredincios al locului l-a
chemat pe Macarie pentru a stinge aceasta ratacire. Desi Sfantul Macarie i-a aratat
episcopului eretic, prin cuvintele Simbolului credintei ca se afla in inselare, necredinta
acestuia a persistat, fortandu-l pe Cuvios sa rusineze ratacirea aceluia printr-o minune
dumnezeiasca.

Dupa o ora de staruinta in rugaciune, Macarie a inviat un om dintr-un mormant si nu

vreunul mort de curand, ci unul mort de foarte mult timp. Cel inviat neauzind de Hristos
pana la moartea sa, Macarie l-a botezat si l-a luat pe langa el ca ucenic. Ucenicul sau
inviat a mai trait trei ani inainte de a trece la Domnul, aratandu-se intru aceasta slava
cea mare cu care Hristos ii binecuvanteaza pe alesii Sai.

In multe randuri Macarie s-a luptat fatis cu puterile necurate, dar cel mai bine vedem
desavarsirea acestui minunat sfant in relatarea sfarsitului sau, in care se arata
nesfarsita sa smerenie:

“Fericitul Macarie sarutand pe toti cei ce erau langa dansul si pentru dansii rugandu-
se, si-a ridicat ochii si mainile in sus, zicand cel mai de pe urma cuvant: In mainile
Tale, Doamne, imi dau duhul meu. Si astfel si-a dat fericitul sau suflet, lasand multa
plangere ucenicilor. Apoi, adauga Serapion si aceasta, pe care a auzit-o de la Cuviosul
Pafnutie, care era unul din ucenicii lui Macarie: ca acel sfant suflet, fiind ridicat de
heruvimi si spre cer suindu-se, unii din parinti priveau cu ochii sufletesti spre diavolii
cei din vazduh cum stau departe si strigau: "O! de ce slava te-ai invrednicit, Macarie".

Iar Sfantul le raspundea: "Nu, caci inca ma tem, pentru ca nu ma stiu de am facut
vreun lucru bun". Apoi vrajmasii cei ce erau in vazduh, strigau: "Cu adevarat ai scapat
de noi, Macarie". Iar el le zicea: "Ba nu, caci imi mai trebuie ceva ca sa scap". Si fiind
acum inauntrul portilor ceresti, diavolii plangand, strigau: "A scapat de noi, a scapat!".
Iar el cu mare glas le-a raspuns: "Cu adevarat am scapat de mestesugirile voastre, cu
puterea Hristosului meu fiind ingradit". Astfel a fost viata, sfarsitul si mergerea la
vesnica viata a Cuviosului parintelui nostru Macarie.”

20 ianuarie  †  Sfantul Eftimie cel Mare

.SfantulEftimie cel Mare a trait in secolul al IV lea, pe vremea imparatului Gratian. S-a
nascut in Melitina (Armenia), din pantece sterp si neroditor. Numele sau inseamna in
limba greaca "voie buna”. La varsta de 29 de ani ajunge la Iersualim si se nevoieste
intr-o pestera. Aici a savarsit nenumarate minuni: a hranit 400 de calatori, in timp ce nu
avea paine nici pentru zece persoane; a deschis portile cerului, tamaduind pamantul
de nerodire si a facut posibil, cu rugaciunea lui, ca multe femei sterpe sa aiba copii.

Una din aceste femei este sotia lui Terevon saracinul. Acesta isi aduce sotia stearpa
inaintea lui Eftmie si ii spune: "Stiu sa ma plec cinstite parinte, ca te va asculta pe tine
Dumnezeu, daca te vei ruga; pentru ca El face voia celor ce se tem de Dansul. Deci,
fiindca atat de multa vreme a trecut si nu m-am putut invrednici a avea fiu, pentru ca
aceasta era stearpa, te rog cinstite parinte, roaga pe Iubitorul de oameni sa ne
daruiasca noua fiu". Batranul intelegand credinta lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul
Crucii, atingand cu mana pantecele femeii si a zis: "Mergeti, bucurandu-va intru
Domnul, pentru ca iata va daruieste prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte
barbateasca". Crezand cuvintele sfantului batran, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a
zamislit cea stearpa trei fii, dupa prorocia parintelui purtator de Duh.

Sfantul Eftimie a fost si un mare aparator al dogmelor bisericesti. Lupta impotriva lui
Nestorie, iar pe Chiril al Alexandriei, il numeste luptator si invatator al dreptei credinte.
Recunoaste cele doua nasteri ale Fiului, adica pe cea vesnica din Tatal si fara trup si
pe cea sub vreme, din Fecioara Maica, cu trup insufletit; marturiseste ca in Hristos sunt
doua firi -dumnezeiasca si omeneasca, dar neamestecate, neschimbate, neimpartite si
nedespartite.

Slujitori ai marelui Eftimie au grait despre dansul: "Nu l-am cunoscut mancand ori
vorbind cu cineva fara de mare nevoie, afara de sambata si de duminica. Nu l-am
vazut pe dansul cumva dormind pe coastele sale, ci uneori sezand putin, iar alteori o
franghie spanzurata intr-un colt al acoperamantului chiliei tinand-o cu amandoua
mainile, se impartasea putin de somn pentru nevoia firii". Sfantul Eftimie cel Mare a
trecut la cele vesnice la varsta de 97 de ani.
21 ianuarie  †  Sfantul Maxim Marturisitorul

.SfantulMaxim Marturisitorul s-a nascut in anul 580, in Constantinopol, intr-o familie

nobila. A intrat in monahism in manastirea Chrysopolis. Misiunea principala a Sfantului
Maxim Marturisitorul a fost apararea dreptei credinte impotriva monotelismului. Adeptii
monotelismului sustineau ca in Hristos nu a existat decat o singura vointa si o singura
lucrare: cea dumnezeiasca. Imparatul Heraclius (610-641), fiind preocupat de
campania impotriva persilor si ofensiva pentru recucerirea provinciilor pierdute in timpul
domniei regelui Chosroe II, accepta sa se afirme ca in Hristos exista o singura lucrare.

Scopul imparatului era de a atrage de partea sa teritoriile desprinse din cauza

Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon: Egiptul, Siria si Palestina. Insa, a fi de acord cu
afirmatia ca in Hristos exista o singura lucrare, insemna a fi de acord cu invatatura ca
natura umana nu mai persista in Hristos. Sfantul Maxim Marturisitorul reuseste sa
condamne monotelismul, impreuna cu papa Martin. Sunt arestati si trimisi in exil. Papa
Martin moare in urma chinurilor la care a fost supus in temnita, iar Sfantul Maxim, adus
in Constantinopol in anul 662, dupa exilul petrecut in 655, primeste pedeapsa de a i se
taia limba si mana dreapta. Va muri la putin timp, in cursul aceluiasi an si va fi ingropat
in Manastirea "Sfantul Arsenie“.

22 ianuarie  †  Sfantul Apostol Timotei

Sfantul Apostol Timotei s-a nascut din tata pagan elin si din mama de neam evreu.
Originar din cetatea Listra, Sfantul Timotei a fost ucenic al Sfantului Apostol Pavel. Din
Faptele Apostolilor, aflam ca Sfantul Apostol Pavel ajunge impreuna cu Barnaba in
Listra, unde va tamadui un schiop din pantecele maicii sale. In urma acestei minuni,
mama lui Timotei il gazduieste in casa sa, si-l daruieste pe fiul ei lui Pavel, ca dar
pentru binecuvantarea adusa in cetatea ei.
Mai tarziu, dupa ce Sfantul Evanghelist Ioan va fi alungat de imparatul Domitian in
insula Patmos, Sfantul Apostol Pavel il va hirotoni episcop in locul acestuia. Patimirea
sa este legata de o sarbatoare in cinstea zeilor. Exista obiceiul in timpul anului, ca
inchinatorii la idoli sa poarte masti si sa omoare persoanele pe care le intalneau pe
strazi. Socoteau ca asa aduc jertfa zeilor. In timpul acestui obicei, Timotei iese cu
indrazneala in fata acestora si Il marturiseste pe Hristos. Acestia, neprimind cuvintele
Sfantului Timotei, l-au batut pana cand si-a dat duhul. Trupul sau a fost ingropat cu
cinste in locul ce se numea Pion. Din porunca imparatului Constantiu (337-361),
moastele sale au fost duse in Constantinopol, de Sfantul Artemie mucenicul si au fost
puse in biserica „Sfintii Apostoli”, alaturi de Apostolii Luca si Andre