Sunteți pe pagina 1din 20

1

Kinetologie speciala :

Curs 1

Kinetologia = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. Mijloacele kinetologiei medicale


se clasifica in doua tipuri:

• mijloace specifice

• mijloace nespecifice

Mijloacele specifice :

- exercitiul fizic

- posturarea > cei cu hernie de disc vor fi asezati pe un plan dur, chiar si o usa. In
periartrita scapulo-humerala se va limita miscarea de abductie asenzandu-se un sul
intre brat si trunchi.

- terapia ocupationala (ergoterapia) – o activitate in urma careia rezulta un produs finit


care poate fi vandut iar pacientul sa aibe un castig.Se vor utiliza mestesuguri ca :
olarit, marochinarie, tesut, etc.

Mijloace nespecifice :

- dieta

- imobilizarea

- agenti fizici naturali (bai de gaze, bai sarate, bai de aer)

- agenti fizici artificiali ( parafina )

- mijloace psihice

Exercitiul fizic :

- definitia consta in repetarea sistematica a unor coduri de miscari cu scopul


influentarii , dezvoltarii fizice si a capacitatii de miscare a individului fara
producerea unor modificari morfologice vizibile.

Prin exercitiul fizic cresc capacitatile coordonative. Exista tendinta de a folosi notiunea
de exercitiu fizic cu sensul de antrenament, ceea ce nu este corect, deoarece
antrenamentul induce prin repetarea sistematica a contractiilor musculare
supraliminare, modificari morfologice si functionale. In cadrul antrenamentului se
utilizeaza si exercitiul fizic pentru imbunatatirea calitatilor coordonative.

Obiectivele practicarii exercitiului fizic :

obiective generale- morfologice, functionale, neuropsihice, social


educationale
2

obiective specifice – cresterea fortei muscular,cresterea sau


mentinerea amplitudinii de miscare

Cursul 2

Obiectivele morfologice :

- favorizarea proceselor de crestere si dezvoltare fizica, prevenirea atitudinilor incorecte


ale corpului, corectarea atitudinilor incorecte si a deficientelor fizice.

Obiectivele functionale :

- cresterea capacitatii generale de effort

- cresterea capacitatii functionale a aparatului cardio-vascular

- cresterea capacitatii functionale a aparatului respirator

- cresterea capacitatii functionale a aparatului locomotor

Obiective neuro

- dezvoltarea capacitatii de relaxare fizica si psihica

- dezvoltarea capacitatii coordonative

- dezvoltarea capacitatii de invatare motrice a expresivitatii si cursivitatii miscarilor

Obiectivele social –educationale

- favorizarea integrarii sau reintegrarii in grupuri sociale (familie,collective de munca,


cluburi)

- formarea obisnuintelor de a practica systematic exercitiile fizice in scop profilactic si


terapeutic.

- formarea relfexului de atitudine corecta a corpului

Structura exercitiului fizic terapeutic

Exercitiul fizic terapeutic are urmatoarea structura :

1 pozitia de start – o pozitie fundamental

o derivata a acesteia
3

2 executia miscarii - se efectueaza prin contractie concentrica a agonistilor, contractie


excentrica a antagonistilor si statica a fixatorilor.

3 Mentinerea pozitiei obtinute realizata prin contractie statica izometrica

4 Revenirea in pozitia de start prin inversarea agonistilor si a antagonistilor

Daca extremitatea distala a segmentului mobil este libera, activ muscular se


desfasoara in lant cinematic deschis , iar daca este fixata pe un punct imobil se
desfasoara in lant cinematic inchis.

Pozitia de start este foarte importanta deoarece asigura succesul in actul


recuperator .Alegerea acesteia depinde de starea functionala a pacientului si de
miscarile ce urmeaza a fi efectuate. Pentru a facilita activitatea musculara , pozitia
de start corecta trebuie sa fie stabila :

- suprafata bazei de sustinere a corpului sa fie cat mai mare

- perpendicular din central principal de greutate sa se proiecteze cat mai aproape de


central suprafetei de sprijin

- distanta dintre centrul principal de greutate al omului si suprafata de sprijin sa fie cat
mai mica

- unghiul de stabilitate sa fie cat mai mare

- greutatea corpului sa fie suportata de un nr. cat mai mare de articulatii

Pozitia de start

Se va alege si in functie de tipul contractiei musculare solicitate

• pentru contractii izometrice se aleg pozitii care incarca articulatia prin


greutatea corpului sau care permit kinetoterapeutului compresiunea in
ax a segmentului

• pentru contractii izotonice se aleg pozitii care lasa articulatiile libere si


permit tractiuni usoare in ax ale segmentelor

Exceptie de la regula stabilitatii fac exercitiile de coordonare neuro – musculare.


Pozitia de start va fi aleasa astfel incat sa creeze dificultati in mentinerea echilibrului
deoarece coordonarea se obtine prin dezechilibrari si echilibrari succesive.
Executia miscarii este influentata de :

- nr. articulatiilor care intra in schema de miscare

- lungimea bratului parghie utilizata pentru amplificarea fortei , rezultata din raportul
dintre forta de rezistenta si forta activa a muschiului care se contracta

- modificarile de tonus muscular pe care le induce reflex miscarea executata.

In functie de scopul urmarit pot fi stimulate sau inhibate urmatoarele reflexe :


4

• reflexul miotatic

• reflexul de tendon

• reflexele statice postural generale

• reflexele de echilibru

La sfarstul unei miscari corpul sau segmentele sale se afla in echilibru instabil pe care
grupele muscular incearca sa-l restabileasca prin intrarea in actiuni a musculaturii de fixare
care sustine segmental in pozitia cea mai utila conferind forta miscarii.

Mentinerea pozitiei obtinute se realizeaza prin contractia static a grupelor


musculare care actioneaza impotriva gravitatiei sau a unei rezistente opuse de
kinetoterapeut.

Contractia izometrica se executa la diferite lungimi ale muschilor:

• pentru muschii tonici, postural,antigravitationali care se contracta lent


se prefera pozitionarea in zona medie spre spre zona scurta

• pentru muschii fazici , flexori , care se contracta rapid, se prefera


pozitionarea in zona lunga spre zona medie deoarece reflexul miotatic
la acest nivel usureaza contractia. Atunci cand forta musculara este
scazuta, rezistenta se aplica in zona scurta deoarece reflexul
miotatic(reflex de intindere) este facilitat la acest nivel daca rezistenta
se aplica atunci cand muschiul se gaseste in zona lunga, forta
musculara ar scadea si mai mult deoarece reflexul de intindere este
inhibat.

Revenirea in pozitia de start se realizeaza prin contractia excentrica a agonistilor, concentric


a antagonistilor si static a abdistilor.

Modalitati de aplicare a exercitiilor fizice terapeutice

a) exercitiul in grup – se utilizeaza in cazul pacientilor cu acelasi tip de


afectiune , cu simptome asemanatoare , cu varste apropiate, de
acelasi sex si in aceesi faza evolutiva a bolii.

Avantajele sunt de natura pragmatica, sunt tratati mai multi


pacienti in aceeasi unitate de timp, de natura psihica – suturatia si
emulatia de grup, scade durata tratamentului recuperator

Dezavantaj : capacitatea redusa a Kinetoterapeutului de corectare


individuala a colectivului.

b) exercitiile individuale se recomanda in situatiile in care se impune


supravegherea pacientului si acesta va fi indrumat spre grup sau sa
repete singur exercitiile atunci cand obiectivele propruse au fost
atinse.
5

Programul recuperator se va reconsidera zilnic sau la intervale scurte de timp.

• 10-12 pacienti/ zi norma pentru un Kinetoterapeut

Clasificarea exercitiilor fizice terapeutice

I. Exercitii fizice active sunt de doua tipuri:

exercitii dinamice -mobilizarea activa asistata

-mobilizarea activa libera

- mobilizarea activa rezistenta

exercitii statice

II. Exercitiile fizice pasive - mobilizarea pasiva pura asistata


- -mobilizarea auto pasiva

-mobilizarea pasiva prin mecano-terapie

-mobilizari manual fortate

-mobilizarea pasivo- active

III. Exercitii cu suspensie

a) exercitii cu suspensie segmentara

b) exercitii cu suspensie generala

IV. Exercitii cu scripeti (biomecanice + ortopedie)

V. Exercitii cu obiecte - mingi, gantere, bastoane

Cursul 3

Amplitudinea de miscare (A.M.)

Mobilizarea unui segment al corpului implica interventia urmatorilor factori : articulatia


luata in discutie , structurile adiacente ale articulatiei - ligament

Tendoane

Fascii

Vase

Nervi

Tegumente

Deficitul de AM apare in numeroase afectiuni ale aparatului locomotor, afectiuni de etiologie


diversa : reumatismala, posttraumatica, neurologica. Nu intotdeauna scaderea sau
6

pierderea amplitudinii de miscare este deficitul functional cel mai sever , atat pacientul cat
si kinetoterapeutul ii acorda prima atentie.

Limitarea A.M. poate interesa miscarea activa, miscarea pasiva, miscarea activo -
pasiva. Imposibilitatea de realizarea a miscarii voluntare (active) in conditia in care
miscarea pasiva se poate executa , este cauzata fie de deficitul de comanda neuro-
muscular, fie de lipsa raspunsului muscular. Pierderea ambelor feluri de AM poate fi cauzata
de afectiuni ale structurilor articulare si periarticulare.

A.M. realizata de articulatie si de tesuturile peri-articulare

Flexibilitatea ( este sinonim pt. mobilitatea articulara) este de 3 feluri :

• Flexibilitatea dinamica (kinetic) reprezinta amplitudinea de miscare


maxima care se obtine printr-o miscare active.

• Flexibilitatea stato - active este AM maxima realizata printr-o miscare


active mentinuta la acest nivel in mod voluntary prin contractia
agonistilor si a sinergistilor si prin intinderea antagonistilor.

• Flexibiltatea stato – pasiva este AM maxima mentinuta intr-o pozitie


extrema prin propria greutate corporala cu ajutorul unui asistent sau al
unui echipament.Flexibilitatea stato-pasiva este mai mare decat cea
dinamica care la randul ei este mai mare decat cea stato-activa.Cel mai
greu de obtinut la recuperare este cea stato-activa.

AM la nivelul unei articulatii depinde de mai multi factori clasificandu-se in interni si


externi.

Factorii interni tin de tipul articulatiei , gradul de congruenta articulara, de structura


capsulei articulare si ligamentare, de modificarile structural articulare, de elasticitatea
musculara, de elasticitatea structurilor conjuctive ( tendoane, ligamente, capsule), de
elasticitatea pielii, capacitatea muschiului de a se contracta si relaxa, de excesul de
grasime, de temperatura tesulara, gradul de hidratare tesulara.

Factorii externi tin de varsta (scade odata cu varsta), sexul (femeile sunt mai flexibile),
temperatura mediului (temperaturile mari cresc amplitudinea), momentul din zi ( AM este
mai scazuta dimineata si este maxima in intervalul 14.30 - 16 ), stadiul vindecarii tesulare
dupa diverse leziuni , abilitatea individuala de a performa miscari , restrictia sau lejeritatea
hainelor.

Redoarea articulara : este dificultatea de a realiza miscarea unui segment dar aceasta
miscare se poate realiza.Este cauzata de modificari la nivelul tesuturilor moi periarticulare
care duc la cresterea rezistentei , la alungarea fibrelor de collagen si a celor musculare. La
instalarea unei redori, participa:

• Capsula articulara si ligamentara (47%)

• Fascia musculara (41%)

• Tendonul (10%)
7

• Pielea (2%)

Factorul determinant al redorii este lipsa de miscare pe intreaga amplitudine sau /si
precede unei perioade mai lungi de repaus. Din categoria redorii articulare vom detalia
Tixotropia si deconditionarea batranilor. TIXOTROPIA - este denumita ca o senzatie
de greutate in miscari , resimtita dimineata sau dupa ce articulatia a fost mentinuta mult
timp intr-o pozitie fixa. Dificultatea dispare daca se executa cateva miscari ample pe toate
directiile de miscare posibile.
Aceste exercitii “rup” vascozitatea tesulara si restabilesc flexibilitatea. Lipsa de miscare
determina la nivelul tesutului sinovial o serie de modificari reversibile (deshidratarea
tesulara, cresterea ionilor de calciu intracellular, lubrifierea articulara deficitara, staza
circulatorie locala, control motor incomplet). Deconditionarea
fizica a batranilor este un process lent care se instaleza in ani de zile ducand cu timpul
la modificari structurale. Una dintre manifestari este si limitarea AM. La inceput se manifesta
ca o redoare cu posibilitati de recuperare. Cu timpul , redoarea se transforma in limitare a
AM prin procese de scurtare adaptativa, aderente, metaplazii tisulare cu trasformari
colagenice.

Limitarea amplitudinii de miscare poate avea 3 cauze :

a) Afectarea tesutului moale (muschi, fascii, tendoane, piele)

b) Afectarea suprafetelor articulare si /sau a capsulei articulare

c) Afectarea tesutului moale, a suprafetelor articulare si/sau a capsulei


articulare.

Curs 4

Limitarea AM cauzata de afectarea tesutului moale - orice restrictie in mobilizarea unei


articulatii duce la limitarea AM. Cauze ale restrictiei :

• Boli generale care cer repaus absolut

• Boli care nu permit miscarea din cauza durerilor cu character inflamator


(poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, miozite)

• Stari patologice locale (traumatisme, ischemie, inflamatie, spasm


muscular,scaderea fortei musculare, edem, arsuri)

• Deconditionarea aparatului locomotor la persoanele de varsta a 3-a


care utilizeaza segmentele pe sectoare de amplitudine redusa.

• Sedentarismul

Restrictia de mobilitate produce o scurtare adaptativa a tesuturilor moi, denumita


CONTRACTURA (scurtarea fibrelor tesutului moale- muschi, structuri cognitive care
incruciseaza o articulatie determinand o limitare a AM a articulatiei respective). In functie
de situatia tesutului scurtat , contractura ,poate fi de flexiune, extensiune, abductie,
adductie.
8

Modificari adaptative musculare

Imobilizarea unui membru intr-o anumita pozitie determinata in timp ofera doua feluri
de modificari adaptative.

• Pe partea de angular muschiul se scurteaza, nr. de sarcomeri scade,


creste cantitatea de tesut conjunctiv (character protector pt. fibra
musculara la reluarea miscarii)

• Pe partea de intindere a segmentului imobilizat se produce o alungire


spastica a muschiului si o crestere a nr. sarcomerilor.Modificarea este
tranzitorie daca muschiul revine la lungimea normala.

Modificari adaptative ale tesutului conjunctiv

Modificarile sunt prezente la nivelul capsulei articulare, tendoanelor, ligamentelor,


fasciilor.Pe partea de angulare a sementelor se produc scurtari adaptive.Nr. si volumul
fibrelor de colagen scade, crescand proportional nr. fibrelor de elastina. Desi fibrele de
elastina au o capacitate de elongare mai mare decat cele de colagen, acestea se rup mai
usor la intindere. Scaderea colagenului lasa tesutul moale vulnerabil deoarece colagenul
absoarbe cea mai mare parte a stresului.

Contractura musculara si / sau a tesutului conjunctiv poate avea mai multe


aspect

1. Contractura miostatica poate aparea ca :

• O scurtare adaptativa a structurii musculo-tendinoase (stare patologica)

• O stare de incordare musculara cu usoara scurtare tranzitorie care


apare mai ales la muschii articulari si dispare dupa cateva exercitii
(stare ne-patologica)

2. Contractura data de cicatricile tisulare .

- Cicatricea este o forma densa de tesut conjunctiv care se formeaza atunci cand tesutul
conjunctiv lezat este lasat sa se vindece in imobilizari.

3. Contractura prin aderente fibrotice apare in caz de proces inflamator insotit de edem.

4. Contractura ireversibila este cauzata de inlocuirea tesutului conjunctiv cu tesut fibros,


cu sau fara calcifieri sau cu os. Refacerea AM se poate realiza numai chirurgical

5. Contractura pseudo-miostatica sau spasticitatea este o hipertonie musculara cauzata


de leziuni ale SNC.

Din punct de vedere clinic , contractura musculara este de 3 feluri:


9

1. CONTRACTURA ANTALGICA (de apasare) apare cu scopul de a bloca o


articulatie dureroasa. Este un reflex cu punct de plecare la exteroreceptori
care creste raspunsul neuronului motor . Contractura este secundara unui
process pathologic de vecinatate si trebuie respectata pana se va indeparta
cauza.

2. CONTRACTURA ALGICA este un reflex nociceptiv. Este considerata a fi


primara deoarece este autointretinuta printr-un feedback pozitiv cu punct
de plecare , muschiul. Cel mai frecvent stimul nociceptiv muscular este
ISCHEMIA , dar mai poate fi LOMATOMUL, leziunea directa, ruptura fibrilara,
depozitele calcare.

3. CONTRACTURA ANALGICA desemneaza 3 tipuri diferite de contractura

• Miostatica – care apare in caz de imobilizare a unui segment in pozitie


de scurtare musculara. Dupa mai multe saptamani devine ireversibila

• Miotatica este suportul spasticitatii din leziunile de neuroni motori


centrali.

• Congenitala – au la baza mecanisme centrale si periferice

Limitarea AM cauzata de articulatie - articulatia devine cauza a limitarii AM in leziuni


ale suprafetelor articulare si /sau ale capsulei articulare.

Limitarea AM de cauza osoasa - poate fi cauzata de procese distructive sau de procese


proliferative.Scaderea AM apare mai usor si mai repede la articulatiile cu congruenta mare.
Cauze mai des intalnite:

• fracturi cu fragmente osoase intra-articulare

• calus voluminos dupa fracturi intra-articulare

• procese osteo-productive in reumatismul degenerativ

• anomalii osoase care compromit congruenta si alunecarea capetelor


osoase

• procese tumorale primare sau secundare

• procese osteo-necrotice ale suprafetelor articulare

• procese infectioase cu bacilul KOCH (tbc osos)

• artropatii , diabet, sifilis, lepra

• artroze chirurgicale in scop terapeutic

In toate aceste cazuri, tratamentul este chirurgical – ortopedic. Dupa interventia


chirurgicala , kinetoterapia are ca obiective corectarea AM care tine de tesuturile moi si
tonifierea musculaturii periarticulare.
10

Limitarea AM de cauza capsulara - Capsula articulara are doua roluri importante.


Participa la mentinerea capetelor articulare in pozitie functionala dar si asigura jocul liber al
acestora in timpul miscarii segmentelor. Capsula se insera la distante variabile fata de
suprafata articulatiei permitand un joc mai mic sau mai mare al acestora. Miscarile
segmentelor sunt denumite miscari de pendulare. Acestea rezulta din miscarile de alunecare
sau de rulare care au loc intre suprafetele articulare (joc articular). Jocul articular este blocat
fie de leziuni ale capetelor osoase , fie de leziuni ale capsulei articulare.

Cauzele afectarii capsulei :

- procese inflamatorii ale sinovialei deoarece in aceste situatii articulatia este imobilizata
, apar fibrozari si retracturi ale capsulei cauzate de imobilizare.

- procese inflamatorii articulare si periarticulare : periartrita scapulo – humerala.Forma ei


, umar blocat,miscarile ei sunt reduse la 20-30 grade din cauza capsulei retractile.

- traumatisme articulare cu interesarea capsulei. Se pot vindeca cu sechele capsulare.

- traumatisme locale care se vindeca cu aderente care pot interesa si capsula articulara

Limitarea AM de cauza capsulara este dificil de recuperat , necesita timp indelungat si


metode specifice.

Curs 5

Modalitati de refacere a AM

Structurile care nu permit unei articulatii sa fie mobilizate, pot fi :

I. Tesutul moale prin contractura sa (muschiul , tesutul conjunctiv periarticular, ambele


structuri)

II. Articulatia blocata din cauza capetelor osoase, capsulei articulare

III. Tesutul moale + articulatia

Pentru fiecare din aceste situatii exista metode kinetice specifice:

pentru I. , stretchingul

pentru II. , mobilizarile, manipularile

Stretchingul (intinderea) reprezinta denumirea manevrelor care alungesc tesutul moale


scurtat patologic. Rezultatul este cresterea amplitudinii de miscare.

Stretchingul muscular . Pe muschiul scurtat , realizeaza desfacerea actiuni de


miozina prin ruperea puntilor transformale. Se ajunge astfel la lungimea de repaus a
muschiului. Daca se executa o intindere suplimentara, muschiul se poate intinde peste
lungimea de repaus dar dupa incetarea actiunii fortei externe, muschiul revine tot la
tensiunea de repaus.
11

Daca se aplica o intindere mai interna nu se va obtine o intindere mai mare a


muschiului deoarece forta de intindere este preluata de tesutul conjunctiv.

In timpul stretchingului nu toate fibrele musculare se alungesc. Unele raman la


lungimea initiala sau la cea de repaus. Lungimea la care ajunge muschiul prin intindere este
in functie de nr. fibrelor care se alungesc.

Tipuri de stretching pentru muschi

a) Stretchingul balistic (nu se mai utilizeaza) se realizeaza activ cu utilizarea


muschiului intins ca pe un resort care va arunca segmentul in directie opusa.
Exemplu – exercitiile de flexiune-extensiune ale trunchiului, facute in forta , trecandu-
se brutal peste amplitudinea maxima posibila, miscarea afectuandu-se rapid.

Este periculos, stretchingul balistic ,deoarece poate produce leziuni musculare


ducand la o contractie musculara care anihileaza obiectivul urmarit. De asemenea
tensiunea musculara este de doua ori mai mare fata de o intindere lenta.

b) Stretchingul dinamic se realizeaza prin miscari voluntare lente ale segmentului,


incercand sa se treaca usor peste punctul maxim al AM posibile. Se va creste treptat
amplitudinea si / sau viteza de executie. Se fac 8-10 repetari. Se opreste in
momentul obosirii muschiului. Muschiul obosit are o elasticitate scazuta care duce la
scaderea AM.Este o metoda foarte buna pentru incalzirea muschiului inainte de
exercitiile aerobice.

c) Stretchingul activ (stato-activ) se executa o miscare voluntara spre amplitudinea


maxima posibila. In aceasta pozitie , segmentul este mentinut 10-15 secunde prin
contractia agonistilor fara ajutor exterior. Tensiunea crescuta in agonisti (care
realizeaza o contractie concetrica) va induce reflex prin inhibitie reciproca, relaxarea
antagonistilor (care au realizat o contractie excentrica). Antagonistii au reprezentat
obiectivul stretchingului activ. Este o metoda buna de ameliorare a flexibilitatii
active.

d) Stretchingul static (pasiv) se realizeaza de catre o forta exterioara (alte parti ale
corpului, propria greutate corporala, kinetoterapeutul sau un aparat). Pacientul este
relaxat, kinetoterapeutul executa o miscare pasiva care intinde musculatura opusa
directie de miscare . Este o metoda buna pentru relaxarea spasmului muscular si
pentru reducerea oboselii si a durerii instalate dupa un efort fizic sau dupa un
program kinetic intens. Miscarea se va realiza numai in cadrul AM posibile. Durata :
minim 10 sec. pana la 1 minut. Se recomanda 20 de secunde. Se indica seturi de la 2
pana la 5 repetari cu 15-20 secunde repaus intre intinderi.

e) Stretchingul izometric se combina stretchingul pasiv cu o contractie izometrica in


pozitia de intindere pasiva realizata de kinetoterapeut. Tehnica : kinetoterapeutul
intinde muschiul contracturat printr-o miscare lenta , pasiva, a segmentului respectiv
pana la amplitudinea maxima permisa. In acest moment , pacientul face o contractie
izometrica a muschiului intins timp de 7-15 secunde. Rezistenta o asigura
kinetoterapeutul. Urmeaza o relaxare de minimum 20-25 secunde dupa care ciclul
se reia. Pentru un anumit grup muscular, se face numai o singura sedinta de
stretching izometric pe zi. S-a observat ca stretchingul manual aplicat la nivelul
12

coloanei cervicale (sub occipital) determina cresterea AM la nivelul membrelor


inferioare.

Stretchingul tesutului conjunctiv

Pentru intinderea tesutului conjunctiv, nu se pot folosi metode utilizate pentru intinderea
muschiului pentru ca fibrele de colagen au proprietati mecanice particulare. AM limitata prin
scurtarile tesutului conjunctiv poate fi recastigate fie prin reantinderea tesutului fie prin
sectoinarea lui. Intinderea tesutului necontractil este posibila atat pentru fibrele elastice cat
si pentru fibrele de colagen care sunt mai greu extensibile. Efectul tractiunii asupra fibrei
conjunctive depinde de marimea fortei aplicate , de viteza tractiunii , de durata tractiunii si
de structura fibrei. Rezultanta tractiunii tesutului conjunctiv este dependenta de curba
tensiune-deformare a fibrei.

Curs 6

Diferentele intre fibra de colagen si fibra elastica

Fibra de colagen are o rezistenta de 5x mai mare decat fibra elastica. Se lasa intinsa
greu si intra repede in zona plastica.

O singura fibra de colagen intinsa cu 7-8% din lungimea de repaus ajunge sa intre in
punctul de gatuire. Dar un ligament intreg poate rezista si la o intindere de 20-40% din
lungimea initiala.

Fibra elastica are o capacitate mare de elongare la forte mici, dar la forte mari se poate
rupe brusc. Tesuturile structurale mai rapide au o capacitate de deformare elastica mai
scazuta.Pentru a aparea deformarea , trebuie sa se produca modificari de structura. Se
realizeaza o desfacere a legaturilor dintre fibre si o relegare a lor pe liniile de tensiune. O
forta de tensiune mare poate duce la ruperea fibrei. Atunci cand tesutul este supus la
incarcari ciclice (mai multe repetari dar slabe, fie tensiune mare cu putine repetari) apare
oboseala tesutului cu pericolul ruperii acestuia. Daca incarcarea nu a fost prea mare si daca
se lasa pauza intre cicluri, tesuturile au capacitatea de reparare. Din cauza oboselii tesutului
apar SINDROMUL DE SUPRAUZURA si FRACTURILE DE STRES.

Ca o concluzie - o tractiune cu forta redusa dar pe o perioada lunga de timp creste


deformarea plastica a tesutului conjunctiv cu rearanjarea gradata a fibrelor de colagen si a
substantelor fundamentale.

Particularitatile stretchingului pentru TESUTUL NECONTRACTIL

1. Stretchingul activ si cel pasiv executat manual are rol minim de intindere a tesutului
conjunctiv.

2. Se indica folosirea stretchingului pasiv de lunga durata cu intensitati mici si medii de


la zeci de minute la ora. Se folosesc echipamente , scripete, contragreutati, atele
dinamice.

Beneficiile STRETCHINGULUI:
13

• este o metoda foarte utila pentru obtinerea unei amplitudini de miscare


normala.

• creste supletea tesuturilor

• creste abilitatea de a invata sau performa unele miscari

• determina relaxarea fizica si psihica

• determina o constientizare propriului corp

• scade riscul de traumatism ale aparatului locomotor

• determina o stare de bine fizica

• scade durerile si tensiunea musculara

• realizeaza incalzirea tesutului inainte de un efort fizic

Reguli obligatorii de aplicare a stretchingului

1. Evaluarea corecta a pacientului inainte de aplicarea stretchingului :

• cauza si structurile care determina scaderea AM

• alegerea medodei corecte de refacere a AM

• aprecierea eventualelor contraindicatii sau restrictii partiale.

2. Daca in zona in care trebuie sa aplicam stretchingul exista dureri, se vor analiza
foarte bine cauzele.

3. Pregatirea pacientului pentru stretching

• incalzirea tesutului ,deoarece un tesut incalzit se alungeste cu mai


multa usurinta (fie aplicatii de parafina). Este indicat ca stretchingul sa
fie efectuat in apa calda.

• aplicarea , inainte de stretching, de procedee de relaxare generala si


locala prin masaj ( procedeu de intensitate mica, cat mai lungi, ritm
lent)

• procedeul de stretching ales trebuie sa fie adecvat pentru pacient.


Trebuie aleasa pozitia corecta care sa permita intinderea reala a
tesutului.

4. Stretchingul trebuie aplicat corect din p.d.v.al parametrilor:

• durata, intensitatea, ritm al ciclurilor


14

• se va incepe cu articulatiile distale, trecand spre cele proximale. La


inceput se intinde numai o articulatie, apoi se poate executa si peste 2
sau 3 articulatii.

• evitarea compresiei articulare in timpul stretchingului (inflamatie sau


durere articulara) se realizeaza concomitent o usoara tractiune in ax.

• trebuie evitata supraintinderea , cauza frecventa a durerilor si a ruptruii


fibrelor musculare si conjuntive. Acesta este motivul pentru care zona
trebuie incalzita.

• in unele situatii (persoane in varsta, procese degenerative, tesuturi


irigate deficitar)granita dintre un stretching corect si supraintindere
este foarte greu de stabilit.

• semnul de supraintindere este durerea prezenta si a doua zi si a treia zi


de de la aplicarea intinderii

• in stretchingul activ este foarte important controlul respiratiei,


intinderea se va face pe o expiratie lenta si prelungita.

• respiratia va fi de tip abdominal. Aceasta atitudine este necesara


deoarece creste fluxul sangvin intramuscular.

5. Respectarea precautiilor in intinderea si aplicarea stretchingului:

- intinderea tesuturilor care au fost in imobilizare prelungita , trebuie realizata cu multa


grija, existand riscul ruperii fibrelor conjunctive

- pacientii cu osteoporoza pot face smulgeri de oase la insertiile tesuturilor intinse

- la pacientii cu fracturi recente incomplet consolidate pot aparea dislocari

- musculatura antigravitationala cu forta slaba sau trebuie supusa unui stretching prea
intens

- o atentie deosebita trebuie acordata pacientilor cu tulburari psihice si de


comportament.

6. Trebuie sa tinem cont de contraindicatiile stretchingului cand limitarea AM este de


cauza osoasa, fractura recenta neconsolidata, cand exista durere persistenta la orice
miscare articulara, in cazul proceselor inflamatorii acute sau infectioase,
intraarticulare sau periarticulare, in prezenta unui hematom sau a semnelor de
leziune a tesutului moale, atunci cand scurtarea adaptativa care limiteaza Am
realizeaza d.p.d.v. functional o stabilitate crescuta articulara. Exemplu : in unele
pareze sau scaderi severe de forta musculara.

In practica stretchingului durerea are un rol foarte important !! Durerea trebuie analizata d.
p.d.v. al momentului aparitiei (inaintea, in timpul sau dupa stretching). Trebuie depistata
cauza aparitiei durerii.
15

Curs 7

Cauze

Cauze comune - lipsa de incalzire inainte de exercitiu , situatie in care pot aparea rupturi
fibrilare.

Supraexercitiul - determina acumularea de acizi care produc durerea (acidul lactic). Aceste
dureri pot fi combatute prin incalzire , stretching izometric, masaj, aport crescut de vitamina
C, ingestie de bicarbonat de sodiu inainte de efort.

Un stretching exagerat poate duce la scaderea fluxului sangvin, deci ischemie, care duce la
aparitia durerii. Durerile care apar la sedentari (apar repede) dispar dupa cateva exercitii.
La atleti durerea poate aparea dupa stretchingul activ din cauza unor leziuni tisulare insotite
de edem. In aceste cazuri se aplica imediat repaus de effort , gheata locala, bandaj elastic
local si posturare antidecliva a segmentului. Durerile existente inainte de inceperea
stretchingului se analizeaza prin metode clinice si paraclinice.

INHIBITIA ACTIVA

Se aplica numai tesutului contractil. Are la baza inducerea reflexa a relaxarii musculare prin
intermediul unor tehnici care fac poate din tehnicile de facilitare neuro – proprioceptiva.
Metoda se aplica numai pe muschiul normal si sub control voluntar normal. Nu se foloseste
in caz de forta musculara accentual scazuta, in parametrii, in spasticitatea peronudala , in
miopatii severe.

Folosita pentru cresterea mobilitatii, inhibitia activa se realizeaza inaintea stretchingului.


Se pregateste astfel muschiul pe care il relaxeaza inainte de a fi intins. Pentru obtinerea
inhibitiei active se utilizeaza mai frecvent, 3 tehnici :

• tehnica contractie- relaxare

• tehnica contractie – relaxare – contractie

• tehnica contractiei agonistului

Tehnica contractie-relaxare se bazeaza pe principiul “inhibitiei antagonice”.


Contractarea intensa a unui muschi este fiziologic urmata de o relaxare a acestuia. Aceste
proces fiziologic este datorat reflexului de tendon GOLGE care se activeaza in cazul cresterii
intense a tensiunii in contractia unui muschi. Reflexul determina inhibitia contractiei
muschiului in vederea protejarii acestuia. Momentul de inhibitie a contractiei (relaxarea)este
folosita pentru aplicarea stretchingului.

• se aduce segmentul la nivelul de AM maxima posibila. ajuns in acest


punct se realizeaza timp de 5-10 secunde o contractie izometrica
maxima a muschiului care trebuie alungit. se solicita apoi o relaxare
maxima , timp in care kinetoterapeutul executa un stretching pasiv al
muschiului , repaus timp de 20-40 secunde dupa care se reia exercitiul.
se fac 3-5 repetari
16

Tehnica contractie – relaxare – contractie la tehnica precedenta se asociaza in final o


contractie concentrica a msuchiului opus celui retracturat. Pacientul executa un stretching
activ. Se realizeaza astfel o inhibitie in care contractia unui muschi induce relaxarea
antagonistului sau.

Tehnica contractiei agonistului are la baza imitatia reciproca si se realizeaza prin


contractia puternica a muschiului agonist contra unei rezistente dupa care antagonistul
relaxat va fi intins. Tehnica se utilizeaza pe muschiul retracturat dureros sau cand acesta
este intr-un stadiu precoce de vindecare.

MOBILIZARILE

Denumirea completa a tehnicii este de “mobilizarea articulatiei periferice” (MAP). Impreuna


cu manipularea , face parte din terapia manuala. MAP este o miscare pasiva executata
foarte lent, miscarea poate fi oscilatorie sau continua de intindere. Scopul este cresterea AM
sau reducerea durerii. Se aplica la cei la care AM scazuta din cauza afectarii capsulei
articulare. Miscarea segmentelor la nivelul unei articulatii este de doua feluri :

• miscari pendulare sau oscilatorii

• miscari accesorii

Miscarile pendulare sau oscilatorii descrise dupa directia lor fata de axele de miscare.
Se masoara goniometric . Marimea acestei miscari este numita AM ( amplitudine de
miscare). Miscarile pendulare se executa activ si pasiv.

Miscarile accesorii se realizeaza involuntar si nu poti fi controlate. Acestea sunt de doua


tipuri

• miscari componente

• jocul articular

Miscarile componente care insotesc obligatoriu miscarile pendulare ( rotatia tibiei insoteste
rotatia, flexiunea)

Jocurile articulare care reprezinta miscarile intraarticulare ale capetelor osoase. Mobilizarea
articulatiei periferice se adreseaza jocului articular.

Jocul articular permite segmentului de membru sa-si ia directia de pendulare dorita.


Miscarile jocului articular sunt ( rularea, alunecarea, rasucirea, compresia,tractiunea).

Rularea

Prin aceasta miscare , punctele moi de pe suprafata unui os intra in contact cu punctele moi
de pe suprafata unui alt os. Pentru producerea rularii intre ,suprafetele articulare , trebuie sa
fie spatiu suficient. Capetele articulare au forma concava unul si forma convexa celalalt.
Miscarea de pendulare a segmentului realizeaza un unghi articular si se numeste miscare
angulara. Rularea capului articular concav sau convex se face intotdeauna in directia de
angulare. Spre directia de angulare , rularea determina o zona de compresiune a capetelor
17

osoase iar in partea opusa , o zona de reparare a capetelor osoase. De cele mai multe ori,
rularea este combinata cu alunecarea si rasucirea.

Alunecarea se realizeaza in articulatiile cu suprafete plate sau usor curbe. Un punct de


pe o suprafata articulara vine in contact cu puncte noi de pe cealalta suprafata. Directia
alunecarii este in functie de forma suprafetei articulare care se misca. Daca aluneca osul
convex, alunecarea se face in directia opusa angularii segmentului. .Daca aluneca osul
concav, alunecarea se face spre angularea segmentului. Rularea si alunecarea se continua
in proportie variabila in functie de gradul de congruenta articulara. In articulatiile
incongruente, predomina rularea iar alunecarea , in cele congruente. In tehnicile de
mobilizare este folosita frecvent alunecarea , deoarece nu are contraindicatii ,
nedeterminand presiuni intraarticulare. Daca kinetoterapeutul misca pasiv suprafata
articulara dupa regula concavitatii- convexitatii, tehnica se numeste GLISARE
TRANSLATORICA. Daca se executa concomitent cu un stretching pasiv, manual, glisarea
evita aparitia durerii.

Rasucirea este o rotatie a segmentului , a capului osos articular in jurul axului


longitudinal al osului. Prin rasucire , un punct de pe suprafata care se roteste realizeaza un
arc de cerc mai mic sau mai mare in functie de gradul rasucirii. Se poate combina cu
alunecarea si / sau rularea. Se foloseste des in mobilizare.

Compresia este o miscare de apropiere a capetelor osoase articulare cu miscarea


spatiului articular. Apara in incarcatura articulara ; exemplu – pozitia ortostatica pt.
articulatiile importante membrului inferior. CONTRACTIA MUSCHILOR care tranverseaza o
articulatie, compresiunea este numita “os pe os”. Momentul rularii osului pe partea de
angulare .

Miscarile de compresie intermitente au rol important in stabilizarea lichidului sinovial. Se


pare ca folosind compresia articulara in ax putem creste forta musculara prin intermediul
reflexelor proprioceptive.

Tractiunea este miscarea de separare a capetelor osoase cu cresterea spatiului


articular. Nu se produce spontan. Este folosita in refacerea jocului articular mai ales pentru
usurarea altei mobilizari. Indepartarea capetelor articulare prin tractiune in ax , reprezinta o
tehnica cu efect antialgic pentru a face stretchingul mai suportabil. Nu intotdeauna
tractiunea pentru decaptare (indepartare) se face in axul longitudinal al osului.

exemplu : articulatia scapulo- humerala si coxofemurala , aici daca s-ar face tractiunea in
ax longitudinal, s-ar realiza o alunecare ,tractiunea va fi realizata spre lateral.

Tractiunile prelungite se fac in procesele inflamatorii articulare si in spasmul muscular


periarticular.

Etapele jocului articular

• asigura miscarile segmentelor in articulatiile periferice

• reprezinta un stimul natural trofic deoarece asigura repartitia fiziologica


a lichidului sinovial pe suprafata cartilajului articular
18

• blocheaza dezvoltarea tesutului fibro-osos intra-articular care apare in


mobilizarile prelungite

• mentine prezente impulsurile aferente ale reflexelor propioceptive de la


nivel articular

Prin intermediul receptorilor articulari se realizeaza postura statica si sensul miscarii.


Modificarile de viteza ale miscarii , regleaza tonusul muscular. Impreuna cu exteroceptorii
din piele, participa la feedback-ul proprioceptiv al contedului motor.

• are efecte antalgice prin excitarea mecanoreceptorilor articulari ce


blocheaza transmiterea spre maduva a stimulilor durerosi

Indicatiile refacerii jocului articular

- limitarea amplitudinii de miscare prin afectarea capsulei articulare

- scaderea durerii articulare

- mentinerea feedback-ului proprioceptiv articular

- rol profilactic in mobilizarile prelungite si in paralizii

Precautii ale mobilizarilor

- articulatia inflamata si foarte dureroasa la care durerile apar chiar la inceputul


mobilizarilor

- boli osoase, fracturi ( os bolnav – os patologic)

- protezele totale

Tehnicile mobilizarilor

reguli : pozitia pacientului sa fie comoda , pozitia articulatiei sa permita o cat mai buna
relaxare locala, kinetoterapeutul sa aiba o pozitie comoda si posibila de a mobiliza
articulatiile, segmentul articular care nu va fi mobilizat cum trebuie sa fie stabilizat printr-
o curea cu mainile unui ajutor din partea kinetoterapeutului care face mobilizarea , sa aiba
contact cat mai larg pe articulatie. Directia de miscare a mobilizarii sa tina seama de
“planul de tratament” si anume sa fie paralel cu miscarea de alunecare si perpendicular in
miscarea de tractiune.

Planul de tratament – planul perpendicular pe o linie care uneste centrul capului osos
convex cu mijlocul suprafetei concave.

- aplicarea mobilizarii e usurata de incalzirea zonei articulare si de un masaj de cateva


minute.

- se va respecta principiul progresivitatii in ce priveste intensitatea si amplitudinea de la o zi


la alta

- inaintea mobilizarii si dupa se controleaza AM


19

- daca mobilizarea intr-o directie e blocata din cauza durerii se lucreaza intai pe directiile
libere prin invaluire

Exista doua tehnici utilizate mai frecvent (tehnica oscilatiei gradate si tehnica jocului
articular translatorii.

Tehnica oscilatiei gradate este dozata in 5 grade:

gradul I : mici amplitudini ritmice la inceputul excursiei de miscare

gradul II : miscari de amplitudine mai larga care insa nu ating extremele excursiei de
miscare

gradul III: miscari ample spre excursia maxima la nivelul rezistentei tisulare

gradul IV : la nivelul excursiei maxime posibile se fac mici oscilatii

gradul V : (stretching) se fac miscari care forteaza rezistenta tisulara

Oscilatiile de gradul I si II se utilizeaza in doua scopuri :

- ameliorarea durerilor care limiteaza posibilitatea altor elemente de kinetoterapie

- pentru stabilizarea lichidului sinovial in scopul ameliorarii nutritiei locale

Oscilatiile de gradul III , IV si V se folosesc pentru intinderea capsulei ,in concluzie pentru
cresterea jocului articular.

Tehnica jocului articular translatoriu combina tractiunea in ax cu alunecarea .


E dozata in 3 grade:

gradul 1 (slabe) se lucreaza cu amplitudine mica prin impingere, capul articular glisand
concomitent cu tractiunea

gradul II : (tensionat) se efectueaza alunecarea pe toata amplitudinea posibila, tensionand


usor capsula. Tractiunea ca la gradul I

gradul III e o forma de stretching - se forteaza alunecarea cu realizarea intinderii capsulei si


a tesuturilor periaarticulare.

gradul I se utilizeaza in scop antialgic

gradul II testeaza suportabilitatea capsulei la intindere

gradul III realizeaza rapid eliberarea jocului articular

In practica se utilizeaza urmatoarele combinatii :

- in scop antialgic - oscilatia gradata gradul I si II si jocul articular translatat gradul I

- pentru mentinerea jocului articular : prima tehnica gradul III, IV si II , o tehnica gradul II

- pentru cresterea AM : prima tehnica gradul V si a doua gradul III


20

Metodologie

- mobilizarea se executa timp de 1,2,3 minute si anume intinderea 6,10 sau 12 secunde
cu pauze de 5 – 20 secunde intre intinderi; o singura sedinta pe zi

- daca mobilizarea este dureroasa se face la doua zile si se dozeaza intensitatea si


durata de lucru.