Sunteți pe pagina 1din 18

1

Kinetologie speciala :

Curs 1

Kinetologia = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. Mijloacele kinetologiei medicale se clasifica in doua tipuri:

 mijloace specifice

 mijloace nespecifice

Mijloacele specifice :

- exercitiul fizic

- posturarea > cei cu hernie de disc vor fi asezati pe un plan dur, chiar si o usa. In periartrita scapulo-humerala
se va limita miscarea de abductie asenzandu-se un sul intre brat si trunchi.

- terapia ocupationala (ergoterapia) – o activitate in urma careia rezulta un produs finit care poate fi vandut
iar pacientul sa aibe un castig.Se vor utiliza mestesuguri ca : olarit, marochinarie, tesut, etc.

Mijloace nespecifice :

- dieta

- imobilizarea

- agenti fizici naturali (bai de gaze, bai sarate, bai de aer)

- agenti fizici artificiali ( parafina )

- mijloace psihice

Exercitiul fizic :

- definitia consta in repetarea sistematica a unor coduri de miscari cu scopul influentarii , dezvoltarii fizice si
a capacitatii de miscare a individului fara producerea unor modificari morfologice vizibile.

Prin exercitiul fizic cresc capacitatile coordonative. Exista tendinta de a folosi notiunea de exercitiu fizic cu
sensul de antrenament, ceea ce nu este corect, deoarece antrenamentul induce prin repetarea sistematica a
contractiilor musculare supraliminare, modificari morfologice si functionale. In cadrul antrenamentului se
utilizeaza si exercitiul fizic pentru imbunatatirea calitatilor coordonative.

Obiectivele practicarii exercitiului fizic :

obiective generale- morfologice, functionale, neuropsihice, social educationale

obiective specifice – cresterea fortei muscular,cresterea sau mentinerea amplitudinii de miscare


2

Cursul 2

Obiectivele morfologice :

- favorizarea proceselor de crestere si dezvoltare fizica, prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului,
corectarea atitudinilor incorecte si a deficientelor fizice.

Obiectivele functionale :

- cresterea capacitatii generale de effort

- cresterea capacitatii functionale a aparatului cardio-vascular

- cresterea capacitatii functionale a aparatului respirator

- cresterea capacitatii functionale a aparatului locomotor

Obiective neuro

- dezvoltarea capacitatii de relaxare fizica si psihica

- dezvoltarea capacitatii coordonative

- dezvoltarea capacitatii de invatare motrice a expresivitatii si cursivitatii miscarilor

Obiectivele social –educationale

- favorizarea integrarii sau reintegrarii in grupuri sociale (familie,collective de munca, cluburi)

- formarea obisnuintelor de a practica systematic exercitiile fizice in scop profilactic si terapeutic.

- formarea relfexului de atitudine corecta a corpului

Structura exercitiului fizic terapeutic

Exercitiul fizic terapeutic are urmatoarea structura :

1 pozitia de start – o pozitie fundamental

o derivata a acesteia

2 executia miscarii - se efectueaza prin contractie concentrica a agonistilor, contractie excentrica a


antagonistilor si statica a fixatorilor.

3 Mentinerea pozitiei obtinute realizata prin contractie statica izometrica

4 Revenirea in pozitia de start prin inversarea agonistilor si a antagonistilor


3

Daca extremitatea distala a segmentului mobil este libera, activ muscular se desfasoara in lant
cinematic deschis , iar daca este fixata pe un punct imobil se desfasoara in lant cinematic inchis.

Pozitia de start este foarte importanta deoarece asigura succesul in actul recuperator .Alegerea
acesteia depinde de starea functionala a pacientului si de miscarile ce urmeaza a fi efectuate. Pentru a
facilita activitatea musculara , pozitia de start corecta trebuie sa fie stabila :

- suprafata bazei de sustinere a corpului sa fie cat mai mare

- perpendicular din central principal de greutate sa se proiecteze cat mai aproape de central suprafetei de
sprijin

- distanta dintre centrul principal de greutate al omului si suprafata de sprijin sa fie cat mai mica

- unghiul de stabilitate sa fie cat mai mare

- greutatea corpului sa fie suportata de un nr. cat mai mare de articulatii

Pozitia de start

Se va alege si in functie de tipul contractiei musculare solicitate

 pentru contractii izometrice se aleg pozitii care incarca articulatia prin greutatea corpului
sau care permit kinetoterapeutului compresiunea in ax a segmentului

 pentru contractii izotonice se aleg pozitii care lasa articulatiile libere si permit tractiuni
usoare in ax ale segmentelor

Exceptie de la regula stabilitatii fac exercitiile de coordonare neuro – musculare.


Pozitia de start va fi aleasa astfel incat sa creeze dificultati in mentinerea echilibrului deoarece coordonarea se
obtine prin dezechilibrari si echilibrari succesive.
Executia miscarii este influentata de :

- nr. articulatiilor care intra in schema de miscare

- lungimea bratului parghie utilizata pentru amplificarea fortei , rezultata din raportul dintre forta de
rezistenta si forta activa a muschiului care se contracta

- modificarile de tonus muscular pe care le induce reflex miscarea executata.

In functie de scopul urmarit pot fi stimulate sau inhibate urmatoarele reflexe :

 reflexul miotatic

 reflexul de tendon

 reflexele statice postural generale

 reflexele de echilibru
4

La sfarstul unei miscari corpul sau segmentele sale se afla in echilibru instabil pe care grupele muscular incearca sa-
l restabileasca prin intrarea in actiuni a musculaturii de fixare care sustine segmental in pozitia cea mai utila
conferind forta miscarii.

Mentinerea pozitiei obtinute se realizeaza prin contractia static a grupelor musculare care actioneaza
impotriva gravitatiei sau a unei rezistente opuse de kinetoterapeut.

Contractia izometrica se executa la diferite lungimi ale muschilor:

 pentru muschii tonici, postural,antigravitationali care se contracta lent se prefera


pozitionarea in zona medie spre spre zona scurta

 pentru muschii fazici , flexori , care se contracta rapid, se prefera pozitionarea in zona
lunga spre zona medie deoarece reflexul miotatic la acest nivel usureaza contractia.
Atunci cand forta musculara este scazuta, rezistenta se aplica in zona scurta deoarece
reflexul miotatic(reflex de intindere) este facilitat la acest nivel daca rezistenta se aplica
atunci cand muschiul se gaseste in zona lunga, forta musculara ar scadea si mai mult
deoarece reflexul de intindere este inhibat.

Revenirea in pozitia de start se realizeaza prin contractia excentrica a agonistilor, concentric a antagonistilor si
static a abdistilor.

Modalitati de aplicare a exercitiilor fizice terapeutice

a) exercitiul in grup – se utilizeaza in cazul pacientilor cu acelasi tip de afectiune , cu


simptome asemanatoare , cu varste apropiate, de acelasi sex si in aceesi faza evolutiva
a bolii.

Avantajele sunt de natura pragmatica, sunt tratati mai multi pacienti in aceeasi
unitate de timp, de natura psihica – suturatia si emulatia de grup, scade durata
tratamentului recuperator

Dezavantaj : capacitatea redusa a Kinetoterapeutului de corectare individuala a


colectivului.

b) exercitiile individuale se recomanda in situatiile in care se impune supravegherea


pacientului si acesta va fi indrumat spre grup sau sa repete singur exercitiile atunci
cand obiectivele propruse au fost atinse.

Programul recuperator se va reconsidera zilnic sau la intervale scurte de timp.

 10-12 pacienti/ zi norma pentru un Kinetoterapeut

Clasificarea exercitiilor fizice terapeutice

I. Exercitii fizice active sunt de doua tipuri:

exercitii dinamice -mobilizarea activa asistata

-mobilizarea activa libera


5

- mobilizarea activa rezistenta

exercitii statice

II. Exercitiile fizice pasive - mobilizarea pasiva pura asistata


- -mobilizarea auto pasiva

-mobilizarea pasiva prin mecano-terapie

-mobilizari manual fortate

-mobilizarea pasivo- active

III. Exercitii cu suspensie

a) exercitii cu suspensie segmentara

b) exercitii cu suspensie generala

IV. Exercitii cu scripeti (biomecanice + ortopedie)

V. Exercitii cu obiecte - mingi, gantere, bastoane

Cursul 3

Amplitudinea de miscare (A.M.)

Mobilizarea unui segment al corpului implica interventia urmatorilor factori : articulatia luata in discutie ,
structurile adiacente ale articulatiei - ligament

Tendoane

Fascii

Vase

Nervi

Tegumente

Deficitul de AM apare in numeroase afectiuni ale aparatului locomotor, afectiuni de etiologie diversa :
reumatismala, posttraumatica, neurologica. Nu intotdeauna scaderea sau pierderea amplitudinii de miscare este
deficitul functional cel mai sever , atat pacientul cat si kinetoterapeutul ii acorda prima atentie.

Limitarea A.M. poate interesa miscarea activa, miscarea pasiva, miscarea activo - pasiva. Imposibilitatea de
realizarea a miscarii voluntare (active) in conditia in care miscarea pasiva se poate executa , este cauzata fie de
deficitul de comanda neuro- muscular, fie de lipsa raspunsului muscular. Pierderea ambelor feluri de AM poate fi
cauzata de afectiuni ale structurilor articulare si periarticulare.

A.M. realizata de articulatie si de tesuturile peri-articulare

Flexibilitatea ( este sinonim pt. mobilitatea articulara) este de 3 feluri :


6

 Flexibilitatea dinamica (kinetic) reprezinta amplitudinea de miscare maxima care se


obtine printr-o miscare active.

 Flexibilitatea stato - active este AM maxima realizata printr-o miscare active mentinuta
la acest nivel in mod voluntary prin contractia agonistilor si a sinergistilor si prin
intinderea antagonistilor.

 Flexibiltatea stato – pasiva este AM maxima mentinuta intr-o pozitie extrema prin
propria greutate corporala cu ajutorul unui asistent sau al unui echipament.Flexibilitatea
stato-pasiva este mai mare decat cea dinamica care la randul ei este mai mare decat cea
stato-activa.Cel mai greu de obtinut la recuperare este cea stato-activa.

AM la nivelul unei articulatii depinde de mai multi factori clasificandu-se in interni si externi.

Factorii interni tin de tipul articulatiei , gradul de congruenta articulara, de structura capsulei articulare si
ligamentare, de modificarile structural articulare, de elasticitatea musculara, de elasticitatea structurilor conjuctive
( tendoane, ligamente, capsule), de elasticitatea pielii, capacitatea muschiului de a se contracta si relaxa, de
excesul de grasime, de temperatura tesulara, gradul de hidratare tesulara.

Factorii externi tin de varsta (scade odata cu varsta), sexul (femeile sunt mai flexibile), temperatura mediului
(temperaturile mari cresc amplitudinea), momentul din zi ( AM este mai scazuta dimineata si este maxima in
intervalul 14.30 - 16 ), stadiul vindecarii tesulare dupa diverse leziuni , abilitatea individuala de a performa
miscari , restrictia sau lejeritatea hainelor.

Redoarea articulara : este dificultatea de a realiza miscarea unui segment dar aceasta miscare se poate
realiza.Este cauzata de modificari la nivelul tesuturilor moi periarticulare care duc la cresterea rezistentei , la
alungarea fibrelor de collagen si a celor musculare. La instalarea unei redori, participa:

 Capsula articulara si ligamentara (47%)

 Fascia musculara (41%)

 Tendonul (10%)

 Pielea (2%)

Factorul determinant al redorii este lipsa de miscare pe intreaga amplitudine sau /si precede unei perioade mai
lungi de repaus. Din categoria redorii articulare vom detalia Tixotropia si deconditionarea batranilor.
TIXOTROPIA - este denumita ca o senzatie de greutate in miscari , resimtita dimineata sau dupa ce articulatia a
fost mentinuta mult timp intr-o pozitie fixa. Dificultatea dispare daca se executa cateva miscari ample pe toate
directiile de miscare posibile.
Aceste exercitii “rup” vascozitatea tesulara si restabilesc flexibilitatea. Lipsa de miscare determina la nivelul
tesutului sinovial o serie de modificari reversibile (deshidratarea tesulara, cresterea ionilor de calciu intracellular,
lubrifierea articulara deficitara, staza circulatorie locala, control motor incomplet).
Deconditionarea fizica a batranilor este un process lent care se instaleza in ani de zile ducand cu timpul la
modificari structurale. Una dintre manifestari este si limitarea AM. La inceput se manifesta ca o redoare cu
posibilitati de recuperare. Cu timpul , redoarea se transforma in limitare a AM prin procese de scurtare adaptativa,
aderente, metaplazii tisulare cu trasformari colagenice.
7

Limitarea amplitudinii de miscare poate avea 3 cauze :

a) Afectarea tesutului moale (muschi, fascii, tendoane, piele)

b) Afectarea suprafetelor articulare si /sau a capsulei articulare

c) Afectarea tesutului moale, a suprafetelor articulare si/sau a capsulei articulare.

Curs 4

Limitarea AM cauzata de afectarea tesutului moale - orice restrictie in mobilizarea unei articulatii duce la
limitarea AM. Cauze ale restrictiei :

 Boli generale care cer repaus absolut

 Boli care nu permit miscarea din cauza durerilor cu character inflamator (poliartrita
reumatoida, spondilita anchilopoietica, miozite)

 Stari patologice locale (traumatisme, ischemie, inflamatie, spasm muscular,scaderea


fortei musculare, edem, arsuri)

 Deconditionarea aparatului locomotor la persoanele de varsta a 3-a care utilizeaza


segmentele pe sectoare de amplitudine redusa.

 Sedentarismul

Restrictia de mobilitate produce o scurtare adaptativa a tesuturilor moi, denumita CONTRACTURA (scurtarea
fibrelor tesutului moale- muschi, structuri cognitive care incruciseaza o articulatie determinand o limitare a AM a
articulatiei respective). In functie de situatia tesutului scurtat , contractura ,poate fi de flexiune, extensiune,
abductie, adductie.

Modificari adaptative musculare

Imobilizarea unui membru intr-o anumita pozitie determinata in timp ofera doua feluri de modificari
adaptative.

 Pe partea de angular muschiul se scurteaza, nr. de sarcomeri scade, creste cantitatea de


tesut conjunctiv (character protector pt. fibra musculara la reluarea miscarii)

 Pe partea de intindere a segmentului imobilizat se produce o alungire spastica a


muschiului si o crestere a nr. sarcomerilor.Modificarea este tranzitorie daca muschiul
revine la lungimea normala.

Modificari adaptative ale tesutului conjunctiv

Modificarile sunt prezente la nivelul capsulei articulare, tendoanelor, ligamentelor, fasciilor.Pe partea de
angulare a sementelor se produc scurtari adaptive.Nr. si volumul fibrelor de colagen scade, crescand proportional
nr. fibrelor de elastina. Desi fibrele de elastina au o capacitate de elongare mai mare decat cele de colagen, acestea
se rup mai usor la intindere. Scaderea colagenului lasa tesutul moale vulnerabil deoarece colagenul absoarbe cea
mai mare parte a stresului.
8

Contractura musculara si / sau a tesutului conjunctiv poate avea mai multe aspect

1. Contractura miostatica poate aparea ca :

 O scurtare adaptativa a structurii musculo-tendinoase (stare patologica)

 O stare de incordare musculara cu usoara scurtare tranzitorie care apare mai ales la
muschii articulari si dispare dupa cateva exercitii (stare ne-patologica)

2. Contractura data de cicatricile tisulare .

- Cicatricea este o forma densa de tesut conjunctiv care se formeaza atunci cand tesutul conjunctiv lezat este
lasat sa se vindece in imobilizari.

3. Contractura prin aderente fibrotice apare in caz de proces inflamator insotit de edem.

4. Contractura ireversibila este cauzata de inlocuirea tesutului conjunctiv cu tesut fibros, cu sau fara calcifieri
sau cu os. Refacerea AM se poate realiza numai chirurgical

5. Contractura pseudo-miostatica sau spasticitatea este o hipertonie musculara cauzata de leziuni ale SNC.

Din punct de vedere clinic , contractura musculara este de 3 feluri:

1. CONTRACTURA ANTALGICA (de apasare) apare cu scopul de a bloca o articulatie dureroasa.


Este un reflex cu punct de plecare la exteroreceptori care creste raspunsul neuronului motor .
Contractura este secundara unui process pathologic de vecinatate si trebuie respectata pana
se va indeparta cauza.

2. CONTRACTURA ALGICA este un reflex nociceptiv. Este considerata a fi primara deoarece este
autointretinuta printr-un feedback pozitiv cu punct de plecare , muschiul. Cel mai frecvent
stimul nociceptiv muscular este ISCHEMIA , dar mai poate fi LOMATOMUL, leziunea directa,
ruptura fibrilara, depozitele calcare.

3. CONTRACTURA ANALGICA desemneaza 3 tipuri diferite de contractura

 Miostatica – care apare in caz de imobilizare a unui segment in pozitie de scurtare


musculara. Dupa mai multe saptamani devine ireversibila

 Miotatica este suportul spasticitatii din leziunile de neuroni motori centrali.

 Congenitala – au la baza mecanisme centrale si periferice

Limitarea AM cauzata de articulatie - articulatia devine cauza a limitarii AM in leziuni ale suprafetelor articulare
si /sau ale capsulei articulare.

Limitarea AM de cauza osoasa - poate fi cauzata de procese distructive sau de procese proliferative.Scaderea AM
apare mai usor si mai repede la articulatiile cu congruenta mare. Cauze mai des intalnite:
9

 fracturi cu fragmente osoase intra-articulare

 calus voluminos dupa fracturi intra-articulare

 procese osteo-productive in reumatismul degenerativ

 anomalii osoase care compromit congruenta si alunecarea capetelor osoase

 procese tumorale primare sau secundare

 procese osteo-necrotice ale suprafetelor articulare

 procese infectioase cu bacilul KOCH (tbc osos)

 artropatii , diabet, sifilis, lepra

 artroze chirurgicale in scop terapeutic

In toate aceste cazuri, tratamentul este chirurgical – ortopedic. Dupa interventia chirurgicala , kinetoterapia are
ca obiective corectarea AM care tine de tesuturile moi si tonifierea musculaturii periarticulare.

Limitarea AM de cauza capsulara - Capsula articulara are doua roluri importante. Participa la mentinerea
capetelor articulare in pozitie functionala dar si asigura jocul liber al acestora in timpul miscarii segmentelor.
Capsula se insera la distante variabile fata de suprafata articulatiei permitand un joc mai mic sau mai mare al
acestora. Miscarile segmentelor sunt denumite miscari de pendulare. Acestea rezulta din miscarile de alunecare
sau de rulare care au loc intre suprafetele articulare (joc articular). Jocul articular este blocat fie de leziuni ale
capetelor osoase , fie de leziuni ale capsulei articulare.

Cauzele afectarii capsulei :

- procese inflamatorii ale sinovialei deoarece in aceste situatii articulatia este imobilizata , apar fibrozari si
retracturi ale capsulei cauzate de imobilizare.

- procese inflamatorii articulare si periarticulare : periartrita scapulo – humerala.Forma ei , umar


blocat,miscarile ei sunt reduse la 20-30 grade din cauza capsulei retractile.

- traumatisme articulare cu interesarea capsulei. Se pot vindeca cu sechele capsulare.

- traumatisme locale care se vindeca cu aderente care pot interesa si capsula articulara

Limitarea AM de cauza capsulara este dificil de recuperat , necesita timp indelungat si metode specifice.

Curs 5

Modalitati de refacere a AM

Structurile care nu permit unei articulatii sa fie mobilizate, pot fi :

I. Tesutul moale prin contractura sa (muschiul , tesutul conjunctiv periarticular, ambele structuri)

II. Articulatia blocata din cauza capetelor osoase, capsulei articulare


10

III. Tesutul moale + articulatia

Pentru fiecare din aceste situatii exista metode kinetice specifice:

pentru I. , stretchingul

pentru II. , mobilizarile, manipularile

Stretchingul (intinderea) reprezinta denumirea manevrelor care alungesc tesutul moale scurtat patologic.
Rezultatul este cresterea amplitudinii de miscare.

Stretchingul muscular . Pe muschiul scurtat , realizeaza desfacerea actiuni de miozina prin ruperea puntilor
transformale. Se ajunge astfel la lungimea de repaus a muschiului. Daca se executa o intindere suplimentara,
muschiul se poate intinde peste lungimea de repaus dar dupa incetarea actiunii fortei externe, muschiul revine tot
la tensiunea de repaus.

Daca se aplica o intindere mai interna nu se va obtine o intindere mai mare a muschiului deoarece forta de
intindere este preluata de tesutul conjunctiv.

In timpul stretchingului nu toate fibrele musculare se alungesc. Unele raman la lungimea initiala sau la cea de
repaus. Lungimea la care ajunge muschiul prin intindere este in functie de nr. fibrelor care se alungesc.

Tipuri de stretching pentru muschi

a) Stretchingul balistic (nu se mai utilizeaza) se realizeaza activ cu utilizarea muschiului intins ca pe un resort
care va arunca segmentul in directie opusa. Exemplu – exercitiile de flexiune-extensiune ale trunchiului,
facute in forta , trecandu-se brutal peste amplitudinea maxima posibila, miscarea afectuandu-se rapid.

Este periculos, stretchingul balistic ,deoarece poate produce leziuni musculare ducand la o contractie
musculara care anihileaza obiectivul urmarit. De asemenea tensiunea musculara este de doua ori mai
mare fata de o intindere lenta.

b) Stretchingul dinamic se realizeaza prin miscari voluntare lente ale segmentului, incercand sa se treaca
usor peste punctul maxim al AM posibile. Se va creste treptat amplitudinea si / sau viteza de executie. Se
fac 8-10 repetari. Se opreste in momentul obosirii muschiului. Muschiul obosit are o elasticitate scazuta
care duce la scaderea AM.Este o metoda foarte buna pentru incalzirea muschiului inainte de exercitiile
aerobice.

c) Stretchingul activ (stato-activ) se executa o miscare voluntara spre amplitudinea maxima posibila. In
aceasta pozitie , segmentul este mentinut 10-15 secunde prin contractia agonistilor fara ajutor exterior.
Tensiunea crescuta in agonisti (care realizeaza o contractie concetrica) va induce reflex prin inhibitie
reciproca, relaxarea antagonistilor (care au realizat o contractie excentrica). Antagonistii au reprezentat
obiectivul stretchingului activ. Este o metoda buna de ameliorare a flexibilitatii active.

d) Stretchingul static (pasiv) se realizeaza de catre o forta exterioara (alte parti ale corpului, propria
greutate corporala, kinetoterapeutul sau un aparat). Pacientul este relaxat, kinetoterapeutul executa o
miscare pasiva care intinde musculatura opusa directie de miscare . Este o metoda buna pentru relaxarea
spasmului muscular si pentru reducerea oboselii si a durerii instalate dupa un efort fizic sau dupa un
program kinetic intens. Miscarea se va realiza numai in cadrul AM posibile. Durata : minim 10 sec. pana
11

la 1 minut. Se recomanda 20 de secunde. Se indica seturi de la 2 pana la 5 repetari cu 15-20 secunde


repaus intre intinderi.

e) Stretchingul izometric se combina stretchingul pasiv cu o contractie izometrica in pozitia de intindere


pasiva realizata de kinetoterapeut. Tehnica : kinetoterapeutul intinde muschiul contracturat printr-o
miscare lenta , pasiva, a segmentului respectiv pana la amplitudinea maxima permisa. In acest moment ,
pacientul face o contractie izometrica a muschiului intins timp de 7-15 secunde. Rezistenta o asigura
kinetoterapeutul. Urmeaza o relaxare de minimum 20-25 secunde dupa care ciclul se reia. Pentru un
anumit grup muscular, se face numai o singura sedinta de stretching izometric pe zi. S-a observat ca
stretchingul manual aplicat la nivelul coloanei cervicale (sub occipital) determina cresterea AM la nivelul
membrelor inferioare.

Stretchingul tesutului conjunctiv

Pentru intinderea tesutului conjunctiv, nu se pot folosi metode utilizate pentru intinderea muschiului pentru ca
fibrele de colagen au proprietati mecanice particulare. AM limitata prin scurtarile tesutului conjunctiv poate fi
recastigate fie prin reantinderea tesutului fie prin sectoinarea lui. Intinderea tesutului necontractil este posibila
atat pentru fibrele elastice cat si pentru fibrele de colagen care sunt mai greu extensibile. Efectul tractiunii asupra
fibrei conjunctive depinde de marimea fortei aplicate , de viteza tractiunii , de durata tractiunii si de structura
fibrei. Rezultanta tractiunii tesutului conjunctiv este dependenta de curba tensiune-deformare a fibrei.

Curs 6

Diferentele intre fibra de colagen si fibra elastica

Fibra de colagen are o rezistenta de 5x mai mare decat fibra elastica. Se lasa intinsa greu si intra repede in zona
plastica.

O singura fibra de colagen intinsa cu 7-8% din lungimea de repaus ajunge sa intre in punctul de gatuire. Dar un
ligament intreg poate rezista si la o intindere de 20-40% din lungimea initiala.

Fibra elastica are o capacitate mare de elongare la forte mici, dar la forte mari se poate rupe brusc. Tesuturile
structurale mai rapide au o capacitate de deformare elastica mai scazuta.Pentru a aparea deformarea , trebuie sa
se produca modificari de structura. Se realizeaza o desfacere a legaturilor dintre fibre si o relegare a lor pe liniile
de tensiune. O forta de tensiune mare poate duce la ruperea fibrei. Atunci cand tesutul este supus la incarcari
ciclice (mai multe repetari dar slabe, fie tensiune mare cu putine repetari) apare oboseala tesutului cu pericolul
ruperii acestuia. Daca incarcarea nu a fost prea mare si daca se lasa pauza intre cicluri, tesuturile au capacitatea de
reparare. Din cauza oboselii tesutului apar SINDROMUL DE SUPRAUZURA si FRACTURILE DE STRES.

Ca o concluzie - o tractiune cu forta redusa dar pe o perioada lunga de timp creste deformarea plastica a
tesutului conjunctiv cu rearanjarea gradata a fibrelor de colagen si a substantelor fundamentale.

Particularitatile stretchingului pentru TESUTUL NECONTRACTIL

1. Stretchingul activ si cel pasiv executat manual are rol minim de intindere a tesutului conjunctiv.

2. Se indica folosirea stretchingului pasiv de lunga durata cu intensitati mici si medii de la zeci de minute la
ora. Se folosesc echipamente , scripete, contragreutati, atele dinamice.
12

Beneficiile STRETCHINGULUI:

 este o metoda foarte utila pentru obtinerea unei amplitudini de miscare normala.

 creste supletea tesuturilor

 creste abilitatea de a invata sau performa unele miscari

 determina relaxarea fizica si psihica

 determina o constientizare propriului corp

 scade riscul de traumatism ale aparatului locomotor

 determina o stare de bine fizica

 scade durerile si tensiunea musculara

 realizeaza incalzirea tesutului inainte de un efort fizic

Reguli obligatorii de aplicare a stretchingului

1. Evaluarea corecta a pacientului inainte de aplicarea stretchingului :

 cauza si structurile care determina scaderea AM

 alegerea medodei corecte de refacere a AM

 aprecierea eventualelor contraindicatii sau restrictii partiale.

2. Daca in zona in care trebuie sa aplicam stretchingul exista dureri, se vor analiza foarte bine cauzele.

3. Pregatirea pacientului pentru stretching

 incalzirea tesutului ,deoarece un tesut incalzit se alungeste cu mai multa usurinta (fie
aplicatii de parafina). Este indicat ca stretchingul sa fie efectuat in apa calda.

 aplicarea , inainte de stretching, de procedee de relaxare generala si locala prin masaj


( procedeu de intensitate mica, cat mai lungi, ritm lent)

 procedeul de stretching ales trebuie sa fie adecvat pentru pacient. Trebuie aleasa pozitia
corecta care sa permita intinderea reala a tesutului.

4. Stretchingul trebuie aplicat corect din p.d.v.al parametrilor:

 durata, intensitatea, ritm al ciclurilor

 se va incepe cu articulatiile distale, trecand spre cele proximale. La inceput se intinde


numai o articulatie, apoi se poate executa si peste 2 sau 3 articulatii.

 evitarea compresiei articulare in timpul stretchingului (inflamatie sau durere articulara)


se realizeaza concomitent o usoara tractiune in ax.
13

 trebuie evitata supraintinderea , cauza frecventa a durerilor si a ruptruii fibrelor


musculare si conjuntive. Acesta este motivul pentru care zona trebuie incalzita.

 in unele situatii (persoane in varsta, procese degenerative, tesuturi irigate


deficitar)granita dintre un stretching corect si supraintindere este foarte greu de stabilit.

 semnul de supraintindere este durerea prezenta si a doua zi si a treia zi de de la aplicarea


intinderii

 in stretchingul activ este foarte important controlul respiratiei, intinderea se va face pe o


expiratie lenta si prelungita.

 respiratia va fi de tip abdominal. Aceasta atitudine este necesara deoarece creste fluxul
sangvin intramuscular.

5. Respectarea precautiilor in intinderea si aplicarea stretchingului:

- intinderea tesuturilor care au fost in imobilizare prelungita , trebuie realizata cu multa grija, existand riscul
ruperii fibrelor conjunctive

- pacientii cu osteoporoza pot face smulgeri de oase la insertiile tesuturilor intinse

- la pacientii cu fracturi recente incomplet consolidate pot aparea dislocari

- musculatura antigravitationala cu forta slaba sau trebuie supusa unui stretching prea intens

- o atentie deosebita trebuie acordata pacientilor cu tulburari psihice si de comportament.

6. Trebuie sa tinem cont de contraindicatiile stretchingului cand limitarea AM este de cauza osoasa, fractura
recenta neconsolidata, cand exista durere persistenta la orice miscare articulara, in cazul proceselor
inflamatorii acute sau infectioase, intraarticulare sau periarticulare, in prezenta unui hematom sau a
semnelor de leziune a tesutului moale, atunci cand scurtarea adaptativa care limiteaza Am realizeaza
d.p.d.v. functional o stabilitate crescuta articulara. Exemplu : in unele pareze sau scaderi severe de forta
musculara.

In practica stretchingului durerea are un rol foarte important !! Durerea trebuie analizata d. p.d.v. al momentului
aparitiei (inaintea, in timpul sau dupa stretching). Trebuie depistata cauza aparitiei durerii.

Curs 7

Cauze

Cauze comune - lipsa de incalzire inainte de exercitiu , situatie in care pot aparea rupturi fibrilare.

Supraexercitiul - determina acumularea de acizi care produc durerea (acidul lactic). Aceste dureri pot fi combatute
prin incalzire , stretching izometric, masaj, aport crescut de vitamina C, ingestie de bicarbonat de sodiu inainte de
efort.

Un stretching exagerat poate duce la scaderea fluxului sangvin, deci ischemie, care duce la aparitia durerii.
Durerile care apar la sedentari (apar repede) dispar dupa cateva exercitii. La atleti durerea poate aparea dupa
14

stretchingul activ din cauza unor leziuni tisulare insotite de edem. In aceste cazuri se aplica imediat repaus de
effort , gheata locala, bandaj elastic local si posturare antidecliva a segmentului. Durerile existente inainte de
inceperea stretchingului se analizeaza prin metode clinice si paraclinice.

INHIBITIA ACTIVA

Se aplica numai tesutului contractil. Are la baza inducerea reflexa a relaxarii musculare prin intermediul unor
tehnici care fac poate din tehnicile de facilitare neuro – proprioceptiva. Metoda se aplica numai pe muschiul
normal si sub control voluntar normal. Nu se foloseste in caz de forta musculara accentual scazuta, in parametrii, in
spasticitatea peronudala , in miopatii severe.

Folosita pentru cresterea mobilitatii, inhibitia activa se realizeaza inaintea stretchingului. Se pregateste astfel
muschiul pe care il relaxeaza inainte de a fi intins. Pentru obtinerea inhibitiei active se utilizeaza mai frecvent, 3
tehnici :

 tehnica contractie- relaxare

 tehnica contractie – relaxare – contractie

 tehnica contractiei agonistului

Tehnica contractie-relaxare se bazeaza pe principiul “inhibitiei antagonice”. Contractarea intensa a unui muschi
este fiziologic urmata de o relaxare a acestuia. Aceste proces fiziologic este datorat reflexului de tendon GOLGE
care se activeaza in cazul cresterii intense a tensiunii in contractia unui muschi. Reflexul determina inhibitia
contractiei muschiului in vederea protejarii acestuia. Momentul de inhibitie a contractiei (relaxarea)este folosita
pentru aplicarea stretchingului.

 se aduce segmentul la nivelul de AM maxima posibila. ajuns in acest punct se


realizeaza timp de 5-10 secunde o contractie izometrica maxima a muschiului care
trebuie alungit. se solicita apoi o relaxare maxima , timp in care kinetoterapeutul
executa un stretching pasiv al muschiului , repaus timp de 20-40 secunde dupa care se
reia exercitiul. se fac 3-5 repetari

Tehnica contractie – relaxare – contractie la tehnica precedenta se asociaza in final o contractie concentrica a
msuchiului opus celui retracturat. Pacientul executa un stretching activ. Se realizeaza astfel o inhibitie in care
contractia unui muschi induce relaxarea antagonistului sau.

Tehnica contractiei agonistului are la baza imitatia reciproca si se realizeaza prin contractia puternica a muschiului
agonist contra unei rezistente dupa care antagonistul relaxat va fi intins. Tehnica se utilizeaza pe muschiul
retracturat dureros sau cand acesta este intr-un stadiu precoce de vindecare.

MOBILIZARILE

Denumirea completa a tehnicii este de “mobilizarea articulatiei periferice” (MAP). Impreuna cu manipularea , face
parte din terapia manuala. MAP este o miscare pasiva executata foarte lent, miscarea poate fi oscilatorie sau
continua de intindere. Scopul este cresterea AM sau reducerea durerii. Se aplica la cei la care AM scazuta din
cauza afectarii capsulei articulare. Miscarea segmentelor la nivelul unei articulatii este de doua feluri :

 miscari pendulare sau oscilatorii


15

 miscari accesorii

Miscarile pendulare sau oscilatorii descrise dupa directia lor fata de axele de miscare. Se masoara goniometric .
Marimea acestei miscari este numita AM ( amplitudine de miscare). Miscarile pendulare se executa activ si pasiv.

Miscarile accesorii se realizeaza involuntar si nu poti fi controlate. Acestea sunt de doua tipuri

 miscari componente

 jocul articular

Miscarile componente care insotesc obligatoriu miscarile pendulare ( rotatia tibiei insoteste rotatia, flexiunea)

Jocurile articulare care reprezinta miscarile intraarticulare ale capetelor osoase. Mobilizarea articulatiei periferice
se adreseaza jocului articular.

Jocul articular permite segmentului de membru sa-si ia directia de pendulare dorita. Miscarile jocului articular
sunt ( rularea, alunecarea, rasucirea, compresia,tractiunea).

Rularea

Prin aceasta miscare , punctele moi de pe suprafata unui os intra in contact cu punctele moi de pe suprafata unui
alt os. Pentru producerea rularii intre ,suprafetele articulare , trebuie sa fie spatiu suficient. Capetele articulare au
forma concava unul si forma convexa celalalt. Miscarea de pendulare a segmentului realizeaza un unghi articular si
se numeste miscare angulara. Rularea capului articular concav sau convex se face intotdeauna in directia de
angulare. Spre directia de angulare , rularea determina o zona de compresiune a capetelor osoase iar in partea
opusa , o zona de reparare a capetelor osoase. De cele mai multe ori, rularea este combinata cu alunecarea si
rasucirea.

Alunecarea se realizeaza in articulatiile cu suprafete plate sau usor curbe. Un punct de pe o suprafata articulara
vine in contact cu puncte noi de pe cealalta suprafata. Directia alunecarii este in functie de forma suprafetei
articulare care se misca. Daca aluneca osul convex, alunecarea se face in directia opusa angularii segmentului.
.Daca aluneca osul concav, alunecarea se face spre angularea segmentului. Rularea si alunecarea se continua in
proportie variabila in functie de gradul de congruenta articulara. In articulatiile incongruente, predomina rularea
iar alunecarea , in cele congruente. In tehnicile de mobilizare este folosita frecvent alunecarea , deoarece nu are
contraindicatii , nedeterminand presiuni intraarticulare. Daca kinetoterapeutul misca pasiv suprafata articulara
dupa regula concavitatii- convexitatii, tehnica se numeste GLISARE TRANSLATORICA. Daca se executa concomitent
cu un stretching pasiv, manual, glisarea evita aparitia durerii.

Rasucirea este o rotatie a segmentului , a capului osos articular in jurul axului longitudinal al osului. Prin
rasucire , un punct de pe suprafata care se roteste realizeaza un arc de cerc mai mic sau mai mare in functie de
gradul rasucirii. Se poate combina cu alunecarea si / sau rularea. Se foloseste des in mobilizare.

Compresia este o miscare de apropiere a capetelor osoase articulare cu miscarea spatiului articular. Apara in
incarcatura articulara ; exemplu – pozitia ortostatica pt. articulatiile importante membrului inferior. CONTRACTIA
MUSCHILOR care tranverseaza o articulatie, compresiunea este numita “os pe os”. Momentul rularii osului pe
partea de angulare .
16

Miscarile de compresie intermitente au rol important in stabilizarea lichidului sinovial. Se pare ca folosind
compresia articulara in ax putem creste forta musculara prin intermediul reflexelor proprioceptive.

Tractiunea este miscarea de separare a capetelor osoase cu cresterea spatiului articular. Nu se produce
spontan. Este folosita in refacerea jocului articular mai ales pentru usurarea altei mobilizari. Indepartarea
capetelor articulare prin tractiune in ax , reprezinta o tehnica cu efect antialgic pentru a face stretchingul mai
suportabil. Nu intotdeauna tractiunea pentru decaptare (indepartare) se face in axul longitudinal al osului.

exemplu : articulatia scapulo- humerala si coxofemurala , aici daca s-ar face tractiunea in ax longitudinal, s-ar
realiza o alunecare ,tractiunea va fi realizata spre lateral.

Tractiunile prelungite se fac in procesele inflamatorii articulare si in spasmul muscular periarticular.

Etapele jocului articular

 asigura miscarile segmentelor in articulatiile periferice

 reprezinta un stimul natural trofic deoarece asigura repartitia fiziologica a lichidului


sinovial pe suprafata cartilajului articular

 blocheaza dezvoltarea tesutului fibro-osos intra-articular care apare in mobilizarile


prelungite

 mentine prezente impulsurile aferente ale reflexelor propioceptive de la nivel articular

Prin intermediul receptorilor articulari se realizeaza postura statica si sensul miscarii. Modificarile de viteza ale
miscarii , regleaza tonusul muscular. Impreuna cu exteroceptorii din piele, participa la feedback-ul proprioceptiv al
contedului motor.

 are efecte antalgice prin excitarea mecanoreceptorilor articulari ce blocheaza


transmiterea spre maduva a stimulilor durerosi

Indicatiile refacerii jocului articular

- limitarea amplitudinii de miscare prin afectarea capsulei articulare

- scaderea durerii articulare

- mentinerea feedback-ului proprioceptiv articular

- rol profilactic in mobilizarile prelungite si in paralizii

Precautii ale mobilizarilor

- articulatia inflamata si foarte dureroasa la care durerile apar chiar la inceputul mobilizarilor

- boli osoase, fracturi ( os bolnav – os patologic)

- protezele totale

Tehnicile mobilizarilor
17

reguli : pozitia pacientului sa fie comoda , pozitia articulatiei sa permita o cat mai buna relaxare locala,
kinetoterapeutul sa aiba o pozitie comoda si posibila de a mobiliza articulatiile, segmentul articular care nu va fi
mobilizat cum trebuie sa fie stabilizat printr-o curea cu mainile unui ajutor din partea kinetoterapeutului care
face mobilizarea , sa aiba contact cat mai larg pe articulatie. Directia de miscare a mobilizarii sa tina seama de
“planul de tratament” si anume sa fie paralel cu miscarea de alunecare si perpendicular in miscarea de tractiune.

Planul de tratament – planul perpendicular pe o linie care uneste centrul capului osos convex cu mijlocul
suprafetei concave.

- aplicarea mobilizarii e usurata de incalzirea zonei articulare si de un masaj de cateva minute.

- se va respecta principiul progresivitatii in ce priveste intensitatea si amplitudinea de la o zi la alta

- inaintea mobilizarii si dupa se controleaza AM

- daca mobilizarea intr-o directie e blocata din cauza durerii se lucreaza intai pe directiile libere prin invaluire

Exista doua tehnici utilizate mai frecvent (tehnica oscilatiei gradate si tehnica jocului articular translatorii.

Tehnica oscilatiei gradate este dozata in 5 grade:

gradul I : mici amplitudini ritmice la inceputul excursiei de miscare

gradul II : miscari de amplitudine mai larga care insa nu ating extremele excursiei de miscare

gradul III: miscari ample spre excursia maxima la nivelul rezistentei tisulare

gradul IV : la nivelul excursiei maxime posibile se fac mici oscilatii

gradul V : (stretching) se fac miscari care forteaza rezistenta tisulara

Oscilatiile de gradul I si II se utilizeaza in doua scopuri :

- ameliorarea durerilor care limiteaza posibilitatea altor elemente de kinetoterapie

- pentru stabilizarea lichidului sinovial in scopul ameliorarii nutritiei locale

Oscilatiile de gradul III , IV si V se folosesc pentru intinderea capsulei ,in concluzie pentru cresterea jocului
articular.

Tehnica jocului articular translatoriu combina tractiunea in ax cu alunecarea .


E dozata in 3 grade:

gradul 1 (slabe) se lucreaza cu amplitudine mica prin impingere, capul articular glisand concomitent cu
tractiunea

gradul II : (tensionat) se efectueaza alunecarea pe toata amplitudinea posibila, tensionand usor capsula.
Tractiunea ca la gradul I

gradul III e o forma de stretching - se forteaza alunecarea cu realizarea intinderii capsulei si a tesuturilor
periaarticulare.
18

gradul I se utilizeaza in scop antialgic

gradul II testeaza suportabilitatea capsulei la intindere

gradul III realizeaza rapid eliberarea jocului articular

In practica se utilizeaza urmatoarele combinatii :

- in scop antialgic - oscilatia gradata gradul I si II si jocul articular translatat gradul I

- pentru mentinerea jocului articular : prima tehnica gradul III, IV si II , o tehnica gradul II

- pentru cresterea AM : prima tehnica gradul V si a doua gradul III

Metodologie

- mobilizarea se executa timp de 1,2,3 minute si anume intinderea 6,10 sau 12 secunde cu pauze de 5 – 20
secunde intre intinderi; o singura sedinta pe zi

- daca mobilizarea este dureroasa se face la doua zile si se dozeaza intensitatea si durata de lucru.