CAPITOLUL I FONDUL DE COMERŢ SECŢIUNEA I Noţiuni generale privind fondul de comerţ Legea nu defineşte fondul de comerţ.

Există o singură referire legală ce foloseşte această expresie: art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, unde se vorbeşte despre operaţiunile ce au ca obiect fondul de comerţ – „ donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ”. Legea nr. 99/1999, Titlul VI, în art. 10 alin. 3, garanţia reală mobiliară poate avea ca obiect şi fondul de comerţ. De asemenea, Legea nr. 11/1992 privind combaterea concurenţei neloiale, în art. 1 1 lit. c, defineşte fondul de comerţ astfel: constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. Separat de asta, Codul Comercial 1938, reglementează actele juridice privind fondul de comerţ1. Noţiunea, caracterele, elementele şi natura sa juridică au fost precizate de doctrină. S-a arătat că2, orice activitate comercială obligă pe întreprinzătorii, persoane fizice ori juridice să utilizeze anumite instrumente, din cele mai variate, care să-i ajute să-şi realizeze scopul economic propus. Aceste lucruri, instrumente ale exerciţiului comerţului sunt separate din punct de vedere economic, prin destinaţia lor de celelalte bunuri ce intră în patrimoniul comerciantului. Teoria fondului de comerţ nu încalcă principiul unităţii patrimoniului înscris în art.1718 Cod Civil deoarece “acest patrimoniu are numai o valoare economică, nu şi o valoare juridică, independentă de voinţa titularului său”3. Definiţia Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei, şi implicit obţinerii de profit4 .
P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Codul Comercial “Carol al II-lea”. Raportul Consiliului Legislativ. Comentarii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940; P.Poruţiu, Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial, Sibiu, 1943. 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 119; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 515-516; P.Poruţiu, Tratat de drept comercial, vol.I, Cluj, 1946, pag.352. 3 I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, p.515. 4 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p.119; O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.164; O.Căpăţână, Caracteristici generale ale societăţilor comerciale, articol, Dreptul nr.9-12/1990, p .23.
1

1

Alături de fondul de comerţ pot există din punct de vedere economic şi alte fonduri: fonduri ale meşteşugarilor, fonduri ale persoanelor care desfăşoară activităţi libere (arhitecţi, medici, avocaţi).Ca să vorbim despre existenţa unui fond de comerţ trebuie ca activitatea căreia îi sunt afectate bunurile să fie comercială. Exploatarea acestor bunuri trebuie să fie făcută de un comerciant ce urmăreşte atragerea de clientelă şi obţinerea unui profit economic, patrimonial. Fondul de comerţ şi intreprinderea Noţiunea de intreprindere se foloseşte mai rar de dreptul pozitiv. Art.3 C. com. enumeră, spre exemplu, tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiective comerciale – „Orice întreprinderi de furnituri; întreprinderile de spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; întreprinderile de construcţii; întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde” Această noţiune o întâlnim frecvent în ştiinţele economice. Intreprinderea este definită, în general, ca ansamblul tuturor elementelor materiale şi umane grupate şi organizate de comerciant, persoana fizică ori juridică, pe riscul său în vederea obţinerii unui produs destinat schimbului1. Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obţinerea de profit şi care presupune, în mod obligatoriu combinarea factorilor productivi- natura, capital, munca- în aşa fel încât să producă rezultate economice şi riscul pe care intreprinzatorul şi-l asumă. Numai activitatea economică, sistematică şi complexă, în întregul său , organizată (nu şi actele izolate), cu scopul de a aduce un câştig poate fi considerată intreprindere. Evident că, conceptul de intreprindere a evoluat în timp2. Concepţiile mai noi evidenţiază funcţiile sociale ale intreprinderii, de a promova un echilibru între interesele divergente ale intreprinzatorului ce-şi asumă riscul acţiunii, ale salariaţilor şi ale clienţilor3. Vedem, astfel că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri cuprins într-o intreprindere comercială, adică într-o structură economică ce are ca scop efectuarea de acte de comerţ de către intreprinzătorul comerciant. Deci, avem de a face cu două noţiuni distincte4 . Sfera noţiunii de intreprindere cuprinde şi pe cea a noţiunii de fond de comerţ. Adică, structura globală a intreprinderii include ca parte componentă şi fondul de comerţ 5.

A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.77 Pentru precizări suplimentare a se vedea: O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.169; D.Gălăşescu, Pyk, Drept Comercial, Bucureşti, 1948, p.350; I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. .241-253; C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,Cluj, 1948, vol.I, pag.73. 3 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.170 4 Există opinii foarte diferite în legătură cu corelaţia dintre cele două noţiuni. Pentru date suplimentare a se vedea : I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti.,vol.I, p.252; E.Cristoforeanu, Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale, Pandectele romane , 1942, IV, p.18. 5 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.172
2

1

2

SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a fondului de comerţ In doctrină s-au emis diferite teorii în legătură cu natura juridică a fondului de comerţ. S-a căutat să se dea răspuns unor întrebări: care este regimul juridic al ansamblului bunurilor căruia comerciantul îi atribuie o destinaţie economică precisă?; cum se explică faptul că ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale? a) Teoria personificării fondului de comerţ Se apreciază că fondul de comerţ devine el însuşi subiect de drept, distinct de persoana comerciantului. El se detaşează de intreprinzător, are drepturi şi datorii, patronul nefiind decât un reprezentant al fondului. Această concepţie contravine principiului înscris în art.1718 Cod Civil privind unitatea patrimoniului. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu, cu care răspunde pentru toate obligaţiile asumate, civile şi comerciale1. b. Teoria universalităţii de drept Fondul de comerţ este văzut ca o universalitate juridică, universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii distincte de drepturile şi obligaţiile civile2. Văzut ca universalitate de drept fondul de comerţ “ar proceda după modelul universalităţilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului, un activ si un pasiv propriu în conexiune indisolubilă, adică ar fi echivalentul patrimoniului general “3. Dobânditorul unei asemenea universalităţi ar fi continuatorul succesorului său şi trebuie să plătească datoriile acestuia. Adică, fondul de comerţ ar cuprinde şi datoriile, idee cu consecinţe neacceptabile în momentul în care fondul de comerţ ar fi înstrăinat ori gajat. Ideea este neproductivă deoarece nimeni nu este interesat să cumpere datorii4. Mai mult, acceptarea acestei concepţii ar duce la ideea că un comerciant titular de mai multe fonduri de comerţ ar avea mai multe patrimonii. c) Teoria universalităţii de fapt Fondul de comerţ ar fi o universalitate de fapt creată prin voinţa intreprinzatorului. Universalitatea de fapt este văzută ca un complex de bunuri, o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale. Această asamblare se realizează numai prin voinţa comerciantului care desprinde din patrimoniul său o cantitate de bunuri şi cărora le dă o destinaţie şi o unitate. Izvorul universalităţii de fapt este numai voinţa proprietarului (această spre deosebire de universalităţile legale pe care legea le crează şi le stabileşte natura juridică) 5, care unifică masa amorfă de bunuri ce formează fondul de comerţ într-o entitate nouă. Ideea are semnificaţie practică deoarece în acest caz fondul de comerţ poate fi vândut, gajat, închiriat, grevat de sarcini6.

St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, pag. 121; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 522 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 121 3 I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 524 4 Acest fenomen se observă în mod pregnant în procesul actual de privatizare. Eventualii investitori nu sunt dispuşi să cumpere fondurile de comerţ în care se includ şi datoriile. 5 Exemplu de universalitate legală: succesiunea sub beneficiu de inventar. 6 H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.

1

3

Se evidenţiază însă ideea că avem de a face cu o creaţie intelectuală ce constă în îmbinarea elementelor ansamblului în aşa fel încât să se atragă clientela. 83 7 S-a susţinut şi (în mod izolat) că este un bun imobiliar: P. Paris 1902. Drept Comercial Român. Fondul de comerţ ar fi un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate incorporală similar cu dreptul de proprietate asupra creaţiei intelectuale3 Spunem că este o ficţiune juridică deoarece se consideră că titularul fondului de comerţ este titular şi asupra unor bunuri corporale. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. d) Teoria patrimoniului de afectaţiune Fondul de comerţ a fost calificat şi ca un patrimoniu de afectaţiune. Bucureşti.Deşi teoria universalităţii de fapt a fost recunoscută de practică 1 . Ediţia a VII-a. pp. calitatea de universitas facti a fondului de comerţ dă naştere la dificultăti privind stabilirea locului acestui bun.L. Cas. D.S. articol. Separat de asta. pentru că majoritatea componentelor sale sunt bunuri mobile.228.C. 1946.283/1930. ea nu explică totuşi natura juridică a fondului de comerţ ci se mărgineşte să facă o simplă constatare. El nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de Codul civil şi nici toate particularităţile drepturilor intelectuale prevăzute de legi speciale. dreptului muncii. Astfel. primind protecţia legală specifică a ansamblului. 1946. Universul Juridic. Drept Comercial Român.I. diferit de elementele ce îl compun. Această teorie reprezintă în esenţă o reluare în alţi termeni a ideii de universalitate juridică. p. Practică judiciară în materie comercială. Din acest motiv majoritatea autorilor o acceptă. p. S-a formulat şi teza că fondul trebuie privit ca un drept de clientelă ce conferă titularului un monopol de exploatare4.I. 3 St. chiar dacă nu există clauza expresă în acest sens. Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instanţelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. p. Drept comercial român. Evident că trăsăturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase în evidenţă de doctrină. 108 5 I. destinat realizării unui scop (exerciţiul comerţului)2.277/46. pag.. s-a spus că 5 fondul de comerţ este: 1) Un bun unitar.487. 8 D.L.I. 1993. Cas. în materiile dreptului comercial. pag. p. fie în componentele sale când fiecare element îşi păstrează regimul juridic obişnuit.148. 525 6 A. vol. în cadrul celorlalte bunuri (deoarece Codul Civil nu recunoaşte decât existenţa bunurilor mobile şi imobile. In caz de înstrăinare a fondului înstrăinătorul nu poate face concurenţa dobânditorului. Revista drept comercial 1930.J.64-66. Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activităţii sale comerciale fie ca un singur bun. poate fi gajat şi că poate fi executat silit după regulile executării silite a bunurilor mobile7 .U. citată de I. revăzută şi adăugită. 1998. a unei evicţiuni8 .D. Bucureşti.Saleille. Essai d’une theorie generale de l’obligations.Cărpenaru.III.D.1982. a se vedea St. Or. Dreptul 8/1994. Bucureşti.c.Perju.Cărpenaru. vol. 2) Un bun mobil6. cu regimuri juridice bine conturate). 4 . continuarea comerţului de către înstrăinător cu aceeaşi clientelă are semnificaţia unei tulburări de folosinţă. e) Teoria proprietăţii incorporale. 1 D. p.Jauffret.28. pag. Jurisprudenţa generală. drept ce trebuie apărat ca atare. De aici rezultă că.1462/1930. Manuel de droit commercial.Georgescu în Drept Comercial Român. 2007. vol. Această concepţie creează o ficţiune juridică simplă şi cu consecinţe practice. 121 4 Pentru precizări.I.L.C. p..G D. 525. 1930. Georgescu. Bucureşti. 2 I. Cas. In această ipoteză transmiţătorul garantează pentru vicii şi evicţiune precum vânzătorul unui bun mobil.

Muresan. Ca o consecinţă a acestei caracterizări deducem că dacă fondul este vândut succesiv la mai multe persoane dobânditor va fi primul cumpărător chiar dacă următorul are posesia fondului. mai puţin importante. urmărirea şi transmisiunea se face respectând reglementările privind circulaţia imobilelelor.III. Cluj. Mai mult.N. 517 2 R. Totuşi.fondul de comerţ este o asamblare făcută numai prin voinţa intreprinzatorului pe criterii economice. Bucureşti. p.în principiu.această asociere făcute în scopul dobândirii de clientelă şi implicit de câştig are semnificaţia unei creaţii intelectuale care trebuie ocrotită invocând principiile dreptului privat. în cazul fondului de comerţ nu se aplică regulile înscrise în art.bunurile cuprinse în ansamblu îşi păstrează individualitatea şi regimul juridic şi pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terţi. Drept comercial roman. Concluzii Numeroasele discuţii teoretice cu privire la natura juridică a fondului de comerţ au mai mult semnificaţia unui exerciţiu intelectual de explicăre a creaţiei practicii şi mai puţine consecinţe juridice. ce urmează regulile derogatorii ale dreptului comercial. unele corporale. I. 3) Este un bun incorporal. Totuşi.L. 1 D. de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic.158.3/1934 Cas. 4 C. El este compus din elemente diferite. asemenea dezbateri scot în evidenţă câteva reguli de bază care fundamentează folosirea de către practicienii dreptului comercial a acestui concept2: . Dictionar de drept civil. 1980. 909 Cod civil privind prescripţia instantanee. .Petrescu Ercea. 1996. 5 . . Bucureşti.10. definirea ca bun mobil a ansamblului face ca operaţiunile asupra imobilelor contopite în masa fondului să fie considerate operaţiuni comerciale. Curs de drept comercial. fondul de comerţ nu are o alcătuire omogenă şi nu este stabil ca un bun imobil. Este posibilă cel mult o enumerare exemplificativă. Ursa.Dacă fondul de comerţ cuprinde şi imobile (este de precizat că literatura juridică românească acceptă fără rezerve teza potrivit căreia imobilele destinate exerciţiului comerţului.. Revista de drept comercial 935.ansamblul poate fi privit şi ca un bun unitar. vol. p. Buureşti.I.I. Totuşi. altele necorporale care nu pot fi enumerate în totalitate. Elementele disparate. p. Drept Comercial Român. 3 M. .131. fondul de comerţ nu are o alcătuire stabilă. p. Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi găsită în teoria accesiunii.Petrescu. 1948. el are permanent câteva elemente definitorii care diferenţiază un fond de comerţ de alte fonduri economice chiar dacă aparţin aceleiaşi persoane4 SECŢIUNEA a III-a Elementele fondului de comerţ Precizări Aşa cum am arătat. sunt incorporate printr-o ficţiune juridică în cele esenţiale.797.Georgescu. aceste din urmă indicând regimul juridic al întregului3 .Costin. . p.regimul juridic al ansamblului îl dau elementele cele mai numeroase ce alcătuiesc fondul de comerţ. vol. 1946.c. M. dacă titularul fondului este şi proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comerţ1 .

Raportul Consiliului Legislativ. drepturile de autor. 1 2 St. de comerţ si de serviciu.Cărpenaru. Bucureşti. pe care le considerăm esenţiale.. precum şi executarea silită a lor urmează regulile dreptului comun. se admite că materiile prime destinate prelucrării. maşini. acesta (imobilul) suferă o transformare a naturii lui juridice. Ele.D. Principii de drept comercial. 1940. cu toate aceste obiecţiuni se admite că mărfurile fac parte din fondul de comerţ deoarece soluţia este în favoarea creditorilor şi a creditului în general3. mărfurile trebuie socotite ca element component în afară de stipulaţie contrară4. Drept Comercial Român.Vivante. a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului (utilaje. precum şi mărfurile..Jauffret. Georgescu I.Codul Comercial “Carol al II-lea”. aparatură.. dacă este proprietarul lor5. 31 5 În sens contrar: A. Mărfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vândute.). Mai mult. Totuşi. Bucureşti. dau însăşi caracterizarea juridică a fondului de comerţ.G D. pag. p.L. In general doctrina şi practica admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. Bucureşti. drepturile asupra brevetelor de invenţii. 1992. 7 St.227. etc. In lipsa unei reglementări exprese. p. Această apreciere are o singură consecinţă practică semnificativă: faptul de a considera operaţiunea cu un imobil cuprins într-un fond de comerţ ca o operaţiune comercială. pag. Georgescu I. 83 6 I. constituind obiectul comerţului.127.Cartea Româneasca. mobilier. Elementele corporale Din această categorie fac parte bunurile mobile corporale şi bunurile imobile. mărfurile nu pot fi gajate deoarece această operaţiune ar bloca derularea normală a activităţii comerciale.Unele din ele. Bucureşti. drepturile asupra mărcilor de fabrică.L.J.. Comentarii. materiile prime şi mărfurile. 1928. Elementele incorporale Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei). Iaşi. Raportul Consiliului Legislativ. 109 C.p.Cartea Româneasca. drepturile asupra clientelei.1982. fac parte din fondul de comerţ1 In legătură cu cuprinderea mărfurilor s-au exprimat rezerve2. Dreptul afacerilor. mai degrabă rezultatul sau obiectul activităţii ce o desfăşoară. 1998. 30 4 Demetrescu P. prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul să le destineze exerciţiului profesiunii sale ci. 3 Demetrescu P. 1940. Bucureşti. 109 6 .Codul Comercial “Carol al II-lea”. b) Bunurile imobile. Manuel de droit commercial. In general. Ori de câte ori se face referire la fondul de comerţ ca ansamblu de bunuri.L. etc6.p. Comentarii. p.Turcu. drepturile asupra denumirilor de origine şi a indicaţiilor de provenienţă..Cărpenaru. drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive. drepturile de proprietate industrială. Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece conferă titularului dreptul exclusiv de a le exploata în condiţiile stabilite de lege7.Nu toate elementele componente au aceeaşi semnificaţie juridică. Teoretic prin cuprinderea unui imobil în fondul de comerţ. Drept Comercial Român. transmiterea dreptului de proprietate asupra lor când transmisiunea se face printr-o operaţiune ce vizează fondul de comerţ. Ed. Ed.D. 1998.

30 alin. universitar. Georgescu. Inmatricularea cu rea-credinţă a unei firme ce poate produce confuzie în paguba titularului legitim poate realiza conţinutul infracţiunii speciale de concurenţă neloială (art. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează”. Este un element de individualizare asemănător numelui persoanei fizice. 3. este interzisă înscrierea unei firme care conţine următoarele cuvinte ori derivatele acestora: ştiinţific. uzurpare a unei producţii necorporale intelectuale cu o eventuală valoare economică. înscrierea unei firme care conţine cuvintele naţional. dispune: „Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comeţului”. Dreptul privativ oferă mijloacele prin care se înlătură orice tulburare. 39 alin. Dacă acest drept este încălcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie. acest drept nu va fi apărat printr-o acţiune în revendicare propriu-zisă ci. şcolar. sau derivatele acestora ori sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. 1946. Firma (numele comercial) se înmatriculează în registrul comerţului în mod obligatoriu.In teorie s-a arătat că dreptul privativ nu se exercită asupra unui bun corporal ci. pag. în circumscripţia teritorială în care a fost stabilit sediul social. Fiecare denumire trebuie să aibă suficiente elemente de noutate care să le deosebească de alte nume comerciale. „Firma este numele. a) Numele comercial (firma). Potrivit art. Drept Comercial Român. Pentru înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului.L. vol. 1. Dacă actul de tulburare se realizează prin înmatricularea numelui se poate cere prin instanţă radierea. De asemenea. exprimă puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursă de venituri determinată1. academie.I. i se poate impune să adauge suficiente elemente care să-l distingă şi să evite confuzia. 26/1990 privind registrul comerţului. 524 7 . Totusi. Oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze înscrierea unei firme ce nu conţine suficiente elemente de individualizare. Insă. clientela ori o creaţie intelectuală (artistică. Este reglementată de Legea nr. Avem de a face astfel cu un drept absolut asemănător cu dreptul de proprietate în sens clasic care oferă prerogativa folosinţei (ius utendi) şi a dispoziţiei (ius abutendi). Potrivit art. printr-o acţiune ce tinde să înlăture orice tulburare ce vine din partea terţilor. academic. El conferă acele prerogative prin care se poate apăra o intreprindere proprie. respectiv al municipiului Bucureşti. Articolul 30 alin. sau după caz. Ea (protecţia). Se interzice înmatricularea unui nume comercial care poate să creeze confuzie între comercianţi. universitate. Faptul înmatriculării conferă titularului un drept exclusiv şi absolut de folosinţă asupra firmei. tehnică). Acest tip de protecţie juridică asigură iniţiativei şi spiritului intreprinzător al comerciantului o forţă economică evaluabilă în bani. titularul poate cere instanţei să-l oblige pe uzurpator să înceteze actele de tulburare şi să plăteasca despăgubiri. nu poate fi interzis unui omonim să exercite comerţul sub nume propriu însă. ştiinţifică. român. şcoală. Bucureşti. se fundamentează pe reputaţia comerciantului şi se bazează pe superioritatea produselor şi a organizării muncii sale.45 Legea nr. institut. 4. 1 I. 11/1991 privind concurenţă neloială).

Dreptul asupra emblemei are toate caracterele juridice enunţate când am făcut referire la dreptul asupra numelui comercial. Editura Lumina Lex. b)Emblema. Totuşi.Turcu. în comadită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. etc. Nu există obligativitatea înscrierii emblemei în registrul comerţului. Singura cerinţă ce o impune legea este că ea trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. o îmbinare de culori. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. Consacrarea ideii că ele aparţin fondului de comerţ imprimă noţiunilor şi un conţinut juridic al cărui regim încercăm să-l definim. 1998. Noi îl includem în categoria drepturilor privative. art. 41 din Legea nr. Băcanu. 41 alin.30 al. Din punct de vedere practic emblema trebuie să fie suficient de sugestivă încât să atragă atenţia şi. legea prevede în art. Totuşi. El are un caracter real (se exercită fără intervenţia activă a altor persoane) şi absolut (opozabil tuturor)2. pag. 3 I. ca dreptul de proprietate. Există libertate deplină în alegerea emblemei: o figură grafică. Concluzia se impune câtă vreme legea nu prevede ca în cazul firmei posibilitatea de transmitere numai împreună cu fondul de comerţ.că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. 1998 2 8 . De aici. 26/1990 defineşte emblema ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeşte un comerciant de altul cu acelaşi fel de activitate.227. Este un atribut de identificare în activitatea comercială3. rezultă că acest drept poate fi înstrăinat. c) Clientela şi vadul comercial Aceste noţiuni nu sunt definite de lege. astfel cum le-am definit mai înainte. Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. pentru acelaşi fel de comerţ. care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale. Firma şi emblema comercială. 1 din Legea nr. Ea va asigura un supliment de individualizare faţă de numele comercial şi nu este obligatorie. Dreptul afacerilor. Drept Comercial Român. 1 St. Ele au mai mult o semnificaţie economică.Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial şi este calificat ca fiind un drept de proprietate incorporală1. dispoziţiile art. Art.2 din Legea nr. un simbol. Bucureşti. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea.D. 29/1990 dispune. emblema poate fi transmisă separat de fondul de comerţ. societăţi în nume colectiv ori comandită simplă. În cazul în care firma unei societăţi cu rsăpundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi.Cărpenaru. un animal. 1992. 111 I. 29/1990: Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară. o denumire fantezistă. 29/1990 rămân aplicabile. De aici rezultă că registrul comerţului nu trebuie să cerceteze elementele de noutate ale emblemei şi să refuze înscrierea. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor. p. 42 din Legea nr. Bucureşti. Iaşi. implicit clientela.

vânzare ce-i aduce profit. Normele dreptului comun nu oferă o reglementare care să acopere şi un astfel de raport social. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. localul).166. Din acest motiv ele sunt analizate împreună din punct de vedere juridic. clientela este principalul factor de prosperitate a comerciantului. Are un caracter nedeterminat. au fost considerate ca elemente distincte aflate într-o permanentă corelaţie5. prerogativele sale de subiect activ se adresează tuturor. Comerciantul este interesat să menţină mereu trează atenţia consumatorilor de mărfuri şi servicii şi să înlăture orice acte care l-ar despărţi de clienţii săi indiferent de forma în care se produc manifestările tulburătorii. 2007. Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezintă mai puţină importanţă. Universul Juridic. 127 4 I. Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relaţia dintre clientelă şi vadul comercial4. neorganizat şi variabil2. clientela are valoare economică.Cărpenaru. p. 1992. pe de o parte de elemente obiective (locul unde este situat magazinul. deoarece dă stabilitate raporturilor sale juridice şi asigură în mod constant vânzarea de mărfuri şi servicii.236-238 5 Pentru amanunte a se vedea St. active şi pasive pentru a se apăra împotriva celor care-l tulbură în exerciţiul normal al activităţii sale. Drept comercial român. clientela constă în realizarea faptică a potenţialităţii pe care o reprezintă vadul comercial. s-a reţinut că ele sunt două feţe ale aceluiaşi fenomen economic. 5/1998. 2007. p. Clientela şi vadul comercial nu pot fi separate. 1991. p. nr.D. de elemente subiective (atitudinea personalului faţă de potenţialii cumpărători). conform legii. revăzută şi adăugită. iar pe de altă parte de elemente organizatorice (priceperea în realizarea reclamei. să se abţină de acte tulburătorii.Inţelegem prin clientelă toate persoanele fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant pentru procurarea celor necesare1. Găsim o astfel de precizare normativă în Legea nr. Mai mult. pentru a-şi proteja interesele economice legate de clientelă şi vadul comercial. St.Cărpenaru. Deci. Indepărtarea clientelei semnifică micşorarea vânzărilor şi implicit micşorarea cifrei de afaceri şi a câştigului. Ea (clientela). Universul Juridic. în Revista de drept comercial. este interesat să nu fie împiedicat să-şi mărească numărul de cumpărători şi să nu fie împiedicat să obţină realizarea acestui deziderat.D. Drept comercial român. Din punctul de vedere al comerciantului. este alcătuită dintr-o diversitate de persoane. corporal. Deci. 2007. Ediţia a VII-a. Bucureşti. calitatea mărfurilor. 127-128 9 . Clientela comercială. 127 O. Ediţia a VII-a. 10-12 3 O. Iaşi. Dreptul afacerilor. p. din punct de vedere economic. p. In esenţă. Definirea conţinutului juridic al dreptului pe care comerciantul îl are asupra clientelei şi vadului comercial nu poate fi realizată numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun. promptitudinea serviciilor). cărora li se pretinde să aibă o anumită conduită negativă.Turcu. Este important să observăm prerogativele pe care comerciantul le are. revăzută şi adăugită. p.Cărpenaru. sediul. 1 2 St. Drept comercial român. Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul3 La realizarea acestei finalităţi concură mai mulţi factori ce ţin.Căpăţână.D. Ediţia a VII-a. Regăsim în această schemă caractere specifice ale drepturilor reale. Pe de o parte. Căpăţână. iar pe de altă parte. Se pune problema dacă comerciantul are un veritabil drept la clientelă si care este izvorul legitimării sale. Universul Juridic. Societăţile comerciale. revăzută şi adăugită. numai că “bunul” în legătură cu care se exercită prerogativele nu este un lucru determinat.

e) Drepturile de autor Titularul fondului de comerţ.114/1967.Cărpenaru. Cărpenaru. normele indică conduita interzisă.Cas. un drept exclusiv de exploatare. p. D. ocrotirea unei potenţialităţi ce rezultă dintr-o activitate organizatorică de creaţie intelectuală.D. 2007. Bucureşti. Tratat de proprietate industrială.28/1967 privind mărcile de fabrică.O. know-how-ul. mărcile de fabrică de comerţ şi de serviciu. B. ne obligă să vorbim despre existenţa unui drept privativ în sensul indicat mai înainte. apelând la proceduri diferite (civile sau penale). revăzută şi adăugită. Drepturile de creaţie intelectuală. dreptul asupra clientelei şi vadului comercial este absolut. 1971. neindividualizaţi sunt obligaţi să se abţină să săvârşească actele considerate interzise.60/1996. în consecinţă. dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare4.c. de reprezentare sau folosire. interzis. M. 1946. desenele şi modelele industriale. şi conferă titularului său. vol. că obiectul dreptului ocrotit în persoana comerciantului este un bun necorporal faţă de care toţi comercianţii au obligaţia să se abţină să săvârşească anumite acte pe care normele le indică a fi interzise. I. Drept civil. III. 8 3 L. pag. Dreptul de proprietate industrială. D. orice creaţie ştiinţifică şi artistică)2. Deci. Pandectele romane. Ele pot fi ocrotite fie separat. incorporal. f) Regimul creanţelor şi datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului. Altfel spus. pe durata valabilităţii acestuia. indicaţiile de provenienţă. 1987. denumirile de origine. eliberat de OSIM. Succesiunile. fie o dată cu fondul de comerţ dacă sunt cuprinse în ansamblul acestuia.Civ). p. are dreptul de reproducere şi difuzare. 1923. Din punct de vedere juridic le calificăm a fi drepturi privative.L. 212 /1991.998 C. Titularul fondului de comerţ în calitate de dobânditor are dreptul să le folosească şi să le culeagă beneficiile patrimoniale în condiţiile prevăzute de normele speciale. 544 Yolanda Eminescu.III. Observăm deci. Editura Academiei. de comerţ şi de serviciu. 1982. Drept Comercial Român. Universul Juridic. Fondul de comerţ nu este o universalitate juridică şi nu poate cuprinde toate elementele active şi pasive ale patrimoniului comerciantului5. L. Ada Petrescu.33 10 . p. Intâlnim aici aceleaşi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice dreptului exercitat asupra fondului de comerţ. Creaţii noi. în alt mod a operei şi.I. Toţi comercianţii şi numai comercianţii.Mai mult. Dacă există vreo pagubă se pot obţine despăgubiri. L. Din aceste caracteristici putem deduce apoi consecinţe practice1. Bucureşti. 50-52 5 Practica veche a considerat la un moment dat că fondul de comerţ este o universalitate de drept şi a cuprins şi datoriile. 17.O. Opozabilitatea erga omnes. L.O. Aceste drepturi fac parte din fondul de comerţ şi sunt reglementate prin legi speciale3. 129. Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de inveţie. 405 /1922. p. p. St.64/1991 privind brevetele de invenţii.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia. comerciantul este legitimat activ să ceară prin instanţă oricui să respecte sarcinile unei obligaţii de a nu face ceva. Georgescu. 4 St. Editura Didactică şi Pedagogică. d) Drepturile de creaţie intelectuală Avem în vedere drepturile de proprietate industrială cât şi drepturile de autor (invenţii. Ediţia a VII-a. în compunerea fondului de comerţ trebuie să intre anumite creanţe si obligaţii legate 1 2 I. Doctrina este unanimă în a considera în prezent că drepturile de creanţă şi obligaţiile nu fac parte din fondul de comerţ. să impună încetarea oricărui act tulburător. Mihai. Totuşi. Bucureşti. Drept comercial român. în sensul precizat. un drept privativ. Tipografia Universităţii Bucureşti. în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor. vol. M. ce duce la rezultate economice.Comerciantul tulburat în exerciţiul normal al activităţii sale poate cere instanţei. izvorul obligaţiei constând într-un fapt ilicit cauzator de prejudicii (art.

J. pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza acţiunea în revendicare deoarece fondul de comerţ este şi un bun incorporal asupra căruia titularul are drepturi privative ce conferă puteri exclusive de exploatare.S.Petrescu.Dreptul 3/1996. Or. acţiunea în revendicare foloseşte pentru apărarea drepturilor ce se exercită în legătură cu bunuri corporale. fondul de comerţ cuprinde drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele de muncă ale persoanelor ce lucrează utilizând elementele fondului de comerţ. Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevăzute de această lege şi să ceară încetarea tulburării şi recuperarea eventualei pagube. St.J. Prin ele se tinde să se înlăture tulburările aduse fondului şi elementelor componente ale acestuia. Nimic nu împiedică însă pe comerciant să-şi apere separat fiecare element component al fondului sau prin acţiunile recunoscute de lege. Practica a consacrat ideea că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din închirierea magazinului fac parte din fondul de comerţ deoarece localul este un element esenţial ce atrage clientela2. Bucureşti. el încasează beneficiile şi el suportă pierderile. în funcţie de natura corporală ori necorporală a părţii din ansamblu.C.p. statul ca titular al acţiunii penale va trage la răspundere penală pe tulburător în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. 1998. dată fiind legătură lor indisolubilă.c. Numele colaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie făcute publice prin registrul comerţului. Ne referim la drepturile de creanţă şi obligaţiile ce rezultă din contractul de închiriere a sediului magazinului şi din contractele obişnuite de furnitură (apă.93. vătămată. SECŢIUNEA a IV-a Apărarea fondului de comerţ Caracterizarea fondului de comerţ ca fiind un bun mobil ne îndreaptă spre ideea că fondul poate fi apărat prin acţiunea în revendicare. Totuşi. 14-15 din Legea 1 R.direct.D. El îşi asumă responsabilitatea exploatării.160/1996. Dacă fapta constituie infracţiunea de concurenţă neloială.c. Aceste drepturi şi obligaţii se vor transmite o dată cu fondul de comerţ. Textul art. pag. De asemenea. singur sau cu ajutorul colaboratorilor. SECŢIUNEA a V-a Exploatarea şi gestionarea fondului de comerţ Cel mai adesea fondul este exploatat şi gestionat de către proprietarul însuşi. El asigură conducerea.Carpenaru. 11/1990 privind combaterea concurenţei neloiale. Lor li se vor aplica dispoziţiile acestei legi. 11 . Apărarea fondului de comerţ se realizează prin acţiuni specifice. Bucureşti.451/1995.p.. p. energie. De asemenea.C. Acele tulburări ce constituie acte de concurenţă neloială intră sub incidenţa reglementărilor Legii nr.Revista de drept comercial 9/1996. 116 2 D. se pot utiliza acţiuni în pretenţii prin care se solicită repararea pagubelor produse urmare a actelor tulburatorii.71.. 1996. Drept Comercial Român. nemijlocit de alte elemente ale fondului1.156. Drept comercial roman.S.D. telefon etc).

salariat sau angajat printr-o convenţie de drept comun (mandat). Totuşi. adus cu titlu de aport în societate. Deducem însă din obligaţia înscrisă în art. p. Distincţia capătă semnificaţie practică cel mult în cazul comercianţilor persoane fizice. De altfel. In lipsa unei reglementări făcute de legea comercială aceste acte vor fi supuse regulilor de drept civil şi comercial.J. ea are anumite particularităţi ce rezultă din natura juridică specială a bunului ce constituie obiectul operaţiunii. SECŢIUNEA a VI-a Operaţii juridice având ca obiect fondul de comerţ Subsecţiunea I. nimic nu împiedică pe cei interesaţi să uzeze de asemenea formule juridice. In acest din urmă caz proprietarul păstrează riscul afacerii sale. condiţie ad probationem. Comerciantul va rămâne în acest caz proprietarul. pag. vândut. in condiţii prestabilite prin contract. Subsecţiunea a II-a . 26/1990 ca acest contract 1 2 St. Manuel de droit commercial. poate fi grevat de un uzufruct2. Drept Comercial Român. Nici o normă nu indică ce anume va cuprinde contractul de vânzare cumpărare al unui fond de comerţ. El poate fi donat. închiriat.Jauffret. gajat. percepe beneficiile şi suportă pierderile. este greu de închipuit o exploatare şi o gestionare a unui fond comercial distinctă de exploatarea şi gestionarea unei societăţi comerciale. în principiu prin orice mijloc de probă.1982. Condiţii de formă Vânzarea fondului de comerţ este un fapt de comerţ deoarece se realizează din nevoi comerciale şi are ca scop continuarea unor fapte de comerţ începute de vânzător. 26/1990 se aplica si celor ce administreaza sau gestioneaza fondul de comerţ din aceleaşi raţiuni pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea înregistrării acelor date. Proprietarul poate să-l cointereseze asigurându-i participarea şi la beneficii. iar gestionarul va controla şi dirija exploatarea fondului.21 din Legea nr. al exploatării fondului. El va fi resposabil în faţa proprietarului în condiţiile contractului de muncă sau de mandat.G D.D. Vânzarea fondului de comerţ. 83 12 .Carpenaru. Totuşi fiind necesară înregistrarea la registrul comerţului se impune redactarea actului în forma scrisă. Legea nu prevede expres aceste posibilităţi însă deducem regula din principiul mai general al libertăţii actelor juridice. el exercitând comerţul pentru altul1. după caz.. 68 A. Precizări Fondul de comerţ poate face obiectul unor operaţiuni juridice foarte diferite. In principiu această vânzare este supusă regulilor vânzării comerciale. In practica românească aceste acte nu se prea utilizează însă.nr. Nimic nu impiedică pe proprietar să încredinţeze gestionarea fondului unui terţ.L. Vom examina în cele ce urmează cele mai importante acte juridice ce au ca obiect fondul de comerţ. Fiind un fapt de comerţ va putea fi dovedită. Bucureşti. Cel care controlează activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu de comerciant. 1998.

1997.D. Lipsa acestor menţiuni ar putea fi invocată de creditori ca dovadă de fraudare într-o eventuală acţiune revocatorie. Problema publicităţii vânzării fondului de comerţ Din păcate legea română nu prevede nici o formă de publicitate a vânzării fondului de comerţ (excepţie fac vânzările de fonduri aparţinând statului aflate sub regimul reglementărilor privind privatizarea)2.26/1990 prevede obligaţia înregistrării menţiunilor referitoare la vânzarea fondului. fără alte precizări. Drept Comercial Român. Deducem că un contract neînregistrat produce efecte între părţi dar nu poate fi opus terţilor pentru că înregistrarea are numai un efect de opozabilitate1. în care sarcina probei aparţine reclamantului care trebuie să dovedească frauda şi reaua credinţă a cumpărătorului. Fiind un bun mobil alcătuit şi din bunuri imobile trebuie să se menţioneze şi să se individualizeze imobilele ce se consideră a fi vândute odată cu fondul de comerţ. Neprocedarea în acest mod are semnificaţia neîndeplinirii obligaţiei de predare.124. cel mult la sancţiuni de ordin administrativ.trebuie să cuprindă un minimum de menţiuni care ar prezenta importanţă pentru terţii creditori (înregistrarea are ca efect opozabilitatea actului faţă de terţi şi ca scop protejarea intereselor creditorilor): preţul vânzării. Practic. Aceasta. 169/1991 3 Liviu Pop. reclamantul ca să i se primească acţiunea trebuie să aibă o creanţă certă. Bucureşti. Condiţii de fond Acest contract este supus regulilor generale ce guvernează vânzarea comercială. cifra de afaceri ce a rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedentă vânzării. a) Vânzătorul trebuie să predea bunul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător de evicţiune şi pentru vicii ascunse. Lipsa înregistrării nu duce la nulitatea actului ci. Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja rămâne acţiunea pauliană. o acţiune de drept comun. Art. în astfel de vânzări. p. Bucureşti. Predarea fondului constă în punerea la dispoziţia cumpărătorului a tuturor elementelor corporale cel alcătuiesc. 58/ 1991 privind privatizarea societăţilor comerciale.Carpenaru.21 din L. De asemenea. 2 13 . mai ales. de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii să-şi poată proteja drepturile şi interesele. 118 Legea nr. Se impune. Pentru creditorii vânzătorului această operaţiune este esenţială câtă vreme fondul de comerţ cuprinde o parte însemnată din activele patrimoniale ale comerciantului şi sumele încasate din vânzare pot fi risipite practic cu mare uşurinţă. Efectele contractului Orice vânzare dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina vânzătorului şi a cumpărătorului. Monitorul Oficial nr. vânzătorul trebuie să permită cumpărătorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verifica îndeplinirea acestei obligaţii. lichidă şi exigibilă3. beneficiul rezultat în anii precedenţi. pag. 1998. Teoria generală a obligaţiilor. Mai mult. că transmisiunea imobilelor urmează şi reguli de drept comun şi trebuie să se facă formalităţile de publicitate imobiliară. 1 St. cei fraudaţi printr-o astfel de vânzare nu au nici un mijloc procedural eficient pentru a-şi proteja interesele şi drepturile.

In ce priveşte elementele necorporale. Inceperea de către vânzător a aceluiaşi gen de comerţ imediat după vânzare poate avea semnificaţia unei evingeri a cumpărătorului.1 se precizează că această lege se aplică tuturor garanţiilor reale mobiliare.6.D. în practică. Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat să fie remis creditorului. Subsectiunea a III-a. Bucureşti. Drept Comercial Român. Ea urmează regimul general comercial. Fondul de comerţ poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa rapidă (privită ca şi posibilitate). Gajarea fondului de comerţ Nici gajul asupra fondului de comerţ nu este supus vreunei reglementări speciale care să-l facă mai atractiv pentru creditori. 1 St. De aici deducem importanţa ce o are pentru vânzător garantarea plăţii unei părţi din preţul stabilit pentru fondul de comerţ vândut şi predat. fondul de comerţ este un bun mobil necorporal. licenţelor pe seama cumpărătorului. De obicei. vânzătorul trebuie să procedeze corespunzător. pag.6 rezultă că regimul special instituit de această lege vizează toate bunurile mobile corporale sau necorporale aduse în gaj. 99/1999). Deşi fondul de comerţ nu face parte din bunurile enumerate expres în art. vânzătorul nu are drept de urmărire asupra acestuia (dacă nu a preconstituit un gaj). de asemenea. Patrimoniul cumpărătorului va constitui gajul său general şi creditorul vânzător va intra în concurs cu alţi creditori ai cumpărătorului. în circuitul comercial îl face.3. titlul VI din Legea nr. de la caz la caz: să prezinte clienţii săi cumpărătorului. Legea română nu prevede garanţii speciale în acest sens. Astfel. vânzătorul fără garanţii preconstituite va avea poziţia unui creditor chirografar. în art. Ca să se evite acest inconvenient în acest sector se poate practica gajul fără deposedare (art. b) Cumpărătorul trebuie să plătească preţul stabilit. Dacă fondul se revinde înainte de încasarea integrală a preţului. din interpretarea textelor deducem că acestui bun mobiliar i se aplică dispoziţiile titlului VI al Legii nr.Carpenaru. 99/1999. practic să fie lipsit de interes. obligaţia garantării pentru evicţiune prin fapta personală a vânzătorului este foarte probabil să fie invocată. 118 14 . Pentru a face operabil acest privilegiu este recomandabil ca vânzătorul să introduca în contract o clauză de interzicere a revânzării fondului până la achitarea integrală a preţului. etc. Fiind vorba de derularea unor sume mai mari deseori o parte din preţ se va plăti la termen. să înregistreze cesiunea brevetelor. In cazul fondului de comerţ această predare ar însemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-şi putea derula afacerile aducătoare de venituri. Insă. vânzătorii se angajează să nu practice acelaşi gen de comerţ pe o perioadă determinată de timp.1700 pct. doar dovada actelor tulburătorii1.9 pct. clauza înregistrată expres în registrul comerţului. or.5 Cod civil deoarece fondul de comerţ este un bun mobil. privilegiul prevăzut de art. El va avea. 1998. Gajarea se realizează convenţional printr-un contract de gaj. Neplata preţului îndreptăţeşte pe vânzător şi la acţiunea în rezoluţiune a contractului. In acest caz cumpărătorul nu trebuie să facă dovada existenţei unei pagube ci. din art. Orice proprietar îl poate atribui cu titlu de garanţie mobiliară unui creditor al său. Garanţia pentru evicţiune prin fapta terţilor şi pentru vicii ascunse o imaginăm greu într-o astfel de vânzare.

să se enumere elementele fondului de comerţ care vor constitui garanţia creditorului. . publicitatea acestor măsuri este obligatorie 1 2 A.26/1990).Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . p. întinderea puterii de urmărire-primul asupra preţului global al fondului.c.21.civ. numai în acest mod pot fi protejate interesele terţilor.C. clientela. 1946. Manuel de droit commercial. Se pune problema dacă asupra unui fond de comerţ se pot institui măsuri asigurătorii de către instanţă.11 pct. să le descrie şi să le indice locul unde se află. Bucureşti.-D. C.deoarece acest sechestru se referă la imobile4. 26/1990 nu prevede expres înregistrarea sechestrului judiciar şi al sechestrului asigurător asupra fondului de comerţ.Gălăşescu. Manoperele frauduloase ale debitorului îl decad pe acesta din beneficiul termenului (art. Deşi Legea nr.contractul să se încheie în forma scrisă.I. lit. 1934. Georgescu. Noi rămânem la punctul de vedere ca legea română nu exclude gajul fără deposedare şi că textul legii (art. or.Jauffret. dreptul asupra spaţiului închiriat) deoarece ele ţin de natura fondului de comerţ1. 9 pct. vol. .40. 475 .477. p. titlul VI din Legea nr.491.L. Revista de drept comercial 1946.64/1995. Bucureşti. 1948.I.L.225/1933. condiţie ad validitatem. cel de-al doilea asupra bunurilor enumerate în contract).civ3.05. Regula o deducem din dispoziţiile art. 99/1999.b din Legea nr.128/14.363.civ. 15 . Drept Comercial. dubla înregistrarea are raţiuni practice. Dreptul creditorului gajist intră sub incidenţa art. este necesară realizarea atât a înregistrării gajului la registrul comerţului cât şi publicitatea specifică garanţiilor.de Apel Chisinău.591-601 C. acest fapt trebuie consemnat în registrul comercianţilor alături de publicitatea comună tuturor garanţiilor. Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial. 475 .c. p.477 C.106 din L. 3 I.13 pct. Intre privilegiul vânzătorului (art.p. 99/1999). O parte a doctrinei reţine că gajul fondului de comerţ este un gaj cu deposedare şi că la încheierea lui se face o remitere simbolică a bunului gajat prin predarea documentelor privitoare la fondul de comerţ. dar admite sechestrul judiciar D.2.3. rangul de preferinţă.contractul este supus înregistrării la registrul comerţului (art.1700 C.proc.a L.1946. el va fi înregistrat de asemenea ca garanţie pentru a se realiza publicitatea faţă de terţi. 532 4 Practica reţine că nu este admis sechestrul prevăzut de art.99/1999) nu exclude fondul de comerţ dintre bunurile pentru care nu se face deposedarea..Civ) si gajul creditorului există deosebiri (natura juridică a prerogativelor. predare ce ar realiza şi publicitatea specifică gajurilor2.2 lit. 26/1990 şi art.J. titlul VI din Legea nr. Cas. pag. Drept Comercial Român.G D. gajarea fondului de comerţ vizează însăşi realitatea pe care o reprezintă comerciantul în viaţa economică. Nu se va putea constitui însă sechestrul prevăzut de art. 96 D. Efectele gajului Din caracteristicile gajului asupra fondului de comerţ deducem că creditorul gajist nu are posesia fondului care rămâne la debitor cu dreptul de a-l înstrăina.1982. Este evident că gajul nu poate cuprinde mărfurile deoarece prin specificul lor nu pot să fie urmărite.proc. Pyk. Buletinul Curtii de Apel. p. Creditorul are însă drept de urmărire şi preferinţa asupra fondului astfel cum va fi descris în actul de constituire a gajului. Câtă vreme considerăm fondul de comerţ un bun unitar şi mobil reţinem că nu există nici un impediment pentru ca fondul de comerţ să fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurător în condiţiile comune înscrise în art.21 din Legea nr.

Drept procesual civil. 1977. Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunoştinţă despre operaţiune şi pot să pună în discuţie valabilitatea şi opozabilitatea aportării. Locatarul va exploata pe riscul său fondul şi va plăti proprietarului-locator un preţ (redevenţa). schimbând destinaţia unor bunuri ori înstrăinându-le3.Cărpenaru. Nu sunt prevăzute condiţii speciale de formă pentru încheierea contractului. Deci.Stoenescu.255-260. Drept comercial român. Drept comercial român. 2007. Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă asupra fondului se transmite de la asociat la societatea nou înfiinţată. revăzută şi adăugită. Locaţiunea trebuie înregistrată în registrul comerţului (art. să se nominalizeze şi localizeze elementele componente ale fondului supus măsurilor conservatorii şi asigurătorii1. 133 3 St. Universul Juridic. Actul de locaţiune a fondului de comerţ are caracter comercial. Pentru un plus de claritate se impune.S. operaţiunii trebuie să i se facă publicitatea specifică prin intermediul registrului comerţului.1191 C.Cărpenaru. sublocaţiunea este admisă.pentru că măsurile de sechestrare afectează direct activitatea celui ce administrează fondul ( se aduc modificări înregistrărilor anterioare).2. revăzută şi adăugită. 2007. Dacă persoana locatarului este esenţială pentru contract (contractul este intuitu personae). locatorul fondului de comerţ nu poate avea ca obiect al activităţii locaţiunea propriului fond de comerţ. 26/1990). ea nu intră sub incidenţa titlului VI al Legii nr. atât ca aport la o societate care se înfiinţează. Ediţia a VII-a. Din acest motiv operaţiunii i se vor aplica regulile ce guvernează constituirea societăţilor comerciale. exceptând ipoteza enunţată deja. condiţie ad probationem (art. ca în cazul gajului. Este necesară totuşi forma scrisă. obiect al locaţiunii poate fi şi numele comercial. Bucureşti.civ).4 al acestei legii.civ. locatar. 99/1999. Ea (publicitatea) prezintă importanţa. ca parte a fondului de comerţ. Fondul de comerţ poate fi adus ca aport social într-o societate comercială. p. Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totuşi o vânzare comercială a fondului de comerţ.D.21 Legea nr. Deci nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura fondului de comerţ. Dacă proprietarul acceptă. 41 din Legea nr. Această operaţiune are efect translativ de drepturi.Zilberstein . art. Prin contractul de locaţiune proprietarul (locator) fondului de comerţ transmite folosinţa totală sau parţială unei alte persoane. Efectele locaţiunii Intre părti: Locatarul trebuie să exploateze fondul conform destinaţiei sale şi ca un bun proprietar (art 1429 C. 26/1990). Subsecţiunea a V-a Locaţiunea fondului de comerţ. Universul Juridic. dacă se au în vedere dispoziţiile al.D. Subsecţiunea a IV-a Aducerea fondului de comerţ ca aport social într-o societate comercială. p. 133-134 16 . Per a contrario. cu condiţia să se menţioneze calitatea de succesor în exploatare a locatarului (art. St. Dacă unele bunuri aparţinând fondului se consumă în timpul exploatării lor se va restitui proprietarului contravaloarea. în special pentru creditorii transmiţătorului care riscă să fie privaţi de o valoare importantă a patrimoniului debitorului lor. Ediţia a VII-a. p. 1 2 I.). locatarul nu poate subînchiria fondul primit în exploatare. cât şi ca aport la mărirea capitalului unei societăţi existente deja2.

48/1991. C. H. Suntem de părere că acestui contract nu i se poate aplica art.O. La sfârşitul locaţiunii proprietarul nu preia datoriile fondului dat în exploatare altcuiva. Regula o deducem din principiile îmbogăţirii fără justă cauză. 1997. etc. Tratat de drept civil.143-148. gestiunea şi riscurile fondurilor astfel închiriate. In lipsa de dispoziţie contrară locatarul răspunde personal de datoriile contractate în timpul exploatării fondului de comerţ închiriat. republicata in M. p. că îşi va respecta obligaţiile. Încetarea locaţiunii Locaţiunea se face pe perioadă determinată (art.G.140/1990. care preiau controlul.civ. Fondurile de comerţ supuse unor astfel de reglementări se referă la părţi ale unor regii autonome sau societăţi comerciale: uzine. ateliere. fabrici. Faţă de terţi: Faţă de creditorii proprietarului şi cei ai locatarului contractul îşi produce efectele din momentul înregistrării actului la registrul comerţului.140/1991 din M. H. 1 Liviu Pop.In lipsă.O. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor.O. Locaţia de gestiune a fondului de comerţ Prin norme speciale2 este reglementată locaţiunea unor fonduri de comerţ în care proprietar este statul.G. din aceleaşi raţiuni care pretind înregistrarea tuturor operaţiunilor cu fondul de comerţ. p. Prin locaţie de gestiune specială se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane fizice sau juridice. câtă vreme locaţiunea este înregistrată în elementele ei esenţiale la registrul comerţului. Prelungirea locaţiunii trebuie menţionată obligatoriu în registrul comerţului.. afară de situaţia în care proprietarul ar înregistra o creştere patrimonială corelativă unei pierderi a locatarului1. Teoria generală a obligaţiilor. drept garanţie. fără îndoială nevoia ce se resimte în activitatea economică a unor reglementări care să precizeze în mod clar regulile acestei instituţii juridice.). secţii. Preocuparea teoreticienilor şi a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comerţ demonstrează. Bârsan. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale. A gândi altfel înseamnă a accepta o stare de incertitudine. 17 . civ. care-şi exercită titularitatea prin regii autonome sau societăţi comerciale. 129-134 2 Legea nr. Stătescu. Din acest moment ei pot promova acţiuni revocatorii dacă consideră că sunt fraudaţi prin încheierea contractului de locaţiune. 1991.98/1990. contraproductivă pentru toţi comercianţii.1228/1990 din M.202/1992.Locatorul trebuie să pună la dispoziţia locatarului folosinţa fondului şi să garanteze de evicţiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie să se abţină de la desfăşurarea unui comerţ de acelaşi gen pe o durată predeterminată de timp). Concluzii Toate ideile expuse până acum sunt inspirate din creaţia practicii şi a doctrinei. Bucureşti. Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse în actele normative emise în acest scop.1436 C. M. precizările speciale vor fi completate cu normele de drept comun. Incetarea locaţiunii înainte de termenul stipulat în contract trebuie înscrisă în registrul comerţului.1437 C. Legea română nu obligă pe proprietar să depună în prealabil o sumă.O. C.

. JURISPRUDENŢĂ 3 Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M. 1980 Cristoforeanu.1938..O. Lecons de droit civil.L. 7. I. 17.11..Ursa. C. dreptului familiei şi contenciosului administrativ.9-12/1990 Căpăţână O. Dreptul 8/1994 Petrescu. P. O. Bucureşti. 1940 D. 21. Cărpenaru. Cluj. în ţara noastră au existăt preocupări pentru reglementarea regimului juridic al fondului de comerţ.Mazeaud. Georgescu.I Petrescu. 4.Stoenescu. Codul Comercial “Carol al II-lea”. 22. deci în sarcina generaţiilor viitoare de jurişti îndeplinirea acestui deziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vieţii economice şi adoptarea unei legi care să stabilească regulile ce guvernează ansamblul bunurilor destinate de comerciant exerciţiului profesiei sale. 18 . I. Drept Comercial Roman. Georgescu. 10. Drept Comercial.J.. 19.1998 Costin. 1996 Pop..vol... Drept procesual civil.Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instantelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. Tratat de drept comercial. Manuel de droit commercial. Bârsan.Gălăşescu. Societăţi comerciale.Pyk. 3. Dreptul nr. P. I. 5. Pandectele romane. A..Cluj.L..I Jauffret.1943. 20. Bucureşti.. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti.. M.N. I. Bucureşti. C. Zilberstein. R.vol.Stătescu. Drept comercial român.IV Demetrescu.. Drept Comercial Român. 14. Bucureşti. articol. articol.1948. Iaşi. vitregiile istoriei ne-au împiedicat să beneficiem de o lege clară în acest domeniu3. Rămâne. 1992 Vivante. 6..Deşi. 1928 13.. V. 1991 I. Comentarii. Paris. 1997 Poruţiu. 1960 Perju. P. 11. în materiile dreptului comercial. .G D. P. Bucureşti.. vol. Ercea. Căpăţână. 16. 1946... S. 1996..Paris 1902 C. Dicţionar de drept civil.vol. Editura Cartea Românească.dreptului muncii. Raportul Consiliului Legislativ.I. Liviu. 8.. Bucureşti. 2.1946 Saleille. BIBLIOGRAFIE 1. 1948 I.Teoria generală a obligaţiilor. D. Bucureşti. 1942.262/10..V. St.et J.. Caracteristici generale ale societăţilor comerciale. 12.1982 H. M.L. Principii de drept comercial. C. Poruţiu.. Sibiu. 9. Bucureşti. Tratat de drept civil..II. C. Dreptul afacerilor. Essai d’une theorie generale de l’obligations. Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale. 15. I. 18. Teoria generală a obligaţiilor. E. Mureşan. D. 1977 Turcu. Curs de drept comercial.L.

I.1946. Jurisprudenta generala.1462/1930.1934 D.III..Cas.c.J.U.Revista de drept comercial 9/1996 D.C.c..Revista de drept comercial 1946 19 .Revista de drept comercial 1935 D.277/46.c.Buc.S.Georgescu D. Cas.C.160/1996.1930.Practica judiciara in materie comerciala.128/14..L.Cas.225/1933.1923. Buletinul Curtii de Apel.c.05.3/1934 Cas.C.I.451/1995.J.c.S. citată de I.405 /1922.de Apel Chisinau.283/1930.c.vol.I.III.c.III.1993 D.C. Revista drept comercial 1930 D.Pandectele romane.Dreptul 3/1996 D.D.S.Cas.III D.Cas.C.

Drept Comercial Român. vol. b) Mărfurile se disting prin materia ce o conţin şi prin forma lor într-o infinitate de specii. Dacă o astfel de clasificare are importanţă juridică aceasta se referă doar la posibilităţile de transport şi . Drept comercial român. circulaţia lor urmând. I. Costin. Asta. 251 4 R. imposibil de enumerat (enumerare şi clasificare ce nu are semnificaţie juridică).G D. chiar dacă unii autori contestă acest lucru2.D. Bucureşti. Cum bunurile imobile nu intrî în regimul circulaţiei comerciale4. Subsecţiunea a II-a Caracteristicile generale ale mărfurilor a) Mărfurile nu poartă în ele o valoare intrinsecă prestabilită. utilizăm acest concept în scop juridic pentru a desemna toate produsele muncii omeneşti care se află in circuitul juridic comercial. facem asemenea analiza şi pentru a indica diferenţele existente între regimul juridic al produselor industriale şi manufacturiere în antiteză cu regimul juridic al titlurilor de credit. tot ceea ce formează obiect al activităţii comerciale se poate chema marfă. 61. în principiu regulile obişnuite ale dreptului comercial. Costin. SECŢIUNEA I Mărfurile şi circulaţia lor Subsecţiunea I..N. M. I. Petrescu. Separat de asta. p. pag. Manuel de droit commercial. 35 20 . Incercăm să găsim caracterele juridice gnerale ale circulaţiei mărfurilor aflate sub regimul Legii comerciale. In termeni economici vorbim despre o valoare de schimb a mărfii. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. Bucureşti. Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemnează în mod generic produsul muncii omeneşti susceptibil să satisfacă o necesitate socială şi este destinat schimbului prin vânzare3 Totuşi. p. Le spunem fungibile acelora care satisfac în mod egal aceleaşi nevoi şi. d) Mărfurile se deosebesc după natura lor în mărfuri fungibile şi mărfuri nefungibile.Jauffret.L. Precizări Mărfurile pot face parte din fondul de comerţ1. Notiunea de marfă are cu precădere un înţeles economic şi mai puţin juridic.N. Paris. Valoarea lor este dată de piaţă în funcţie de cerere şi ofertă. 1996. însă mărfurile circulă independent de fondul de comerţ. spre deosebire de titlurile de credit care au o valoare nominală incorporata în ele. Bucureşti. care se pot substitui în mod reciproc. . p. În sens general. vol. 109 2 3 A. p. separat de fondul de comerţ.1982. Bucureşti. c) Mărfurile cuprind atât bunuri mobile cât şi bunuri imobile. Tot ceea ce estre produs de activitatea omului şi destinat schimbului este socotit a fi marfă. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor.Cărpenaru. 1996. 76 M. Dimpotrivă.eventual la regimul vamal. 1998.CAPITOLUL II REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI UNOR DREPTURI AFLATE ÎN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI. circulaţia lor nu face obiectul analizei noastre. 1996.J. mărfurile care prin natura lor au caractere deosebite de toate celelalte şi 1 St. În imensa majoritate a cazurilor.

fără cheltuieli şi fără să ţină seama de întârzierile transportului.care. în care mărfurile sunt descrise.(opere de artă. deoarece căpitanul vasului. Exemplificăm în acest sens: poliţa de încărcare. pag. animale de rasă. 1998. Vivante. etc. pentru daunele pricinuite. proprietarul trebuie sa restituie preţul plătit de cumpărătorul de bună-credinţă. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă în momentul primirii bunului. 127 St. Însă dacă este vorba de mărfuri pierdute sau furate se aplică principiul de drept comun care dă dreptul adevăratului proprietar să-şi revendice bunurile sale de oriunde le-ar găsi. scrisoarea de trăsură la ordin sau la purtător. 1916. acordânduse cumpărătorului de bună credinţă drept de regres contra celui de la care a cumpărat. Prin acest mijloc simplu mărfurile imobilizate în mijlocul de transport sau în magazii generale. Principii de drept comercial. Bucureşti. p.ultim C. cărăuşul. 110 3 V. p. 1928. Şi acest lucru este valabil chiar dacă vânzătorul care a dispus de marfă a comis un abuz sau o fraudă vânzând-o. Luha.D.civ.1901 al.). Dacă cumpărarea s-a făcut din loc public sau de la un negustor. cărăuşul. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit chiar şi de la un neproprietar.Cărpenaru. Dacă părţile nu specifică starea calitativă a mărfii generice ea (calitatea) trebuie să fie la un nivel calitativ mediu faţă de particularităţile mărfurilor ce circulă pe piaţă. contractul va trebui executat oferind mărfuri de acelaşi fel după calităţile de întrebuinţare pe care le au.) Dacă mărfurile au fost indicate în contracte în mod individual. Drept Comercial Român. Cumpărătorul poate apăra marfa cumpărată contra oricui vrea să o revendice prin posesia sa şi prin buna credinţă. T. Subsecţiunea a III-a Circulaţia mărfurilor Transmiterea mărfurilor de la o persoană la alta se face. etc. Bucureşti. Totuşi în dreptul comercial transmiterea mărfurilor se realizează şi prin predarea titlurilor ce le reprezintă (pentru economie de timp şi de cheltuieli). certificatele de depozit. sunt date în gaj. magazionerul. sunt vândute. Se admite ca transmiţătorul poate vinde mărfurile pe care le va procura sau produce până la scadenţa obligaţiei sale de predare2.civ. contractul va trebui executat cu ele şi nu altfel. Stelian. III. 54 21 . Ele formează obiectul a numeroase şi rapide operaţiuni fără pericole. Drept comercial. Bucureşti. acela ce le posedă dobândeşte posibilitatea de a dispunde de ele ca şi cum le-ar avea în stăpânire efectivă. prin denumiri speciale. Revista de drept comercial 7-8/1998.1 C. deci. e) Când este vorba de transmisiunea unor mărfuri se acceptă valabilitatea vânzării bunului altuia. etc. 1 2 C. dacă au fost indicate în mod generic fără ca să li se stabilească calitatea sau individualitatea. Aceste titluri reprezintă marfa aflată la cei ce o păstrează: căpitanul vasului. Obligaţia constând în predarea unor mărfuri nu se interpretează în favoarea debitorului1. vol. Avem o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceleiaşi mărfi3. Norma dă un titlul suficient oricărui dobânditor de mărfuri aflate în circuitul comercial. Prin mijlocirea acestor titluri. recipisele de gaj. nu le pot preda decât posesorului legitimat al titlului.).1909 al. de obicei. p. circulă cu uşurinţă. prin predarea reală a lor sau prin predare simbolică (predarea cheilor depozitului în care sunt depozitate). Carasteristici generale ale titlurilor de credit. 389. acesta din urmă având drept de retenţie asupra mărfii (art. Circulaţia mărfurilor este supusă regulilor circulaţiei bunurilor mobiliare. magazionerul. nu se pot considera echivalente şi substituibile sunt nefungibile.

1 2 V.D. instrument general al schimbului”3. Caracterul general sau universal al schimbului pe care îl poate realiza moneda nu ne împiedică să analizăm această marfă ca un bun generic. In acest caz cel ce dobândeşte marfa cu bună-credinţă şi se legitimează ca posesor al titlului şi implicit al mărfii reprezentate poate să respingă revendicarea proprietarului păgubit. vol. Astfel. când buna-credinţă asigură mai multă protecţie urmare a publicităţii cumpărării. Kiriţescu.. Revista de drept comercial 7-8/1998. dacă mărfurile furate sunt depozitate într-un magazin general (în sensul Legii nr. o valoare nominală indicată de banca emitentă şi o valoare reală determinată de criterii economice indicate de politica economică şi financiară a statului emitent2 Banii sunt o marfă deoarece sunt destinaţi schimbului. realizându-se interesele legitime ale creditorilor de a încasa orice fel de monede aflate în circulaţie legală. 1994. din târg. 153/7. Nimic nu împiedică însă părţile să convină ca plata să se facă în altă monedă şi. I. Demetrescu. Nici de revendicarea titlului pentru că posesorul unui titlu la ordin nu poate să fie privat de el dacă i-a parvenit în baza unui şir neîntrerupt de giruri şi nici de revendicarea mărfurilor pentru că nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept real dacă nu posedă titlul. Costin. Teoria generală a obligaţiilor. însă o marfă cu caractere speciale ce rezultă tocmai din funcţiile economice pe care le îndeplineşte orice valută. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. contabilitate şi informatică financiar contabilă. p.I. pentru că ei vor primi un drept originar.. 177 22 . Ei se prezintă sub forma unor titluri care au o valoare intrinsecă nesemnificativă (cu excepţia monedelor din metale preţioase). 35 3 G. care îndeplineşte funcţia de echivalent general al valorii tuturor celorlalte mărfuri. din depozit). Subsecţiunea a IV-a Banii ca marfă Şi banii sunt o marfă. din magazin. Oradea.1937). Este evident că in circuitul comercial sunt mai bine protejaţi cei ce cumpără mărfuri prin titluri reprezentative. Bucureşti. banii se analizează şi ca titluri de valoare la purtător şi la vedere. Lexicon de fianţe. Pentru a înlesni banului să îndeplinească această funcţie se permite în principiu debitorului să-şi plătească datoriile în moneda naţională. 1978. Luha. Separat de asta. Din această însuşire rezultă o putere bivalentă: de cumpărare şi de stingere a obligaţiilor prin plată4 .Observăm că această reglementare este cuprinsă în dreptul comun şi că realizează un compromis între interesele proprietarului şi cele ale cumpărătorului de bună-credinţă. 84 4 M. Bistriceanu. p. I. 1981. p. Lor nu le pot fi opuse excepţiile antecesorului vânzătorului prin titlu reprezentativ. nu se mai poate teme de nici o revendicare. fungibil cu toate consecinţele juridice ce rezultă din această calificare. Relaţii valutar financiare internaţionale. autonom1. 1993. E. Alexandrescu. Un asemenea pact este permis de legislaţia românească5. Vol.41 Cod comercial). urmând regimul circulaţiei acestora. acela care le cumpără cu bună-credinţă primind prin gir în regulă certificatul de depozit. în acest caz se utilizează moneda prevăzută în contract (art. Macovei. In această situaţie. pentru a respecta regula impusă de contract creditorul are dreptul să fie plătit cu mijlocul prevăzut şi nu cu altul. Târgu Mureş.. Numai aşa se explică ideea promovată de lege că proprietarul care revendică bunul ce i s-a furat trebuie să ramburseze cumpărătorului ceea ce acesta a plătit (dacă a cumpărat la licitaţie publică. 53 C. Bucureşti. C.04. ”o marfă generală şi specială desprinsă de celelalte mărfuri şi . p. 69 5 M. Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România.N.G. Tratat de drept comercial. p.

Spre deosebire de alte mărfuri banii sunt consideraţi a avea o productivitate continuă. Ei nu sunt destinaţi să rămână nefructificaţi în casă ci pentru a fi întrebuinţaţi cu folos pentru diferite operaţiuni aducătoare de câştig. De aceea orice debitor ce întârzie plata după scadenţă şi care este somat să achite datoria şi nu o face, trebuie să plătească daune interese constând în dobânzi din ziua în care s-a făcut punerea în întârziere (art.1088 C.Civ). Mai mult, pentru că întrebuinţarea imediată a banului este o condiţie indispensabilă pentru o bună gestiune comercială se poate considera că acela care întârzie plata, beneficiază deoarece poate să fructifice capitalul rămas în mâna sa. Pe cale de consecinţă, el trebuie să plăească dobânzi sumelor ajunse la scadenţă şi pe care ar fi trebuit să le achite creditorului chiar dacă acesta nu se prezintă să le încaseze (art.43 si art.372 al.2 C.Com.)1 Banul poate constitui obiect de contract ca orice altă marfă. Aceasta se întâmplă în fiecare zi în operaţiunile caselor de schimb care, schimbă monede de un fel cu altele de alt fel şi în operaţiunile valutare de arbitraj (în schimbul de monede de pe o piaţă pe alta) 2, precum şi în contractele de împrumut maritim3 (art.601-615,C Com) Valoarea acestei mărfi este fluctuantă şi creează riscuri mari mai ales în contractele de comerţ internaţional. Pentru a preîntâmpina riscurile valutare părţile inserează în contractele lor fie clauze de consolidare valutară, prin efectul cărora valoarea mărfii, constând în bani, este subordonată unui etalon stabilit, fie clauze ce conferă anumite opţiuni creditorului4. In dreptul comun, este înscris principiul nominalismului monetar (art.1578 C.civ.), principiu care stabileşte că moneda îşi păstrează totdeauna aceeaşi valoare cu suma numerică indicată în contract. Doctrina a arătat, pe bună-dreptate, că nominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetară5. In contextul instabilităţii monetare practica a acordat prioritate principiului mai general al menţinerii echilibrului prestaţiilor în contracte şi al recuperării integrale a pagubelor6. Doctrina recomandă practicienilor comerţului utilizarea clauzelor de evitare a riscurilor valutare pentru a putea corela dispoziţiile anacronice ale legii cu nevoile lor7. SECŢIUNEA a II-a Creanţele şi circulaţia lor Regula ce rezultă din principiul libertăţii contractuale este că toate creanţele, certe şi ajunse la scadenţă, incerte şi viitoare, care au ca obiect un bun determinat în mod individual sau o cantitate de bunuri generice, o obligaţie de a da sau face şi care rezultă dintr-un contract sau din lege pot fi cedate. Interzicerea prin contract de a ceda o creanţă poate produce efect între părţile contractante, dar nu poate avea putere faţă de terţi, chiar şi când aceştia ştiu pentru că dreptul de proprietate
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 52 2 M.N. Costin, Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996, p. 303 3 Decizia civ. Din 5.05.1926, Curtea de Apel Galaţi, citată în Buletinul jurisprudenţei maritime, I, Constanţa, 1998, p. 116 4 M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995, p. 152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Vol. II, Bucureşti, 1996, p. 72-114 5 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 71 6 D.C. 623/1982, Tribunalul Suprem C.D. 1982, p. 296; D.C. 82/1983, C.D. 1983, p. 239 7 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 73

23

este incompatibil cu interdicţia de a fi cedat1. O asemenea interdicţie nu poate impune decât legiuitorul. Transmisiunea creanţelor de orice fel se realizează pin cesiune, operaţiune reglementată de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404)2. Creditorul cedent transmite creanţa unui dobânditorcesionar, debitorul cedat ramânând terţ faţă de convenţie. Cesiunea nu este perfectă decât atunci când debitorul creanţei cedate a fost încunoştiinţat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de voinţă autentificată3. Acesta pentru că din acest moment, debitorul ştie că nu mai are creditor precedent ci pe cesionar. Legea nr.99/1999, Titlul VI, art.2 lit. a instituie obligaţia ca cesiunii să-i fie realizată publicitatea specială instituită de această lege. Publicitatea cesiunii nu înlătură obligaţia notificării; publicitatea are ca scop protejarea intereselor terţilor iar notificarea vizează relaţiile cedent – cesionar – debitor. Cesionarul dobândeşte pe baza cesiunii dreptul de a i se plăti chiar dacă nu este în posesiunea documentului ce probează dreptul său. In caz de cedare succesivă a aceleiaşi creanţe către mai mulţi cesionari va deveni titular cel care a notificat primul operaţiunea debitorului. Cel ce a notificat va fi preferat chiar dacă un altul este în posesia documentului probator al creanţei. Cedentul va garanta existenţa creanţei şi a accesoriilor sale nu şi solvabilitatea debitorului cedat. Părţile pot să-şi agraveze sau să-şi micşoreze răspunderea de garanţie. Acestă schemă juridică comună dreptului civil şi comercial presupune o schimbare a subiecţilor raportului juridic existent iniţial. Prin ea se realizează o schimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului4. In dreptul comercial însă există situaţii în care regulile de bază ale cesiunii nu se aplică întocmai datorită specificului unor raporturi obligaţionale speciale ce apar în circuitul comercial. Imaginăm următoarea situaţie: In raporturile de succesiune între comercianţi persoane juridice când operează o transmisiune universală sau cu titlu universal, succesorul va prelua şi creanţele autorului său. In asemenea situaţie, succesorul nu trebuie să notifice operaţiunea fiecărui debitor al transmiţătorului. Publicitatea schimbărilor subiecţilor raportului juridic iniţial se înfăptuieşte altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii. Publicitatea se realizează conform legii prin registrul comerţului. O situaţie similară întâlnim în materia drepturilor intelectuale (înţelese în sens larg de drept privativ asupra oricărei creaţii intelectuale ce intră în circuitul comercial). Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale. Natura lor juridică este controversată 5 şi nu interesează din punctul de vedere al temei ce o abordăm. Reţinem doar că aceste drepturi se transmit prin cesiune6 şi că în obiectul lor intră şi prerogative specifice drepturilor de creanţă. Publicitatea acestei cesiuni nu se realizează ca în dreptul comun pentru că nu există un debitor determinat căruia să i se notifice operaţiunea prin mijloacele prevăzute de dreptul comun. Această publicitate se realizează prin mijloacele prevăzute de normele speciale ce constituie izvor
1 2

C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 132 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1998, p. 458 3 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1981, p. 349 4 A. Pop, Gh. Beleiu, drept civil. Partea generală, Bucureşti, 1975, p. 139 5 În acest sens: Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982; Y. Eminescu, Dreptul de autor, Bucureşti, 1994; Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993; V. Ursa, dreptul de proprietate industrială, Vol. I, Cluj Napoca, 1987 6 Ideea că o astfel de operaţiune este o cesiune de creanţă rezultă clar din Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982, p. 63

24

de drept în domeniu. Publicitatea realizată în condiţiile normei speciale aduce la cunoştinţa tuturor titularitatea prerogativelor ce rezultă din aceste drepturi, inclusiv titularitatea ce rezultă ca efect al cesiunii. Dreptul comercial cunoaşte reguli diferite de cele ale dreptului comun şi în materia cesiunii drepturilor de creanţă litigioase. Codul civil admite retractul litigios: dacă se cedează drepturi litigioase, debitorul cedat se va putea libera valabil plătind, nu valoarea creanţei, ci preţul de cesionare al creanţei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ. Practic, debitorul cedat poate opri cesiunea liberându-se de obligaţii prin manifestarea sa unilaterală, dezdăunându-l pe cesionar. Normele comerciale interzic însă retractul şi, implicit validează cesiunea, indiferent de voinţa debitorului cedat1 Dreptul pozitiv românesc nu reglementează, din păcate, contractul de factoring. Acest instrument de cedare a creanţelor este practicat numai în raporturile de drept comercial internaţional. Titularul unei creanţe (aderent), transmite oneros drepturile sale ce rezultă din vânzarea de mărfuri pe credit către un factor, ce-şi asumă obligaţia să le încaseze, scop în care se substituie în toate drepturile pe care partenerul său contractual le are faţă de debitorii-cumpărători de marfă. Aderentul înmânează facturile sale către factorul-cesionar pe baza unui borderou, întocmit periodic, împreună cu toate garanţiile, factorul dobândind proprietatea creanţelor. Pentru plata facturilor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clienţii agreaţi ai aderentului. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu, M., Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România, Oradea, 1994 2. Bistriceanu, G.D., Macovei, E.I., Demetrescu, C.G., Lexicon de fianţe, contabilitate şi informatică financiar contabilă, vol. I., Bucureşti, 1981 3. Cărpenaru, St. D., Drept Comercial Român, Bucureşti, 1998 4. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. I, Bucureşti, 1996 5. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996 6. Costin, M.N., Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993 7. Costin, M.N., Deleanu, S., Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995 8. Eminescu, Y., Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982 9. Eminescu, Y., Dreptul de autor, Bucureşti, 1994 10. Eminescu, Y., Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993 11. Georgescu, I.L., Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cunpărare comercială, Bucureşti, 1994 12. Jauffret, A., Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982, Paris 13. Kiriţescu, C., Relaţii valutar financiare internaţionale, Bucureşti, 1978
1.
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 63

25

C.D. 1928 JURISPRUDENŢĂ Decizia civ..C. Bârsan. Tratat. Gh. Teoria generală a obligaţiilor. C. Drept civil.. Pop. p. D. C. Liviu.. Bucureşti. 1996 19... Dreptul comerţului internaţional. T. C. Bucureşti. 623/1982. Dreptul de proprietate industrială. V. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. I. Pop.. Stelian. 1998 D. A. 296. I. 1975 16. D. 1987 21. Vol.D. 1998 17. Bucureşti. Vol.14. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Curtea de Apel Galaţi.. Sitaru. A.05. Partea generală. Bucureşti.1926. Beleiu.. III. vol. 1981 18. Revista de drept comercial 78/1998 15. Principii de drept comercial.. 1983 26 . Constanţa. C. V. Vivante. 1982. Din 5. 1916 20. Drept comercial. Tratat de drept civil. II. Bucureşti. Cluj Napoca. Luha. citată în Buletinul jurisprudenţei maritime. Ursa. Tribunalul Suprem C. 82/1983.. Stătescu.

Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generală în acest domeniu3. 1975. H. 1994. p.Reglementarea titlurilor de credit Noţiunea de titlu de credit nu indică ceva determinat. ca actualele specii de titluri de credit recunoscute de lege să nu mai corespundă exigenţelor. A. 10. E.. 31/1990 privind societăţile comerciale 5 A. P. Gh. Cluj Napoca. Însă fenomenele economice sunt într-o continuă mişcare şi transformare. de obicei această valoare este nesemnificativă din punct de vedere economic)5.CAPITOLUL III TITLURILE DE CREDIT SECŢIUNEA I Conceptul general de “titlu de credit” 1. ”datorită căreia se poate spune că economia contemporană apare aproape transfigurată datorită rolului deosebit de important dobândit de aceste titluri”2. Vol. Intr-un asemenea raport 1 G. 24 2 S. 1992. Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevărată cucerire a dreptului modern. 1994. 126. Drept civil. De aceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativă a principiilor care să permită apoi utilizarea de către comercianţi a acelui document care să răspunda cel mai bine intereselor lor. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Dragoescu. Pop. fapt ce indică nevoia permanentă de mijloace juridice adecvate. Partea generală. Avem doar texte ale unor acte normative în care indică regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit4 Această stare de lucruri nu este normală. De obicei în viaţa economică apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaşte legislaţia noastră. Hossu. Ionescu. hârtiile de valoare. Bucureşti. Repetiţia principiilor de drept civil. Potolea. Nu este exclus în acest context. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Din păcate. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. p. 1981. 1997.M. dar care în acelaşi timp au elemente particulare prin care se diferenţiază unele de altele. Noţiunea de titlu de credit are la bază o construcţie juridică întemeiată pe ideea de drept şi obligaţii autonome aflate într-o succesiune de transmisiuni făcute după reguli speciale. Legea nr. p. Beleiu. 200. p. Bucureşti.C. Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea că scrisul consemnat pe un document conţine manifestarea de voinţă adevărată a aceluia care l-a emis6 şi că actul dresat sau semnat de una din părţi conţine voinţa sa în raportul dintre ea şi ceilalţi. 58/1934. cu valoare intrinsecă (chiar dacă. acest efort colectiv nu-l regăsim în domeniul legislativ.Trăsăturile titlurilor de credit a) Caracterul necesar al înscrisului.. p. In sistemul juridic românesc expresia titlu de credit indică produsul unei opere generale efectuate de doctrina românească şi străină care a elaborat un pachet de principii juridice aplicabile unei întregi categorii de documente constatatoare de drepturi şi obligaţii. concret. p. 2. 60 6 E. ci documente în care regăsim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice1 . Dragoescu. Partea generală. P. Legea nr. Cluj Napoca. 59/1934. Efectele de comerţ. Lupan. din Codul civil italian 4 Legea nr. 1992. In realitate nu întâlnim un titlu de credit în stadiu pur. 1934. Vlachide. 1991. art. un bun mobil prin natura lui. (un înscris). Drept civil. Expresia titlu de credit desemnează un document. art. Bucureşti. Cluj Napoca. 41 27 . Demetrescu. I. 28 3 Alte legislaţii cuprind astfel de reglementări: art.

Dreptul comerţului internaţional. Intre înscris şi obligaţie nu există o legătură deosebită. p. Ionescu. sunt determinate de cuprinsul înscrisului şi numai de acest cuprins. cantitatea. funcţii probatorii. Nici suficienţa documentului pentru exerciţiul unui drept. 412-414 28 . Bucureşti. calitatea şi modalitatea dreptului ce titularul are şi.înscrisurilor li s-a recunoscut. în general. documentul având un caracter de necesitate. Nu 1 2 O. II. 87 S. Legătura nu este însă permanentă. chiar dacă acestea au ocazionat naşterea sa. 1976.titluri de credit. care împreună cu caracterul necesar al documentului să le definească precis şi inconfundabil. Obligaţia pe care partea vrea să o asume nu poate lua naştere fără ca ea să fie consemnată într-un document. p. întrucât odată ce obligaţia are dreptul corelativ născut în mod legal. Alteori înscrisurilor li s-a recunoscut şi o funcţie constitutivă. Georgescu. 1980. p. Aşa-zisele documente de legitimare. Elemente de drept civil şi comercial comparat. Conexiunea durează cât timp există dreptul şi obligaţia. fără putinţa de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului. necesitatea documentului o întâlnim în exerciţiul drepturilor în toate ipotezele de creditare născute din raporturi juridice pentru care dreptul pozitiv preferă forma scrisă ad probationem sau ad solemnitatem. în practică. indisolubilă. p. 1934. Observăm totuşi că această legătură de necesitate. Deci sub aspectul conţinutului titlului constatăm existenţa unei strânse conexiuni între document şi drept.Existenţa. b) Caracterul literal al dreptului Prin acest caracter se înţelege că atât conţinutul cât şi întinderea dreptului creditorului şi a obligaţiei debitorului. Urmează deci să găsim şi alte trăsături specifice ale titlurilor de credit. Popescu. deci şi ale obligaţiei sunt fixate numai prin menţiunile inserate în documentul scris. Referitor la titlurile de credit. nu este singură. I. B. deşi specifică. pentru naşterea şi exerciţiul dreptului şi pentru stingerea obligaţiei corelative. Caracterul literal al titlului nu este decât consecinţa. dacă debitorul nu o recunoaşte ori nu este contestată într-un act scris. Bucureşti. sau pot să exercite vreo influenţă asupra lui4 . nimeni nu poate obţine realizarea unei creanţe mai mari de 250 lei. Demetrescu. iar pe de altă parte “dreptul nu poate fi exercitat de către titulari decât prin posesiunea materială a înscrisului. încât posesia primului constituie întotdeauna condiţia suficientă şi necesară pentru exercitarea celuilalt3. P. iar debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile celui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris”2. ele au o evoluţie independentă de existenţa înscrisului. nu este prin ea însăşi absolut definitorie numai pentru documentele . deci exercita dreptul decât în limitele înscrisului. sau mai bine spus. 28 3 I Rucăreanu. Posesorul titlului nu poate. doctrina relevă că între obligaţie şi înscris legătură nu este numai constitutivă ci şi permanentă1. Căpăţână. în sensul că servesc la dovedirea existenţei unei obligaţii. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Acelaşi lucru îl putem spune despre exerciţiul unui drept rezultat dintr-un act solemn în ipoteza în care creditorul nu poate depune actul scris şi dreptului nu i s-au făcut formalităţile de opozabilitate faţă de terţi. Părţile nu au dreptul să se refere şi alte elemente din afara de titlu. regula suficienţei. Curs de drept. Ştefănescu. unica trăsătură definitorie a titlului de credit. Tratat de drept comercial internaţional. Spre exemplu. Deci între document şi obligaţie există o legătură ce dă înscrisului o valoare juridică mult mai mare decât aceea a înscrisurilor probatorii. deşi sunt titluri de credit au la baza utilizării lor.L. Practic. vol. o manifestare a formalismului cerut pentru valabilitatea sa. Bucureşti.R. Pe de o parte dreptul şi obligaţia corelativă nu se nasc decât prin consemnarea voinţei subiecţilor într-un document. Obligaţia există independent şi poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă. 333 4 T.

3. In concluzie se poate spune că autonomia obligaţiei arată că obligaţia este independentă de cauza sa (independentă de cauză. a) Din punctul de vedere al laturii pasive reţinem că din moment ce o persoană semnează un titlu de credit. 1 I.trebuie să se facă confuzie între caracterul literal al înscrisului şi formalismul acestuia. Pe de altă parte. motiv pentru care nu i se pot opune nici una din excepţiile personale opozabile primitorului sau diferiţilor posesori intermediari ai titlului2. Explicţia juridică a acestui fenomen. Obligaţia născută dintr-un titlu de credit pune faţă în faţă un debitor şi un creditor. a fost căutată de numeroşi doctrinari şi astfel au fost elaborate numeroase teorii. în sensul că achizitorul unui asemenea titlu este considerat că a dobândit dreptul la prestaţia menţionată pe document direct de la emitentul acestuia. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. ea este înlăturată la titlurile de credit pe considerarea sa. acea persoană este obligată să satisfacă faţă de orice purtător de bună credinţă a documentului. Revista de drept comercial 7-8/1998. Caracterul literal nu este decât o consecinţă a formalismului. p. Adică. Albu. 160 29 . c) Caracterul autonom al dreptului. publicitatea faţă de terţi fiind îndeplinită în acest caz prin însăşi remiterea materială a înscrisului în posesiunea dobânditorului. Pe temeiul acestei reguli achizitorul unui asemenea drept este nevoit să suporte toate excepţiunile pe care debitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferiţilor transmiţători intermediari. autonomie care. Întrucât în sistemul nostru de drept nu există norme relative la titlurile de credit explicăţiile au fost căutate în principiile generale ale dreptului privat. adică nu un drept derivat. o latură pasivă şi una activă. Circulaţia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are. determinarea naturii juridice a obligaţiei izvorâte din titlul de credit. se mai ştie că pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesară şi îndeplinirea unor formalităţi ce ţin loc de publicitate şi anume formalitatea notificării transmisiunii faţă de debitorul cedat. Se încearcă să se explice cum se realizează juridic derogarea de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are şi de ce dreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar. p. In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplică principiul “nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet”1. transferarea înscrisului implică şi transmisiunea dreptului respectiv. Circulaţia titurilor de credit este asimilată astfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale. Această abatere de la regula tradiţională indicată mai sus atribuie dreptului posesorului titlului caracterul unui drept autonom. Natura juridică a titlurilor de credit. Elementul formal constituie baza celui literal. In ce priveşte această din urma formalitate. obligaţia are cauză însă soarta ei nu este influenţată de cauză. obligaţie asumată aşa cum rezultă literal din înscris. Dreptul dobândit va avea un caracter derivat. Revista de drept comercial 7-8/1996. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Luha. dar nu lipsită de cauză). asigurând titlului integralitatea valorii patrimoniale pe care o constată îi sporeşte creditul şi posibilitatea de circulaţie. A. Man. ci un drept originar. 72 2 V. obligaţia fiind încorporată în înscris.

pe lângă raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. terţ de buna credinţă. emitentul se angajează printr-o declaraţie unilaterală de voinţă.susţine că obligaţia ia naştere chiar din momentul în care emitentul şi-a pus semnătura pe document indiferent dacă l-a pus în circulaţie sau nu. după natura titlului (prin remitere de posesie. care-l apără de excepţiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept. voluntar sau involuntar nu este decât o condiţie suspensivă.teoriile caracterului contractual al obligaţiei. I. susţin în esenţă. faţă de care nu s-a obligat şi despre care nu află că e debitor decât în momentul scadenţei? S-au formulat în doctrină următoarele tipuri de teorii3: . S. nu lanţul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligaţie. în momentul închiderii circulaţiei titlului. Până în acest moment. rezultă din însăşi faptul bunei credinţe. Ionescu. Deci. ci voinţa semnatarului de a se obliga.pretinde că ceea ce dă naştere obligaţiei nu este remiterea materială a titlului. Ea se prezintă sub mai multe variante. că drepturile cocreditorului. Chiar dacă titlul a intrat în circulaţie peste voinţa emitentului. Georgescu. proprietate care se dobândeşte în condiţii specifice. în materia titlurilor la purtător. acesta va fi obligat să satisfacă obligaţia faţă de purtatorul de bună credinţă şi care nu a comis o greşeala gravă. Acest grup de teorii susţine că debitoul. că între emitent şi beneficiar obligaţia ia naştere dintrun raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. pe când dreptul de creanţă corelativ obligaţiei nu se determină şi nu ia fiinţă decât ulterior.Cum se explică sub raport juridic această obligaţie faţă de o persoană cu care debitorul niciodată nu a tratat. Deci teoriile unilateraliste susţin că titlurile de credit ar apare ca o ofertă de plată făcută tuturor ce s-ar găsi în posesiunea titlului la scadenţă. p. Teoria emisiunii. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin.L. Teoria creaţiunii . voinţă care se materializează prin punerea în circulaţie a titlului. iar faptul punerii în circulaţie. 1934. b) Sub aspectul laturii active s-a încercat să se explice drepturile purtătorului de bună credinţă al titlului. care dă naştere unei obligaţii eventuale în favoarea celui ce s-ar găsi în posesia legitimă a titlului la scadenţă.teoriile caracterului unilaterial al obligaţiei: acestea prezintă obligaţia născută din titlul de credit ca un rezultat al manifestării de voinţă unilaterale a emitentului prin care acesta se recunoaşte debitor faţă de oricine s-ar găsi în posesia titlului la scadenţă. S-au emis următoarele teorii: . printr-o serie de giruri neîntrerupte. pentru titlurile la ordin sau prin transfer în materie de titluri nominative). Bucureşti. încheie un contract prin care se obligă la o prestaţie atât faţă de primul beneficiar cât şi oricui s-ar găsi în posesia legitimă a titlului în ziua scadenţei. -ateoriile caracterului mixt al obligaţiei. P. creaţia titlului este dătătoare de măsura pentru a judeca existenţa obligaţiei. prin sustragere sau pierdere. ci pur şi simplu dreptul său de proprietate asupra înscrisului. 30 . iar faţă de purtătorii succesivi ai titlului. Susţin că obligaţia se divide în două. -teoria pendentei: obligaţia debitorului există şi subzistă chiar de la crearea sau semnarea titlului.teoriile posesiunii de bună credinţă. dovedind. Demetrescu. drepturi ce depăşesc pe cele ale cesionarului unei creanţe de drept comun. 3 Amănunte în legătură cu aceste teorii. . dreptul de creanţă corelativ obligaţiei se află în stare de pendenta şi nu se va putea exercita decât de acela care va justifica posesia legitimă asupra înscrisului. 34 şi urm.

dacă cel ce cedează nu este efectiv titularul creditului cedat (pentru că dreptul său nu este valabil de la constituire sau dreptul său este vulnerabil la excepţii ale debitorului care reduc total sau în parte prerogativele creditorului). p. p. adică să urmărească obiectul 1 2 S. Mobilizarea creditelor prin cedarea lor (prin transmisiune). Chiar dacă se verifică vreunul din riscuri. Pop. acesta din urmă trebuie să se legitimeze faţă de debitor dovedind achiziţia făcută. 32 Liviu Pop. Tocmai aici titlurile de credit îşi realizează funcţiunile înlăturând riscurile dobânditorilor de credite. Astfel: a) Problemele şi riscurile dobândirii creditului după regulile cesiunii. In consecintă. nu este o noutate adusă de doctrină ci o instituţie juridică pe care dreptul român o reglementează amănunţit prin instituţia cesiunii de creanţă (1391-1404 Cod civil). p. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Lupaş. Dacă sunt mai mulţi achizitori succesivi. Acţiunea are însă un caracter personal. Fiecare din aceste situaţii pot fi inconveniente pentru dobânditorii succesivi ai aceleiaşi creanţe. Acest transfer produce şi unele consecinţe negative ce rezultă din caracterul derivat al titlului prin care se realizează achizitţia. 1982. Cluj Napoca. Din punct de vedere formal: întrucât obţinerea dreptului este rezultatul unei negocieri între cel care cedează şi cesionar. prin notificarea operaţiunii4. trebuie preîntâmpinat riscul ca dobânditorul neştiutor despre cesiune să plătească vechiului titular. R. 8 4 L. Aşadar să vedem urmările: Din punct de vedere substanţial orice achiziţie printr-un titlu derivativ este supusă regulii potrivit căreia transferul nu poate da achizitorului o poziţie jurdică mai bună decât poziţia celui care a renunţat la drept. Cesiunea de creanţă este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă unei alte persoane2. Curs de drept cambial. Gidro. întrucât nimeni nu poate primi mai mult decât a avut cel ce i-a transmis3. achizitorul se poate despăgubi având acţiune împotriva celui care i-a provocat paguba. de desdăunare şi nu un caracter real. 346 31 . raport guvernat de principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Lupaş. cum tot aşa este reglementată transmisiunea bogăţiei mobile între diferiţi subiecţi (1909 Cod civil).Remiterea de posesie. Transmisiunea presupune o renunţare de drept din partea cedentului şi o achiziţie din partea cesionarului (primitorului). Curs de drept cambial. Iaşi. Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri. Asta înseamnă că dobânditorul preia toate inconvenientele antecesorului său. 1948. Ele sunt încercări teoretice de a încadra în şabloane juridice clasice o realitate de fapt şi juridică creată de viaţa economică şi comercială modernă. Cluj. Teoria generală a obligaţiilor. 1948. ultimul dobânditor trebuie să dovedească lanţul de achiziţii până la el. girul şi transferul nu sunt mijloace de transmisiune ale unor raporturi de obligaţie ci mijloace de transferare a proprietăţii asupra înscrisului care încorporează sau materializează obligaţia menţionată pe document1. Drept civil. Analizăm pe rând riscurile dobândirii bogăţiei după regulile de drept comun. de bogaţie mobilizată. Însă aceste transmisiuni crează probleme cedenţilor şi fac pe dobânditori să suporte riscuri. p. El (cesionarul) se vede frustat în realizarea scopului pentru care a făcut achiziţia. al bogăţiei. Fenomenul este consecinţa raportului ce se stabileşte între cel ce cedează şi primitor. Toate aceste teorii apărute ca să explice pe plan juridic efectele titlurilor de credit nu prezintă importanţă practică deosebită. De asemenea. astfel încât dobânditorul nu obţine un drept originar. In opinia noastră funcţiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie într-un cadru mai larg al mobilizării creditelor. Cluj. această lipsă se răsfrânge asupra cesionarului. 455 3 S. 1993. substanţiale şi formale.

Norma dă un titlu suficient oricărui dobânditor de bunuri mobile. Leş. riscurile fiind totalmente înlăturate. Bucureşti. Va fi proprietar cel ce a obţinut posesia necunoscând înstrăinările precedente3. Avem de a face. vol. 202 4 D. I. excepţiile specifice titlurilor deverivative îngreunează situaţia dobânditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificării cesiunii. Procedură civilă. Legiuitorul nu face altceva decât să consacre juridic acest instrument.civ). Gherasim. Minea. 58 3 A. M.acela al titlurilor de credit. fără să mai fie obligat să facă vreo formalitate5. Costin. Din punct de vedere substanţial. Buna credinţă în raporturile juridice civile. S-a observat că acest dezavantaj al sistemului de circulaţie al creditelor în raport cu sistemul de circulaţie al bunurilor mobile a fost înlăturat prin apariţia unui instrument juridic nou. cu o reglementare simplă şi eficienţa care măreşte încrederea cumpăratorilor în operaţia făcută. 1991. orice viciu pe care-l prezintă titlul înstrăinătorului4. 154 5 T. Siguranţa transmisiunii se bazează pe operaţiunea însăşi şi nu pe un fapt exterior acesteia. Interesul achizitorului este acoperit. circulaţiei creditelor. De aici deducem şi consecinţa: o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceloraşi bunuri mobile. devine realitate în momentul în care se realizează un titlu de credit (adică 1 2 M. b) Protecţia dobânditorului în circulaţia bunurilor mobile. Bucureşti. Drept civil.2 C. dacă se împlineşte condiţia de a nu fi cunoscut că înstrăinătorul nu este titularul dreptului transmis. 194 32 . dobânditorul este scutit de a face dovada dreptului antecesorului său şi al proprietarilor precedenţi ai acestui antecesor. Pop. Cesionarul îşi vede periclitată poziţia atât în situaţia în care creditul transmis este vulnerabil la excepţiile pe care le-ar putea invoca debitorul cât şi la excepţiile terţilor dacă acelaşi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari. p. buna credinţă acoperă în principiu (există excepţii înscrise în art. p. O dată obţinută posesia bunului. p. deci. 1993. Radu. notorii. Această certitudine nu o întâlnim în cazul transmisiunii creditelor prin cesiune.1909 al. 30-34 I. dobânditor al unui credit cedat1. Beleiu. 1978. de obicei. I. De aici rezultă niste avantaje specifice circulaţiei bunurilor mobile în raport cu circulaţia creanţelor. Deleanu. Gh. 1975. circulaţia creditelor prin cesiune asigură o slabă protecţie cumpărătorului. Deci. c) Problema extinderii protecţiei specifice transmiterii mobilelor la obţinerea creditelor. Partea generală.un titlu valabil sub orice aspect. p. a unei stări de fapt evidente şi. Finalitatea dorită de achizitorii de creanţă se realizează numai aplicând regulile proprii circulaţiei bunurilor mobile. El trebuia sa facă numai dovada posesiei sale. dobânditorul este ocrotit de orice risc. de buna credinţă. Totalmente diferită este protecţia achizitorului ce a dobândit prin cumpărare un bun mobil (protecţia sa capătă un caracter real)2. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. Creaţia acestui instrument aparţine practicii şi practicienilor în activitatea comercială. Iaşi. Bucureşti. deoarece operaţiunea în sine nu dă siguranţa specifică transmisiunii mobilelor şi legea nu crează pentru ea nici o situaţie exterioară care dă certitudine în cazul transmisiunii bunurilor mobile. Ionaşcu. p.1909 Cod civil) ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit de la neproprietar.N. Bucureşti. Dicţionar de drept procesual civil. 1994. Brădeanu. cu condiţia ca dobânditorul să fi fost de bună credinţă în momentul primirii bunului. Posibilitatea de a face creditele să circule ca şi bunurile mobile. inclusiv al înstrăinărilor succesive. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. S.cedat şi să menţină stabilă şi necontestată poziţia obţinută de creditor. I. Din punct de vedere formal.

legătura exprimată prin formula încorporării nu are caracter absolut ci un caracter instrumental. Revista de drept comercial. întâmplătoare. Relaţia ce se stabileşte între document şi credit este diferită de alte forme de conexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorăsc din raporturi juridice ce se constată în forma scrisă. în care creditul corespondent va circula după regulile cesiunii. Turcu. In titlul de credit se stabileşte o legătură între document şi drept nu numai în ce priveşte constituirea dreptului ci şi în ce priveşte circulaţia lui. Legătura ce se stabileşte între proprietatea documentului şi creditul înscris. p. dependenţa numai de voinţa părţilor. însuşirile “bunului mobil “ care se transmite. Practic se realizează o extindere a legislaţiei privitoare la circulaţia bunurilor mobile asupra circulaţiei drepturilor de creanţă. Această expresie redă ideea că situaţia creditorului este legată de poziţia sa reală ce priveşte documentul. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Fenomenul încorporării se poate analiza pornind de la crearea unui titlu de credit. 167 I. 7-8/1998. Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naşte prin emiterea unui titlu de credit este condiţionată de existenţa unui drept real asupra înscrisului constatator al creanţei. Semnificaţia juridică a acestei formule. Operaţiuni şi contracte bancare.încorporarea dreptului în titlu2. El transpune obligaţia sa. în baza unui raport juridic obişnuit între cei doi subiecţi (creditor-debitor). Desigur nu este o unitate oarecare. într-un document pe baza căruia îşi asumă obligaţia unilaterală de a efectua prestaţia în favoarea oricăruia ce se va găsi în proprietatea acelui document. Voinţa subscriitorului unui titlu de credit este dată numai de semnificaţia literală a cuvintelor folosite şi este interzisă 1 2 V. 123 33 . posibilitatea cererii îndreptate împotriva debitorului. Bucureşti. Luha. Avem un subiect care are faţă de altul o datorie rezultată dintr-un raport juridic determinat. redusă la elementele sale esenţiale. de o poziţie reală faţă de document. care exprimă caracteristicile esenţiale ale titlurilor de credit şi anume: literalitatea şi autonomia dreptului.unitatea dintre dreptul de proprietate asupra documentului ce conţine obligaţia debitorului şi dreptul asupra creditului . p. determinate prin menţiunile de pe înscris exprimă indirect calităţile. De aici deducem unele consecinţe.titularitatea creditului). care corespunde creditului şi circulă după regula ce spune că oricine devine proprietar asupra documentului devine şi titular al dreptului de creanţă ce este constatat de document. 1994. Intinderea dreptului şi obligaţiei ce rezultă din titlu. în sensul că obţinerea dreptului este un efect al obţinerii proprietăţii documentului. rezultat dintr-o relaţie juridică tipică dintre cel ce emite titlul de credit şi cel care îl primeşte. Creditorul devine subiect în două raporturi juridice: un raport fundamental. nr. alături de acest raport. există un raport specific apărut prin crearea titlului. Principiul literalităţii se manifestă ca o regulă de protecţie a intereselor debitorului. Creditorul poate transmite acest drept de creanţă cu maximum de siguranţa unui beneficiar transferîndu-i proprietatea documentului constatator al obligaţiei unilaterale asumate de debitor. în sensul că din proprietatea acestuia din urmă rezultă titularitatea dreptului de creanţă. ad probationem şi ad solemnitatem). necesare şi suficiente pentru a identifica conţinutul şi modalitatea prestaţiei la care s-a obligat. se realizează un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protecţia ce o dă legea circulaţiei bunurilor mobile asupra circulaţiei creditelor. d) Incorporarea dreptului în titlu. Adică. ci o unitate pe care o denumim unitate funcţională: legătură dintre dreptul de creanţă şi proprietatea titlului trebuie să asigure în mod egal şi permanent o funcţie constitutivă şi de condiţie necesară pentru exerciţiul creditului1. In literatura juridică această unitate se exprimă prin formula .

Dacă dăm acestei reguli o valoare de principiu şi admitem că ea este valabilă într-un raport ce transmite un drept derivat. propriu şi nu un drept cedat. titular legitim al creditului. aşa cum am formulat-o naşte o întrebare: pe ce text de lege se bazează ? Aşa cum am arătat ea nu se fundamentează pe un text legal expres. Circulaţia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor. Dreptul creditorului este stabilit în baza unei situaţii ce rezultă din proprietatea înscrisului şi continutul său nu mai poate fi fixat prin interpretare1. (ce transmite un drept de creanţă) presupune circulaţia unui bun mobil. cel ce l-a emis este ţinut să îndeplinească prestaţia la care s-a obligat. Popescu. literalitatea titlului imită calităţile fizice imuabile şi notorii ale bunului mobil aflat în circulaţia sa juridică. Titularul creditului are o poziţie reală faţă de document (un drept de proprietate). obţinut după regulile generale ale dobândirii proprietăţii bunurilor mobile. Obţinerea proprietăţii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea creditului menţionat pe document. după care cineva poate dobândi mai mult decât îi transmite autorul său.Civ. p. 1994. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. Deci. cu valoare de principiu. deoarece dreptul s-a născut aşa şi numai aşa. Drept civil. 1 2 T. Formularea este improprie însă. In această formă. Atât principiul literalităţii cât şi al autonomiei drepturilor specifice titlurilor de credit. cum este incorporat prin scriere în document şi va circula numai în acest mod indiferent de subiecţii prin mâna cărora trece.R. 1976. Bârsan. Stătescu. ci numai pe interpretarea logică a principiilor de drept cuprinse în art. reflectă o situaţie juridică reală ce acoperă o nevoie economică practică: creditul este legat de document. C. ca să stingă în totul sau în parte pretenţia creditorului. Chiar dacă titlul circulă prin mai multe mâini fiecare posesor are un drept nou. Construcţia juridică a încorporării şi a caracterului originar al dreptului născut la dobânditor. Dacă cesiunea creanţelor transmite un drept derivat. pun pe debitor în imposibilitatea de a invoca faţă de purtătorii succesivi ai titlului excepţiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el îl are cu primul din ei. Se crează astfel o ficţiune juridică prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creanţelor şi implicit se stabileşte regula. Din interpretarea art. 318 34 .excepţiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu pot fi opuse dobânditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului). nu se mai poate invoca o excepţie ce rezultă din raportul existent între cedent şi debitor după ce dreptul de credit a fost dobândit de cesionar.1395 C. Bucureşti.1909 C.1391-1396 şi art. Autonomia dreptului pune pe creditor într-o stare de independenţă faţă de situaţia juridică a oricărui purtător al titlului. circulaţia titlurilor de credit investeşte pe dobânditor cu un drept originar. Adică. p.orice căutare a intenţiilor declarate sau ascunse. Fiecare nou posesor devine titular al dreptului aşa cum este el înscris în document. Aceasta. Teoria generală a obligaţiilor. documentul. e) Justificarea legală a teoriei titlurilor de credit. 414 C. iar dobânditorul prin posesia de bună credinţă a documentului este proprietar şi creditor. Asta înseamnă că oricare ar fi motivul care ar fi determinat emiterea titlului. de ce nu am admite că principiul este valabil şi într-un raport în care dobânditorul are o pozitie reala faţă de creditul primit.civ. deducem că debitorul nu mai poate invoca compensaţia pentru o creanţă ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii2. în literalitatea lui.

titluri nominative. deci fie creditorului însuşi. creanţa va fi plătită la ordinul acestuia. Cât timp titlul circulă el va purta cu sine dreptul menţionat în toată integritatea sa1. 1946. Oricine se găseşte în posesia unui asemenea titlu este presupus. după cum trebuie să rezulte de aici şi orice act făcut pentru a opri circulaţia. Asemenea titluri plătibile la ordin sunt prin excelenţă cambia. Trebuie. deci pentru aceasta concursul debitorului. 1 E. un serviciu. până la proba contrară. certificatele de părţi sociale. timbre. conosamentul. p. voinţa posesorului fiind insuficientă. mărci poştale. magazionerul. un drept care se valorifică asupra unui bun determinat: scrisori de trăsură. în special asupra circulaţiei şi stingerii sale.documente de transport. posesor legitim. Din această cauză aceste titluri prezintă pe lângă avantajul de a putea circula cu mare uşurinţă un mare inconvenient în caz de pierdere sau furt. . Revista de drept comercial. Creditul există în măsura în care este consemnat în titlu şi nici o limitare nu poate să restrângă valoarea lui contrazicând cuprinsul său. După modalitatea de circulaţie distingem: titluri la purtător. recipisa de depozit. El va continua să circule şi pe mai departe ca titlu la purtător. Cine este în posesia legitimă a documentului se consideră în posesia mărfurilor pentru că depozitarul.deosebim şi titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor: acţiunile.Această concepţie fundamentată pe mecanismul încorporării are valoare practică întrucât permite să se elimine sau să se reducă la minimum inconvenientele formale şi substanţiale ce însoţesc circulaţia creditelor după regulile cesiunii de creanţă. bilete de loterie. Titlul emis la purtător îşi păstrează caracterul şi posesorul nu poate să-i schimbe regulile de circulaţie printr-o declaraţie unilaterală de voinţă. Transmiterea se face prin gir. Titlurile la purtător.ordinele î producte. căpitanul vasului nu pot să le predea decât aceluia ce-i prezintă titlul.Definiţia şi clasificarea Faţă de cele expuse deducem că titlul de credit este un înscris necesar pentru a transfera sau pretinde dreptul literal şi autonom înscris în el. cecuri. cărăuşul. Cine-şi pune semnătura pe titlu se obligă în aceleaşi condiţii ca cel care l-a emis.există titluri ce dau dreptul la o prestaţie din partea debitorului: o sumă de bani-titluri de rentă. bilete la ordin. bilete de bancă. Vor purta scris pe ele numele primului creditor. fie unei persoane arătate de acesta în titlu. Va putea fi transformat în titlu la ordin sau nominativ însă numai prin acordul dintre posesor şi emitent. bonuri de tezaur. Despre titlurile de credit la purtător. Acest inconvenient nu poate fi preîntâmpinat de posesor prin înscrierea numelui său pe titlu sau prin aplicarea vreunui semn distinctiv. . neputându-se obliga mai sever sau mai uşor. Titlurile la ordin. 4. ci indreptăţeşte pe oricine s-ar găsi în posesia titlului să exercite drepturile consemnate în document. Orice act ce are ca scop restrângerea valorii titlului trebuie să rezulte numai din document. o anumită cantitate de mărfuri. Sunt titlurile în care nu se indică un creditor căruia să i se facă plata în mod exclusiv sau la ordinul său. Titlul de credit spre deosebire de orice alt înscris are o influenţă esenţială asupra soartei creditului. titluri la ordin. Cristoforeanu. prin semnarea celui ce transmite pe dosul titlului (de unde şi numele de andosare). biletul la ordin şi cecul. Conţinutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit: . cambii. poliţa de încărcare. 444 35 . Ele circulă prin tradiţiune. certificatul de gaj. cu menţiunea că.există titluri ce reprezintă un drept real.

O.). 4. Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor. 5. Exemplu tipic în acest sens este factura (desi unele sisteme legislative admit circulaţia ei în condiţiile specifice titlurilor de credit). Această teorie a realizat o penetraţie a principiilor de drept care dă posibilitatea unei mobilizări de bunuri ce se întâlnesc în activitatea comercială curentă. Asemenea titluri circulă pe cale de cesiune. BIBLIOGRAFIE 1. . Asemenea documente îndeplinesc funcţiunea de mijloc de probă a unui raport contractual. Prin teoria titlurilor. De aceea se spune că sunt titluri improprii. vol. Însă o asemenea probă nu este decât o simplă prezumţie care-şi produce efectele numai până la proba contrarie. Titlurile nominative.Debitorul nu trebuie încunoştinţat în legătură cu această transmitere. In realitate nu au nici una din trăsăturile specifice titlurilor de credit... Acestea au o eficacitate juridică mai limitată. E. I. 1946 Deleanu. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Titluri de credit improprii. I.Tratat de drept comercial internaţional. Ştefănescu.. Problematica titlurilor de credit este vastă şi complexă. I. Revista de drept comercial 7-8/1996 Căpăţână.. vol.titluri aparente. Leş. M.. Există o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristicile titlurilor de credit.. cesiune ce trebuie înscrisă atât pe titlu cât şi în scriptele debitorului. 1994 36 . Man. etc. Bucureşti. Despre titlurile de credit la purtător. 2. 1993 Cristoforeanu. Iaşi. A.N. Acestea poartă scris pe document numele creditorului. Acesta va lua la cunoştinţă despre gir în momentul în care i se va prezintă titlul la plată şi va trebui să urmarească numai regularitatea formală a andosării şi succesiunea neîntreruptă a girurilor. Minea. de tramvai. Persoana străină ce s-ar găsi în posesia acelui titlu. Procedură civilă. Albu. Radu. I... tichete de garderobă. Ele sunt de două feluri: -documentele de legitimare-efectul lor constă în aceea că posesiunea documentului constituie proba titularitătii dreptului. dreptul modern a obţinut o spectaculoasă cucerire. (bilete de tren.. M. în sensul că încorporarea nu este deplină. 3. iar debitorul nu se poate libera valabil decât achitând valoarea titlului în mâna acelui creditor. II Costin. Dicţionar de drept procesual civil.. Aplicarea în practică a teoriei enunţate va aduce numai beneficii oricărui sistem economic bazat pe principiile pieţei libere. B. In anumite împrejurări dreptul poate fi exercitat chiar în lipsa documentului. aproape inexistent în ansamblul normelor de drept pozitiv. O politică legislativă şi economiă raţională va trebui să dea titlurilor de credit o reglementare unitară şi ea se va impune cu uşurinţă comercianţilor la orice nivel. bilete de teatru. Revista de drept comercial. Sunt doar simple înscrisuri de credit. dacă asemenea registre sunt prevăzute de lege. Titularul dreptului înscris pe document nu va putea pretinde dreptul său decât atâta timp cât este în posesia titlului. deşi se aseamănă cu titlurile propriu-zise prin structura exterioară sau prin termenii prin care sunt numite. fără a putea justifica dobândirea lui pe cale legală nu va putea folosi înscrisul.I. Mişcarea legislativă din ţara noastră va trebui să aibă în vedere acest lucru şi va trebui să constate că domeniul titlurilor de credit este slab reprezentat.

Drept civil. Drept civil.L. 22.. 11. 10. I. hârtiile de valoare. D... Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Repetiţia principiilor de drept civil. S. 1991 Gherasim. 1994... Bucureşti. 1978 Ionescu. Bucureşti.. Cluj Napoca. C.. P. Dragoescu.. 1934 Luha.C.. T. Demetrescu. C.. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti.Georgescu. A. E.. E. 1994. Cluj Napoca. I. I. Vol. Revista de drept comercial 78/1998 Luha. 9.. 17. I. H.. 14. Cluj Napoca. 16. Cluj Napoca. mecanismele bursiere în economia de piaţă. 1994 Turcu. Drept civil. 60 37 . Drept civil. Operaţiuni şi contracte bancare. 78/1998 Lupan. 1981 Lupaş. 21. Gidro.. 13. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Teoria generală a obligaţiilor. Iaşi. 19. V. 12... Dreptul comerţului internaţional.. p. Curs de drept cambial. Bucureşti. 1976 Potolea.. Bucureşti. 15. 8. Demetrescu. S. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Partea generală. p. Bârsan. Beleiu. V. Elemente de drept civil şi comercial comparat. Cluj. 7. A. 1980 Stătescu. Efectele de comerţ. 1992 Rucăreanu. Bucureşti.. Bucureşti... 18. 1975 Pop. G. Teoria generală a obligaţiilor. 23. T.. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. Bucureşti. 1991 Ionaşcu. 20. Gh.. Liviu. P.. R. P. 1982 Popescu. nr. Curs de drept.R. L. Bucureşti.. I. 1948 Pop. Bucureşti. Hossu. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă.. Dragoescu.M. 123 Vlachide..6. Brădeanu. Partea generală. Revista de drept comercial. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. 1993 Pop. I. 1934 Ionescu. Drept civil.

s-a realizat mai degrabă o 1 Legea nr. In secolul XIX fiecare stat a codificat în felul său normele privitoare la cambie. Ulterior această lege a fost modificată prin OG nr. O serie de congrese şi conferinţe interstatale între care cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912. Legea cambială a intrat în vigoare la 1 mai 1934 şi a realizat unificarea dreptului cambial românesc. Izvoarele dreptului cambial. Revista de drept comercial nr. Aceste modificări sunt de obicei preluate din legea italiană sau sunt adaptări româneşti. astfel că în curând s-a simţit nevoaia unei legiferări uniforme. La rândul său legea italiană este o adaptare a legii uniforme. Modificările aduse sunt nesemnificative din punctul de vedere al concepţiei iniţiale a legiuitorului asupra cambiei. 100/1. 58/1934 cunoscută în mod obişnuit ca legea cambială (L. îşi lua angajamentul de a face să se plătească de către un corespondent al său dintr-o altă localitate. In virtutea acestui titlu o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane numite tras să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat.nr. Ca instituţie juridică în sensul celei de astăzi cu caracterele ei esenţiale. 11/1993. Aceasta a dus la o diversitate de legislaţii. de obicei bancher. 5/1995. De altfel. Legea uniformă privind cambia.1934. Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene2. 58/1934.C. 36-47 38 . Cambia se prezintă ca un titlu de credit esenţialmente girabil. In 1930 s-a realizat semnarea a trei convenţii: Convenţia asupra legii uniforme referitoare la cambie şi biletul la ordin.1673. oferă doar o reglementare detaliată a acestui titlu1. p. Legea română adaugă la normele uniforme mai mult decât îi permit rezervele. au rămas fără rezultate pozitive.SECŢIUNEA a II-a CAMBIA Subsecţiunea I . Această scrisoare nu era altceva decât dovada plăţii făcută bancherului şi a obligaţiei luate de acesta. In 1929 a fost convocată la Geneva o conferinţă care şi-a asumat sarcina de a realiza unificarea în materie.). o sumă de bani. Legea nr. o convenţie destinată a reglementa conflictele de legi în materie şi o convenţie referitoare la timbrarea cambiei.Codul Savary . unui client care plătise bancherului o sumă corespunzătoare. cu unele modificări neesenţiale. Atributele care caracterizează cambia au apărut cu timpul şi şi-au găsit consacrare legislativă în Ordonanţa asupra comerţului terestru . pentru adaptarea la dreptul pozitiv românesc. publicată în Monitorul Oficial nr.11/1993 pentru modificarea legii asupra cambiei şi biletului la ordin. Scurt istoric. Luha. OUG nr. 163/2009 2 Pentru amănunte a se vedea: M. Caractere. sau într-o monedă diferită. Se consideră că acest titlu de credit ar fi apărut în secolul XIII. 83/1994. Legea română nu este legea uniformă chiar dacă în marea lor majoritate textele au corespondenţă. în aceeaşi monedă. putem vorbi despre cambie din secolul al XVIIlea.N. Costin. V. Funcţii Legea nu defineşte cambia. Ea este o traducere a legii italiene din 1933. In acest fel se evita transportul de numerar într-o vreme în care drumurile erau nesigure. La început cambia nu a fost altceva decât un instrument destinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoană. 39/2008 şi Legea nr.05. Definirea a oferit-o doctrina. Legea nr.G. formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească o sumă determinată. Definiţie. Legea cambială română a fost modificată prin O.

manifestarea de voinţă nu are eficacitate cambială. 39/2008 (Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. pe lângă imaginea instrumentului de debit. . prin trunchiere. renunţarea la acestea neproducând inconveniente pentru utilizatorii cambiilor sau biletelor la ordin. actul care nu a luat naştere în forma cambială nu poate căpăta mai târziu această poziţie nici ca efect al unei hotărâri judecătoreşti. în principiu. considerată prea generală. şi deci. Insă. în principiu. Părţile nu au altă libertate decât de a accepta sau nu raportul cambial. putând recurge la această posibilitate de procesare numai dacă au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale. oferă posibilitatea procesării cambiei şi biletului la ordin prin mijloace electronice. De aici decurg unele consecinţe: . pentru a nu fi necesară captarea şi transmiterea. 16372009.C. Instituţiile de credit nu sunt obligate să aplice trunchierea. în general.orice manifestare care încalcă legea trebuie observată şi invocată din oficiu.adaptare a reglementărilor iniţiale la realităţile economice şi instituţionale existente în acest moment în România. Drepturile şi obligaţiile cambiale sunt fixate de legiuitor în mod rigid. nescrise. De aceea. definirea mai clară a cuprinsului semnăturilor de pe cambie şi bilet la ordin. sunt. Raportul cambial şi titlul care a luat naştere cu efecte cambiale. . ulterior legea a fost modificată prin Legea nr. şi Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului de ordin.pe document se trec numai clauzele. actul normativ are drept obiect: reglementarea trunchierii (prezentării electronice la plată a cambiei şi biletului de ordin). Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Clauzele străine. Susţinem că normele de drept comun cu valoare de principiu pot să completeze cu succes lacunele legii cambiale. instituţiile de credit au convenit schimbarea formatului instrumentelor de plată.C. . Normele stabilite prin L. civil şi comercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L. multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plăţi. Altfel spus dacă normele de drept comun.când lipseşte vreuna din condiţiile pe care legea le impune circuitului cambial. Ordonanţa mai prevede eliminarea foii de prelungire (allonge) pe care se puteau înscrie girurile sau avalurile. prin aducerea elementelor de pe verso-ul acestora pe recto. trunchierea nu este obligatorie şi nu produce efecte decât dacă este agreată în mod formal de instituţiile de credit implicate. Totuşi. În vederea uşurării procesării cambiilor şi biletelor la ordin. legea uniformă nu este izvor de drept pentru dreptul cambial românesc deoarece România nu a aderat la Convenţia de la Geneva. nu pot pierde ulterior această calitate şi invers. pot fi izvoare de drept în materie. imperative. Ele au acest drept numai în cazurile în care posibilitatea le este acordată expres de legiuitor. Aceasta deoarece practica bancară consemnează faptul că foile de prelungire sunt foarte puţin utilizate. articolul de lege care făcea referire la acest format a fost modificat corespunzător). Dacă îl acceptă îi urmează regulile cu stricteţe. Definirea cuprinsului semnăturilor de pe cambie sau bilet de ordin se va face prin sintagma „semnătura olografă a persoanei”. In literatură s-a discutăt dacă dreptul cambial este sau nu un sistem legislativ independent care să asigure prin el însuşi relgementarea titlului atât din punct de vedere material cât şi formal. Părţile nu pot deroga . modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege. de la dispoziţiile legii. eliminându-se sintagma „numele şi prenumele sau firma celui care se obligă”. Astfel. interpretarea normelor cambiale trebuie 39 .părţile nu pot valida cambia nevalabilă formal prin voinţa lor. 83/1994. Ca atare. completări sau modificări minore ale legii pentru facilitarea trunchierii: eliminarea foii de prelungire (allonge) şi eliminarea referirilor la verso-ul instrumentelor. incompatibile cu legea sunt socotite. a imaginii acesteia.

Existenţa înscrisului este cea dintâi condiţie pentru existenţa înscrisului. Formalismul cambiei este impus în primul rând prin faptul că titlul este destinat să circule în mâinile diferiţilor purtători succesivi.1 Caracterele titlului cambial. 11 2 R.cambia este un document complet. . Aceasta este regula suficienţei. 1996. Bucureşti. Sunt autonome întrucât posesorul legitim şi de bună credinţă al înscrisului exercită un drept care s-a născut în persoană să şi nu un drept derivat. din acest motiv este necesar să fie cunoscută. .să ţina seama de scopul emiterii titlului şi acest scop este exprimat foarte precis în cuprinsul legii uniforme. Clauzele străine. ceea ce impune că dreptul purtătorului să fie determinat prin titlu care i-a fost remis într-un mod care să nu dea naştere nici unei îndoieli. Ea trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. . Fiind un titlu de credit cambia întruneşte toate trăsăturile ce caracterizează aceste titluri. Aceste două trăsături le vom examina separat în secţiunile ce urmează. In acelaşi timp indicaţiile din titlu trebuie să excludă orice incertitudine (regula certitudinii). In consecinţă şi cambia este un document necesar întrucât dreptul pe care-l conţine nu poate fi exercitat de titlular decât prin posesiunea materială a înscrisului însuşi. 19 40 .conţinutul cambiei trebuie să fie consemnat într-un document (înscris). Adică dreptul posesorului legitimat nu este identic cu dreptul transmiţătorului care poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege pot fi trecute în înscrisul cambial. sunt determinate numai de cuprinsul înscrisului. Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul “quod non est in cambio. regulile cambiale mai prevăd şi altele specifice cambiei. Târgu Mureş. care nu cunosc raportul iniţial şi nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori. Ea este înconjurată de un rigorism excesiv pentru a putea să corespundă scopului său de a circula uşor şi de a asigura o deplină securitate creditului. Manual practic de drept cambial. neputând exista cambie verbală. Legea românească urmează a fi interpretată în spiritul raţional şi practic al legii uniforme şi. Funcţiile cambiei 1 V. Economu. Debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris. Numai clauzele. Luha. non est in mundo” (ceea ce nu este în cambie nu există în lume). Cambia cuprinde drepturi literale şi autonome. Nu există obligaţie cambială să nu fie cuprinsă într-un act scris.cambia este un titlu executoriu. cambia fiind un act complet prin el însuşi. . Astfel: . Sunt literale pentru că conţinutul şi întinderea drepturilor. p. incompatibile cu legea cambială sunt socotite nescrise. p.cambia face parte din categoria titlurilor la ordin. Menţiunile pe care le poartă titlul sunt de aşa natură încât din ele trebuie să rezulte toate informaţiile necesare din care decurg obligaţiile cambiale. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul unei cambii. rigurozitatea formei atrage atenţia semnatatului asupra responsabilităţii ce şi-o asumă prin semnarea titlului. Pe de altă parte.cambia este un titlu riguros formal. Curentul juridic 2/1998. originar2 Pe lângă trăsăturile comune oricăror titluri de credit. trebuind să cuprindă anumite menţiuni obligatorii.

pe o altă piaţă sau într-o altă ţară. în vederea achitării preţului. Este consecinţa faptului că de regulă cambiile nu se plătesc de îndată. Anume: . p. b) Serveşte ca instrument de plată. d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligaţii. o scrisoare către corespondentul acestuia aflat în localitatea respectivă. . Dreptul comerţului internaţional. urmând ca plătitorul să primească.cel care are nevoie de o sumă de bani într-o anumită monedă în altă localitate. prin scontare. Popescu. obţinând de la banca respectivă suma ce reprezintă preţul. obţine de la o altă persoană (de regulă bancher). de pildă în materia vânzării comerciale. pentru sumele prevăzute în cuprinsul lor. Când este legată de operaţii bancare. A fost concepută cu o atare menire fiind denumită şi “lettre de change” (scrisoare de schimb). Cambia constătă un contract de schimb a cărui realizare poate fi schematizată după cum urmeaza2. suma de la destinatarul acesteia. Un producător vinde produsele sale unei persoane (cumpărător) acordându-i pentru plata preţului un termen de câteva luni. realizându-se schimbul într-o altă localitate. Când cambia constătă o creanţă izvorâtă dintr-o livrare de mărfuri ori prestare de servicii se numeşte efect de comerţ. -faţă de beneficiar nu sunt opozabile excepţiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtătorilor succesivi ai titlului. . asupra cumpărătorului. p. Excepţie fac doar situaţiile când cambia este la vedere. Luha. necorespunzând unei livrări de mărfuri sau de prestări de servicii se numeşte efect financiar. a) Constituie un procedeu de schimb în materie monetară. Revista de drept comercial nr. 3/1995. Utilizarea cambiei într-un atare scop s-a impus în virtutea avantajelor pe care le prezintă acest titlu de credit. In scopul acoperirii creditului astfel acordat vânzătorul emite la momentul perfectării contractului o cambie în beneficiul său.se transmite simplu şi rapid prin gir.adică toate drepturile. Bucureşti. Această cambie este suscceptibilă de onorare la o bancă chiar înainte de scadenţă. In acest mod se înlătură riscul şi cheltuielile pe care le-ar fi implicat transportul de bani în numerar. prin care semnatarul scrisorii îi cere să pună la dispoziţia aducătorului ei suma de bani prevăzută în scrisoare. în baza scrisorii.R. Posesorul mai multor cambii plătibile într-o anumită localitate poate face plăţi dând acele cambii în loc de numerar.N. invitându-l să o plătească la scadenţă. mijloacele şi instrumentele 1 Pentru amănunte a se vedea: M. Garanţia pe care poate să o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte (luăm în considerare sensul larg al noţiunii de garanţie . Funcţiile cambiei. pentru că în perioada respectivă acea persoană să poată vinde mărfurile şi să obţină astfel sumele necesare achitării preţului. . . Costin. 1976. c) Constituie un instrument de credit.cel care are de primit o sumă de bani în altă localitate redactează o scrisoare către debitorul său şi o dă unei persoane care are de efectuat o plată în acea localitate şi care.conferă certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptată de tras. pe credit. Se utilizează cu un atare rol. diminuată însă cu taxa de scont.este garantată solidar de giranţi. 421 41 .Cambia a apărut din necesităţi economice şi îndeplineşte anumite funcţii1 care-i asigură o atenţie specială din partea mediilor economice. pentru a i se pune în evidenţă acest rol. V. 2233 2 T. adică la o dată ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv. în schimb îi plăteşte de îndată suma corespunzătoare.

Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale.L. Subsectiunea a II-a Raportul juridic cambial Temeiul naşterii unui raport juridic cambial îl constituie. prin gir ai cambiei”2. Pătulea. . girul de garanţie. după care o remite unui creditor al său pentru a nu-l plăti în numerar. 1994. Acest lucru se înfăptuieşte în două forme: . Subiecţii raportului cambial 1 V. 38-49 42 . De asemenea. Revista de drept comercial. Ca orice raport juridic. Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constată sau realiza raporturi specifice de garanţie în sens restrâns (de mijloc juridic ce conferă creditorului prerogative speciale faţă de alţi creditori). Cambia oferă posibilităţi de realizare a creanţelor pe care dreptul comun nu le oferă.N. Raportul cambial se naşte astfel în executarea unui alt raport juridic primar. pentru a evita să i se opună vreo excepţie care ar ridica contractului eficacitatea juridică. garantare prin avalizare. indirect creditorul obligaţiei ce rezultă din raportul fundamental beneficiază şi de avantajele ce le aduce legea cambială: caracterul executoriu al titlului. raportul cambial cuprinde structural trei elemete constitutive: subiecţii. Revista de drept comercial nr. Creditorul dintr-o astfel de operaţiune. ”Cum toate actele juridice au o cauză nici cambia nu face excepţiune de la această regulă de viaţă. Garanţiile creditorului. răspunderea solidară. iar creanţa beneficiarului împotriva emitentului care justifică transmisiunea cambiei o numim valoare furnizată. Bucureşti. Debitorul emitentului nu mai poate invoca faţă de posesorul legitim al cambiei nici o excepţie ce ar rezulta din contractul său cu emitentul şi va fi nevoit să-şi îndeplinească obligaţia sa. p. deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobânditorii subsecvenţi. fundamental. Beneficiarul cambiei în alb poate completa titlul numai dacă obligaţia ia naştere. C Turianu. p. Nu există obligaţie cambială care să se nască dintr-un raport pur cambial.fie prin darea cambiei în gaj. p. în executarea obligaţiilor ce rezultă din ele sunt: vânzarea-cumpărărea. Astfel de posibilităţi oferă cambia în alb. prin cambie se asigură executarea unei promisiuni de plată incertă. o operaţiune juridică. V. Caracteristici structurale ale cambiei. numai că pentru a proteja pe terţii dobânditori de bună credinţă şi a asigura scopul economic al unei circulaţiuni eficace a bunurilor s-a recurs la principiul inopozabilităţii excepţiilor. p.prin care se poate proteja cineva de consecinţele păgubitoare ale unui fapt determinat şi mijloc juridic ce întăreşte şansele de executare a obligaţiilor)1. mandatul şi fideiiusiunea. Zlătescu. emite asupra debitorului său o cambie. 1970.D. Georgescu. 586 3 Pentru amănunte a se vedea: M. Bucureşti. print-un gir adecvat. Raportul cambial se alătură unui raport juridic cauzal şi. conţinutul şi obiectul3 . Luha. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. de cele mai multe ori. 1937. împrumutul. Cambia de complezenţă purtătoare a unei semnături de favoare asigură terţilor creditori posibilitatea de a-şi satisface creanţele din patrimoniul celui ce a dat semnătura. Costin. 4/1995. Deci cambia în alb stă la dispoziţia creditorului ca un instrument ce îi garantează şi îl ajută să execute obligaţia ce iniţial i-a fost incertă.fie sub forma unei semnături de favoare ce realizează o garanţie personală. V. Cele mai importante operaţiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor. ce constituie temeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei. 2 2 I. Creanţa emitentului împotriva debitorului său. 31.

a acceptantului prin intervenţie. fiecărei subscrieri îi urmează atribuirea unui grad după un criteriu logic şi nu cronologic. Conţinutul său este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au subiecţii acestui raport. Din punct de vedere al persoanelor care asumă obligaţia vorbim despre obligaţia emitentului (a trăgătorului). Nu se acordă nici o semnificaţie juridică motivului pentru care subiectul se 43 . a girantului care răspunde şi el de neacceptarea sau neplata faţă de toţi beneficiarii succesivi. Această distincţie priveşte raporturile ce se statornicesc între semnatarii titlului. Aceştia sunt trăgătorul. în sfârşit a celui ce garantează prin angajament propriu plata titlului din partea unui terţ. Trăsătura specifică a cambiei este aceea că la obligaţia cambială a subscriitorului iniţial se poate adăuga cea a altor subiecţi: a trasului care acceptă. pentru plata-trasul acceptat şi avaliştii săi. respectiv o prestaţie pozitivă de a da sau de a face ceva.cel căruia i se adresează ordinul şi care devine parte a raportului numai dacă. obligaţia acceptantului (a trasului).obligaţi direcţi . . Subiecţii cambiali sunt şi obligaţi cambiali întrucât fiecare din ei îşi asumă câte o obligaţie. trasul. Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligaţiilor ce le conţine şi sub aspect activ. Dispunerea pe grade diferite a obligaţiilor cambiale are consecinţe în situaţia îndeplinirii de către unul din ei a obligaţiei asumate. Plata făcută de oricare alt obligat eliberează definitiv doar pe semnatarii ulteriori şi lasă solvensului posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar de grad anterior lui. Obligaţii cambiali se împart în două catagorii. . Obligaţia cambială este abstractă si autonomă. Obligaţia cambială. Obiectul său constă în acţiunea concretă la care este îndatorat subiectul pasiv şi la care este îndreptăţit subiectul activ. Numai plata făcută de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligaţiile cambiale şi ca urmare blochează orice acţiune cambială. In raporturile interne între diferiţii semnatari ai titlului. a acceptantului prin intervenţie şi. al drepturilor la care dă naştere. criteriu ce ţine de însăşi natura declaraţiei cambiale. giranţii şi avaliştii lor. şi în măsura în care declară propria acceptare asupra titlului şi . acceptantul prin intervenţie. adică după ce a fost refuzată acceptarea şi plata din partea destinatarului ordinului de plată.beneficiarul-persoana în favoarea căreia se face plata. acei cărora te poţi adresa direct la scadenţă.Cambia presupune existenţa a trei subiecţi: persoana care crează titlul-trăgătorul-ce emite ordinul necondiţionat de plată şi care-şi asumă răspunderea în caz de neexecutare a acesteia. Obligaţiile cambiale sunt directe când debitorul poate fi urmărit nemijlocit de creditorul cambial fără să se fi adresat mai înainte către alt debitor şi indirecte (de regres). pe de o parte si beneficiarul. Raportul cambial este un raport obligaţional particular. Face excepţie posesorul legitim al titlului care apare doar în postura de creditor. a girantului . a avalistului. pe de altă parte şi reflectă modul diferit în care se exercită dreptul subiectiv cambial. când debitorul răspunde numai dacă creditorul s-a adresat fără succes debitorului cambial principal. a avalistului. Forţa sa obligatorie rezultă numai din titlu.obligaţii de regres -subiecţi cărora te adresezi numai după ce s-a cerut inutil plata obligatului principal. adică prin asumarea obligaţiei prin depunerea semnăturii autografe pe documentul cambial. Abstractă pentru că din contextul în care se naşte obligaţia nu rezultă scopul (cauza) pentru care ea este asumată. Conţinutul si obiectul raportului cambial. Ea se naşte prin subscrierea cambiei.

Toate obligaţiile cambiale sunt guvernate de principiul independenţei semnăturilor. Raportul cambial şi raportul fundamental. 1937.obligă. Cambia are o cauză însă valabilitatea obligaţiei ce o conţine nu este condiţionată de indicarea ei. 178 I. prin alte titluri.L. 586 44 . Obligaţia cambială rezultă şi se alătură unui raport fundamental din care derivă obligaţia de plată a unei sume de bani. în ce-i priveşte pe obligaţii direcţi şi de a-i face pe alţii să plătească această sumă pentru obligaţii de regres. a posesorului titlului. nici cambiile ce exprimă sume plătibile prin compensaţie. p. Revista de drept comercial.civ. rente. Fiecare din aceste motive prezintă importanţa în sensul că indică legăturile ce le păstrează raportul fundamental cu raportul cambial nou format. Obligaţia cambială constituie un act de comerţ. Obligaţia cambială este formală deoarece pentru a fi valabilă trebuie să cuprindă anumite indicări prescrise de lege. Socotim că. figurând între actele obiectiv comerciale. Legea nu caracterizează dreptul asupra documentului.18 L. p. însă se desprinde şi cu care nu mai păstrează decât anumite puncte de interferenţă. deşi acest motiv există întotdeauna. Gălăşescu Pyk. bun mobil cu valoare intrinsecă nesemnificativă. el dobândind proprietatea prin prescripţia instantanee prevăzută de art. al emisiunii cambiei. Georgescu. creditorul cambial este un proprietar al documentului. In sistemul cambial românesc nu se acceptă cambiile în producte sau în mărfuri. Se poate emite cambia când se doreşte novarea raportului din care derivă. Cambia este considerată un titlu abstract în sensul că din conţinutul său nu rezultă cauza emiterii sale. In literatura se discută că sub aspect activ conţinutul raportului cambial ni se prezintă din unitatatea a două elemente: un drept de creanţă şi un drept asupra unui document.etc. în funcţie de motivul (scop mediat). 1939. Este autonomă în sensul că obligaţia fiecărui semnatar al cambiei trebuie să fie considerată separat. de a pretinde această sumă la scadenţă. Obligaţia de a fece să se plătească se poate transforma în temeiul legii într-o obligaţie de a da în momentul în care obligatul principal refuză să-şi îndeplinească sarcinile. Obligaţiei de a plăti o sumă determinată îi corespunde dreptul creditorului. Valabilitatea semnăturii puse pe titlu nu depinde de valabilitatea celorlalte semnături. Bucureşti. Ori emiterea titlului urmăreşte punerea în circulaţie a unui drept de creanţă. indiferent de natura raportului juridic care ia dat naştere. 1909 C. Sunt comerciale toate operaţiunile cambiale precum şi acţiunile ce rezultă din ele1 .C. Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate. adică complexul faptelor juridice care îi dă naştere şi-i determină modul de a fi. scop imediat al obligaţiei cambiale. I. Cambia şi biletul la ordin. element esenţial al oricărui act juridic ce justifică plata unei sume de bani. Obiectul acestor obligaţii constă în a da o sumă de bani determinată. dar care scop nu face parte din titlu2 . Nu de puţine ori părţile înţeleg să emită titlu în scop de garantare a executării prestaţiei din raportul cambial. vol. Obiectul obligaţiilor debitorilor de regres nu este permanent acelaşi. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. mobilizarea creanţelor. Sau se justifică pentru obţinerea unui document de plată către un creditor-giratar. Insă proprietăţii sale i se aplică regulile speciale înscrise în art. 1 2 D. raport de care. Cauza dreptului sau a raportului exprimat în titlul cambial nu poate fi alta decât acea a tuturor raporturilor de drept. Specific cambiei este faptul că între dreptul la credit şi înscrisul constatator al acestui drept există o legătură constitutivă pentru exerciţiul creditului. independent de celelalte. un drept de credit.

C. In realitate ceea ce lipseşte în cambia de favoare este un debit cauzal.Putem deci spune că obligaţia cambială are cauză însă acesteia nu i acordă importanţă ca într-un raport de drept comun. p. Acest formalism riguros vrea sa garanteze conştientizarea subscrierii. indicate de art. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. I. Nu este permisă utilizarea altor denumiri (trată . Subsecţiunea a III-a Condiţii de formă şi de fond ale cambiei CONDIŢII DE FORMĂ In dreptul cambial condiţiile de formă au o importanţă deosebită.L. 1 S. pe lângă celelalte care sunt facultative. In atare situaţie putem să considerăm angajamentul de a elibera o semnătură cambială de favoare ca un raport fundamental. 58/ 1934 – „Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu” Denumirea de cambie. Formalismul nu se referă numai la cerinţa unui înscris care să cuprindă obligaţiile părţilor. Cambia de favoare. Georgescu. Totuţi există un raport juridic care justifică asumarea obligaţiei cambiale. Legea pretinde că titlul cambial să cuprindă anumite menţiuni determinate. numit şi convenţie de execuţie sau convenţie de eliberare a cambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizată). P. 1 din Legea nr. cât şi în ce priveşte raportul de proviziune. Menţiuni obligatorii: sunt obligatorii următoarele menţiuni. se emite o cambie fără să existe în prealabil un raport juridic fundamental de proviziune.menţiuni obligatorii. Legea pretinde că denumirea de cambie să fie trecută în însuşi textul titlului. Nu este obligatoriu. Felul cum se interferează raportul fundamental şi cel cambial depinde de convenţia de emitere a cambiei (dintre creditorul şi debitorul raportului de proviziune). deci ca denumirea să se facă sub forma unui titlu. convenţii care ne indică scopul emisiunii sau al punerii în circulaţie. cambia de favoare nu este decât o abatere aparentă de la principiile ce guvernează coexistenţa raportului cambial cu cel fundamental. Este denumită astfel orice intervenţie în nexul cambial al unui favorizator care-şi pune semnătura pe titlu cu scopul de a credita un alt subiect -favorizatul. ci şi la faptul că sensul obligaţiilor asumate este determinat uneori chiar de locul unde se află menţiunile şi chiar prin semne dispuse în mod diferit. 1 alin. 1. 102 45 . De la principiile enunţate până acum practica ne oferă o derogare (aparentă). Altfel spus. Potrivit art. corespunzător debitului cambial care să poată genera o acţiune alăturată celei cambiale. Raportul cambial este autonom atât faţă de raportul ce intervine la primul purtător al titlului (raport de valoare furnizată). 1934. de complezenţă. Excepţiile cambiale se întemeiază şi vor putea fi invocate în conformitate cu acest “pactum de cambiando”1. ce se prezintă sub forma cambiei de favoare.1 L. Demetrescu. Cambia este un act formal într-un sens mai riguros decât în cazul unor acte formale. Denumirea trebuie sa fie înserată gramatical încât să apară evident şi logic legătura denumirii cu ordinul cambial. Ionescu. Un astfel de raport rezultă din aşa zisa convenţie de favoare. poliţe). Această cerinţă a legii exprimă într-o formulă specifică formalismul tipic cambial. Adică. impunând în contextul documentului folosirea unei expresii care indică toate urmările ce derivă din natura cambială a obligaţiei asumate. Bucureşti.

Chiar dacă există mai mulţi trăgători toţi se angajează pentru aceeaşi sumă şi ea este prevăzută pentru executarea aceleiaşi creanţe. 392-395 46 . Aceasta din urmă formulă păcătuieşte prin incertitudine. adică a zilei din care titlul devine exigibil. să fie certă (să indice cu precizie ziua sau termenul până la care beneficiarul trebuie să se prezinte la încasare). 3. Practic prin această formulă a ordinului de plată.R. săptămâni. se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele. locul plăţii. trăgătorul va fi obligat de regres. Chiar dacă legea nu prevede o anumită formulă ordinul trebuie să fie clar şi precis. luni. Suma de plată este unică şi indivizibilă pentru că proviziunea cambială este unică. sau. iar creditorul este obligat să facă toate formalităţile pentru conservarea regresului. dacă nu există prezentare. Constă în cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna beneficiarului. săptamâni. Anca. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei. respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. 1 T. Desemnarea lor este cumulativă şi nu alternativă. Teoria generală a obligaţiilor. din ziua următoare a datei emisiunii cambiei. Alin. Cambia nu poata să cuprindă decât obligaţii constând în sume de bani. L. anul .scadenţa la un anumit termen de la o emisiune. Indicarea scadentei. Scadenţele sunt de mai multe feluri: .scadenţa la un anumit termen de la vedere. in litere sau cifre. In principiu nu se pot înscrie accesorii. Daca în titlu nu se indică o altă scadentă se prezumă ca este făcută la vedere (iuris et de iure). 2 al aceluiaşi articol prevede: „Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată”. 4. p.cu scadenţă la zi fixă: este cea mai utilizată în practică. . Trasul trebuie să fie o persoană existentă chiar dacă se individualizează printr-un nume fictiv.2. Numele celui care trebuie sa plătească (tras). în limita spaţiului special alocat. respectiv numele şi prenumele. Ordinul de plata este considerat o dublă delegare1. O astfel de cambie se deosebeşte de un bilet la ordin deoarece în cazul în care trasul refuză acceptarea. admite ca ordinul de plată sa fie adresat trăgătorului însuşi. Se pot indica mai mulţi traşi. la prezentare. în clar. Necesitatea de a indica o sumă determinată este o derogare de la principiul de drept comun după care poate să existe o obligaţie determinabilă. trăgătorul îşi rezervă posibilitatea de a asuma o obligaţie directă. ani din ziua prezentării la acceptare. Codul trasului. luni.la vedere: înseamnă că plata cambiei trebuie să se facă la prezentarea ei în acest scop. Natura juridică a ordinului de plată sub formă de delegare explică posibilitatea revocării ordinului până la acceptare. Bucureşti. respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului 5. . complet sau prin precizări uzuale. Scadenţa trebuie să indice ziua. Scadenţa trebuie să fie posibilă (să nu fie înaintea emiterii sau o zi neindentificabilă). El nu trebuie să conţină condiţii încât să facă incert faptul plăţii. 1968. În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. din ziua protestului. P. Se pot utiliza şi formule echivalente: la cerere. respectiv denumirea trasului. adică la un anumit număr de zile. scadenţa sau câtimea obligaţiei. .C. fiind sigur că titlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres. imaginar. luna. Popescu. Legea spune ca trasul se indica cu numele său de persoana fizica sau cu numele de persoana juridică. ani. ale persoanei fizice. (şi nu un mandat dat trasului): una a posesorului de a exercita unele drepturi şi una a trasului de a îndeplini anumite obligaţii. Stipulaţia de dobanzi se consideră nescrisă cu excepţia cambiilor la vedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata de dobânzi. adică la un anumit număr de zile. să fie unică (nu se admit cambii cu scadenţe succesive) şi să rezulte precis din textul cambiei.

constatarea capacităţii legale (vârsta) a semnatarilor. Data emiterii permite determinarea mai multor elemente: calculul datei de scadenţă.Data emiterii este certă şi opozabilă tuturor până la proba contrară. determinarea valabilităţii drepturilor semnatarilor privind acţiunea cambială (protest. cumulativ sau alternativ. Localitatea de plată trebuie să existe. pe faţa titlului. acesta poate să arate în acceptare o adresă în aceeaşi localitate unde plata trebuie să fie făcută” .Titlul trebuie prezentat obligatului pentru plată. astfel creanţa cambială este nerealizabilă. Neindicarea locului plătii nu duce la invalidarea titlului. numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. – „Dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată. Locul plăţii este un element esenţial în sensul că trebuie să aibă acoperire în context. Legea prevede şi posibilitatea ca loc de plată să fie indicat domiciliul unui terţ. de obicei. Se pot indica mai mulţi beneficiari. Dacă indicarea este cumulativă. posibilă şi certă. alternativ sau succesiv. Arătarea datei şi a locului emisiunii Se menţionează. Deci fiecare din noţiunile. Toţi trăgătorii vor răspunde solidar. loc al plăţii efective. anul emiterii. (adresa plăţii) şi domiciliul trasului au semnificaţia lor. Dacă lângă semnătură nu este indicat vreun loc titlul este nul. Suma din cambie este cherabilă nu portabilă. Cambia poate fi semnată de mai mulţi trăgători şi în acest caz va lua naştere o obligaţie unică. precum şi locul emiterii. indivizibilă şi cu aceeaşi scadenţă. loc al plăţii. Se admite pluralitatea locului de plată cumulativ. În lipsa unei atari arătări. domiciliatar. dreptul se exercită colectiv şi integral. 8 din Legea nr. Obligaţiile şi drepturile sunt stabilite de dreptul comun şi rezultă din convenţia ce o are cu cel ce l-a desemnat. Când cambia este plătibilă la domiciliul trasului. altul decât cel al domiciliului trasului. semnătura olografă a persoanei fizice. Cambia domiciliată. 58/1938 – Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: în clar. adică persoana căreia trebuie să i se plătească suma din cambie. Noţiunea are înţeles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata şi nu locul unde se plăteşte efectiv (adresa plăţii). acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuşi la locul plăţii.Semnătura celui care emite cambia (trăgător) Cambia este un titlul sub semnatură privată şi se fundamentează pe subscrierea celui care emite titlul. Dacă nu se indică locul emisiunii se prezumă iuris et de iure ca loc al emisiunii este locul arătat lângă semnătura trăgătorului. . luna. Aceasta este cambia domiciliata. Conform art.C. regres). Domiciliatarul nu are drepturi şi obligaţii cambiale. 9. Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa. 8. calculul perioadei de dobândă. Indicarea beneficiarului. Când indicarea se face alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul.30 L. trasul poate indica şi el pe domiciliatar în condiţiile art. Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabilă titlului. Locul plăţii se referă la locul unde posesorul are obligaţia de a prezenta cambia la plată. 7. trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea.dacă locul plăţii nu coincide cu domiciliul trasului şi trăgătorul nu l-a desemnat. domiciliatarul. Data trebuie sa fie unică. pe partea stângă sus şi trebuie să cuprindă ziua. Ele pot să coincidă sau nu şi problemele se rezolvă după următoarele reguli: trasul poate indica în localitatea ce reprezintă locul plăţii şi adresa plăţii. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor 47 .6. fără însă să arate un terţiu la care plata trebuie să fie făcută. Locul unde trebuie făcută plata. domiciliatarul este stabilit de obicei de trăgător.

clauza ”valoare primită în mărfuri”. documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesiei titlului. p. . L. Indeplinirea obligaţiei anulează valoarea cambială a tuturor exemplarelor aflate în circulaţie. scadenţe succesivă. Girantul ce obţine duplicatele este obligat să nu imprime acestora circulaţii distincte. etc. ”netransmisibil prin gir”. Astfel: . Soluţia o deducem din principiul relativităţii efectelor actelor juridice. ”clauza de negaranţie pentru acceptare”. după caz. Clauze neobligatorii. pe cambie se aplică şi ştampila persoanelor juridice implicate în procesul cambial.clauze care afectează obligaţiile cambiale: clauza “nu la ordin”. Totuşi. Există menţiuni care sunt în contradicţie cu natura titlului dar nu duc la nulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descărcarea trăgătorului de responsabilitatea de plată. Efectele acestui document sunt însă limitate. Nevalabilitatea sa este absolută şi obiectivă în sensul că poate fi invocată de orice debitor faţă de orice posesor. Posesorul trebuie să valorifice drepturile fără să fie obligat să ofere toate exmplarele deaorece există o singură obligaţie. Numărul de exmplare trebuie să rezulte din numerotarea cuprinsă în însăşi textul titlului.altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. îl explică. fie sub formă de copii. Este o reproducere originală a titlului efectuată cu respectarea autografă a semnăturii trăgătorului. Manuel de droit commercial. Paris. prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau. a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului. în sensul că cel în favoarea căruia este făcută cambia nu trebuie să facă dovada cauzei creditului pe care îl invocă şi care se prezumă că există până la proba contrară din partea debitorului. dacă trasul acceptă mai multe exemplare îşi multiplică obligaţia. Pentru persoanele juridice. Dacă titlul este în circulaţie trebuie să se reproducă autograf şi semnăturile celorlalţi semnatari. 1 A. Insă cambia imperfectă rămâne un document care recunoaşte un debit cauzal 1. Duplicatul. persoană fizică. persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii. Când posesorul cambiei incomplete este străin de raportul fundamental. protejează interesele ce le are posesorul titlului de a obţine de la trăgător multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate. Cambia incompletă formal. îl leagă de alte raporturi juridice. Prin excepţie. însa ele nu definesc actul ci îl precizează. transmiţându-le la persoane diferite întrucât rămâne obligat faţă de toţi purtătorii succesivi ai oricărui exemplar. Pe lângă clauzele definitorii. In acest raport se face aplicarea art. 967 Cod civil. obligatorii părţile obişnuiesc să înscrie pe titlu şi alte menţiuni.clauze care nu influenţează obligaţia cambială: clauza “după aviz”. 1992. In principiu se poate înscrie pe titlu orice menţiune ce nu contravine naturii sale. etc. 305 48 . plata în rate). micşorarea forţei executorii a cambiei). C. titlul nu este nul ci nu are eficacitate cambială. Jauffred. Când lipseşte vreuna din condiţiile esenţiale. Pluralitate de documente şi unicitatea obligaţiei cambiale. Inscrierea lor nu este interzisă. Menţiunile care contrazic natura titlului sunt interzise şi duc la nulitatea titlului însuşi (condiţionarea obligaţiei cambiale. îi restrâng efectele.

1975. acolo unde se termină reproducerea. cu indicaţia “copie”. Se distinge intre contrafacerea semnăturii si alte alterări ale cambiei1. Deci falsul reprezentant care a plătit titlul are aceleaşi drepturi ca şi pretinsul reprezentat. Titluri de credit în comerţul internaţional. o anumită semnătură (sau mai multe). Craiova. legală. In temeiul principiului autonomiei obligaţiilor cambiale celelalte obligaţii ramân însă valabile. nu corespunde voinţei subiectului cu privire la obligaţia pentru care a subscris. Cambia este valabilă din punct de vedere formal şi obligaţiile asumate. Obligaţia asumată de un incapabil este lovită de nulitate relativă. Capacitatea se ia în considerare în momentul subscrierii obligaţiei. Pătrăşcanu. Când mandatarul subscrie este necesar să-i rezulte această calitate. Semnatarul aparent nu se obligă şi nu obţine nici un drept întrucât semnătura nu a fost făcută de el. O. p. Sachelarie. 1 P. Se ţine seama ca operaţiile cu cambii sunt acte de comerţ şi acte de dispoziţie şi ca atare nu pot fi efectuate de minori sau de către persoane puse sub interdicţie. însă ea nu va avea aceeaşi valoare către semnatarii de pe original fără posesia şi a documentului original. putând să se îndrepte împotriva tuturor obligaţilor cambiali. 89 49 . In această materie este suficient un mandat general din cuprinsul căruia să rezulte că mandatarul are dreptul să emită cambii. Răspunderea îi este înlăturată prin ratificarea operaţiunii. CONDIŢII DE FOND Legea nu cuprinde dispoziţii privind condiţiile de fond. Reprezentarea cambială Obligaţiile cambiale pot fi asumate şi prin reprezentant. Insă.V. O semnatură este contrafăcută când este scrisă de o altă persoană decât aceea care este indicată în iscălitură sau când semnătura autografă a fost modificată încât semnătura nouă apare ca fiind a unei alte persoane. de asemenea. Regulile falsului cambial Avem în vedere situaţia în care conţinutul original al titlului suferă modificări. să valorifice dreptul către cei ce au subscris-o. Dacă semnătura trăgătorului este falsificată girantul îşi asumă o obligaţie cambială şi şirul girurilor nu este întrerupt. Ceilalţi semnatari îşi asumă însă obligaţii valabile şi vor fi ţinuţi cambial aplicânduse principiul autonomiei obligaţiilor cambiale.Copia este o reproducere identică a titlului original efectuată de acelaşi posesor care consemnează în noul document textul cu toate subscrierile. Temeiul acestei responsabilitati este faptul ilicit cu consecinţa de responsabilitate obiectivă. Purtătorul copiei girate va putea. Legea arată ca cel care semnează ca reprezentant al unei persoane fără a avea împuternicire este ţinut personal pentru obligaţia subscrisă. în baza posesiei ei. Copia trebuie să reproducă întocmai originalul cu girurile şi toate celelalte menţiuni care figurează în cambie. Dreptul său nu este autonom cu subiecţii aflaţi în relaţie directă (reprezentatul cu reprezentantul) cei doi subiecţi ai raportului de reprezentare se vor desocoti după regulile de drept comun. Deci cambiei i se vor aplica regulile de drept comun în materie. Ea nu se foloseşte pentru a se da acceptarea.

a fost completată fără a se ţine seama de înţelegerile intervenite.Alterarea titlului presupune modificarea conţinutului documentului fără voinţa celor interesaţi. O cambie în alb trebuie să conţină cel puţin subscrierea trăgătorului. se presupune că a fost pusă înainte”. Dacă dovada nu este posibilă se prezumă că semnătura a fost pusă înainte de alterare. Legea foloseste noţiunea de cambie necompletată. Situaţia este reglementată de dispoziţiile art. semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în limitele textului alterat.C. Momentul alterării trebuie dovedit deoarece de el se leagă întinderea obligaţiilor subscriitorilor. Convenţia iniţială de completare nu este opozabilă primitorilor succesivi prin gir. irevocabil şi transmisibil prin tradiţia documentului. necompletată la emitere. Subsecţiunea a IV-a Acceptarea Poziţia trasului înainte de acceptare Cambia se prezintă în momentul creării sale în dublă ipostază: ca ordin de a se plăti o sumă de bani beneficiarului titlului. Sarcina probei aparţine posesorului deoarece el are interesul să dovedească valabilitatea titlului actual. Deci documentul poate fi completat succesiv. Asemenea decădere nu este opozabilă posesorului de bună credinţă. Ultimul giratar nu este obligat să cunoască conţinutul înţelegerii iniţiale de completare. În cazul în care din titlu nu rezultă sau nu dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare.88 L. semnatarii anteriori sunt ţinuţi potrivit textului original. iar doctrina vorbeste despre cambie în alb. Completarea se face până la prezentarea cambiei la plată dar nu mai mult de trei ani de la data emiterii. Trasul nu are în acest moment nici o obligaţie. Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei. – „În cazul alterării textului unei cambii. 50 . Completarea abuzivă îndreptăţeşte pe cei interesaţi să invoce excepţia completării abuzive dacă au încercat un prejudiciu. afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. este că toate condiţiile formale trebuie să existe în momentul în care se valorifică dreptul contra oricărui obligat cambial. Conţinutul dreptului de completare rezultă din conţinutul înţelegerii dintre trăgător şi primul beneficiar. ipoteza prevăzută în art. Dreptul de completare îl are primul dobânditor şi posesorii succesivi. ca un angajament al trăgătorului de a face să se plătească această sumă.C. căruia titlul i-a fost transmis completat”. care prevede: „Dacă o cambie. Completarea tardivă produce o cambie nevalabilă deoarece la data când trebuia completată îi lipseau elementele esenţiale. neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului. Fiecare giratar va completa cambia şi va răspunde după indicaţiile date de girantul său.C. chiar dacă ordinul de plată îşi găseşte justificarea în creanţa ce o deţine trăgătorul împotriva trasului. Dobânditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeşte prin gir. Primul este ţinut în limita textului original şi cel din urmă conform conţinutului alterat.12 L. Această norma face distincţie între cel ce a semnat înainte de alterare şi cel ce a semnat după. Acest drept este patrimonial. SITUAŢII SPECIALE Cambia în alb Principiul L. Nerespectarea termenului de completare duce la decăderea din drept.

Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicându-se persoana de la care provine. literală şi abstractă. Se acceptă totuşi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare. Se admite însă acceptarea parţială. p. Prezentarea se face la domiciliul trasului. Dacă s-ar accepta contrariul. 100 51 . Revocarea după restituire se consideră o alterare a înscrisului. poziţia trasului este nesemnificativă cambial. creditorul poate agrava unilateral poziţia debitorului. Acceptarea este necondiţionată (acceptarea condiţionată este nulă. se va solicita şi acceptarea lor. Când există mai mulţi traşi prezentarea se face tuturor. irevocabila dupa ce ajunge la destinatie. Daca vreunul refuză acceptarea se întocmeşte protest de neacceptare. în ipoteza în care nu va accepta. In acest caz neprezentarea sau refuzul acceptării nu produc consecinţe. Revoarea acceptării echivalează cu o neacceptare. Conţinutul şi forma acceptării Acceptarea este o manifestare de voinţă prin care trasul. Trasul răspunde contractual faţă de trăgătorul autorizat să emită cambia. Nu se primeşte acceptare prin act separat. Aducerea la cunoştinţă a acceptării se face prin restituirea cambiei purtătoare a semnăturii de acceptare. principiu neadmis de dreptul comun. apoi nu-şi va respecta această obligaţie va răspunde faţă de beneficiar contractual şi nu cambial. In principiu acceptarea nu se dateaza. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. Dacă figurează şi indicaţi la nevoie. dar nu mai lung de o zi. „voi plăti”. Ea se prezintă la domciiliul trasului chiar dacă se indică un domiciliatar.Inainte de acceptare. Daca trasul se va angaja faţă de beneficiar că va acepta cambia şi. un terţ intervine în nexul cambial şi se obligă direct să plătească suma de bani înscrisă în titlu. Prezentarea cambiei la acceptare Titlul este prezentat la acceptare de către posesor până în preziua scadenţei. Problema este mai delicată când lipseşte autorizarea de emitere a cambiei. s-ar ajunge la concluzia că. aşa cum a promis. Refuzul de datare se constată prin protest de nedatare. Acceptarea este în principiu. 1998. Asta deoarece răspunderea cambială este mai severă decât răspunderea contractuală a trasului faţă de trăgător din raportul fundamental1. Prezentarea la acceptare este în principiu facultativă. Obligaţia asumată este autonomă. In această ipoteză trasul nu va avea o răspundere faţă de trăgător pentru că refuză să accepte cambia. pentru că se consideră a fi o acceptare limitată şi nu condiţionată. 1 V Luha. Acceptarea se poate face şi pe duplicat. Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteşte nescrisă în ce priveşte partea ce depăşeşte obligaţia cambială. „voi onora” pe cambie. deoarece nu a subscris încă titlul. Cambia. Dacă nu ajunge la cunoştinţa celor interesaţi poate fi revocată chiar dacă a fost scrisă pe titlu. Dacă se indică mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele. deoarece acceptarea este fapt personal al trasului. Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenţă la un anumit timp de la vedere şi la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare. Trasul poate cere timp de gândire o singură dată. Titluri de credit. Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin voinţa trăgătorului sau a giranţilor. considerată neacceptare). Acceptarea se scrie prin formula “acceptat”. ea este semnată de tras. Bucureşti.

faptul se constată într-un protest de neplată şi se activează dreptul de regres al creditorului. Situaţia este acoperită de principiul prescripţiei instantanee. Dacă clauza de prezentare în termen nu se respecta posesorul este decăzut din dreptul de regres faţă de toţi debitorii cambiali. giranţi şi avaliştii lor. 52 . Clauza de interdicţie nu este posibilă în cambiile cu scadenţă la un anumit termen de la vedere şi nici în cele ce sunt plătibile la un terţ. O astfel de situaţie se poate răsfrânge asupra transferurilor ulterioare cu efecte nedorite. Dacă clauza este înserată de trăgător produce efecte faţă de orice obligat cambial. Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o dată cu girul. Aceasta circulaţie poate fi voluntară sau involuntară. Creditorul îl poate urmări pe trasul acceptant deoarece el este obligat cambial. ca titlu de credit nu-şi poate realiza funcţiunile economice decât prin circulaţie. iar ceilalţi de a face să se plătească. sarcina probei inexistenţei proviziunii revine trasului. De aici rezultă urmatoarele: trasul acceptant plătitor nu are acţiune cambială contra trăgătorului ci numai acţiune de drept comun. Trăgătorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula “fără obligaţie de acceptare”. sau le primeşte în lipsa oricărui acord. El este ţinut faţă de creditor în solidar alături de trăgător. Prezentarea se va face în timp de un an de la emisiune. pe ascuns sau împotriva voinţei posesorului legitim. Obligativitatea prezentării la acceptare rezultă şi din lege. Dacă trasul plăteşte se stinge raportul cambial. Cambia. Termenul poate fi fixat precizând atât începutul cât şi sfârşitul sau poate fi indicat numai sfârşitul acestuia. Nerespectarea ordinului impus de giranţi duce la decăderea dreptului de regres împotriva girantului. în sensul că trasul are obligaţia de a plăti. In asemenea ipoteză dobânditorul poate obţine legitimarea pretinderii dreptului dar nu şi proprietatea documentului. Excepţia poate fi invocată numai de girant si garanţii săi. Dacă nu plăteşte. Subsecţiunea a V-a Circulaţia cambiei Titlurile de credit sunt destinate circulaţiei. de art.Civ care spune ca posesia de bună credinţă valorează titlu.1 C. Circulaţia involuntară constă într-o transmisiune în care dobânditorul nu primeşte drepturile în urma unui acord valabil.Trăgătorul poate fixa termen în care cambia să fie prezentată la acceptare. Circulaţia voluntară se bazează pe un contract valabil de transmisiune prin care se atribuie proprietatea titlului. prin specificul ei evită neajunsurile ce rezultă din formele de transmitere a titlurilor de credit. prezentarea la acceptare determinând scadenţa.1909 al. prev. Cambia. Clauza de obligativitate a prezentării la acceptare poate fi trecută şi de giranţi care. Legea româna nu reglementează cambial proviziunea. trăgătorul poate revoca ordinul de plată al trasului de a accepta şi de a plăti cambia. primitorului. Acest lucru se realizează în cambiile cu scadenţă la un anume termen de la vedere. pot fixa termene în acest sens. Efectele acceptarii Prin acceptare trasul devine obligat cambial principal. Transmisiunea face ca dobânditorul să primească şi titularitatea dreptului încorporat în document.

De obicei se scrie pe dosul titlului. Mai mult decât atât. sub forma unor menţiuni scrise şi semnate. Asemenea gir îşi realizează funcţiile 53 . 2 din L. iar sub aspectul conţinutului. numele giratarului. el trebuie semnat de girant. alin. debitorul convine cu creditorul să-i transmită titlul cambial aflat în posesia sa. Girul. Pentru lichidarea sau garantarea unei datorii. către o altă persoană. Se pune problema dacă ar fi admisibilă o clauză care să interzică transmiterea cambiei sub orice formă. odată cu predarea acestuia.Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin şi se transmite de cele mai multe ori prin gir. In opinia noastră o asemenea clauză nu este valabilă deoarece afectează însăşi natura titlului. toate drepturile consemnate literal pe document. prevede că girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). trebuie să fie scris pe cambie Cambia poate fi transmisă în alb. care interzice girarea. Raportul dintre girant şi giratar este abstract deoarece cambia circulă dezbrăcată de raportul fundamental dintre cei doi subiecţi. Dobânditorul unei cambii “nu la ordin” va fi obligat să demonstreze transferul în baza căruia a obţinut cambia. girul se analizează ca o manifestare de voinţă. Art. Deci. Prin gir se transmit drepturi autonome si literale. Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei prin gir. constituindu-se el însuşi ca garant pentru plata sumei la scadenţă.C. Legea permite însă introducerea unei clauze “nu la ordin”. 15. transmiţătorul asumă faţă de primitor şi faţă de toţi cei care-i succed obligaţia de a face să se plătească titlul (garanţia acceptării şi plăţii cambiei). pe de o parte şi a legitimităţii pretinderii prestaţiei la care s-a obligat debitorul cambial. celelalte modalităţi de transmitere fiind permise. prin particularităţile dreptului transmis. Este complexă pentru că vizează sub aspectul formei două acţiuni concrete: dispoziţia asupra documentului prin remiterea acestuia şi subrogarea giratarului în drepturile girantului. 15 din L. girul pentru a fi valabil. pe de altă parte. Girul are la bază o convenţie cauzală anterioară. care din punct de vedere juridic reprezintă o declaraţie scrisă şi subscrisă şi cuprinde: numele girantului.Efectul acestei manifestări de voinţă constă în transmiterea proprietăţii documentului. adică printr-o manieră specifică ce înlătură. se are în vedere proprietatea documentului şi dreptul de creanţă pe care titlul îl încorporează.. adică girantul să nu indice numele giratarului. girul trebuie scris pe cambie. printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu. Natura juridică Înţelegem prin gir mijlocul tipic de circulaţie al cambiei prin care un girant transmite unei alte persoane numite giratar. toate inconvenientele. Cambia “nu la ordin” si cambia netransferabila Cambia este un titlu la ordin ca efect al dispoziţiilor legale. Implicit s-a ajuns la formula valabilă după care girul poate conţine numai subscrierea girantului. În acest din urmă caz.. In asemenea ipoteza giratarul va trebui să-şi completeze singur numele. complexă exprimată în scris. el primind un drept derivat.C. prin scrierea unei formule specifice. data şi semnătura girantului. Forma girului Potrivit art. In acest caz cambia poate circula dar cu efectele unei cesiuni de creanţa.

Girul ulterior scadenţei produce aceleaşi efecte ca şi girul anterior. primind cambia. Potrivit art. Posesorul cambiei. Totuşi nu este admis girul la purtător . iar în cazul girului alternativ. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoarea pentru acoperire”.deoarece după completare se transformă în gir complet. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat. Mandatul cuprins printr-un gir „de procură” nu încetează prin moartea mandantului. dar un gir făcut de el este socotit ca făcut cu titlu de procură. Condiţionarea girului se socoteşte nescrisă. girantul cedează cambia la un preţ mai scăzut datorită problemelor apărute cu încasarea acesteia. poate să execute toate drepturile care decurg din cambie. stipulează că pe cambie se fac menţiunile „valoare în garanţie”. Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni. Cei obligaţi nu pot opun e posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu girantul. Girul în favoarea băncii (operaţiunea de scontare prin care posesorul cambiei poate obţine prin gir resurse de la o bancă. Girul după scadenţă (gir făcut între momentul scadenţei şi termenul pentru adresarea protestului). 20 din L. Girul în alb păstrează caracteristicile circulaţiei cambiale chiar dacă uneori se rezumă la o simplă înmânare a documentului. a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. prin girare în favoarea băncii. Girul cumulativ/ alternativ în cazul în care pe titlu se înscriu mai mulţi giratari. deoarece circulaţia normală a cambiei durează numai până la scadenţă. În acest al doilea caz. neafectat de modalităţi. dar nu o poate gira decât cu titlu de procură.Potrivit legii girul la purtător este considerat gir în alb. prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia.C. el nu va avea efectul său specific. Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului. însă girul ulterior protestului produce numai efectele unei cesiuni ordinare. afară numai dacă posesorul. Articolul 21 din L. De fapt. „valoare în gaj”. în baza unui gir în garanţie. se face o nouă girare în care giratarul devine girant iar mandatarul giratar. exercitarea drepturilor cambiale urmează să se facă de către toţi giratarii. Girul trebuie să fie pur şi simplu. posesorul poate să exercite toate drepturile inzvorând din cambie. primitor prin astfel de gir se comportă ca un veritiabil giratar. „pentru procură”. oricare dintre giratari care se află în posesia girului poate exercita drepturile cambiale. sau orice altă menţiune care implică gajul. putând transmite în continuare titlul. Girul ulterior scadenţei/ ulterior protestului. înainte de scadenţă. In această situatie vorbim despre gir de întoarcere. În cazul girului cumulativ. Legea nu interzice girul după acest moment însă. prin acordul comun al acestora.C. Girul pentru procură ( gir pentru încasare). Girul se poate face numai până în momentul adresării protestului. cum ar fi garanţia pentru bună execuţie a unor lucrări de investiţii. „pentru încasare”. prin gir de întoarcere. înainte de scadenţă. Debitorul cambial. este considerat ca fiind un gir obişnuit. Giratar poate fi orice persoană din nexul cambial. girantul garantează numai existenţa creanţei nu şi plata acesteia. Girul pentru garanţie se dă de către beneficiar pentru a garanta anumite obligaţii. Se poate spune că girul pentru procură este o formă în care giratarul mandatează o altă persoană pentru a încasa banii. Dacă titlul ajunge în mâna unui debitor cambial. sau până când protestul poate fi făcut. În ambele cazuri. urmând ca giratarul să se preocupe de recuperarea sumei înscrise în cambie. Efectele girului 54 . raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece datoria nu este exigibilă. pe baza menţiunilor enumerate mai sus. Nu este acceptat nici girul parţial.

Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. Avem de a face cu un fenomen particular al circulaţiei cambiale prin care cambia este transferată de la creditorul cambial la cel care a plătit. de a-l da în garanţie. dreptul de a se întoarce în regres contra debitorilor de regres. 104/16. Dacă titlul este plătit creditorul poate reţine pentru sine parte din suma încasată până la concurenţa creanţei sale sau poate reţine întreaga sumă până la scadenţa creanţei când se va satisface preferenţial.C. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. predarea cambiei. b) Efectul de garanţie. Girantul poate exclude răspunderea sa printr-o clauză de negaranţie. Când girul finalizează o convenţie de mandat avem de a face cu un gir pentru procură. c) Efectul legitimativ al girului. 432-433 55 . Textul indicat reglementează o consecinţă a exercitării regresului şi are în vedere plata efectuată de un obligat cambial. Dreptul comerţului internaţional. In sarcina girantului se naşte întotdeauna şi obligaţia subsidiară faţă de posesor de a răspunde dacă debitorul refuză acceptarea sau plata.A. garantează pe primitor de acceptarea şi plata cambiei şi legitimează pe posesor să pretindă creditul. Când girul finalizează un contract de garanţie şi titlul este dat în gaj vorbim despre un gir în garanţie. a) Efectul translativ de drepturi. creanţa cambială.XI. Bucureşti. p. dreptul de a gira în continuare titlul. Daca între giruri figurează unul în alb şirul nu este întrerupt dacă el este semnat de cel ce figurează giratar în girul anterior plin3 . Ca să existe un şir neîntrerupt de giruri trebuie ca primul giratar să fie beneficiarul titlului.1950 V. Georgescu.Doctrina recunoaşte girului trei efecte: este translativ de drepturi.55 L. Revista de drept comercial. 1976. dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi plata. Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului. de a-l ceda. Obţinerea cambiei prin plată Art. In practică se discută dacă prin gir se transmit şi garanţiile reale constituite pentru garantarea creanţei cambiale.L. Urmare a girului numai giratarul este abilitat să exercite dreptul cambial.C. Giratarul prin procură este un mandatar al girantului şi primeste documentul numai ca să-şi dovedească împuternicirea de a îndeplini ceea ce este necesar pentru conservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept. stabileşte că orice obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat regresul poate cere în schimbul plătii.R. Şirul neîntrerupt de giruri prezumă până la proba contrară că ultimul giratar este şi creditorul dreptului de creanţă şi proprietarul cambiei. Controversa a fost soluţionată prin D. 3673/19401 în sensul că prin gir se transmit aceste garanţii dacă garanţiile sunt menţionate în titlu ca garanţii ale obligaţiei cambiale şi nu ale obligaţiilor raportului fundamental2. iar fiecare din următorii giranţi să fi fost indicaţi ca giratari în girul precedent. 588 3 T. Girantului i se ridică legitimarea obţinerii prestaţiei cambiale. Într-un lanţ cambial legitimarea aparţine numai posesorului care justifică dreptul său printro serie neîntreruptă de giruri. Popescu. L. Această excludere poate să privească fie acceptarea şi plata fie una din acestea două. 1939. Terţul de bună credinţă şi care a dobândit fără greşeală gravă devine titlular al dreptului cambial chiar dacă autorul său nu a avut această calitate. reţine că girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. Efectul de legitimare al girului nu poate fi înlăturat prin voinţa părţilor. In acest caz giratarul va exercita un drept cambial propriu. Nimic nu ne impiedică să observăm fenomenul şi în situaţia în care plata este făcută de un obligat de categorie diferită (garantul obligatului principal) sau chiar 1 2 Decretul Lege 3673/1940 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. p. autorul acestuia este prezumat că a dobândit titlul în baza girului în alb.

Stătescu. Când vorbim despre subrogaţi în drepturile altuia legitimarea se face după regulile de drept comun coroborate cu art. 1981. dacă cesiunea a fost oneroasă. ori ca efect al unui act de fuziune al unor societăţi. prin cesiunea cambiei. Primitorul dobândeşte un drept derivat. Sunt reglementate două ipoteze în care se obţin efectele cesiunii: girul întârziat şi transmisiunea prin act separat. Cesiunea urmează regulile expuse mai înainte cu câteva precizări. care obligă pe creditorul plătit să preda titlul cu menţiunea de achitare. a proprietăţii lui şi a drepturilor încorporate în el. Bârsan. chiar anterior scadenţei.C. deoarece el îşi îndeplineşte obligaţia sa. In acest caz. Lipsa unui astfel de suport dă naştere unei circulaţii neregulate (involuntare) ce vizează fie legitimarea creditorului. însă nu cambial. fie dintr-un act sparat. Avem deci mai multe ipoteze în care există interes din partea celui care a plătit cambia de a-şi exercita drepturile împotriva obligaţilor cambiali.23. Această legitimare este specifică circulaţiei cambiale. fie titularitatea proprietarului documentului. Drept civil. Transmiţătorul nu garantează. proprietatea titlului. El va răspunde. 58/1934. subiecţi ai unui raport cambial. Cambia este mai puţin expusă la astfel de situaţii. Imaginăm şi situaţia în care creditorul gajist poate dobândi cambia gajată după reguli de drept comun. obţinând în schimbul plătii. derivând fie dintr-un gir făcut posterior protestului de neplată sau după expirarea termenului pentru facerea protestului. Efectul prevăzut de textele de lege (art. Circulaţia neregulată Transferul proprietăţii titlului cambial urmează regula generală după care acest efect este subordonat existenţei unui contract valabil de transmisiune. Legea nr. art. nu şi de solvabilitatea debitorului.de către un străin de raportul cambial. se transmit creditorului toate drepturile cambiale ale cedentului. Legitimarea lor rezultă din textul legal.). Transmisiunea prin mijloace de drept comun Cambia poate fi transmisă prin succesiune legală sau testamentară. ori situaţia cambiei confiscate. se poate explica prin structura specifică a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a plătit posibilitatea de a acţiona contra celor obligaţi cambial de grad precedent şi drepturile cambiale sunt atribuite în baza proprietăţii titlului. 351 56 . Bucureşti. Totuşi nu sunt excluse neregularităţi de acest fel câtă vreme titlul poate circula prin gir în alb. In cazul răscumpărării. cesionarului având dreptul la predarea cambiei. nici plata cambiei. La fiecare din aceste cazuri drepturile cambiale trec de la cedent la cesionar. afară de stipulaţie contrară.C. sau despre o subrogare în drepturile altuia în cazul în care plata se face de un terţ1 (20). Prin aceste operaţii dobânditorul obţine poziţia juridică a autorului său şi legitimarea se face după reguli de drept comun. dobânditorul se legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri rămas după ştergerea girurilor ulterioare lui. căruia i se vor putea opune toate excepţiunile opozabile acestuia. el care plăteşte ia locul unui obligat cambial (plata prin intervenţie) şi va obţine drepturile împotriva celui pentru care a plătit şi contra celor ce sunt obligaţi faţă de acesta din urmă. se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vânzarea unui fond cu activele sale. 43 L. p. C. Teoria generală a obligaţiilor. nici acceptarea. In acest caz vorbim despre o răscumpărare a cambiei în cazul în care cel ce a plătit era obligat cambial. Exerciţiul lor este condiţionat de dobândirea titlului. Debitorul poate opune cesionarului excepţiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar dacă posesorul este de bună credinţă. De asemenea. 1 C. de existenta creanţei.35 si 82 L.55.

C. Titulari ai acţiunii pot fi: proprietarul cambiei. Pierderea titlului presupune furtul (ori alte sustrageri). I. Culpa gravă există când dobânditorul ar fi trebuit să ştie. prin orice întâmplare. Nu poate fi titular cel ce a înstrăinat titlul nefiind îndreptăţit chiar dacă dobânditorul a fost de rea-credinţă. 62-63. pot fi titulari debitorii acceptanţi sau de regres care trebuie să primeasca titlul urmare a plăţii. pentru toată suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din 1 I.3 L. Buna credinţă este apreciată mai sever decât în dreptul comun. Contractele civile. 2/1975.Art. Avalul este o garanţie dată de o persoană. p. nu este ţinut să predea cambia. Într-o astfel de acţiune posesorul trebuie să prezinte titlul şi să-şi dovedească legitimarea. 18 din L. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. şi giratarul prin procură. prevede: Dacă o persoană a pierdut. Ocrotirea dreptului cambial prin acţiune în revendicare este consecinţa ideii de încorporare a dreptului de creanţă într-un document. In principiu nu se poate dobândi un bun de la un non domino1. Reaua-credinţă presupune că purtătorul titlului l-a dobândit ştiind că cel ce a transmis nu avea dreptul de a dispune de bun. posesorul trebuie să restituie titlul. Buna lui credinţă se prezumă. Dacă se face dovada relei credinţe. Dacă plata s-a făcut.18 al. prin orice întâmplare. Legea însă oferă o soluţie: dobânditorul nu este ţinut să predea cambia afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă. De asemenea. numit avalizat. Macovei. ori deposedarea voluntară prin abuz de încredere sau înşelăciune. p.C (respectiv: dacă un gir este urmat de un alt gir. 58/1934.adică. posesiunea unei cambii. 33 alin. 33 57 . dând dovada de un minimum de diligenţă. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb). Cluj Napoca. Sarcina probei contrare revine reclamantului. Oprează deci o uzucapare a dreptului cambial. 2 al art. pierderea propriu-zisă. care garantează plata pentru unul din obligaţii cambiali. Acţiunea în revendicare cambială este o acţiune de drept comun şi urmează normele procedurale obişnuite. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei . că acela care a transmis titlul nu avea dreptul să dispună de el. 1 din Legea nr. 1978. Revista română de drept. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. Observăm deci că avalul se încadrează în categoria garanţiilor obligaţiilor. creditorul gajist care apară propriile sale drepturi. Acţiunea în revendicare cambială Cel ce se consideră îndreptăţit să posede cambia şi nu are titlul îl poate revendica de la cel care îl posedă. Zinveriu. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă. numită avalist. cambia fiind înmânată solvensului pârâtul va restitui suma încasată. Se spune numai că plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea – art. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat la alin. bun mobil. Subsecţiunea a VI-a Avalul Natura juridică a avalului Legea nu defineşte avalul. ipoteza generală în care o persoană a pierdut posesia unei cambii.

Plata unei obligaţii cambiale poate fi asigurată (garantată) şi prin asumarea unei alte obligaţii cambiale. deoarece în dreptul cambial nu interesează cauza asumării obligaţiei. Totuşi obligaţia sa este independentă şi autonomă.ea. Forma avalului si individualizarea avalistului Ca orice obligaţie cambială avalul trebuie să îndeplinească formalismul specific. Creditorul trebuie să îndeplinească faţă de avalist toate formalităţile prevăzute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este şi rămâne un obligat cambial independent. În asemenea situaţii. Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului independenţei semnăturilor. Răspundea avalistului este ca cea a unui obligat obişnuit: răspundere solidară. Doctrina şi practica recunosc posibilitatea garantării prin fidejusiune a unei obligaţii cambiale. Nu se datează şi nici nu se localizează. vol. 1939. Se înscrie cu formulele ”pentru aval”. Existenţa mai multor obligaţi cambiali sporeşte încrederea în titlu şi garantează plata acestuia. ”pentru siguranţă”. Distingem între garanţii ale obligaţiilor ce rezultă din raportul fundamental pe care se întemeiază emiterea unei cambii şi garanţii ale obligaţiilor cambiale. Avalul dat pentru o semnatură nevalabilă din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garanţia unei obligaţii inexistente este şi ea nevalabilă.Aceste garanţii pot fi reale sau personale. ”pentru garanţie”. Pe lângă toate aceste forme de garantare a obligaţiilor cambiale legea recunoaşte şi posibilitatea avalizării. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi avalizatul. Bucureşti. p. Cel care garantează se numeşte avalist şi cel garantat este denumit avalizat. 178 58 . Curierul juridic. pe un adaos sau pe copie. Drepturile avalistului care plăteşte 1 E. Nu este valabil pe act separat. O garanţie personală poate fi garantată cambial şi altfel decât în condiţiile fidejusiunii. p. 497. Ca să existe o garanţie a obligaţiei cambiale ea trebuie să fie consemnată pe document1. Avalul se dă numai până la scadenţă. ”pentru fidejusiune”. Gălăşescu Pyk. abstracta din care rezultă garanţie pentru stingerea creditului cambial. Nu poate fi dat condiţionat. Cambia şi biletul la ordin. El rezultă din document: se poate scrie pe titlu. D. Se menţionează întotdeauna cine este avalizatul. Cristoforeanu. Exemplificăm situaţia când creditorul ce nu are încredere în solvabilitatea debitorului sau cere să fie subscrisă cambia şi de un alt subiect ce va figura ca şi coemitent care are o solvabilitate notorie. “în obligaţie solidară”. Insă avalul produce efecte dacă obligaţia garantată este lipsită de valabilitate din alte motive decât cele formale. Girul cambial nu transmite garanţiile. Avem de a face cu o garanţie tipic cambială recunoscută astfel de lege şi nu dedusă din alte norme sau din alte mecanisme pe care le crează raportul cambial. Avalul se foloseşte atunci când sunt anumite rezerve privind capacitatea de plată a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informaţii despre bonitatea acestuia. beneficiarul solicită avalizarea cambiei. Legea permite avalul parţial. 1939. El dobândeşte rang egal cu avalizatul sau obligaţia lui are aceeaşi întindere cu cea a avalizatului. I. Daca nu se face menţiunea se prezumă că a fost dat pentru trăgător. Prin aval se naşte o nouă obligaţie cambială. Ea va fi reglementată după regulile de drept comun.

.35 al. 136 59 . In materie cambială se aplică regula proprie titlurilor de credit după care obţinerea plăţii presupune îndeplinirea unei condiţii esenţiale: prezezentarea documentului de către creditor către debitor pentru plată. fuziunea. în temeiul cambiei (art. Cambia. Autonomia. compensaţia. accesorietatea . Deci : .60 L.Avalistul care achită cambia dobândeşte toate drepturile ce izvorăsc din ea atât împotriva celui garantat cât si împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă.obligaţia avalistului se sprijină întotdeauna pe o altă obligaţie valabilă din punct de vedere formal.C. Accesorietatea şi autonomia obligaţiei avalistului Cele două caractere. Aceste ultime două observaţii definesc caracterul accesoriu al garanţiei date prin aval. p. pe care-i urmăreşte în regres. In caz de achitare parţială avalistul dobândeşte drepturile cambiale până la concurenţa sumei plătite de el1. Subsecţiunea a VII-a Plata cambiei Plata constituie finalitatea şi esenţa oricărui negoţ cambial. 1 C. par a fi incompatibile. Vicol. .Totuşi. Legea nu reglementează decât plata făcută de debitorul principal.particularitate a oricarei garanţii şi independenţa -particularitate a oricărei obligaţii cambiale.dacă a semnat pentru trăgător are acţiune numai contra trăgătorului. care prevede cî între mai mulţi obligaţi care au o situaţie egală în cambie nu se poate exercita acţiunea cambială. Lor li se aplică dispoziţiile art. a trăgătorului şi a avaliştilor lor. independenţa rezultă din natura obligaţiei cambiale. novaţia.C. Legea reglementează stingerea obligaţiei cambiale prin plată. Totuşi. ierarhie statornicită de şirul neîntrerupt de giruri. Intre cei care au avalizat acelaşi obligat cambial nu există raporturi cambiale ci numai raporturi de solidaritate. aceste două caractere ale avalului sunt reale şi nu pot fi neglijate.. mutandis şi plăţilor efectuate de ceilalţi debitori cambiali. cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă.. Din acest motiv se susţine că avalul este o garanţie tipic cambială. care prevede: Când avalistul plăteşte cambia. Ca să exercite drepturile avalistul trebuie să obţină titlul şi documentele de conservare ale regresului. 1945.dacă a garantat pentru acceptant se îndreaptă numai contra acestuia. Obligaţia cambială este cherabilă şi nu portabilă pentru că debitorul nu cunoaşte până la scadenţă cine este creditorul.avalizatul indică rangul cel ocupă avalistul în ierarhia subscrierilor cambiale. Doctrina şi practica acceptă că regulile se aplică mutatis. raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare. în temeiul cambiei) Avalistul intra în şirul de obligaţi cambiali în mod autonom ca urmare a poziţiei sale. Bucureşti. Prezentarea la plată o face posesorul legitim. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. . această autonomie nu poate fi privită în mod absolut din următoarele motive: . Asta nu exclude însă posibilitatea de stingere a acesteia şi prin alte mijloace de drept comun: remitere de datorie.dacă avalul este dat pentru un girant el se întoarce contra girantului avalizat şi predecesorilor lui. Doctrină şi jurisprudenţă.3 L.

reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic – imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite prin convenţii. Termenele de prezentare la plată Posesorul unei cambii plătibile la zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă. 461 prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere. Obiectul trunchierii îl constituie numai cambiile acceptate. Între prevederile introduse de OUG nr. prin utilizarea oricăror mijloace tehnice admise de lege. . . cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi a giranţilor. dar în aceste condiţii nu se mai poate dresa protestul. Dacă este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia. Din neacceptare nu se poate deduce că trasul nu va plăti. când se prezintă la plată o cambie prin trunchiere: . constituie momentul prezentării la plată.transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute mai sus către instituţiile de credit plătitoare.. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. iar posesorul decade din drepturile de regres. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca prezentarea la plată a cambiei originale. Instituţia de credit este obligată. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii. Potrivit Legii nr. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi.să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale.C.transpunerea în format electronic a infomaţiilor relevante de pe cambia originală. In subsidiar cambia va fi prezentată acceptantului prin intervenţie sau indicatului la nevoie. prin trunchiere trebuie astfel realizată încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. 58/1934 art. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei.Prezentarea se face trasului indiferent dacă acesta a acceptat sau nu. 39/2008 se numără reglementarea trunchierii. Cambia nu va fi prezentată avalistului trasului pentru plată. 462 din L. Cererea plăţii împotriva trasului acceptant se poate face oricând în temenul de prescripţie. precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. Dacă scadenţa este zi nelucrătoare. plata se cere în ziua lucrătoare următoare şi termenul de două zile se prelungeşte încât posesorul are trei zile lucrătoare pentru prezentare. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează. . În sensul prezentei legi. potrivit art. 60 . prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: . Daca există mai mulţi traşi sau domiciliatari cambia va fi prezentată tuturor în ordinea aleasă de posesor. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. adică prezentarea electronică la plată a cambiei. Răspunderea pentru pierderea suferită prin nerespectarea acestor obligaţii revine instituţiei de credit.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original. cu condiţia ca această din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii.

Reînnoirea cambiei. Debitorul principal însă. Recipisa se va depune la instanţa locului de plată.43 al. Daca situaţia durează mai mult de 30 zile drepturile de regres se pot exercita fără prezentare la plată şi fără protest. Plata anticipată Întrucât scadenţa cambială este şi în interesul creditorului în materie cambială nu se aplică regulile de drept comun conform cărora debitorul poate face plata şi creditorul este obligat să o 61 . Debitorul are drept de opţiune. Neprezentarea la plată îl decade pe creditor din drepturile de regres. Dacă posesorul refuză plata parţială debitorii de regres sunt descărcaţi de garanţia de achitare pentru suma oferită şi pentru accesoriile sale. Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul său.C. Prezentarea se va face imediat după încetarea impedimentului. Reînnoirea nu este admisibilă decât cu acordul tuturor semnatarilor. Se aplică principiul că în situaţia în care moneda titlului nu are curs la locul plăţii debitorul are posibilitatea de a se elibera plătind cu moneda curentă după valoarea plăţii în ziua scadenţei. Consemnarea liberează pe debitori de sarcina plăţii şi stinge raportul cambial.1001 al. existenţa situaţiei de forţă majoră. ca să se respecte exigenţa literalităţii titlului şi se numeşte reînnoirea cambiei. Ei vor putea fi urmăriţi doar pentru diferenţă. Plata în monedă străină Legea reglementează condiţiile în care se face plata altfel decât în moneda naţională. Debitorul principal poate fi urmărit cât timp dreptul nu este prescris.2 L. precizează că posesorul nu poate refuza o plată parţială.59 L. Debitorul însă poate retrage suma depusă. Plata parţială Art.Termenul stabilit de lege este în favoarea creditorului şi al debitorului: creditorul nu este ţinut să primească plata anterior scadenţei şi nici nu poate cere plata anticipat. afară de scadenţă. poate să efectueze un depozit liberatoriu la o instituţie bancară pe cheltuiala şi pe riscul creditorului.C. ori caz fortuit. băncile domiciliatare atenţionează în prealabil pe traşi despre scadenţele cambiilor ce li se vor prezenta. însă posesorul trebuie să aducă la cunoştinţa girantului sau prin scrisoare recomandată. Noul titlu cuprinde aceleaşi clauze. prevede că dacă prezentarea cambiei este împiedicată de un obstacol de neînlăturat termenul se prelungeşte. In practică. debitorul poate plăti în moneda natională la cursul stabilit legal. Avem astfel o excepţie de la principiul general de drept comun după care creditorul nu este ţinut să accepte îndeplinirea parţială a obligaţiei. Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plată produce efecte atât în ce-i priveşte pe debitorii de regres cât şi în ce-l priveşte pe debitorul principal. creditorul neputându-l constrânge să procedeze într-un fel sau altul.Civ). Operaţia se realizează prin înlocuirea cambiei cu o alta nouă. numai părţile pot conveni prorogarea scadenţei cambiei. Art. Când moneda străină are curs.2 C. Prorogarea termenului de prezentare la plată Contrar principiilor de drept comun (art.

Va fi liberat şi cel ce plăteşte anticipat dacă posesorul este titularul dreptului şi nu intervine vreo situaţie care ar invalida plata. Bucureşti. Dacă la scadenţă posesorul legitim solicită plata trasul va fi obligat să o repete (acesta se poate întâmpla deoarece creditorul plătit anticipat poate transmite prin gir altei persoane titlul legitimându-l ca şi creditor)... Cluj Napoca. Tratat de drept cambial. Debitorul săvârşeşte greşeala gravă atunci când plăteşte deşi. Costin. Marile instituţii ale dreptului civil român. din aceeaşi raţiune este posibilă şi solicitarea antiticipată a plăţii. 463 L. Extinderea efectelor liberatorii depinde de poziţia pe care o are cel ce plăteşte în lanţul cambial: dacă plăteşte trasul sunt liberaţi toţi obligaţii cambiali. p. 90 62 .N. dar are şi facultatea de a o accepta2. vol.ultim L. Cel ce plăteşte se liberează pe sine şi totodată şi pe semnatarii ulteriori. plata făcută înainte de scadenţă chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul şi pericolul trasului plătitor. p. II. Decăderea debitorului principal din beneficiul termenului Debitorul principal are beneficiul termenului pentru că creditorul este în imposibilitate să-i ceară plata anticipată. dacă ar fi uzat de precauţia de care trebuia să dea dovadă cel mai neglijent om de afaceri ar fi putut cunoaşte lipsa de legitimare activă a posesorului şi ar fi putut să demonstreze cu uşurinţă această stare de lucruri.data prezentării acesteia la plată. Cluj. ci este necesar ca debitorul să aibă la dispoziţia sa probele pentru a dovedi că posesorul legitim nu este titularul dreptului sau că nu este îndreptăţit să primească. 49 alin. Lupaş.C.primeasca înainte de scadenţă1. datată şi semnată de către reprezentanţii legali sau împuterniciţi ai acestora. cu respectarea dispoziţiilor art. III. 46 3 S. Pentru a exista fraudă nu este suficient ca debitorul să ştie că posesorul nu este titular al dreptului cambial. 173 E. de către instituţia de credit plătitoare. Toţi ceilalţi giranţi precum şi trăgătorul rămân obligaţi faţă de cel ce a plătit. 1936. 1993. In baza refuzului. Doctrina a arătat că dacă este posibil regresul antiticipat. p. Deci posesorul legitim poate refuza plata anticipată. plata obligatului de regres liberează pe toţi garanţii succesivi ai girului celui ce plăteşte. debitorul este decăzut din beneficiul termenului3. 1 L. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează). 44 al. Curs de drept cambial. Insă.48 lit.C. Art. stabileşte că cel ce plăteşte la scadenţă este valabil liberat afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa. precizează că drepturile de regres pot fi exercitate anticipat dacă trasul este în faliment sau în stare de încetare de plăţi constatată ori nu prin hotărâre judecătorească. Efectele plăţii Art. Refuzul total sau parţial al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere Conform art.C. instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: . .b L. Menţiunile înscrise pe cambia originală. spre a constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege ( în ziua în care ea este plătibilă. Adică. Debitorul trebuie să se opună plăţii când ştie că sunt întrunite condiţiile pentru că achitând plata să nu fie valabilă. 1946. constituie dovada refuzului de plată. 1 2 M.declaraţia de refuz. vol. refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică. Cristoforeanu.C.

Aceste evenimente sunt următoarele: . . creditorul se poate îndrepta în regres împotriva celor care au asumat obligaţia subsidiară. Putem discuta cel mult despre o decădere a debitorului din beneficiul termenului. dar produce efectul asupra tuturor. legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizării cambiei într-un act oficial numit protest.Plata făcută valabil de tras influenţează şi raportul fundamental stingând şi acţiunea cauzală ce rezultă din raportul de proviziune. Posibilitatea exerciţiului anticipat al regresului nu indică o scadenţă anticipată. Obligaţia de regres şi acţiunea corespunzătoare se diferenţiază de cea directă prin faptul că realizarea ei este subordonată existenţei unor condiţii substanţiale şi formale: . arată că acţiunile posesorului cambial sunt directe sau de regres: daca trasul acceptă cambia. Acţiunea lui este directă şi nu este supusă vreunei formalităţi speciale.falimentul trăgătorului unei cambii nesupuse acceptării.a doua condiţie constă în necesitatea de a constata refuzul plătii sau acceptării într-o formă determinată. dacă acceptarea şi plata sunt refuzate şi nu există intervenţie pentru acceptare sau plată. Legiuitorul a considerat inutil să se aştepte scadenţa titlului. Condiţii formale pentru exerciţiul dreptului de regres Refuzul acceptării şi plăţii se constată de un singur subiect al raportului cambial. b) Neacceptarea din partea trasului.47 L. Plata făcută de un debitor de regres nu stinge decât raporturile fundamentale ce justifică girurile ulterioare girantului care face plata şi lasă neatinse celelalte raporturi cauzale care au dat naştere la crearea şi punerea în circulaţie a cambiei. Uneori legea ia în considerare evenimente care pot face superfluă aşteptarea scadenţei şi solicitarea de plată. giranţii si avaliştii lor îşi asumă sarcina subsidiară de acceptare şi plata a cambiei. .nesiguranţa economică a trasului acceptant. . situaţie ce învederează o criză economică a debitorului care face neprobabilă plata la scadenţă.prima conditie. Faptul de a participa la punerea în circulaţie a unei cambii comportă obligaţia subscriitorului de a garanta plata cambiei: trăgătorul. chiar dacă ea (neacceptarea) nu face să se prezume că plata nu va avea loc. prestabilită. Condiţionările pe care le presupune exerciţiul drepturilor de regres au ca scop să facă de necontestat şi opozabile tuturor realitatea refuzului executării obligaţiei directe. prin protest.C. Ca să se facă opozabil refuzul tuturor. 63 . Şi neacceptarea face superfluă aşteptarea scadenţei titlului. Condiţii substanţiale pentru exerciţiul acţiunii de regres a) neplata din partea celui desemnat să plătească pe cale principală: este necesar ca posesorul să solicite plata în condiţii legale şi să fie refuzat. o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat în titlu ca desemnat să plătească pe cale principală. Art.execuţia infructuoasă asupra bunurilor trasului. nesiguranţa ce rezultă din falimentul său ori din încetarea de plăţi. Subsecţiunea a VIII-a Regresul cambial Precizări Regresul este o instituţie specifică dreptului cambial. creditorul îl poate urmări direct pe el sau pe avaliştii săi. deoarece el fiind în faliment nu va mai putea garanta pentru plată. adică de a plăti ei înşişi titlul dacă trasul nu-şi va îndeplini obligaţiile.

. 1 2 P.C. la domiciliul celui indicat la nevoie. corecturile şi scrisul printre rânduri sau cu semne de trimitere. indicatul la nevoie pentru plată.71 L. Pătrăşcanu. Conform art. originalul poate fi înlocuit printr-o copie legalizată după registrul de proteste.C. Căpăţână. Forme de protest In principal întâlnim două forme de protest: .el fixează definitiv conţinutul titlului1 .el este o condiţie necesară pentru conservarea drepturilor cambiale. zi cu zi. ţinut de judecătorii. Facerea protestului se realizează în ordinea prevăzută de art. zilnic şi în ordinea datei. Sachelarie. O.. Cluj. vol.devine şi un act de conservare al acţiunii de regres deoarece drepturile de regres nu vor putea fi realizate fără întocmirea acestui act. Craiova.deoarece se întocmeşte de un funcţionar public şi nu poate fi înlocuit în principiu cu nici un act. într-un registru special. cel care face protestul este dator să treacă protestele în întregime.protestul pentru neacceptare . III.dă garanţii de publicitate în legătură cu soarta obligaţiilor cambiale. 1923. Actul de protest trebuie să conţină în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. 4/1995.Protestul are o funcţie probatorie. 1975. Un terţ străin de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplată într-o activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim2 .este obligatoriu când posesorul are obligaţia de a prezenta cambia pentru acceptare într-un anumit termen sau doreşte să exercite regresul înainte de scadenţă. p. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. p. 712 64 . după ordinea datei.C. trasul acceptant sau nu. Revista de drept comercial. . Originalul protestului se remiteaceluia care a derut protestul.V. să fie subscris de cel care l-a dresat. în care se înregistrează. Titluri de credit în comerţul internaţional. el dovedind îndeplinirea obligaţiilor de diligenţă cambială. Este un act public. Nu se face protestul contra avaliştilor.este obligatoriu pentru exercitarea regresului. Protestul va fi intocmit de executorul judecătoresc sau notarul public3 . Legitimare activă şi pasivă în cererea de dresarea protestului Va fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei şi cesionarul titlului. Raporturi de obligaţiuni. fiind opozabil tuturor. el se face în una din cele două zile următoarei zilei plăţii. 89 C. Drept civil. În lipsa arătării unei adrese. În caz de pierdere. care dispune: Cambia trebuie prezentată spre plată la locul şi adresa indicate în cambie.protestul de neplată . . dovedind indiscutabil ca prestaţia cambială a fost cerută şi îndeplinirea ei a fost refuzată. cu efectuarea menţiunilor cerute pe articolele precedente. Ştersăturile. trebuie să fie aprobate de acela care întocmeşte actul de protest. Protestul de neacceptare poate fi cerut şi de un detentor. domiciliatarul.. cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. cambiile protestate. acceptantul prin intervenţie. . p. Negrea. la domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta. Protestul trebuie dresat contra subiectului desemnat la acceptare sau plată: trasul sau indicatul la nevoie. 42 L. . 275 3 O. 69 L.

să se ajungă la trăgător. Dreptul nr. pentru rest se aplică dispoziţiile art. 213-217 65 . Se plătesc în astfel de cauze daune morale. un tabel cu protestele de neplată a cambiilor. Răspunderea civilă pentru daune morale. fiecare judecătorie trimite Camerei de comerţ şi Industrie Judeţene/ a municipiului Bucureştiureşti. sau fac publicitate unor proteste nelegale răspund material în faţa celor păgubiţi prin astfel de act. Creditorul este scutit de facerea protestului în următoarele situaţii: .În prima zi a fiecărei săptămâni. datată şi este subscrisă de tras. 49 L. Acest tabel trebuie să indice data protestului.): Când prezentarea cambiei sau facerea protestului în termenul prescis este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală. Această formă de publicitate face să fie cunoscuţi toţi răi platnicii. Sarcina avizului Art. suma datorată şi scadenţa titlului protestat.în caz de declaraţie. de refuz. aceste termene sunt prelungite.în caz de existenţă a clauzei fără cheltuieli. Cluj Napoca. Cei care determină facerea unui protest nelegitim. Posesorul este dator să aducă. prin scrisoare recomandată. făcute în cursul săptămânii precedente. Cei interesaţi pot înscrie în titlu clauza “fără cheltuieli”. numele şi prenumele trăgătorului . Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. astfel încât continuându-se această acţiune. caz fortuit ori de forţă majoră). 59 L. numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a dresat protestul.50 L. 11 Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea: M. p. Dacă evenimentul continuă. Turianu. 1978. al celei care a cerut protestul. arătând totodată şi numele şi adresa acelora care au făcut încunoştinţările anterioare.C. la cunoştinţa girantului său. în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştinţarea trebuie să informeze pe girantul său despre comunicarea primită. b) Creditorul nu se va prezenta la plată în caz de forţă majoră.C. p. ”fără protest”. fără întârziere. La rândul său fiecare girant. 4/1993. Ea exonerează pe purtător de obligaţia de a dresa protestul.73 L.C. Conţinutul creditului de regres Pe cale de regres se pot pretinde următoarele: 1 2 C. Declaraţia se scrie pe titlu sau pe hârtie separat. dreptul de regres poate fi exercitat fără a fi nevoie de prezentare la plată şi regres. Evenimentul de forţă majoră prelungeşte termenul de prezentare la plată la 30 zile.C. prevede că posesorul cambiei trebuie să încunoştinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată în patru zile ce urmează protestului.N.). Protestele se pot publica din iniţiativă particulară. Potrivit prevederilor art. de acceptare şi plata (art. Cazuri de scutire de prezentare la plată şi de dresare a protestului a) Creditorul nu este obligat să prezinte titlul la plată în caz de faliment al trasului sau al trăgătorului unei cambii interzise supunerii la acceptare. însă cu precizarea că nu orice lezare a unui interes cu semnificaţii morale va produce în mod necesar şi o pagubă ce trebuie acoperită 1. . Există o pagubă morală ce trebuie acoperită atunci când celui lezat i se produce un dezechilibru evident şi cert în raporturile personale şi de afaceri pe care le are2. însă nu-l exonerează de obligaţia de a prezenta cambia la plată. Costin. cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cambie menţiunea datată şi semnată de el de această încunoştinţare.

pe care cel care plăteşte are dreptul să-l pretindă de la creditorul său. odată cu cambia neplătită şi cu contul sau socoteala de întoarcere. Debitorul care a achitat cambia are dreptul să şteargă girul său şi cel al giranţilor următori lui cu avalurile lor. ambele justificând suma de plată trecută în contracambie.C.cheltuielile de protest şi cheltuielile de aviz.cheltuieli de protest. In această situaţie dacă se oferă mai mulţi debitori să plătească.suma prevăzută în cambia neplătită sau neacceptată plus dobânzile comerciale ce curg după scadenţă. înscris in art. acelea ale încunoştinţărilor făcute. trasă de la locul unde cambia originară este plătibilă asupra locului domiciliului girantului. În cazul când contracambia este emisă de către unul din giranţi care a fost obligat la plată prin regres.un drept de curtaj ( remuneraţia celui care a făcut operaţiunea) 66 . Este vorba de un drept şi nu de o obligaţie. .. Contracambia va fi remisă la plată. . . însă scadenţa o va avea „la vedere”. Toate cheltuielile făcute în exercitarea regresului şi pretinse trebuie justificate printr-un cont de întoarcere (un document). deoarece plătitorul fiind în posesia titlului şi a protestului este deplin legitimat să exercite regresul chiar şi fără să şteargă girurile ce figurează după el. Orice debitor plătitor are dreptul să primească titlul. trasă de la locul unde trăgătorul contracambiei are domiciliul asupra locului domiciliului girantului. suma este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. protestul şi contul de întoarcere. în cazul beneficiarului. . În situaţia în care contracambia este emisă de beneficiarul deţinător al cambiei neacceptate sau neplătite. iar locul de plată va fi domiciliul aceluia asupra căruia contracambia a fost trasă. în situaţia unuia din obligaţii cambiali care a plătit-o prin acţiunea de regres . Contracambia este o categorie de cambie mai deosebită întrucât ia naştere numai în situaţia în care nu se achită cambia la scadenţă.57 L. va fi preferat cel ce eliberează cel mai mare număr de debitori de regres.dacă există dobânzi convenţionale şi ele intra în dreptul de regres. întreaga sumă plătită. . Contracambia Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar. în cazul beneficiarului. în cazul unuia dintre obligaţii care au achitat titlul prin acţiunea de regres. suma de plată este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. iar posesorul acesteia – beneficiarul – care doreşte să recupereze mai repede suma ce i se cuvine trage o nouă cambie ( adică o nouă cambie) asupra unuia din giranţi cu plata la domiciliul acestuia.dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă. „Contul de întoarcere” este un document adiţional al contracambiei şi trebuie să cuprindă: . Contracambia trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni obligatorii ca şi cambia. Contracambia este un mijloc de încasare. Efectele exerciţiului dreptului de regres Exercitarea regresului.cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea acţiunii cambiale (la cheltuieli nu se calculează dobânzi).suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită. spre deosebire de cambia care este un instrument de plată şi de credit. dobânda calculată începând cu data de la care a plătit suma. împreună cu dobânda (dacă a fost menţionată în titlu). în mod succesiv va mări suma ce trebuie achitată datorită dobânzilor şi cheltuielilor care se acumulează.

Formal. dar care are un interes juridic ca acceptarea sau plata cambiei să nu fie refuzată şi intervine să ia locul persoani obligate prin cambie.C. 74alin. vorbim despre un intervenient pentru onoare. iar în al doilea caz. intervenientul pentru onoare se poate îndrepta împotriva semnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit. intervenientul trebuie să declare că plata este făcută pentru onoare. 4 din L. dacă va fi locul. Făcând plata. Dacă şi indicatul la nevoie ori acceptantul prin intervenţie refuză plata. posesorul trebuie să se adreseze lor dacă trasul a refuzat plata şi s-a dresat protestul. evitând un regres anticipat sau pentru a plati titlul paralizând acţiunea de regres pentru neplată. prin manifestarea lui îşi schimbă poziţia în nexul cambial. De aici rezultă unele incoveniente: cheltuieli suplimentare şi discreditarea semnatarilor.. Intervenient în acest sens poate să fie şi un obligat cambial care. Ca să se evite aceste inconveniente.) Se poate interveni pentru a accepta titlul în locul trasului. fără însă ca daunele interese să poată întrece suma din cambie (art. Plata cambiei de către intervenientul pentru onoare Intervenientul pentru onoare este un terţ care. Intervenientul trebuie ca în termen de două zile lucrătoare ce urmează intervenţiunii. In primul caz. intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar. posesorul trebuie să facă din nou un protest ca să-şi conserve drepturile de regres. legea a imaginat posibilitatea intervenţiei care are ca scop înlăturarea sau atenuarea efectelor exercitării regresului. Subsecţiunea a IX-a Intervenţia Precizări Neacceptarea cambiei şi neplata acesteia are ca şi consecinţă posibilitatea exercitării drepturilor de regres contra celor care şi-au dat semnătura pe document. Subsecţiunea a X-a Procesul cambial Precizari 67 . Doctrina distinge. el este răspunzător. In caz de neobservare a acestui termen. să încunoştinţeze de intervenţia sa pe acel pentru care a intervenit.taxa de timbru pentru cambie. Intervenientul este o terţă persoană care nu a participat la procesul cambial. când subiectului intervenient i se cere faptul intervenţiei de către o altă persoană şi intervenţia spontană când intervenientul se oferă din proprie iniţiativă să accepte sau să plătească titlul. de paguba cauzată prin neglijenţa sa. Plata cambiei de către indicatul la nevoie sau acceptantul prin intervenţie In situaţia în care există indicat la nevoie pentru plată sau acceptant prin interventie. Intervenţia constă în înserarea în raportul cambial a unui nou subiect ce intervine pentru a evita o acţiune de regres împotriva celor obligaţi prin semnarea titlului în mod succesiv. se obligă din proprie iniţiativă să facă plata în cazul în care trasul o refuză. având în vedere poziţia originară a intervenientului între: intervenţia provocată.

După investire debitorul este somat să plătească. revista de drept comercial. art.V. 9-12 68 . Procesul cambial. Acţiunea cambială Prin acţiune cambială înţelegem procedura judecătorească prin care creditorul va constrânge pe debitori la plata sumei la care aceştia s-au obligat. patrimonială. p. Oponentul este îndreptăţit să pună în discuţie validitatea efectului de comerţ. mobiliară şi care tinde la realizarea unui drept1. art. p. Procesul cambial este un proces de drept comun care se derulează după normele de procedură obişnuite. pentru capital şi accesorii. Pătrăşcanu.Creditorul cambial ca să-şi realizeze creanţa are două posibilităţi: . Executarea cambială. Bucureşti. sunt condiţionate de dresarea protestului. Revista de drept comercial. care obligă pe debitor sa execute prestaţia la care s-a obligat. Există acţiuni de regres care se intentează contra debitorilor de regres.C. procedura civilă. Investirea se face prin încheiere.pr. Opoziţia se judecă de instanţa ce a investit cambia cu formulă executorie. proces ce începe printr-o acţiune cambială. Drept comercial. Adică.61. Refuzul investirii se atacă cu plângere conform D. Acţiunea cambială este declaratorie. deoarece ei îşi desfăşoara activitatea sub îndrumarea şi controlul preşedintelui instanţei pe lângă care ei funcţionează. Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei. 1994.1 lit. art. care se promovează numai după scadenţă şi sunt supuse prescripţiei extinctive. Competenţa materială în materie cambială Competenţa pentru judecarea litigiilor cambiale aparţine judecătoriilor . precum şi alte acţiuni legate de cambie. Cambia şi biletul la ordin.377/19604. Există acţiuni directe ce se intentează contra obligaţilor principali care nu sunt condiţionate de dresarea protestului. Cambia titlu executor. p.procedura unui proces cambial în care dreptul este constatat de judecător. 1 2 V. Noi reglementări procedurale.46. Hotărârea dată va fi supusă căilor de atac de drept comun. Executorii competenţi să facă protestele sunt executorii de pe langă judecătorii. p. competenţa revine instanţelor în raport de valoarea materială a pretenţiilor. art.2 pct. Căpăţână. .62.72. p. care se pot promova uneori înainte de scadenţă şi în care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres. Revista de drept comercial. biletul la ordin şi cecul. 161 5 O. 1941. că el nu poate investi decât o cambie. Luha. Revista de drept comercial. Debitorul somat poate face opoziţie în cinci zile de la primire. termenul fiind de decădere. 67 E.art.5 In ce priveşte acţiunile cambiale directe sau de regres.Legea impune însă obligaţia investirii titlului cu formulă executorie3. Cristoforeanu.89 L. 89 4 P.o procedura specială execuţională care se întemeiază pe ideea că titlu cambial este un titlu executor. neexistând norme speciale se vor aplica dispoziţiile art. Cambia. 1941. personală. 1/1994. 279 3 P Demetrescu.a C. iar pârât oricare din obligaţii ce figurează pe titlu. Judecătorul care investeşte nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu precizarea însă.civ. Împotriva investirii se poate face opoziţie. 12/1998. Executarea cambială Cambiei i se recunoaşte valoarea de titlu executor 2.

lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului. Particularităţile raportului cambial (dreptul autonom transmis şi independenţa semnăturilor cambiale) îşi pun amprenta asupra modului în care se derulează procesul cambial. Sunt excepţii personale excepţiile opozabile numai aceluia care exercită acţiunea cambială.plata făcută de actualul posesor în calitate de debitor de regres ultimului posesor.nevalabilitatea subscrierii cambiale.invocarea lipsei originalului cambiei. . următoarele categorii de excepţii: . Rigurozitatea specific cambială o regăsim şi în materia probării excepţiilor ce pot fi invocate de pârât în procesul cambial şi în regulile după care se derulează acest proces. . pe lângă excepţiile privitoare la forma titlului. Revista de drept comercial. Debitorul cambial poate opune creditorului. Codul de procedură civilă. iar circulaţia îngreunata. p. iar altele sunt denumite personale când pot fi opuse numai unui creditor. ca mijloacele de realizare ale creditului să fie precise. Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă când procedura este îndeplinită şi părţile pot pune concluzii în fond.excepţie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea şi transmiterea cambiei.dobândirea titlului de către terţi lucrând cu ştiinţă în paguba debitorului. deşi acesta era decăzut din dreptul de regres. este stabilit că toate excepţiile cambiale se invocă la primul termen de înfăţişare2. Porumb. . Bucureşti.Excepţiile cambiale Într-un proces cambial (acţiune sau opoziţie).completarea abuzivă a cambiei în alb. Dacă excepţiile unui subiect ar fi opozabile oricui. 314-315 69 . chiar dacă pârâtul sau oponentul 1 2 V. Pe de o parte. încrederea în titlu ar fi distrusă. . 69 G. Dacă excepţia poate fi invocată de oricine este o excepţie absolută. . Procesul cambial. Pornind de la aceste consideraţii ar trebui să nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului o excepţie ce izvorăşte dintr-un raport preexistent actualei relaţii creditor-debitor. I. Este de esenţa dreptului procedural cambial. . Luha. părţile interesate pot invoca excepţii prin care să demonstreze nevalabilitatea titlului. iar dacă o poate ridica numai un anumit subiect va fi o excepţie relativă. inexistenţa dreptului şi a obligaţiei. excepţiile bazate pe reaua credinţă sau greşeala gravă a posesorului sau pe invaliditatea obligaţiei cambiale. inopozabile terţilor şi care nu pot fi opuse decât de debitor creditorului.neidentificarea posesorului cu persoana care rezultă din cambie. deoarece pot fi opuse oricui. comentat şi adnotat. . Unele din aceste excepţii sunt denumite excepţii reale (obiective). p. vol. Circulaţia normală a cambiei se bazează pe caracterul abstract autonom al dreptului dobândit de posesor.lipsa vreuneia dintre condiţiile esenţiale ale titlului. Excepţiile reale pot privi trei aspecte: . 1960.excepţii privitoare la consimţământ. sumare şi expeditive1. . In această categorie de excepţii (personale). intră: .excepţii ce izvorăsc din raporturi ulterioare creării cambiei. Sunt excepţii strict personale. Personalitatea excepţiei se referă la persoana creditorului şi nu la cea a debitorului. 12/1998.

Legea cambială nu prevede reguli speciale pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie. legea prevede că excepţiile trebuie să fie de grabnică soluţiune şi întemeiate pe proba scrisă. sau în situaţia în care acela care plăteşte nu este principalul obligat. Deci. p. În cazul unui refuz de plată total sau parţial. 1 Dec. în materie cambială beneficiarul. a cărei anulare a cerut-o. ultimului posesor se prescrie în termen de şase luni socotite de la data în care girantul a plătit cambia sau din ziua în care regresul a fost pornit împotriva sa. prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză se prescrie în termen de un an de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti asupra acţiunii cambiale rămase definitive. Acţiunea de regres a ultimului purtător al titlului împotriva trăgătorilor şi a giranţilor se prescrie într-un an socotit de la data protestului făcut în timp util. Socotim. Orice altă probă decât cea scrisă nu poate fi admisă. Acţiunea de amortizare este reglementată de art. pierdut sau distrus. 1938. In acest context.167/1958. hotărârea judecătorească va ţine loc de înscris cambial şi pe baza ei se vor exercita toate drepturile. Creditorul cambial nu poate fi repus în termen. 43 70 . plătind o cauţiune. că termenele de prescripţie nu se supun dispoziţiilor art.89-93 L. Cei interesaţi sunt îndreptăţiţi să facă opoziţie contra hotărârii de amortizare. titularul unui drept subiectiv sau creditorul. De aceea. Deducem că în acest caz se vor aplica regulile de drept comun. Acţiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat să plătească în regres. de asemenea. 94 L.C. Revista de drept comercial. creditorul va putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale. Normele amortizării au în vedere că drepturile cambiale nu pot fi exercitate fără document. în exerciţiul unei căi de atac. care a rămas pasiv un anumit timp îşi pierde dreptul de a acţiona în justiţie şi totodată posibilitatea obţinerii executării silite a obligaţiei asumate de debitorul său. Prescripţia cambială Prescripţia reprezintă modul dde stingere a dreptului la acţiune în sens material. Pe de alta parte. In dreptul comun nu se obişnuieşte ca pentru acelaşi drept de creanţă să se recunoască termene diferite de prescripţie în funcţie de subiectul care (ori împotriva căruia se) exercită acţiunea.01.1937. Acţiunea directă se prescrie în termen de trei ani de la data scadenţei. debitorul nu va mai putea ridica nici o excepţie cambială dacă nu a făcut-o la prima instanţă. Din 12. Hotărârea de amortizare va anula cambia a cărei amortizare se cere şi se va publica în monitorul oficial.167/1958. Legea cambială conţine o reglementare derogatorie de la cea a D. Până la judecarea procesului de amortizare. Grabnica soluţiune presupune că soluţionarea lor nu comportă nici o întârziere1. iar dacă titlul ajunge la scadenţă va putea cere plata cambiei. Cas.C. Aceasta pentru protejarea intereselor terţilor.19 din D.nu se prezintă. III. Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemnează o procedură specială prin care se reconstituie înscrisul cambial furat. pentru recuperarea sumei achitate urmează să se intenteze acţiunea în justiţie într-un anumit termeb prevăzut în art.

Normele cambiale sunt de ordine publică. subiecţii raportului cambial nu pot renunţa la prescripţie şi instanţa poate pune din oficiu această excepţie. Pe cale de consecinţă. 71 .

Acţiunea cauzală are un caracter eventual1. 64 L. Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului să constate lipsa plăţii prin protest. Titlurile de credit în comerţul internaţional. prin depunerea lui la grefa instanţei sesizate cu acţiunea cauzală. El (posesorul) trebuie să dovedească că trasul a refuzat plata. Dacă posesorul vrea sa uzeze de acţiunea cauzală trebuie să ofere debitorului restituirea documentului. Pătrăşcanu. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză Acţiunea este reglementată de art. însă în aşa fel încât ăa conserve toate drepturile subiecţilor nexului cambial. Daca nu ar proceda astfel. fundamentate pe subscrierea titlului. Plata cambiei la scadenţă va stinge şi raportul fundamental. Chiar dacă în esenţă sunt de natură diferite ele au o trăsătură comună: nu sunt cambiale. Paralelismul acestor acţiuni impune ca titularul drepturilor să opteze spre una din ele. Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putinţei titularului dreptului de a utiliza ambele acţiuni. s-ar crea posibilitatea ca reclamantul să obţină câştig şi în acţiunea cauzală şi să uzeze de cambie. sunt deosebite însă urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv. care deşi nu au fundament în conţinutul documentului sunt legate. 1975. atât cea cambială cât şi pe cea cauzală. O.65 L. de conservarea drepturilor celorlalţi subiecţi ai raportului cambial şi de depunerea titlului la dispoziţia pârâtului.C. 1 P. Exercitarea lor trebuie să fie realizată în aşa fel încât să nu se obţină acelaşi rezultat de două ori. caracterizate prin trăsături specifice de drept cambial şi altor acţiuni în pretenţii.V. realizând drepturile cambiale.Subsecţiunea a XI-a Acţiuni extracambiale legate de cambile Precizări Emiterea şi circulaţia cambiei dau naştere în afară de acţiuni cambiale. Coexistenţa raportului fundamental cu raportul cambial pune şi problema coexistenţei acţiunii cambiale cu cea cauzală (prin aceasta din urmă s-ar urmări realizarea pretenţiilor ce izvorăsc din raportul fundamental). Aceste acţiuni (cea cambială şi cea cauzală). putându-se uza de ele pentru a urmări o pretenţie care este legată de un credit cambial. aşa cum am precizat. totuşi prin origine şi funcţiuni de soarta cambiei. Craiova. p. Acest raport nu este relevant în raportul cambial. Acţiunea cauzală Orice emitere sau transmitere a cambiei ca şi asumarea oricărei obligaţii cambiale presupune existenţa între părţi a unui raport cambial. plata creditorului. Titularul dreptului uzează de ea în ipoteza în care nu doreşte să utilizeze mijloacele cambiale pe care i le oferă dreptul de creanţă încorporat în titlu. ipoteza în care debitorul ar fi obligat să plătească dublu. ceea ce este evident nenormal. poate exercita contra trăgătorului. Ele sunt reglementate prin legea cambială. dar asta nu înseamnă că existenţa lui nu se face şi simţită. Sachelarie.C. 89 72 . rezolvă situaţia precizând că dacă din raportul fundamental care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cambiei derivă o acţiune cambială aceasta rămâne în fiinţă în afară de cazul în care se dovedeşte novaţiunea. directe sau de regres. Când posesorul a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra lor acţiune cauzală. Art. fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale între subiecţii raportului juridic cambial. Utilizarea acţiunii este condiţionată.

4/1995 5. M.Luha.. BIBLIOGRAFIE 1. relaţia dintre cele două acţiuni este una de la general la special... III.acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit în mod injust şi în paguba sa. V. Revista de drept comercial nr.N.. Legea are în vedere o îmbogăţire efectivă a debitorilor cambiali şi nu una abstractă ce ar rezulta numai din faptul pierderii de către posesorii cambiei a acţiunilor cambiale. Avem de aface cu o acţiune necambială care atenuează efectele severe ale rigurozităţii termenelor de prescripţie şi de decădere cambială care ar putea duce la o pierdere ireparabilă a drepturilor cambiale. Luha. iar subiecţi pasivi pot fi trăgătorul. indiferent de vreo justificare formală. Costin. Legea pretinde dovada îmbogăţirii subiectului pasiv al acţiunii. 1978 1 V. de îmbogăţire fără justă cauză. iar acţiunea legată de cambie reprezintă o atenuare a unor efecte ce se constituie într-o pagubă rezultată dintr-o împrejurare prevăzută de legea cambială.N. Costin. 5/1995 3. Luha. 265 73 .N. 1998. Comparativ cu acţiunea de drept comun. 3/1995 4. Costin. V.N. M. Costin. Subiectul activ al acţiunii este beneficiarul titlului. Cambia. Bucureşti.. Revista de drept comercial nr. In noţiunea de pierdere a acţiunilor cambiale nu se cuprinde şi situaţia în care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilităţii de realizare a pretenţiei datorită insolvabilităţii obligaţilor cambiali. acceptantul şi giranţii..N. Cluj Napoca. M. vol. Acţiunea civilă este un remediu pentru reglarea oricărui dezechilibru patrimonial. Judecătorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz dacă există cu adevărat o îmbogăţire pentru subiectul pasiv al acţiunii şi o pierdere suferită de posesorul cambiei. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. 1993 2. Legea uniformă privind cambia. Marile instituţii ale dreptului civil român. M. Revista de drept comercial nr. Cluj Napoca. p.. Costin. Luha. Titluri de credit. îmbogăţire în raport de cauzalitate direct cu paguba produsă prin pierderea drepturilor cambiale ce se cuvin posesorului titlului. Termenul curge de la data pierderii acţiunilor cambiale. Acţiunea se prescrie în termen de un an. Funcţiile cambiei.. Caracteristici structurale ale cambiei. M. Ambele acţiuni au o justificare socială (echitatea şi echilibrul patrimonial) şi un caracter subsidiar (adică exerciţiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita prejudiciul prin realizarea unei alte pretenţii)1 Acţiunea specială este subordonată pierderii acţiunilor cambiale către toţi obligaţii cambiali. V.

Titluri de credit în comerţul internaţional.. Cluj Napoca. 1978 34.. Procesul cambial. Din 12. Bucureşti.1994 25. I. Curentul juridic 2/1998. 1939.1945 33. I 14. III. D. Doctrină şi jurisprudenţă. 2/1975 23. 1941 12. comentat şi adnotat. P. P. Bucureşti.1937. Revista de drept comercial. Georgescu. A.... C. Sachelarie. Bucureşti. Stătescu. Noi reglementări procedurale. Cambia. II.6. V. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. 12/1998 21. Bucureşti. Raporturi de obligaţiuni. Popescu. O. Dreptul nr. Târgu Mureş 19.1994 27. S.... Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. 1941 11. Negrea. Bucureşti. 1996 13. Cambia. C. Manual practic de drept cambial. Porumb. C. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Cluj. Georgescu. Revista de drept comercial. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. Gălăşescu Pyk. 1939 10.. Revista română de drept..1981 31. Revista de drept comercial. III. Cambia şi biletul la ordin. Girul cambial nu transmite garanţiile. 1946 22... V. I. Bucureşti. Cristoforeanu.. Economu. Jauffred.. Cambia... Contractele civile.. vol. Zlătescu.1934 17. C. T. Revista de drept comercial. S. 1998 20. Turianu.. Dreptul comerţului internaţional. 1975 26. Bucureşti. V. Titluri de credit. 1939 16. vol. 1937 15. O. O. I. Drept comercial. Drept civil. P. C. P. G. Craiova. Lupaş. 1970 JURISPRUDENŢĂ 1.V.. Vicol. 1960 30... C. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. vol. 4/1995 7. Demetrescu. Bucureşti. Luha. Demetrescu. 1/1994 8. Revista de drept comercial. E.D. R. Pătrăşcanu.L. Căpăţână. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental.1976 29. Manuel de droit commercial.. Garanţiile creditorului. E. 1938 74 . Drept civil.. Bucureşti. biletul la ordin şi cecul..V. Tratat de drept cambial. Bârsan.. Macovei..A. V. Anca.R. Curs de drept cambial. V. Cluj.L. Luha.. Cas. Teoria generală a obligaţiilor..R. Cristoforeanu. 1936 9. Zinveriu.. Revista de drept comercial. Pătulea. Bucureşti. Dec.01. 1992 18.. V. Revista de drept comercial. 1923 24.. Revista de drept comercial. Bucureşti. I.. Bucureşti. Ionescu. Curierul juridic. Teoria generală a obligaţiilor. Paris. I. Bucureşti. P. Cambia şi biletul la ordin. Luha. E. 1968 28. Popescu.. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Cristoforeanu. 4/1993 32. vol. T. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. Căpăţână... Turianu. Codul de procedură civilă. Răspunderea civilă pentru daune morale. Executarea cambială. Georgescu. Cambia titlu executor. Pătrăşcanu.

exportator. Bucureşti. Beneficiarul este creditorul raportului fundamental şi dobânditorul dreptului autonom ce rezultă din biletul la ordin emis. Cărpenaru.Popescu. 75 . 4/1995. date fiind relaţiile directe între cei doi subiecţi se pot invoca excepţiile raportului fundamental. se obligă să plătească altei persoane. Asemănarea este numai formală deoarece biletul la ordin este un titlu de credit.448 6 Folosim termenul “cambial”deoarece şi biletul la ordin este o specie a “genus cambiale”. un document ce încorporează un drept de creanţă şi prin a cărui transmisiune dobânditorul primeşte un drept autonom. care în afara unor norme particulare. împreună formează “genus cambiale”. aceea a biletului la ordin.R.R. o sumă de bani la scadenţă3. creditor. De aceea privim şi tratăm în mod unitar aceste două titluri specie1 care. Dreptul comerţului internaţional.Beneficiarul. 1 2 V.Subscriitorul sau emitentul.513 5 T. Când titlul conţine obligaţia de a plăti este bilet la ordin (poliţă) şi când cuprinde obligaţia să se plătească ne găsim în faţa unei cambii propriu-zise (trată)2. biletul la ordin realizează o structură juridică cu doi subiecţi: emitentul (debitor) şi beneficiarul (creditor). p. . p. ce presupune un raport juridic cu trei subiecţi. Dreptul comerţului internaţional.106 din L.SECŢIUNEA a III-a BILETUL LA ORDIN Precizări Reglementării cuprinse în art. Evident.C. Caracteristici structurale ale cambiei. numită beneficiar. biletul la ordin este emis pornind de la existenţa unui raport fundamental între debitor şi creditor.448 4 St. 1998. Doar doctrina foloseşte termenul pentru a desemna cambia propiu-zisă. p. debitor. care este deţinătorul efectului de comerţ şi este în postura de vânzător. în realitate nu face altceva decât să repete normele precedente. Nu este admisă nici de practică. importantor. Bucureşti. dar încă neachitate. Această definiţie nu este cuprinsă în lege şi este formulată de doctrină4. D. sau la ordinul acesteia. Raportul juridic cambial6 se suprapune peste raportul fundamental şi coexistă cu acesta dacă nu a intervenit novaţia. Emitentul are calitatea de debitor în raportul fundamental.Popescu. deosebind-o de biletul la ordin. Spre deosebire de cambie. Insă. îi urmeaza art. Din acest motiv art. cel care efectuează prestări de servicii Doctrina învederează o asemănare vădită cu o recunoaştere de datorie a debitorului faţă de creditorul său5. Bucureşti. prin care o persoană numită emitent. p.C. titlu de credit. 1976. dispune şi efectuează plata şi care este în situaţia de cumpărător. . Ca şi în cazul cambiei. respectiv cel care se obligă. Prin emiterea titlului el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă. 1976. a titlurilor cambiale. Drept comercial român. privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligaţia de a face să se plătească o sumă determinată celui ce-l prezintă la scadenţă. Definirea biletului la ordin Biletul la ordin este un înscris.104-107 ce priveşte o altă specie a titlurilor de credit.1-103 L. Luha. amândouă specii ale „genus cambiale” 3 T. după ce beneficiarul a girat biletul la ordin. stabileşte principiul potrivit căruia dispoziţiile referitoare la cambii sunt aplicabile şi biletului la ordin în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. Revista de drept comercial. beneficiar al unei prestaţii de servicii deja executate. 42 Noţiunea de trată nu este folosită de lege.

1 St. Caracterul de titlu la ordin rezultă din lege. Universul Juridic. autonomă şi necondiţionată1. Condiţii de forma ale biletului la ordin Art. Regulile specifice cambiei cu privire la executarea directă se aplică si biletului la ordin. p. revăzută şi adăugită. . Data va fi indicată prin indicarea zilei. Caracteristicile biletului la ordin Ca şi cambia. . Este formal deaorece trebuie să cuprindă anumite menţiuni obligatorii ca să i se recunoască particularităţile specific cambiale. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale. respectiv din denumirea emitentului.promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. după caz. ale persoanelor fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii are se obligă.data şi locul emisiunii. biletul la ordin este un titlu de credit la ordin.giratarului nu-i mai pot fi opuse excepţiile pe care emitentul le-ar fi putut opune beneficiarului. nr. Documentul este un înscris sub semnătura privată chiar dacă în practică se utilizează formulare tipizate.locul unde trebuie să se facă plata. titlul este considerat la vedere. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. . Drept comercial român. formal. p. în limita spaţiului special alocat. 11/2003. Medeanu. Felurile scadenţei sunt cele admise şi pentru cambie.104 din L. Este complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. 103 76 . 601. Dacă nu se menţionează scadenţa. Obligaţia de plată trebuia să fie necondiţionată. excepţii decurgând din raportul fundamental. Şi biletul la ordin este un titlu executoriu.C. locul plăţii va fi identic cu locul emiterii titlului. Titlul are acest specific chiar dacă emitentul nu a făcut precizare expresă în acest sens. respectiv numele şi prenumele. Dacă nu se fac menţiuni speciale.D. respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului. Legea prevede următoarele menţiuni obligatorii: . în Revista de drept comercial. persoană juridică sau emitent care utilizează astfel de instrumente.C. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin. . lunii şi anului de emisiune. a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului. se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele. . Ediţia a VII-a. T. complet şi care încorporează o obligaţie abstractă. iar locul se stabileşte prin indicarea localităţii geografice unde s-a emis titlul.numele celui care (sau la ordinul căruia) urmează să se facă plata.precizarea scadenţei. In lipsa unei menţiuni privitoare la locul emisiunii se socoteşte că biletul a fost emis la locul arătat lângă numele emitentului.codul emitentului.Cărpenaru. . respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau. . prevede menţiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse în titlu. .denumirea de bilet la ordin trebuie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea textului.numele emitentului. persoană fizică. 2007.semnătura emitentului. Această promisiune constă chiar în angajamentul emitentului ca va plăti suma de bani menţionată pe document. în clar.

V.R. Particularităţi ale circulaţiei şi plăţii biletului la ordin In principiu biletului la ordin i se aplică toate regulile specifice cambiei. Acest protest are semnificaţie juridică numai în momentul în care biletul la ordin a fost girat. 4. 5.Dacă nu se respectă condiţiile înscrise în lege cu privire la valabilitatea titlului. De asemenea. Drept comercial român. Biletul la ordin poate circula şi prin mijloace de drept comun. directe sau de regres în condiţiile precizate de legea cambială. Bucureşti. Biletul la ordin circulă în mod obişnuit prin gir.448 77 . creditorul are posibilitatea să execute pe debitorul emitent investind titlul cu formula executorie. Cărpenaru. Dacă biletul are scadenţa la un anumit timp de la vedere este necesar să fie prezentat pentru viză. Refuzul vizării se constată printr-un protest. Neplata datoriei de către emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova acţiuni cambiale. Biletul la ordin poate fi avalizat. în Revista de drept comercial. BIBLIOGRAFIE 1.1998 Cărpenaru. Ediţia a VII-a. 2.. Dreptul comerţului internaţional. chiar dacă în principiu. de asemenea. Sunt admise şi în materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei. D. 11/2003 Popescu.. Prezentarea la viză se face în termen de un an de la data emiterii. D. 1976. T. prin protest de neplată. i se aplică acelaşi reguli ca în cazul cambiei. Universul Juridic. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale. Aceasta deoarece în raport de momentul vizării i se stabileşte scadenţa. Bucureşti. 3. p. Refuzul plătii se constată. St. biletul la ordin nu are particularităţi care să-l deosebească de cambie.C. 4/1995 Medeanu. Revista de drept comercial. nr. St. Luha. Caracteristici structurale ale cambiei. T. Deci. titlul se prezintă direct la plată. Din punctul de vedere al avalizării.. legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Girul are efect de transmitere a drepturilor consemnate pe document de garantare a plăţii titlului şi de legitimare a posesorului. Drept comercial român. Apar unele situaţii specifice în cazul plăţii biletului la ordin. acestuia nu i se va recunoaşte calitatea de bilet la ordin. Întrucât plata se va face chiar de emitent. 2007 V... revăzută şi adăugită.

Legea nr. raportul juridic specific se stabileşte între trei persoane: trăgător. a adoptat convenţia pentru uniformizarea reglementărilor asupra cecului (legea uniformă asupra cecului). Primitorul cecului va putea să încaseze el însuşi numerarul echivalent valorii nominale a titlului sau să-l gireze. 1 2 S. 127/2009 3 St. In toate cazurile în materie de cec.05. 59/1934 art. 83/1994. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. Această lege cuprinde în esenţă regulile adoptate prin conferinţa de la Geneva din 1931 care. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. Cluj. România nu a aderat. 100/1. 3 prevede: Cecul nu poate fi tras decât asupra societăţii bancare. Universul Juridic. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite.59/1936. Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras.1934.D. Subsecţiunea a II-a Definiţia. 18/1948).) Nici în materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o are emitentul cecului depusă la bancă .SECŢIUNEA a IV-a CECUL Subsecţiunea I. Aceste raporturi rămân în fiinţă pe întreaga perioadă cât cecul există sau circulă. caracterele şi condiţiile de emitere ale cecului Legea nu defineste cecul. 38/2008. Titlul emis fără observarea acestor condiţii valorează totuşi ca cec. Cecul a apărut ca urmare a observării de către comerciant a avantajelor utilizării conturilor din bancă. p. Lupaş. ca şi în materie cambială. Legea nr. Cei care au disponibil bănesc în bancă vor efectua plăţile prin această instituţie financiară. 394/1943 (abrugată prin Legea nr. La cec. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Cu toate acestea. 39/1934 – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec. cu precizarea că trasul nu poate fi decât o bancă. Avem şi în raportul juridic care ia naştere prin emiterea cecului. revăzută şi adăugită. Ordonanţa Guvernului nr. aceasta rămâne în fiinţă. Aceasta. p. Cei care folosesc aceste conturi se descarcă de riscul pe care l-ar avea păstrând banii acasă sau purtându-i cu sine. 2007. Legea 515/1946. pierdere sau distrugere.56 din Legea nr. Curs de drept cambial. cu deosebirea că trasul nu poate fi decât o bancă. Cecul este un titlu de credit prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc. ca urmare a transmiterii cecului. ca şi la cambie. risc constând în furt. trei subiecţi. să plătească. Definiţia a formulat-o doctrina.tras. 11/1993. Ediţia a VII-a. Legea nr. Legea a fost modificată prin: Legea nr. Precizări Şi cecul este un titlu de credit care se aseamănă cu cambia. tras şi beneficiar. 604 78 . la prezentarea titlului o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar3. Este necesar să facem precizarea că dacă cecul este tras şi plătibil în străinătate el este valabil chiar dacă trasul nu este o societate bancară. 1946. ca şi în cazul cambiei la această convenţie însa i-a respectat în cea mai mare parte prevederile. legea asupra cecului2. numită tras. chiar dacă trasul nu este o sicetate bancară.Cărpenaru. raporturile juridice dintre cei trei subiecţi au la bază raporturi juridice cauzale. Drept comercial român. In materie de cec se aplică Legea nr. Din acest motiv unii autori îi spun cambie la vedere trasă asupra unei bănci1. afara de situaţia în care se dovedeşte novaţiunea (art. 170 Publicată în Monitorul Oficial nr.

Cecul este un titlu riguros formal trebuind să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege. Practica bancară şi legiuitorul au creat forme diferite de cecuri care să întărească siguranţa posesorului (cecul circular.4 C. documentul este un bun mobil. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului.6) ca cecul plătibil unei anumite persoane fără clauză expresă este un cec la purtător. Emiterea de cecuri fără acoperire este infracţiune dacă produce pagubă (art. Revista de drept comercial. P. El va circula prin cesiune obişnuită. Mai mult. fără echivoc a dreptului de creanţă pe care-l poartă.p. I. Georgescu. Singura menţiune de cec defineşte natura titlului ca fiind la ordin. la ordin. care serveşte ca instrument de plată (oricine are o sumă disponibilă la o bancă va putea dispune de ea în tot sau în parte în folosul său. Dacă se trec şi alte clauze ele se socotesc nescrise. este admis cecul “nu la ordin “. Noua lege asupra cambiei. Separat de asta este admis şi cecul la purtător. p. cecul barat. Demetrescu. Bucureşti. Posesorul va avea siguranţa că va fi plătit deorece cecul va fi emis numai dacă trăgătorul are disponibil la tras. cu clauză expresă sau fără clauză. Pentru a răspunde scopului său. Din punctul nostru de vedere cecul rămâne un tilu de credit cu toate caracteristicile ce rezultă din această afirmaţie: în document este încorporat un drept de creanţa. Este un document complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime. care circulă după regulile circulaţiei bunurilor mobile. . ori al unui terţ).215 al. Legea precizează (art. Ionescu. articol. Trasul nu ia asupra lui obligaţia de a plăti.). 1/1993. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul cecului. Natura juridică a cecului Este demn de interes că in literatură s-au emis diferite păreri care au încercat să definească natura juridică a cecului2. . Totuşi cecul prezintă o mai mare siguranţă în circulaţie şi în efectuarea plăţilor.L. fapt pentru care trebuie prezentat la plată în termene scurte de la emisiune. Totuşi. Cecul se aseamănă cu biletul de bancă. modalităţile şi condiţiile pe care legea le admite expres. prezumându-se că 1 2 I. Fiind un instrument de plată el nu trebuie acceptat. . Turcu.este o delegaţiune în care trăgătorul este delegantul pentru trasul delegat la a plăti suma scrisă pe titlu. I.este o cesiune prin care trăgătorul cesionează unei terţe persoane sumele pe care le are la tras. cecul are nevoie de un maximum de celeritate şi de siguranţă. aceste forme de cecuri uşurează plăţile şi favorizează compensările1. 42 S. etc). formal şi complet. circulaţia documentului asigură circulaţia dreptului de creanţa. dobânditorul titlului primeşte un drept originar. 1934 79 .este un mandat de plată dat de trăgător trasului în folosul unui terţ. dacă asemenea clauză este înscrisă pe document.Cecul este prin natura sa un titlu de credit. Sunt admise numai clauzele. Acest din urmă tip de cec îl întâlnim în situaţia în care pe document nu este trecut numele beneficiarului. Este un titlu la vedere deoarece se plăteşte întotdeauna în momentul în care va fi prezentat trasului. Cecul.este o stipulaţie pentru altul prin care trăgătorul transmite primitorului cecului o proviziune ce o are la tras. la vedere. iar beneficiarul delegatar va încasa suma. . un cec girabil. Certificarea are doar semnificaţia confirmării existenţei proviziunii şi împiedică pe trăgător să retragă disponibilul.

119 bis/ 14. 95 şi urm. această calificare a dreptului dobânditorului se explică prin prescripţia achizitivă instantanee reglementată de art. Fiind un titlu de credit. drepturile şi obligaţiile se consemnează pe un document printr-o scriere inteligibilă. 160 D. Luha. 2007. Condiţiile de emitere ale cecului Din caracterizarea cecului deducem şi condiţiile lui de emitere.D. 80 . delegaţia sau stipulaţia pentru altul.1995 6 N. inclusiv asupra cecului6 1 2 V.1 C. Banca va autoriza pe trăgător să tragă asupra ei cecul. Disponibilul trebuie să existe în momentul emiterii cecului şi să se prezinte sub forma unei sume certe şi exigibile asupra căreia trasul să poată dispune la primirea cecului la plată. chiar dacă emitentul va fi supus unor răspunderi patrimoniale. In aceste condiţii şi trăgătorii trebuie să se supună normelor impuse încă din momentul constituirii provizionului în vederea utilizării cecurilor. p.dreptul s-a născut în persoana posesorului. Monitorul Oficial nr. Înşelăciunea prin cecuri. Ciuncan. Bancherul va suporta riscurile provenite din furt.D. 89 3 St. ea obligându-se să facă plăţile la ordinul dat3. 1. p. p. Este o formulă juridică care nu contrazice normele legii 59/1934 şi care. chiar dacă în circulaţia cecului regăsim şi schemele juridice ale instituţiilor amintite: cesiunea. Depozitul în numerar la bancă are caracterul unui depozit neregulat. este autorizat să utilizeze banii în orice fel de operaţiuni aducătoare de cîştig. Ediţia a VII-a. Ediţia a VII-a.06.1 Legea nr. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. Banca Naţională a României. 2007. Universul Juridic. 59/1934 asupra cecului). Universul Juridic. mandatul. Cecul este valabil din punct de vedere juridic şi dacă nu este emis pe formular tipizat însa. p.civ1. Drept comercial român. Existenta unui disponibil la bancă (proviziunea ). De asemenea. Revista de drept comercial. nu va fi funcţional pentru că băncile(traşii). 7-8/1999. Acest disponibil rezultă de obicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusă nici o creditare prealabilă din partea băncii). De obicei cecurile se tipăresc pe formulare tipizate. revăzută şi adăugită. Dreptul 10/1998. sunt obligate să respecte normele metodologice şi nu vor autoriza pe trăgător să emita cecuri în altă formă. 605 5 Normele tehnice nr. p. uzuală care să facă documentul funcţional. Drept comercial român. O asemenea convenţie împreună cu convenţia de constituire a proviziunii constituie raportul fundamental ce întemeiază emiterea cecului. revăzută şi adăugită. Existenţa unei convenţii prealabile de emitere a cecului. în sensul că banca nu este obligată să restituie depunătorului moneda care i-a fost depusă ci numai moneda în valoare corespunzătoare. oferă un control administrativ şi financiar al băncii de emisiune asupra instrumentelor de plată. 2. Se discută dacă emiterea de cecuri fără autorizare prealabilă este infracţiune sau atrage numai o răspundere patrimonială4 Subsecţiunea a III-a Condiţii de valabilitate a cecului Cecul este un titlu formal şi trebuie să cuprindă toate menţiunile pe care le prevede legea (art. Dreptul.Cărpenaru. titlul emis fără acoperire valorează ca şi cec.1909 al.Cărpenaru. administrative sau chiar penale2. Trăsături generale ale titlurilor de credit. Teodosescu. el (bancherul). 3/1994. 605 4 St. Aceasta. Totuşi. Aceasta cerinţă este impusa prin norme metodologice5 . pierdere sau distrugere a numerarului depus în depozit. 9/1994.

2007. Nu se admit condiţionări ale acestui ordin. D. preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului.Codul trăgătorului. Momentul subscrierii cecului este esenţial pentru constituirea titlului. 232 81 . Droit du credit. . . Ediţia a VII-a. 1987. În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Deducem această regulă din natura juridică a cecului. Effet de commerce. aproape nesemnificative în activitatea economică. 1 2 St. 606 St. ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. cecul se va plăti la sediul principal al trasului. Menţiuni obligatorii . Dacă nu este menţionat nici un astfel de loc.Emiterea cecului constă în subscrierea acestuia de către trăgător. p. J. funcţiunile de creditare sunt reduse. luna anul. Bucureşti. respectiv din denumirea trăgătorului. Cărpenaru. în limita spaţiului special alocat. susţinem şi ideea valabilităţii cecului în alb. Gavalda. s-a emis cecul. Dacă lipseşte această menţiune.Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprinată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Nu excludem însă mecanisme juridice prin care să se realizeze şi creditări prin emiterea de cecuri3. semnătura olografă (de mână) a persoanei fizice. p. locul plăţii va fi locul indicat lângă numele trasului. împiedicăm cecul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost emis. 519 3 Ch. aşa cum am expus-o mai sus. Insă. Dacă. cecul este numai un instrument de plată nu şi unul de credit2. Această prevedere este facultativă şi depinde de convenţia de emitere a cecurilor dintre trăgător şi tras. Fiind vorba de o bancă se menţionează numele comercial al băncii plătitoare. Cheques.Locul unde se face plata. In legătură cu această din urmă caracterizare s-a făcut afirmaţia că. Nu se admite nici menţionarea de dobânzi deoarece dacă gândim altfel. . Aceleaşi raţiuni care justifică recunoaşterea cambiei în alb ne îndeamnă sa reţinem valabilitatea cecului în alb. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului. . emiterii şi locul . Drept comercial român. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. 1998. locul emiterii va fi cel indicat lângă numele trăgătorului. Stoufflet. respectiv un număr unic de identificare. bun mobil ce încorporează un drept de creanţă. Paris.Numele celui care trebuie să plătească. p. adică indicarea trasului. . adică ziua. Universul Juridic. lângă denumirea trasului există mai multe locuri cecul va fi plătit la primul loc arătat1 . Din acest motiv. Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă: în clar numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Cartes de paiement et de credit. ordin adresat băncii de a plăti suma înscrisă pe document. Cecul spre deosebire de cambie nu indică numele beneficiarului chiar dacă practica recunoaşte şi existenţa cecurilor nominative.Semnătura celui care emitre cecul (trăgătorul).Cărpenaru. revăzută şi adăugită. De asemenea. Numele trăgătorului.Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani. se vor înscrie pe cec primele caractare din numele şi prenumele. . Drept comercial român. respectiv numele şi prenumele în clar. nu este obligatorie scrierea scadenţei deoarece cecul este un titlu la vedere.D.în sens de localitate geografică unde.Data şi locul emiterii cecului. Ea trebuie cuprinsă în textul documentului şi atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. Dacă nu fac aceste menţiuni.

plata va fi făcută oricărui posesor al titlului. după cum el este la ordin. Modalităţile de transmitere a cecului depind de tipul cecului. Posesorul unui cec la ordin este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntrerupta de giruri. trebuie scris pe cec. la purtător sau nominativ. Girul are aceleaşi caracteristici şi aceleaşi funcţiuni ca şi girul cambial. In caz că este menţionat numele beneficiarului. Seria neîntrerupta a girurilor se apreciază după aceleaşi reguli ca în cazul legitimării cambiale1. garantează obligaţia asumată de una din persoanele obligate prin cec. Aceste condiţii sunt reglementate de dreptul comun. Popescu. Ca să fie deosebit de titlul la ordin. Deci el poate fi transmis prin gir. D. titularitatea dreptului de creanţa consemnată pe document. Drept comercial român. Subsecţiunea a V-a Avalizarea cecului Avalul este o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist. Bucureşti. Prin el se transmit toate drepturile rezultând din cec: dreptul de proprietate asupra documentului. 1998. B. Dacă nu se respectă cerinţele legale privind menţiunile obligatorii ale cecului. Dreptul comerţului internaţional. Căpăţână. 95-96 82 . Girantul răspunde de plata cecului. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător de plată. de regulă. II. Bucureşti. Cărpenaru. Acest caracter nu rezultă din clauza expresă în acest sens ci. direct sau pe cale 1 2 T. El va fi transmis prin cesiune3.R. Subsecţiunea a IV-a Circulaţia cecului Fiind vorba de un titlu la ordin cecul poate să fie girat. titlul nu are valoare de cec. Cecul nominativ Acest cec trebuie să cuprindă numele beneficiarului şi menţiunea “nu la ordin”. Girul poate fi făcut chiar şi în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat2. la purtător în altul. prin tradiţiune. p. garanţiile. 519 3 Pentru opinie difierită: O. Se poate realiza şi girarea dar. Cecul la ordin Legea recunoaşte că cecul este un titlu la ordin. 1986. orice purtător al titlului poate cere plata. Dacă ulterior pe cec se menţionează numele unui beneficiar cecul îşi păstrează caracterul de titlu la ordin. el trebuie să poarte menţiunea la purtător.. dacă se legitimează ca posesori legitimi pot pretinde dreptul de creanţă încorporat pe document. p. El poate interzice un nou gir şi în acest caz el nu va răspunde către persoanele cărora le-a fost girat ulterior cecul. respectiv acela care dă avalul. p.Legea nu prevede dispoziţii speciale în legatură cu condiţiile de fond ale emiterii cecului. la ordin. 451 St. Cecul la purtător Nu cuprinde numele beneficiarului şi deci. girul scris pe el nu-i schimbă natura. El (girul) trebuie să fie necondiţionat şi integral. Ştefănescu. Transmisiunea se face. Girantul în acest caz îşi asumă obligaţia de plată. girul are efect de legitimare. Bucureşti. dar este indicată menţiunea la purtător. De asemenea. De asemenea. dar nu transformă titlul din unul. din lege. vol. Tratat de dreptul comerţului internaţional. el poate fi transmis altor beneficiari care. 1976.

Subsecţiunea a VI-a Plata cecului Plata cecului presupune în primul rând prezentarea cecului pentru a fi plătit. Dacă există provizion şi trasul refuză plata el va răspunde după regulile de drept comun faţă de emitentul cecului. avalizat poate fi oricare din purtătorii succesivi ai titlului. fie de o terţă persoană. D. acesta din urmă fiind obligat numai faţă de posesorii care dobândesc cecul după ce i-a foat girat. imperativ şi de decădere. Posesorul cecului nu poate refuza plata parţială. trasul nu-şi asumă o obligaţie de a plăti şi el nu poate fi urmărit pentru a face plata. Prezentarea cecului la plată Prezentarea unui cec la plată se poate face în original sau prin trunchiere. Prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive. 1998. Bucureşti. Aceasta deoarece o asemenea formulă este în favoarea întregului circuit al cecului. Persoana ca dă avalul trebuie să aibă capacitatea juridică de a putea realiza acest act juridic. Trasul va plăti în limita provizionului existent. Avalul poate fi dat. 30 alin. Potrivit art. Spre deosebire de cambie. 520 83 . transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original. 59/1934). Cărpenaru. 26 alin. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care s-a dat avalul. avalul se dă pe cec. Răspunderea pentru plata cecului va reveni trăgătorului şi girantilor care au asumat obligaţia subsidiară de garantare a plăţii. sau numai pentru o parte din ea. Trasul este obligat sa verifice condiţiile de formă ale cecului. Termenul arătat se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii. Nu poate da aval trăgătorul sau trasul ( art. 1 Legea nr. 59/1934: a. se exprima prin formula “pentru aval” ori prin expresii asemănătoare. avalul se consideră dat pentru trăgător. Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului1. dipune: Cecul emis şi plătibil în România trebuie. persoană denumită avalizat. Legea stabileşte în general termene scurte şi variabile în funcţie de distanţele dintre locul emisiunii şi al plăţii. cecul are o particularitate.de regres. avalul se dă prin subscriere autografă. se indică întotdeauna persoana avalizatului. Cecul poate fi garantat şi printr-un aval. identitatea posesorului titlului şi legitimitatea acestuia. Fiind un titlu la vedere el nu este supus acceptării. 59/1934. Regulile avalului sunt în principiu identice cu regulile avalului dat pentru cambie: se poate avaliza pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Dacă avalistul plăteşte cecul el dobândeşte drepturile ce rezultă din cec împotriva persoanei pentru care a garantat precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acesta din urmă în baza cecului. Drept comercial român. prevăzute în art. Plata poate fi şi parţială. pentru toată suma menţionată pe cec. Neprezentarea la plată atrage pierderea drepturilor de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor săi şi nu dreptul de a se încasa cecul de la tras. garanţie specifică titlurilor de credit. Prin plată toţi semnatarii cecului sunt liberaţi. sub sancţiunea pirderii dreptului de regres împotriva giranţilor. Termenul de prezentare la plată este un termen legal. să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”. p. avalist poate fi orice persoană sau chiar un semnatar al cecului. fie de către girant. 321 din Legea nr. în caz de nemenţionare a avalizatului. Pe cale de consecinţă. 1 St. 2 din Legea nr.

de către instituţia de credit plătitoare. sunt stabilite potrivit convenţiilor prevăzutede lege. Creditorul are în acest caz acţiune de regres.b. Informaţiile relevante pentru trunchiere.data prezentării acestuia la plată. spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului de 15 zile.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original. prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. cu condiţia ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii. Imaginea cecului original trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile în contextul aranjamentelor de plată sau convenţii constând în aderarea la un sistem de plăţi. . Refuzul total sau parţial la plată al unui cec prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. Imaginea cecului original reprezintă copia electronică a cecului original. 84 . şi c. cuprinse în cecul original. precum şi conformitatea imaginii cecului cu cecul original. faptul neplătii. constituie momentul prezentării la plată. În baza refuzului. trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. Obligaţiile instituţiei de credit la prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere: . prin trunchiere. .declaraţia de refuz. Posesorul unui cec neachitat este obligat să notifice girantul său în condiţiile dreptului cambial. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor. transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit. Regresul în materia cecului In caz de refuz al plătii posesorul cecului nu are acţiune directă împotriva trasului deoarece trasul nu s-a angajat să plătească. Pentru a o putea promova trebuia să se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplată dresat chiar pe cec sau printr-o declaraţie a trasului scrisă şi datată pe titlu. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivului cec.să verifice dacă cecul original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. reproducerea imaginii cecului original în format electronic. este necesar ca solicitarea plăţii să se facă în termenele prevăzute de lege. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cecului. El este un simplu plătitor pentru trăgător. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. instituţia de credit care deţine cecul original va înscrie pe acesta: . Pentru a se exercita acţiunea de regres. Prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute mai sus.

1 2 St. Debitorii de regres sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul titlului. Cernaianu. 1998. Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului. se prescriu în şase luni. aceasta rămâne în fiinţă. Legiuitorul apără buna-credinţă a posesorului şi reţine că posesorul va fi obligat la restituire numai în măsura în care a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă la dobândire. depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine”. Cărpenaru. D.56 din L. 4/19912. Există însă o diferenţă în materie de cec:”când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora o acţiune cauzală poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibil la tras ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa”.Acţiunea de regres se păstrează contra trăgătorului şi giranţilor chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timpul prevăzut de lege.C. enunţă acelaşi principiu ca şi art. Acţiunile de regres ale obligaţiilor de regres plătitori. Drept comercial român. termen ce curge din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa1.cecului: „ Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. Bucureşti. p. De altfel. este o reproducere exactă a art. art.57 a L. Utilizarea atributului de cambial pentru caracterizarea raporturilor juridice ce rezultă din emisiunea sau circulaţia cecului este nepotrivită dacă avem în vedere că atât cambia. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea.cecului. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare.55 din L. Aceeaşi acţiune se poate exercita şi contra giranţilor.C. Este reglementată de art. Ea urmează aceleaşi reguli ca şi acţiunea în revendicare a cambiei.64 din Legea cambială.cecului). 64 din L. Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii.65 din L. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. Prescripţia în materie de cec Acţiunea posesorului contra obligaţilor de regres se prescriu în termen de 6 luni. cât şi cecul sunt specii ale titlurilor de credit 85 . Obiectul acţiunii de regres constă în suma arătată în cecul neplătit. dobândă ce curge de la momentul plăţii şi cheltuielile pe care le-a făcut. unii contra altora. 41 3 Noţiunea folosită desemnează în accepţiunea nostră atributul raportului juridic ce provine din emisiunea sau transmisiunea unui titlu de credit. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la giranţii săi suma scrisă pe titlu. b) Acţiunea cauzală funcţionează şi în materie de cec în condiţii identice cu cele prevăzute în art. oricare ar fi el.cecului care. 22 din L. p.cecului). Subsecţiunea a VII-a Acţiuni extracartolare3 legate de cec a) Acţiunea în revendicare a cecului. In litigiile privind aceste acţiuni se opun aceleaşi excepţii ca şi în domeniul cambial (art. ce curge de la prezentare.73 din L.El trebuie investit cu formula executorie in condiţiile dreptului cambial2. cheltuielile de protest şi cheltuielile de urmărire. Revista de drept comercial. dobânda legală. 520 I. c) Acţiunea de îmbogăţire fără cauză este reglementată de art. termen de curge de la data exprirării termenului de prezentare a cecului la plată (art.

Acest text nu mai cere celui care reclamă să facă dovada că pârâtul s-a îmbogăţit fără cauză în dauna sa ci. Din acest motiv i se spune şi cec circular. Astfel trăgătorul apare în acelaşi timp ca şi tras spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul celorlalte cecuri. beneficiarul are certitudinea încasării cecului. Certificarea nu presupune asumarea unei obligaţii din partea trasului. . şi regres afară de situaţia în care legea dispune altfel. provizionul nu mai poate fi retras până la momentul împlinirii scadenţei de plată a cecului. emis de o societate bancară sau o altă societate de credit. . Certificarea indică doar creditorilor existenţa acoperirii cecului. Acest cec prezintă avantaje: . Suntem de părere că avem de a face cu o prezumţie relativă însă.art. sau la orice bancă cu care emitentul se află în relaţii de corespondenţă. în cuprinsul textului.câtă vreme banca îşi asumă obligaţia de a plăti.promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani. Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele menţiuni: . Băncile ce emit cecuri circulare trebuie să primească autorizare de la Banca Naţională după ce a depus în prealabil o cauţiune de minim 40% din valoarea cecurilor emise. creează prezumţia că acesta s-a îmbogăţit fără cauză în paguba posesorului. protest.numele şi prenumele primitorului. Subsecţiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri Cecul circular Este cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul. Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pe care se folosesc în diferite locuri fără să ştie dinainte unde au nevoie de ele.cecul se poate încasa în orice localitate unde emitentul are sucursale sau corespondenţi. Banca emitentă devine direct obligată faţă de beneficiar. 59/1934.beneficiarul poate să încaseze numerarul în locul unde are nevoie de el. Certificarea măreşte încrederea titularilor în titlu. 59/1934 Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir. anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. .denumirea de cec circular. 79 din Legea nr. Odată făcută certificarea. Cecul circular este un titlu de credit la ordin. . 86 . . Cecul certificat In acest tip de cec trasul certifică dinainte existenţa provizionului. deoarece capătă caracterul unei circulare emise de bancă către sucursale şi corespondenţi de a plăti cecul. 80 alin. El poate fi plătit la orice sucursală a băncii emitente. .semnătura societăţii bancare sau a societăţii de credit Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular. în cazul în care trăgătorul nu avea provizion. Această trăsătură deosebeşte cecul circular de cecul ordinar unde banca nu este obligată prin cec (mai mult i se interzice băncii asumarea vreunei obligaţiuni în vreo formă oarecare). 2 din Legea nr. sarcina probei revine pârâtului.data şi locul emiterii cecului. . plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent – art.

Prin asemenea cecuri, se uşurează circulaţia titlurilor. Eventualii primitori sunt dispuşi să fie plătiţi cu astfel de cecuri şi din partea unor persoane necunoscute sau cu solvabilitate incertă. Cecul barat Cecul devine barat prin înscrierea pe faţa titlului a două linii paralele. Bararea o poate face trăgătorul sau posesorul cecului. Bararea poate fi generală sau specială. a) Bararea generală presupune trasarea liniilor fără nici o indicaţie între ele, sau cu menţiunea generală “banca” sau “Bancher”. Prin barare generală cecul nu mai poate fi achitat decât unei bănci sau unui client al trasului. In acest ultim caz, trasul se găseşte în relaţii constante şi de încredere cu clientul său. De obicei se utilizează asemenea procedeu când trăgătorul şi beneficiarul sunt clienţii aceleiaşi bănci. Găsitorul unui asemenea cec nu-l poate folosi şi nu-l poate gira deoarece nimeni, în afara unei bănci, sau al unui clinet de încredere nu-l va putea încasa. Cecurile barate ajută, astfel, la descoperirea rapidă a fraudelor. b) Bararea specială constă în înscrierea între bare a numelui unei bănci. In acest caz plata nu se poate face decât băncii consemnate între barele cecului. In acest fel riscurile ce rezultă prin prezentarea la plată a cecurilor pierdute sau furate sunt înlăturate. Dacă o bancă nu respectă regulile barării şi utilizează, prin prezentarea la plată, cecuri furate sau pierdute se expune la daune. Bararea aplicată nu poate fi stearsă. Ştergerea, în orice formă ar fi făcută, se consideră nerealizată. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin nominalizarea unei bănci. Cecul de călătorie (turistic) In acest tip de cec trăgătorul subordonează plata titlului existenţei pe cec, la momentul prezentării la plată, a unei a doua semnături la fel cu a primitorului. Dacă cineva pleacă în călătorie şi nu transportă numerar, depune la o bancă o sumă de bani şi primeşte un carnet cu cecuri turistice. Cecurile sunt emise la valori nominale, beneficiarul neputând înscrie alte sume pe ele. In momentul ridicării cecurilor, beneficiarul semnează în faţa bancherului, iar a doua semnătură o depune în faţa celui căruia îi remite cecul. Plătitorul va verifica identitatea beneficiarului comparând cele două semnături. Acest sistem măreşte siguranţa utilizării cecurilor. Cecul de călătorie are două părti: un talon şi cecul propriu-zis. Prima semnătură se depune pe talon, a două pe cec, în momentul prezentării la plată. In literatura juridică se discută dacă acest titlu este cu adevărat un cec1. Cecul plătibil în cont Acest cec poartă menţiunea pe faţa titlului “plătibil în cont”, “numai prin virament”. Trăgătorul interzice plata în numerar a cecului. Decontarea se va realiza numai scriptic, prin virament sau compensaţie2. Dacă se face plata efectivă, aceasta se realizează pe riscul plătitorului care se expune la daune echivalente cu valoarea cecului, când plata a fost trecută unui fals creditor. Cecul netransmisibil
1 2

T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti, 1976, p. 454 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti, 1998, p. 523

87

El poarta clauza “netransmisibil” şi nu poate fi plătit decât primitorului. Deci, cecul nu poate fi girat decât unei societăţi bancare pentru încasare, în ipoteza în care posesorul solicită plata cecului în contul său deschis la banca ce a primit prin gir pentru încasare. Alte tipuri de cecuri Comerciantii sunt interesaţi să utilizeze acele tipuri de cecuri care să le confere garanţii că, vor fi platiţi în condiţiile consemnate pe titluri. Din acest motiv statul şi instituţiile financiar bancare sunt preocupate să găsească acele instrumente care să satisfacă interesele comercianţilor, fie în toate cazurile, fie în situaţii particulare. Din acest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrument care să realizeze funcţiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prin L.59/1934. De asemenea, Banca Natională a României a emis norme metodologice, cu caracter tehnic1 care fac precizări detaliate cu privire la modul în care trebuie să se comporte subiecţii ce participă la raporturile juridice născute din emiterea unui cec. Mai mult, Banca Naţională ca unitate de control bancar, şi care realizează o politică financiară şi monetară proprie, adaptată conjuncturilor economice impune unele restricţii în legătură cu emiterea cecurilor şi cu circulaţia lor. Ele au ca scop creşterea siguranţei circulaţiei acestor titluri şi evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel de documente. Mai mult, aceste norme metodologice, crează o tipologie specifică de instrumente de plată. Din punct de vedere teoretic, fiecare din aceste tipuri de instrumente poate fi analizat pentru a se vedea dacă are sau nu caracteristicile unui cec. Dacă aceste instrumente cuprind elementele înscrise în Legea nr. 59/1934 asupra cecului, vorbim despre existenţa unor noi tipuri de cecuri, dacă nu cuprind aceste elemente avem de-a face cu alte instrumente de plată. BIBLIOGRAFIE
1.

2.
3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Bucureşti, 1998 Cărpenaru, St. D., Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007 Căpăţână, O., Ştefănescu, B., Tratat de dreptul comerţului internaţional, vol. II., Bucureşti, 1986 Cernaianu, I., Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare, Revista de drept comercial, 4/1992 Ciuncan, D., Înşelăciunea prin cecuri, Dreptul, 3/1994 Gavalda, Ch., Stoufflet, J., Droit du credit. Effet de commerce. Cheques. Cartes de paiement et de credit, Paris, 1987 Ionescu, S., Demetrescu, P.I., Georgescu, I.L. Noua lege asupra cambiei. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului, Bucureşti,1934 Luha, V., Trăsături generale ale titlurilor de credit, Revista de drept comercial, 7-8/1999 Lupaş, S., Curs de drept cambial, Cluj, 1946 Popescu, T. R., Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti,1976 Teodosescu, N., Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte, Dreptul 10/1998 Turcu, I., Cecul, articol, Revista de drept comercial, 1/1993

1

Normele tehnice nr.9/1994, B.N.R. , MO 119 bis/14.06.1995.

88

SECŢIUNEA a V -a. WARANTUL Precizări Denumirea se referă în realitate la două înscrisuri de natură diferită care îndeplinesc funcţii distincte deşi sunt emise concomitent dintr-un carnet matcă sub forma unui document cu două părţi1. Regimul lor juridic se întemeiază pe Legea nr. 153 din 7.04.1937, pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. In completare se aplica Legea nr. 58/1934 privind cambia în măsura în care reglementările privitoare la cambie nu contravin recipisei warant. Recipisa propriu-zisă constituie titlul reprezentativ al unor mărfuri care se află în depozitele magazinelor generale. Recipisa nominalizează pe deponent şi îi asigură exerciţiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie, fiind un certificat de depozit. Warantul are o dublă natură juridică, fiind un bilet la ordin prin care deponentul se obligă să plătească o sumă în numerar la o anumită dată, în schimbul împrumutului obţinut prin gajarea mărfurilor aflate în depozit2. El conferă beneficiarului cât şi posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( a mărfurilor aflate în depozit). Magazinele (magaziile) generale Ele sunt depozite puse la dispoziţia publicului3. Magazinele generale pot beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale şi sunt autorizate să emită titluri capabile de a reprezenta mărfurile depozitate în ele. Autorizarea de a emite titluri reprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative. De obicei, se construiesc pe pieţele care concentrează mari cantităţi de mărfuri generice. Sunt dotate cu mecanisme care înlesnesc încărcarea, descărcarea, dispun de experţi în afacerile de expediţie, vamale, de conservare , de ambalare. Ele au un triplu scop: - de a face depozitarea mai economicoasă, mai uşoară. - de a înlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le împrumuturi pe garanţia mărfurilor depozitate şi prin girarea către creditor a documentului de gaj eliberat din magazie. - de a înlesni vânzarea mărfurilor prin licitaţie publică şi prin eliberarea de ceritificate de depozit care transmit proprietatea şi posesiunea fără să fie nevoie de a mişca mărfurile de la locul lor4. Acest sistem de magazine funcţionează cu deosebit succes de la începutul secolului XIX în Anglia şi Olanda, extinzându-se apoi în toate ţările, mari puteri economice ale lumii şi în marile pieţe comerciale. Depozitul în magazinele generale este reglementat de normele generale ale contractului de depozit obişnuit, regulat în care subiecţi sunt, pe de o parte, deponentul, iar pe de altă parte, magazinul5. Magazinul trebuie să primească toate mărfurile, putând refuza primirea doar pe

1 2

C. Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligaţiilor comerciale, vol. III, Cluj, 1945, p. 212 C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 124 3 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 3-8 4 Ch. Gavalda, J. Stoufflet, Droit de credit. Effets de commerce, Cheques. Cartes de paiement et de credit. Paris, 1987, p.258 5 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 11-36

89

calitatea mărfii depuse. Girul certificatului de depozit conferă girantului facultatea de a dispune de mărfuri cu respectarea drepturilor personale ale posesorului buletinului de gaj. Stoufflet. La cererea deponentului magazinul eliberează titlul dublu. 1987. Cartes de paiement et de credit. acest document nu este un titlu de credit pentru că îi lipseşte calitatea indispensabilă pentru un titlu de credit ca documentul să reprezinte marfa. El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor privitoare la cambie. Gavalda. Deci. certificatul de depozit. Paris. indicând numele său. Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are două înţelesuri: . certificatul de depunere) nu are caracterul juridic al certificatului de depozit. Depozitul în magazinele generale. Petrescu Ercea.recipisa şi warantul (certificatul de gaj). Posesiunea buletinului. Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al mărfii încredinţate spre păstrare de către deponent depozitarului. Magazinul este responsabil de orice pagube şi este îndreptăţit să elibereze recipise warant. ambalată şi introdusă în magazin. Warantul se analizează ca o formă particulară a contractului de gaj comercial. p. natura. prin care se confirmă deponentului primirea mărfurilor consemnate în cuprinsul lui.263 90 . calitatea şi cantitatea mărfurilor sale. Pe verso-ul titlului se scrie suma garantată cu mărfurile depozitate. termenul de păstrare. De regulă. numele şi domiciliul deponentului. sortată. 1947. Certificatul de depozit dă posibilitate posesorului său să facă diferite tranzacţii. numărul curent din registrul unde au fost înscrise mărfurile depozitate şi data emiterii. în întregime. Ele sunt scrise pe aceeaşi filă divizibilă în două părţi. El reprezintă un gaj constituit în beneficiul unui creditor care primeşte de la deponent acest titlu de credit prin mecanismul girului2. Droit de credit.un sens larg ce desemnează documentul. Buletinul de intrare ( biletul de depunere. eliberat de depozitar. Acest titlu se transmite prin gir şi are semnificaţia unui gir în garanţie în sensul constituirii unui gaj în favoarea giratarului. Marfa este verificată. . 6 1 C. J. cantitatea. Ele sunt detaşate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetate aceleaşi indicaţii ca pe documentele eliberate la cerere. p. 1928. buletinul de gaj. care la cerere poate fi înlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe. Cheques. Cel ce solicită în baza buletinului acţionează ca un mandatar al deponentului şi este expus la toate excepţiile opozabile acestuia. Effets de commerce. Cine cere restituirea în baza buletinului de intrare nu exercită un drept autonom neatacabil de excepţiile ce se pot opune posesorilor precedenţi. 129 C. certificatul de depozit cuprinde: denumirea şi sediul magazinului. dovedeşte cel mult mandatul1. 39 2 Ch. în sensul că nu poate reprezenta marfa şi nu poate circula în locul acesteia. Chiar dacă titlul nu poartă clauza la ordin este considerat un titlu la ordin. Vivante. Bucureşti.un sens restrâns ce desemnează o parte a documentului. Pentru confirmarea depozitului se eliberează buletinul de intrare sau biletul de introducere. Principii de drept comercial.motive de forţă majoră (lipsa de spaţiu)6. Recipisa (certificatul de depozit) Oricine vrea să facă un depozit se adresează în scris administraţiei magazinului general. p. Cluj.

Pentru diferenţa rămasă neachitată creditorul împrumutător se poate îndrepta în regres împotriva împrumutatului şi a celorlalţi giranţi. Instrăinarea operează ca efect al transmiterii recipisei. Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face să se vândă marfa şi de a fi plătit având privilegiu asupra preţului. p. Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decât depunând valoarea împrumutului şi accesoriile la administraţia magazinului care va îndeplini funcţia de casier. Cluj. să o vândă. 1928. să o împartă. 1993. fără warant este în cunostinţă de cauză că marfa respectivă este gajată şi că va putea dispune de marfă numai dacă va consemna la administraţia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul. efect specific girului. Posesorul certificatului de gaj poate să acţioneze la alegerea sa pe oricare din giranţii posteriori constituirii gajului sau poate să-i acţioneze pe toţi . Girul în garanţie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei mărfurilor gajate asupra creditorului gajist. Recipisa de depozit serveşte la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul de a dispune de marfă). pe când certificatul de gaj serveşte pentru a gaja mărfurile. dar care consemnează şi contractul de depozit încheiat cu magazinul. Bucureşti. Posesorul documentului dublu poate transmite marfa altora prin girul documentului. Depozitul în magazinele generale. St. Vivante. 187-208 C. într-un document unic dar format din două părţi. titlu reprezentativ al mărfii. posesor al certificatului de gaj. Warant-urile sunt supuse regimului de publicitate instituit prin Legea nr. Deak. Cine are posesiunea legitimă a recipisei are puterea de a dispune de mărfuri cu condiţia să respecte dreptul creditorului gajist. Când creditorul gajist constată refuzul de plată al debitorului el poate cere vânzarea mărfii la licitaţie după un anumit termen de la data exigibilităţii warantului. Cărpenaru. Contracte civile şi comerciale. sunt destinate să îndeplinească funcţii esenţial deosebite. 233 3 C. Circulaţia titlurilor Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi. cele două titluri emise. Principii de drept comercial.99/1999. D. Deci. dacă acela care a girat nu plăteşte la scadenţă. p. 134 91 . Warantul conferă deponentului posibilitatea de a-şi înstrăina marfa din depozit în ciuda faptului că este gajată. Aceste mărfuri rămân depozitate în magazie. ei răspunzând solidar3. titlul VI. 1 2 Fr. Exercitarea acestei acţiuni se face după regulile acţiunii cambiale2 . Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie că a dat deja în gaj mărfurile. Acest gaj este un gaj cu deposedare1 de obiect pentru că proprietarul mărfii. posesorul recipisei îi remite creditorului gajist warantul care reprezintă însăşi marfa respectivă. Termenul pentru exercitarea acţiunii de regres curge din ziua în care s-a efectuat vânzarea pentru că numai din acest moment se poate cunoaşte diferenţa dintre împrumut şi preţul încasat. fie că-l ţine pentru sine pentru garanţia preţului sau a restului de preţ ce i l-ar datora cumpărătorul. Cine posedă amândouă documentele poate dispune în mod liber de marfă: să o retragă. Noul dobânditor când primeăte recipisa. giratar al certificatului de depozit. Bucureşti. Transmiterea incompletă a titlului dublu face publicitate deplină a existenţei gajului şi a dreptului personal al împrumutătorului. Petrescu Ercea. 1947. girul documentului dublu transmite toate drepturile sale asupra mărfii. prin mijlocirea certificatului de gaj. p.Menţiunile de pe warant se pot scrie şi pe cotorul care se păstrează la registrul magazinului.

vol.Dacă posesorul certificatului de gaj încasează suma de la primul girant. BIBLIOGRAFIE Deak. Droit de credit. Cartes de paiement et de credit.. Principii de drept comercial.. acesta din urmă este îndreptăţit să primească warantul şi îşi reia libera dispoziţie asupra mărfii (cu condiţia să se afle în posesia certificatului de depozit). J. Teoria obligaţiilor comerciale. C. în baza plăţii făcute în drepturile posesorului warantului şi va putea provoca vânzarea bunurilor. Drept comercial. Vivante. Stoufflet. 1993 2. Contracte civile şi comerciale. D. 1987 3. Bucureşti. 1945 4. Paris. Petrescu Ercea. Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaşte scadenţa gajului va putea preveni vânzarea depunând la administraţie suma pentru care mărfurile au fost gajate. Cluj. Fr. 1928 1. fără a avea obligaţia să caute pe actualul posesor al ceritificatului de depozit.. CAPITOLUL IV 92 . Cărpenaru. C. Cheques. St.. Ch. Effets de commerce. Bucureşti. Dacă debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie.. III. Gavalda.

dreptul există aşa cum este consemnat literal pe document. o Bucureştiată de hârtie. Circulaţia titlurilor presupune obligatoriu să ştim natura lor. 93 . Apariţia lui se explică prin nevoi practice. scadenţa. Tehnica lor s-a dezvoltat foarte mult încât mecanismele moderne contractuale apar astăzi ca o maşină ultra sofisticată faţă de o unealtă primitivă. se socoteşte că dreptul s-a născut direct în mâna sa. forma de execuţie. creată prin manifestări de voinţă. Natura juridică a titlurilor de credit Nimeni nu contestă faptul că titlurile de credit sunt bunuri. În cazul circulaţiilor titlurilor de credit dobânditorul va primi un drept originar. purtând nume diferite dă dreptul la o sumă de bani. Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferate de la o persoană la alta cu uşurinţă prin diferite procedee: gir. operaţii în cont etc. active patrimoniale. Cum fiecare comerciant doreşte să-şi vândă creanţele s-a observat că cesiunea de creanţă crează mari neajunsuri. Asemenea concepţie. obiectul operaţiunii personale angajate. Teoria dreptului face mari eforturi pentru a încadra aceste mecanisme moderne în conceptele clasice ale teoriei generale a obligaţiilor. nimeni nu va cumpăra un drept de creanţă despre care nu ştie şi nu poate afla nimic. ea transmite drepturi derivate. la o parte socială. Teoria a căutat explicaţii pentru un asemenea fenomen. garanţia executării (obişnuită sau suplimentară). Precizări introductive Operaţiunile comerciale se realizează din cele mai vechi timpuri. se ajunge acolo încât vânzătorul să dea mai mult decât are. ce depăşeşte limitele unei gândiri obişnuite crează avantaje. tradiţie. lipsuri. 3. şi invers: cine cumpără este sigur că poate sâ vândă din aceleaşi motive sau poate să-şi realizeze dreptul pentru că debitorul nu poate invoca nici o excepţie.CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL OPERAŢIUNILOR CU VALORI MOBILIARE SECŢIUNEA I Schema generală a operaţiunilor cu titluri 1. la o cantitate de mărfuri consemnează o obligaţie patrimonială. dreptul viciat ajunge în mâna succesorului fără aceste vicii. 2. transmisiunea este autonomă. Oricâte obiecţii s-ar aduce nu putem concepe că un astfel de mecanism se dezvoltă în afara relaţiei credit-debit. obţine acelaşi drept care a existat în mâna antecesorului său. fiind curăţat de toate defectele. Din acest motiv i se mai spune titlu de credit: consemnează un drept al creditorului. dacă acest drept are defecte . Dobânditorul primeşte drepturi derivate. vicii ele se transmit la primitor. cine transmite un titlu ştie că împotriva lui nu se mai pot invoca excepţii din transmisiune şi nu i se vor mai cere desdăunări. O circulaţie obişnuită a bunurilor presupune transmiterea derivată a dreptului de proprietate prin mâini succesive. Conceptul de titlu Operaţiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaţia titlurilor. Ultimul posesor poate invoca oricând aceste lipsuri împotriva autorului său cerând compensaţii.

stabilite de lege (regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. o contabilitate şi o gestionare exactă fac să dispară riscurile. Intervenţia specialiştilor Nişte operaţiuni atât de precise nu pot fi realizate decât de nişte specialişti. se realizează o uniune atât de strânsă încât dreptul de creanţa nu poate fi exercitat fără existenţa titlului. şi invers. creanţele şi datoriile devin articole ale unui cont curent.Atunci s-a inventat titlul care încorporează creanţa. pe de altă parte nu poate fi păstrat secretul operaţiunii atunci când valoarea reală a titlului. Toate aceste stabilimente sunt indispensabile comerţului modern. devine bun corporal mobil. Nu mai avem un consimţământ obişnuit al celui care face 94 . uneori plasează valori mobiliare în public. depozitele de titluri. bursa de mărfuri care realizează operaţiile de vânzare de mărfuri prin intermediul unor instituţii specializate de lichidare. drepturile încorporate în titluri îşi pierd individualitatea. Dreptul comercial a făcut un nou efort: a înlocuit titlul cu o înscriere într-un cont. unităţi de cont creditoare sau debitoare. El se va transmite după regimul juridic al circulaţiei bunuri mobile. 4. ori în nume propriu pe pieţe publice create de burse de valori. căreia i se dă semnificaţie juridică. posesia cu bună credinţă a titlului îl face titular de necontestat pe dobânditor. deci o monede scripturală. Deci conceptul juridic de bun mobil se înlocuieşte cu un concept economic. din iniţiativa particularilor sau a statului. 6. poate să se piardă şi să fie furată. Nu se mai poate discută despre calitate. le păstrează (gestionează). Schema de circulaţie a titlurilor Circulaţia lor obişnuită scuteşte pe persoane de efortul intelectual necesar pentru a concepe transmisiunea şi de efortul fizic de a înfăptui tradiţiunea. Cel mai mare inconvenient rezultă din erorile de contabilitate. din raţiuni economice nu trebuie făcută publică. bunuri mobile se realizează prin înscrieri de conturi curente de titluri. ele nu se mai exprimă decât prin unităţi de cont. depozitarea şi retragerile de fonduri monetare sunt înscrise în conturi de cecuri: avem. Ei operează pe seama clienţilor lor. S-a observat că Bucureştiata de hârtie are din punct de vedere juridic defectele oricărui bun material: este perisabil. care vor ţine conturile şi vor înregistra operaţiunea. chiar dacă realitatea faptică nu este aşa. Caracterul mecanic al operaţiunilor Aceste operaţiuni se vor derula după proceduri standard. fac creditări sub toate formele. din viciile de gestiune ale conturilor. dreptul de creanţă se materializează. valoarea mobilă. Tot în acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc în depozit mărfuri şi sunt îndreptăţite să evită warant-uri. creditor în faţă căruia nu se poate ridica nici o excepţie. despre modalităţi ale obligaţiilor.au apărut organismele profesionale de depozit şi compensare. posesia de bună credinţă a bunului valorează proprietate. Titlurile devin astfel o bogăţie fiduciară (bazată pe încredere comună). vicii de consimţământ. Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialişti. Pe această înlocuire conceptuală se bazează întreaga teorie juridică a valorilor mobiliare. Aşa s-au născut băncile: ele primesc monedă şi titluri în depozit. Comerţul cu titluri are nevoie de tehnicieni care crează titlurile. Pe această schemă s-au creat şi alte instituţii specializate. bogăţia se exprimă prin cifre consemnate într-un cont. desemnaţi cu termenul generic de agenţi de schimb. prin valori şi devin valori mobiliare. păsând însă şi funcţiuni de natură exclusiv economică. ţin conturile clienţilor lor. cine are documentul este titularul dreptului. Datoriile se reglează prin compensare. 5. etc.

Insă nici nu vom putea susţine că ele nu există. titluri ce se vor crea respectând norme imperative. Ele există însă trebuie înţelese altfel: respectarea regulii ce o presupune procedura specifică ţine loc de bună credinţă şi înlătură greşeala. în operaţiunile cu titluri vorbim de o moralitate formală. deşi el există. cel puţin în parte. deci o definiţie largă. formularea este nevalabilă în sistemul nostru de drept pozitiv. Intrăm deci. abstractă. operaţiunea devine acauzală.operaţiunea. Există un veritabil monopol în comerţul cu ele. chiar dacă aceştia din urmă nu sunt comercianţi. ele presupunând doar voinţa celui ce doreşte să declanşeze o procedură tipizată. Emisiunea şi punerea în circulaţie este strict controlată. pentru că există valori mobiliare care nu sunt în circuitul bursier. instrumentele financiare derivate şi sfârşeşte cu o formulare generală “orice titlu încadrat astfel de către CNVM”. pentru viramente. drepturile de preferinţe. exprimată în termeni juridici există în ambele cazuri. personală. El dă o comandă şi totul se derulează de la sine. Legea indică cine le pune în circulaţie şi cum anume. Deci dreptului civil îi este specifică o moralitate individuală. dar moralitate. titlurile de stat. După care legea enumeră exemplificativ: acţiunile. deşi ea este indispensabilă în orice act juridic. sinonimie între sintagmele valoare mobiliară şi titlu bursier. Nu vom regăsi în aceste operaţii regulile de drept civil. Teoria este mai precisă şi. nu mai analizăm cauza operaţiunii. 2. obligaţiunile. în consecinţă. Operaţiunile se derulează singure. bilete la ordin. se dau ordine pentru bursă. Ele pot mobiliza valorile imobiliare. deşi adeseori se spune că sunt străine de dreptul comercial modern. Ele nu sunt emise de orice persoană (spre deosebire de efectele de comerţ). Avem. Definirea valorii mobiliare Legea cadru defineşte valoarea mobiliară: instrument negociabil material sau dematerializat ce conferă drepturi asupra emitentului. SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a valorilor mobiliare 1. Ele sunt bunuri mobile chiar dacă reprezintă şi imobile. mai logică: valoarea mobiliară este un titlu negociabil reprezentând dreptul de asociere şi de credit pe termen lung. Caracteristici distinctive a. Se găseşte uneori. Dreptul comercial va fi drept comun pentru operaţiunile cu valori mobiliare b. Teoria şi practica arată că raporturile dintre societăţi şi deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni sunt raporturi comerciale. care poate proteja bine sau rău interesele comunităţii de afaceri. o manifestare de voinţă. fiecare presupune o putere de decizie. care constă în voinţa de adeziune la procedura prestabilită. dar odată actul iniţial fiind făcut. Se fac emisiuni de cambii. el este diligent sau face greşeli. Aceste reguli (cele civile) ţin de situaţia personală a subiectului participant la raportul juridic: el este de bună sau de rea credinţă. operaţiunea se înfăptuieşte având în vedere o cauză. însă acestei cauze nu i se dă importanţă. Operaţiunile cu valori sunt supuse însă unor reglementări speciale ce rezultă din lege ori din regulamentele şi intrucţiunile emise de autoritatea ce supraveghează comerţul cu ele. exemplificativă şi lăsată la bunul plac al autorităţii. operaţiunea îşi urmează cursul şi îşi produce consecinţele aşteptate. Deci există consimţământ. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. în sfera 95 . instrumente destinate pieţelor speciale. el aderă la un standard procedural. căreia i se dă autoritate deplină de interpretare.

lucrul este individualizat prin nominalizarea titularului sau prin număr de ordine. d. titlurile reprezentative odată intrate în circuitul pieţei speciale. c. o fungibilitate puţin diferită de cea specifică dreptului civil (unde bunul nu este individualizat). valoarea mobiliară ar trebui considerată un drept de creanţă.relaţiilor de drept public. tocmai pentru că valoarea mobiliară este un titlu de credit. intrument de credit în circulaţie. Titularul rămâne un acţionar. într-o unitate de cont. iar dreptul său este exprimat abstract. Explicaţia este de natură economică. prin mecanismele sale se transformă în unităţi de cont ce indică doar valoarea lor patrimonială. Totuşi teoria dreptului arată că dreptul titularului nu se transformă într-un drept de creanţă. prin transformare în unitate de cont. Considerăm că la restituirea valorilor cei interesaţi pot solicita rematerializarea titlurilor lor. În materie. Valoarea mobiliară se naşte prin incorporare. un obligatar. În negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. Ele sunt bunuri fungibile. 96 . bun mobil corporal. dar se valorifică prin dematerializare. ceea ce ar crea inconveniente (după cum vom vedea). Caracterul său fungibil este de ordin economic. pierzându-şi individualitatea. de drept economic ce indică intervenţia masivă a statului în relaţiile particularilor. Fenomenul se numeşte dematerializare. Adică. Dacă nu am reţine această calificare. prin materializarea creanţei. Dreptul subiectiv al titularului are în continuare regimul unui drept real. Formularea noastră pune în discuţie ideea rematerializării care nu este reglementată. Valoarea mobiliară este un titlu de credit atipic.

decontare şi subdepozitare prin delegare (custodie). Legea indică acele societăţi (precum şi alte stabilimente financiare) care au atribuţii de compensare. neregulat. Realizarea obiectivului (compensarea. Un asemenea depozit pe care îl crează practica necesită un concept nou: titlul în cont curent (titlul unitate de cont). Fiind destinate să circule pe o piaţă special organizată. Asemenea depozit este voluntar. Când investitorul se înscrie să facă operaţiuni la bursă depozitul va fi delegat unei unităţi de depozitare şi compensare colectivă. conţinuu şi public (pentru că depozitarul are obligaţia să facă publice activele nete ale investitorilor) b. depozitul de titluri se transformă în depozit de unităţi de valoare. în forme prestabilite aceste titluri nu sunt ţinute. ce nu se explică prin reglementări civile (chiar dacă s-au făcut încercări de al califica astfel – s-a spus. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Evident un astfel de depozit se supune în principiu regulilor generale ale teroriei juridice a contului. Depozitul colectiv. Astfel: a. B. necolectiv. Ele sunt date în depozit unor subiecţi pregătiţi în a le păstra în conturi de depozit de titluri. spre exemplu. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o formă de publicitate specială diferită de publicitatea supusă regulilor de drept comun. Această formulă crează numai avantaje. oneros. agenţii custode. Proprietarul pierde dreptul de dispoziţie materială asupra titlului. valoarea depersonalizându-se. Dreptul de proprietate asupra 97 . obligatoriu. Pentru titlurile de drept comun ce nu intră în regimul pieţei organizate publicitatea transmisiunilor se face după cum urmează: . în sistem de cont curent. pentru decontări pe seama terţilor are o natură juridică specială. devenind cu adevărat un bun fungibil. o administrează urmând dispoziţiile date de proprietar prin agenţii săi. c.3. el deţinând doar dovada de depozitare care nu este o valoare mobiliară. Depozitarea şi înregistrarea valorilor mobiliare A. Acest depozit precum şi depozitul efectuat de SNCDDC ia din raţiuni practice forma unui depozit în cont curent. de obicei în mâna proprietarului. în această formă. care prevede: Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu. Este un depozit comercial. Nimic nu împiedică pe cel ce deţine titlu în forma materializată să şi le păstreze în depozit. delegantul (societatea de depozitare a investitorului). după o prealabilă înregistrare într-un registru independent. Întregul sistem de depozite se transformă într-o casă regională sau centrală. regulat. Numai în acest mod se pot realiza decontările valorilor pe seama unor terţi. Între deponent şi depozitar se stabileşte o relaţie juridică fundamentată pe contractul de depozit comercial. Juridic conceptul de proprietate este înlocuit cu conceptul de valoare. dintre care cel mai important este simplificarea operaţiunilor ce se reduc la nivelul unor înscrieri în cont. a. Investitorul delegatar rămâne proprietarul valorii şi raportul se reglează după regulile delegaţiei. Depozitarul conservă valoarea. decontarea) nu se poate înfăptui fără o prealabilă dematerializare a titlului.98 Legea 31/1990). Efectuează operaţii de compensare între conturile tuturor clienţilor săi. regulile acestui depozit sunt regulile conturilor. că deponenţii ar fi coproprietari pe valorile depozitate). La nivelul subiecţilor investitori legea permite formarea de societăţi de depozitare ce primesc în conturi activele fondurilor de investiţii (societăţilor de investiţii) şi valorile dematerializate. Aceasta din urmă devine delegatul pentru obligaţiile depozitarului.titlurile nominative sunt înscrise în registrele acţionarilor ţinute de emitent (art.

indirect se realizează o dirijare a capitalului privat.publicitatea transferului titlurilor la purtător se înfăptuieşte prin tradiţiune urmându-se regulile de drept comun b. nedezvoltată. Înscrierea va face dovada absolută a dreptului vânzătorului. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Faţă de formularea legii se pune problema dacă înscrierea nu are şi efect constitutiv. Exprimarea legii pare să indice un asemenea regim. o cerere adresată publicului pentru dobândire de valori. Concluzia vine în contradicţie cu art. analog cu întabularea (transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai în momentul în care se face înregistrarea). Contează mai puţin pentru el că înstrăinătorul nu a fost titular şi nu a putut să vândă. acţiuni. Legislaţia este foarte contradictorie în legătură cu definirea societăţilor închise şi deschise. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. deţinut în cantităţi mici 98 . Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani. Este evident că înscrierea are şi efect de opozabilitate. Totuşi dobânditorul nu trebuie să fie preocupat de condiţiile de valabilitate ale transmisiunii dreptului său. Primii emit şi transmit într-un cerc restrâns pe o piaţă simplă. 52/1995. Titlurile ce vor intra în circuitul pieţelor organizate se înregistrează în registre independente organizate sub formă de societăţi pe acţiuni. Inscripţia prezumă proprietatea titularului înscris.acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. ultimii intră într-un circuit mai larg organizat şi-şi plasează emisiunile pe o piaţă strict organizată (piaţa primară). SECŢIUNEA a III-a Comerţul cu valori mobiliare 1.76 din Legea nr. Emitenţii sunt de două feluri: unităţi închise şi unităţi deschise.33 din Legea nr. Emiterea şi plasarea titlului Fiecare titlu este creat după reguli propri. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei de capital. Nici nu se poate altfel dată fiind modalitatea de definire a valorii mobiliare. . titularitatea nevalabilă şi fără efecte? Într-o asemenea situaţie înregistrarea îl mai protejează pe dobânditorul de bună credinţă? Se poate invoca reaua credinţă într-o acţiune în revendicare? După cum este formulat art. 52/1994 răspunsul nu poate fi decât afirmativ pentru că publicitatea furtului are efect analog notării în cartea funciară. Cel ce deţine în baza unei înscrieri regulat făcute nu poate pierde dacă se promovează împotriva lui o acţiune în revendicare. când un dobânditor îşi transmite valorile primite aceasta se realizează pe o piaţă secundară. socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor. Când operaţiunile se fac fără respectarea condiţiilor de formă operaţiunea este nulă. Societăţile deschise emit şi plasează prin ofertă publică. după ce în prealabil au fost dematerializate după o procedură ce are ca scop eliminarea titlului în formă materială (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeaşi valoare). Însă reginul lor juridic este bine precizat de teorie. Sistemul creează avantaje şi dezavantaje dar pune numeroase probleme. Dreptul dobânditorului este stabilit în toate cazurile prin înscriere în registru.

fie de găsire de cumpărător însoţită de executarea vânzăriicumpărării pe seama altuia.114 din Legea nr. deşi în realitate nu este aşa. doritori să investească pe o piaţă ce trebuie să fie sigură. Pericolul constă în aceea că deţinătorii fondurilor. legea română este lacunară în a reglementa publicitatea. Titlurile nominative se transmit prin cesiune după o prealabilă înscriere în registrul emitenţilor. supus unor presiuni economice imediate. fragil. care se cunosc şi nu au nevoie să ducă operaţiunea lor pe o piaţă publică. însă ceea ce este specific constă în aceea că autorului nu trebuie să i se dovedească reaua credinţă. Infracţiunea o înţelegem ca făcând parte din genul înşelaciunii. fără ca un astfel de intermediar să primească ordine de vânzare. Credem că este important ca informaţia transmisă să fie exactă (numai aşa piaţa poate fi socotită transparentă). 2. Bursa de valori aşa cum este reglementată nu admite o astfel de cesiune (deşi există o instrucţiune nr. rău informaţi nu primesc decât un drept imaginar. la locul de muncă.de un număr mare de persoane. încât pentru înţelegearea juridică a problemei suntem obligaţi să apelăn la principii. Ele urmează regulile de drept comun însă transferul proprietăţii nu se realizează decât prin înregistrare (art. Prin prisma acestei distincţii putem înţelege infracţiunea prev. Legiuitorul prin instituirea unui regim sever doreşte să protejeze pe investitor.4/1996 care nu este publicată). etc). Activitatea economică presupune şi alte mutaţii patrimoniale în folosul sau în detrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni. activitatea oneroasă şi profesională. cele depuse în conturi curente se transmit prin virament în cont. nr. În primul sens considerăm că plasamentul poate fi realizat de comercianţi specializaţi (inclusiv de bănci) activitatea lor intrând sub regimul juridic al contractului de prestări de servicii. în locuri publice de către persoane neautorizate. În al doilea caz activitatea este monopolul societăţilor de valori mobiliare. Negocierea titlurilor a. 3. nu trebuie să se dovedească producerea unei pagube. Se pedepseşte şi cel ce cumpără şi cel ce vinde. 52/ 1995: intermedierea de valori fără autorizare.11. abstract. între cedent şi cesionar.24/1996 99 . Publicitatea mincinoasă este interzisă şi poate fi socotită o formă de participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii. fuziuni. al societăţilor de valori mobiliare. Vânzările prin intermediar sunt efectuate la bursă sau pe alte tipuri de pieţe şi sunt cuprinse în ceea ce teoria numeşte monopolul agenţilor de schimb. de art. ord. titlurile la purtător rămase în mâna proprietarului se transmit ca lucruri corporale prin tradiţiune. Întelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce depinde de forma titlului. Noţiunea de plasament Noţiunea de plasament are un dublu înţeles: fie găsirea de eventuali subscriitori pentru emisiunile iniţiale. prezint titlul ca valoare circulând regulat. Publicitatea financiară Plasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie. oferirea de titluri emisă prin ofertă publică la domiciliu. pentru a le cumpăra. în dreptul comercial operaţiunea trebuie să producă efecte şi faţă de terţi. Cesiuni directe se pot face numai cu acţiuni emise de o societate închisă. Ea (infracţiunea) trebuie înţeleasă ca un mijloc juridic de protecţie a cumpărătorilor. Vânzărilor pe pieţe organizate li se opun cesiunile directe. 4. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voinţă al părţilor ci este necesară înfăptuirea şi îndeplinirea unor forme de publicitate (pentru a o face opozabilă tuturor). adică răspândirea de valori în condiţii nepermise.

76 Legea nr. iar în cazul titlurilor nominative.edintelui CNVM pentru aprobarea regulamentului nr. Posesia titlului prezumă proprietatea. Pentru că drepturile de creanţă incorporate sunt foarte variate şi exerciţiul prerogativelor titularului pune în discuţie în ce măsură şi cum anume documentul poate fi folosit pentru obţinerea avantajelor pe care le presupune. 5. Debitorul nu poate. e. d. Obligaţiile vânzătorului. înseamnă neputinţa exercitării prerogativelor. la exerciţiul dreptului. ce le ţin la dispoziţia cumpărătorului. oricare ar fi el. la scadenţă. depozitarul. dovadă a depozitului şi implicit a dreptului de a dispune juridic (de obicei documentul este numit cupon). Vânzătorul de valori mobiliare. Îndeplinirea sarcinilor impusă de normă şi declararea dătătorului de ordin înlătură răspunderea intermediarului (art. din raţiuni practice. 52/1995). Livrarea presupune individualizarea titlului. posesia prin sine sau prin altul este indispensabilă. o încorporare a unei creanţe pe un document. sau juridică. titlurile sunt în mâna intermediarilor. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile. mandatul pentru exercitarea drepturilor. această răspundere are la origine conduita sa delictuală în timpul derulării unei operaţiuni. trebuie să se ţină seama că. dacă este cazul. exerciţiul drepturilor presupune deţinerea materială a acesteia. titular de drepturi reale şi nu a unor drepturi de creanţe. Rezultă că valorile mobiliare pot fi urmărite prin acţiuni în revendicare. b. În ce priveşte viciile ascunse este de reţinut că intermediarul are obligaţia să verifice starea titlului: materială. 100 . să presteze serviciile la care s-a obligat la sediul social. De asemenea. Cum titlurile sunt date în depozit. când proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. Situaţia se complică atunci când titlurile sunt în depozite colective. totuşi următoarele: a. de cele mai multe ori. încredinţează îndeplinirea acestor sarcini unei instituţii adecvate. lipsa posesiei sale. indirect. eliberează deponentului un document. totodată pot fi gajate şi urmărite mobiliar (nu prin poprire). domiciliază valorile. Titlul este instrumentul juridic fără de care dreptul nu poate fi exercitat. Cuponul nu este o valoare mobiliară dar serveşte la dovedirea dreptului şi.al preş. privativ. 13/1996 privind funcţionarea unui registru independent autorizat). f. c. Proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. distrugerea. de proprietate. Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real. b. Există deosebire între un cont curent bancar şi un cont curent de valori mobiliare în depozit colectiv. de obicei băncilor. În acest caz. Pierderea. Totuşi poate fi considerat un titlu la purtător care va putea fi cedat prin tradiţiune. Intermediarul răspunde şi el pentru aceste vicii (o răspundere mai severă decât în dreptul comun). Titularul are dreptul să i se restituie capitalul investit. intermediarii sunt detentori precari şi au obligaţia de a individualiza titlurile prin numărul de ordine. În acest ultim caz avem un proprietar. dispariţia titlului presupune obligatoriu proceduri de reconstituire (amortizare). Acest caz individualizarea nu poate fi realizată decât ca o individualizare de bunuri fungibile. ca orice vânzător are dubla obligaţie de a livra bunul vândut şi să garanteze pentru vicii ascunse. Problema capătă importanţă în caz de faliment al intermediarului. Lipsa titlului. lucru imposibil dacă ar fi fost titularul unui drept de creanţă. Putem observa. Drepturile titularului de valori mobiliare Valoarea mobiliară fiind un titlu de credit. Domiciliatarul este un delegat imperfect al debitorului.

nr. nu poate fi refuzat. fie angajaţi.Of. Schema este simplă: proprietarul dă ordin intermediarului care face vânzarea sau cumpărarea valorii mobiliare. sub forma remiterii titlurilor sau depunerii de fonduri în prealabil pentru operaţiunile de execuţie imediată.08. Ordinul este obligatoriu. El se poate da direct sau prin mandatar. .SECŢIUNEA a IV-a Comerţul prin bursa de valori şi pe pieţe organizate 1. cumpără sau schimbă pe cont şi pe risc propriu. operaţiunea trebuie însă înregistrată şi decontată la cursul din momentul operării. Situaţii juridice ce pot să apară În activitatea curentă toate ordinele sunt aduse pe piaţă. Când însă se fac operaţiuni în nume propriu. Se poate concepe şi formula în care operaţiile de vânzare cumpărare se fac în nume propriu de către intermediari. fie mandatari. după caz. Sistemul românesc permite cumularea celor două ipostaze.38/2002. Se admite să se invoce. când vând.intermediari comisionari. În consecinţă agenţii nu pot face operaţiuni în nume propriu. după caz. Fiecare agent caută un confrate pentru a realiza operaţiunea. Ordinul de bursă este un mandat dat unui agent de schimb de către un client pentru a cumpăra sau vinde un titlu determinat. clauză implicită (comisionarul garantează solvabilitatea clientului său. 3. El presupune capacitatea deplină şi consimţamântul valabil al celui ce-l emite. 101 . În sistemul românesc intermedierea se face numai de persoane autorizate. Intermediarii Este specific operaţiunilor cu valori mobiliare ca acestea să se deruleze în cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumiţi într-un termen general agenţi de schimb). Agentul de schimb poate cere garanţii de executare. făcând operaţiuni cu sine însuşi. Forma ordinului depinde de natura operaţiunii ce urmează a se executa. aprobată prin Legea nr. Ei execută cele ce li se ordonă având obligaţii de diligenţă sau de rezultat. Ele (societăţile) au calitatea de comerciant ce face operaţiuni de intermediere astfel cum activitatea este definită de lege (OUG nr. Intermediarii recunoscuţi pot apărea în dublă postură: . Intermediarii nu sunt purtători de autoritate chiar dacă au regim de unităţi de interes public (nu pot refuza primirea vreunui ordin). autorizaţi care au poziţia unor prepuşi. 576/05. în speţă. când fac operaţiuni în nume propriu dar pe seama dătătorului de ordin. livrarea titlului sau plata preţului). ce presupune clauza specială “dell credere”. Ordinul de bursă Piaţa valorilor mobiliare se constituie sub două forme: la bursă şi la ghişeu. adică . agenţi de valori mobiliare. în funcţie de ordinul primit. Autorizarea se dă numai persoanelor juridice. Relaţiile lor juridice (între intermediari şi prepuşi) sunt supuse reglementărilor contractului de muncă sau de mandat. întâi trebuie să se execute ordinele clienţilor şi abia pe urmă să facă afaceri pe risc propriu.2002). Relaţia lor juridică se reglează după regulile contractului de comision. Ei sunt persoane specializate să facă aceste activităţi şi dispun de logistica şi informaţia necesară. Societăţile de intermediere desfăşoară activitatea efectivă prin persoane fizice.512/2002 publicată în M.intermediari operatori în nume propiu. Dar un intermediar poate primi şi ordine în sens contrar. Pentru a proteja clienţii. în anumite faze asemenea excepţii. 2. El poate să opună cele două ordine fără să trateze cu un altul. societăţi de valori mobiliare.

Aceste documente nesemnate au valoarea unor registre comerciale. însă dătătorul de ordin poate cere borderouri semnate de agent cu operaţiile făcute. atât în ce priveşte valorile individualizate cât şi în ce priveşte valorile înscrise la cote oficiale la bursă. Esenţa funcţionării juridice a sistemului constă în aceea că operaţiunile sunt listate la o imprimantă şi păstrate scriptic în evidenţă. în spatele fiecărei operaţiuni se află un drum lung al documentelor. Secretul profesional Intermediarii şi agenţii lor trebuie dă respecte secretul profesional.Când ordinul este executat agentul trimite dătătorului de ordin un aviz de execuţie. ce va putea servi ca mijloc de probă în caz de conflict. înregistrare şi ale bursei (back-offices) În concluzie. Avizul. Informaţiile ce le deţin au valoare economică şi nu pot fi aduse la cunoştinţa oricui. dacă sunt semnate devin acte sub semnătură privată ce se opun agentului. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o răspundere civilă delictuală. compartimentele de depozitare. Responsabilităţile pentru pagubele suferite şi culpe se stabilesc în raport de normele impuse în regulamentele de derulare a pieţei. SECŢIUNEA a V-a. În practică. Altfel spus. prin reprezentaţi statutari sau prepuşi. document scris. În acest caz documentele de evidenţă devin acte sub semnătură privată Documentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale. Pentru valorile înscrise în conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine de virament în conturile deschise la instituţiile de depozit colectiv. Problemele ce se ridică sunt de obicei de natură tehnică: adică documentele nu se pot face în ritmul derulării operaţiunilor. indiferent de forma de intermediere. 4. de proprietate. operaţiunile se derulează printr-un sistem electronic care. Teoria modernă a drepturilor reale tinde să facă asemenea evaluări. Se poate discută dacă informaţia ce trebuie ţinută secretă poate fi socotită un bun şi dacă asupra acestuia se poate exercita un drept real. între compartimentele firmelor de intermediere. fie prin înscrierea în contul clientului. ce apoi vor constitui suport probator pentru părţile interesate: între client şi intermediar. de obicei nu se semnează pentru că se execută mecanic sau electronic. Proba operaţiunilor Derularea unor operaţiuni atât de complexe de obicei în formă electronică presupune un circuit precis de documente contabile. în raporturile dintre intermediari reglările se fac prin compensaţie. între acestea din urmă. În caz de dezacord clientul trebuie să adreseze imediat contestaţia la bursă. Este esenţial ca eventualele greşeli să se descopere înainte de închiderea ciclului de operaţiuni pentru a putea fi corectate. între intermediar şi agenţii săi. Este recomandabil şi posibil ca clienţii să ceară subscrierea documentelor de către subiecţii participanţi la operaţiuni. Dacă am accepta o asemenea idee ar rezulta că fapta de a dispune neconform de informaţia confidenţială ar atrage o răspundere penală (abuz de încredere). tot el crează un sistem scriptic paralel. 102 . când e cazul. pentru a se permite intermediarului să execute operaţia contestată în sens invers. Avizul neprotestat prezumă că operaţia a fost executată conform ordinului. În relaţia client-agent de schimb execuţia se face fie prin tradiţiune titlului.

Bucureşti. II. D. Anca P. 1996 28. 15. Bucureştiureşti. Gavalda Ch.N. 33. Bistriceanu G. Y.. 14.II. 9. Bucureşti.. 16.. Eminescu.. Finţescu I. 1996. 1997. Tg. Georgescu I. Bucureşti.Pyk.III. Bucureşti..G. 1972.. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. Costin M.Droit de credit.. Bucureşti.Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România.Tratat de drept comercial. Deak Fr. Bucureşti... Deleanu I. Procedură civilă. Bucureşti. Bucureşti.Codul Comercial “Carol al II-lea”. Paris.Costin M. vol.N. 1987 103 . vol. I. 1993. Bucureşti.. 5. 1995. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. 1996. M. Tratat de drept civil.I. Teoria generală a obligaţiilor.N. Ed. II. Galasescu D. Capriel A. Academia. Cărpenaru Şt. Tratat de drept comercial internaţional. Drept comercial român. Procedura reorganizării şi lichidării judiciare. 1936 22. Mureş 1993 20..I.. 11. ClujNapoca. Tratat de proprietate industrială.D..1981 8.. Ştefănescu B. Anghel I. Oradea 1994 2. 1994 25. 1946.. Eminescu Y.Cartea Românească. Dragoescu A.Bucureşti. 30. Bucureşti. Marile instituţii ale dreptului civil român. Bucureşti.. Contractul comercial de transport.Minea.. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I.. Cantacuzino M. Bucureşti.. 1969. Bucureşti. vol. vol. Macovei E. Prescure T.Leş.F. Demetrescu P. 31. Răspunderea civilă delictuală. I-II. Elementele dreptului civil. Căpăţână O. I. Căpăţână O. Vol. Effets de commerce. Bucureşti. I. vol. 23. Modificarea capitalului social al societăţilor comerciale. 1982 29. Bucureşti. 1995 10. Economu R. Drept civil român.. Stoufflet J..1939.N. 1994. 4. Bucureşti. 24.. Beleiu Gh.. Reorganizarea şi lichidarea judiciară.. 1994. Societăţi comerciale.. Cluj-Napoca 21.. Deak Fr. Deleanu S. Comentarii. Cheques.1996 18.D... 1993 19. Protecţia desenelor şi modelelor industriale. Eminescu Y. Bucureşti. Cambia si biletul la ordin. Popescu T. vol. Băcanu I... Bucureşti. vol. Deak Fr. 1998.I. vol. vol. Drept comercial român. Băcanu I.. 6. Editura Lumina Lex. Costin M. Tratat de drept cambial. Dreptul de autor. 1996. Contractele civile şi comerciale.. Cărpenaru St. 1948.... Raportul Consiliului Legislativ. Vol.. 1995. 7. 13. 1994.I. I. 1998. 26. Bucureşti.B. Cartes du paiement et de credit.L. Costin M. Alexandrescu M. Lucrări cu caracter general 1. 34. contabilitate şi informatică financiar contabilă.. Iasi. Costin M. Manual practic de drept cambial . II.Costin M.R. Costin M..Radu. Cristoforeanu E. Bucureşti.I... Dicţionar de drept procesual civil. Căpăţână O. Bucureşti. vol. 1991 27.N. Bucureşti. Regimul juridic al dobânzilor. Bucureşti. Dragoescu E. Schiau I. 1994. 17.. 1940.. Ed. Societăţi comerciale. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Popa I.N. 1997 12. Bucureşti.Teoria generală a obligaţiilor. vol. Demetrescu C.N. 1997.L. Lumina Lex.. Ed. Dictionar de drept international al afacerilor.I. 3. Lexicon de finanţe.

Petrescu R.. Drept comercial român. 1993. Bucureşti. Matiş.L. Iaşi. 36..1991 39. Bucureşti. Bucureşti..III. Bucureşti. 1998..1992 70..I . 56. vol. Negrea C.1981 47. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Pop L. Bucureşti. vol. vol.R. Petrescu C.. 1980 73.1960 71. Bucureşti. Drept civil. vol. Teoria generală a obligaţiilor.. 54..L...Anca... Tratat de drept comercial. Demetrescu P.1996.. Popescu T. Piperea. Cluj 1947 58. Efectele de comerţ.Curs de drept comercial.M. 40. Pop A. Porumb G. Bucureşti. Drept comercial. Bunurile.L.. Relaţii valutar financiare internaţionale. Teoria generală a obligaţiilor..1948 57. I. Popescu T. 62... Sachelarie O. 1998.200. Bucureşti.. Luha V..Lupan E. Drept civil. Drept civil. P.. vol.. 45. Drept comercial român. Hossu H. Alba Iulia. I. 1994. Petrescu R. Bucureşti.1994 38. 1998 46. Rucareanu I. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. Ionescu S. D. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale. hârtiile de valoare..61. Gh.. Bucureşti.. Petrescu-Ercea C. 61. Poruţiu P.35. 1975 53. 37. Drept civil. Craiova. 1945. Cluj 1923 51. Patrascanu P. vol. 1998. Drept comercial român..Cluj. Contractul de vânzare-cumpărăre comercială. Tratat de drept civil român.Porutiu P. 65... Bârsan C.Partea generală. Codul de procedură civilă. 1948. 1981 104 . Georgescu I.I. Pop A.. 64. Gherasim D. Drept comercial român. Manual de droit comercial.V. Petrescu C. Elemente de drept civil şi comercial comparat. Bucureşti. Titluri de credit în comerţul internaţional. 67. Lefter C..Curs de drept cambial.. Drept comercial. 42. Bucureşti. 1998 60. Buna credinţă în raporturile juridice civile. comentat şi adnotat. 1994. Patrascanu P. Depozitul în magazinele generale. Paris. Bazele contabilităţii agenţilor economici din România. Băicoianu Al. Bucureşti. Deva.Bucureşti. Bucureşti.V. Gh. Jauffret A.Georgescu. 44. 1994. Drept comercial.1968 68. 1982. Iaşi. Bucureşti. 59...1934 41.. III. Contracte de intermedieri în comerţul exterior al României.1978 43. Cluj.vol. Bucureşti. Societatea cu răspundere limitată în dreptul comercial. 1975. Bucureşti. 69.. Subiecţii de drept comercial. 1993 63. Luha V. 1987. Cluj.Ercea. Bucureşti. Drept civil. Potolea G. Pop L. Cambia si biletul la ordin. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. Cluj-Napoca. Teoria generală a obligaţiilor. Georgescu I. 1998. Munteanu R. Petrescu R. Pop L. Probele.. 1976.. Bucureşti. I. Titluri de credit. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Dreptul comercial internaţional. Georgescu I. Bucureşti.1975. Kiritescu C. Beleiu. 50. p. Bucureşti.R. Drept civil.Ercea.1946 48.1943 72. Drept civil. Lupas S. Partea generală.. Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin. Cambia.1994 52. 1993. Roseti Bălănescu I.. p. Bucureşti. Cluj-Napoca. Cus de drept.1997 66. 49. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Raporturi de obligaţiuni. Sibiu. Drept civil. Teoria obligaţiilor comerciale. Beleiu Gh.. 55.L. 1946.Teoria generală a obligaţiilor.. II Societăţile comerciale. Pop L. Bucureşti. Stătescu C. Teoria generală a obligaţiilor. Cluj 1945.. Teoria generală a obligaţiilor. Hamangiu C.

Vivante C... Luha V.. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. Bucureşti. Funcţiile cambiei.. Bucureşti. Revista de drept comercial 11/1996 12.Operaţiuni şi contracte bancare. Cluj Napoca.. 5/1995 16. 82. I-II.. Bucureşti. 1946 105 .. Cambia titlu executor. Revista de drept comercial...C. 75. Cernaianu I. Tratat de drept civil. Unele consideraţiuni privind contractul de agent şi contextul relaţiilor comerciale internaţionale. Drept procesual civil. 80. Dreptul 10-11/1993. Beleiu Gh. 87.. Revista de drept comercial 4/1995 8. Dreptul 7/94 13. Drept civil. Regula “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă.Ursa. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. Articole 1. Bucureşti. Legea uniformă privind cambia. Ciuncan D.. Revista de drept comercial. Stătescu C. ClujNapoca. comerciale şi de dreptul muncii. 1970. Albu I.Bucureşti. 89. Bârsan C. Teoria impreviziunii. Repetiţia principiilor de drept civil. Spre un drept economic socialist. 4.Teoria generală a obligaţiilor.. Witzman M.1994. II. Vlachide.8/1996 2.. Vicol C.Costin M.123. 79. 1981. 1994. Stoenescu I. 5. Noi reglementări procedurale.. 1/1994 7. Dreptul afacerilor. Înscrisurile în domeniul actelor juridice civile.. I. Revista de drept comercial 3/1995 15. 1987.. nr. 1994 86. 85.. 4/1992 10.. Cambia... Bârsan C. V. Zinveliu I. Turcu I. Căpăţână O. 88. 1996. II... 1928.. Stătescu C. Bucureşti.. Căpăţână O. vol. Turcu I. 1978. Vlachide P. Interzicerea concurenţei în raporturile dintre comerciant şi prepus sau alţi salariaţi. Clocotici D.. Zilberstein S. Bucureşti. 1997. Garanţia creditorului. Giurcă G. Bucureşti.N. Dreptul de properitate industrială. Despre vânzarea gajului comercial... 7 . 1972.Turcu I.D. Repetiţia principiilor de drept civil. Bucureşti. vol. Despre titlurile de credit la purtător.. 83.. 1994 76. Contractele civile. Clocotici D. Turcu I. Albu I. Cristoforeanu E.. 4/1992 6. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. biletul la ordin şi cecul. Teoria generală a obligaţiilor. Dreptul 10-11/95 9. Dreptul 7/96. 3.. Gheorghiu Gh.. vol. Turcu I.N. Revista de drept comercial.. Inşelăciunea prin cecuri.. Bucureşti. Bucureşti.. Revista de drept comercial . Mandatul comercial. Man A.. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Principiile dreptului comercial... Bucureşti.. Cârcei E. 81. Iaşi. 1998.. vol. Luha V. I-II. Albu I. Revista de drept comercial. Man A. Costin M.I.C. 1934 17.74. Doctrina şi jurisprudenţă. Dreptul 3/1994 14. Rebus sic stantibus în dreptul civil. p. Cambia. Zlătescu V.1945 84. Vol. Cristoforeanu E. Revista de drept comercial 2/1995 11. Libertatea contractuală. Bucureşti. Teoria şi practica dreptului comercial român. Revista de drept comercial.. Căpăţână O. 1977 77. Despre prospectul de emisiune şi subscrierea acţiunilor. Dreptul 3/93. Revista de drept comercial. 78. P. 1992. Chelaru E. Contractele comerciale.

Trib. C.Com. Dreptul 9/91 22. Mustaţă I. Dec. 1109/1996.11. Com... III 17. Revista de drept comercial. Dreptul 10/1998 33. 842/1975. Dreptul 4/1993 JURISPRUDENŢA 1. Tg. vol.. III. 15.S. nepublicată. 1994 10.93. 1936. Funcţiile cambiei. Trăsături generale ale titlurilor de credit. S..S. T. 159/1993. Curentul juridic 2/1998. Luha V.. Dec.. Implicaţii pe planul contenciosului administrativ. 141/93. Dec. Criterii de distingere între actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale statului. Dec. Revista de drept comercial 4/1993 23.18. 1939 25. 232. Practică judiciară în materie comercială. 1974 21. Cristoforeanu E.J. Dec. Răspunderea civilă pentru daune morale. Raporturile dintre obligaţiunea cambială si raportul fundamental. Contractul de concesiune. Alba. 243/1996. David S. Dec. Executarea cambială. Girul cambial nu transmite garanţiile . II 5. Săscioreanu. civ. Deteşan A. Dreptul 6/92 26. 5675/1993. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. Trib. Teoria generală a obligaţiilor. Petrescu R.S. 1928.1941 20. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii.. Trib. Georgescu I.A.28. 1926 9. Trib. com. 5/93 106 . Cas. III. 1937 24. Revista de drept comercial.L. Turianu C.J.J. Dreptul 3/96 7.. 1991 2. Turcu I. C. nepublicată 4. Dec... 487/1935. Bucureşti. David S.Revista de drept comercial. Cecul. I. 2/1996 32. Revista de drept comercial. I-II. Ilfov.. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte.C. Cas. Jurisprudenţa generală 3. citată de Petrescu R.. Dreptul 10/92 31. Dec.. Curierul judiciar. nepublicată 14. 1936. Repertoriu de practică civilă. 372/1995.1/1993 34.K. p. Procesul cambial... Trib. 16. 3/1995 27. Alba. Dec. Cas..Com. C. Deosebiri faţă de administratorii şi lichidatorii de drept comun..J. Demetrescu P. I. Dec. Pandectele romane.. Administratorii şi lichidatorii juridici. Dec.S. S. Luha V. Revista economică. 12/1998 29... Prescure T. din 29. 1253/95. 1969-1975 11. S. Alba. Trib.articol. Teodosescu T. Luha V. Georgescu V. S. Pandectele romane.. 22/1938. Vânzarea comercială internaţională. Dec. nepublicată 6. 445/1995. Dec. Ilfov. 152/1995. Con..S. Dreptul 1/97 8. 7-8/1998 28.. Pandectele Romane. II. Luha V. Gruiu M. III 12. nepublicată 13.02. 1930. com.1935. din 6. Dec. Alba. 11/1927. Revista de drept comercial.Revista de drept comercial. din 5.. Curierul judiciar 1939 19. Regimul general şi de drept internaţonal privat al răspunderii pentru produse.. Condiţiile şi procedura de numire. Pandectele romane. Bucureşti. Jud.. Revista de drept comercial. C..11. cu notă de G. Caos III. Dacă bunurile comune ale soţilor pot constitui aport la capitalul social.Dr. Revista de drept comercial..Mureş 30. S. R. Dec. Alba Iulia.

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 720 1 – 72020 Cod procedură civilă.S.S. 5 alin.07. Dec. afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel. în măsura în care legislaţia comercială nu oferă o normă specială.S. 138/2008. 104 107 .drepturile şi obligaţiile au conţinut preponderent patrimonial. C. 1978 22. I. 1983. Dreptul 6/95 CAPITOLUL I RAPORTUL JURIDIC COMERCIAL Raporturile juridice născute din fapte de comerţ sunt guvernate de Codul comercial şi legile speciale. I 19. T. capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor. C. I 21. Cas. Dec. Capacitatea procesuală de folosinţă (capacitatea de a fi parte în proces) Capacitatea procesuală de folosinţă este un aspect al capacităţii civile definită în Decretul nr. 138/2000. Adaptându-se necesităţii dezvoltării relaţiilor economice specifice economiei de piaţă. D. . I. Radu. este o însuşire 1 2 Capitolul XIV a fost reintrodus prin OUG nr. Bucureşti.D. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale este o procedură specială. Sediul materiei judecării litigiilor comerciale îl constituie art. III. a fost introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/78. Cartea a VI-a – Proceduri speciale. C. care impun soluţionarea cu promptitudine a litigiilor în materie comercială. 2 ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii.2005 M. Dec. 1938.părţile unui raport comercial sunt calificate (cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă calitatea de comerciant). Leş. 867/1955. toţi contractanţii sunt supuşi.S. Costin. încât priveşte acest act. Raportul juridic comercial.. 31/1954 art. Raportul juridic comercial: . Cas. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a fi parte în a unui raport juridic comercial litigios a.D. aprobată prin Legea nr.. modificare sau desfiinţare se produce prin intervenţia unei fapte de comerţ. care este definită. se aplică normele Codului civil şi ale legislaţiei civile speciale.J.este raport de drept material. legii comerciale. În cazul persoanelor fizice.N. p. derogările sau dispoziţiile deosebite – faţă de procedura de drept comun – care alcătuiesc prin număr conţinut şi sistematizare o reglementare aparte. Minea. 219 din 6. . Dec. M. complementare sau derogatorii de la procedura de drept comun. dispune: Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Capitolul XIV1 numit Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială.. 1078/1935. Art. I 20. care se aplică numai în cauzele pentru soluţionarea cărora au impus şi determinat un atare regim2. în care conduita părţilor este reglementată de normele de drept comercial şi a căror formare. Dec. T. 56 Cod comercial. Constituie proceduri speciale numai complementările. 591/94. Dicţionar de drept procesual civil.18. 1955.. ca fiind un complex de norme procedurale. Pandectele Romane. Particularităţi Raporturile juridice comerciale sunt raporturi sociale preponderent patrimoniale. după care se soluţionează numai anumite pricini expres determinate prin lege.. Prectica judiciară şi în materie comercială. 442/37. modificarea adusă Codului de procedură civilă a prevăzut introducerea unei proceduri speciale şi în această materie.

vânzării bunului litigios. p. Editura All Beck. În art. Altfel spus.esenţială şi inerentă persoanei fizice. p. personal ( propriu celui care promovează acţiunea sau celui care se apără în proces).. d. Interesul de a fi parte Interesul este o condiţie de ordin subiectiv. este necesar ca litigiul în cauză să aibă natură comercială4. Beck. evidenţiat atât în persoana celui care acţionează în justiţie. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate interveni în cazul: cesiunii de creanţă. c. actul de înfiinţare sau statut. 2001. 1974. p. după caz. b. Iaşi. fapt pentru care se dobândeşte o dată cu naşterea şi încetează la moartea acesteia sau la data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă1. şi persoane juridice. Acţiunea în procesul civil. Din definiţie rezultă că legitimarea procesuală poate fi activă şi pasivă. care conferă cumpărătorului. trebuie avută în vedere. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces. Deoarece majoritatea persoanelor care participă. Calitatea procesuală Părţile procesului în materie comercială trebuie să beneficieze de calitate procesuală. 52 108 . 173 3 Ioan Leş. 1974. Prin urmare persoana fizică sau persoana juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant. în faza iniţială a procesului. calitatea procesuală poate fi transmisă: . Tratat de drept procesual civil.în temeiul legii (transmisiune legală). care conferă cesionarului calitate procesuală activă. Interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim (pretenţiile formulate se nasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege). Potrivit art. faţă de debitorul cedat. Editura All Beck. Bucureşti. 84 4 Laura Cetean-Voiculescu. Editura Junimea. Radu. . capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. legitimare procesuală activă sau pasivă3. Modalitatea de stabilire a capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinată de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia. pentru a fi parte în proces. 34 Decret 31/1954 este prevăzut că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege. în calitate de părţi. 41 Cod procedură civilă:”Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. 2007. preluării datoriilor. la soluţionarea litigiilor comerciale sunt societăţi comerciale.. Editura C. precum şi pârâtului. Condiţiile pentru a sta în judecată 1 2 Ioan Leş. 2001. legea nu pretinde şi condiţia capacităţii procesuale de exerciţiu ( cerinţă necesară pentru exercitarea acţiunii). În cursul activităţii judiciare. p. Tratat de drept procesual civil. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Prin noţiunea de calitate juridică procesuală se înţelege atât îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie. e. Bucureşti. care conferă cumpărătorului calitate procesuală pasivă. chiar dacă nu are capacitate procesuală de exerciţiu. Justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului.în baza acordului de voinţă a părţilor (transmisiune convenţională). pârât etc. Bucureşti. născut şi actual (interesul judiciar există şi este actual din momentul încălcării unui drept subiectiv). 79 D. p. cât şi în persoana adversarului acestuia. Transmisiunea legală a calităţii procesuale active sau pasive are loc în cazul succesiunii sau al reorganizării persoanelor juridice. care trebuie să justifice ulterior actele procedurale îndeplinite. cât şi obligaţia unei alte persoane de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa2. Comercialitatea litigiului Pentru a fi parte într-un proces având ca obiect soluţionarea litigiilor comerciale şi pentru a se aplica în cauză procedura specială instituită de 7201 – 72020 Cod procedură civilă.H.

I. asistate sau autorizate. D. I. Minea. Bucureşti. Capacitatea procesuală de exerciţiu a comerciantului persoană juridică este limitată. 138-141. p. vol. G. I 6. Radu. p. vol. 35 din Decretul nr. 1974 1 G. Editura Servo-Sat. În cazul persoanelor juridice. În proces. vol. I 4. Capacitatea de a sta în judecată sau capacitatea procesuală de exercuţiu este definită ca fiind aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a şi-l apăra în proces. Autorizarea este necesară pentru îndeplinirea actelor de dispoziţie de către reprezentantţii persoanelor juridice. Acţiunea în procesul civil. I. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Ioan Leş.. Asistarea operează în cazul persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu deplină. Porumb.H. Condiţii pentru exercitarea acţiunii comerciale Pentru exercitarea acţiunii comerciale trebuie îndeplinită condiţia afirmării unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice care trebuie protejată prin intermediul instanţei judecătoreşti. Leş. 2007 2. Editura All Beck. de scopul pentru care a fost înfiinţată. Deleanu. Leş.. p. Laura. Editura All Beck. 2001 5. p. însă acele acte vor fi semnate şi de persoana. Iaşi. f. 149 109 . 2000. 2000. 31/1954.. I.. D. Deleanu.. Bucureşti. Editura Junimea. Partea care se găseşte în această situaţie îndeplineşte actele de procedură şi este citată personal în proces.. 136. Ioan. Porumb. prin organele sale. Dicţionar de drept procesual civil. 152 2 Gh. Codul de procedură civilă comentate şi adnotat. I. Autorizarea vizează împrejurarea în care reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane are nevoie pentru îndeplinirea unor acte de o autorizare specială dată de organul competent. Tratat de procedură civilă.S. care potrivit legii. Beck.. 1983 3.. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Minorii sunt reprezentaţi prin părinţii lor. potrivit art. vol. vol. Persoana pusă sub interdicţie este reprezentată de tutorele desemnat de autoritatea competentă. Persoanele fizice lipsite total de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie). Tratat de drept procesual civil.Persoanele care nu dispunde capacitate deplină de exerciţiu participă la activitatea judiciară numai dacă sunt reprezentate. asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”. Editura C.N. sunt actele persoanei juridice însăşi. Editura Servo-Sat. Porumb. M. conform principiului specialităţii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Bucureşti. participă la activitatea judiciară prin reprezentare. acestea îşi exercită drepturile şi obligaţiile.Potrivit art 42 Cod procedură civilă: “Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate. I. Bucureşti. 2001. Tratat de procedură civilă. Bibliografie: 1. Radu. minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie asistat de către ocrotitorii săi legali. îi întregeşte capacitatea 2. iar în lipsa acestora prin tutore. M. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. actele juridice făcute de organele persoanei juridice. personal sau prin mandatari aleşi 1. care vor fi citaţi alături de minor şi vor semna alături de el toate actele adresate instanţei. Laura Cetean-Voiculescu. Tratat de procedură civilă. Costin.

2007. 161 110 . reguli speciale. 907. să ceară să pună sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său. cerere privitoare la fapte de comerţ între orice persoane. 53 2 I. Acţiunea comercială. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă”. nr. Cererea de sechestru asigurător sau de poprire se formulează odată cu intentarea acţiunii În materie comercială. Codul comercial. conformându-se dispoziţiunilor art. p. Va putea. având calitatea de comercianţi1. 614 şi următoarele din procedura civilă. 2001. protestat de neplată”. 10/2000. în principal. prevede că “partea interesată în o cauză comercială va putea. subiective. art.CAPITOLUL II ACŢIUNEA CIVILĂ ŞI LITIGIUL COMERCIAL Acţiunea comercială este mijlocul legal prin intermediul căruia se poate formula o cerere adresată instanţelor judecătoreşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Gh. Beck. Deleanu. afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător. Editura All Beck. într-o anumită măsură. Editura C. dar sunt 1 Laura Cetean-Voiculescu. Bucureşti. unilaterale sau mixte. deodată cu intentarea acţiunei.sechestrul asigurător. Tratat de procedură civilă. în Revista de drept comercial. Acţiunea comercială este o formă specifică de exprimare a acţiunii civile. 27-57 3 Ioan Leş. p. poate cuprinde derogări. conform art. Buta.H. reprezintă mijloacele puse la dispoziţia reclamantului de bună credinţă. art. 1 Cod comercial dispune: “Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune. până la terminarea procesului.au caracter accesoriu în raport cu acţiunea principală. acţiune comercială se particularizează şi. pe de altă parte. de asemenea. prin care se urmăreşte indisponibilizarea şi conservarea bunului care formează obiectul litigiului. după deosebirile mai jos enunţate. în acest sens. Legea generală în materia acţiunilor comerciale este Codul de procedură civilă. dar Legea comercială şi procedura specială de soluţionare a litigiilor comerciale. poprirea şi sechestrul judiciar . Sechestrul asigurător este măsura destinată să indisponibilizeze bunurile mobile şi imobile ale pârâtului. în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa3. Procesele în materie comercială sunt cele rezultate din încălcarea drepturilor născute ca urmare a săvârşirii unor fapte de comerţ – obiective. să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea. 908 alin. Asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . darea de cauţiune aste obligatorie. p. de la care împrumută trăsături care pot fi considerate constante ale acţiunii civile. se detaşează de acţiunea civilă2. Bucureşti. care exprimă particularitatea acţiunii comerciale.

Ediţia a II-a. în materie comercială capitalul este productiv. emise în temeiul art. Băcanu. Regula specială a lipsei formalităţii de punere în întârziere a debitorului în materie comercială se justifică şi prin specificul comerţului. 70 2 I. 908 alin. Bucureşti. iar banii sunt “fructiferi”. fie prin evaluare convenţională2. 11 şi 13 din Decretul Lege nr. Litigiul va fi comercial dacă priveşte fapte de comerţ definite de art. capitalurile sunt apte să producă beneficii din momentul posedării lor. 4 Cod comercial. Plata dobânzii de la data la care datoria devine exigibilă se întemeiază pe principiul potrivit căruia.sitpulate şi unele excepţii referitoare la existenţa unei cambii sau a unui efect de comerţ prestat de neplată. chiar dacă săvârşeşte fapte de comerţ obiective cu caracter izolat poate deveni parte într-un proces în materie comercială. inclusiv referitor la încheierea. 3 Cod comercial.. p. mai mult. care dispune: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. unde conexiunea şi celeritatea operaţiunilor comerciale. iar evaluarea acestei productivităţi se face fie la nivelul dobânzii legale. 2000. De asemenea. 43 prevede: “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”. precum şi litiile prevăzute de art. raportat la cea din dreptul comun: 1.de regulile de procedură arbitrală ale Camerei de Arbitraj Bucureşti. Regimul juridic al dobânzilor. precum şi apărarea creditorilor impun o respectare riguroasă a termenelor.H. executarea sau desfiinţarea lui. p. capital. art. în materie comercială există o prezumţie de comercialitate a tuturor contractelor şi obligaţiunilor unui comerciant. Necesitatea unei proceduri speciale în materie comercială Trasăturile specifice ale raporturilor obligaţionale comerciale care impun o procedură distinctă. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Neplata la 1 Laura Cetean-Voiculescu. există o prezumţie economică a productivităţii banilor. Editura Lumina Lex. 5 lit. 2007. Bucureşti.este orice litigiu derivat dintr-un contract comercial. nu este nevoie de punerea în întârziere. conform art. Litigiul comercial Definiţia dată litigiului comercial . În art. 9 Cod comercial: “Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ. Beck. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. Editura C. In cazul raportului obligaţional comercial nu este necesară punerea în întârziere Codul comercial art. 3 Cod comercial este prevăzut expres că sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România . ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din această operaţiune”. 26 111 . persoana fizică sau juridică. interese şi cheltuieli. proprie. cu alte cuvinte. j. pentru care s-a înfiinţat acel sechestru. potrivit prevederilor art. 72010 Cod procedură civilă. ca şi alte raporturi juridice comerciale1. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. nu poate fi considerată ca comerciant. În comerţ.

şi nu de creditor2. 3.termen a unei obligaţii comerciale poate antrena efecte negative în lanţ. în Revista de drept comercial.G nr. Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie. este cel din prima zi lucrătoare a anului. anatocismul este admis în anumite condiţii şi cumulul dobânzii cu despăgubirile este permis a. chiar necomerciant. 362/2002 112 . este solidaritatea (dacă părţile nu au stipulat altfel). ponderată cu volumul tranzacţiilor. şi societăţile comerciale. 42 Cod com. diminuat cu 20%.H. la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. mai ales în condiţiile deprecierii monetare. afară de stipulaţiune contrarie. Dobânda In cazul în care. 9/21. datorită interdependenţei operaţiunilor comerciale. nu sunt fapte de comerţ”. 6 din OG nr. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs. 12/1997. Aceeaşi presumpţiune există şi contra fidejusorului. publicată în Monitorul Oficial nr. In materie comercială dobânda curge de drept. dar numai în cazul operaţiunilor care nu sunt fapte de comerţ în ceea ce-i priveşte. îmbogăţindu-se fără justă cauză de pe urma creditorului1. obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii. la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului”. între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul. el se foloseşte de bani. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale. având comerţul ca o profesiune obişnuită. p. Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care. 9/2000: “ Dobânda legală se stabileşte. care garantează o obligaţiune comercială. chiar dacă acesta este necomerciant. sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ. iar riscul insolvabilităţii unuia va fi suportat de codebitorii săi. Dacă debitorul comercial nu plăteşte la scadenţă.01. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs. nr. în funcţie de care se stabileşte dobânda legală. se va plăti dobânda legală. Nicolae. Beck. 7 din Codul comercial. Codebitorii comerciali răspund solidar Art. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. 2007. Editura C. 1 Cod com. 3 din OG nr. 42 alin. şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie. 2. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. acesta poate urmări pe oricare dintre debitori. Principiul comercial ocrotit prin acestă dispoziţie este cel al protecţiei creditorului. Potrivit art.: când răspunderea ar aparţine necomercianţilor. 42 Cod comercial: “În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte. Regula specială a fost instituită în vederea protecţiei creditorilor şi asigurării securităţii operaţiunilor prin posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui codebitor. 3 al art. 26/2000. 112-124 3 O. p. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a 1 Laura Cetean-Voiculescu. în materie comercială. Excepţia de la regula solidarităţii codebitorilor este prevăzută de alin. In toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. 96-97 2 Pentru detalii a se vedea: M.2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. Cuantumul dobânzi este stabilit potrivit art. dar şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire. Regula stabilită de art. fiecare dintre aceştia garantând cu bunurile sale executarea de către ceilalţi a părţii ce le revine din întreaga datorie. prezumţia se aplică şi în privinţa fidejusorului. în cazul în care garantează o obligaţie comercială. Dobânda este definită în art. Bucureşti. încât îi priveşte. a fost aprobată prin Legea nr. 9/20003 “… sumele socotite în bani cu acest titlu. Celeritatea operaţiunilor comerciale reclamă înlăturarea formalităţilor de felul celei de punere în întârziere.

Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie Codul comercial art. 12/1999. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.existenţa unei convenţii a părţilor. încheiată în acest sens. 1088 Cod civil şi deci este admis cumulul dobânzilor cu depăgubirile. nr. 84 alin. Prescure.dobânzile să fie scadente. În mod excepţional. art. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul. 44. 4 OG 9/2000) b. în Revista de drept comercial. 31/1990). 1088 Cod civil: “ La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare. În materie comercială nu poate fi aplicat art. p.potrivit art. afară de regulile speciale în materie de comerţ. anatocismul fiind permis cu respectarea următoarelor condiţii (alin. Cărpenaru. . Partea I. 1088 Cod civil: . prin grija Băncii Naţionale a României”. pentru detalii: T. deoarece dobânzile sunt în realitate daune-interese de întârziere (daune moratorii). . 8 din ordonanţă. este o condiţie esenţială pentru derularea în bune 1 St. Legea admite şi excepţii. la termen. 2 Legea nr.dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat.în acţiunea de regres contra debitorului. în caz de dol sau fraudă (art. prevede că: ”În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 8 OG 9/2000): . asociatul.României va fi publicat în Monitorul Oficial al României. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. potrivit art. afară de cazurile în care. Drept comercial român. în afară de daune. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. . nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. 1021 din Codul civil”. dobânda curge de drept”. 48-49 113 .dobânzile să fie datorate pe cel pe un an. In relaţiile de comerţ exterior sau în alte relaţii economice internaţionale. 31/1990. asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite. răspunde de suma datorată. c. chiar penală. 4. dobânda legală este de 6% pe an. dobânzile se cumulează cu daunele interese în cazurile arătate de art. fidejusorul beneficiază de cumulul dobânzilor şi al daunelor interese (art 1669 Cod civil). Universul Juridic. Dobânzile nu se pot cumula cu dauneleinterese1. după lege. Schiau. . de fidejusiune şi societate. Interdicţia acordării termenului de graţie în cazul obligaţiilor comerciale se explică prin faptul că executarea obligaţiei. I.2/2000 sunt stabilite condiţiile în care este permis anatocismul: Astfel. e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit. 2. Anatocismul nu este permis în cazul contractului de cont curent şi atunci când legea dispune altfel. D. 2007.mandatarul care schimbă destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului. p. Bucureşti. care se particularizează prin aceea că ele sunt anticipat evaluate de către legiuitor. deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice altă acţiune. Cumulul dobânzii cu despăgubirile Potrivit art. 65 ali 2 din Legea nr. 422. (art. Anatocismul (capitalizarea dobânzilor) Anatocismul reprezintă o convenţie prin care părţile stipulează ca dobânda să se capitalizeze prin adăugarea la suma datorată şi prin producerea de dobândă în continuare. 383 Cod comercial). . atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină. dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor (art. Prin OG nr.

după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii. Neefectuarea unei plăţi la termen poate avea repecusiuni asupra obligaţiei pe care creditorul. Editura Lumina Lex. Gerota. In raporturile comerciale. pentru a consolida creditul comercial. În contractele comerciale. nr. p. transporturilor. Bucureşti. 121 4 D. 1932. după cursul pieţei celei mai apropiate.D. D.D. Din prevederile art. 2007. sau după orice fel de probă. 157-158 5 St. al primelor de asigurare. In materie comercială operează principiul libertăţii probaţiunii Specificul probelor în dreptul comercial este definit Potrivit art. pentru a asigura securitatea în justiţie a cauzelor comerciale4. mărfurilor. (art. Gerota. De asemenea. 1191 din codul civil. teoria generală a obligaţiilor comerciale. Imprimeria Naţională. 4/2001. prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă” Libertatea contractuală este principiul fundamental al obligaţiilor comerciale. pot fi utilizate ca mijloace de plată şi efecte de comerţ. Bucureşti. Cărpenaru. Pentru detalii: D. obligaţia debitorului trebuie să aibă caracter comercial3. 424. 6. 5. Instrumentul probatoriu al unui drept comercial trebuie: să facă deplină credinţă. putând duce la executări silite. Drept comercial român. de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 41 Cod comercial. 1994. Drept comercial român. implicit. are drept corolar libertatea probei în litigiile comerciale. p. p. Georgescu. afară numai dacă contractul poartă clauza "efectiv" sau o altă asemenea”. după acelea ale locului celui mai apropiat. în materie comercială. navlului. al efectelor publice şi al titlurilor industriei. 32-39 3 St. Nu este permis retractul litigios 1 2 I. Deleanu. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. p. 418 114 . 46 Cod comercial “Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte registrele părţilor. 7. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. 40 Cod comercial) Regulile speciale privind determinarea preţului asigură criterii pentru soluţionarea litigiilor şi. Universul Juridic. teoria generală a obligaţiilor comerciale. dispune: “Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţară şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile. el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat. 44 Cod civil rezultă condiţiile în care operează interdicţia legală a acordării termenului de graţie: obligaţia debitorului trebuie să rezulte dintr-un contract sinalagmatic. Termenul de graţie. cursul schimbului. 57 I. acordarea termenului de graţie ar duce la dezorganizarea activităţii comerciale. Universul Juridic. în contract să fie stipulat termenul de executare. p. preţul poate fi stabilit şi în monedă străină. Drept comercial român. Bucureşti. proba să fie uşor de administrat.condiţii a activităţii comerciale. Reguli speciale instituite de lege privind preţul în obligaţiile comerciale Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor. la rândul său. Bucureşti. D. Cărpenaru. Bucureşti. sau. art. 1932. Necesitatea apărării creditorului şi a circulaţiei bunurilor cere ca obligaţia să se execute întocmai şi la termenul stipulat 1. o are faţă de alţii. cu martori. plata va putea fi făcută în moneda ţării. p. Imprimeria Naţională.L. 2007. aplicarea procedurii insolvenţei2. să fie uşor de confecţionat pentru a nu stânjeni celeritatea în circulaţia bunurilor comerciale. iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb. facilitează circulaţia mărfurilor5. în lipsă. înRevista de drept comercial.

Deleanu. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită.H. Beck. 2000 2. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial” 8. Băcanu.. Potrivit art. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale.. St. Cărpenaru. Bucureşti. Bucureşti. Gerota. 2001 9. Schiau. 1932 8. T.. Georgescu. prevede: “Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract. Imprimeria Naţională. I.L. sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei. Legea comercială a instituit reguli speciale pentru determinarea locului executării obligaţiilor comerciale Articolul 59 Cod comercial. 2007 3.. Deleanu. 1994 7. I. Ediţia a II-a. nr. Bucureşti. M. nr. care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului. Editura C. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. Bucureşti. în Revista de drept comercial. nr. Laura Cetean-Voiculescu. D. Editura Lumina Lex. Nicolae. I. Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale.D.. Ioan. D. Editura Lumina Lex. în Revista de drept comercial.. 1402. Drept comercial român. ori din intenţiunea părţilor contractante.. Prescure. 12/1999 115 . 2007 4. Universul Juridic. Regimul juridic al dobânzilor. I. I. Leş. Editura All Beck.Retractul litigios este o măsură de protecţie a debitorului împotriva actelor de speculaţie ale cumpărătorilor de drepturi litigioase. 10/2000 5. Termenul de graţie... Bucureşti. în Revista de drept comercial. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat. În lipsa de o clauză expresă. 45 Cod comercial “Contractul litigios prevăzut de art.. Bucureşti. în Revista de drept comercial. la formarea contractului. Gh. Acţiunea comercială. Laura.. 12/1997 10. contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial. Bibliografie: 1. Buta. Tratat de procedură civilă.. atunci predarea se va face în acel loc”. nr. 4/2001 6.

1/2002. Acţiuni pentru aplicarea unor măsuri asigurătorii ????????????????????? b. Deleanu. Petre. respectiv tribunalul comercial. S.este o procedură necontencioasă.este o procedură facultativă ( nu exclude utilizarea acţiunilor de drept comun pentru valorificarea creanţelor şi obţinerea titlului executoriu). în Dreptul. Prin OG nr. putem vorbi despre: 1. 9/2002. p. în Dreptul nr. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. iar unii autorii susţin că faza soluţionării cererii de către tribunalul. B. Onica-Jarka. Papadopol. In doctrină. Nicolae. judecătorul citează părţile. iar faza soluţionării cererii în anulare a ordonanţei de somare are caracter contencios3. prin intermediul căreia aceştia îşi pot recupera creanţele băneşti lichide. . 1 2 OG nr. în Dreptul nr. B. p. 295/2002. D.CAPITOLUL III TIPURI DE ACŢIUNI COMERCIALE Acţiunea comercială În funcţie de domeniul sau instituţia de drept comercial din care fac parte. In cadrul procedurii necontencioase. p. Acţiuni privitoare la fondul de comerţ ??????????????? 2. Somaţia de plată Creditorii au la dispoziţie o procedură judiciară mult simplificată. pentru explicaţii şi lămuriri. 4. Procedura specială a somaţiei de plată. nr. 90-107 116 .R. mult mai rapid decât înainte. Acţiuni în unele proceduri speciale a. majoritatea autorilor susţin opinia caracterului necontencios. există autorii care susţin caracterul contencios2 al procedurii somaţiei de plată. certe şi exigibile. 5/2002. nr. Caracterele procedurii somaţiei de plată: . precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. 10 3 I. Leaua. 170-171. Procedura somaţiei de plată în P. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. 5/20011 s-a urmărit imprimarea unei dinamici pozitive circuitului economic al banilor. are caracter necontencios. 5/2001 modificată prin Legea nr. 3/2003. p. dimensiune esenţială a oricărei economii funcţionale. 195/2004 C.

p. în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe. Obiectul cererii îl formează suma ce reprezintă obligaţia principală a debitorului. 1 Dec nr. Beck. regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. p. adm.înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite.1 . . .. . emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul). 2007. Bucureşti. 5/2001 “ Procedura somaţiei de plată se desfăşoară. Suma ce reprezintă obligaţia prevazută de lege. C.temeiul de drept al obligaţiei de pltă să fie de natură contractuală . chiar neautentice. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi admisă procedura somaţiei de plată: Potrivit art. Competenţa materială să judece o astfel de cerere o are instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond.. s. însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. Pe parcursul desfăşurării procedurii: .cont. lucrări sau orice alte prestaţii. 1 din OG nr.Dacă creditorul primeşte plata datoriei ori se declară că este mulţumit cu întelegerea asupra plătii. 178-179 2 Laura Cetean-Voiculescu. dacă s-ar judeca conform procedurii de drept comun. . . . . chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală) şi exigibilă (creanţă cu scadenţa împlinită.com. fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă. Editura C. întrucât puterea de lucru judecat se impune şi în cadrul procedurii somaţiei de plată. 233/7. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut. 9/2002. fie emanând de la debitor. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective”. regulament sau altui înscris. judecătorul închide dosarul şi pronunţă o încheiere irevocabilă.H. Cererea de emitere a unei ordonanţe care să conţină o somaţie de plată se adresează preşedintelui instanţei de la domiciliul debitorului persoană fizică sau sediul debitorului persoană juridică.sumele de bani datorate trebuie să rezulte dintr-un înscris. lichidă (câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice. 114 117 . publicată în Revista de drept comercial nr.în contractul care constată obligaţia de plată a sumei de bani să nu existe clauze compromisorii. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii care se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective. deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor). Timişoara.să nu existe hotărâre judecătorească de respingere a acţiunii creditorului privind valorificarea creanţei băneşti.creanţele să reprezinte obligaţii de plată a unei sume de bani. precum şi dobânzile. fie recunoscute de dânsul. lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani.să nu existe hotărâre judecătorească de obligare a debitorului la plata creanţei2. precum şi dobânzile. care constituie titlu executoriu. fie contract încheiat între părţi.dreptul la acţiune să nu fie prescris. la cererea creditorului. ori determinate potrivit unui statut.2002.este o procedură specială. lucrări sau orice alte prestaţii.creditorul – persoană fizică sau persoană juridică – să dispună de o creanţă certă (existenţa rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte.A.03.

p. prin convenţia arbitrală. arbitrajul instituţional beneficiază de structuri permanente. cât şi prin instanţa competentă să o judece . Dacă acţiunea în anulare este respinsă. în afara de cele referitoare la drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţii (litigiile privind statutul persoanelor. potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila. potrivit convenţiei părţilor1. Editura Universul juridic. Totodată titlul. In România. Potrivit art. 340 şi art. specificul constă în faptul că îşi încetează activitatea odată cu pronunţarea sentinţei sau cu expirarea termenului arbitrajului) şi arbitrajul instituţional (când părţile încredinţează organizarea arbitrajului unei instituţii specializate. creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. II.Dacă se consideră că nu îndeplineşte condiţiile cerute de această procedură. dar numai în cazul în care nu a formulat cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. cel interesat poate face contestaţie la executare. judecătorul anulează ordonanţa iniţială şi pronunţă o hotărâre irevocabilă.Dacă se constată existenţa unei datorii. c. litigiile referitoare la lucrurile care nu sunt în comerţ. precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte. Tăbârcă. pentru arbitrajul ocaziţional. pe calea arbitrajului. în copie. după caz. care au rolul 1 M. Cartea a IV-a.civ: “Arbitrajul poate fi încredinţat. emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor. 5/2001. ordonanţa iniţială devine irevocabilă prin hotărâre judecătorească. în sensul dispoziţiilor de faţă.. vol. o astfel de ordonanţă irevocabilă va fi investită cu formulă executorie. conflictele colective de muncă. tribunalul arbitral”. Astfel investită. Regula generală este prevăzută în art. Drept procesual civil. Arbitrul unic sau.. învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. . potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă.instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. sau litigiile privind lichidarea judiciară). ordonanţa constituie titlu executoriu. 341 Cod proc. Acţiuni derivate din procedura arbitrajului comercial Arbitrajul comercial reglementat în Codul de procedură civilă. 2005. Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu. dar acţiunea i-a fost respinsă. Despre arbitraj. judecătorul admite în tot sau în parte cererea creditorului. Bucureşti. Arbitrajul va avea aceeaşi natură şi când este organizat de către un terţ. referitor la organizarea arbitrajului părţile pot alege între arbitrajul ocaziţional ( când părţile dispun de libertatea deplină de a-l organiza şi de a-i stabili procedura potrivit înţelegerii dintre ele. La cererea creditorului. precum şi termenul de plată (între 10 şi 30 de zile. dacă părtile nu se înţeleg altfel). 340 Cod proc. Dacă acţiunea în anulare este admisă. În această situaţie debitorul nemultumit poate introduce o acţiune în anulare a ordonanţei (acţiune specifică procedurii somaţiei de plată.civ. se comunica şi debitorului. derogatorie de la căile de atac de drept comun atât prin termenul în care poate fi introdusă -10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanţei. care se eliberează creditorului. litigiul soluţionându-se după regulile stabilite de această instituţie. Persoanele care dispunde capacitate de exerciţiu pot conveni să soluţioneze litigiile patrimoniale dintre ele. arbitrii învestiţi constituie. două modalităţi prin care ordonanţa iniţială să rămână irevocabilă: fie debitorul nu a apelat la acţiunea în anulare în termenul legal de 10 zile. 10 din OG nr. Există. judecatorul respinge cererea creditorului şi emite o ordonanţă irevocabilă. In acest caz. Potrivit art. 313 118 . uneia sau mai multor persoane. este o formă de justiţie privată. fie a acţionat în acest sens.

să asigure constituirea tribunalului arbitral, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Avantajele arbitrajului - judecarea mai rapidă, mai puţin formală, mai suplă – fac din acesta o modalitate privilegiată de soluţionare a litigiilor. Avantajul major al arbitrajului îl constituie confidenţialitatea1, reglementată în art. 353 lit. c, Cod procedură civilă, care se impune ca o regulă fundamentală opusă publicităţii proprii procesului judiciar care se poate constitui uneori ca o gravă sancţiune comercială cu caracter destabilizator pentru părţi. Convenţia arbitrală reprezintă un contract bilateral, consensual şi comutativ; este un act de dispoziţie (pentru că părţile renunţă la garanţiile specifice justiţiei de stat, iar pe de altă parte se obligă să execute o sentinţă arbitrală, ce poate impune plata unei sume de bani sau transferul proprietăţii asupra unui bun). Potrivit art. 343 Cod proc.civ. , convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis. Forma depinde de momentul în care intervine acordul de voinţă (înainte de naşterea litigiului sau după). - clauza compromisorie. Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă. - Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Dacă în contractul principal părţile au inserat clauze compromisorii sau au realizat o înţelegere de sine stătătoare, în forma compromisului, litigiul comercial în cauză va fi soluţionat pe calea arbitrajului, competenţa instanţelor judecătoreşti fiind exclusă. Cu toate acestea instanţa va reţine spre soluţionare procesul: dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală; dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate sau inoperantă; dacă tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenţie arbitrală. În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (art. 3434 Cod proc.civ.) Efectele convenţiei arbitrale se produc numai între cei care au încheiat-o sau au semnat-o – în urma clauzei compromisorii – ea nu poate fi opusă terţilor chiar dacă aceştia sunt în contractul principal. Pentru atragerea terţilor în cadrul procedurii arbitrale, sub forma intervenţiei voluntare sau forţate, trebuie ca terţul să fie şi el parte în convenţia arbitrală, sau ulterior declanşării litigiului arbitral părţile iniţiale şi terţul să încheie un compromis în acest sens. Efectele de natură procedurală se referă la excluderea competenţelor instanţelor judecătoreşti pentru litigiul în cauză şi instituirea competenţei arbitrilor de a soluţiona litigiul. Instanţele judecătoreşti au competenţa de a rezolva trei categorii de cereri: cele privind soluţionarea incidentelor privind organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; cererile de anulare a unei hotărâri arbitrale; cererile de investire cu formulă executorie a hotărârilor arbitrale. Potrivit art. 342 Cod proc.civ: “ Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea

1

O. Calmuschi, R. Munteanu, Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor, în Registrul de Drept Privat nr. 2/2002, p. 17

119

arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”. Sentinţa arbitrală se comunică părţilor în termen de o lună de la data pronunţării, are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. Desfiinţarea sentinţei arbitrale se poate obţine numai prin acţiune în anulare (numai pentru motivele prevăzute în art. 364 Cod proc.civ.), care poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării şi este de competenţa instanţei judecătoreşti imediat superioare celei ce ar fi competentă dacă nu s-ar fi încheiat convenţia arbitrală. Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs. Acţiunea în anulare are o natură juridică controversată, fiind calificată drept recurs, cale de atac extraordinară, acţiune principală de control judecătoresc, cale de atac specială1, până la a o considera o formă de control judecătoresc ce se realizează pe cale de acţiune, opinie împărtăşită şi de noi. d. Acţiuni privitoare la procedura insolvenţei Procedura insolvenţei este o procedură specială căreia îi vor fi aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Art. 1 din Legea nr. 85/2006 precizează sfera persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care pot intra sub incidenţa acestei legi, iar procedura insolvenţei a fost defalcată în două categorii2: - procedura generală: se aplică societăţilor comerciale, societăţilor cooperative, organizaţiilor cooperatiste, societăţilor agricole, grupurilor de interes economic, oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice; - procedura simplificată: se aplică comercianţilor, persoane fizice, acţionând individual; asociaţiilor familiale; comercianţilor enumeraţi la alin. 1 în anumite condiţii; debitorilor care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1 în anumite condiţii; societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive şi debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară. Este considerată procedură specială deoarece: - organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul (art. 5 din Legea nr. 85/2006); - procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 sunt de competenţa tribunalului, respectiv a tribunalului comercial specializat, în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului şi sunt exercitate de judecătorul-sindic; - hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006); - judecătorului-sindic care a pronunţat o hotărâre într-o etapă a procedurii insolvenţei, nu-i sunt aplicabile prevederile art. 23 şi art. 24 Cod de procedură civilă privind incompatibilitatea şi abţinerea.
1

V.M Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, p. 612; Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului, în Revista de drept comercial, nr. 12/2002; Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. 1/2002, p. 76-83; Ioan Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 256-258; E. Oripencu, M. Cozmanciuc, Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 9/1995, p. 15 2 Laura Cetean-Voiculescu, Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 126-127

120

În cadrul procedurii insolvenţei pot fi exercitate următoarele acţiuni şi cereri: - cererile introductive pentru începerea procedurii, sunt formulate de către creditor, debitor sau de către orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege – art. 26 alin. 1 Legea nr. 85/2006; - contestaţiile debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii (art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006) - opoziţiile creditorilor la deschiderea procedurii; - cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; - cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă; - acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; - contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; - cererile administratorului judiciar, prevăzută în art. 105 Legea nr. 85/2006: “ Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele. Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere”. e. Ordonanţa preşedinţială Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. În materie comercială, ordonanţa preşedinţială poate constitui un mijloc procedural deosebit de util pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru luarea oricăror măsuri ce reclamă o intervenţie promptă a justiţiei1. Folosirea ordonanţei preşedinţiale în litigiile comerciale este supusă condiţiilor privind urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei, vremelnicia măsurii luate. Ordonanţa preşedinţială nu poate fi folosită: - pentru evacuarea dintr-un spaţiu comercial când părţile îşi dispută chiar dreptul de proprietate asupra acestuia2; - pentru încetarea calităţii de administrator prin modalitatea de revocare; - pentru excluderea unui asociat din societate; - asupra valabilităţii unui contract de credit sau a unui contract de garanţie, prin radierea lui din cartea funciară3; - pentru înregistrarea în registrul de acţiuni a emitentului uneri cesiuni 4. Legea nr. 31/1990 prevede în art. 133 alin. 1: “O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”, prin lege specială se face trimitere expresă la posibilitatea folosirii ordonanţei preşedinţiale. 3. Acţiuni privitoare la societăţile comerciale
1 2

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 C.S.J., s. com., dec. nr. 147/1996, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1996, p. 319 3 Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 4 C.S.J., s.com., dec. Nr. 815/1995, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1995, p. 376

121

în Dreptul nr. oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării. potrivit legii. fondatorii. judecătorul delegat. . Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. Ei răspund în mod 1 Laura Cetean-Voiculescu. prevăzut de lege. p. 5/2005.H. va respinge.cererea de înmatriculare a societăţii în registrul comerţului În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal.a. prin notificare sau scrisoare recomandată. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. În doctrină2. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii. subscris şi vărsat. societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. toţi fondatorii au fost. prin încheiere. incapabili. Acţiuni referitoare la constituirea societăţilor comerciale1 (acţiunile se referă la cererile de regularizare a societăţilor comerciale în cazul încălcării condiţiilor de fond sau de formă pentru constituirea societăţilor).acţiunea în regularizare a neregularităţilor constatate după înmatriculare Legea nr. 31/1990. 47 LSC). . . se susţine că neregularităţile. fie că atrag nulitatea societăţii. 48 dispune: “În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii.recursul declarat împotriva încheierilor judecătorului delegat referitoare la înmatriculare sau la oricare înregistrări în registrul comerţului. . 31/1990.acţiunea în declararea nulităţii societăţii înmatriculate în registrul comerţului Potrivit art. Leaua. dacă este cazul. 130-133 2 C. 46 LSC: Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. Dacă societatea nu se conformează. 76-84 122 . 2007. motivat. să le regularizeze. din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie. primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. Beck. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire (art. aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris. fie că nu atrag această sancţiune. . vor putea fi invocate în cadrul unei acţiuni în regularizare. i-a pus în întârziere. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii. obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. Bucureşti. în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. . nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi. p. primii administratori sau. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. art. cererea de înmatriculare. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii. după ce.acţiunea în regularizare a neregularităţilor existente înainte de constituirea societăţii comerciale Potrivit art. 56 Legea nr.cererea de înmatriculare a societăţilor comerciale în registrul comerţului Articolul 36 din LSC prevede: În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. la data constituirii societăţii. Editura C. obiectul său de activitate. s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim.

efectuarea unei expertize. 83-102. în contul părţilor. 3 din Legea nr. c. 36 alin. sunt prevăzute în art. c.cererea de efectuare a consultării asociaţilor privind prelungirea duratei societăţii.acţiunea în încuviinţarea retragerii din societate.acţiunea în declararea nulităţii societăţii comerciale. tribunalul de la sediul societăţii. 31/1990. Controlul legalităţii actelor sau faptelor care. potrivit legii. 222 LSC. f. 229 din Legea nr. conform art. .acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care directoratul constată că. 138. 1 C. ori în condiţiile Codului de procedură civilă. în cazul în care durata societăţii a expirat. activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris şi adunarea generală nu hotărăşte reîntregirea capitalului sau reducerea lui la valoarea rămasă. .acţiunea în constatarea dizolvării societăţii. pentru motive temeinice. pe lângă acţiunea în excludere. precum şi administrarea altor dovezi. în condiţiile art. soluţionarea aparţine instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. 31/1990. b. Leaua. 2 LSC. efectuarea consultării. 228 şi art. . . Bucureşti. g. de către oficiul registrului comerţului.cererea de înregistrare în registrul comerţului a actului modificator. se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. coroborat cu art 153 24 alin.143 123 . fără ca asociaţii să decidă prelungirea duratei acesteia. b. Beck. Judecătorul delegat va putea dispune. La începutul fiecărui an judecătoresc. Dacă asociaţii nu sunt consultaţi în legătură cu eventuala prelungire a duratei societăţii. . 31/1990.solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii. 37 LSC) Cererile şi căile de atac sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. . prin încheiere motivată. prin poştă.acţiunea în declararea nulităţii prospectului de emisiune (art. poate dispune. .recursul îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în urma opoziţiilor. în urma unor pierderi. sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului. poate fi introdusă şi acţiunea în stabilirea drepturilor asociatului exclus.acţiunea în dizolvarea societăţii pentru cazul imposibilităţii realizării obiectului de activitate sau realizarea obeictului de activitate stabilit. la cererea oricăruia dintre asociaţi.acţiunea în dizolvarea societăţii la cererea oricărui asociat. Documentele care trebuie anexate cererii. . Acţiuni privind dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale Dizolvarea societăţiilor se dispune direct de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art.(art. 1. 228 lit. preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului. Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai în condiţiile prevăzute de art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 227 lit. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac. art. 1 din Legea nr. 2007.acţiunea în excludere a asociatului. . Editura C. în Dreptul nr. p. p. cu scrisoare recomandată. în cazurile prevăzute de art.H. Acţiunile ce pot fi exercitate cu privire la dizolvare1 sunt: . prin încheiere. 56 Legea nr. Laura Cetean-Voiculescu. 2/2003. 212 LSC).opoziţiile. . ataşându-se recipisa la dosar. e. 31/1990. 119 alin. Acţiuni privind modificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale Acţiunile ce pot fi exercitate sunt: .

acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care capitalul social se reduce sub minimul legal. Art. . Beck. Acţiuni privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului Caracteristica acţiunilor privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului constă în faptul că sunt în competenţa judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului. retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi. . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. formulată de către persoana fizică sau persoana juridică prejudiciată prin înmatricularea sau menţiunea în registrul comerţului. Bucureşti. p. . Acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor şi ale acestora împotriva societăţii 1. .acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care mumărul acţionarilor scade sub minumul legal. excluderea.opoziţia la hotărârea asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. 10 alin.recursurile declarate de persoanele nemulţumite împotriva rezoluţiilor sau încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului. 148-149 124 .acţiunea în dizolvarea societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată. 31/1990 prevede unele norme procedurale referitoare la această acţiune. 31/1990. Acţiuni privind hotărârile Adunării Generale a Asociaţilor . .. datorită acestor cauze. la mutarea sediului sau la forma societăţii1.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. 2007.H.cererea de radiere ( a societăţii comerciale în urma dizolvării şi a unor înregistrări) din registrul comerţului. . acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor 1 Laura Cetean-Voiculescu. . încheierile acestuia au natura juridică de hotărâri judecătoreşti. Editura C. . numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni prin falimentul.acţiunea în faliment a societăţii comerciale.cererea de retragere a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate. . . e. în condiţiile art.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale.cererea de înscrierea menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.cererea de înmatriculare în registrul comerţului. 132 din Legea nr.acţiunea în nulitate a hotărârilor adunării generale pentru cazurile în care se invocă motive de nulitate absolută. precum şi cererea de radiere a acelei menţiuni. Acţiunile şi cererile din această categorie sunt: . Deşi atribuţiile judecătorului delegat au dublu caracter: litigios şi administrativ. f. . incapacitatea.cererea de anulare sau de modificare a titlului în baza căruia s-a făcut o menţiune în registrul comerţului. d. 1 Legea nr. când.opoziţia la hotărârea asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. .

1998. nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune.acţiunea în revocare însoţită de răspunderea pentru daune a administratorilor care sunt concomitent şi fără autorizarea consiliului de administraţie.răspunderea delictuală este atrasă de săvârşirea unor fapte ilicite producătoare de pagube. Luha.acţiunea în revendicare cambială. acţiuni ale administratorilor împotriva societăţii . dacă. Bucureşti. D. administratori. pe cont propriu sau al altei persoane. 1 E. fără a-i anunţa în prealabil pe ceilalţi administratori. V. cenzori sau asociaţi cu răspundere limitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect. din funcţia de administratori g. 31/1990). pe cont propriu sau pe contul altuia. 112 125 . Bucureşti. 455-476. p.acţiunea pentru anularea titlului pierdut.acţiunea în restituirea beneficiilor şi acţiunea în despăgubiri pentru daunele cauzate de asociatul care a întrebuinţat capitalul. fără consimţământul scris la celorlalţi asociaţi ai societăţii în nume colectiv. Creditorul cambial care doreşte să-şi realizeze creanţa are la dispoziţie: procedura unui proces cambial şi o procedură specială execuţională întemeiată pe ideea că titlul cambial este un titlu executor. vol. fără votul său.acţiunea în răspundere împotriva comanditarului care a încheiat operaţiuni în contul societăţii fără a avea o procură specială dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului.. pe nedrept. 4. . Bunurile. are. 1947. fără a avea în mod expres această facultate.cereri de investire cu formulă executorie.răspunderea contractuală este atrasă de neexecutarea sau neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate prin contracte. într-o operaţiune determinată. Cambia şi biletul la ordin. Tiparul Românesc. şi pe de altă parte.acţiunea în pretenţii pentru beneficiile rezultate din operaţiunea (când administratorul şia substituit o altă persoană pentru a administra societatea. interese contrare acelora ale societăţii. Drept comercial. . 622-690. p. ori exercită acelaşi comerţ sau altul concurent. Acţiuni în materia efectelor de comerţ Principalele categorii de cereri: . p. 2.acţiunea în daune ce aparţine societăţii împotriva asociatului care. Cristoforeanu. . Tratat de drept cambial. . nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art. bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane. 79 Legea nr. sustras sau distrus ( acţiune numită în doctrină. . II. membri în comitetul de direcţie. . Editura Continental. Acţiuni în răspundere contractuală sau delictuală . 5. Acţiunile societăţii împotriva asociaţilor şi ale asociaţilor împotriva societăţii . amortizarea cambiei1). Gălăşescu Pyk. II. membri ai comitetului de direcţie sau directori ai unei societăţi pe acţiuni. Asociatul care contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii.acţiunea în daune pentru cazul în care au fost revocaţi. Editura Curierul Judiciar.opoziţia. .acţiunea în răspundere pentru cazul în care un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni care depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care-l exercită societatea. . vol. 1936. Alba Iulia.

dreptul comercianţilor care speculează asupra monedei şi creditului2. iar litigiile apărute sunt guvernate de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la soluţionarea acestor litigii1. 2007 Ciobanu. Bucureşti. 12/2002 Ciobanu. 2 din Legea nr. V. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. Acţiuni rezultate din fapte de concurenţă neloială Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă. Statutul dreptului bancar. în Registrul de Drept Privat nr. 21/1996. 1997 Ciobanu.. în vederea promovării intereselor consumatorilor. menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal. în Revista de drept comercial. 5.. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului. Tratat de drept cambial. 11/1991) In vederea aderării României la Uniunea Europeană. 1 Bercea. I. (art. 4.. ca fiind un drept profesional. V.R. vol. Bucureşti. 169 2 L. Constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor. L. 130-136 126 . Beck.M. 2/2002 Cetean-Voiculescu.. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. II.M. Dreptul bancar este definit în doctrină. Banca este un comerciant şi încheie acte juridice şi operaţiuni comerciale.M. operaţiunile de bancă şi schimb. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Bercea. art. Editura Curierul Judiciar. nr. în Revista de drept comercial. o măsură necesară a fost cea referitoare la protecţia. 3 pct. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile asumate prin încheierea contractului de credit cu o bancă. Bibliografie: 1. în Revista de drept comercial. 6/2003 Calmuschi. Munteanu. II. V. Bucureşti. Statutul dreptului bancar. Editura Naţional.. Procedura somaţiei de plată în P. va interveni procedura executării silite prin intermediul unui executor bancar. 11/1991). cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale.H. Editura C. 1/2002 Cristoforeanu. p. (Legea nr. Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. Editura C. nr. Acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului. 1). Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor. 7.. de execuţie a lucrărilor. acesta va solicita judecătoriei încuviinţarea executării silite a debitorului în temeiul contractului de credit sau a contractului de garanţie imobiliară încheiat cu banca. potrivit uzanţelor cinstite. 1936 Deleanu. nr. nr. Bucureşti. 2. 6/2003. în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului. E. 2007. Laura. R..11 consideră ca fapte de comerţ obiective. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. (art. art.. 3. Beck.6. Acţiuni din domeniul bancar Codul comercial. vol. 5/2002 Laura Cetean-Voiculescu. p.. 8. 6. 7 din Legea nr. O.H. 7.

. în Dreptul nr. s. 13.. 295/2002. Cambia şi biletul la ordin. V. 18. C.2002. Editura Continental.03.. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. Drept comercial. 1998 Leş. D. 2/2003 Luha. 11. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. Culegere de decizii pe anul 1995 127 . dec. vol. Ioan. 1/2002 Leaua. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. în Buletinul Jurisprudenţei. Editura All Beck. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. Gălăşescu Pyk. 5/2005 Leaua. Tratat de drept procesual civil. 2005.S. Bucureşti... în Dreptul... Nr. Procedura specială a somaţiei de plată.. s. M. E.. B. 15.9. II. 9/1995 Papadopol. Tiparul Românesc. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. publicată în Revista de drept comercial nr. nr. în Dreptul nr. în Buletinul Jurisprudenţei. 20. C. Timişoara. 815/1995. Bunurile.. Drept procesual civil. 17. Comentariile Codului de procedură civilă. Alba Iulia. II. 3/2003 Tăbârcă. 1947 Leaua. dec. 10. Onica-Jarka. vol. II Dec nr. 14.cont. Cozmanciuc.J. Petre... 21. 147/1996. adm. Culegere de decizii pe anul 1996 C. C. vol. Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale. C. D.. Ioan.com. Editura Universul juridic. 9/2002 Oripencu. în Dreptul nr. B.. S. s. 2001 Nicolae.J. 233/7. Bucureşti.A. Editura All Beck. în Dreptul nr. în Dreptul nr. 16. com.S.. 12.. nr. 22. Bucureşti. Bucureşti.. 2001 Leş.. 9/2002 C. M.. 19.com.

2001. 166 Laura Cetean-Voiculescu. Datorită importanţei acordate determinării regulilor de competenţă. Formele de competenţă: a.Competenţa organelor Curţii de Conturi în materie comercială După adoptarea OUG nr. Bucureşti. precum şi asupra modului în care se asigură respectarea clauzelor contractuale stabilite pri contractele de privatizare. în momentul înserării în contract a clauzei compromisorii sau în momentul încheierii compromisului2. Tratar de drept procesual civil. Editura C. Curtea de Conturi nu mai are competenţa de a soluţiona litigiile comerciale. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în calitate de persoane juridice de drept public. Beck. p.Competenţa organelor arbitrale în materie comercială Arbitrajul comercial reprezintă instituţia juridică reglementată pentru soluţionarea unor litigii comerciale născute sau care se vor naşte din acte.H. . 176 128 . acestea sunt stabilite în primele articole ale Codului de procedură civilă. Editura All Beck. Competenţa generală desemnează instituţia procesuală prin intermeniul căreia se delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti de atribuţiile altor autorităţi statale sau nestatale1. numai de a exercita funcţia de control financiar asupra statului şi unităţilor administrativ teritoriale. Bucureşti. fapte sau operaţiuni comerciale. . 2007. 1 2 Ioan Leş. de asemenea. p.CAPITOLUL IV COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR COMERCIALE Competenţa desemnează capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţiona anumite cereri sau litigii. 117/2003. exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare prevăzute de lege. Cazurile şi condiţiile în care un organ judiciar are îndreptăţirea legală de a soluţiona o anumită cauză se determină prin intermediul regulilor de competenţă. între persoane fizice şi persoane juridice care au calitatea de comercianţi.

58/1934 prevede că este competentă pentru a investi cambia cu formulă executorie judecătoria – art. cu personalitate juridică. Competenţa materială (de atribuţiune) a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Competenţa materială sau de atribuţiune este forma competenţei prin care se delimitează. toate procesele şi cererile. 179 2 129 . este unică. . p. în vederea promovării intereselor consumatorilor. sfera de activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul nostru judiciar2. 2. 2 pct. 2001.noua instanţă are competenţa să soluţioneze litigiile comerciale. 2001. Editura All Beck. Consiliul Concurenţei îndeplineşte o funcţie corectivă privind restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal şi o funcţie prevenitvă de monitorizare a piueţelor în scopul protejării şi stimulării concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal. 1 Cod proc. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. . Atribuţiile Consiliului Concurenţei sunt cele stabilite prin art. 167 Ioan Leş. Criteriul de delimitare a competenţei instanţelor judecătoreşti faţă de competenţa organelor arbitrale îl constituie existenţa convenţiei arbitrale.000 lei. cauzele cu minori şi de familie. judecătorii”. b. cauze de contencios administrativ şi fiscal. prevede: Judecătoriile judecă: în primă instanţă. 1 alin. în afară de cele date în competenţa judecătoriei sau de cele date de legi speciale în competenţa altor instanţe. 1. . Editura All Beck. Bucureşti. judecătoria este competentă în privinţa investirii cu formulă executorie a biletului la 1 Ioan Leş.Competenţa Curţii Constituţionale în materie comercială Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei şi realizează o veritabilă juridicţie specială1. Excepţii de la această regulă sunt prevăzute în legi speciale (astfel Legea nr. 21/1996. 61 alin. pe linie verticală.1 care prevede competenţa tribunalului.Competenţa materială (de atribuţiune) a judecătoriei în materie comercială Art. tribunale. înfiinţat prin Legea nr. 2. instanţe militare.civ. art.civ. însă reiese din art. p. de asemenea. 26 din Legea 26/1996.1 lit. curţi de apel. Judecătoria este competentă să judece litigiile comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100. în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. .. 1 Cod proc. Efectele înfiinţări tribunalelor comerciale specializate constau în aceea că: . . 304/2004. Bucureşti.noua instanţă va avea plenitudinea de jurisdicţie în materie comercială pentru orice procese şi cereri din domeniul comercial. Competenţa judecătoriei în materie comercială nu este prevăzută de art. Tratar de drept procesual civil. prevede: “Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.se realizează transferul efectiv de dosare de la tribunalul de drept comun la tribunalul comercial specializat. care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor legii. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Legea nr. dar nu şi litigiile care au obiect neevaluabil în bani.La procedura arbitrajului comercial se recurge frecvent în litigiile comerciale şi în special în litigiile de comerţ internaţional. Tratar de drept procesual civil.Competenţa Consiliului Concurenţei în materie comercială Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei. inclusiv. legea prvede înfiinţarea tribunalelor specializate pentru cauzele comerciale. tribunale specializate. imparţială şi egală pentru toţi.

art. a. care nu pot fi atacate cu apel.: “Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului” . nu sunt supuse apelului. competenţă teritorială excepţională.civ. Bucureşti. p. .civ.(dacă pârâtul are domiciliul în 1 Laura Cetean-Voiculescu. 3 şi 4. din Cod proc. competenţă teritorială alternativă. 2001. 2. . ca instanţe de recurs.a Cod proc. recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de către curţile de apel în primă instanţă. 4 prevede: “ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri. competenţă teritorială convenţională2. ca instanţe de apel.civ. “Curţile de apel judecă: …. precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani (art. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. Bucureşti. 1 lit. p. Editura C.ordin.” .). Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Prin normele de competenţă teritorială se realizează delimitarea de atribuţii pe linie orizontală între diferitele instanţe judecătoreşti de acelaşi grad.Competenţa materială (de atribuţiune) a tribunalului în materie comercială Tribunalul judecă: în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100. 5 Cod proc.H. Se distring următoarele forme: competenţă teritorială generală. Tratar de drept procesual civil. în cazurile prevăzute de lege. Editura All Beck.000 lei. Beck. a cecului. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. 212-213 2 Ioan Leş.” In materie comercială. care prevede: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. care. precum şi în privinţa contestaţiei la executare în cazul urmăririi silite a unui comerciant).civ1. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 196 130 . recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. precum şi cele asimilate lor prin dispoziţiile art. cele privitoare la calitatea de comerciant sau la existenţa unei societăţi comerciale -. 2 pct. Principiul este enunţat în art. 72010 Cod proc. 2007. recursurile în interesul legii. potrivit legii. Tribunalul este instanţa cu plenitudine de competenţă în materie comercială.Competenţa materială (de atribuţiune) a Curţii de apel în materie comercială Potrivit art.civ.Competenţa materială (de atribuţiune) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie comercială Cod proc.. Sub incidenţa procedurii de soluţionare a litigiilor comerciale intră litigiile comerciale propriu-zise – toate contestaţiile relative la fapte de comerţ. apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă. 2. Competenţa teritorială generală în materie comercială Pentru soluţionarea litigiilor comerciale. instanţa supremă este competentă să soluţioneze recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către curţile de apel sau în situaţiile de excepţie. între persoane. 3 pct. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. competenţa teritorială generală aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul.

a obligaţiunii.. 11 Cod proc. proc. alin. Cazuri de competenţă teritorială alternativă comune cu domeniul civil (pct. conţine o normă de competenţă teritorială generală în privinţa persoanelor juridice: “Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal”.în cererile izvorâte dintr-un contract de transport. 3.. în materie de asigurare. Norme de competenţă teritorială sunt cuprinse în art. în condiţiile în care intreprinderea de asigurare este faptă de comerţ bilaterală. Dacă persoana juridică are una sau mai multe reprezentanţe.civ. atunci când e vorba de asigurări asupra vieţii sau a unor bunuri care nu fac obiectul 131 . . instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii. Pentru ca reclamantul să poată alege instanţa competentă teritorial între cea corespunzătoare domiciliului pârătului şi cea a aşezării comerciale. 31/1990. enumeră cazurile de competenţă teritorială alternativă. de competenţa instanţelor judecătoreşti. dar numai pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. . b.în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie. . la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului. care dispune: “Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege.în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil. instanţa locului de plecare sau de sosire.în cererile privitoare la executarea. 63 Legea nr. 2 al art. “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente” Articolul 10 Cod. Competenţa teritorială alternativă în materie comercială Competenţa teritorială alternativă este forma competenţei teritoriale care consacră dreptul reclamantului de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente.civ. trebuie îndeplinite două condiţii: . pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc”.obligaţiile să fie născute sau urmează să se execute în acel loc. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea.ţară). atunci când bunul asigurat este obiect al comerţului sau cel puţin unilaterală. 12 Cod proc. 7 permite introducerea cererii de chemare în judecată şi la instanţa locului unde persoana juridică are reprezentanţă. 2 şi 8) . are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole. în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară. cec sau bilet la ordin. în afară de domiciliul său. anularea. In domeniul comercial este importantă norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. comerciale sau industriale.în cererile privitoare la obligaţii comerciale.în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit. fie chiar în parte. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut. rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.civ. civ. . 1. Cazuri de competenţă teritorială alternativă care se referă expres la domeniul commercial (pct. se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal”. instanţa locului unde se află imobilul. 7 Cod proc. caz în care raportului juridic de asigurare i se va aplica tot legea comercială. instanţa locului de plată. iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută. . cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri. cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară. Regula este enunţată în mod expres în art.civ.litigiul să fie comercial. 4 şi 5): . 6 Cod proc. Prevederile art. “Când pârâtul. Prevederile art.

Tratar de drept procesual civil. c. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 1 Cod proc. avem: competenţă absolută (se întemeiază pe norme imperative de la care părţile nu se pot abate în nici un mor) şi competenţă relativă (se întemeiază pe reguli care nu presciu norme obligatorii pentru părţi şi pentru instanţă)2. Laura. cererile sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului. Beck. 204-205. Art. 2007. S. I. p. au competenţă teritorială.H.. Bibliografie: 1. I.H. p. “ Părţile pot conveni. Editura C. Cetean-Voiculescu. Procesul civil internaţional.:”Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele”. competenţa unei anumite instanţe judecătoreşti în soluţionarea unui litigiu.civ. Bucureşti. locul unde s-a produs accidentul” c. p. 15 Cod proc.civ.. Editura C. Bucureşti. vol. potrivit legii.civ. Conform art. 250 2 Ioan Leş. Bucureşti. În funcţie de caracterul normelor care consacră reguli referitoare la atribuţiile instanţelor judecătoreşti. Editura Lumina Lex. Beck. Tratat de procedură civilă. Bucureşti. 6 Cod comercial. 2000 3. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. In materia reorganizării judiciare şi a falimentului. 13 alin. Editura Lumina Lex. Competenţa teritorială exclusivă în materie comercială Competenţa teritorială exclusivă este forma competenţei teritoriale prin care se stabileşte capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate o anumită cauză. 2001 4. Editura Servo-Sat. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. bunurile asigurate. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. cu excepţia cazurilor de competenţă teritorială exclusivă reglementate prin norme de competenţă absolute. 2007 2. 19 Cod proc. Competenţa teritorială convenţională în materie comercială Părţile au posibilitatea de a stabili. Bucureşti. S.H. cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului. Tratar de drept procesual civil. Deleanu. Beck. Editura All Beck.comerţului1 – art. prevede un alt caz de competenţă teritorială exclusivă: Cererile în materie de societate. p. Zilberstein. 16 Cod proc. 17-18 şi art. cât şi cele civile)4. potrivit prevederilor art. 2007. Editura All Beck. Deleanu.. Doctrina şi practica judiciară admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. 1994. 206 3 Laura Cetean-Voiculescu. Arad. Bucureşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. I. 1994 1 Laura Cetean-Voiculescu. Potrivit art. ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care. Cererile în materie de societate (atât societăţi comerciale. Ioan. 3 pct. 251 4 Ioan Leş. prin acordul lor de voinţă. vol. Arad. 60. Leş.civ. I. 2001. Tratar de drept procesual civil. p. până la sfârşitul lichidării în fapt. Tratat de procedură civilă. Zilberstein. 426 132 . Procesul civil internaţional. 2001. Bucureşti. Editura Servo-Sat. Bucureşti. Editura All Beck. astfel “În materie de asigurare. 2000. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. dacă acesta este proprietarul lor3. până la sfârşitul lichidării în fapt. Editura C.

109 alin. 7201 Cod proc. Dispoziţiile art. 2001. 7201 determină considerarea ca obligatorie a procedurii de conciliere). 1 Ioan Leş.civ: „În cazurile anume prevăzute de lege.este directă ( forma directă presupune prezenţa faţă în faţă a participanţilorla domiciliul sau sediulul eventualului pârât ori la locul convenit de părţi pentru a-şi comunica pretenţiile referitoare la obiectul litigiului). p. 2 Cod proc. 803 133 . Conform art. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”.civ. aria de aplicabilitate şi de interes a noţiunii de conciliere este foarte largă. Caracterele procedurii prealabile a concilierii . în condiţiile stabilite de acea lege. sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.procedura prealabilă a concilierii este obligatorie ( redactarea imperativă a dispoziţiilor art. reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. . înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. noţiunea de conciliere directă are o importanţă deosebită pentru cauzele apaţinând materiei comerciale.: în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani. Bucureşti. Tratar de drept procesual civil. Editura All Beck. Litigiile juridice din acest domeniu au ca participanţi în primul rând persoanele juridice – în special societăţile comerciale.CAPITOLUL V JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ Concilierea părţilor Concilierea în litigiile comerciale – procedură prealabilă şi obligatorie1 Din perspectiva reglementărilor Codului de procedură civilă. dar şi persoanele fizice. 7201 care stabilesc regulile care se aplică procedurii concilierii trebuie coroborate cu prevederile art.

9/2005. V. 139-144 4 B. cât şi competiţia în găsirea unui acord7. în Revista de drept comercial nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. în cadrul procedurii insolvenţei comerciale4. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. 7/2000.A. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. fără a interveni în conţinutul propriu-zis al negocierii.negocierea reprezintă comunicarea orientată spre încheierea unei înţelegeri. concentrându-se asupta înlesnirii procedurii în sine.H. 2000. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 275 Laura Cetean-Voiculescu. Beck. în timp ce consilierea vizează menţinerea sau restabilirea raporturilor dintre părţi prin împăcarea lor9. nr. G. 2007. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. 12/2002.H. Deleanu. arbitrajul. în Revista de drept comercial.obligaţia de conciliere este o obligaţie de diligenţă2 Categorii de litigii care necesită procedura prealabilă a concilierii a. Bădescu. un proces de rezolvare a unui conflict. Buta. Baias. Medierea vizează ajungerea la o soluţie de compromis. Gh. p.este o procedură contradictorie. 45-46. Ed. . 281. Jurisprudenţă comercială comentată. Luncean. Diamant. Categorii de litigii care nu necesită procedura concilierii a. Dănăilă. Servo-Sat. . p. nemijlocită. proces care include atât cooperarea. 7 Laura Cetean-Voiculescu. c.H. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. considerate alternative la procesul judiciar6. 109 alin.civ. Concilierea este obligatorie în privinţa litigiilor comerciale patrimoniale (al căror obiect este evaluabil în bani).A. 2007. p. bazate pe comunicare şi negociere8. 8/2002. fără conciliator1. cât şi interese divergente. nr. în Revista de drept comercial nr. 253-256 134 . Ciobanu. cât şi dovada îndeplinirii procedurii prealabile). p. Baias. Belegante. 67-97. 1/2006. 274 3 Pentru detalii:V. b. 15. Editura C. atunci când împăcarea nu este posibilă. V. prin care mediatorul – o terţă persoană neutră. 64-73 6 Laura Cetean-Voiculescu. în cadrul procedurii somaţiei de plată (concilerea este incompatibilă cu caracterele şi scopul procedurii somaţiei de plată).. 2 Cod proc. vol. Medierea – un alt fel de justiţie. facilitarea. p. 126-129 5 A. Editura C. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 78 9 V. alături de conciliere pot fi incluse: medierea. V. Concilierea directă. Arad. .este formulată în scris ( atât convocarea la conciliere. 5/2002. .medierea este modalitatea extrajudiciară de soluţionare a conflictelor. p. Roşu. 2007. . Conexiunea concilierii cu alte proceduri prealabile În categoria modalităţilor alternative de soluţionare a conflictelor5. fără a se distinge între cele 1 2 I. 7-8/2002. în care a treia parte asistă părţile să negocieze o înţelegere. Bucureşti. Beck.facilitarea este o formă de negociere asistată. F.M. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). 283 8 F. atunci când părţile au atât interese comune. Litigii în materie comercială. imparţială şi fără putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile . Tratat de procedură civilă. Bucureşti. II. negocierea. p. Editura C. în Dreptul nr. p. în Juridica nr. în Revista de drept comercial nr. rezultă că este vorba de cazurile în care legea reglementează o procedură prealabilă. 7-8/2002. Beck. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. Din interpretarea restrictivă a art. p. Medierea – un alt fel de justiţie. Bucureşti. Belegante. în materie de arbitraj ( Tribunalul arbitral poate fi sesizat fără îndeplinirea procedurii concilierii3). Procedura concilierii a fost introdusă ca obligatorie în materie comercială b. p. în Revista de drept comercial.le ajută să rezolve neînţelegerile dintre ele prin utilizarea unor metode şi tehnici specifice. în Revista de drept comercial nr.

dar ţinând cont de normele de competenţă teritorială generală sau principiile de echitate4.N. Dovada primirii convocării la conciliere se anexează la cererea de chemare în judecată. p. 7/2001. Editura Lumina Lex. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 12/2001. p. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. Îndeplinirea procedurilor prealabile trebuie verificate întrucât: . 99-111 2 M. în Revista de drept comercial. Buta. comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal. 2007. În doctrină1 s-a afirmat că această concepţie ar contribui la accelerarea judecăţilor şi la degrevarea instanţelor judecătoreşti şi la armonizarea legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene. iar temeiul legal al acestor pretenţii să fie însoţit de înscrisuri pe care părţile îşi întemeiază punctele de vedere7. Potrivit art. In concluzie. cât şi pârât). Tratar de drept procesual civil. 2003. 109 alin. ori la sediul uneia dintre părţile litigante6. p.facultative şi cele obligatorii. p. 3 Cod proc. Miff. 109 alin. 107 3 Gh. Fanu-Moca. Roşu. 311. telex. în Revista de drept comercial. în Dreptul nr. În procesul verbal vor fi precizate clar pretenţiile părţilor cu privire la obiectul litigiului. Teorie şi jurisprudenţă. Bucureşti. Editura C. p. Petrovici. Jurisdicţie comercială. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în Dreptul nr. p. Bucureşti. nr. reclamantul poate introduce împotriva acestuia cererea de chemare în judecată. Pentru realizarea procedurii concilierii prealabile. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Bucureşti.se desfăşoară în condiţii stabilite de lege. 9-28 7 Laura Cetean-Voiculescu. Costin. fax sau orice alt mijloc de comunicare3 care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Nimic nu împiedică părţile ca prin acordul lor de voinţă. acesta trebuie să fie la domiciliul pârâtului dacă este vorba de comerciant sau necomerciant persoană fizică. 2003.159-167 4 Ioan Leş. C. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. Petrovici. Bucureşti.: reclamantul va convoca partea adversă.civ. forma scrisă a convocării la conciliere este obligatorie în toate cazurile. A.civ. prin telegramă. 4/2004. Locul de desfăşurare a procedurii concilierii nu este precizat în lege. 2 din Codul de procedură civilă. A. . p. p. În situaţia în care pârâtul nu dă curs solicitării de a se prezenta la conciliere. rezultatul discuţiilor. Convocarea. Buta. în procesul verbal de conciliere. 296 135 . dar nu mai repede de 30 de zile de la data primirii convocării la conciliere de către reclamant. 1 M.trebuie să existe corespondenţă între conţinutul procedurii prealabile şi conţinutul cererii de chemare în judecată2. 7201 alin. data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate.. Jurisdicţia comercială. 2 din Codul de procedură civilă. Editura All Beck. Dovada îndeplinirii obligaţiei de conciliere Potrivit art. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. ori la sediul societăţii comerciale. Beck. reclamantul fixează o dată la care pârâtul se va prezenta ca să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă. 7201 alin. 2 Cod proc. Teorie şi jurisprudenţă. respectiv data primirii convocării. În situaţia în care pârâtul dă curs solicitării primite din partea reclamantului şi se prezintă la data la care este convocat se consemnează în scris. nr. 4/2004.H. 803 5 Gh. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. iar prevederile sale devin obligatorii pentru cele două părţi (atât reclamant. ce va fi semnat de fiecare dintre părţi. 2001. precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. să stabilească un alt loc pentru desfăşurarea concilierii5. 313 6 M. Editura Lumina Lex.

va pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii formulateşi va respinge cererea ca inadmisibilă.se depune întâmpinarea şi cererea reconvenţională. dacă instanţa constată îndeplinirea procedurii concilierii. după caz. Tratar de drept procesual civil. 7201alin. Editura All Beck. în acelaşi timp. La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile. 2001. arătând. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. anexându-se dovada calităţii. precum şi. La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori.numele. a.civ. Potrivit art. când este cazul. 114. faptul că reclamantul evită plata taxelor de timbru în situaţia unui proces. 7203 se completează cu cu cele ale art.se introduce cererea de chemare în judecată ( se investeşte instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului). Prevederile art. care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere. 1 Cod proc.se citează părţile. art.numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu. precum şi probele pe care se întemeiază cererea. la alin. şi apărările sale1.civ. Întâmpinarea Întâmpinarea este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de către reclamant. Etapa scrisă pregătitoare Etapa scrisă pregătitoare reprezintă prima etapă a dezbaterilor judiciare. Bucureşti. 2. .Avantajele procedurii concilierii constau în: faptul că neînţelegerile pot fi soluţionate de către părţi într-un timp cât mai scurt.motivele de fapt şi de drept. va putea trece la administrarea dovezilor şi judecarea fondului cauzei. . cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. codul fiscal şi contul bancar. iar în procesele 1 Ioan Leş. dimpotrivă.civ. menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. 1 pct. În această etapă: . 7204 alin.semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia. 7204 alin. (În cazul persoanelor fizice. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: . Dacă instanţa de judecată este sesizată cu judecarea unei cauze în care procedura concilierii directe este obligatorie şi aceasta nu a fost îndeplinită. . 7203 Cod proc.) b. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. 112 prevede că în cazul în care reclamantul locuieşte în străinătate. . Potrivit art. 112 Cod proc. după caz. . reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii. în faţa primei instanţă. Cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul investeşte instanţa de judecată cu soluţionarea pretenţiilor sale. . 368 136 .obiectul şi valoarea cererii. p. pentru persoanele juridice. 2: Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.. în cererea de chemare în judecată trebuie să se arate şi domicliul ales în România. denumirea şi sediul lor. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. (art.

Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. . 2001.se realizează egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor. 317-318 137 . 7205 Cod proc. Editura C. p. prin 1 Laura Cetean-Voiculescu. citaţia. Cererea reconvenţională Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2. p.urgente. 2007. Editura All Beck. prin motivarea ei. va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării. iar în procesele urgente. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere. precum şi pentru studierea acesteia de către pârât. . precum şi prin faptul că instanţa are posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care-şi va desfăşura activitatea1. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Potrivit art.H. În cazul litigiilor prevăzute de art. 2007. cel puţin 5 zile. p. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. 86 din Cod proc.civ. prevede modalităţile de comunicare a cererilor şi a actelor de procedură: Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face. În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională. din oficiu. 115. ţinând seama de complexitatea cauzei.: Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic.obiectul cererii reconvenţionale să fie de natură comercială. 1 lit. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere. în sensul de a deriva din acelaşi raport juridic. datorită avantajelor pe care le oferă soluţionarea concomitentă a celor două cereri3. Disjungerea cererilor se va pronunţa în materie comercială numai în cazuri extreme. La cererea părţii interesate. d. Tratar de drept procesual civil. Beck. prin arătarea dovezilor. Bucureşti. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională: . . menţionându-se şi datele arătate la art. În pricinile urgente. în litigiile comerciale nu pot fi inovecate pretenţii civile. Editura C. Este deosebit de important depunerea întâmpinării în materie comercială. determinată de necercetarea fondului.pretenţiile pârâtului să aubă legătură cu cererea principală. Bucureşti. . Beck. Bucureşti. întrucât: . sub pedeapsa nulităţii. el poate face cerere reconvenţională.civ. Citarea părţilor în litigiile comerciale Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea.contribuie la urgentarea soluţionării procesului. instanţa. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării. c.H. termenul poate fi şi mai scurt. după aprecierea instanţei. reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare.cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională se judecă împreună. 313 2 Ioan Leş. a) şi b).reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul. legate special de celeritate. Art. 372 3 Laura Cetean-Voiculescu. cu cel puţin 3 zile. 7203 alin.

poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu. de la săptămână la săptămână. O particularitate a litigiilor comerciale constă în existenţa unei noi excepţii procesuale – lipasa procedurii prealabile – ce poate fi ridicată în faţa instanţei. 222. b. în materie comercială. La aceste termene instanţa poate stabili. precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului (art. 7206 alin. în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. potrivit legii. soluţionarea cu celeritate a procesului. 159-167 138 . realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. Considerţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. Dacă au fost invocate mai multe excepţii. 1 din Legea nr. Dezbaterea cauzei în şedinţă publică Din dispoziţiile Codului de procedură civilă pot fi desprinse două reguli importante care sunt destinate soluţionării eficiente şi rapide a procesului: a. care pot contribui la soluţionarea cu celeritate a litigiilor comerciale şi dau posibilitatea administrării oricăror probe1. Fanu-Moca. precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. este obligată să ia de îndată măsurile necesare. dacă procedura de citare nu este îndeplinită. a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. care nu a fost legal citată sau căreia nu i-au fost communicate actele de procedură. precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. iar excepţia este acordarea de termene normale. 7-8/2001. pentru parte sau pentru cel care o reprezintă. în Revista de drept comercial nr. Judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi. 2. se consideră că este mai potrivită acordarea de termene scurte. editat de Oficiul Naţional al registrului Comerţului. cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.civ. când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă. A. date în cunoştinţa părţilor. alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. chiar şi asupra fondului. 1 Cod proc. Instanţa solicitată. vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri. Instanţa este datoare să asigure. p. În doctrină. Roşu. În cadrul procedurii insolvenţei. procesele se judecă cu precădere faţă de alte litigii. Comunicarea se va face prin poştă. potrivit legii. în acelaşi timp: 1 C. judecata. Pentru motive temeinice. relaţii scrise.agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia. Regula stabilită este acordarea termenului de judecată “în ziua următoare sau la termene scurte”. Procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe. când este cazul.) Când procedura de citare este legal îndeplinită. precum şi comunicarea oricăror acte de procedură. citarea părţilor. asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor. 7 alin. îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri. răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. potrivit art. în ziua următoare sau la termene scurte. Sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedură este nulitatea relativă (întrucât poate fi invocată numai de către partea interesată. succesive. 85/2006.

2007. Hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde elementele obligatorii (care alcătuiesc cele trei părţi esenţiale ale oricărei hotărâri judecătoreşti: practicaua. hotărârea. 2. În procesele şi cererile în materie comercială părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti. trebuie cercetată mai întâi excepţia lipsei procedurii prealabile. 7208 şi art. poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.1. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi.civ. 2. Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. iar potrivit 7204 alin. p. excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia conexităţii. Editura C. motivarea sau considerentele – motivele de fapt şi de drept şi dispozitivul). Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. prevede: De asemenea. Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute de 1141 alin. constituie titlu executoriu.civ. deoarece numai instanţa competentă poate verifica cea de-a doua excepţie1. 7209 alin.darea de cauţiune. 326 2 M. Asistarea părţilor Asistarea presupune punerea la dispoziţia mandantului a cunoştinţelor prin oferirea de consultanţă juridică sau prin consiliere în formularea de acte la diferite autorităţi publice. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti Întrucât dispoziţiile speciale privind soluţionarea litigiilor comrcaile nu prevăd norme speciale. Beck.partea introductivă. întrucât admiterea ei duce la respingerea cererii. prin încheiere executorie. asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială.) Alte aspecte specifice judecăţii în primă instanţă în materie comercială a. preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii. Hotărârii judecătoreşti pronunţate în materie comercială sunt executorii şi sunt supuse atât apelului cât şi recursului. 11/2003. purtând menţiunea că este irevocabilă. în materie comercială.civ) 1 Laura Cetean-Voiculescu. 261 alin.civ. sechestrarea navelor. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. Tăbârcă. ridicarea sechestrului asighurător. fără efectuarea altor formalităţi (art. 7208 Cod proc. 7209 Cod proc. dacă a fost dată fără citarea lor. 1 Cod proc. în Dreptul nr. (art.). 6 Cod proc. întrucât nu mai sunt dosare de conexat2. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. excepţia de procedură a necompetenţei şi excepţia lipsei procedurii prealabile. (7202 Cod proc.civ. Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. astfel încât nu se mai pune problema analizării celeilalte excepţii.civ. Bucureşti. deliberarea se va face în confom prevederilor cuprinse în Cartea II Titlul III Capitolul IV. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. b. 7209 Cod proc.sunt prevăzute de Codul comercial. prevăzute de art. În art. 107-123 139 .civ.H. art. p. şi de la comunicare. Art. preşedintele va putea încuviinţa. precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.. 4 Cod proc. dacă a fost dată cu citarea părţilor. în condiţiile legii. 6 Cod proc. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. momentul la care poate fi formulată cererea de sechestru asigurător sau poprire asigurătorie.civ. instanţa va cerceta mai întâi excepţia de necompetenţă. sunt prevăzute două reguli derogatorii de la dreptul comun: 1. măsuri asigurătorii.

În materie comercială termenul de perimare este de şase luni. Hotărârea pronunţată nu poate fi atacată nici cu apel. în Revista de drept comercial. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului.civ. în Revista de drept comercial.. instanţa este datoare să asigure. Beck. în Revista de drept comercial nr. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. 44: În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 9/2005 9.. e.. Bucureşti. potrivit art. Concilierea directă. 2007 6. Se observă că în cazul litigiilor comerciale.. Gh. Tratat de procedură civilă. 45 Cod com. 7/2000 3. 7206 Cod proc. Bucureşti. Ed. 5/2002 5. V. 248 Cod proc.. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.: Orice cerere de chemare în judecată... care dispune că: procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. fără vina părţii. Editura C.N. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. V. Cetean-Voiculescu. Buta.: Contractul litigios prevăzut de art.. I. instanţa va stărui pentru soluţionarea lui. se întemeiază pe caracterul complex al litigiilor comerciale. Termenul perimării nu curge cât timp. 1021 din Codul civil. G. nr. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. F. Inadmisibilitatea retractului litigios In materie comercială. Asigurarea celerităţii Regula este prevăzută expres de art. Stăruinţa instanţei pentru soluţionarea litigiului prin înţelegere În cursul judecăţii asupra fondului procesului. Medierea – un alt fel de justiţie. Editura Lumina Lex. Belegante. 1402. când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. prin înţelegerea părţilor.civ. Bădescu. M. Teorie şi jurisprudenţă.. Arad. Jurisprudenţă comercială comentată. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. chiar împotriva incapabililor. 12/2001 8. Bibliografie 1. Gh. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.. II. art. recurs. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. c. Gh. A. Servo-Sat. Partea nu se socoteşte în vină. în Revista de drept comercial. în Revista de drept comercial nr.H. d. nici cu recurs. contestaţie.. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile.M.Regula potrivit căreia părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistate de experţi ori de alţi specialişti. 2003 4. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie de către instanţă în cazul obligaţiilor comerciale Potrivit prevederilor Codului comercial. V. Perimarea judecăţii în litigiile comerciale Potrivit art. apel. Jurisdicţia comercială. Costin.. nr. Litigii în materie comercială. vol. dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. în tot sau în parte. Baias. f. Dănăilă. judecătorul este obligat să stăruie pentru soluţionarea prin înţelegerea părţilor. Laura. cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.A. nr. 7-8/2002 2. Deleanu. 12/2002 7. Ciobanu. 2000 140 . Buta. instanţa este datoare să asigure desfăşurarea cu cleritate a procesului. g. în Juridica nr. potrivit legii. Miff.

p.. V. 9. p. Editura Didactică şi Pedagogică. Diamant.civ.”Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Luncean. Editura All Beck. Editura All Beck. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil.. stabileşte două reglementări distincte referitoare la hotărârile pronunţate în materie comercială: 1. Bucureşti. Fanu-Moca. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. 530 141 . Tratar de drept procesual civil. Căile de atac şi Procedurile speciale. Ioan Leş. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 7-8/2001 Tăbârcă. 2001 Petrovici. Zilberstein. M. Bucureşti. Bucureşti.10. Codul de procedură civilă. în Revista de drept comercial nr. 1 I. A. Potrivit art. 11/2003 CAPITOLUL VI JUDECATA IN CONTROL JUDICIAR Controlul judiciar se declanşează prin intermediul căilor legale de atac prevăzute în Codul de procedură civilă.. în Dreptul nr. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”. 109 alin. Tratat de drept procesual civil. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. S. 7208 Cod proc. Drept procesual civil. 11... în Dreptul nr. 1981. 13. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art.. M. 4/2004 Roşu. Controlul judiciar reprezintă dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica. 12. Stoenescu. 8/2002 Leş. A. 2 din Codul de procedură civilă. C. legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor şi de a casa ori modifica acele hotărâri ce sunt greşute sau de a le confirma pe cele ce sunt legale şi temeinice1. nr. în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. . 1/2006 Roşu. 2001.. 15. în Revista de drept comercial.. în Dreptul nr. Ioan. B. 14. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II).

431 142 . Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare. iar cele pronunţate în apel sunt susceptibile de recurs. că este susceptibilă de apel. p. II.2. p. 1 Cod proc. cât şi în materie comercială. 1 Ioan Leş. dispune:” Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Ciobanu. 2001. p. ale art. Beck. 102-103. în Revista de drept comercial. V.M. Actuala reglementare asigură principiul dublului grad de jurisdicţie. Apelul Apelul reprezintă calea ordinară de atac prin care oricare dintre părţile litigiului comercial poate solicita jurisdicţiei imediat superioare reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond2. 3733 Cod proc. Bucureşti. În materie comercială. vol. nr. 2007. acţiunile posesorii. cât şi nepatrimoniale s-a exprimat opinia3. p. Dispoziţii speciale prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti nu sunt supuse apelului sau că pot fi atacate numai cu recurs. Editura C. 2821 alin. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. pentru creditorul prezent. luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”. 3 din Legea nr. 31/1990: “Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului”. 1 Cod proc. hotărârea. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. fără efectuarea altor formalităţi”. În legi speciale comerciale se regăsesc texte care prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti pot fi atacate doar cu recurs. 1 al art. constituie titlu executoriu. De asemenea. Laura Cetean-Voiculescu. Editura All Beck. Astfel. nr. Bucureşti. precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. :“Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere.civ.H. 327-328. 12/2004. 539. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac”. p. dispoziţiile art. în doctrină s-a afirmat că numai promovarea consecventă a principiului celor două grade de jurisdicţie poate da eficienţă imperativului de realizare a unei justiţii eficiente şi rapide. în Revista de drept comercial. pentru că dispoziţiile 2821 alin. 60 alin.civ. sunt derogatorii de la norma generală care instituie că hotărârile pronunţate în materie comercială sunt susceptibile de apel. Potrivit art. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. Tratat de drept procesual civil. 6/2003.000 lei inclusiv. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Exemplificăm în acest sens. pentru cel lipsă. atât în materie civilă. 3 N. purtând menţiunea că este irevocabilă. 62 alin. litigii al căror obiect are o valoare de până la 100. hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt susceptibile de apel. potrivit art. 282 1 din Codul de procedură civilă. Gheorghiu. Dacă cererea cuprinde atât capete patrimoniale. şi de la comunicare.:”Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. 31/1990: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului”.civ.civ. 7209 Cod proc. art. 24 2 Ioan Leş. 1 din Legea nr. Existenţa a trei sau mai multe grade de jurisdicţie este de natură să complice în mod inutil sistemul de organizare a unei justiţii democratice şi eficiente1.

civ. p. apelul nu are efect suspensiv nici în cazul în care a fost declarat în termen. 1. Instanţa de recurs este Curtea de apel. In materie comercială. Contestaţia în anulare Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară. 1 Cod proc. p. recursul va fi soluţionat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curta de apel..civ.Legea nr.civ. . 609 143 . pentru orice alte persoane interesate. prin intermediul căreia părţile sau procurorul pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru cazurile prevăzute în mod limitativ de art. 2001. 31/1990 la art. oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. 2007. Editura All Beck. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Bucureşti. În termen de 3 zile de la data depunerii.Legea nr. 438 2 Ioan Leş. termenul de recurs este de 10 zile. 8. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei. în cazul nesocotirii unor norme procedurale1. Contestaţia în anulare obişnuită2 ( poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. de retractare.H. Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României. Tratat de drept procesual civil. În cazul admiterii recursului. dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului).). Partea a IV-a. prevede unele norme procedurale cu privire la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.Legea nr. Motivele recursului se pot depune la instanţă. Hotărârile 1 Laura Cetean-Voiculescu. nci în cazul în care acest termen nu a fost respectat. Editura C. dacă legea nu dispune altfel (art. în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.civ. 301 Cod proc. 85/2006 art. 85/2006 art. Potrivit art. Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. 317-318 Cod proc. decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului. Fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. Beck. Bucureşti. Recursul Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căruia ser poate cere desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în apel sau fără drept de apel. 284 alin. 60 dispune: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului. 12 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs. 317 alin. pentru motivele prevăzute în art. citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. În dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt consacrate două forme ale contestaţiei în anulare: 1. 304 Cod proc. iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ.. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. In materie comercială sunt prevăzute reguli pentru soluţionarea recursului: . dacă legea nu dispune altfel. cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată”.

respingând recursul sau admiţându-l numai în parte. fără a implica reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Ciobanu..2002. Revizuirea Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. nr.: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa. Potrivit art. 2382/2. 318 alin.. a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare şi vizează numia hotărârea instanţei de recurs. dec..J. p. 5/2004. Bibliografie: 1.322 Cod proc. Editura All Beck. s. 2007 2. Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României. să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. Contestaţia în anulare specială1 (poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs şi numai pentru cazurile prevăzute de art. Bucureşti. din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. II 1 2 Ioan Leş.com.irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare. 2001. 317 alin. 616-617 C. nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. vol. 207-208 144 . 1 Cod proc.civ. 1 Cod proc. Laura. pentru motivele arătate mai jos.: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. de retractare prin intermediul căreia se obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art.civ). nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii.H. Bucureşti. p. publicată în Revista de drept comercial nr. pentru ziua când s-a judecat pricina. (art. Partea I. Tratat de drept procesual civil. 329 Cod proc. precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul.civ. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii.. V. Beck. Editura C.S.M.civ.04. pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. Cetean-Voiculescu. Recursul în interesul legii Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac ce are ca scop asigurarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării. 2. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.

Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual..com.. I.. Zilberstein. hotărârea. 14 . Căile de atac şi Procedurile speciale. 1981 7. Gheorghiu. 2001 5. au relevanţă în privinţa executării silite a hotărârilor judecătoreşti: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. C. N. Leş. 12/2004 4. Bucureşti. 1 al art. 2382/2. S.. în Revista de drept comercial. Ioan.. publicată în Revista de drept comercial nr. 7209 Cod proc. nr. Editura All Beck. Tratat de drept procesual civil. nr. dec. în Revista de drept comercial. purtând 145 .civ.2002. Ioan. Art. 6/2003 6. nr. Editura Didactică şi Pedagogică. 7208 şi art.S. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. Bucureşti. 5/2004 CAPITOLUL VII EXECUTAREA SILITĂ A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIE COMERCIALĂ Executarea silită în materie comercială urmează regulile dreptului comun cu privire la executarea silită.04... Stoenescu. Leş. Drept procesual civil. s. Cap..Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. în cazul în care dispoziţiile speciale ale procedurii speciale de soluţionare a litigiilor comerciale sau cele cuprinse în legi comerciale speciale nu prevăd altfel.J.3. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. 2821 din Codul de procedură civilă. care se aduce la îndeplinire prin executare silită.

36/1995 art. fără să fi fost stabilit cuantumul acestora. 374: Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. “Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori. se va proceda. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii. Potrivit Legii nr. de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege. fără a mai fi nevoie de investirea cu formulă executorie. potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea. Decizia nr. Legea nr. Alături de hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti în materie comercială. care se execută fără formula executorie. care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. în cazul urmăririi bunurilor. 3. putere de lucru judecat. ele vor fi calculate de organul de executare. penalităţi sau alte sume. potrivit legii. Textul de lege reglementează1 o procedură execuţională dată în sarcina organului de executare. în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. iar în conformitate cu art. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă. persoana 1 Curtea Constituţională. la cererea creditorului. 58/1934 şi Legii nr. calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau. afară de încheierile executorii. şi la actualizarea acestei sume. 1040 din 23. 2. de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea.XI. 372 Cod proc. Hotărârile pronunţate în materie comercială fac parte din categoria excepţiilor şi nu trebuie investite cu formulă executorie. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. 105/1992 recunoaşte hotărârilor judecătoreşti străine. potrivit legii.civ. 66. 484 din 29 septembrie 2005. art. de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. 269 alin. Legea nr. există şi alte înscrisuri care au valoarea unor titluri executorii: 1.menţiunea că este irevocabilă. 2 şi 3 dispune: “În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi. fără efectuarea altor formalităţi”. pblicată în Monitorul Oficial nr. în cazul celorlalte titluri executorii. forţă probantă şi forţă executorii. 59/1934. executorul judecătoresc are de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată. constituie titlu executoriu. Conform art. 368 dispune: Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. Adică. Executarea hotărârilor judecătoreşti Potrivit art. Codul de procedură civilă la art. În cadrul acestei proceduri.civ: Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care. 4. Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani. organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei. care dacă vor constata creanţe certe şi lichide au putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acestora. actele autentificate de notarii publici. hotărârea judecătorească pronunţată în materie comercială reprezintă titlu executoriu. Împotriva acestei operaţii. indiferent de izvorul ei.2005 146 . 1. constituie titlu executoriu. Pentru a proteja drepturile părţii care a obţinut câştig de cauză Codul de procedură civilă. 373 Cod proc. cambia. biletul la ordin sau cec ul au forţă executorie. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu. 3712 alin.

dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811. 108-131 3 Legea nr. o notificare prin scrisore recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc sau bancar.Reguli privind executarea silită sunt statuate prin Legea nr. 1 Cod proc.H.G nr. În vederea executării silite a titlurilor executorii. în termen de 30 de zile de la primirea notificării. în cazul întârzierii la plată. în caz contrar creditorul poate proceda la executarea silită fără nicio altă somaţie.Legea nr. contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a creditului. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare3. 34/2006 4 Laura Cetean-Voiculescu. 451 147 . Editura C. 23. executarea creanţelor ipotecare se va face de către executorii proprii ai instituţiilor autorizate sau de către executorii judecătoreşti. potrivit art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. De asemenea. 2/2002. nr. p. 61. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. în condiţiile legii. 449 2 A. 399 alin. Beck. prevede: cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. Bucureşti. î Revista de drept comercial. 399-404 Cod proc. 1944 din OUG 51/1998 ). precum şi garanţii reale şi personale subsecvente constituie titluri executorii. 2007. numiţi prin ordin al preşedintelui AVAB2. AVAB poate folosi executori judecătoreşti. Potrivit art. Potrivit art. dacă împrumutatul nu execută obligaţiile asupra cărora a fost notificat. Nr. Termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu este de 5 zile lucrătoare de la primirea titlului executoriu. calea de atac împotriva acestora este contestaţia la executare.care se consideră vătămată în drepturile sale –debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare. prevenindu-l asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. acestea trebuie investite cu formulă executorie de către instanţa locului unde este situat imobilul4. numită prin ordin al preşedintelui (art.O. Bucureşti.civ. 20 din lege. art. p. 1945. . precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. ori îşi poate organiza corpul de executori proprii. întinderea sau aplicarea titlului executoriu. 51/1998 prevede norme derogatorii de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă. 2007. În conformitate cu prevederile art. devine exigibilă. 190/1999 a fost modificată şi completată prin Legea nr. Derogări de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă . cu dobânzile aferente la data operării rezilierii. expertul desemnându-se de AVAB pe bază de contract. Editura C. Beck. dispune: “ Împotriva executării silite. Art. Fuduli. Valorificarea unor active bancare. 1 Laura Cetean-Voiculescu. Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. 58/1934. la ultima adresă comunicată. pentru valorificarea activelor bancare. creitorul ipotecar va trimite împrumutatului. .U. Părţile sau terţele persoane prejudiciate prin actele de executare silită. după caz.H. se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul. preţul de pornire la licitaţiei se stabileşte prin expertiză. Vânzarea bunurilor urmărite silit se face prin licitaţie publică organizată de o comisie din cadrul AVAB.civ1. precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”.

în Revista de drept comercial. înscriindu-se în fals. Laura. sau nu recunoaşte procura.2005 148 . Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului.XI. 53 din Legea nr. de urgenţă şi cu precădere. 58/1934: În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii. A. Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura. Editura C. Bibliografie: 1. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. 59/1934 prevede dispoziţii derogatorii cu privire la executarea silită Art. nr. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii. . Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură. Valorificarea unor active bancare. Potrivit art.H. 2007 2.Legea nr. 54 din Legea asupra cecului. 484 din 29 septembrie 2005. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului. pblicată în Monitorul Oficial nr. Fuduli. Curtea Constituţională. somaţia va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul. în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. înaintea oricărei alte pricini. Decizia nr. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cambia a fost emisă. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cecul a fost emis. creditorul va putea obţine măsuri de asigurare. debitorul poate face opoziţie la executare. Bucureşti. În caz de suspendarea executării. Beck. înaintea oricărei alte pricini. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.. Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii.Inscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investire cu formulă executorie. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. 1040 din 23. 59/1934 prevede: Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. 62 din Legea nr. Cetean-Voiculescu.. 2/2002 3. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. Opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formulă executorie. debitorul poate face opoziţie la executare. de urgenţă şi cu precădere. Potrivit art.