CAPITOLUL I FONDUL DE COMERŢ SECŢIUNEA I Noţiuni generale privind fondul de comerţ Legea nu defineşte fondul de comerţ.

Există o singură referire legală ce foloseşte această expresie: art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, unde se vorbeşte despre operaţiunile ce au ca obiect fondul de comerţ – „ donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ”. Legea nr. 99/1999, Titlul VI, în art. 10 alin. 3, garanţia reală mobiliară poate avea ca obiect şi fondul de comerţ. De asemenea, Legea nr. 11/1992 privind combaterea concurenţei neloiale, în art. 1 1 lit. c, defineşte fondul de comerţ astfel: constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. Separat de asta, Codul Comercial 1938, reglementează actele juridice privind fondul de comerţ1. Noţiunea, caracterele, elementele şi natura sa juridică au fost precizate de doctrină. S-a arătat că2, orice activitate comercială obligă pe întreprinzătorii, persoane fizice ori juridice să utilizeze anumite instrumente, din cele mai variate, care să-i ajute să-şi realizeze scopul economic propus. Aceste lucruri, instrumente ale exerciţiului comerţului sunt separate din punct de vedere economic, prin destinaţia lor de celelalte bunuri ce intră în patrimoniul comerciantului. Teoria fondului de comerţ nu încalcă principiul unităţii patrimoniului înscris în art.1718 Cod Civil deoarece “acest patrimoniu are numai o valoare economică, nu şi o valoare juridică, independentă de voinţa titularului său”3. Definiţia Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei, şi implicit obţinerii de profit4 .
P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Codul Comercial “Carol al II-lea”. Raportul Consiliului Legislativ. Comentarii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940; P.Poruţiu, Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial, Sibiu, 1943. 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 119; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 515-516; P.Poruţiu, Tratat de drept comercial, vol.I, Cluj, 1946, pag.352. 3 I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, p.515. 4 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p.119; O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.164; O.Căpăţână, Caracteristici generale ale societăţilor comerciale, articol, Dreptul nr.9-12/1990, p .23.
1

1

Alături de fondul de comerţ pot există din punct de vedere economic şi alte fonduri: fonduri ale meşteşugarilor, fonduri ale persoanelor care desfăşoară activităţi libere (arhitecţi, medici, avocaţi).Ca să vorbim despre existenţa unui fond de comerţ trebuie ca activitatea căreia îi sunt afectate bunurile să fie comercială. Exploatarea acestor bunuri trebuie să fie făcută de un comerciant ce urmăreşte atragerea de clientelă şi obţinerea unui profit economic, patrimonial. Fondul de comerţ şi intreprinderea Noţiunea de intreprindere se foloseşte mai rar de dreptul pozitiv. Art.3 C. com. enumeră, spre exemplu, tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiective comerciale – „Orice întreprinderi de furnituri; întreprinderile de spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; întreprinderile de construcţii; întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde” Această noţiune o întâlnim frecvent în ştiinţele economice. Intreprinderea este definită, în general, ca ansamblul tuturor elementelor materiale şi umane grupate şi organizate de comerciant, persoana fizică ori juridică, pe riscul său în vederea obţinerii unui produs destinat schimbului1. Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obţinerea de profit şi care presupune, în mod obligatoriu combinarea factorilor productivi- natura, capital, munca- în aşa fel încât să producă rezultate economice şi riscul pe care intreprinzatorul şi-l asumă. Numai activitatea economică, sistematică şi complexă, în întregul său , organizată (nu şi actele izolate), cu scopul de a aduce un câştig poate fi considerată intreprindere. Evident că, conceptul de intreprindere a evoluat în timp2. Concepţiile mai noi evidenţiază funcţiile sociale ale intreprinderii, de a promova un echilibru între interesele divergente ale intreprinzatorului ce-şi asumă riscul acţiunii, ale salariaţilor şi ale clienţilor3. Vedem, astfel că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri cuprins într-o intreprindere comercială, adică într-o structură economică ce are ca scop efectuarea de acte de comerţ de către intreprinzătorul comerciant. Deci, avem de a face cu două noţiuni distincte4 . Sfera noţiunii de intreprindere cuprinde şi pe cea a noţiunii de fond de comerţ. Adică, structura globală a intreprinderii include ca parte componentă şi fondul de comerţ 5.

A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.77 Pentru precizări suplimentare a se vedea: O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.169; D.Gălăşescu, Pyk, Drept Comercial, Bucureşti, 1948, p.350; I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. .241-253; C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,Cluj, 1948, vol.I, pag.73. 3 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.170 4 Există opinii foarte diferite în legătură cu corelaţia dintre cele două noţiuni. Pentru date suplimentare a se vedea : I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti.,vol.I, p.252; E.Cristoforeanu, Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale, Pandectele romane , 1942, IV, p.18. 5 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.172
2

1

2

SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a fondului de comerţ In doctrină s-au emis diferite teorii în legătură cu natura juridică a fondului de comerţ. S-a căutat să se dea răspuns unor întrebări: care este regimul juridic al ansamblului bunurilor căruia comerciantul îi atribuie o destinaţie economică precisă?; cum se explică faptul că ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale? a) Teoria personificării fondului de comerţ Se apreciază că fondul de comerţ devine el însuşi subiect de drept, distinct de persoana comerciantului. El se detaşează de intreprinzător, are drepturi şi datorii, patronul nefiind decât un reprezentant al fondului. Această concepţie contravine principiului înscris în art.1718 Cod Civil privind unitatea patrimoniului. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu, cu care răspunde pentru toate obligaţiile asumate, civile şi comerciale1. b. Teoria universalităţii de drept Fondul de comerţ este văzut ca o universalitate juridică, universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii distincte de drepturile şi obligaţiile civile2. Văzut ca universalitate de drept fondul de comerţ “ar proceda după modelul universalităţilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului, un activ si un pasiv propriu în conexiune indisolubilă, adică ar fi echivalentul patrimoniului general “3. Dobânditorul unei asemenea universalităţi ar fi continuatorul succesorului său şi trebuie să plătească datoriile acestuia. Adică, fondul de comerţ ar cuprinde şi datoriile, idee cu consecinţe neacceptabile în momentul în care fondul de comerţ ar fi înstrăinat ori gajat. Ideea este neproductivă deoarece nimeni nu este interesat să cumpere datorii4. Mai mult, acceptarea acestei concepţii ar duce la ideea că un comerciant titular de mai multe fonduri de comerţ ar avea mai multe patrimonii. c) Teoria universalităţii de fapt Fondul de comerţ ar fi o universalitate de fapt creată prin voinţa intreprinzatorului. Universalitatea de fapt este văzută ca un complex de bunuri, o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale. Această asamblare se realizează numai prin voinţa comerciantului care desprinde din patrimoniul său o cantitate de bunuri şi cărora le dă o destinaţie şi o unitate. Izvorul universalităţii de fapt este numai voinţa proprietarului (această spre deosebire de universalităţile legale pe care legea le crează şi le stabileşte natura juridică) 5, care unifică masa amorfă de bunuri ce formează fondul de comerţ într-o entitate nouă. Ideea are semnificaţie practică deoarece în acest caz fondul de comerţ poate fi vândut, gajat, închiriat, grevat de sarcini6.

St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, pag. 121; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 522 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 121 3 I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 524 4 Acest fenomen se observă în mod pregnant în procesul actual de privatizare. Eventualii investitori nu sunt dispuşi să cumpere fondurile de comerţ în care se includ şi datoriile. 5 Exemplu de universalitate legală: succesiunea sub beneficiu de inventar. 6 H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.

1

3

1462/1930. vol. cu regimuri juridice bine conturate). 108 5 I. primind protecţia legală specifică a ansamblului. diferit de elementele ce îl compun. 525. drept ce trebuie apărat ca atare. Dreptul 8/1994. pentru că majoritatea componentelor sale sunt bunuri mobile. 1993. Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instanţelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. Manuel de droit commercial. Practică judiciară în materie comercială. Bucureşti.. 1998. destinat realizării unui scop (exerciţiul comerţului)2. Georgescu. a unei evicţiuni8 .277/46.L. Din acest motiv majoritatea autorilor o acceptă.64-66. El nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de Codul civil şi nici toate particularităţile drepturilor intelectuale prevăzute de legi speciale.Perju.28.L. 8 D. p.487. a se vedea St. pp.Cărpenaru. p. Se evidenţiază însă ideea că avem de a face cu o creaţie intelectuală ce constă în îmbinarea elementelor ansamblului în aşa fel încât să se atragă clientela. articol. revăzută şi adăugită. Ediţia a VII-a. 1946. 3 St. S-a formulat şi teza că fondul trebuie privit ca un drept de clientelă ce conferă titularului un monopol de exploatare4. 1946. d) Teoria patrimoniului de afectaţiune Fondul de comerţ a fost calificat şi ca un patrimoniu de afectaţiune. chiar dacă nu există clauza expresă în acest sens. ea nu explică totuşi natura juridică a fondului de comerţ ci se mărgineşte să facă o simplă constatare. pag.I. citată de I. Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activităţii sale comerciale fie ca un singur bun. p. Bucureşti.228. pag. Evident că trăsăturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase în evidenţă de doctrină. fie în componentele sale când fiecare element îşi păstrează regimul juridic obişnuit. 83 7 S-a susţinut şi (în mod izolat) că este un bun imobiliar: P. Drept Comercial Român.1982. 121 4 Pentru precizări. Bucureşti. Această teorie reprezintă în esenţă o reluare în alţi termeni a ideii de universalitate juridică.D.C. p. Paris 1902. Această concepţie creează o ficţiune juridică simplă şi cu consecinţe practice. Cas. continuarea comerţului de către înstrăinător cu aceeaşi clientelă are semnificaţia unei tulburări de folosinţă.c. Cas.S.. Bucureşti. calitatea de universitas facti a fondului de comerţ dă naştere la dificultăti privind stabilirea locului acestui bun. 1930.J. p.Georgescu în Drept Comercial Român. Astfel. Essai d’une theorie generale de l’obligations.I.Cărpenaru. Drept comercial român. In această ipoteză transmiţătorul garantează pentru vicii şi evicţiune precum vânzătorul unui bun mobil.148. dreptului muncii. 1 D. în materiile dreptului comercial.L. 2007.G D. 4 . Cas. e) Teoria proprietăţii incorporale.Deşi teoria universalităţii de fapt a fost recunoscută de practică 1 . p. In caz de înstrăinare a fondului înstrăinătorul nu poate face concurenţa dobânditorului. De aici rezultă că.U. Separat de asta. 525 6 A.III. vol.I. pag. Universul Juridic. în cadrul celorlalte bunuri (deoarece Codul Civil nu recunoaşte decât existenţa bunurilor mobile şi imobile.C. 2) Un bun mobil6.283/1930. Or.Saleille. D. Drept Comercial Român. poate fi gajat şi că poate fi executat silit după regulile executării silite a bunurilor mobile7 . Fondul de comerţ ar fi un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate incorporală similar cu dreptul de proprietate asupra creaţiei intelectuale3 Spunem că este o ficţiune juridică deoarece se consideră că titularul fondului de comerţ este titular şi asupra unor bunuri corporale. s-a spus că 5 fondul de comerţ este: 1) Un bun unitar.I. vol. Revista drept comercial 1930.D. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. 2 I.Jauffret. Jurisprudenţa generală.

definirea ca bun mobil a ansamblului face ca operaţiunile asupra imobilelor contopite în masa fondului să fie considerate operaţiuni comerciale.bunurile cuprinse în ansamblu îşi păstrează individualitatea şi regimul juridic şi pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terţi. 5 . Ca o consecinţă a acestei caracterizări deducem că dacă fondul este vândut succesiv la mai multe persoane dobânditor va fi primul cumpărător chiar dacă următorul are posesia fondului. Elementele disparate. mai puţin importante. p. Totuşi.I. 4 C.I. Drept Comercial Român. 1996. . p.c. Buureşti.fondul de comerţ este o asamblare făcută numai prin voinţa intreprinzatorului pe criterii economice.regimul juridic al ansamblului îl dau elementele cele mai numeroase ce alcătuiesc fondul de comerţ.797.această asociere făcute în scopul dobândirii de clientelă şi implicit de câştig are semnificaţia unei creaţii intelectuale care trebuie ocrotită invocând principiile dreptului privat. Drept comercial roman.N. asemenea dezbateri scot în evidenţă câteva reguli de bază care fundamentează folosirea de către practicienii dreptului comercial a acestui concept2: .Muresan. Ursa.L. El este compus din elemente diferite. Concluzii Numeroasele discuţii teoretice cu privire la natura juridică a fondului de comerţ au mai mult semnificaţia unui exerciţiu intelectual de explicăre a creaţiei practicii şi mai puţine consecinţe juridice. Totuşi. Curs de drept comercial. Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi găsită în teoria accesiunii.. 517 2 R. Totuşi. M. el are permanent câteva elemente definitorii care diferenţiază un fond de comerţ de alte fonduri economice chiar dacă aparţin aceleiaşi persoane4 SECŢIUNEA a III-a Elementele fondului de comerţ Precizări Aşa cum am arătat. vol. Bucureşti.10. 1980. .III. fondul de comerţ nu are o alcătuire omogenă şi nu este stabil ca un bun imobil. Cluj.în principiu.3/1934 Cas. unele corporale. fondul de comerţ nu are o alcătuire stabilă. I. urmărirea şi transmisiunea se face respectând reglementările privind circulaţia imobilelelor. Bucureşti. Dictionar de drept civil. de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic. dacă titularul fondului este şi proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comerţ1 . 1 D. p. ce urmează regulile derogatorii ale dreptului comercial. sunt incorporate printr-o ficţiune juridică în cele esenţiale. 3 M. p. 3) Este un bun incorporal. aceste din urmă indicând regimul juridic al întregului3 . vol. altele necorporale care nu pot fi enumerate în totalitate. 1948. Revista de drept comercial 935.ansamblul poate fi privit şi ca un bun unitar. Este posibilă cel mult o enumerare exemplificativă.Petrescu Ercea.Dacă fondul de comerţ cuprinde şi imobile (este de precizat că literatura juridică românească acceptă fără rezerve teza potrivit căreia imobilele destinate exerciţiului comerţului.Costin. . în cazul fondului de comerţ nu se aplică regulile înscrise în art. Mai mult.131.Georgescu.158. . 909 Cod civil privind prescripţia instantanee. 1946.Petrescu. p.

Iaşi. Bucureşti.Turcu. p.L. mărfurile trebuie socotite ca element component în afară de stipulaţie contrară4.D. Această apreciere are o singură consecinţă practică semnificativă: faptul de a considera operaţiunea cu un imobil cuprins într-un fond de comerţ ca o operaţiune comercială. 109 6 .Vivante. transmiterea dreptului de proprietate asupra lor când transmisiunea se face printr-o operaţiune ce vizează fondul de comerţ.227.). 109 C. 1928. 1 2 St. dau însăşi caracterizarea juridică a fondului de comerţ... Elementele incorporale Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei). 30 4 Demetrescu P. precum şi executarea silită a lor urmează regulile dreptului comun..p. Ele.L. maşini.. Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece conferă titularului dreptul exclusiv de a le exploata în condiţiile stabilite de lege7.p. Manuel de droit commercial. Comentarii. pag. materiile prime şi mărfurile. drepturile asupra clientelei. Raportul Consiliului Legislativ. 31 5 În sens contrar: A. Principii de drept comercial. 1940. mărfurile nu pot fi gajate deoarece această operaţiune ar bloca derularea normală a activităţii comerciale.Unele din ele. a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului (utilaje. constituind obiectul comerţului. pe care le considerăm esenţiale. Dreptul afacerilor. Drept Comercial Român. 7 St.Cărpenaru.1982. 1998. Georgescu I. 1998.Nu toate elementele componente au aceeaşi semnificaţie juridică. 83 6 I. Teoretic prin cuprinderea unui imobil în fondul de comerţ. In general. aparatură. Mărfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vândute. Bucureşti. dacă este proprietarul lor5. drepturile de proprietate industrială.G D.L. etc6. Raportul Consiliului Legislativ. 1940. In lipsa unei reglementări exprese. fac parte din fondul de comerţ1 In legătură cu cuprinderea mărfurilor s-au exprimat rezerve2. Ori de câte ori se face referire la fondul de comerţ ca ansamblu de bunuri. cu toate aceste obiecţiuni se admite că mărfurile fac parte din fondul de comerţ deoarece soluţia este în favoarea creditorilor şi a creditului în general3.Codul Comercial “Carol al II-lea”.Jauffret. Georgescu I.. mai degrabă rezultatul sau obiectul activităţii ce o desfăşoară.J. drepturile asupra mărcilor de fabrică. Ed.D.Cărpenaru. pag. 3 Demetrescu P.Cartea Româneasca. se admite că materiile prime destinate prelucrării. drepturile asupra denumirilor de origine şi a indicaţiilor de provenienţă. prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul să le destineze exerciţiului profesiunii sale ci. drepturile de autor.Cartea Româneasca. Elementele corporale Din această categorie fac parte bunurile mobile corporale şi bunurile imobile.Codul Comercial “Carol al II-lea”. drepturile asupra brevetelor de invenţii. precum şi mărfurile. Bucureşti. Bucureşti. Drept Comercial Român. 1992. b) Bunurile imobile. de comerţ si de serviciu. Totuşi. acesta (imobilul) suferă o transformare a naturii lui juridice. Ed. Mai mult.127. etc. In general doctrina şi practica admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive. Bucureşti. p. Comentarii. mobilier. p.

tehnică).45 Legea nr. uzurpare a unei producţii necorporale intelectuale cu o eventuală valoare economică. acest drept nu va fi apărat printr-o acţiune în revendicare propriu-zisă ci. nu poate fi interzis unui omonim să exercite comerţul sub nume propriu însă. sau după caz.L.In teorie s-a arătat că dreptul privativ nu se exercită asupra unui bun corporal ci. respectiv al municipiului Bucureşti. Fiecare denumire trebuie să aibă suficiente elemente de noutate care să le deosebească de alte nume comerciale. Drept Comercial Român. De asemenea. Dacă acest drept este încălcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie. Oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze înscrierea unei firme ce nu conţine suficiente elemente de individualizare. i se poate impune să adauge suficiente elemente care să-l distingă şi să evite confuzia. exprimă puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursă de venituri determinată1. 11/1991 privind concurenţă neloială). Georgescu. Articolul 30 alin. Ea (protecţia). Bucureşti. Potrivit art. şcoală. 3. 26/1990 privind registrul comerţului. 30 alin. pag. universitar. Firma (numele comercial) se înmatriculează în registrul comerţului în mod obligatoriu. şcolar. universitate. este interzisă înscrierea unei firme care conţine următoarele cuvinte ori derivatele acestora: ştiinţific. institut. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează”. „Firma este numele. 524 7 . Este reglementată de Legea nr. 39 alin. Avem de a face astfel cu un drept absolut asemănător cu dreptul de proprietate în sens clasic care oferă prerogativa folosinţei (ius utendi) şi a dispoziţiei (ius abutendi). Inmatricularea cu rea-credinţă a unei firme ce poate produce confuzie în paguba titularului legitim poate realiza conţinutul infracţiunii speciale de concurenţă neloială (art. înscrierea unei firme care conţine cuvintele naţional. Insă. Se interzice înmatricularea unui nume comercial care poate să creeze confuzie între comercianţi. Dreptul privativ oferă mijloacele prin care se înlătură orice tulburare. academic. Pentru înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului. se fundamentează pe reputaţia comerciantului şi se bazează pe superioritatea produselor şi a organizării muncii sale. ştiinţifică. Faptul înmatriculării conferă titularului un drept exclusiv şi absolut de folosinţă asupra firmei. Acest tip de protecţie juridică asigură iniţiativei şi spiritului intreprinzător al comerciantului o forţă economică evaluabilă în bani. Dacă actul de tulburare se realizează prin înmatricularea numelui se poate cere prin instanţă radierea. Totusi. vol. Potrivit art. român. 4. clientela ori o creaţie intelectuală (artistică. titularul poate cere instanţei să-l oblige pe uzurpator să înceteze actele de tulburare şi să plăteasca despăgubiri.I. dispune: „Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comeţului”. printr-o acţiune ce tinde să înlăture orice tulburare ce vine din partea terţilor. sau derivatele acestora ori sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. a) Numele comercial (firma). 1946. 1. Este un element de individualizare asemănător numelui persoanei fizice. El conferă acele prerogative prin care se poate apăra o intreprindere proprie. 1 I. academie. în circumscripţia teritorială în care a fost stabilit sediul social.

Iaşi. 1998 2 8 . 3 I. Nu există obligativitatea înscrierii emblemei în registrul comerţului. Din punct de vedere practic emblema trebuie să fie suficient de sugestivă încât să atragă atenţia şi. Bucureşti. Consacrarea ideii că ele aparţin fondului de comerţ imprimă noţiunilor şi un conţinut juridic al cărui regim încercăm să-l definim. pag. în comadită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. Bucureşti. 26/1990 defineşte emblema ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeşte un comerciant de altul cu acelaşi fel de activitate. Art. implicit clientela. Băcanu. emblema poate fi transmisă separat de fondul de comerţ.Turcu. care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor. etc. astfel cum le-am definit mai înainte. ca dreptul de proprietate.30 al. 1 din Legea nr. Există libertate deplină în alegerea emblemei: o figură grafică. rezultă că acest drept poate fi înstrăinat. societăţi în nume colectiv ori comandită simplă. c) Clientela şi vadul comercial Aceste noţiuni nu sunt definite de lege.2 din Legea nr. Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. o denumire fantezistă. Singura cerinţă ce o impune legea este că ea trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. Concluzia se impune câtă vreme legea nu prevede ca în cazul firmei posibilitatea de transmitere numai împreună cu fondul de comerţ. Ea va asigura un supliment de individualizare faţă de numele comercial şi nu este obligatorie. În cazul în care firma unei societăţi cu rsăpundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi. Ele au mai mult o semnificaţie economică. un simbol. El are un caracter real (se exercită fără intervenţia activă a altor persoane) şi absolut (opozabil tuturor)2. Dreptul asupra emblemei are toate caracterele juridice enunţate când am făcut referire la dreptul asupra numelui comercial. o îmbinare de culori. 42 din Legea nr. 111 I.Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial şi este calificat ca fiind un drept de proprietate incorporală1. 29/1990: Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară.227. dispoziţiile art. Totuşi. 1992. 1 St. b)Emblema. Editura Lumina Lex. p. un animal. Dreptul afacerilor. pentru acelaşi fel de comerţ. Drept Comercial Român. 41 alin. Totuşi. 29/1990 rămân aplicabile. Este un atribut de identificare în activitatea comercială3.D. 41 din Legea nr. art. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. De aici rezultă că registrul comerţului nu trebuie să cerceteze elementele de noutate ale emblemei şi să refuze înscrierea. 29/1990 dispune. 1998. legea prevede în art.că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. Firma şi emblema comercială. Noi îl includem în categoria drepturilor privative. De aici.Cărpenaru.

Turcu. Ediţia a VII-a. 5/1998. Din punctul de vedere al comerciantului. Comerciantul este interesat să menţină mereu trează atenţia consumatorilor de mărfuri şi servicii şi să înlăture orice acte care l-ar despărţi de clienţii săi indiferent de forma în care se produc manifestările tulburătorii. Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relaţia dintre clientelă şi vadul comercial4. p. iar pe de altă parte de elemente organizatorice (priceperea în realizarea reclamei. p. Drept comercial român. Universul Juridic.D. p. s-a reţinut că ele sunt două feţe ale aceluiaşi fenomen economic. revăzută şi adăugită. Societăţile comerciale. Definirea conţinutului juridic al dreptului pe care comerciantul îl are asupra clientelei şi vadului comercial nu poate fi realizată numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun. Pe de o parte. este interesat să nu fie împiedicat să-şi mărească numărul de cumpărători şi să nu fie împiedicat să obţină realizarea acestui deziderat. Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul3 La realizarea acestei finalităţi concură mai mulţi factori ce ţin. clientela are valoare economică.166. pentru a-şi proteja interesele economice legate de clientelă şi vadul comercial. 10-12 3 O. p. Dreptul afacerilor. corporal. Deci. Universul Juridic. din punct de vedere economic. este alcătuită dintr-o diversitate de persoane. promptitudinea serviciilor). Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezintă mai puţină importanţă. 2007. clientela constă în realizarea faptică a potenţialităţii pe care o reprezintă vadul comercial. cărora li se pretinde să aibă o anumită conduită negativă. Deci. Căpăţână. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. Clientela şi vadul comercial nu pot fi separate. Este important să observăm prerogativele pe care comerciantul le are. Bucureşti. Ediţia a VII-a. Regăsim în această schemă caractere specifice ale drepturilor reale.236-238 5 Pentru amanunte a se vedea St. revăzută şi adăugită. deoarece dă stabilitate raporturilor sale juridice şi asigură în mod constant vânzarea de mărfuri şi servicii. Mai mult.Cărpenaru. 127 4 I. In esenţă. 127 O. sediul. nr. în Revista de drept comercial. clientela este principalul factor de prosperitate a comerciantului. prerogativele sale de subiect activ se adresează tuturor. de elemente subiective (atitudinea personalului faţă de potenţialii cumpărători). localul). 127-128 9 . Indepărtarea clientelei semnifică micşorarea vânzărilor şi implicit micşorarea cifrei de afaceri şi a câştigului. vânzare ce-i aduce profit. Iaşi. neorganizat şi variabil2. Drept comercial român. Ediţia a VII-a. să se abţină de acte tulburătorii. Ea (clientela).Inţelegem prin clientelă toate persoanele fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant pentru procurarea celor necesare1. 1 2 St.Căpăţână. Are un caracter nedeterminat. active şi pasive pentru a se apăra împotriva celor care-l tulbură în exerciţiul normal al activităţii sale. Clientela comercială. 1992. numai că “bunul” în legătură cu care se exercită prerogativele nu este un lucru determinat. 1991. au fost considerate ca elemente distincte aflate într-o permanentă corelaţie5. p.D. pe de o parte de elemente obiective (locul unde este situat magazinul. 2007. Din acest motiv ele sunt analizate împreună din punct de vedere juridic. p. Normele dreptului comun nu oferă o reglementare care să acopere şi un astfel de raport social. revăzută şi adăugită.Cărpenaru. Găsim o astfel de precizare normativă în Legea nr.D. calitatea mărfurilor. Universul Juridic. iar pe de altă parte. conform legii. 2007.Cărpenaru. Drept comercial român. St. Se pune problema dacă comerciantul are un veritabil drept la clientelă si care este izvorul legitimării sale.

p. Ediţia a VII-a. 4 St. în sensul precizat.33 10 . 2007. p.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia. Pandectele romane. un drept privativ.64/1991 privind brevetele de invenţii. Drepturile de creaţie intelectuală. Universul Juridic. Fondul de comerţ nu este o universalitate juridică şi nu poate cuprinde toate elementele active şi pasive ale patrimoniului comerciantului5. revăzută şi adăugită. Creaţii noi. apelând la proceduri diferite (civile sau penale). Observăm deci.III.c. M. 17. 405 /1922. Totuşi. Drept civil. ocrotirea unei potenţialităţi ce rezultă dintr-o activitate organizatorică de creaţie intelectuală.60/1996. să impună încetarea oricărui act tulburător. III.Civ). eliberat de OSIM. 1987. Editura Didactică şi Pedagogică.114/1967. pag. Titularul fondului de comerţ în calitate de dobânditor are dreptul să le folosească şi să le culeagă beneficiile patrimoniale în condiţiile prevăzute de normele speciale.L. de reprezentare sau folosire. p. Georgescu. Toţi comercianţii şi numai comercianţii. p. în consecinţă. în alt mod a operei şi. Drept comercial român. Din aceste caracteristici putem deduce apoi consecinţe practice1. Intâlnim aici aceleaşi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice dreptului exercitat asupra fondului de comerţ. 8 3 L. M. în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor. ce duce la rezultate economice.Cas. 544 Yolanda Eminescu. are dreptul de reproducere şi difuzare. St.28/1967 privind mărcile de fabrică. vol. în compunerea fondului de comerţ trebuie să intre anumite creanţe si obligaţii legate 1 2 I.D. dreptul asupra clientelei şi vadului comercial este absolut. Editura Academiei. Tipografia Universităţii Bucureşti. L.I. Drept Comercial Român. L. Ele pot fi ocrotite fie separat. Aceste drepturi fac parte din fondul de comerţ şi sunt reglementate prin legi speciale3.O. f) Regimul creanţelor şi datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului. de comerţ şi de serviciu. 1971. Opozabilitatea erga omnes. Cărpenaru. orice creaţie ştiinţifică şi artistică)2. izvorul obligaţiei constând într-un fapt ilicit cauzator de prejudicii (art. interzis. desenele şi modelele industriale. Doctrina este unanimă în a considera în prezent că drepturile de creanţă şi obligaţiile nu fac parte din fondul de comerţ. 129. Altfel spus. D. Bucureşti. 1946. Dacă există vreo pagubă se pot obţine despăgubiri. Succesiunile. că obiectul dreptului ocrotit în persoana comerciantului este un bun necorporal faţă de care toţi comercianţii au obligaţia să se abţină să săvârşească anumite acte pe care normele le indică a fi interzise. I. indicaţiile de provenienţă. şi conferă titularului său. vol.O.O. B. Ada Petrescu. comerciantul este legitimat activ să ceară prin instanţă oricui să respecte sarcinile unei obligaţii de a nu face ceva. 212 /1991. denumirile de origine. 1923. Tratat de proprietate industrială. Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de inveţie. neindividualizaţi sunt obligaţi să se abţină să săvârşească actele considerate interzise. Deci.Cărpenaru. p. L. incorporal. pe durata valabilităţii acestuia. Mihai. d) Drepturile de creaţie intelectuală Avem în vedere drepturile de proprietate industrială cât şi drepturile de autor (invenţii. 50-52 5 Practica veche a considerat la un moment dat că fondul de comerţ este o universalitate de drept şi a cuprins şi datoriile. 1982. normele indică conduita interzisă. mărcile de fabrică de comerţ şi de serviciu.Mai mult. dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare4.Comerciantul tulburat în exerciţiul normal al activităţii sale poate cere instanţei. fie o dată cu fondul de comerţ dacă sunt cuprinse în ansamblul acestuia. e) Drepturile de autor Titularul fondului de comerţ. ne obligă să vorbim despre existenţa unui drept privativ în sensul indicat mai înainte. Dreptul de proprietate industrială. Din punct de vedere juridic le calificăm a fi drepturi privative. Bucureşti. know-how-ul. D. un drept exclusiv de exploatare.998 C. Bucureşti.

Acele tulburări ce constituie acte de concurenţă neloială intră sub incidenţa reglementărilor Legii nr.93. Bucureşti. SECŢIUNEA a V-a Exploatarea şi gestionarea fondului de comerţ Cel mai adesea fondul este exploatat şi gestionat de către proprietarul însuşi.c. Prin ele se tinde să se înlăture tulburările aduse fondului şi elementelor componente ale acestuia. Textul art. 11 . p. singur sau cu ajutorul colaboratorilor. telefon etc). Totuşi.p. SECŢIUNEA a IV-a Apărarea fondului de comerţ Caracterizarea fondului de comerţ ca fiind un bun mobil ne îndreaptă spre ideea că fondul poate fi apărat prin acţiunea în revendicare. nemijlocit de alte elemente ale fondului1. Nimic nu împiedică însă pe comerciant să-şi apere separat fiecare element component al fondului sau prin acţiunile recunoscute de lege.160/1996. se pot utiliza acţiuni în pretenţii prin care se solicită repararea pagubelor produse urmare a actelor tulburatorii. pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza acţiunea în revendicare deoarece fondul de comerţ este şi un bun incorporal asupra căruia titularul are drepturi privative ce conferă puteri exclusive de exploatare. în funcţie de natura corporală ori necorporală a părţii din ansamblu.156. De asemenea.direct.C. dată fiind legătură lor indisolubilă. 11/1990 privind combaterea concurenţei neloiale. Or.Dreptul 3/1996.. Practica a consacrat ideea că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din închirierea magazinului fac parte din fondul de comerţ deoarece localul este un element esenţial ce atrage clientela2.451/1995. pag. 14-15 din Legea 1 R.S.. Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevăzute de această lege şi să ceară încetarea tulburării şi recuperarea eventualei pagube. Apărarea fondului de comerţ se realizează prin acţiuni specifice. acţiunea în revendicare foloseşte pentru apărarea drepturilor ce se exercită în legătură cu bunuri corporale. Numele colaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie făcute publice prin registrul comerţului. Aceste drepturi şi obligaţii se vor transmite o dată cu fondul de comerţ. Lor li se vor aplica dispoziţiile acestei legi.Revista de drept comercial 9/1996.p. Drept Comercial Român.Carpenaru. De asemenea.S. St. Ne referim la drepturile de creanţă şi obligaţiile ce rezultă din contractul de închiriere a sediului magazinului şi din contractele obişnuite de furnitură (apă.71. Dacă fapta constituie infracţiunea de concurenţă neloială.D. vătămată. El asigură conducerea.D. fondul de comerţ cuprinde drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele de muncă ale persoanelor ce lucrează utilizând elementele fondului de comerţ. statul ca titular al acţiunii penale va trage la răspundere penală pe tulburător în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.c.Petrescu. Drept comercial roman.J. 116 2 D. energie. El îşi asumă responsabilitatea exploatării. 1996.C.J. 1998. el încasează beneficiile şi el suportă pierderile. Bucureşti.

Drept Comercial Român. Cel care controlează activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu de comerciant. p. Comerciantul va rămâne în acest caz proprietarul. 68 A.J. Vânzarea fondului de comerţ.L. nimic nu împiedică pe cei interesaţi să uzeze de asemenea formule juridice. ea are anumite particularităţi ce rezultă din natura juridică specială a bunului ce constituie obiectul operaţiunii.Jauffret. închiriat. Proprietarul poate să-l cointereseze asigurându-i participarea şi la beneficii. Deducem însă din obligaţia înscrisă în art. vândut. In lipsa unei reglementări făcute de legea comercială aceste acte vor fi supuse regulilor de drept civil şi comercial.Carpenaru. Bucureşti. In acest din urmă caz proprietarul păstrează riscul afacerii sale. adus cu titlu de aport în societate. Precizări Fondul de comerţ poate face obiectul unor operaţiuni juridice foarte diferite. el exercitând comerţul pentru altul1. după caz. iar gestionarul va controla şi dirija exploatarea fondului. condiţie ad probationem. El va fi resposabil în faţa proprietarului în condiţiile contractului de muncă sau de mandat. Legea nu prevede expres aceste posibilităţi însă deducem regula din principiul mai general al libertăţii actelor juridice. Totuşi fiind necesară înregistrarea la registrul comerţului se impune redactarea actului în forma scrisă. In principiu această vânzare este supusă regulilor vânzării comerciale. 26/1990 se aplica si celor ce administreaza sau gestioneaza fondul de comerţ din aceleaşi raţiuni pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea înregistrării acelor date. Manuel de droit commercial.21 din Legea nr. 1998. gajat. El poate fi donat.G D.nr. percepe beneficiile şi suportă pierderile. salariat sau angajat printr-o convenţie de drept comun (mandat). Nimic nu impiedică pe proprietar să încredinţeze gestionarea fondului unui terţ.1982. 83 12 . Condiţii de formă Vânzarea fondului de comerţ este un fapt de comerţ deoarece se realizează din nevoi comerciale şi are ca scop continuarea unor fapte de comerţ începute de vânzător. Totuşi.. al exploatării fondului. Distincţia capătă semnificaţie practică cel mult în cazul comercianţilor persoane fizice. in condiţii prestabilite prin contract. Nici o normă nu indică ce anume va cuprinde contractul de vânzare cumpărare al unui fond de comerţ. Vom examina în cele ce urmează cele mai importante acte juridice ce au ca obiect fondul de comerţ. SECŢIUNEA a VI-a Operaţii juridice având ca obiect fondul de comerţ Subsecţiunea I. 26/1990 ca acest contract 1 2 St. poate fi grevat de un uzufruct2. Subsecţiunea a II-a . în principiu prin orice mijloc de probă.D. In practica românească aceste acte nu se prea utilizează însă. De altfel. este greu de închipuit o exploatare şi o gestionare a unui fond comercial distinctă de exploatarea şi gestionarea unei societăţi comerciale. pag. Fiind un fapt de comerţ va putea fi dovedită.

1998. o acţiune de drept comun. Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja rămâne acţiunea pauliană. Lipsa înregistrării nu duce la nulitatea actului ci. în astfel de vânzări. 118 Legea nr. vânzătorul trebuie să permită cumpărătorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verifica îndeplinirea acestei obligaţii. Monitorul Oficial nr. Art. cel mult la sancţiuni de ordin administrativ. Teoria generală a obligaţiilor. de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii să-şi poată proteja drepturile şi interesele. Aceasta. Neprocedarea în acest mod are semnificaţia neîndeplinirii obligaţiei de predare. cei fraudaţi printr-o astfel de vânzare nu au nici un mijloc procedural eficient pentru a-şi proteja interesele şi drepturile. 58/ 1991 privind privatizarea societăţilor comerciale. 1997. pag. Drept Comercial Român. a) Vânzătorul trebuie să predea bunul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător de evicţiune şi pentru vicii ascunse. cifra de afaceri ce a rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedentă vânzării. De asemenea. Efectele contractului Orice vânzare dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina vânzătorului şi a cumpărătorului.21 din L. mai ales. Deducem că un contract neînregistrat produce efecte între părţi dar nu poate fi opus terţilor pentru că înregistrarea are numai un efect de opozabilitate1. Bucureşti. Problema publicităţii vânzării fondului de comerţ Din păcate legea română nu prevede nici o formă de publicitate a vânzării fondului de comerţ (excepţie fac vânzările de fonduri aparţinând statului aflate sub regimul reglementărilor privind privatizarea)2. Mai mult.124. beneficiul rezultat în anii precedenţi. Bucureşti. fără alte precizări. în care sarcina probei aparţine reclamantului care trebuie să dovedească frauda şi reaua credinţă a cumpărătorului. p. Pentru creditorii vânzătorului această operaţiune este esenţială câtă vreme fondul de comerţ cuprinde o parte însemnată din activele patrimoniale ale comerciantului şi sumele încasate din vânzare pot fi risipite practic cu mare uşurinţă. reclamantul ca să i se primească acţiunea trebuie să aibă o creanţă certă.26/1990 prevede obligaţia înregistrării menţiunilor referitoare la vânzarea fondului. Se impune. Fiind un bun mobil alcătuit şi din bunuri imobile trebuie să se menţioneze şi să se individualizeze imobilele ce se consideră a fi vândute odată cu fondul de comerţ. 2 13 . Condiţii de fond Acest contract este supus regulilor generale ce guvernează vânzarea comercială. Practic. lichidă şi exigibilă3. Lipsa acestor menţiuni ar putea fi invocată de creditori ca dovadă de fraudare într-o eventuală acţiune revocatorie.D.Carpenaru.trebuie să cuprindă un minimum de menţiuni care ar prezenta importanţă pentru terţii creditori (înregistrarea are ca efect opozabilitatea actului faţă de terţi şi ca scop protejarea intereselor creditorilor): preţul vânzării. 1 St. 169/1991 3 Liviu Pop. că transmisiunea imobilelor urmează şi reguli de drept comun şi trebuie să se facă formalităţile de publicitate imobiliară. Predarea fondului constă în punerea la dispoziţia cumpărătorului a tuturor elementelor corporale cel alcătuiesc.

Bucureşti. Insă. să înregistreze cesiunea brevetelor. Drept Comercial Român. Astfel. Ca să se evite acest inconvenient în acest sector se poate practica gajul fără deposedare (art. Neplata preţului îndreptăţeşte pe vânzător şi la acţiunea în rezoluţiune a contractului. vânzătorul fără garanţii preconstituite va avea poziţia unui creditor chirografar.1700 pct. vânzătorul nu are drept de urmărire asupra acestuia (dacă nu a preconstituit un gaj). 99/1999. 118 14 . Gajarea se realizează convenţional printr-un contract de gaj. Dacă fondul se revinde înainte de încasarea integrală a preţului. Orice proprietar îl poate atribui cu titlu de garanţie mobiliară unui creditor al său. de la caz la caz: să prezinte clienţii săi cumpărătorului. clauza înregistrată expres în registrul comerţului. 1 St. Pentru a face operabil acest privilegiu este recomandabil ca vânzătorul să introduca în contract o clauză de interzicere a revânzării fondului până la achitarea integrală a preţului. In cazul fondului de comerţ această predare ar însemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-şi putea derula afacerile aducătoare de venituri.1 se precizează că această lege se aplică tuturor garanţiilor reale mobiliare. Fiind vorba de derularea unor sume mai mari deseori o parte din preţ se va plăti la termen. Patrimoniul cumpărătorului va constitui gajul său general şi creditorul vânzător va intra în concurs cu alţi creditori ai cumpărătorului. obligaţia garantării pentru evicţiune prin fapta personală a vânzătorului este foarte probabil să fie invocată. din interpretarea textelor deducem că acestui bun mobiliar i se aplică dispoziţiile titlului VI al Legii nr. doar dovada actelor tulburătorii1.Carpenaru. Garanţia pentru evicţiune prin fapta terţilor şi pentru vicii ascunse o imaginăm greu într-o astfel de vânzare. In acest caz cumpărătorul nu trebuie să facă dovada existenţei unei pagube ci. b) Cumpărătorul trebuie să plătească preţul stabilit. De obicei. Subsectiunea a III-a. De aici deducem importanţa ce o are pentru vânzător garantarea plăţii unei părţi din preţul stabilit pentru fondul de comerţ vândut şi predat.5 Cod civil deoarece fondul de comerţ este un bun mobil. vânzătorii se angajează să nu practice acelaşi gen de comerţ pe o perioadă determinată de timp. în circuitul comercial îl face.3. Legea română nu prevede garanţii speciale în acest sens. licenţelor pe seama cumpărătorului. în practică.6 rezultă că regimul special instituit de această lege vizează toate bunurile mobile corporale sau necorporale aduse în gaj. pag.6. fondul de comerţ este un bun mobil necorporal. privilegiul prevăzut de art.In ce priveşte elementele necorporale. de asemenea. or. 1998.9 pct. Gajarea fondului de comerţ Nici gajul asupra fondului de comerţ nu este supus vreunei reglementări speciale care să-l facă mai atractiv pentru creditori. 99/1999). Deşi fondul de comerţ nu face parte din bunurile enumerate expres în art. Inceperea de către vânzător a aceluiaşi gen de comerţ imediat după vânzare poate avea semnificaţia unei evingeri a cumpărătorului. etc. Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat să fie remis creditorului. titlul VI din Legea nr. El va avea. din art. Ea urmează regimul general comercial.D. vânzătorul trebuie să procedeze corespunzător. practic să fie lipsit de interes. în art. Fondul de comerţ poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa rapidă (privită ca şi posibilitate).

L. Dreptul creditorului gajist intră sub incidenţa art. Nu se va putea constitui însă sechestrul prevăzut de art. 475 .civ.deoarece acest sechestru se referă la imobile4.Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . dubla înregistrarea are raţiuni practice. lit. publicitatea acestor măsuri este obligatorie 1 2 A.26/1990). 9 pct.2 lit. .C.2. este necesară realizarea atât a înregistrării gajului la registrul comerţului cât şi publicitatea specifică garanţiilor.Gălăşescu. Creditorul are însă drept de urmărire şi preferinţa asupra fondului astfel cum va fi descris în actul de constituire a gajului.11 pct. titlul VI din Legea nr. 475 .proc. 99/1999).106 din L.128/14. 532 4 Practica reţine că nu este admis sechestrul prevăzut de art. Manuel de droit commercial.13 pct.p. pag. Regula o deducem din dispoziţiile art. 1946. O parte a doctrinei reţine că gajul fondului de comerţ este un gaj cu deposedare şi că la încheierea lui se face o remitere simbolică a bunului gajat prin predarea documentelor privitoare la fondul de comerţ.1700 C.a L.1982.21 din Legea nr. Cas.civ3. întinderea puterii de urmărire-primul asupra preţului global al fondului.c. 1934.să se enumere elementele fondului de comerţ care vor constitui garanţia creditorului. Este evident că gajul nu poate cuprinde mărfurile deoarece prin specificul lor nu pot să fie urmărite. Drept Comercial Român. numai în acest mod pot fi protejate interesele terţilor. Intre privilegiul vânzătorului (art. Noi rămânem la punctul de vedere ca legea română nu exclude gajul fără deposedare şi că textul legii (art. Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial.491. 15 .proc.477.. 99/1999. Deşi Legea nr.05. dreptul asupra spaţiului închiriat) deoarece ele ţin de natura fondului de comerţ1. gajarea fondului de comerţ vizează însăşi realitatea pe care o reprezintă comerciantul în viaţa economică. el va fi înregistrat de asemenea ca garanţie pentru a se realiza publicitatea faţă de terţi. clientela. Pyk. Georgescu. . 26/1990 nu prevede expres înregistrarea sechestrului judiciar şi al sechestrului asigurător asupra fondului de comerţ. dar admite sechestrul judiciar D.c. Buletinul Curtii de Apel. or.L. acest fapt trebuie consemnat în registrul comercianţilor alături de publicitatea comună tuturor garanţiilor.Jauffret. rangul de preferinţă. p. p. 3 I.477 C. Câtă vreme considerăm fondul de comerţ un bun unitar şi mobil reţinem că nu există nici un impediment pentru ca fondul de comerţ să fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurător în condiţiile comune înscrise în art.b din Legea nr.64/1995.I. Efectele gajului Din caracteristicile gajului asupra fondului de comerţ deducem că creditorul gajist nu are posesia fondului care rămâne la debitor cu dreptul de a-l înstrăina.contractul să se încheie în forma scrisă. 26/1990 şi art. Bucureşti.99/1999) nu exclude fondul de comerţ dintre bunurile pentru care nu se face deposedarea. C.40.21.de Apel Chisinău.I. Manoperele frauduloase ale debitorului îl decad pe acesta din beneficiul termenului (art. vol. titlul VI din Legea nr.contractul este supus înregistrării la registrul comerţului (art. 96 D. 1948.civ.225/1933.1946. p. să le descrie şi să le indice locul unde se află. p. Revista de drept comercial 1946. Bucureşti.3. condiţie ad validitatem.G D. Drept Comercial.Civ) si gajul creditorului există deosebiri (natura juridică a prerogativelor. Se pune problema dacă asupra unui fond de comerţ se pot institui măsuri asigurătorii de către instanţă.363.-D.591-601 C.J. cel de-al doilea asupra bunurilor enumerate în contract). predare ce ar realiza şi publicitatea specifică gajurilor2.

Această operaţiune are efect translativ de drepturi. art. 2007.4 al acestei legii.Stoenescu. Din acest motiv operaţiunii i se vor aplica regulile ce guvernează constituirea societăţilor comerciale. 1977.Zilberstein . atât ca aport la o societate care se înfiinţează. Deci nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura fondului de comerţ. 41 din Legea nr. Pentru un plus de claritate se impune. Actul de locaţiune a fondului de comerţ are caracter comercial. în special pentru creditorii transmiţătorului care riscă să fie privaţi de o valoare importantă a patrimoniului debitorului lor. p. Ediţia a VII-a. p. locatar.D.D. Dacă proprietarul acceptă. Drept comercial român. dacă se au în vedere dispoziţiile al.Drept procesual civil. ca în cazul gajului. Locatarul va exploata pe riscul său fondul şi va plăti proprietarului-locator un preţ (redevenţa). Este necesară totuşi forma scrisă. Drept comercial român. 26/1990).Cărpenaru. 133-134 16 . Universul Juridic. condiţie ad probationem (art. 99/1999.1191 C. Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă asupra fondului se transmite de la asociat la societatea nou înfiinţată. Prin contractul de locaţiune proprietarul (locator) fondului de comerţ transmite folosinţa totală sau parţială unei alte persoane.255-260. Dacă persoana locatarului este esenţială pentru contract (contractul este intuitu personae). Ea (publicitatea) prezintă importanţa. sublocaţiunea este admisă.21 Legea nr. ea nu intră sub incidenţa titlului VI al Legii nr. Dacă unele bunuri aparţinând fondului se consumă în timpul exploatării lor se va restitui proprietarului contravaloarea. Subsecţiunea a V-a Locaţiunea fondului de comerţ. Nu sunt prevăzute condiţii speciale de formă pentru încheierea contractului. ca parte a fondului de comerţ. Efectele locaţiunii Intre părti: Locatarul trebuie să exploateze fondul conform destinaţiei sale şi ca un bun proprietar (art 1429 C. Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totuşi o vânzare comercială a fondului de comerţ. Bucureşti. Per a contrario. Deci. Subsecţiunea a IV-a Aducerea fondului de comerţ ca aport social într-o societate comercială.2. Locaţiunea trebuie înregistrată în registrul comerţului (art. cu condiţia să se menţioneze calitatea de succesor în exploatare a locatarului (art. exceptând ipoteza enunţată deja. Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunoştinţă despre operaţiune şi pot să pună în discuţie valabilitatea şi opozabilitatea aportării. Ediţia a VII-a.civ).civ. 26/1990). revăzută şi adăugită. schimbând destinaţia unor bunuri ori înstrăinându-le3. 133 3 St.pentru că măsurile de sechestrare afectează direct activitatea celui ce administrează fondul ( se aduc modificări înregistrărilor anterioare). Universul Juridic. operaţiunii trebuie să i se facă publicitatea specifică prin intermediul registrului comerţului. cât şi ca aport la mărirea capitalului unei societăţi existente deja2. Fondul de comerţ poate fi adus ca aport social într-o societate comercială. 2007. 1 2 I. St. locatarul nu poate subînchiria fondul primit în exploatare.Cărpenaru. locatorul fondului de comerţ nu poate avea ca obiect al activităţii locaţiunea propriului fond de comerţ. obiect al locaţiunii poate fi şi numele comercial. p. revăzută şi adăugită.). să se nominalizeze şi localizeze elementele componente ale fondului supus măsurilor conservatorii şi asigurătorii1.S.

In lipsă. Teoria generală a obligaţiilor. 129-134 2 Legea nr. civ. ateliere. fără îndoială nevoia ce se resimte în activitatea economică a unor reglementări care să precizeze în mod clar regulile acestei instituţii juridice. Prelungirea locaţiunii trebuie menţionată obligatoriu în registrul comerţului. etc. gestiunea şi riscurile fondurilor astfel închiriate. A gândi altfel înseamnă a accepta o stare de incertitudine. Teoria generală a obligaţiilor.O. Fondurile de comerţ supuse unor astfel de reglementări se referă la părţi ale unor regii autonome sau societăţi comerciale: uzine.O. din aceleaşi raţiuni care pretind înregistrarea tuturor operaţiunilor cu fondul de comerţ. In lipsa de dispoziţie contrară locatarul răspunde personal de datoriile contractate în timpul exploatării fondului de comerţ închiriat.O. Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse în actele normative emise în acest scop.143-148. republicata in M.O.).48/1991. Concluzii Toate ideile expuse până acum sunt inspirate din creaţia practicii şi a doctrinei. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale. Suntem de părere că acestui contract nu i se poate aplica art. contraproductivă pentru toţi comercianţii. Incetarea locaţiunii înainte de termenul stipulat în contract trebuie înscrisă în registrul comerţului. secţii.1436 C. Faţă de terţi: Faţă de creditorii proprietarului şi cei ai locatarului contractul îşi produce efectele din momentul înregistrării actului la registrul comerţului. H. 17 . Bârsan. 1997. Tratat de drept civil.1228/1990 din M.98/1990. care-şi exercită titularitatea prin regii autonome sau societăţi comerciale.140/1991 din M. p. p. care preiau controlul. că îşi va respecta obligaţiile.G. Locaţia de gestiune a fondului de comerţ Prin norme speciale2 este reglementată locaţiunea unor fonduri de comerţ în care proprietar este statul. câtă vreme locaţiunea este înregistrată în elementele ei esenţiale la registrul comerţului.. Încetarea locaţiunii Locaţiunea se face pe perioadă determinată (art. Preocuparea teoreticienilor şi a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comerţ demonstrează.140/1990.1437 C.Locatorul trebuie să pună la dispoziţia locatarului folosinţa fondului şi să garanteze de evicţiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie să se abţină de la desfăşurarea unui comerţ de acelaşi gen pe o durată predeterminată de timp). Bucureşti. C. H. M. 1 Liviu Pop.civ. Bucureşti.G. fabrici. Stătescu. precizările speciale vor fi completate cu normele de drept comun. C. La sfârşitul locaţiunii proprietarul nu preia datoriile fondului dat în exploatare altcuiva. drept garanţie. Legea română nu obligă pe proprietar să depună în prealabil o sumă. Prin locaţie de gestiune specială se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane fizice sau juridice. 1991.202/1992. afară de situaţia în care proprietarul ar înregistra o creştere patrimonială corelativă unei pierderi a locatarului1. Din acest moment ei pot promova acţiuni revocatorii dacă consideră că sunt fraudaţi prin încheierea contractului de locaţiune. Regula o deducem din principiile îmbogăţirii fără justă cauză.

M..vol. 21. 6. 1928 13. P. 1980 Cristoforeanu. S. 19. 1940 D.Stătescu. 1977 Turcu.Ursa. 18 . Caracteristici generale ale societăţilor comerciale. I. O.Pyk. Ercea. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti.et J.. Paris. în ţara noastră au existăt preocupări pentru reglementarea regimului juridic al fondului de comerţ.1982 H. 1997 Poruţiu. Bucureşti..9-12/1990 Căpăţână O.1998 Costin.V. V.. Dreptul afacerilor. 18.. 1946. Poruţiu. Tratat de drept comercial. Cărpenaru... Georgescu. Liviu. Bucureşti. Bucureşti.Teoria generală a obligaţiilor.I. Principii de drept comercial. 7. 17. Editura Cartea Românească. 1996 Pop. Curs de drept comercial.. 1991 I. JURISPRUDENŢĂ 3 Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M. Raportul Consiliului Legislativ. Bârsan..II..L. P. I.N. Mureşan..1943.I Petrescu.Deşi. Georgescu. 5. articol. Bucureşti..L. 8.I Jauffret.. Codul Comercial “Carol al II-lea”.1938.G D. Tratat de drept civil. Dreptul nr. Lecons de droit civil.dreptului muncii. I. vitregiile istoriei ne-au împiedicat să beneficiem de o lege clară în acest domeniu3. I. 9.IV Demetrescu.J. 10. 20. C.11. dreptului familiei şi contenciosului administrativ.L. Bucureşti. vol.O. 16. 1948 I.. Bucureşti. Drept procesual civil. articol..Gălăşescu.. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. Rămâne. 3.1946 Saleille. P.. Manuel de droit commercial.Paris 1902 C. 11. Drept comercial român. Drept Comercial. 2. Cluj.. Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale.vol. Pandectele romane. M. 12. C. E.. D. Căpăţână.Stoenescu. R. A.vol. 15... Essai d’une theorie generale de l’obligations. I. C. 1996. Sibiu. D.. 22.262/10.Cluj. Comentarii. Drept Comercial Român.1948. Zilberstein. deci în sarcina generaţiilor viitoare de jurişti îndeplinirea acestui deziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vieţii economice şi adoptarea unei legi care să stabilească regulile ce guvernează ansamblul bunurilor destinate de comerciant exerciţiului profesiei sale. 1992 Vivante. Societăţi comerciale. 14. Dreptul 8/1994 Petrescu. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE 1.Mazeaud.. .Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instantelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. Drept Comercial Roman. 1942.L. Dicţionar de drept civil. în materiile dreptului comercial. Bucureşti. Bucureşti. Iaşi. Bucureşti. 1960 Perju. 4. P. C. St.

Revista de drept comercial 1935 D. citată de I.C.283/1930.J.Buc.I.I.128/14.Dreptul 3/1996 D. Jurisprudenta generala.1462/1930.de Apel Chisinau.c.1930.vol.1923.160/1996.III D.Cas.05.III.3/1934 Cas.c.c.III.J.C. Revista drept comercial 1930 D.c.c. Buletinul Curtii de Apel.Georgescu D.D.S.S.I.Practica judiciara in materie comerciala.S.c.451/1995.1993 D.225/1933.c..Revista de drept comercial 1946 19 .C.C.III.277/46. Cas..Cas.1946.C.Pandectele romane.L.1934 D.Cas.Cas..Revista de drept comercial 9/1996 D.U.405 /1922.

Bucureşti. M. SECŢIUNEA I Mărfurile şi circulaţia lor Subsecţiunea I. 109 2 3 A. p.Jauffret. vol. Bucureşti. Incercăm să găsim caracterele juridice gnerale ale circulaţiei mărfurilor aflate sub regimul Legii comerciale.. Paris. Drept Comercial Român. Cum bunurile imobile nu intrî în regimul circulaţiei comerciale4. Bucureşti. Costin.N. separat de fondul de comerţ. Drept comercial român. pag. c) Mărfurile cuprind atât bunuri mobile cât şi bunuri imobile. circulaţia lor nu face obiectul analizei noastre. imposibil de enumerat (enumerare şi clasificare ce nu are semnificaţie juridică). Dimpotrivă. mărfurile care prin natura lor au caractere deosebite de toate celelalte şi 1 St. 1996. p. însă mărfurile circulă independent de fondul de comerţ.D. care se pot substitui în mod reciproc. 61. I. 1996. Asta.Cărpenaru. în principiu regulile obişnuite ale dreptului comercial. b) Mărfurile se disting prin materia ce o conţin şi prin forma lor într-o infinitate de specii. În sens general. 1996.1982.eventual la regimul vamal. Valoarea lor este dată de piaţă în funcţie de cerere şi ofertă. Subsecţiunea a II-a Caracteristicile generale ale mărfurilor a) Mărfurile nu poartă în ele o valoare intrinsecă prestabilită.N. In termeni economici vorbim despre o valoare de schimb a mărfii. Tot ceea ce estre produs de activitatea omului şi destinat schimbului este socotit a fi marfă. 76 M. facem asemenea analiza şi pentru a indica diferenţele existente între regimul juridic al produselor industriale şi manufacturiere în antiteză cu regimul juridic al titlurilor de credit. chiar dacă unii autori contestă acest lucru2. circulaţia lor urmând. tot ceea ce formează obiect al activităţii comerciale se poate chema marfă. Separat de asta. Notiunea de marfă are cu precădere un înţeles economic şi mai puţin juridic. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. d) Mărfurile se deosebesc după natura lor în mărfuri fungibile şi mărfuri nefungibile.J. Precizări Mărfurile pot face parte din fondul de comerţ1. Dacă o astfel de clasificare are importanţă juridică aceasta se referă doar la posibilităţile de transport şi . Manuel de droit commercial. În imensa majoritate a cazurilor. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. Bucureşti. p. Petrescu.L. I. Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemnează în mod generic produsul muncii omeneşti susceptibil să satisfacă o necesitate socială şi este destinat schimbului prin vânzare3 Totuşi.CAPITOLUL II REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI UNOR DREPTURI AFLATE ÎN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI. . utilizăm acest concept în scop juridic pentru a desemna toate produsele muncii omeneşti care se află in circuitul juridic comercial. Le spunem fungibile acelora care satisfac în mod egal aceleaşi nevoi şi. p. Costin.G D. 35 20 . spre deosebire de titlurile de credit care au o valoare nominală incorporata în ele. vol. 1998. 251 4 R.

1916. Cumpărătorul poate apăra marfa cumpărată contra oricui vrea să o revendice prin posesia sa şi prin buna credinţă. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă în momentul primirii bunului. în care mărfurile sunt descrise. 110 3 V. scrisoarea de trăsură la ordin sau la purtător.Cărpenaru. acordânduse cumpărătorului de bună credinţă drept de regres contra celui de la care a cumpărat.1901 al.civ. p. Drept comercial.1 C. proprietarul trebuie sa restituie preţul plătit de cumpărătorul de bună-credinţă. Prin acest mijloc simplu mărfurile imobilizate în mijlocul de transport sau în magazii generale. 54 21 .) Dacă mărfurile au fost indicate în contracte în mod individual. Se admite ca transmiţătorul poate vinde mărfurile pe care le va procura sau produce până la scadenţa obligaţiei sale de predare2. e) Când este vorba de transmisiunea unor mărfuri se acceptă valabilitatea vânzării bunului altuia. Însă dacă este vorba de mărfuri pierdute sau furate se aplică principiul de drept comun care dă dreptul adevăratului proprietar să-şi revendice bunurile sale de oriunde le-ar găsi. nu se pot considera echivalente şi substituibile sunt nefungibile. circulă cu uşurinţă.). etc. 1 2 C. Exemplificăm în acest sens: poliţa de încărcare. Şi acest lucru este valabil chiar dacă vânzătorul care a dispus de marfă a comis un abuz sau o fraudă vânzând-o. prin denumiri speciale. pentru daunele pricinuite. certificatele de depozit. magazionerul. cărăuşul. Luha. Dacă părţile nu specifică starea calitativă a mărfii generice ea (calitatea) trebuie să fie la un nivel calitativ mediu faţă de particularităţile mărfurilor ce circulă pe piaţă. contractul va trebui executat oferind mărfuri de acelaşi fel după calităţile de întrebuinţare pe care le au. dacă au fost indicate în mod generic fără ca să li se stabilească calitatea sau individualitatea. de obicei. T. Bucureşti. acesta din urmă având drept de retenţie asupra mărfii (art. animale de rasă. 1928. cărăuşul. p. contractul va trebui executat cu ele şi nu altfel. deoarece căpitanul vasului. sunt vândute.D. ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit chiar şi de la un neproprietar. prin predarea reală a lor sau prin predare simbolică (predarea cheilor depozitului în care sunt depozitate).). III. fără cheltuieli şi fără să ţină seama de întârzierile transportului. acela ce le posedă dobândeşte posibilitatea de a dispunde de ele ca şi cum le-ar avea în stăpânire efectivă. sunt date în gaj. 389. Ele formează obiectul a numeroase şi rapide operaţiuni fără pericole. pag. Norma dă un titlul suficient oricărui dobânditor de mărfuri aflate în circuitul comercial.1909 al. Avem o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceleiaşi mărfi3. Drept Comercial Român. Vivante. Bucureşti. deci. Obligaţia constând în predarea unor mărfuri nu se interpretează în favoarea debitorului1. Stelian.care. Aceste titluri reprezintă marfa aflată la cei ce o păstrează: căpitanul vasului. nu le pot preda decât posesorului legitimat al titlului. etc. Prin mijlocirea acestor titluri. p. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. etc. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. vol. Subsecţiunea a III-a Circulaţia mărfurilor Transmiterea mărfurilor de la o persoană la alta se face.civ.(opere de artă. Totuşi în dreptul comercial transmiterea mărfurilor se realizează şi prin predarea titlurilor ce le reprezintă (pentru economie de timp şi de cheltuieli). magazionerul. Dacă cumpărarea s-a făcut din loc public sau de la un negustor. recipisele de gaj. 1998.ultim C. Circulaţia mărfurilor este supusă regulilor circulaţiei bunurilor mobiliare. Bucureşti. Principii de drept comercial. 127 St. Revista de drept comercial 7-8/1998.

. din magazin. din depozit). Vol. 177 22 . 1993. Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. o valoare nominală indicată de banca emitentă şi o valoare reală determinată de criterii economice indicate de politica economică şi financiară a statului emitent2 Banii sunt o marfă deoarece sunt destinaţi schimbului. Astfel. p. în acest caz se utilizează moneda prevăzută în contract (art. Pentru a înlesni banului să îndeplinească această funcţie se permite în principiu debitorului să-şi plătească datoriile în moneda naţională. Numai aşa se explică ideea promovată de lege că proprietarul care revendică bunul ce i s-a furat trebuie să ramburseze cumpărătorului ceea ce acesta a plătit (dacă a cumpărat la licitaţie publică. p. Caracterul general sau universal al schimbului pe care îl poate realiza moneda nu ne împiedică să analizăm această marfă ca un bun generic. p.. Nici de revendicarea titlului pentru că posesorul unui titlu la ordin nu poate să fie privat de el dacă i-a parvenit în baza unui şir neîntrerupt de giruri şi nici de revendicarea mărfurilor pentru că nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept real dacă nu posedă titlul. Lor nu le pot fi opuse excepţiile antecesorului vânzătorului prin titlu reprezentativ.. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor.41 Cod comercial). Un asemenea pact este permis de legislaţia românească5. p. Alexandrescu. Oradea. Relaţii valutar financiare internaţionale. vol.04.G.D. I. Subsecţiunea a IV-a Banii ca marfă Şi banii sunt o marfă. realizându-se interesele legitime ale creditorilor de a încasa orice fel de monede aflate în circulaţie legală. Bistriceanu. din târg. banii se analizează şi ca titluri de valoare la purtător şi la vedere. Separat de asta. 1 2 V. acela care le cumpără cu bună-credinţă primind prin gir în regulă certificatul de depozit. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Lexicon de fianţe. 69 5 M. Costin. 1978. Revista de drept comercial 7-8/1998. dacă mărfurile furate sunt depozitate într-un magazin general (în sensul Legii nr. In această situaţie.Observăm că această reglementare este cuprinsă în dreptul comun şi că realizează un compromis între interesele proprietarului şi cele ale cumpărătorului de bună-credinţă. Tratat de drept comercial. Din această însuşire rezultă o putere bivalentă: de cumpărare şi de stingere a obligaţiilor prin plată4 . 53 C. pentru a respecta regula impusă de contract creditorul are dreptul să fie plătit cu mijlocul prevăzut şi nu cu altul. care îndeplineşte funcţia de echivalent general al valorii tuturor celorlalte mărfuri. Kiriţescu. pentru că ei vor primi un drept originar. In acest caz cel ce dobândeşte marfa cu bună-credinţă şi se legitimează ca posesor al titlului şi implicit al mărfii reprezentate poate să respingă revendicarea proprietarului păgubit. nu se mai poate teme de nici o revendicare. I. însă o marfă cu caractere speciale ce rezultă tocmai din funcţiile economice pe care le îndeplineşte orice valută.I. 153/7. 1994. contabilitate şi informatică financiar contabilă. p. C. Luha.1937). fungibil cu toate consecinţele juridice ce rezultă din această calificare. Nimic nu împiedică însă părţile să convină ca plata să se facă în altă monedă şi. urmând regimul circulaţiei acestora. 1981. ”o marfă generală şi specială desprinsă de celelalte mărfuri şi . 35 3 G. Târgu Mureş. E. Ei se prezintă sub forma unor titluri care au o valoare intrinsecă nesemnificativă (cu excepţia monedelor din metale preţioase). Macovei. Demetrescu. autonom1. Este evident că in circuitul comercial sunt mai bine protejaţi cei ce cumpără mărfuri prin titluri reprezentative. 84 4 M.N. Bucureşti. când buna-credinţă asigură mai multă protecţie urmare a publicităţii cumpărării. instrument general al schimbului”3.

Spre deosebire de alte mărfuri banii sunt consideraţi a avea o productivitate continuă. Ei nu sunt destinaţi să rămână nefructificaţi în casă ci pentru a fi întrebuinţaţi cu folos pentru diferite operaţiuni aducătoare de câştig. De aceea orice debitor ce întârzie plata după scadenţă şi care este somat să achite datoria şi nu o face, trebuie să plătească daune interese constând în dobânzi din ziua în care s-a făcut punerea în întârziere (art.1088 C.Civ). Mai mult, pentru că întrebuinţarea imediată a banului este o condiţie indispensabilă pentru o bună gestiune comercială se poate considera că acela care întârzie plata, beneficiază deoarece poate să fructifice capitalul rămas în mâna sa. Pe cale de consecinţă, el trebuie să plăească dobânzi sumelor ajunse la scadenţă şi pe care ar fi trebuit să le achite creditorului chiar dacă acesta nu se prezintă să le încaseze (art.43 si art.372 al.2 C.Com.)1 Banul poate constitui obiect de contract ca orice altă marfă. Aceasta se întâmplă în fiecare zi în operaţiunile caselor de schimb care, schimbă monede de un fel cu altele de alt fel şi în operaţiunile valutare de arbitraj (în schimbul de monede de pe o piaţă pe alta) 2, precum şi în contractele de împrumut maritim3 (art.601-615,C Com) Valoarea acestei mărfi este fluctuantă şi creează riscuri mari mai ales în contractele de comerţ internaţional. Pentru a preîntâmpina riscurile valutare părţile inserează în contractele lor fie clauze de consolidare valutară, prin efectul cărora valoarea mărfii, constând în bani, este subordonată unui etalon stabilit, fie clauze ce conferă anumite opţiuni creditorului4. In dreptul comun, este înscris principiul nominalismului monetar (art.1578 C.civ.), principiu care stabileşte că moneda îşi păstrează totdeauna aceeaşi valoare cu suma numerică indicată în contract. Doctrina a arătat, pe bună-dreptate, că nominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetară5. In contextul instabilităţii monetare practica a acordat prioritate principiului mai general al menţinerii echilibrului prestaţiilor în contracte şi al recuperării integrale a pagubelor6. Doctrina recomandă practicienilor comerţului utilizarea clauzelor de evitare a riscurilor valutare pentru a putea corela dispoziţiile anacronice ale legii cu nevoile lor7. SECŢIUNEA a II-a Creanţele şi circulaţia lor Regula ce rezultă din principiul libertăţii contractuale este că toate creanţele, certe şi ajunse la scadenţă, incerte şi viitoare, care au ca obiect un bun determinat în mod individual sau o cantitate de bunuri generice, o obligaţie de a da sau face şi care rezultă dintr-un contract sau din lege pot fi cedate. Interzicerea prin contract de a ceda o creanţă poate produce efect între părţile contractante, dar nu poate avea putere faţă de terţi, chiar şi când aceştia ştiu pentru că dreptul de proprietate
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 52 2 M.N. Costin, Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996, p. 303 3 Decizia civ. Din 5.05.1926, Curtea de Apel Galaţi, citată în Buletinul jurisprudenţei maritime, I, Constanţa, 1998, p. 116 4 M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995, p. 152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Vol. II, Bucureşti, 1996, p. 72-114 5 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 71 6 D.C. 623/1982, Tribunalul Suprem C.D. 1982, p. 296; D.C. 82/1983, C.D. 1983, p. 239 7 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 73

23

este incompatibil cu interdicţia de a fi cedat1. O asemenea interdicţie nu poate impune decât legiuitorul. Transmisiunea creanţelor de orice fel se realizează pin cesiune, operaţiune reglementată de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404)2. Creditorul cedent transmite creanţa unui dobânditorcesionar, debitorul cedat ramânând terţ faţă de convenţie. Cesiunea nu este perfectă decât atunci când debitorul creanţei cedate a fost încunoştiinţat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de voinţă autentificată3. Acesta pentru că din acest moment, debitorul ştie că nu mai are creditor precedent ci pe cesionar. Legea nr.99/1999, Titlul VI, art.2 lit. a instituie obligaţia ca cesiunii să-i fie realizată publicitatea specială instituită de această lege. Publicitatea cesiunii nu înlătură obligaţia notificării; publicitatea are ca scop protejarea intereselor terţilor iar notificarea vizează relaţiile cedent – cesionar – debitor. Cesionarul dobândeşte pe baza cesiunii dreptul de a i se plăti chiar dacă nu este în posesiunea documentului ce probează dreptul său. In caz de cedare succesivă a aceleiaşi creanţe către mai mulţi cesionari va deveni titular cel care a notificat primul operaţiunea debitorului. Cel ce a notificat va fi preferat chiar dacă un altul este în posesia documentului probator al creanţei. Cedentul va garanta existenţa creanţei şi a accesoriilor sale nu şi solvabilitatea debitorului cedat. Părţile pot să-şi agraveze sau să-şi micşoreze răspunderea de garanţie. Acestă schemă juridică comună dreptului civil şi comercial presupune o schimbare a subiecţilor raportului juridic existent iniţial. Prin ea se realizează o schimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului4. In dreptul comercial însă există situaţii în care regulile de bază ale cesiunii nu se aplică întocmai datorită specificului unor raporturi obligaţionale speciale ce apar în circuitul comercial. Imaginăm următoarea situaţie: In raporturile de succesiune între comercianţi persoane juridice când operează o transmisiune universală sau cu titlu universal, succesorul va prelua şi creanţele autorului său. In asemenea situaţie, succesorul nu trebuie să notifice operaţiunea fiecărui debitor al transmiţătorului. Publicitatea schimbărilor subiecţilor raportului juridic iniţial se înfăptuieşte altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii. Publicitatea se realizează conform legii prin registrul comerţului. O situaţie similară întâlnim în materia drepturilor intelectuale (înţelese în sens larg de drept privativ asupra oricărei creaţii intelectuale ce intră în circuitul comercial). Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale. Natura lor juridică este controversată 5 şi nu interesează din punctul de vedere al temei ce o abordăm. Reţinem doar că aceste drepturi se transmit prin cesiune6 şi că în obiectul lor intră şi prerogative specifice drepturilor de creanţă. Publicitatea acestei cesiuni nu se realizează ca în dreptul comun pentru că nu există un debitor determinat căruia să i se notifice operaţiunea prin mijloacele prevăzute de dreptul comun. Această publicitate se realizează prin mijloacele prevăzute de normele speciale ce constituie izvor
1 2

C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 132 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1998, p. 458 3 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1981, p. 349 4 A. Pop, Gh. Beleiu, drept civil. Partea generală, Bucureşti, 1975, p. 139 5 În acest sens: Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982; Y. Eminescu, Dreptul de autor, Bucureşti, 1994; Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993; V. Ursa, dreptul de proprietate industrială, Vol. I, Cluj Napoca, 1987 6 Ideea că o astfel de operaţiune este o cesiune de creanţă rezultă clar din Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982, p. 63

24

de drept în domeniu. Publicitatea realizată în condiţiile normei speciale aduce la cunoştinţa tuturor titularitatea prerogativelor ce rezultă din aceste drepturi, inclusiv titularitatea ce rezultă ca efect al cesiunii. Dreptul comercial cunoaşte reguli diferite de cele ale dreptului comun şi în materia cesiunii drepturilor de creanţă litigioase. Codul civil admite retractul litigios: dacă se cedează drepturi litigioase, debitorul cedat se va putea libera valabil plătind, nu valoarea creanţei, ci preţul de cesionare al creanţei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ. Practic, debitorul cedat poate opri cesiunea liberându-se de obligaţii prin manifestarea sa unilaterală, dezdăunându-l pe cesionar. Normele comerciale interzic însă retractul şi, implicit validează cesiunea, indiferent de voinţa debitorului cedat1 Dreptul pozitiv românesc nu reglementează, din păcate, contractul de factoring. Acest instrument de cedare a creanţelor este practicat numai în raporturile de drept comercial internaţional. Titularul unei creanţe (aderent), transmite oneros drepturile sale ce rezultă din vânzarea de mărfuri pe credit către un factor, ce-şi asumă obligaţia să le încaseze, scop în care se substituie în toate drepturile pe care partenerul său contractual le are faţă de debitorii-cumpărători de marfă. Aderentul înmânează facturile sale către factorul-cesionar pe baza unui borderou, întocmit periodic, împreună cu toate garanţiile, factorul dobândind proprietatea creanţelor. Pentru plata facturilor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clienţii agreaţi ai aderentului. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu, M., Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România, Oradea, 1994 2. Bistriceanu, G.D., Macovei, E.I., Demetrescu, C.G., Lexicon de fianţe, contabilitate şi informatică financiar contabilă, vol. I., Bucureşti, 1981 3. Cărpenaru, St. D., Drept Comercial Român, Bucureşti, 1998 4. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. I, Bucureşti, 1996 5. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996 6. Costin, M.N., Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993 7. Costin, M.N., Deleanu, S., Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995 8. Eminescu, Y., Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982 9. Eminescu, Y., Dreptul de autor, Bucureşti, 1994 10. Eminescu, Y., Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993 11. Georgescu, I.L., Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cunpărare comercială, Bucureşti, 1994 12. Jauffret, A., Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982, Paris 13. Kiriţescu, C., Relaţii valutar financiare internaţionale, Bucureşti, 1978
1.
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 63

25

1987 21. Tribunalul Suprem C. Curtea de Apel Galaţi. Din 5. Beleiu.. Tratat de drept civil. Stelian. Dreptul comerţului internaţional. I. 1916 20. Dreptul de proprietate industrială.1926. Bucureşti. Bucureşti. Pop. Constanţa. 1928 JURISPRUDENŢĂ Decizia civ. 1983 26 . D..14. Vol. C.C. C... vol. Bucureşti. Liviu..D. 623/1982. III. Teoria generală a obligaţiilor. Drept comercial. C. C.. 1998 17. I.D. II. 1981 18..05. 82/1983. Tratat. Stătescu. Bucureşti. Drept civil. Bucureşti.. 296. Sitaru. 1996 19. Bârsan. T. Principii de drept comercial.. Ursa.C. D. Partea generală. Cluj Napoca. 1975 16. A.. Luha. citată în Buletinul jurisprudenţei maritime. Vivante. A. Teoria generală a obligaţiilor. Revista de drept comercial 78/1998 15. Vol. Gh. V. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Pop. p. V. Bucureşti. 1998 D. 1982.

Bucureşti.Trăsăturile titlurilor de credit a) Caracterul necesar al înscrisului..C. Partea generală.Reglementarea titlurilor de credit Noţiunea de titlu de credit nu indică ceva determinat. 1992. Partea generală. p. Intr-un asemenea raport 1 G. Noţiunea de titlu de credit are la bază o construcţie juridică întemeiată pe ideea de drept şi obligaţii autonome aflate într-o succesiune de transmisiuni făcute după reguli speciale. p. 1991. Cluj Napoca. Lupan. Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea că scrisul consemnat pe un document conţine manifestarea de voinţă adevărată a aceluia care l-a emis6 şi că actul dresat sau semnat de una din părţi conţine voinţa sa în raportul dintre ea şi ceilalţi. Legea nr. 1992.M.. Bucureşti. ci documente în care regăsim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice1 . 60 6 E. p. De obicei în viaţa economică apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaşte legislaţia noastră. In realitate nu întâlnim un titlu de credit în stadiu pur. 200. 59/1934. A. cu valoare intrinsecă (chiar dacă. ca actualele specii de titluri de credit recunoscute de lege să nu mai corespundă exigenţelor. 31/1990 privind societăţile comerciale 5 A. Din păcate. Cluj Napoca. acest efort colectiv nu-l regăsim în domeniul legislativ. Vlachide. Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevărată cucerire a dreptului modern. Beleiu. 58/1934. fapt ce indică nevoia permanentă de mijloace juridice adecvate. ”datorită căreia se poate spune că economia contemporană apare aproape transfigurată datorită rolului deosebit de important dobândit de aceste titluri”2. 24 2 S. De aceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativă a principiilor care să permită apoi utilizarea de către comercianţi a acelui document care să răspunda cel mai bine intereselor lor. Drept civil. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generală în acest domeniu3. Dragoescu. Potolea. (un înscris). 1934. Demetrescu. p. 2. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Gh. 1975.CAPITOLUL III TITLURILE DE CREDIT SECŢIUNEA I Conceptul general de “titlu de credit” 1. Repetiţia principiilor de drept civil. P. Legea nr. Bucureşti. H. In sistemul juridic românesc expresia titlu de credit indică produsul unei opere generale efectuate de doctrina românească şi străină care a elaborat un pachet de principii juridice aplicabile unei întregi categorii de documente constatatoare de drepturi şi obligaţii. Nu este exclus în acest context. hârtiile de valoare. dar care în acelaşi timp au elemente particulare prin care se diferenţiază unele de altele. Ionescu. 126. p. 28 3 Alte legislaţii cuprind astfel de reglementări: art. art. 1997. 1994. I. 10. un bun mobil prin natura lui. 1994. p. Drept civil. Avem doar texte ale unor acte normative în care indică regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit4 Această stare de lucruri nu este normală. Expresia titlu de credit desemnează un document. E. art. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Pop. P. Hossu. Cluj Napoca. de obicei această valoare este nesemnificativă din punct de vedere economic)5. Efectele de comerţ. 1981. Însă fenomenele economice sunt într-o continuă mişcare şi transformare. Dragoescu. 41 27 . din Codul civil italian 4 Legea nr. Vol. concret.

sau pot să exercite vreo influenţă asupra lui4 . Obligaţia există independent şi poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă. Conexiunea durează cât timp există dreptul şi obligaţia.titluri de credit. 28 3 I Rucăreanu. calitatea şi modalitatea dreptului ce titularul are şi. Alteori înscrisurilor li s-a recunoscut şi o funcţie constitutivă. Urmează deci să găsim şi alte trăsături specifice ale titlurilor de credit.R. chiar dacă acestea au ocazionat naşterea sa. Nu 1 2 O. Nici suficienţa documentului pentru exerciţiul unui drept. Obligaţia pe care partea vrea să o asume nu poate lua naştere fără ca ea să fie consemnată într-un document. necesitatea documentului o întâlnim în exerciţiul drepturilor în toate ipotezele de creditare născute din raporturi juridice pentru care dreptul pozitiv preferă forma scrisă ad probationem sau ad solemnitatem. p. 1934. p. Ionescu. Legătura nu este însă permanentă. în general. Căpăţână. Caracterul literal al titlului nu este decât consecinţa. 1976. vol. funcţii probatorii. p. Aşa-zisele documente de legitimare. cantitatea. Practic. iar debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile celui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris”2. nu este singură.Existenţa. Intre înscris şi obligaţie nu există o legătură deosebită. doctrina relevă că între obligaţie şi înscris legătură nu este numai constitutivă ci şi permanentă1. Bucureşti. deci şi ale obligaţiei sunt fixate numai prin menţiunile inserate în documentul scris. I. Elemente de drept civil şi comercial comparat. Pe de o parte dreptul şi obligaţia corelativă nu se nasc decât prin consemnarea voinţei subiecţilor într-un document. B. dacă debitorul nu o recunoaşte ori nu este contestată într-un act scris. sunt determinate de cuprinsul înscrisului şi numai de acest cuprins. în practică. nu este prin ea însăşi absolut definitorie numai pentru documentele . II. Curs de drept.înscrisurilor li s-a recunoscut. care împreună cu caracterul necesar al documentului să le definească precis şi inconfundabil. unica trăsătură definitorie a titlului de credit. 412-414 28 . deci exercita dreptul decât în limitele înscrisului. Acelaşi lucru îl putem spune despre exerciţiul unui drept rezultat dintr-un act solemn în ipoteza în care creditorul nu poate depune actul scris şi dreptului nu i s-au făcut formalităţile de opozabilitate faţă de terţi. Georgescu. în sensul că servesc la dovedirea existenţei unei obligaţii. b) Caracterul literal al dreptului Prin acest caracter se înţelege că atât conţinutul cât şi întinderea dreptului creditorului şi a obligaţiei debitorului. Ştefănescu. Bucureşti. indisolubilă. Spre exemplu. regula suficienţei. Referitor la titlurile de credit. 333 4 T. Popescu. documentul având un caracter de necesitate. p. ele au o evoluţie independentă de existenţa înscrisului. Deci sub aspectul conţinutului titlului constatăm existenţa unei strânse conexiuni între document şi drept. o manifestare a formalismului cerut pentru valabilitatea sa. Demetrescu. P. sau mai bine spus.L. deşi specifică. nimeni nu poate obţine realizarea unei creanţe mai mari de 250 lei. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Deci între document şi obligaţie există o legătură ce dă înscrisului o valoare juridică mult mai mare decât aceea a înscrisurilor probatorii. Observăm totuşi că această legătură de necesitate. pentru naşterea şi exerciţiul dreptului şi pentru stingerea obligaţiei corelative. întrucât odată ce obligaţia are dreptul corelativ născut în mod legal. Posesorul titlului nu poate. deşi sunt titluri de credit au la baza utilizării lor. Tratat de drept comercial internaţional. Părţile nu au dreptul să se refere şi alte elemente din afara de titlu. încât posesia primului constituie întotdeauna condiţia suficientă şi necesară pentru exercitarea celuilalt3. 1980. Bucureşti. iar pe de altă parte “dreptul nu poate fi exercitat de către titulari decât prin posesiunea materială a înscrisului. Dreptul comerţului internaţional. 87 S. fără putinţa de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului.

a) Din punctul de vedere al laturii pasive reţinem că din moment ce o persoană semnează un titlu de credit. acea persoană este obligată să satisfacă faţă de orice purtător de bună credinţă a documentului. 72 2 V. adică nu un drept derivat. Circulaţia titurilor de credit este asimilată astfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale. transferarea înscrisului implică şi transmisiunea dreptului respectiv.trebuie să se facă confuzie între caracterul literal al înscrisului şi formalismul acestuia. în sensul că achizitorul unui asemenea titlu este considerat că a dobândit dreptul la prestaţia menţionată pe document direct de la emitentul acestuia. A. 160 29 . Elementul formal constituie baza celui literal. Man. Luha. a fost căutată de numeroşi doctrinari şi astfel au fost elaborate numeroase teorii. determinarea naturii juridice a obligaţiei izvorâte din titlul de credit. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Pe temeiul acestei reguli achizitorul unui asemenea drept este nevoit să suporte toate excepţiunile pe care debitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferiţilor transmiţători intermediari. Obligaţia născută dintr-un titlu de credit pune faţă în faţă un debitor şi un creditor. Întrucât în sistemul nostru de drept nu există norme relative la titlurile de credit explicăţiile au fost căutate în principiile generale ale dreptului privat. Caracterul literal nu este decât o consecinţă a formalismului. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Această abatere de la regula tradiţională indicată mai sus atribuie dreptului posesorului titlului caracterul unui drept autonom. Circulaţia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are. obligaţie asumată aşa cum rezultă literal din înscris. publicitatea faţă de terţi fiind îndeplinită în acest caz prin însăşi remiterea materială a înscrisului în posesiunea dobânditorului. Dreptul dobândit va avea un caracter derivat. Adică. Revista de drept comercial 7-8/1998. o latură pasivă şi una activă. In concluzie se poate spune că autonomia obligaţiei arată că obligaţia este independentă de cauza sa (independentă de cauză. In ce priveşte această din urma formalitate. autonomie care. dar nu lipsită de cauză). 3. 1 I. Explicţia juridică a acestui fenomen. Albu. motiv pentru care nu i se pot opune nici una din excepţiile personale opozabile primitorului sau diferiţilor posesori intermediari ai titlului2. Revista de drept comercial 7-8/1996. Pe de altă parte. Se încearcă să se explice cum se realizează juridic derogarea de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are şi de ce dreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar. ea este înlăturată la titlurile de credit pe considerarea sa. asigurând titlului integralitatea valorii patrimoniale pe care o constată îi sporeşte creditul şi posibilitatea de circulaţie. Natura juridică a titlurilor de credit. se mai ştie că pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesară şi îndeplinirea unor formalităţi ce ţin loc de publicitate şi anume formalitatea notificării transmisiunii faţă de debitorul cedat. p. In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplică principiul “nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet”1. obligaţia are cauză însă soarta ei nu este influenţată de cauză. obligaţia fiind încorporată în înscris. c) Caracterul autonom al dreptului. p. ci un drept originar.

-ateoriile caracterului mixt al obligaţiei. în momentul închiderii circulaţiei titlului. Deci teoriile unilateraliste susţin că titlurile de credit ar apare ca o ofertă de plată făcută tuturor ce s-ar găsi în posesiunea titlului la scadenţă. p. dreptul de creanţă corelativ obligaţiei se află în stare de pendenta şi nu se va putea exercita decât de acela care va justifica posesia legitimă asupra înscrisului. ci voinţa semnatarului de a se obliga. creaţia titlului este dătătoare de măsura pentru a judeca existenţa obligaţiei. Până în acest moment. 3 Amănunte în legătură cu aceste teorii. 30 . -teoria pendentei: obligaţia debitorului există şi subzistă chiar de la crearea sau semnarea titlului. rezultă din însăşi faptul bunei credinţe. S.L. pe lângă raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. că drepturile cocreditorului. Ionescu. Teoria emisiunii. faţă de care nu s-a obligat şi despre care nu află că e debitor decât în momentul scadenţei? S-au formulat în doctrină următoarele tipuri de teorii3: .susţine că obligaţia ia naştere chiar din momentul în care emitentul şi-a pus semnătura pe document indiferent dacă l-a pus în circulaţie sau nu. care dă naştere unei obligaţii eventuale în favoarea celui ce s-ar găsi în posesia legitimă a titlului la scadenţă. proprietate care se dobândeşte în condiţii specifice. Ea se prezintă sub mai multe variante. voinţă care se materializează prin punerea în circulaţie a titlului. după natura titlului (prin remitere de posesie. nu lanţul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligaţie.teoriile caracterului unilaterial al obligaţiei: acestea prezintă obligaţia născută din titlul de credit ca un rezultat al manifestării de voinţă unilaterale a emitentului prin care acesta se recunoaşte debitor faţă de oricine s-ar găsi în posesia titlului la scadenţă. . iar faptul punerii în circulaţie. drepturi ce depăşesc pe cele ale cesionarului unei creanţe de drept comun. voluntar sau involuntar nu este decât o condiţie suspensivă. ci pur şi simplu dreptul său de proprietate asupra înscrisului.Cum se explică sub raport juridic această obligaţie faţă de o persoană cu care debitorul niciodată nu a tratat. Deci. Georgescu. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. în materia titlurilor la purtător. încheie un contract prin care se obligă la o prestaţie atât faţă de primul beneficiar cât şi oricui s-ar găsi în posesia legitimă a titlului în ziua scadenţei. acesta va fi obligat să satisfacă obligaţia faţă de purtatorul de bună credinţă şi care nu a comis o greşeala gravă. pe când dreptul de creanţă corelativ obligaţiei nu se determină şi nu ia fiinţă decât ulterior. Teoria creaţiunii . Susţin că obligaţia se divide în două. iar faţă de purtătorii succesivi ai titlului. terţ de buna credinţă. susţin în esenţă. Chiar dacă titlul a intrat în circulaţie peste voinţa emitentului. prin sustragere sau pierdere. dovedind. emitentul se angajează printr-o declaraţie unilaterală de voinţă. printr-o serie de giruri neîntrerupte.teoriile caracterului contractual al obligaţiei. 34 şi urm. P.teoriile posesiunii de bună credinţă. I. S-au emis următoarele teorii: . b) Sub aspectul laturii active s-a încercat să se explice drepturile purtătorului de bună credinţă al titlului. Acest grup de teorii susţine că debitoul. Demetrescu. 1934. Bucureşti.pretinde că ceea ce dă naştere obligaţiei nu este remiterea materială a titlului. că între emitent şi beneficiar obligaţia ia naştere dintrun raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. pentru titlurile la ordin sau prin transfer în materie de titluri nominative). care-l apără de excepţiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept.

prin notificarea operaţiunii4. Ele sunt încercări teoretice de a încadra în şabloane juridice clasice o realitate de fapt şi juridică creată de viaţa economică şi comercială modernă. substanţiale şi formale. 32 Liviu Pop. Curs de drept cambial. trebuie preîntâmpinat riscul ca dobânditorul neştiutor despre cesiune să plătească vechiului titular. Lupaş. Drept civil. p. acesta din urmă trebuie să se legitimeze faţă de debitor dovedind achiziţia făcută. Teoria generală a obligaţiilor. p. De asemenea. Fenomenul este consecinţa raportului ce se stabileşte între cel ce cedează şi primitor. Din punct de vedere formal: întrucât obţinerea dreptului este rezultatul unei negocieri între cel care cedează şi cesionar. Acest transfer produce şi unele consecinţe negative ce rezultă din caracterul derivat al titlului prin care se realizează achizitţia. această lipsă se răsfrânge asupra cesionarului. Astfel: a) Problemele şi riscurile dobândirii creditului după regulile cesiunii. Iaşi. adică să urmărească obiectul 1 2 S. girul şi transferul nu sunt mijloace de transmisiune ale unor raporturi de obligaţie ci mijloace de transferare a proprietăţii asupra înscrisului care încorporează sau materializează obligaţia menţionată pe document1. Transmisiunea presupune o renunţare de drept din partea cedentului şi o achiziţie din partea cesionarului (primitorului). 1993. Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri. Aşadar să vedem urmările: Din punct de vedere substanţial orice achiziţie printr-un titlu derivativ este supusă regulii potrivit căreia transferul nu poate da achizitorului o poziţie jurdică mai bună decât poziţia celui care a renunţat la drept. Drept civil. Fiecare din aceste situaţii pot fi inconveniente pentru dobânditorii succesivi ai aceleiaşi creanţe. cum tot aşa este reglementată transmisiunea bogăţiei mobile între diferiţi subiecţi (1909 Cod civil). 346 31 . Cluj Napoca. Acţiunea are însă un caracter personal. p. 8 4 L. raport guvernat de principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Teoria generală a obligaţiilor. achizitorul se poate despăgubi având acţiune împotriva celui care i-a provocat paguba. Analizăm pe rând riscurile dobândirii bogăţiei după regulile de drept comun. p.Remiterea de posesie. Toate aceste teorii apărute ca să explice pe plan juridic efectele titlurilor de credit nu prezintă importanţă practică deosebită. Curs de drept cambial. El (cesionarul) se vede frustat în realizarea scopului pentru care a făcut achiziţia. Tocmai aici titlurile de credit îşi realizează funcţiunile înlăturând riscurile dobânditorilor de credite. Cluj. 1948. astfel încât dobânditorul nu obţine un drept originar. In consecintă. Gidro. Chiar dacă se verifică vreunul din riscuri. Mobilizarea creditelor prin cedarea lor (prin transmisiune). Cluj. 455 3 S. 1982. Lupaş. de desdăunare şi nu un caracter real. dacă cel ce cedează nu este efectiv titularul creditului cedat (pentru că dreptul său nu este valabil de la constituire sau dreptul său este vulnerabil la excepţii ale debitorului care reduc total sau în parte prerogativele creditorului). de bogaţie mobilizată. Pop. 1948. R. Dacă sunt mai mulţi achizitori succesivi. In opinia noastră funcţiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie într-un cadru mai larg al mobilizării creditelor. Cesiunea de creanţă este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă unei alte persoane2. Asta înseamnă că dobânditorul preia toate inconvenientele antecesorului său. Însă aceste transmisiuni crează probleme cedenţilor şi fac pe dobânditori să suporte riscuri. nu este o noutate adusă de doctrină ci o instituţie juridică pe care dreptul român o reglementează amănunţit prin instituţia cesiunii de creanţă (1391-1404 Cod civil). ultimul dobânditor trebuie să dovedească lanţul de achiziţii până la el. întrucât nimeni nu poate primi mai mult decât a avut cel ce i-a transmis3. al bogăţiei.

civ). Gh. Iaşi. M.N. Buna credinţă în raporturile juridice civile. b) Protecţia dobânditorului în circulaţia bunurilor mobile. 1991. dobânditorul este ocrotit de orice risc. S-a observat că acest dezavantaj al sistemului de circulaţie al creditelor în raport cu sistemul de circulaţie al bunurilor mobile a fost înlăturat prin apariţia unui instrument juridic nou. 1993. Siguranţa transmisiunii se bazează pe operaţiunea însăşi şi nu pe un fapt exterior acesteia. cu o reglementare simplă şi eficienţa care măreşte încrederea cumpăratorilor în operaţia făcută. excepţiile specifice titlurilor deverivative îngreunează situaţia dobânditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificării cesiunii. Partea generală. Beleiu. Deci. Costin. Ionaşcu. buna credinţă acoperă în principiu (există excepţii înscrise în art. 194 32 . riscurile fiind totalmente înlăturate. p. 202 4 D. 58 3 A. Radu. de obicei. circulaţia creditelor prin cesiune asigură o slabă protecţie cumpărătorului. Gherasim. Interesul achizitorului este acoperit. 1975. dobânditor al unui credit cedat1.un titlu valabil sub orice aspect. deci. Brădeanu. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. c) Problema extinderii protecţiei specifice transmiterii mobilelor la obţinerea creditelor.cedat şi să menţină stabilă şi necontestată poziţia obţinută de creditor. vol.1909 Cod civil) ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit de la neproprietar. Deleanu. Leş. I. Avem de a face. Norma dă un titlu suficient oricărui dobânditor de bunuri mobile. de buna credinţă. a unei stări de fapt evidente şi. Creaţia acestui instrument aparţine practicii şi practicienilor în activitatea comercială. circulaţiei creditelor. Din punct de vedere formal. Cesionarul îşi vede periclitată poziţia atât în situaţia în care creditul transmis este vulnerabil la excepţiile pe care le-ar putea invoca debitorul cât şi la excepţiile terţilor dacă acelaşi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari. Minea.acela al titlurilor de credit. Va fi proprietar cel ce a obţinut posesia necunoscând înstrăinările precedente3. inclusiv al înstrăinărilor succesive. Din punct de vedere substanţial. S. p. Drept civil. 1978. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. 30-34 I. notorii. Bucureşti.1909 al. 154 5 T. Totalmente diferită este protecţia achizitorului ce a dobândit prin cumpărare un bun mobil (protecţia sa capătă un caracter real)2. I. Această certitudine nu o întâlnim în cazul transmisiunii creditelor prin cesiune. Pop. Legiuitorul nu face altceva decât să consacre juridic acest instrument. 1994.2 C. Bucureşti. De aici rezultă niste avantaje specifice circulaţiei bunurilor mobile în raport cu circulaţia creanţelor. cu condiţia ca dobânditorul să fi fost de bună credinţă în momentul primirii bunului. devine realitate în momentul în care se realizează un titlu de credit (adică 1 2 M. orice viciu pe care-l prezintă titlul înstrăinătorului4. deoarece operaţiunea în sine nu dă siguranţa specifică transmisiunii mobilelor şi legea nu crează pentru ea nici o situaţie exterioară care dă certitudine în cazul transmisiunii bunurilor mobile. Posibilitatea de a face creditele să circule ca şi bunurile mobile. O dată obţinută posesia bunului. Bucureşti. Procedură civilă. Finalitatea dorită de achizitorii de creanţă se realizează numai aplicând regulile proprii circulaţiei bunurilor mobile. Dicţionar de drept procesual civil. p. fără să mai fie obligat să facă vreo formalitate5. Bucureşti. dobânditorul este scutit de a face dovada dreptului antecesorului său şi al proprietarilor precedenţi ai acestui antecesor. El trebuia sa facă numai dovada posesiei sale. dacă se împlineşte condiţia de a nu fi cunoscut că înstrăinătorul nu este titularul dreptului transmis. De aici deducem şi consecinţa: o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceloraşi bunuri mobile. p. p. I.

Creditorul devine subiect în două raporturi juridice: un raport fundamental. Principiul literalităţii se manifestă ca o regulă de protecţie a intereselor debitorului. Fenomenul încorporării se poate analiza pornind de la crearea unui titlu de credit. p. care corespunde creditului şi circulă după regula ce spune că oricine devine proprietar asupra documentului devine şi titular al dreptului de creanţă ce este constatat de document. legătura exprimată prin formula încorporării nu are caracter absolut ci un caracter instrumental. alături de acest raport. Creditorul poate transmite acest drept de creanţă cu maximum de siguranţa unui beneficiar transferîndu-i proprietatea documentului constatator al obligaţiei unilaterale asumate de debitor. în sensul că obţinerea dreptului este un efect al obţinerii proprietăţii documentului. Revista de drept comercial.titularitatea creditului). p.încorporarea dreptului în titlu2. există un raport specific apărut prin crearea titlului. Desigur nu este o unitate oarecare. într-un document pe baza căruia îşi asumă obligaţia unilaterală de a efectua prestaţia în favoarea oricăruia ce se va găsi în proprietatea acelui document. Bucureşti.unitatea dintre dreptul de proprietate asupra documentului ce conţine obligaţia debitorului şi dreptul asupra creditului . posibilitatea cererii îndreptate împotriva debitorului. Relaţia ce se stabileşte între document şi credit este diferită de alte forme de conexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorăsc din raporturi juridice ce se constată în forma scrisă. întâmplătoare. 1994. Intinderea dreptului şi obligaţiei ce rezultă din titlu. De aici deducem unele consecinţe. Legătura ce se stabileşte între proprietatea documentului şi creditul înscris. Luha. în sensul că din proprietatea acestuia din urmă rezultă titularitatea dreptului de creanţă. In titlul de credit se stabileşte o legătură între document şi drept nu numai în ce priveşte constituirea dreptului ci şi în ce priveşte circulaţia lui. dependenţa numai de voinţa părţilor. Avem un subiect care are faţă de altul o datorie rezultată dintr-un raport juridic determinat. se realizează un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protecţia ce o dă legea circulaţiei bunurilor mobile asupra circulaţiei creditelor. determinate prin menţiunile de pe înscris exprimă indirect calităţile. nr. rezultat dintr-o relaţie juridică tipică dintre cel ce emite titlul de credit şi cel care îl primeşte. redusă la elementele sale esenţiale. 123 33 . de o poziţie reală faţă de document. Voinţa subscriitorului unui titlu de credit este dată numai de semnificaţia literală a cuvintelor folosite şi este interzisă 1 2 V. 167 I. Adică. care exprimă caracteristicile esenţiale ale titlurilor de credit şi anume: literalitatea şi autonomia dreptului. d) Incorporarea dreptului în titlu. In literatura juridică această unitate se exprimă prin formula . 7-8/1998. însuşirile “bunului mobil “ care se transmite. ad probationem şi ad solemnitatem). în baza unui raport juridic obişnuit între cei doi subiecţi (creditor-debitor). Turcu. El transpune obligaţia sa. Semnificaţia juridică a acestei formule. necesare şi suficiente pentru a identifica conţinutul şi modalitatea prestaţiei la care s-a obligat. Operaţiuni şi contracte bancare. Această expresie redă ideea că situaţia creditorului este legată de poziţia sa reală ce priveşte documentul. ci o unitate pe care o denumim unitate funcţională: legătură dintre dreptul de creanţă şi proprietatea titlului trebuie să asigure în mod egal şi permanent o funcţie constitutivă şi de condiţie necesară pentru exerciţiul creditului1. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Practic se realizează o extindere a legislaţiei privitoare la circulaţia bunurilor mobile asupra circulaţiei drepturilor de creanţă. Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naşte prin emiterea unui titlu de credit este condiţionată de existenţa unui drept real asupra înscrisului constatator al creanţei. în care creditul corespondent va circula după regulile cesiunii.

literalitatea titlului imită calităţile fizice imuabile şi notorii ale bunului mobil aflat în circulaţia sa juridică. C. Formularea este improprie însă. deoarece dreptul s-a născut aşa şi numai aşa. propriu şi nu un drept cedat.excepţiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu pot fi opuse dobânditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului). (ce transmite un drept de creanţă) presupune circulaţia unui bun mobil. In această formă. Titularul creditului are o poziţie reală faţă de document (un drept de proprietate). reflectă o situaţie juridică reală ce acoperă o nevoie economică practică: creditul este legat de document. Bucureşti. pun pe debitor în imposibilitatea de a invoca faţă de purtătorii succesivi ai titlului excepţiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el îl are cu primul din ei. Bârsan.R. Fiecare nou posesor devine titular al dreptului aşa cum este el înscris în document. Dreptul creditorului este stabilit în baza unei situaţii ce rezultă din proprietatea înscrisului şi continutul său nu mai poate fi fixat prin interpretare1. în literalitatea lui. Bucureşti.Civ. 414 C. iar dobânditorul prin posesia de bună credinţă a documentului este proprietar şi creditor. circulaţia titlurilor de credit investeşte pe dobânditor cu un drept originar. Popescu. Asta înseamnă că oricare ar fi motivul care ar fi determinat emiterea titlului.civ. obţinut după regulile generale ale dobândirii proprietăţii bunurilor mobile. Dreptul comerţului internaţional.1391-1396 şi art. 1976. nu se mai poate invoca o excepţie ce rezultă din raportul existent între cedent şi debitor după ce dreptul de credit a fost dobândit de cesionar. Teoria generală a obligaţiilor. p. Atât principiul literalităţii cât şi al autonomiei drepturilor specifice titlurilor de credit. titular legitim al creditului. Dacă dăm acestei reguli o valoare de principiu şi admitem că ea este valabilă într-un raport ce transmite un drept derivat. după care cineva poate dobândi mai mult decât îi transmite autorul său. cu valoare de principiu. Stătescu.orice căutare a intenţiilor declarate sau ascunse. Circulaţia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor. Obţinerea proprietăţii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea creditului menţionat pe document. Autonomia dreptului pune pe creditor într-o stare de independenţă faţă de situaţia juridică a oricărui purtător al titlului. 1994.1909 C. Adică. cel ce l-a emis este ţinut să îndeplinească prestaţia la care s-a obligat. Dacă cesiunea creanţelor transmite un drept derivat. ci numai pe interpretarea logică a principiilor de drept cuprinse în art. 1 2 T. deducem că debitorul nu mai poate invoca compensaţia pentru o creanţă ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii2. Deci. Construcţia juridică a încorporării şi a caracterului originar al dreptului născut la dobânditor. Din interpretarea art. Aceasta. Chiar dacă titlul circulă prin mai multe mâini fiecare posesor are un drept nou.1395 C. e) Justificarea legală a teoriei titlurilor de credit. 318 34 . Se crează astfel o ficţiune juridică prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creanţelor şi implicit se stabileşte regula. aşa cum am formulat-o naşte o întrebare: pe ce text de lege se bazează ? Aşa cum am arătat ea nu se fundamentează pe un text legal expres. documentul. cum este incorporat prin scriere în document şi va circula numai în acest mod indiferent de subiecţii prin mâna cărora trece. ca să stingă în totul sau în parte pretenţia creditorului. de ce nu am admite că principiul este valabil şi într-un raport în care dobânditorul are o pozitie reala faţă de creditul primit. Drept civil. p.

Cristoforeanu. p. Transmiterea se face prin gir. conosamentul. cu menţiunea că. Trebuie. un serviciu. . Asemenea titluri plătibile la ordin sunt prin excelenţă cambia. El va continua să circule şi pe mai departe ca titlu la purtător.există titluri ce dau dreptul la o prestaţie din partea debitorului: o sumă de bani-titluri de rentă. cecuri. Despre titlurile de credit la purtător. recipisa de depozit. Titlul de credit spre deosebire de orice alt înscris are o influenţă esenţială asupra soartei creditului. prin semnarea celui ce transmite pe dosul titlului (de unde şi numele de andosare). 1946.Această concepţie fundamentată pe mecanismul încorporării are valoare practică întrucât permite să se elimine sau să se reducă la minimum inconvenientele formale şi substanţiale ce însoţesc circulaţia creditelor după regulile cesiunii de creanţă. certificatul de gaj. Orice act ce are ca scop restrângerea valorii titlului trebuie să rezulte numai din document. Vor purta scris pe ele numele primului creditor. creanţa va fi plătită la ordinul acestuia. Titlul emis la purtător îşi păstrează caracterul şi posesorul nu poate să-i schimbe regulile de circulaţie printr-o declaraţie unilaterală de voinţă.documente de transport. cambii. voinţa posesorului fiind insuficientă. După modalitatea de circulaţie distingem: titluri la purtător. căpitanul vasului nu pot să le predea decât aceluia ce-i prezintă titlul. bonuri de tezaur. certificatele de părţi sociale. biletul la ordin şi cecul. Titlurile la ordin. Din această cauză aceste titluri prezintă pe lângă avantajul de a putea circula cu mare uşurinţă un mare inconvenient în caz de pierdere sau furt. deci fie creditorului însuşi. poliţa de încărcare. un drept care se valorifică asupra unui bun determinat: scrisori de trăsură. Cine-şi pune semnătura pe titlu se obligă în aceleaşi condiţii ca cel care l-a emis. mărci poştale. bilete de loterie.deosebim şi titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor: acţiunile. Creditul există în măsura în care este consemnat în titlu şi nici o limitare nu poate să restrângă valoarea lui contrazicând cuprinsul său.ordinele î producte. Acest inconvenient nu poate fi preîntâmpinat de posesor prin înscrierea numelui său pe titlu sau prin aplicarea vreunui semn distinctiv. Ele circulă prin tradiţiune. Cine este în posesia legitimă a documentului se consideră în posesia mărfurilor pentru că depozitarul. Revista de drept comercial. 4. 1 E. după cum trebuie să rezulte de aici şi orice act făcut pentru a opri circulaţia. Oricine se găseşte în posesia unui asemenea titlu este presupus. timbre.există titluri ce reprezintă un drept real. ci indreptăţeşte pe oricine s-ar găsi în posesia titlului să exercite drepturile consemnate în document. titluri nominative. Sunt titlurile în care nu se indică un creditor căruia să i se facă plata în mod exclusiv sau la ordinul său. posesor legitim. cărăuşul. Cât timp titlul circulă el va purta cu sine dreptul menţionat în toată integritatea sa1. deci pentru aceasta concursul debitorului. până la proba contrară. . în special asupra circulaţiei şi stingerii sale. 444 35 . neputându-se obliga mai sever sau mai uşor.Definiţia şi clasificarea Faţă de cele expuse deducem că titlul de credit este un înscris necesar pentru a transfera sau pretinde dreptul literal şi autonom înscris în el. bilete de bancă. o anumită cantitate de mărfuri. Va putea fi transformat în titlu la ordin sau nominativ însă numai prin acordul dintre posesor şi emitent. Titlurile la purtător. titluri la ordin. magazionerul. bilete la ordin. Conţinutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit: . fie unei persoane arătate de acesta în titlu.

Există o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristicile titlurilor de credit. Dicţionar de drept procesual civil. Procedură civilă. Această teorie a realizat o penetraţie a principiilor de drept care dă posibilitatea unei mobilizări de bunuri ce se întâlnesc în activitatea comercială curentă.Tratat de drept comercial internaţional. tichete de garderobă. Minea. Asemenea titluri circulă pe cale de cesiune. B. Bucureşti. A.N.. Man. vol. 1946 Deleanu.. 3. iar debitorul nu se poate libera valabil decât achitând valoarea titlului în mâna acelui creditor. Exemplu tipic în acest sens este factura (desi unele sisteme legislative admit circulaţia ei în condiţiile specifice titlurilor de credit). Iaşi. Însă o asemenea probă nu este decât o simplă prezumţie care-şi produce efectele numai până la proba contrarie. fără a putea justifica dobândirea lui pe cale legală nu va putea folosi înscrisul. I. O politică legislativă şi economiă raţională va trebui să dea titlurilor de credit o reglementare unitară şi ea se va impune cu uşurinţă comercianţilor la orice nivel.. II Costin.I.Debitorul nu trebuie încunoştinţat în legătură cu această transmitere. M. BIBLIOGRAFIE 1. Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor. deşi se aseamănă cu titlurile propriu-zise prin structura exterioară sau prin termenii prin care sunt numite. Mişcarea legislativă din ţara noastră va trebui să aibă în vedere acest lucru şi va trebui să constate că domeniul titlurilor de credit este slab reprezentat. In realitate nu au nici una din trăsăturile specifice titlurilor de credit. Asemenea documente îndeplinesc funcţiunea de mijloc de probă a unui raport contractual. Ştefănescu. Acestea poartă scris pe document numele creditorului. Revista de drept comercial. Sunt doar simple înscrisuri de credit. Leş. Ele sunt de două feluri: -documentele de legitimare-efectul lor constă în aceea că posesiunea documentului constituie proba titularitătii dreptului. Titlurile nominative. aproape inexistent în ansamblul normelor de drept pozitiv.. 2. Radu. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Problematica titlurilor de credit este vastă şi complexă.. vol. 4. de tramvai. I.. (bilete de tren. I. 5. Titularul dreptului înscris pe document nu va putea pretinde dreptul său decât atâta timp cât este în posesia titlului. în sensul că încorporarea nu este deplină. Revista de drept comercial 7-8/1996 Căpăţână. 1994 36 .). Titluri de credit improprii. dacă asemenea registre sunt prevăzute de lege.. M. 1993 Cristoforeanu.. De aceea se spune că sunt titluri improprii. dreptul modern a obţinut o spectaculoasă cucerire. Acestea au o eficacitate juridică mai limitată. In anumite împrejurări dreptul poate fi exercitat chiar în lipsa documentului. O.. . Aplicarea în practică a teoriei enunţate va aduce numai beneficii oricărui sistem economic bazat pe principiile pieţei libere. etc.. Albu. I. E. Despre titlurile de credit la purtător. cesiune ce trebuie înscrisă atât pe titlu cât şi în scriptele debitorului. Acesta va lua la cunoştinţă despre gir în momentul în care i se va prezintă titlul la plată şi va trebui să urmarească numai regularitatea formală a andosării şi succesiunea neîntreruptă a girurilor.titluri aparente. Prin teoria titlurilor. bilete de teatru. Persoana străină ce s-ar găsi în posesia acelui titlu.

Efectele de comerţ..6... H. R. hârtiile de valoare... T.L. I. Bucureşti.. I. Cluj. 1981 Lupaş.. 123 Vlachide. mecanismele bursiere în economia de piaţă. 1982 Popescu. D. Dragoescu. Bucureşti.. Teoria generală a obligaţiilor. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Partea generală. p. 1991 Gherasim. Buna credinţă în raporturile juridice civile.. Bucureşti.. Curs de drept cambial.. Dragoescu. Teoria generală a obligaţiilor. 12. Cluj Napoca. Drept civil... Repetiţia principiilor de drept civil. Brădeanu. Cluj Napoca. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. 8. 1934 Luha. Hossu. 1993 Pop. 1991 Ionaşcu. 18. Curs de drept. I. 23. Demetrescu. 1976 Potolea. Gh. 14.. S.. Bucureşti. 15. Vol. 1948 Pop. V. P. 60 37 . 11.. Bucureşti. A. 21. 22. 1978 Ionescu.. 10. Dreptul comerţului internaţional. Bârsan. 19. 13. Drept civil. 20.C. Bucureşti. A. Cluj Napoca. 1992 Rucăreanu. 78/1998 Lupan. Drept civil. S. 1994. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin..M. T. Operaţiuni şi contracte bancare. Bucureşti. 17. 1975 Pop... L. Partea generală. Bucureşti. I. 9. I. 1994 Turcu. V. E. nr. p. Drept civil. Demetrescu. Revista de drept comercial 78/1998 Luha. P.. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. P. 1994. Drept civil.. 7.Georgescu. Cluj Napoca. 16. C. Beleiu. Revista de drept comercial. Gidro. G... Elemente de drept civil şi comercial comparat. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin.R. Iaşi.. 1980 Stătescu. Bucureşti.. I. 1934 Ionescu. C.. Liviu. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. E.

în aceeaşi monedă. In virtutea acestui titlu o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane numite tras să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat. 11/1993.1673. Atributele care caracterizează cambia au apărut cu timpul şi şi-au găsit consacrare legislativă în Ordonanţa asupra comerţului terestru . 5/1995. Modificările aduse sunt nesemnificative din punctul de vedere al concepţiei iniţiale a legiuitorului asupra cambiei. 83/1994. o sumă de bani. Legea română nu este legea uniformă chiar dacă în marea lor majoritate textele au corespondenţă. Aceste modificări sunt de obicei preluate din legea italiană sau sunt adaptări româneşti. publicată în Monitorul Oficial nr. Costin. 100/1. Aceasta a dus la o diversitate de legislaţii. V.nr. Cambia se prezintă ca un titlu de credit esenţialmente girabil. La rândul său legea italiană este o adaptare a legii uniforme. Ca instituţie juridică în sensul celei de astăzi cu caracterele ei esenţiale. 58/1934. cu unele modificări neesenţiale. Caractere. Se consideră că acest titlu de credit ar fi apărut în secolul XIII. Scurt istoric. putem vorbi despre cambie din secolul al XVIIlea.C. Legea nr. La început cambia nu a fost altceva decât un instrument destinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoană. Legea cambială română a fost modificată prin O. Funcţii Legea nu defineşte cambia. 58/1934 cunoscută în mod obişnuit ca legea cambială (L. 39/2008 şi Legea nr. Revista de drept comercial nr. In secolul XIX fiecare stat a codificat în felul său normele privitoare la cambie. De altfel. Definirea a oferit-o doctrina. Ulterior această lege a fost modificată prin OG nr. OUG nr.05. de obicei bancher. Legea uniformă privind cambia. astfel că în curând s-a simţit nevoaia unei legiferări uniforme.G. Luha. In 1929 a fost convocată la Geneva o conferinţă care şi-a asumat sarcina de a realiza unificarea în materie. Legea română adaugă la normele uniforme mai mult decât îi permit rezervele. 36-47 38 . O serie de congrese şi conferinţe interstatale între care cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912. o convenţie destinată a reglementa conflictele de legi în materie şi o convenţie referitoare la timbrarea cambiei.N. au rămas fără rezultate pozitive. Izvoarele dreptului cambial. Ea este o traducere a legii italiene din 1933. Definiţie.). Această scrisoare nu era altceva decât dovada plăţii făcută bancherului şi a obligaţiei luate de acesta. unui client care plătise bancherului o sumă corespunzătoare. s-a realizat mai degrabă o 1 Legea nr.Codul Savary . oferă doar o reglementare detaliată a acestui titlu1. pentru adaptarea la dreptul pozitiv românesc. In 1930 s-a realizat semnarea a trei convenţii: Convenţia asupra legii uniforme referitoare la cambie şi biletul la ordin. In acest fel se evita transportul de numerar într-o vreme în care drumurile erau nesigure. Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene2. p.1934.11/1993 pentru modificarea legii asupra cambiei şi biletului la ordin. Legea nr.SECŢIUNEA a II-a CAMBIA Subsecţiunea I . formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească o sumă determinată. îşi lua angajamentul de a face să se plătească de către un corespondent al său dintr-o altă localitate. sau într-o monedă diferită. Legea cambială a intrat în vigoare la 1 mai 1934 şi a realizat unificarea dreptului cambial românesc. 163/2009 2 Pentru amănunte a se vedea: M.

legea uniformă nu este izvor de drept pentru dreptul cambial românesc deoarece România nu a aderat la Convenţia de la Geneva. Drepturile şi obligaţiile cambiale sunt fixate de legiuitor în mod rigid. . prin trunchiere. Astfel. multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plăţi. Ca atare. 83/1994. Altfel spus dacă normele de drept comun.orice manifestare care încalcă legea trebuie observată şi invocată din oficiu. pentru a nu fi necesară captarea şi transmiterea. 39/2008 (Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. în principiu. interpretarea normelor cambiale trebuie 39 . Ordonanţa mai prevede eliminarea foii de prelungire (allonge) pe care se puteau înscrie girurile sau avalurile. trunchierea nu este obligatorie şi nu produce efecte decât dacă este agreată în mod formal de instituţiile de credit implicate. şi deci. Totuşi. în general.părţile nu pot valida cambia nevalabilă formal prin voinţa lor.C. sunt. prin aducerea elementelor de pe verso-ul acestora pe recto. Ele au acest drept numai în cazurile în care posibilitatea le este acordată expres de legiuitor. În vederea uşurării procesării cambiilor şi biletelor la ordin. renunţarea la acestea neproducând inconveniente pentru utilizatorii cambiilor sau biletelor la ordin. a imaginii acesteia. . . 16372009. pe lângă imaginea instrumentului de debit. în principiu. Aceasta deoarece practica bancară consemnează faptul că foile de prelungire sunt foarte puţin utilizate. considerată prea generală. Instituţiile de credit nu sunt obligate să aplice trunchierea. imperative. 58/1934 asupra cambiei şi biletului de ordin.pe document se trec numai clauzele. oferă posibilitatea procesării cambiei şi biletului la ordin prin mijloace electronice. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. incompatibile cu legea sunt socotite. Susţinem că normele de drept comun cu valoare de principiu pot să completeze cu succes lacunele legii cambiale. articolul de lege care făcea referire la acest format a fost modificat corespunzător).C. De aici decurg unele consecinţe: . Clauzele străine. Normele stabilite prin L. putând recurge la această posibilitate de procesare numai dacă au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale.adaptare a reglementărilor iniţiale la realităţile economice şi instituţionale existente în acest moment în România. instituţiile de credit au convenit schimbarea formatului instrumentelor de plată. de la dispoziţiile legii. Definirea cuprinsului semnăturilor de pe cambie sau bilet de ordin se va face prin sintagma „semnătura olografă a persoanei”. eliminându-se sintagma „numele şi prenumele sau firma celui care se obligă”. Insă. civil şi comercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L. De aceea. nescrise. In literatură s-a discutăt dacă dreptul cambial este sau nu un sistem legislativ independent care să asigure prin el însuşi relgementarea titlului atât din punct de vedere material cât şi formal. Părţile nu au altă libertate decât de a accepta sau nu raportul cambial. definirea mai clară a cuprinsului semnăturilor de pe cambie şi bilet la ordin. nu pot pierde ulterior această calitate şi invers. Părţile nu pot deroga .când lipseşte vreuna din condiţiile pe care legea le impune circuitului cambial. pot fi izvoare de drept în materie. actul normativ are drept obiect: reglementarea trunchierii (prezentării electronice la plată a cambiei şi biletului de ordin). actul care nu a luat naştere în forma cambială nu poate căpăta mai târziu această poziţie nici ca efect al unei hotărâri judecătoreşti. completări sau modificări minore ale legii pentru facilitarea trunchierii: eliminarea foii de prelungire (allonge) şi eliminarea referirilor la verso-ul instrumentelor. Dacă îl acceptă îi urmează regulile cu stricteţe. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege. Raportul cambial şi titlul care a luat naştere cu efecte cambiale. şi Legea nr. ulterior legea a fost modificată prin Legea nr. manifestarea de voinţă nu are eficacitate cambială.

Numai clauzele. 1996. care nu cunosc raportul iniţial şi nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori. incompatibile cu legea cambială sunt socotite nescrise. 19 40 . 11 2 R. . Existenţa înscrisului este cea dintâi condiţie pentru existenţa înscrisului. Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul “quod non est in cambio. Aceasta este regula suficienţei. Pe de altă parte. Astfel: .cambia face parte din categoria titlurilor la ordin. Fiind un titlu de credit cambia întruneşte toate trăsăturile ce caracterizează aceste titluri. Adică dreptul posesorului legitimat nu este identic cu dreptul transmiţătorului care poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu. p. p. Economu.cambia este un titlu executoriu. din acest motiv este necesar să fie cunoscută.cambia este un document complet. . Legea românească urmează a fi interpretată în spiritul raţional şi practic al legii uniforme şi. Bucureşti. rigurozitatea formei atrage atenţia semnatatului asupra responsabilităţii ce şi-o asumă prin semnarea titlului. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. In acelaşi timp indicaţiile din titlu trebuie să excludă orice incertitudine (regula certitudinii). . Cambia cuprinde drepturi literale şi autonome. cambia fiind un act complet prin el însuşi. Sunt autonome întrucât posesorul legitim şi de bună credinţă al înscrisului exercită un drept care s-a născut în persoană să şi nu un drept derivat. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul unei cambii. Sunt literale pentru că conţinutul şi întinderea drepturilor. Curentul juridic 2/1998. originar2 Pe lângă trăsăturile comune oricăror titluri de credit. sunt determinate numai de cuprinsul înscrisului. Clauzele străine. In consecinţă şi cambia este un document necesar întrucât dreptul pe care-l conţine nu poate fi exercitat de titlular decât prin posesiunea materială a înscrisului însuşi. Aceste două trăsături le vom examina separat în secţiunile ce urmează. neputând exista cambie verbală. regulile cambiale mai prevăd şi altele specifice cambiei. Ea trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. Manual practic de drept cambial. Funcţiile cambiei 1 V. Târgu Mureş. Ea este înconjurată de un rigorism excesiv pentru a putea să corespundă scopului său de a circula uşor şi de a asigura o deplină securitate creditului. Nu există obligaţie cambială să nu fie cuprinsă într-un act scris. Formalismul cambiei este impus în primul rând prin faptul că titlul este destinat să circule în mâinile diferiţilor purtători succesivi. ceea ce impune că dreptul purtătorului să fie determinat prin titlu care i-a fost remis într-un mod care să nu dea naştere nici unei îndoieli. Menţiunile pe care le poartă titlul sunt de aşa natură încât din ele trebuie să rezulte toate informaţiile necesare din care decurg obligaţiile cambiale. Luha. trebuind să cuprindă anumite menţiuni obligatorii.1 Caracterele titlului cambial.conţinutul cambiei trebuie să fie consemnat într-un document (înscris).cambia este un titlu riguros formal. non est in mundo” (ceea ce nu este în cambie nu există în lume). modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege pot fi trecute în înscrisul cambial. . Debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris.să ţina seama de scopul emiterii titlului şi acest scop este exprimat foarte precis în cuprinsul legii uniforme.

o scrisoare către corespondentul acestuia aflat în localitatea respectivă. Această cambie este suscceptibilă de onorare la o bancă chiar înainte de scadenţă. .cel care are de primit o sumă de bani în altă localitate redactează o scrisoare către debitorul său şi o dă unei persoane care are de efectuat o plată în acea localitate şi care. Cambia constătă un contract de schimb a cărui realizare poate fi schematizată după cum urmeaza2. obţine de la o altă persoană (de regulă bancher). In acest mod se înlătură riscul şi cheltuielile pe care le-ar fi implicat transportul de bani în numerar.N. pentru că în perioada respectivă acea persoană să poată vinde mărfurile şi să obţină astfel sumele necesare achitării preţului. în vederea achitării preţului. Dreptul comerţului internaţional. diminuată însă cu taxa de scont. In scopul acoperirii creditului astfel acordat vânzătorul emite la momentul perfectării contractului o cambie în beneficiul său. Posesorul mai multor cambii plătibile într-o anumită localitate poate face plăţi dând acele cambii în loc de numerar. V. c) Constituie un instrument de credit. . suma de la destinatarul acesteia. necorespunzând unei livrări de mărfuri sau de prestări de servicii se numeşte efect financiar. p. . d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligaţii.conferă certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptată de tras. 1976. . Luha. Costin. Bucureşti.adică toate drepturile. Excepţie fac doar situaţiile când cambia este la vedere. b) Serveşte ca instrument de plată.cel care are nevoie de o sumă de bani într-o anumită monedă în altă localitate. Popescu. Anume: . invitându-l să o plătească la scadenţă. 3/1995. prin scontare. -faţă de beneficiar nu sunt opozabile excepţiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtătorilor succesivi ai titlului. pentru a i se pune în evidenţă acest rol. 2233 2 T. obţinând de la banca respectivă suma ce reprezintă preţul. pe credit. a) Constituie un procedeu de schimb în materie monetară.R. de pildă în materia vânzării comerciale. Când cambia constătă o creanţă izvorâtă dintr-o livrare de mărfuri ori prestare de servicii se numeşte efect de comerţ. Un producător vinde produsele sale unei persoane (cumpărător) acordându-i pentru plata preţului un termen de câteva luni. asupra cumpărătorului. Este consecinţa faptului că de regulă cambiile nu se plătesc de îndată. pe o altă piaţă sau într-o altă ţară. prin care semnatarul scrisorii îi cere să pună la dispoziţia aducătorului ei suma de bani prevăzută în scrisoare. Revista de drept comercial nr. în schimb îi plăteşte de îndată suma corespunzătoare. Utilizarea cambiei într-un atare scop s-a impus în virtutea avantajelor pe care le prezintă acest titlu de credit. Garanţia pe care poate să o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte (luăm în considerare sensul larg al noţiunii de garanţie . Se utilizează cu un atare rol.se transmite simplu şi rapid prin gir. urmând ca plătitorul să primească. p. realizându-se schimbul într-o altă localitate.este garantată solidar de giranţi. mijloacele şi instrumentele 1 Pentru amănunte a se vedea: M. Când este legată de operaţii bancare. pentru sumele prevăzute în cuprinsul lor. în baza scrisorii.Cambia a apărut din necesităţi economice şi îndeplineşte anumite funcţii1 care-i asigură o atenţie specială din partea mediilor economice. 421 41 . A fost concepută cu o atare menire fiind denumită şi “lettre de change” (scrisoare de schimb). Funcţiile cambiei. adică la o dată ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv.

2 2 I. C Turianu. Acest lucru se înfăptuieşte în două forme: . după care o remite unui creditor al său pentru a nu-l plăti în numerar. Bucureşti. prin cambie se asigură executarea unei promisiuni de plată incertă. ce constituie temeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei. 1937. Astfel de posibilităţi oferă cambia în alb. p.fie prin darea cambiei în gaj. Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constată sau realiza raporturi specifice de garanţie în sens restrâns (de mijloc juridic ce conferă creditorului prerogative speciale faţă de alţi creditori). ”Cum toate actele juridice au o cauză nici cambia nu face excepţiune de la această regulă de viaţă. Revista de drept comercial nr. Creanţa emitentului împotriva debitorului său. garantare prin avalizare. 1970. Subiecţii raportului cambial 1 V. mandatul şi fideiiusiunea. Creditorul dintr-o astfel de operaţiune. Revista de drept comercial. Pătulea. emite asupra debitorului său o cambie. o operaţiune juridică. p. răspunderea solidară. 4/1995. Cele mai importante operaţiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Cambia oferă posibilităţi de realizare a creanţelor pe care dreptul comun nu le oferă. girul de garanţie. Caracteristici structurale ale cambiei. Cambia de complezenţă purtătoare a unei semnături de favoare asigură terţilor creditori posibilitatea de a-şi satisface creanţele din patrimoniul celui ce a dat semnătura. Georgescu. Deci cambia în alb stă la dispoziţia creditorului ca un instrument ce îi garantează şi îl ajută să execute obligaţia ce iniţial i-a fost incertă. 38-49 42 . iar creanţa beneficiarului împotriva emitentului care justifică transmisiunea cambiei o numim valoare furnizată. pentru a evita să i se opună vreo excepţie care ar ridica contractului eficacitatea juridică. Subsectiunea a II-a Raportul juridic cambial Temeiul naşterii unui raport juridic cambial îl constituie. în executarea obligaţiilor ce rezultă din ele sunt: vânzarea-cumpărărea. V. 1994. Raportul cambial se alătură unui raport juridic cauzal şi. Raportul cambial se naşte astfel în executarea unui alt raport juridic primar. Luha. prin gir ai cambiei”2. V.N. raportul cambial cuprinde structural trei elemete constitutive: subiecţii. 31. print-un gir adecvat.fie sub forma unei semnături de favoare ce realizează o garanţie personală. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. indirect creditorul obligaţiei ce rezultă din raportul fundamental beneficiază şi de avantajele ce le aduce legea cambială: caracterul executoriu al titlului. împrumutul. Debitorul emitentului nu mai poate invoca faţă de posesorul legitim al cambiei nici o excepţie ce ar rezulta din contractul său cu emitentul şi va fi nevoit să-şi îndeplinească obligaţia sa. Zlătescu. numai că pentru a proteja pe terţii dobânditori de bună credinţă şi a asigura scopul economic al unei circulaţiuni eficace a bunurilor s-a recurs la principiul inopozabilităţii excepţiilor. 586 3 Pentru amănunte a se vedea: M. Garanţiile creditorului. .L. p.prin care se poate proteja cineva de consecinţele păgubitoare ale unui fapt determinat şi mijloc juridic ce întăreşte şansele de executare a obligaţiilor)1. Costin. Beneficiarul cambiei în alb poate completa titlul numai dacă obligaţia ia naştere. de cele mai multe ori. Nu există obligaţie cambială care să se nască dintr-un raport pur cambial. Ca orice raport juridic. Bucureşti. deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobânditorii subsecvenţi. fundamental. De asemenea.D. p. conţinutul şi obiectul3 .

fiecărei subscrieri îi urmează atribuirea unui grad după un criteriu logic şi nu cronologic. a girantului care răspunde şi el de neacceptarea sau neplata faţă de toţi beneficiarii succesivi. al drepturilor la care dă naştere. Obligaţia cambială este abstractă si autonomă. giranţii şi avaliştii lor. a avalistului. Nu se acordă nici o semnificaţie juridică motivului pentru care subiectul se 43 . Conţinutul si obiectul raportului cambial. pentru plata-trasul acceptat şi avaliştii săi. a acceptantului prin intervenţie şi. Subiecţii cambiali sunt şi obligaţi cambiali întrucât fiecare din ei îşi asumă câte o obligaţie. adică după ce a fost refuzată acceptarea şi plata din partea destinatarului ordinului de plată. a avalistului. Trăsătura specifică a cambiei este aceea că la obligaţia cambială a subscriitorului iniţial se poate adăuga cea a altor subiecţi: a trasului care acceptă. Forţa sa obligatorie rezultă numai din titlu. Aceştia sunt trăgătorul. Abstractă pentru că din contextul în care se naşte obligaţia nu rezultă scopul (cauza) pentru care ea este asumată. acei cărora te poţi adresa direct la scadenţă. respectiv o prestaţie pozitivă de a da sau de a face ceva.obligaţi direcţi . Numai plata făcută de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligaţiile cambiale şi ca urmare blochează orice acţiune cambială.Cambia presupune existenţa a trei subiecţi: persoana care crează titlul-trăgătorul-ce emite ordinul necondiţionat de plată şi care-şi asumă răspunderea în caz de neexecutare a acesteia. obligaţia acceptantului (a trasului). Conţinutul său este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au subiecţii acestui raport. Obligaţiile cambiale sunt directe când debitorul poate fi urmărit nemijlocit de creditorul cambial fără să se fi adresat mai înainte către alt debitor şi indirecte (de regres). criteriu ce ţine de însăşi natura declaraţiei cambiale.beneficiarul-persoana în favoarea căreia se face plata. trasul. acceptantul prin intervenţie. . pe de o parte si beneficiarul.obligaţii de regres -subiecţi cărora te adresezi numai după ce s-a cerut inutil plata obligatului principal. adică prin asumarea obligaţiei prin depunerea semnăturii autografe pe documentul cambial. Plata făcută de oricare alt obligat eliberează definitiv doar pe semnatarii ulteriori şi lasă solvensului posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar de grad anterior lui. şi în măsura în care declară propria acceptare asupra titlului şi . în sfârşit a celui ce garantează prin angajament propriu plata titlului din partea unui terţ. Din punct de vedere al persoanelor care asumă obligaţia vorbim despre obligaţia emitentului (a trăgătorului). a girantului . pe de altă parte şi reflectă modul diferit în care se exercită dreptul subiectiv cambial.cel căruia i se adresează ordinul şi care devine parte a raportului numai dacă. . a acceptantului prin intervenţie. Raportul cambial este un raport obligaţional particular. Obligaţii cambiali se împart în două catagorii. Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligaţiilor ce le conţine şi sub aspect activ. Această distincţie priveşte raporturile ce se statornicesc între semnatarii titlului. In raporturile interne între diferiţii semnatari ai titlului. Dispunerea pe grade diferite a obligaţiilor cambiale are consecinţe în situaţia îndeplinirii de către unul din ei a obligaţiei asumate. Obligaţia cambială. Ea se naşte prin subscrierea cambiei. când debitorul răspunde numai dacă creditorul s-a adresat fără succes debitorului cambial principal. Face excepţie posesorul legitim al titlului care apare doar în postura de creditor. Obiectul său constă în acţiunea concretă la care este îndatorat subiectul pasiv şi la care este îndreptăţit subiectul activ.

civ. indiferent de natura raportului juridic care ia dat naştere. Specific cambiei este faptul că între dreptul la credit şi înscrisul constatator al acestui drept există o legătură constitutivă pentru exerciţiul creditului. creditorul cambial este un proprietar al documentului. Obiectul acestor obligaţii constă în a da o sumă de bani determinată. Obligaţia cambială este formală deoarece pentru a fi valabilă trebuie să cuprindă anumite indicări prescrise de lege. Toate obligaţiile cambiale sunt guvernate de principiul independenţei semnăturilor. Este autonomă în sensul că obligaţia fiecărui semnatar al cambiei trebuie să fie considerată separat. Gălăşescu Pyk. raport de care. a posesorului titlului. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. independent de celelalte. al emisiunii cambiei. în funcţie de motivul (scop mediat).etc. el dobândind proprietatea prin prescripţia instantanee prevăzută de art. Socotim că. vol.obligă. Ori emiterea titlului urmăreşte punerea în circulaţie a unui drept de creanţă. 1937. element esenţial al oricărui act juridic ce justifică plata unei sume de bani. Georgescu. In literatura se discută că sub aspect activ conţinutul raportului cambial ni se prezintă din unitatatea a două elemente: un drept de creanţă şi un drept asupra unui document. figurând între actele obiectiv comerciale. Se poate emite cambia când se doreşte novarea raportului din care derivă. Bucureşti. un drept de credit. Revista de drept comercial. Legea nu caracterizează dreptul asupra documentului. prin alte titluri. In sistemul cambial românesc nu se acceptă cambiile în producte sau în mărfuri. adică complexul faptelor juridice care îi dă naştere şi-i determină modul de a fi. rente. Obligaţia cambială constituie un act de comerţ. Cambia este considerată un titlu abstract în sensul că din conţinutul său nu rezultă cauza emiterii sale. Cambia are o cauză însă valabilitatea obligaţiei ce o conţine nu este condiţionată de indicarea ei.18 L. Sau se justifică pentru obţinerea unui document de plată către un creditor-giratar. mobilizarea creanţelor.C. p. Cauza dreptului sau a raportului exprimat în titlul cambial nu poate fi alta decât acea a tuturor raporturilor de drept. Valabilitatea semnăturii puse pe titlu nu depinde de valabilitatea celorlalte semnături. Sunt comerciale toate operaţiunile cambiale precum şi acţiunile ce rezultă din ele1 . Cambia şi biletul la ordin. scop imediat al obligaţiei cambiale. Fiecare din aceste motive prezintă importanţa în sensul că indică legăturile ce le păstrează raportul fundamental cu raportul cambial nou format. bun mobil cu valoare intrinsecă nesemnificativă. Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate. Obiectul obligaţiilor debitorilor de regres nu este permanent acelaşi. Obligaţia de a fece să se plătească se poate transforma în temeiul legii într-o obligaţie de a da în momentul în care obligatul principal refuză să-şi îndeplinească sarcinile. Insă proprietăţii sale i se aplică regulile speciale înscrise în art. 1939. nici cambiile ce exprimă sume plătibile prin compensaţie.L. dar care scop nu face parte din titlu2 . p. Obligaţia cambială rezultă şi se alătură unui raport fundamental din care derivă obligaţia de plată a unei sume de bani. 1909 C. deşi acest motiv există întotdeauna. Raportul cambial şi raportul fundamental. 178 I. însă se desprinde şi cu care nu mai păstrează decât anumite puncte de interferenţă. în ce-i priveşte pe obligaţii direcţi şi de a-i face pe alţii să plătească această sumă pentru obligaţii de regres. 586 44 . Obligaţiei de a plăti o sumă determinată îi corespunde dreptul creditorului. de a pretinde această sumă la scadenţă. 1 2 D. Nu de puţine ori părţile înţeleg să emită titlu în scop de garantare a executării prestaţiei din raportul cambial. I.

Nu este permisă utilizarea altor denumiri (trată . impunând în contextul documentului folosirea unei expresii care indică toate urmările ce derivă din natura cambială a obligaţiei asumate. numit şi convenţie de execuţie sau convenţie de eliberare a cambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizată).menţiuni obligatorii. corespunzător debitului cambial care să poată genera o acţiune alăturată celei cambiale. Altfel spus. Cambia de favoare. 1934. indicate de art. Subsecţiunea a III-a Condiţii de formă şi de fond ale cambiei CONDIŢII DE FORMĂ In dreptul cambial condiţiile de formă au o importanţă deosebită. cambia de favoare nu este decât o abatere aparentă de la principiile ce guvernează coexistenţa raportului cambial cu cel fundamental. 1 S. Cambia este un act formal într-un sens mai riguros decât în cazul unor acte formale. In realitate ceea ce lipseşte în cambia de favoare este un debit cauzal. deci ca denumirea să se facă sub forma unui titlu. 1 alin. Legea pretinde că titlul cambial să cuprindă anumite menţiuni determinate. In atare situaţie putem să considerăm angajamentul de a elibera o semnătură cambială de favoare ca un raport fundamental. Acest formalism riguros vrea sa garanteze conştientizarea subscrierii. Felul cum se interferează raportul fundamental şi cel cambial depinde de convenţia de emitere a cambiei (dintre creditorul şi debitorul raportului de proviziune). Bucureşti. Adică. 1. Excepţiile cambiale se întemeiază şi vor putea fi invocate în conformitate cu acest “pactum de cambiando”1. se emite o cambie fără să existe în prealabil un raport juridic fundamental de proviziune. De la principiile enunţate până acum practica ne oferă o derogare (aparentă). P.L. Demetrescu. pe lângă celelalte care sunt facultative. 58/ 1934 – „Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu” Denumirea de cambie. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Nu este obligatoriu. 102 45 .Putem deci spune că obligaţia cambială are cauză însă acesteia nu i acordă importanţă ca într-un raport de drept comun. Totuţi există un raport juridic care justifică asumarea obligaţiei cambiale. Ionescu. Georgescu. Denumirea trebuie sa fie înserată gramatical încât să apară evident şi logic legătura denumirii cu ordinul cambial.1 L. Această cerinţă a legii exprimă într-o formulă specifică formalismul tipic cambial. Menţiuni obligatorii: sunt obligatorii următoarele menţiuni. 1 din Legea nr. poliţe). ce se prezintă sub forma cambiei de favoare. cât şi în ce priveşte raportul de proviziune. I.C. Un astfel de raport rezultă din aşa zisa convenţie de favoare. p. de complezenţă. Legea pretinde că denumirea de cambie să fie trecută în însuşi textul titlului. ci şi la faptul că sensul obligaţiilor asumate este determinat uneori chiar de locul unde se află menţiunile şi chiar prin semne dispuse în mod diferit. Potrivit art. Este denumită astfel orice intervenţie în nexul cambial al unui favorizator care-şi pune semnătura pe titlu cu scopul de a credita un alt subiect -favorizatul. Raportul cambial este autonom atât faţă de raportul ce intervine la primul purtător al titlului (raport de valoare furnizată). Formalismul nu se referă numai la cerinţa unui înscris care să cuprindă obligaţiile părţilor. convenţii care ne indică scopul emisiunii sau al punerii în circulaţie.

Scadenţele sunt de mai multe feluri: . să fie certă (să indice cu precizie ziua sau termenul până la care beneficiarul trebuie să se prezinte la încasare).cu scadenţă la zi fixă: este cea mai utilizată în practică. Scadenţa trebuie să indice ziua. respectiv denumirea trasului. Chiar dacă legea nu prevede o anumită formulă ordinul trebuie să fie clar şi precis. El nu trebuie să conţină condiţii încât să facă incert faptul plăţii. O astfel de cambie se deosebeşte de un bilet la ordin deoarece în cazul în care trasul refuză acceptarea. respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Bucureşti. ani din ziua prezentării la acceptare. trăgătorul îşi rezervă posibilitatea de a asuma o obligaţie directă. Legea spune ca trasul se indica cu numele său de persoana fizica sau cu numele de persoana juridică. respectiv numele şi prenumele. Desemnarea lor este cumulativă şi nu alternativă. L. luni. se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele. 4. să fie unică (nu se admit cambii cu scadenţe succesive) şi să rezulte precis din textul cambiei. iar creditorul este obligat să facă toate formalităţile pentru conservarea regresului. Popescu. Natura juridică a ordinului de plată sub formă de delegare explică posibilitatea revocării ordinului până la acceptare. din ziua protestului.R. Aceasta din urmă formulă păcătuieşte prin incertitudine. Se pot utiliza şi formule echivalente: la cerere. complet sau prin precizări uzuale. Scadenţa trebuie să fie posibilă (să nu fie înaintea emiterii sau o zi neindentificabilă). scadenţa sau câtimea obligaţiei. P. trăgătorul va fi obligat de regres. Anca. 1968. dacă nu există prezentare. in litere sau cifre. săptamâni. anul . Cambia nu poata să cuprindă decât obligaţii constând în sume de bani. admite ca ordinul de plată sa fie adresat trăgătorului însuşi. In principiu nu se pot înscrie accesorii. luna. adică la un anumit număr de zile. săptămâni. respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului 5. . adică la un anumit număr de zile. fiind sigur că titlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres. ale persoanei fizice. . Se pot indica mai mulţi traşi. Teoria generală a obligaţiilor. Practic prin această formulă a ordinului de plată. din ziua următoare a datei emisiunii cambiei. Necesitatea de a indica o sumă determinată este o derogare de la principiul de drept comun după care poate să existe o obligaţie determinabilă. ani. Codul trasului. locul plăţii.scadenţa la un anumit termen de la vedere. Suma de plată este unică şi indivizibilă pentru că proviziunea cambială este unică.la vedere: înseamnă că plata cambiei trebuie să se facă la prezentarea ei în acest scop. Trasul trebuie să fie o persoană existentă chiar dacă se individualizează printr-un nume fictiv.2. Chiar dacă există mai mulţi trăgători toţi se angajează pentru aceeaşi sumă şi ea este prevăzută pentru executarea aceleiaşi creanţe. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei. 1 T. Daca în titlu nu se indică o altă scadentă se prezumă ca este făcută la vedere (iuris et de iure). Constă în cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna beneficiarului. în clar. adică a zilei din care titlul devine exigibil. Numele celui care trebuie sa plătească (tras). imaginar. 3. În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Indicarea scadentei. Stipulaţia de dobanzi se consideră nescrisă cu excepţia cambiilor la vedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata de dobânzi.scadenţa la un anumit termen de la o emisiune. 2 al aceluiaşi articol prevede: „Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată”.C. 392-395 46 . luni. Alin. . sau. în limita spaţiului special alocat. la prezentare. (şi nu un mandat dat trasului): una a posesorului de a exercita unele drepturi şi una a trasului de a îndeplini anumite obligaţii. Ordinul de plata este considerat o dublă delegare1. p.

Dacă nu se indică locul emisiunii se prezumă iuris et de iure ca loc al emisiunii este locul arătat lângă semnătura trăgătorului. pe partea stângă sus şi trebuie să cuprindă ziua. Arătarea datei şi a locului emisiunii Se menţionează. constatarea capacităţii legale (vârsta) a semnatarilor. dreptul se exercită colectiv şi integral. În lipsa unei atari arătări. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor 47 . Când cambia este plătibilă la domiciliul trasului. Ele pot să coincidă sau nu şi problemele se rezolvă după următoarele reguli: trasul poate indica în localitatea ce reprezintă locul plăţii şi adresa plăţii. trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea. altul decât cel al domiciliului trasului. luna. Locul unde trebuie făcută plata. domiciliatarul.dacă locul plăţii nu coincide cu domiciliul trasului şi trăgătorul nu l-a desemnat. Locul plăţii este un element esenţial în sensul că trebuie să aibă acoperire în context. precum şi locul emiterii. Neindicarea locului plătii nu duce la invalidarea titlului.6. Dacă lângă semnătură nu este indicat vreun loc titlul este nul.Semnătura celui care emite cambia (trăgător) Cambia este un titlul sub semnatură privată şi se fundamentează pe subscrierea celui care emite titlul. Toţi trăgătorii vor răspunde solidar. adică persoana căreia trebuie să i se plătească suma din cambie. 8. Suma din cambie este cherabilă nu portabilă. . fără însă să arate un terţiu la care plata trebuie să fie făcută. semnătura olografă a persoanei fizice. calculul perioadei de dobândă. Cambia domiciliată. determinarea valabilităţii drepturilor semnatarilor privind acţiunea cambială (protest. anul emiterii. numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.C. Noţiunea are înţeles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata şi nu locul unde se plăteşte efectiv (adresa plăţii). acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuşi la locul plăţii. loc al plăţii. acesta poate să arate în acceptare o adresă în aceeaşi localitate unde plata trebuie să fie făcută” . cumulativ sau alternativ.Data emiterii este certă şi opozabilă tuturor până la proba contrară. Localitatea de plată trebuie să existe. Legea prevede şi posibilitatea ca loc de plată să fie indicat domiciliul unui terţ. 9. Aceasta este cambia domiciliata.30 L. 58/1938 – Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: în clar. domiciliatarul este stabilit de obicei de trăgător. Data emiterii permite determinarea mai multor elemente: calculul datei de scadenţă.Titlul trebuie prezentat obligatului pentru plată. Deci fiecare din noţiunile. Locul plăţii se referă la locul unde posesorul are obligaţia de a prezenta cambia la plată. Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabilă titlului. Indicarea beneficiarului. 7. de obicei. (adresa plăţii) şi domiciliul trasului au semnificaţia lor. – „Dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată. Data trebuie sa fie unică. Se admite pluralitatea locului de plată cumulativ. trasul poate indica şi el pe domiciliatar în condiţiile art. indivizibilă şi cu aceeaşi scadenţă. Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa. Când indicarea se face alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul. domiciliatar. regres). posibilă şi certă. Domiciliatarul nu are drepturi şi obligaţii cambiale. Dacă indicarea este cumulativă. astfel creanţa cambială este nerealizabilă. alternativ sau succesiv. Conform art. pe faţa titlului. 8 din Legea nr. Se pot indica mai mulţi beneficiari. loc al plăţii efective. Obligaţiile şi drepturile sunt stabilite de dreptul comun şi rezultă din convenţia ce o are cu cel ce l-a desemnat. Cambia poate fi semnată de mai mulţi trăgători şi în acest caz va lua naştere o obligaţie unică.

transmiţându-le la persoane diferite întrucât rămâne obligat faţă de toţi purtătorii succesivi ai oricărui exemplar. etc. în sensul că cel în favoarea căruia este făcută cambia nu trebuie să facă dovada cauzei creditului pe care îl invocă şi care se prezumă că există până la proba contrară din partea debitorului. Girantul ce obţine duplicatele este obligat să nu imprime acestora circulaţii distincte. Indeplinirea obligaţiei anulează valoarea cambială a tuturor exemplarelor aflate în circulaţie. Astfel: . Când lipseşte vreuna din condiţiile esenţiale. Pentru persoanele juridice. clauza ”valoare primită în mărfuri”. prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau. fie sub formă de copii. a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului. In acest raport se face aplicarea art. Clauze neobligatorii. Pluralitate de documente şi unicitatea obligaţiei cambiale. obligatorii părţile obişnuiesc să înscrie pe titlu şi alte menţiuni. Pe lângă clauzele definitorii. documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesiei titlului. Există menţiuni care sunt în contradicţie cu natura titlului dar nu duc la nulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descărcarea trăgătorului de responsabilitatea de plată. C.clauze care nu influenţează obligaţia cambială: clauza “după aviz”. Cambia incompletă formal. Totuşi. pe cambie se aplică şi ştampila persoanelor juridice implicate în procesul cambial. scadenţe succesivă. 305 48 . Menţiunile care contrazic natura titlului sunt interzise şi duc la nulitatea titlului însuşi (condiţionarea obligaţiei cambiale. îi restrâng efectele. plata în rate). p. îl explică. dacă trasul acceptă mai multe exemplare îşi multiplică obligaţia. 967 Cod civil. Prin excepţie. Posesorul trebuie să valorifice drepturile fără să fie obligat să ofere toate exmplarele deaorece există o singură obligaţie. Efectele acestui document sunt însă limitate. Insă cambia imperfectă rămâne un document care recunoaşte un debit cauzal 1. protejează interesele ce le are posesorul titlului de a obţine de la trăgător multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate. Soluţia o deducem din principiul relativităţii efectelor actelor juridice. Nevalabilitatea sa este absolută şi obiectivă în sensul că poate fi invocată de orice debitor faţă de orice posesor. micşorarea forţei executorii a cambiei). titlul nu este nul ci nu are eficacitate cambială. îl leagă de alte raporturi juridice. Când posesorul cambiei incomplete este străin de raportul fundamental. Paris. Manuel de droit commercial. ”netransmisibil prin gir”. Este o reproducere originală a titlului efectuată cu respectarea autografă a semnăturii trăgătorului. Inscrierea lor nu este interzisă. persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii. Numărul de exmplare trebuie să rezulte din numerotarea cuprinsă în însăşi textul titlului.clauze care afectează obligaţiile cambiale: clauza “nu la ordin”. Dacă titlul este în circulaţie trebuie să se reproducă autograf şi semnăturile celorlalţi semnatari. persoană fizică. . 1 A. Duplicatul. Jauffred. însa ele nu definesc actul ci îl precizează. ”clauza de negaranţie pentru acceptare”. In principiu se poate înscrie pe titlu orice menţiune ce nu contravine naturii sale. 1992. L.altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. etc. după caz.

Ea nu se foloseşte pentru a se da acceptarea. Răspunderea îi este înlăturată prin ratificarea operaţiunii. o anumită semnătură (sau mai multe). Semnatarul aparent nu se obligă şi nu obţine nici un drept întrucât semnătura nu a fost făcută de el. Reprezentarea cambială Obligaţiile cambiale pot fi asumate şi prin reprezentant. Craiova. Deci cambiei i se vor aplica regulile de drept comun în materie. legală. Obligaţia asumată de un incapabil este lovită de nulitate relativă. In această materie este suficient un mandat general din cuprinsul căruia să rezulte că mandatarul are dreptul să emită cambii. Pătrăşcanu. Ceilalţi semnatari îşi asumă însă obligaţii valabile şi vor fi ţinuţi cambial aplicânduse principiul autonomiei obligaţiilor cambiale. Copia trebuie să reproducă întocmai originalul cu girurile şi toate celelalte menţiuni care figurează în cambie. Insă. nu corespunde voinţei subiectului cu privire la obligaţia pentru care a subscris.Copia este o reproducere identică a titlului original efectuată de acelaşi posesor care consemnează în noul document textul cu toate subscrierile.V. Când mandatarul subscrie este necesar să-i rezulte această calitate. 1 P. Temeiul acestei responsabilitati este faptul ilicit cu consecinţa de responsabilitate obiectivă. In temeiul principiului autonomiei obligaţiilor cambiale celelalte obligaţii ramân însă valabile. Se ţine seama ca operaţiile cu cambii sunt acte de comerţ şi acte de dispoziţie şi ca atare nu pot fi efectuate de minori sau de către persoane puse sub interdicţie. CONDIŢII DE FOND Legea nu cuprinde dispoziţii privind condiţiile de fond. cu indicaţia “copie”. Se distinge intre contrafacerea semnăturii si alte alterări ale cambiei1. Regulile falsului cambial Avem în vedere situaţia în care conţinutul original al titlului suferă modificări. Legea arată ca cel care semnează ca reprezentant al unei persoane fără a avea împuternicire este ţinut personal pentru obligaţia subscrisă. O semnatură este contrafăcută când este scrisă de o altă persoană decât aceea care este indicată în iscălitură sau când semnătura autografă a fost modificată încât semnătura nouă apare ca fiind a unei alte persoane. Sachelarie. Dacă semnătura trăgătorului este falsificată girantul îşi asumă o obligaţie cambială şi şirul girurilor nu este întrerupt. Titluri de credit în comerţul internaţional. p. putând să se îndrepte împotriva tuturor obligaţilor cambiali. Capacitatea se ia în considerare în momentul subscrierii obligaţiei. O. acolo unde se termină reproducerea. Purtătorul copiei girate va putea. 1975. în baza posesiei ei. 89 49 . Deci falsul reprezentant care a plătit titlul are aceleaşi drepturi ca şi pretinsul reprezentat. însă ea nu va avea aceeaşi valoare către semnatarii de pe original fără posesia şi a documentului original. de asemenea. Dreptul său nu este autonom cu subiecţii aflaţi în relaţie directă (reprezentatul cu reprezentantul) cei doi subiecţi ai raportului de reprezentare se vor desocoti după regulile de drept comun. să valorifice dreptul către cei ce au subscris-o. Cambia este valabilă din punct de vedere formal şi obligaţiile asumate.

ipoteza prevăzută în art. Completarea se face până la prezentarea cambiei la plată dar nu mai mult de trei ani de la data emiterii. În cazul în care din titlu nu rezultă sau nu dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare. Completarea abuzivă îndreptăţeşte pe cei interesaţi să invoce excepţia completării abuzive dacă au încercat un prejudiciu. care prevede: „Dacă o cambie. Primul este ţinut în limita textului original şi cel din urmă conform conţinutului alterat. Situaţia este reglementată de dispoziţiile art. Conţinutul dreptului de completare rezultă din conţinutul înţelegerii dintre trăgător şi primul beneficiar.C. iar doctrina vorbeste despre cambie în alb. semnatarii anteriori sunt ţinuţi potrivit textului original. Deci documentul poate fi completat succesiv. ca un angajament al trăgătorului de a face să se plătească această sumă. 50 .C. irevocabil şi transmisibil prin tradiţia documentului.C. Ultimul giratar nu este obligat să cunoască conţinutul înţelegerii iniţiale de completare. afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. Subsecţiunea a IV-a Acceptarea Poziţia trasului înainte de acceptare Cambia se prezintă în momentul creării sale în dublă ipostază: ca ordin de a se plăti o sumă de bani beneficiarului titlului. Convenţia iniţială de completare nu este opozabilă primitorilor succesivi prin gir. semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în limitele textului alterat. Completarea tardivă produce o cambie nevalabilă deoarece la data când trebuia completată îi lipseau elementele esenţiale. necompletată la emitere. Acest drept este patrimonial. Dreptul de completare îl are primul dobânditor şi posesorii succesivi. Momentul alterării trebuie dovedit deoarece de el se leagă întinderea obligaţiilor subscriitorilor. Asemenea decădere nu este opozabilă posesorului de bună credinţă. căruia titlul i-a fost transmis completat”.Alterarea titlului presupune modificarea conţinutului documentului fără voinţa celor interesaţi. Dobânditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeşte prin gir. SITUAŢII SPECIALE Cambia în alb Principiul L.88 L. – „În cazul alterării textului unei cambii. O cambie în alb trebuie să conţină cel puţin subscrierea trăgătorului. a fost completată fără a se ţine seama de înţelegerile intervenite. Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei. Dacă dovada nu este posibilă se prezumă că semnătura a fost pusă înainte de alterare. Sarcina probei aparţine posesorului deoarece el are interesul să dovedească valabilitatea titlului actual. chiar dacă ordinul de plată îşi găseşte justificarea în creanţa ce o deţine trăgătorul împotriva trasului. Nerespectarea termenului de completare duce la decăderea din drept. Trasul nu are în acest moment nici o obligaţie. neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului. se presupune că a fost pusă înainte”. este că toate condiţiile formale trebuie să existe în momentul în care se valorifică dreptul contra oricărui obligat cambial. Legea foloseste noţiunea de cambie necompletată. Această norma face distincţie între cel ce a semnat înainte de alterare şi cel ce a semnat după.12 L. Fiecare giratar va completa cambia şi va răspunde după indicaţiile date de girantul său.

In principiu acceptarea nu se dateaza. Conţinutul şi forma acceptării Acceptarea este o manifestare de voinţă prin care trasul. ea este semnată de tras. Aducerea la cunoştinţă a acceptării se face prin restituirea cambiei purtătoare a semnăturii de acceptare. Cambia. Ea se prezintă la domciiliul trasului chiar dacă se indică un domiciliatar. principiu neadmis de dreptul comun. Se acceptă totuşi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare. Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicându-se persoana de la care provine. 1 V Luha. In această ipoteză trasul nu va avea o răspundere faţă de trăgător pentru că refuză să accepte cambia. Prezentarea cambiei la acceptare Titlul este prezentat la acceptare de către posesor până în preziua scadenţei. pentru că se consideră a fi o acceptare limitată şi nu condiţionată. s-ar ajunge la concluzia că. Nu se primeşte acceptare prin act separat. se va solicita şi acceptarea lor. 100 51 . aşa cum a promis. Acceptarea este în principiu. Dacă figurează şi indicaţi la nevoie. Asta deoarece răspunderea cambială este mai severă decât răspunderea contractuală a trasului faţă de trăgător din raportul fundamental1. dar nu mai lung de o zi. In acest caz neprezentarea sau refuzul acceptării nu produc consecinţe. „voi onora” pe cambie. „voi plăti”. 1998. Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin voinţa trăgătorului sau a giranţilor. în ipoteza în care nu va accepta. Obligaţia asumată este autonomă. literală şi abstractă. poziţia trasului este nesemnificativă cambial.Inainte de acceptare. Dacă s-ar accepta contrariul. Bucureşti. Dacă se indică mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele. considerată neacceptare). Trasul poate cere timp de gândire o singură dată. Acceptarea este necondiţionată (acceptarea condiţionată este nulă. apoi nu-şi va respecta această obligaţie va răspunde faţă de beneficiar contractual şi nu cambial. Când există mai mulţi traşi prezentarea se face tuturor. deoarece nu a subscris încă titlul. un terţ intervine în nexul cambial şi se obligă direct să plătească suma de bani înscrisă în titlu. Trasul răspunde contractual faţă de trăgătorul autorizat să emită cambia. Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenţă la un anumit timp de la vedere şi la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteşte nescrisă în ce priveşte partea ce depăşeşte obligaţia cambială. Refuzul de datare se constată prin protest de nedatare. Acceptarea se scrie prin formula “acceptat”. Prezentarea se face la domiciliul trasului. Revocarea după restituire se consideră o alterare a înscrisului. Daca trasul se va angaja faţă de beneficiar că va acepta cambia şi. irevocabila dupa ce ajunge la destinatie. Dacă nu ajunge la cunoştinţa celor interesaţi poate fi revocată chiar dacă a fost scrisă pe titlu. creditorul poate agrava unilateral poziţia debitorului. deoarece acceptarea este fapt personal al trasului. Revoarea acceptării echivalează cu o neacceptare. Prezentarea la acceptare este în principiu facultativă. Daca vreunul refuză acceptarea se întocmeşte protest de neacceptare. p. Problema este mai delicată când lipseşte autorizarea de emitere a cambiei. Se admite însă acceptarea parţială. Acceptarea se poate face şi pe duplicat. Titluri de credit.

Nerespectarea ordinului impus de giranţi duce la decăderea dreptului de regres împotriva girantului. Obligativitatea prezentării la acceptare rezultă şi din lege. Cambia. prezentarea la acceptare determinând scadenţa. In asemenea ipoteză dobânditorul poate obţine legitimarea pretinderii dreptului dar nu şi proprietatea documentului. El este ţinut faţă de creditor în solidar alături de trăgător. ca titlu de credit nu-şi poate realiza funcţiunile economice decât prin circulaţie. Termenul poate fi fixat precizând atât începutul cât şi sfârşitul sau poate fi indicat numai sfârşitul acestuia. Dacă trasul plăteşte se stinge raportul cambial. Excepţia poate fi invocată numai de girant si garanţii săi. Circulaţia involuntară constă într-o transmisiune în care dobânditorul nu primeşte drepturile în urma unui acord valabil. Dacă clauza este înserată de trăgător produce efecte faţă de orice obligat cambial.Civ care spune ca posesia de bună credinţă valorează titlu. Situaţia este acoperită de principiul prescripţiei instantanee. de art. sau le primeşte în lipsa oricărui acord.Trăgătorul poate fixa termen în care cambia să fie prezentată la acceptare. Subsecţiunea a V-a Circulaţia cambiei Titlurile de credit sunt destinate circulaţiei. sarcina probei inexistenţei proviziunii revine trasului. iar ceilalţi de a face să se plătească. pe ascuns sau împotriva voinţei posesorului legitim. Trăgătorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula “fără obligaţie de acceptare”. prin specificul ei evită neajunsurile ce rezultă din formele de transmitere a titlurilor de credit. Creditorul îl poate urmări pe trasul acceptant deoarece el este obligat cambial. trăgătorul poate revoca ordinul de plată al trasului de a accepta şi de a plăti cambia. Legea româna nu reglementează cambial proviziunea. Prezentarea se va face în timp de un an de la emisiune. Clauza de obligativitate a prezentării la acceptare poate fi trecută şi de giranţi care. în sensul că trasul are obligaţia de a plăti. Clauza de interdicţie nu este posibilă în cambiile cu scadenţă la un anumit termen de la vedere şi nici în cele ce sunt plătibile la un terţ. faptul se constată într-un protest de neplată şi se activează dreptul de regres al creditorului. Cambia. Dacă clauza de prezentare în termen nu se respecta posesorul este decăzut din dreptul de regres faţă de toţi debitorii cambiali. pot fixa termene în acest sens. 52 . Dacă nu plăteşte. Acest lucru se realizează în cambiile cu scadenţă la un anume termen de la vedere. prev. De aici rezultă urmatoarele: trasul acceptant plătitor nu are acţiune cambială contra trăgătorului ci numai acţiune de drept comun.1 C. Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o dată cu girul.1909 al. O astfel de situaţie se poate răsfrânge asupra transferurilor ulterioare cu efecte nedorite. Transmisiunea face ca dobânditorul să primească şi titularitatea dreptului încorporat în document. primitorului. Circulaţia voluntară se bazează pe un contract valabil de transmisiune prin care se atribuie proprietatea titlului. giranţi şi avaliştii lor. Efectele acceptarii Prin acceptare trasul devine obligat cambial principal. Aceasta circulaţie poate fi voluntară sau involuntară.

15 din L.Efectul acestei manifestări de voinţă constă în transmiterea proprietăţii documentului. care din punct de vedere juridic reprezintă o declaraţie scrisă şi subscrisă şi cuprinde: numele girantului. printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu.C. data şi semnătura girantului. Girul.. numele giratarului. Forma girului Potrivit art. pe de altă parte. Mai mult decât atât. În acest din urmă caz. debitorul convine cu creditorul să-i transmită titlul cambial aflat în posesia sa.Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin şi se transmite de cele mai multe ori prin gir. iar sub aspectul conţinutului. girul se analizează ca o manifestare de voinţă. adică girantul să nu indice numele giratarului. Este complexă pentru că vizează sub aspectul formei două acţiuni concrete: dispoziţia asupra documentului prin remiterea acestuia şi subrogarea giratarului în drepturile girantului. 15. prin scrierea unei formule specifice. Raportul dintre girant şi giratar este abstract deoarece cambia circulă dezbrăcată de raportul fundamental dintre cei doi subiecţi. celelalte modalităţi de transmitere fiind permise. In opinia noastră o asemenea clauză nu este valabilă deoarece afectează însăşi natura titlului. Implicit s-a ajuns la formula valabilă după care girul poate conţine numai subscrierea girantului.C. Girul are la bază o convenţie cauzală anterioară. odată cu predarea acestuia. pe de o parte şi a legitimităţii pretinderii prestaţiei la care s-a obligat debitorul cambial. Legea permite însă introducerea unei clauze “nu la ordin”. Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei prin gir. Dobânditorul unei cambii “nu la ordin” va fi obligat să demonstreze transferul în baza căruia a obţinut cambia. complexă exprimată în scris. Pentru lichidarea sau garantarea unei datorii. girul trebuie scris pe cambie. se are în vedere proprietatea documentului şi dreptul de creanţă pe care titlul îl încorporează. Natura juridică Înţelegem prin gir mijlocul tipic de circulaţie al cambiei prin care un girant transmite unei alte persoane numite giratar. 2 din L. transmiţătorul asumă faţă de primitor şi faţă de toţi cei care-i succed obligaţia de a face să se plătească titlul (garanţia acceptării şi plăţii cambiei). alin. Art. trebuie să fie scris pe cambie Cambia poate fi transmisă în alb. In asemenea ipoteza giratarul va trebui să-şi completeze singur numele. Cambia “nu la ordin” si cambia netransferabila Cambia este un titlu la ordin ca efect al dispoziţiilor legale. constituindu-se el însuşi ca garant pentru plata sumei la scadenţă. sub forma unor menţiuni scrise şi semnate. prevede că girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). In acest caz cambia poate circula dar cu efectele unei cesiuni de creanţa.. girul pentru a fi valabil. prin particularităţile dreptului transmis. toate drepturile consemnate literal pe document. către o altă persoană. care interzice girarea. Deci. toate inconvenientele. Se pune problema dacă ar fi admisibilă o clauză care să interzică transmiterea cambiei sub orice formă. el trebuie semnat de girant. Prin gir se transmit drepturi autonome si literale. Asemenea gir îşi realizează funcţiile 53 . el primind un drept derivat. De obicei se scrie pe dosul titlului. adică printr-o manieră specifică ce înlătură.

Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni. Girul în favoarea băncii (operaţiunea de scontare prin care posesorul cambiei poate obţine prin gir resurse de la o bancă. exercitarea drepturilor cambiale urmează să se facă de către toţi giratarii. In această situatie vorbim despre gir de întoarcere. înainte de scadenţă. prin gir de întoarcere. primitor prin astfel de gir se comportă ca un veritiabil giratar. Efectele girului 54 . neafectat de modalităţi. Girul după scadenţă (gir făcut între momentul scadenţei şi termenul pentru adresarea protestului). sau până când protestul poate fi făcut. Girul pentru procură ( gir pentru încasare). prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia. stipulează că pe cambie se fac menţiunile „valoare în garanţie”. În cazul girului cumulativ. el nu va avea efectul său specific. Girul ulterior scadenţei/ ulterior protestului. Se poate spune că girul pentru procură este o formă în care giratarul mandatează o altă persoană pentru a încasa banii. sau orice altă menţiune care implică gajul. Nu este acceptat nici girul parţial. Posesorul cambiei. Girul pentru garanţie se dă de către beneficiar pentru a garanta anumite obligaţii. a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat. De fapt. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoarea pentru acoperire”. Girul se poate face numai până în momentul adresării protestului. Mandatul cuprins printr-un gir „de procură” nu încetează prin moartea mandantului. însă girul ulterior protestului produce numai efectele unei cesiuni ordinare. primind cambia. Girul trebuie să fie pur şi simplu. Giratar poate fi orice persoană din nexul cambial. prin girare în favoarea băncii. în baza unui gir în garanţie. posesorul poate să exercite toate drepturile inzvorând din cambie.Potrivit legii girul la purtător este considerat gir în alb.C. „pentru încasare”. Legea nu interzice girul după acest moment însă. este considerat ca fiind un gir obişnuit. dar nu o poate gira decât cu titlu de procură. Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului.C. pe baza menţiunilor enumerate mai sus. Cei obligaţi nu pot opun e posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu girantul. iar în cazul girului alternativ. cum ar fi garanţia pentru bună execuţie a unor lucrări de investiţii. înainte de scadenţă. poate să execute toate drepturile care decurg din cambie. urmând ca giratarul să se preocupe de recuperarea sumei înscrise în cambie.deoarece după completare se transformă în gir complet. „pentru procură”. Totuşi nu este admis girul la purtător . Condiţionarea girului se socoteşte nescrisă. raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece datoria nu este exigibilă. Potrivit art. Articolul 21 din L. prin acordul comun al acestora. dar un gir făcut de el este socotit ca făcut cu titlu de procură. deoarece circulaţia normală a cambiei durează numai până la scadenţă. Girul în alb păstrează caracteristicile circulaţiei cambiale chiar dacă uneori se rezumă la o simplă înmânare a documentului. se face o nouă girare în care giratarul devine girant iar mandatarul giratar. oricare dintre giratari care se află în posesia girului poate exercita drepturile cambiale. În acest al doilea caz. afară numai dacă posesorul. girantul cedează cambia la un preţ mai scăzut datorită problemelor apărute cu încasarea acesteia. Girul cumulativ/ alternativ în cazul în care pe titlu se înscriu mai mulţi giratari. putând transmite în continuare titlul. girantul garantează numai existenţa creanţei nu şi plata acesteia. Girul ulterior scadenţei produce aceleaşi efecte ca şi girul anterior. În ambele cazuri. 20 din L. Debitorul cambial. „valoare în gaj”. Dacă titlul ajunge în mâna unui debitor cambial.

Dreptul comerţului internaţional. Această excludere poate să privească fie acceptarea şi plata fie una din acestea două. Daca între giruri figurează unul în alb şirul nu este întrerupt dacă el este semnat de cel ce figurează giratar în girul anterior plin3 . 1976. p. Avem de a face cu un fenomen particular al circulaţiei cambiale prin care cambia este transferată de la creditorul cambial la cel care a plătit. autorul acestuia este prezumat că a dobândit titlul în baza girului în alb. creanţa cambială. 432-433 55 . garantează pe primitor de acceptarea şi plata cambiei şi legitimează pe posesor să pretindă creditul.A. Bucureşti. c) Efectul legitimativ al girului. a) Efectul translativ de drepturi. Şirul neîntrerupt de giruri prezumă până la proba contrară că ultimul giratar este şi creditorul dreptului de creanţă şi proprietarul cambiei. de a-l da în garanţie.Doctrina recunoaşte girului trei efecte: este translativ de drepturi. 104/16. Popescu. 1939. Obţinerea cambiei prin plată Art.L. Giratarul prin procură este un mandatar al girantului şi primeste documentul numai ca să-şi dovedească împuternicirea de a îndeplini ceea ce este necesar pentru conservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept. Terţul de bună credinţă şi care a dobândit fără greşeală gravă devine titlular al dreptului cambial chiar dacă autorul său nu a avut această calitate.55 L. L. Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului. Într-un lanţ cambial legitimarea aparţine numai posesorului care justifică dreptul său printro serie neîntreruptă de giruri. de a-l ceda. b) Efectul de garanţie. Revista de drept comercial. iar fiecare din următorii giranţi să fi fost indicaţi ca giratari în girul precedent.R. predarea cambiei. reţine că girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. In practică se discută dacă prin gir se transmit şi garanţiile reale constituite pentru garantarea creanţei cambiale. Textul indicat reglementează o consecinţă a exercitării regresului şi are în vedere plata efectuată de un obligat cambial. Controversa a fost soluţionată prin D. Când girul finalizează un contract de garanţie şi titlul este dat în gaj vorbim despre un gir în garanţie. 588 3 T.C.XI. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. dreptul de a se întoarce în regres contra debitorilor de regres. stabileşte că orice obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat regresul poate cere în schimbul plătii. Când girul finalizează o convenţie de mandat avem de a face cu un gir pentru procură. Girantului i se ridică legitimarea obţinerii prestaţiei cambiale. Dacă titlul este plătit creditorul poate reţine pentru sine parte din suma încasată până la concurenţa creanţei sale sau poate reţine întreaga sumă până la scadenţa creanţei când se va satisface preferenţial. Georgescu. In acest caz giratarul va exercita un drept cambial propriu. p. dreptul de a gira în continuare titlul. Efectul de legitimare al girului nu poate fi înlăturat prin voinţa părţilor. Urmare a girului numai giratarul este abilitat să exercite dreptul cambial.1950 V.C. Nimic nu ne impiedică să observăm fenomenul şi în situaţia în care plata este făcută de un obligat de categorie diferită (garantul obligatului principal) sau chiar 1 2 Decretul Lege 3673/1940 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. Girantul poate exclude răspunderea sa printr-o clauză de negaranţie. dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi plata. 3673/19401 în sensul că prin gir se transmit aceste garanţii dacă garanţiile sunt menţionate în titlu ca garanţii ale obligaţiei cambiale şi nu ale obligaţiilor raportului fundamental2. Ca să existe un şir neîntrerupt de giruri trebuie ca primul giratar să fie beneficiarul titlului. In sarcina girantului se naşte întotdeauna şi obligaţia subsidiară faţă de posesor de a răspunde dacă debitorul refuză acceptarea sau plata.

se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vânzarea unui fond cu activele sale. Circulaţia neregulată Transferul proprietăţii titlului cambial urmează regula generală după care acest efect este subordonat existenţei unui contract valabil de transmisiune. căruia i se vor putea opune toate excepţiunile opozabile acestuia. fie dintr-un act sparat. El va răspunde. De asemenea. 351 56 . de existenta creanţei. se poate explica prin structura specifică a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a plătit posibilitatea de a acţiona contra celor obligaţi cambial de grad precedent şi drepturile cambiale sunt atribuite în baza proprietăţii titlului. Legea nr. Bârsan. Teoria generală a obligaţiilor. dacă cesiunea a fost oneroasă. Imaginăm şi situaţia în care creditorul gajist poate dobândi cambia gajată după reguli de drept comun. C. Cesiunea urmează regulile expuse mai înainte cu câteva precizări. Prin aceste operaţii dobânditorul obţine poziţia juridică a autorului său şi legitimarea se face după reguli de drept comun. Efectul prevăzut de textele de lege (art. obţinând în schimbul plătii. In acest caz. afară de stipulaţie contrară. proprietatea titlului. In acest caz vorbim despre o răscumpărare a cambiei în cazul în care cel ce a plătit era obligat cambial. 43 L. Avem deci mai multe ipoteze în care există interes din partea celui care a plătit cambia de a-şi exercita drepturile împotriva obligaţilor cambiali.35 si 82 L. ori ca efect al unui act de fuziune al unor societăţi.de către un străin de raportul cambial. deoarece el îşi îndeplineşte obligaţia sa. sau despre o subrogare în drepturile altuia în cazul în care plata se face de un terţ1 (20). Legitimarea lor rezultă din textul legal. Transmisiunea prin mijloace de drept comun Cambia poate fi transmisă prin succesiune legală sau testamentară. Totuşi nu sunt excluse neregularităţi de acest fel câtă vreme titlul poate circula prin gir în alb. 1981. se transmit creditorului toate drepturile cambiale ale cedentului. Când vorbim despre subrogaţi în drepturile altuia legitimarea se face după regulile de drept comun coroborate cu art. prin cesiunea cambiei. care obligă pe creditorul plătit să preda titlul cu menţiunea de achitare.). dobânditorul se legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri rămas după ştergerea girurilor ulterioare lui. nici acceptarea. 58/1934. fie titularitatea proprietarului documentului.55. Drept civil. nici plata cambiei. Debitorul poate opune cesionarului excepţiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar dacă posesorul este de bună credinţă. nu şi de solvabilitatea debitorului.C. a proprietăţii lui şi a drepturilor încorporate în el. chiar anterior scadenţei.C. Cambia este mai puţin expusă la astfel de situaţii. In cazul răscumpărării. Această legitimare este specifică circulaţiei cambiale. Exerciţiul lor este condiţionat de dobândirea titlului. p.23. cesionarului având dreptul la predarea cambiei. Bucureşti. Lipsa unui astfel de suport dă naştere unei circulaţii neregulate (involuntare) ce vizează fie legitimarea creditorului. subiecţi ai unui raport cambial. derivând fie dintr-un gir făcut posterior protestului de neplată sau după expirarea termenului pentru facerea protestului. Primitorul dobândeşte un drept derivat. Sunt reglementate două ipoteze în care se obţin efectele cesiunii: girul întârziat şi transmisiunea prin act separat. ori situaţia cambiei confiscate. 1 C. Stătescu. el care plăteşte ia locul unui obligat cambial (plata prin intervenţie) şi va obţine drepturile împotriva celui pentru care a plătit şi contra celor ce sunt obligaţi faţă de acesta din urmă. însă nu cambial. Transmiţătorul nu garantează. La fiecare din aceste cazuri drepturile cambiale trec de la cedent la cesionar. art.

1978. Zinveriu. Cluj Napoca. Ocrotirea dreptului cambial prin acţiune în revendicare este consecinţa ideii de încorporare a dreptului de creanţă într-un document. posesiunea unei cambii.adică. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb). Nu poate fi titular cel ce a înstrăinat titlul nefiind îndreptăţit chiar dacă dobânditorul a fost de rea-credinţă. că acela care a transmis titlul nu avea dreptul să dispună de el. p. ori deposedarea voluntară prin abuz de încredere sau înşelăciune. Macovei. In principiu nu se poate dobândi un bun de la un non domino1. Pierderea titlului presupune furtul (ori alte sustrageri). prin orice întâmplare. dând dovada de un minimum de diligenţă. Titulari ai acţiunii pot fi: proprietarul cambiei. Reaua-credinţă presupune că purtătorul titlului l-a dobândit ştiind că cel ce a transmis nu avea dreptul de a dispune de bun. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei . Oprează deci o uzucapare a dreptului cambial. Acţiunea în revendicare cambială Cel ce se consideră îndreptăţit să posede cambia şi nu are titlul îl poate revendica de la cel care îl posedă. Acţiunea în revendicare cambială este o acţiune de drept comun şi urmează normele procedurale obişnuite. Sarcina probei contrare revine reclamantului. 58/1934. ipoteza generală în care o persoană a pierdut posesia unei cambii. posesorul trebuie să restituie titlul. şi giratarul prin procură. Contractele civile. Subsecţiunea a VI-a Avalul Natura juridică a avalului Legea nu defineşte avalul. De asemenea. Într-o astfel de acţiune posesorul trebuie să prezinte titlul şi să-şi dovedească legitimarea. Dacă plata s-a făcut. Buna lui credinţă se prezumă.C (respectiv: dacă un gir este urmat de un alt gir. pentru toată suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din 1 I. prevede: Dacă o persoană a pierdut. 33 57 .C.Art. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. care garantează plata pentru unul din obligaţii cambiali. nu este ţinut să predea cambia. p. 33 alin. bun mobil. Observăm deci că avalul se încadrează în categoria garanţiilor obligaţiilor. 2/1975. I. pot fi titulari debitorii acceptanţi sau de regres care trebuie să primeasca titlul urmare a plăţii. creditorul gajist care apară propriile sale drepturi. Avalul este o garanţie dată de o persoană.3 L. prin orice întâmplare. Buna credinţă este apreciată mai sever decât în dreptul comun.18 al. Revista română de drept. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. 62-63. Dacă se face dovada relei credinţe. numită avalist. Se spune numai că plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea – art. Legea însă oferă o soluţie: dobânditorul nu este ţinut să predea cambia afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă. numit avalizat. Culpa gravă există când dobânditorul ar fi trebuit să ştie. pierderea propriu-zisă. 18 din L. cambia fiind înmânată solvensului pârâtul va restitui suma încasată. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat la alin. 1 din Legea nr. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă. 2 al art.

vol. Distingem între garanţii ale obligaţiilor ce rezultă din raportul fundamental pe care se întemeiază emiterea unei cambii şi garanţii ale obligaţiilor cambiale. Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului independenţei semnăturilor. Se înscrie cu formulele ”pentru aval”. I. Avalul dat pentru o semnatură nevalabilă din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garanţia unei obligaţii inexistente este şi ea nevalabilă.ea. deoarece în dreptul cambial nu interesează cauza asumării obligaţiei. Creditorul trebuie să îndeplinească faţă de avalist toate formalităţile prevăzute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este şi rămâne un obligat cambial independent. Avalul se foloseşte atunci când sunt anumite rezerve privind capacitatea de plată a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informaţii despre bonitatea acestuia. Plata unei obligaţii cambiale poate fi asigurată (garantată) şi prin asumarea unei alte obligaţii cambiale.Aceste garanţii pot fi reale sau personale. În asemenea situaţii. Curierul juridic. Pe lângă toate aceste forme de garantare a obligaţiilor cambiale legea recunoaşte şi posibilitatea avalizării. Avalul se dă numai până la scadenţă. Bucureşti. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi avalizatul. beneficiarul solicită avalizarea cambiei. p. Insă avalul produce efecte dacă obligaţia garantată este lipsită de valabilitate din alte motive decât cele formale. Drepturile avalistului care plăteşte 1 E. Ea va fi reglementată după regulile de drept comun. Cristoforeanu. Cel care garantează se numeşte avalist şi cel garantat este denumit avalizat. Nu este valabil pe act separat. ”pentru fidejusiune”. 178 58 . Girul cambial nu transmite garanţiile. Nu poate fi dat condiţionat. Avem de a face cu o garanţie tipic cambială recunoscută astfel de lege şi nu dedusă din alte norme sau din alte mecanisme pe care le crează raportul cambial. El dobândeşte rang egal cu avalizatul sau obligaţia lui are aceeaşi întindere cu cea a avalizatului. 1939. Nu se datează şi nici nu se localizează. Daca nu se face menţiunea se prezumă că a fost dat pentru trăgător. ”pentru garanţie”. pe un adaos sau pe copie. Legea permite avalul parţial. Se menţionează întotdeauna cine este avalizatul. Cambia şi biletul la ordin. abstracta din care rezultă garanţie pentru stingerea creditului cambial. 497. Gălăşescu Pyk. Răspundea avalistului este ca cea a unui obligat obişnuit: răspundere solidară. Ca să existe o garanţie a obligaţiei cambiale ea trebuie să fie consemnată pe document1. O garanţie personală poate fi garantată cambial şi altfel decât în condiţiile fidejusiunii. Totuşi obligaţia sa este independentă şi autonomă. Prin aval se naşte o nouă obligaţie cambială. Exemplificăm situaţia când creditorul ce nu are încredere în solvabilitatea debitorului sau cere să fie subscrisă cambia şi de un alt subiect ce va figura ca şi coemitent care are o solvabilitate notorie. El rezultă din document: se poate scrie pe titlu. 1939. “în obligaţie solidară”. ”pentru siguranţă”. D. Existenţa mai multor obligaţi cambiali sporeşte încrederea în titlu şi garantează plata acestuia. Forma avalului si individualizarea avalistului Ca orice obligaţie cambială avalul trebuie să îndeplinească formalismul specific. p. Doctrina şi practica recunosc posibilitatea garantării prin fidejusiune a unei obligaţii cambiale.

care prevede: Când avalistul plăteşte cambia. raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare. Intre cei care au avalizat acelaşi obligat cambial nu există raporturi cambiale ci numai raporturi de solidaritate. Vicol. mutandis şi plăţilor efectuate de ceilalţi debitori cambiali. Lor li se aplică dispoziţiile art.C. Asta nu exclude însă posibilitatea de stingere a acesteia şi prin alte mijloace de drept comun: remitere de datorie. Autonomia. Doctrină şi jurisprudenţă. Deci : . el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. novaţia. 1 C. Bucureşti. par a fi incompatibile.Totuşi. compensaţia. 136 59 .C. în temeiul cambiei (art. Prezentarea la plată o face posesorul legitim. aceste două caractere ale avalului sunt reale şi nu pot fi neglijate. Aceste ultime două observaţii definesc caracterul accesoriu al garanţiei date prin aval. Totuşi.particularitate a oricarei garanţii şi independenţa -particularitate a oricărei obligaţii cambiale.dacă a semnat pentru trăgător are acţiune numai contra trăgătorului. Din acest motiv se susţine că avalul este o garanţie tipic cambială.60 L. fuziunea. Subsecţiunea a VII-a Plata cambiei Plata constituie finalitatea şi esenţa oricărui negoţ cambial. Ca să exercite drepturile avalistul trebuie să obţină titlul şi documentele de conservare ale regresului. a trăgătorului şi a avaliştilor lor. accesorietatea .avalizatul indică rangul cel ocupă avalistul în ierarhia subscrierilor cambiale. 1945.dacă a garantat pentru acceptant se îndreaptă numai contra acestuia. care prevede cî între mai mulţi obligaţi care au o situaţie egală în cambie nu se poate exercita acţiunea cambială. această autonomie nu poate fi privită în mod absolut din următoarele motive: . Doctrina şi practica acceptă că regulile se aplică mutatis. în temeiul cambiei) Avalistul intra în şirul de obligaţi cambiali în mod autonom ca urmare a poziţiei sale. Cambia. ierarhie statornicită de şirul neîntrerupt de giruri. In caz de achitare parţială avalistul dobândeşte drepturile cambiale până la concurenţa sumei plătite de el1. independenţa rezultă din natura obligaţiei cambiale. .dacă avalul este dat pentru un girant el se întoarce contra girantului avalizat şi predecesorilor lui. .. cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. pe care-i urmăreşte în regres. p.. Legea nu reglementează decât plata făcută de debitorul principal. Accesorietatea şi autonomia obligaţiei avalistului Cele două caractere.Avalistul care achită cambia dobândeşte toate drepturile ce izvorăsc din ea atât împotriva celui garantat cât si împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. .35 al. In materie cambială se aplică regula proprie titlurilor de credit după care obţinerea plăţii presupune îndeplinirea unei condiţii esenţiale: prezezentarea documentului de către creditor către debitor pentru plată. Legea reglementează stingerea obligaţiei cambiale prin plată.3 L. Obligaţia cambială este cherabilă şi nu portabilă pentru că debitorul nu cunoaşte până la scadenţă cine este creditorul.obligaţia avalistului se sprijină întotdeauna pe o altă obligaţie valabilă din punct de vedere formal.

reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic – imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite prin convenţii.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca prezentarea la plată a cambiei originale. 60 . Potrivit Legii nr. . prin utilizarea oricăror mijloace tehnice admise de lege. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. constituie momentul prezentării la plată. Cererea plăţii împotriva trasului acceptant se poate face oricând în temenul de prescripţie. dar în aceste condiţii nu se mai poate dresa protestul. adică prezentarea electronică la plată a cambiei.. iar posesorul decade din drepturile de regres. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: . cu condiţia ca această din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. Instituţia de credit este obligată. Răspunderea pentru pierderea suferită prin nerespectarea acestor obligaţii revine instituţiei de credit. plata se cere în ziua lucrătoare următoare şi termenul de două zile se prelungeşte încât posesorul are trei zile lucrătoare pentru prezentare. In subsidiar cambia va fi prezentată acceptantului prin intervenţie sau indicatului la nevoie. În sensul prezentei legi.să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. 58/1934 art. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează. . Termenele de prezentare la plată Posesorul unei cambii plătibile la zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă. 39/2008 se numără reglementarea trunchierii. prin trunchiere trebuie astfel realizată încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora.transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute mai sus către instituţiile de credit plătitoare. când se prezintă la plată o cambie prin trunchiere: .transpunerea în format electronic a infomaţiilor relevante de pe cambia originală. potrivit art. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi a giranţilor. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei. 461 prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere.Prezentarea se face trasului indiferent dacă acesta a acceptat sau nu. Daca există mai mulţi traşi sau domiciliatari cambia va fi prezentată tuturor în ordinea aleasă de posesor. Dacă scadenţa este zi nelucrătoare. Între prevederile introduse de OUG nr. 462 din L. Dacă este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia. Obiectul trunchierii îl constituie numai cambiile acceptate. . Cambia nu va fi prezentată avalistului trasului pentru plată. Din neacceptare nu se poate deduce că trasul nu va plăti.C.

Reînnoirea nu este admisibilă decât cu acordul tuturor semnatarilor. Debitorul principal poate fi urmărit cât timp dreptul nu este prescris. prevede că dacă prezentarea cambiei este împiedicată de un obstacol de neînlăturat termenul se prelungeşte. ca să se respecte exigenţa literalităţii titlului şi se numeşte reînnoirea cambiei.2 L. Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul său. însă posesorul trebuie să aducă la cunoştinţa girantului sau prin scrisoare recomandată. Se aplică principiul că în situaţia în care moneda titlului nu are curs la locul plăţii debitorul are posibilitatea de a se elibera plătind cu moneda curentă după valoarea plăţii în ziua scadenţei. Plata parţială Art. Debitorul are drept de opţiune. Recipisa se va depune la instanţa locului de plată. Neprezentarea la plată îl decade pe creditor din drepturile de regres. Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plată produce efecte atât în ce-i priveşte pe debitorii de regres cât şi în ce-l priveşte pe debitorul principal. Consemnarea liberează pe debitori de sarcina plăţii şi stinge raportul cambial. Plata anticipată Întrucât scadenţa cambială este şi în interesul creditorului în materie cambială nu se aplică regulile de drept comun conform cărora debitorul poate face plata şi creditorul este obligat să o 61 . băncile domiciliatare atenţionează în prealabil pe traşi despre scadenţele cambiilor ce li se vor prezenta. Prezentarea se va face imediat după încetarea impedimentului. debitorul poate plăti în moneda natională la cursul stabilit legal. Dacă posesorul refuză plata parţială debitorii de regres sunt descărcaţi de garanţia de achitare pentru suma oferită şi pentru accesoriile sale.43 al. Debitorul însă poate retrage suma depusă.1001 al.Termenul stabilit de lege este în favoarea creditorului şi al debitorului: creditorul nu este ţinut să primească plata anterior scadenţei şi nici nu poate cere plata anticipat. Operaţia se realizează prin înlocuirea cambiei cu o alta nouă. Plata în monedă străină Legea reglementează condiţiile în care se face plata altfel decât în moneda naţională.Civ). creditorul neputându-l constrânge să procedeze într-un fel sau altul. Debitorul principal însă. poate să efectueze un depozit liberatoriu la o instituţie bancară pe cheltuiala şi pe riscul creditorului. Când moneda străină are curs. numai părţile pot conveni prorogarea scadenţei cambiei. Reînnoirea cambiei.C. ori caz fortuit. Noul titlu cuprinde aceleaşi clauze. Prorogarea termenului de prezentare la plată Contrar principiilor de drept comun (art. Art. In practică. Avem astfel o excepţie de la principiul general de drept comun după care creditorul nu este ţinut să accepte îndeplinirea parţială a obligaţiei.59 L. precizează că posesorul nu poate refuza o plată parţială. existenţa situaţiei de forţă majoră.2 C.C. afară de scadenţă. Ei vor putea fi urmăriţi doar pentru diferenţă. Daca situaţia durează mai mult de 30 zile drepturile de regres se pot exercita fără prezentare la plată şi fără protest.

instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: . p. 46 3 S. 1993.declaraţia de refuz. 1 2 M. Decăderea debitorului principal din beneficiul termenului Debitorul principal are beneficiul termenului pentru că creditorul este în imposibilitate să-i ceară plata anticipată.C. Refuzul total sau parţial al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere Conform art. Efectele plăţii Art. stabileşte că cel ce plăteşte la scadenţă este valabil liberat afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa.data prezentării acesteia la plată. Lupaş.C. dar are şi facultatea de a o accepta2.48 lit. precizează că drepturile de regres pot fi exercitate anticipat dacă trasul este în faliment sau în stare de încetare de plăţi constatată ori nu prin hotărâre judecătorească. 173 E.ultim L. cu respectarea dispoziţiilor art. refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică. Extinderea efectelor liberatorii depinde de poziţia pe care o are cel ce plăteşte în lanţul cambial: dacă plăteşte trasul sunt liberaţi toţi obligaţii cambiali. Bucureşti. III. II. plata făcută înainte de scadenţă chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul şi pericolul trasului plătitor. p.. 1 L. 90 62 . . Toţi ceilalţi giranţi precum şi trăgătorul rămân obligaţi faţă de cel ce a plătit. Debitorul trebuie să se opună plăţii când ştie că sunt întrunite condiţiile pentru că achitând plata să nu fie valabilă. Curs de drept cambial. 49 alin. Menţiunile înscrise pe cambia originală. Va fi liberat şi cel ce plăteşte anticipat dacă posesorul este titularul dreptului şi nu intervine vreo situaţie care ar invalida plata. Debitorul săvârşeşte greşeala gravă atunci când plăteşte deşi. vol. Costin. spre a constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege ( în ziua în care ea este plătibilă. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează). vol.b L. 44 al. Deci posesorul legitim poate refuza plata anticipată. dacă ar fi uzat de precauţia de care trebuia să dea dovadă cel mai neglijent om de afaceri ar fi putut cunoaşte lipsa de legitimare activă a posesorului şi ar fi putut să demonstreze cu uşurinţă această stare de lucruri. constituie dovada refuzului de plată. plata obligatului de regres liberează pe toţi garanţii succesivi ai girului celui ce plăteşte. Insă. Cel ce plăteşte se liberează pe sine şi totodată şi pe semnatarii ulteriori. datată şi semnată de către reprezentanţii legali sau împuterniciţi ai acestora.. 1946. In baza refuzului. Cluj. 1936. din aceeaşi raţiune este posibilă şi solicitarea antiticipată a plăţii.N.C. debitorul este decăzut din beneficiul termenului3. p. Art. Adică. Cristoforeanu. Marile instituţii ale dreptului civil român. Pentru a exista fraudă nu este suficient ca debitorul să ştie că posesorul nu este titular al dreptului cambial. ci este necesar ca debitorul să aibă la dispoziţia sa probele pentru a dovedi că posesorul legitim nu este titularul dreptului sau că nu este îndreptăţit să primească. Cluj Napoca. de către instituţia de credit plătitoare. Dacă la scadenţă posesorul legitim solicită plata trasul va fi obligat să o repete (acesta se poate întâmpla deoarece creditorul plătit anticipat poate transmite prin gir altei persoane titlul legitimându-l ca şi creditor).primeasca înainte de scadenţă1. Tratat de drept cambial. 463 L.C. Doctrina a arătat că dacă este posibil regresul antiticipat.

arată că acţiunile posesorului cambial sunt directe sau de regres: daca trasul acceptă cambia. Ca să se facă opozabil refuzul tuturor. Legiuitorul a considerat inutil să se aştepte scadenţa titlului. Condiţii formale pentru exerciţiul dreptului de regres Refuzul acceptării şi plăţii se constată de un singur subiect al raportului cambial. dacă acceptarea şi plata sunt refuzate şi nu există intervenţie pentru acceptare sau plată. situaţie ce învederează o criză economică a debitorului care face neprobabilă plata la scadenţă. Acţiunea lui este directă şi nu este supusă vreunei formalităţi speciale.nesiguranţa economică a trasului acceptant. Condiţii substanţiale pentru exerciţiul acţiunii de regres a) neplata din partea celui desemnat să plătească pe cale principală: este necesar ca posesorul să solicite plata în condiţii legale şi să fie refuzat. Condiţionările pe care le presupune exerciţiul drepturilor de regres au ca scop să facă de necontestat şi opozabile tuturor realitatea refuzului executării obligaţiei directe. Obligaţia de regres şi acţiunea corespunzătoare se diferenţiază de cea directă prin faptul că realizarea ei este subordonată existenţei unor condiţii substanţiale şi formale: . creditorul se poate îndrepta în regres împotriva celor care au asumat obligaţia subsidiară. prin protest. dar produce efectul asupra tuturor. prestabilită. legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizării cambiei într-un act oficial numit protest. b) Neacceptarea din partea trasului. Subsecţiunea a VIII-a Regresul cambial Precizări Regresul este o instituţie specifică dreptului cambial.prima conditie. . Uneori legea ia în considerare evenimente care pot face superfluă aşteptarea scadenţei şi solicitarea de plată. creditorul îl poate urmări direct pe el sau pe avaliştii săi. Aceste evenimente sunt următoarele: . 63 . Faptul de a participa la punerea în circulaţie a unei cambii comportă obligaţia subscriitorului de a garanta plata cambiei: trăgătorul. Şi neacceptarea face superfluă aşteptarea scadenţei titlului.a doua condiţie constă în necesitatea de a constata refuzul plătii sau acceptării într-o formă determinată. chiar dacă ea (neacceptarea) nu face să se prezume că plata nu va avea loc. Plata făcută de un debitor de regres nu stinge decât raporturile fundamentale ce justifică girurile ulterioare girantului care face plata şi lasă neatinse celelalte raporturi cauzale care au dat naştere la crearea şi punerea în circulaţie a cambiei.C. Art. adică de a plăti ei înşişi titlul dacă trasul nu-şi va îndeplini obligaţiile.falimentul trăgătorului unei cambii nesupuse acceptării.47 L.execuţia infructuoasă asupra bunurilor trasului. . Putem discuta cel mult despre o decădere a debitorului din beneficiul termenului. . Posibilitatea exerciţiului anticipat al regresului nu indică o scadenţă anticipată. giranţii si avaliştii lor îşi asumă sarcina subsidiară de acceptare şi plata a cambiei. nesiguranţa ce rezultă din falimentul său ori din încetarea de plăţi. o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat în titlu ca desemnat să plătească pe cale principală. deoarece el fiind în faliment nu va mai putea garanta pentru plată.Plata făcută valabil de tras influenţează şi raportul fundamental stingând şi acţiunea cauzală ce rezultă din raportul de proviziune.

Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Un terţ străin de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplată într-o activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim2 . În lipsa arătării unei adrese.dă garanţii de publicitate în legătură cu soarta obligaţiilor cambiale. zilnic şi în ordinea datei. O. domiciliatarul. corecturile şi scrisul printre rânduri sau cu semne de trimitere. să fie subscris de cel care l-a dresat. Protestul de neacceptare poate fi cerut şi de un detentor. el se face în una din cele două zile următoarei zilei plăţii.protestul de neplată . Pătrăşcanu. dovedind indiscutabil ca prestaţia cambială a fost cerută şi îndeplinirea ei a fost refuzată. Căpăţână. Protestul va fi intocmit de executorul judecătoresc sau notarul public3 . 1923.protestul pentru neacceptare . originalul poate fi înlocuit printr-o copie legalizată după registrul de proteste. 275 3 O. . Drept civil.C.Protestul are o funcţie probatorie. Nu se face protestul contra avaliştilor. Protestul trebuie dresat contra subiectului desemnat la acceptare sau plată: trasul sau indicatul la nevoie. Craiova. .V. Revista de drept comercial. Raporturi de obligaţiuni. 69 L. Facerea protestului se realizează în ordinea prevăzută de art. 42 L. 4/1995. Sachelarie. vol.este obligatoriu când posesorul are obligaţia de a prezenta cambia pentru acceptare într-un anumit termen sau doreşte să exercite regresul înainte de scadenţă. zi cu zi. 1975. într-un registru special.el este o condiţie necesară pentru conservarea drepturilor cambiale. p. .este obligatoriu pentru exercitarea regresului. după ordinea datei. care dispune: Cambia trebuie prezentată spre plată la locul şi adresa indicate în cambie.. Este un act public.71 L. cel care face protestul este dator să treacă protestele în întregime. Originalul protestului se remiteaceluia care a derut protestul. 712 64 .C. Cluj.C. cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. p. Negrea. p. Forme de protest In principal întâlnim două forme de protest: . la domiciliul celui indicat la nevoie. ţinut de judecătorii. fiind opozabil tuturor. Titluri de credit în comerţul internaţional. În caz de pierdere.deoarece se întocmeşte de un funcţionar public şi nu poate fi înlocuit în principiu cu nici un act. trebuie să fie aprobate de acela care întocmeşte actul de protest. acceptantul prin intervenţie.devine şi un act de conservare al acţiunii de regres deoarece drepturile de regres nu vor putea fi realizate fără întocmirea acestui act.el fixează definitiv conţinutul titlului1 . . 1 2 P. Legitimare activă şi pasivă în cererea de dresarea protestului Va fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei şi cesionarul titlului. III. cambiile protestate. el dovedind îndeplinirea obligaţiilor de diligenţă cambială. Ştersăturile. la domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta.. . Actul de protest trebuie să conţină în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. Conform art. cu efectuarea menţiunilor cerute pe articolele precedente. indicatul la nevoie pentru plată. 89 C. trasul acceptant sau nu. în care se înregistrează.

C. Conţinutul creditului de regres Pe cale de regres se pot pretinde următoarele: 1 2 C. însă nu-l exonerează de obligaţia de a prezenta cambia la plată. p. Această formă de publicitate face să fie cunoscuţi toţi răi platnicii. 213-217 65 .C. Ea exonerează pe purtător de obligaţia de a dresa protestul. Creditorul este scutit de facerea protestului în următoarele situaţii: .73 L. ”fără protest”. Dreptul nr.C. la cunoştinţa girantului său. 49 L.C.În prima zi a fiecărei săptămâni. 59 L.): Când prezentarea cambiei sau facerea protestului în termenul prescis este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală. făcute în cursul săptămânii precedente. astfel încât continuându-se această acţiune. caz fortuit ori de forţă majoră). numele şi prenumele trăgătorului . Potrivit prevederilor art. Cluj Napoca. dreptul de regres poate fi exercitat fără a fi nevoie de prezentare la plată şi regres.50 L. Acest tabel trebuie să indice data protestului.în caz de existenţă a clauzei fără cheltuieli. Sarcina avizului Art. Posesorul este dator să aducă. cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cambie menţiunea datată şi semnată de el de această încunoştinţare. fiecare judecătorie trimite Camerei de comerţ şi Industrie Judeţene/ a municipiului Bucureştiureşti. Turianu. Există o pagubă morală ce trebuie acoperită atunci când celui lezat i se produce un dezechilibru evident şi cert în raporturile personale şi de afaceri pe care le are2.în caz de declaraţie. aceste termene sunt prelungite. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştinţarea trebuie să informeze pe girantul său despre comunicarea primită. . Dacă evenimentul continuă. de refuz.).N. 4/1993. pentru rest se aplică dispoziţiile art. suma datorată şi scadenţa titlului protestat. arătând totodată şi numele şi adresa acelora care au făcut încunoştinţările anterioare. însă cu precizarea că nu orice lezare a unui interes cu semnificaţii morale va produce în mod necesar şi o pagubă ce trebuie acoperită 1. b) Creditorul nu se va prezenta la plată în caz de forţă majoră. Se plătesc în astfel de cauze daune morale. Declaraţia se scrie pe titlu sau pe hârtie separat. Cazuri de scutire de prezentare la plată şi de dresare a protestului a) Creditorul nu este obligat să prezinte titlul la plată în caz de faliment al trasului sau al trăgătorului unei cambii interzise supunerii la acceptare. prin scrisoare recomandată. sau fac publicitate unor proteste nelegale răspund material în faţa celor păgubiţi prin astfel de act. Răspunderea civilă pentru daune morale. de acceptare şi plata (art. p. Evenimentul de forţă majoră prelungeşte termenul de prezentare la plată la 30 zile. fără întârziere. al celei care a cerut protestul. 11 Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea: M. numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a dresat protestul. un tabel cu protestele de neplată a cambiilor. Costin. 1978. Cei interesaţi pot înscrie în titlu clauza “fără cheltuieli”. Protestele se pot publica din iniţiativă particulară. Cei care determină facerea unui protest nelegitim. La rândul său fiecare girant. prevede că posesorul cambiei trebuie să încunoştinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată în patru zile ce urmează protestului. datată şi este subscrisă de tras. să se ajungă la trăgător.

suma prevăzută în cambia neplătită sau neacceptată plus dobânzile comerciale ce curg după scadenţă. ambele justificând suma de plată trecută în contracambie. . Debitorul care a achitat cambia are dreptul să şteargă girul său şi cel al giranţilor următori lui cu avalurile lor. Efectele exerciţiului dreptului de regres Exercitarea regresului. In această situaţie dacă se oferă mai mulţi debitori să plătească. dobânda calculată începând cu data de la care a plătit suma. în cazul unuia dintre obligaţii care au achitat titlul prin acţiunea de regres. suma de plată este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. trasă de la locul unde trăgătorul contracambiei are domiciliul asupra locului domiciliului girantului.cheltuieli de protest. În cazul când contracambia este emisă de către unul din giranţi care a fost obligat la plată prin regres. acelea ale încunoştinţărilor făcute. Contracambia este o categorie de cambie mai deosebită întrucât ia naştere numai în situaţia în care nu se achită cambia la scadenţă. în cazul beneficiarului. spre deosebire de cambia care este un instrument de plată şi de credit. deoarece plătitorul fiind în posesia titlului şi a protestului este deplin legitimat să exercite regresul chiar şi fără să şteargă girurile ce figurează după el.dacă există dobânzi convenţionale şi ele intra în dreptul de regres.suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită.un drept de curtaj ( remuneraţia celui care a făcut operaţiunea) 66 . În situaţia în care contracambia este emisă de beneficiarul deţinător al cambiei neacceptate sau neplătite. însă scadenţa o va avea „la vedere”. . protestul şi contul de întoarcere.57 L. Este vorba de un drept şi nu de o obligaţie. Contracambia Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar. Contracambia va fi remisă la plată. în mod succesiv va mări suma ce trebuie achitată datorită dobânzilor şi cheltuielilor care se acumulează. împreună cu dobânda (dacă a fost menţionată în titlu). pe care cel care plăteşte are dreptul să-l pretindă de la creditorul său. .. suma este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. iar locul de plată va fi domiciliul aceluia asupra căruia contracambia a fost trasă. Orice debitor plătitor are dreptul să primească titlul. în cazul beneficiarului. înscris in art. Contracambia este un mijloc de încasare. Contracambia trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni obligatorii ca şi cambia. odată cu cambia neplătită şi cu contul sau socoteala de întoarcere. „Contul de întoarcere” este un document adiţional al contracambiei şi trebuie să cuprindă: . întreaga sumă plătită. . trasă de la locul unde cambia originară este plătibilă asupra locului domiciliului girantului. în situaţia unuia din obligaţii cambiali care a plătit-o prin acţiunea de regres . Toate cheltuielile făcute în exercitarea regresului şi pretinse trebuie justificate printr-un cont de întoarcere (un document).cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea acţiunii cambiale (la cheltuieli nu se calculează dobânzi). va fi preferat cel ce eliberează cel mai mare număr de debitori de regres.dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă.C. iar posesorul acesteia – beneficiarul – care doreşte să recupereze mai repede suma ce i se cuvine trage o nouă cambie ( adică o nouă cambie) asupra unuia din giranţi cu plata la domiciliul acestuia.cheltuielile de protest şi cheltuielile de aviz. .

74alin. iar în al doilea caz. posesorul trebuie să facă din nou un protest ca să-şi conserve drepturile de regres. legea a imaginat posibilitatea intervenţiei care are ca scop înlăturarea sau atenuarea efectelor exercitării regresului. evitând un regres anticipat sau pentru a plati titlul paralizând acţiunea de regres pentru neplată. dar care are un interes juridic ca acceptarea sau plata cambiei să nu fie refuzată şi intervine să ia locul persoani obligate prin cambie. când subiectului intervenient i se cere faptul intervenţiei de către o altă persoană şi intervenţia spontană când intervenientul se oferă din proprie iniţiativă să accepte sau să plătească titlul. Intervenientul este o terţă persoană care nu a participat la procesul cambial. posesorul trebuie să se adreseze lor dacă trasul a refuzat plata şi s-a dresat protestul. de paguba cauzată prin neglijenţa sa. Plata cambiei de către indicatul la nevoie sau acceptantul prin intervenţie In situaţia în care există indicat la nevoie pentru plată sau acceptant prin interventie.C. Subsecţiunea a IX-a Intervenţia Precizări Neacceptarea cambiei şi neplata acesteia are ca şi consecinţă posibilitatea exercitării drepturilor de regres contra celor care şi-au dat semnătura pe document. Intervenientul trebuie ca în termen de două zile lucrătoare ce urmează intervenţiunii.. In primul caz. Subsecţiunea a X-a Procesul cambial Precizari 67 . se obligă din proprie iniţiativă să facă plata în cazul în care trasul o refuză. In caz de neobservare a acestui termen.) Se poate interveni pentru a accepta titlul în locul trasului. intervenientul pentru onoare se poate îndrepta împotriva semnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit. 4 din L.taxa de timbru pentru cambie. el este răspunzător. Făcând plata. Formal. să încunoştinţeze de intervenţia sa pe acel pentru care a intervenit. fără însă ca daunele interese să poată întrece suma din cambie (art. intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar. Ca să se evite aceste inconveniente. Intervenţia constă în înserarea în raportul cambial a unui nou subiect ce intervine pentru a evita o acţiune de regres împotriva celor obligaţi prin semnarea titlului în mod succesiv. Plata cambiei de către intervenientul pentru onoare Intervenientul pentru onoare este un terţ care. Doctrina distinge. De aici rezultă unele incoveniente: cheltuieli suplimentare şi discreditarea semnatarilor. Dacă şi indicatul la nevoie ori acceptantul prin intervenţie refuză plata. vorbim despre un intervenient pentru onoare. intervenientul trebuie să declare că plata este făcută pentru onoare. având în vedere poziţia originară a intervenientului între: intervenţia provocată. prin manifestarea lui îşi schimbă poziţia în nexul cambial. dacă va fi locul. Intervenient în acest sens poate să fie şi un obligat cambial care.

Revista de drept comercial. p. p. Cambia titlu executor. care se promovează numai după scadenţă şi sunt supuse prescripţiei extinctive.Legea impune însă obligaţia investirii titlului cu formulă executorie3.C. Revista de drept comercial. care obligă pe debitor sa execute prestaţia la care s-a obligat. pentru capital şi accesorii. Cambia. Există acţiuni directe ce se intentează contra obligaţilor principali care nu sunt condiţionate de dresarea protestului. 161 5 O. art. Cambia şi biletul la ordin.o procedura specială execuţională care se întemeiază pe ideea că titlu cambial este un titlu executor. .72. Există acţiuni de regres care se intentează contra debitorilor de regres. Competenţa materială în materie cambială Competenţa pentru judecarea litigiilor cambiale aparţine judecătoriilor . Căpăţână. Opoziţia se judecă de instanţa ce a investit cambia cu formulă executorie. sunt condiţionate de dresarea protestului.5 In ce priveşte acţiunile cambiale directe sau de regres. Judecătorul care investeşte nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu precizarea însă. Împotriva investirii se poate face opoziţie. 1/1994. Luha. termenul fiind de decădere. revista de drept comercial. Refuzul investirii se atacă cu plângere conform D.civ. Procesul cambial este un proces de drept comun care se derulează după normele de procedură obişnuite. 89 4 P. mobiliară şi care tinde la realizarea unui drept1. p. art. Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei. 1941. Bucureşti. deoarece ei îşi desfăşoara activitatea sub îndrumarea şi controlul preşedintelui instanţei pe lângă care ei funcţionează. competenţa revine instanţelor în raport de valoarea materială a pretenţiilor. Adică. Executarea cambială Cambiei i se recunoaşte valoarea de titlu executor 2. Investirea se face prin încheiere. 1941. Drept comercial. Acţiunea cambială Prin acţiune cambială înţelegem procedura judecătorească prin care creditorul va constrânge pe debitori la plata sumei la care aceştia s-au obligat.2 pct.art. Cristoforeanu.1 lit. După investire debitorul este somat să plătească. Debitorul somat poate face opoziţie în cinci zile de la primire. Procesul cambial. 67 E.procedura unui proces cambial în care dreptul este constatat de judecător.377/19604. proces ce începe printr-o acţiune cambială. Acţiunea cambială este declaratorie. iar pârât oricare din obligaţii ce figurează pe titlu. 1 2 V.61.Creditorul cambial ca să-şi realizeze creanţa are două posibilităţi: . art. 12/1998. Executorii competenţi să facă protestele sunt executorii de pe langă judecătorii.pr. personală.62. Noi reglementări procedurale. neexistând norme speciale se vor aplica dispoziţiile art. art. Executarea cambială. Pătrăşcanu. care se pot promova uneori înainte de scadenţă şi în care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres. procedura civilă. că el nu poate investi decât o cambie.46. 9-12 68 . 1994. p.V. patrimonială. Revista de drept comercial.a C. precum şi alte acţiuni legate de cambie.89 L. p. Hotărârea dată va fi supusă căilor de atac de drept comun. biletul la ordin şi cecul. Oponentul este îndreptăţit să pună în discuţie validitatea efectului de comerţ. 279 3 P Demetrescu.

Sunt excepţii personale excepţiile opozabile numai aceluia care exercită acţiunea cambială. deoarece pot fi opuse oricui.dobândirea titlului de către terţi lucrând cu ştiinţă în paguba debitorului. p. părţile interesate pot invoca excepţii prin care să demonstreze nevalabilitatea titlului.invocarea lipsei originalului cambiei.completarea abuzivă a cambiei în alb. iar dacă o poate ridica numai un anumit subiect va fi o excepţie relativă. este stabilit că toate excepţiile cambiale se invocă la primul termen de înfăţişare2. Bucureşti.Excepţiile cambiale Într-un proces cambial (acţiune sau opoziţie).excepţii privitoare la consimţământ.neidentificarea posesorului cu persoana care rezultă din cambie. Luha. Pornind de la aceste consideraţii ar trebui să nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului o excepţie ce izvorăşte dintr-un raport preexistent actualei relaţii creditor-debitor. Particularităţile raportului cambial (dreptul autonom transmis şi independenţa semnăturilor cambiale) îşi pun amprenta asupra modului în care se derulează procesul cambial. 314-315 69 . comentat şi adnotat. sumare şi expeditive1. chiar dacă pârâtul sau oponentul 1 2 V. încrederea în titlu ar fi distrusă. Excepţiile reale pot privi trei aspecte: . . deşi acesta era decăzut din dreptul de regres. . Pe de o parte. In această categorie de excepţii (personale). iar altele sunt denumite personale când pot fi opuse numai unui creditor. . Dacă excepţiile unui subiect ar fi opozabile oricui.lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului. . Circulaţia normală a cambiei se bazează pe caracterul abstract autonom al dreptului dobândit de posesor. 1960. . intră: .lipsa vreuneia dintre condiţiile esenţiale ale titlului. Sunt excepţii strict personale. Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă când procedura este îndeplinită şi părţile pot pune concluzii în fond. Personalitatea excepţiei se referă la persoana creditorului şi nu la cea a debitorului. 69 G. vol. Unele din aceste excepţii sunt denumite excepţii reale (obiective). 12/1998. Codul de procedură civilă. pe lângă excepţiile privitoare la forma titlului. iar circulaţia îngreunata. Debitorul cambial poate opune creditorului.plata făcută de actualul posesor în calitate de debitor de regres ultimului posesor. inopozabile terţilor şi care nu pot fi opuse decât de debitor creditorului. . următoarele categorii de excepţii: . Porumb. . excepţiile bazate pe reaua credinţă sau greşeala gravă a posesorului sau pe invaliditatea obligaţiei cambiale. I.nevalabilitatea subscrierii cambiale. ca mijloacele de realizare ale creditului să fie precise.excepţie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea şi transmiterea cambiei. Dacă excepţia poate fi invocată de oricine este o excepţie absolută. Revista de drept comercial. Rigurozitatea specific cambială o regăsim şi în materia probării excepţiilor ce pot fi invocate de pârât în procesul cambial şi în regulile după care se derulează acest proces. Procesul cambial. p. inexistenţa dreptului şi a obligaţiei. . Este de esenţa dreptului procedural cambial.excepţii ce izvorăsc din raporturi ulterioare creării cambiei.

III. pierdut sau distrus. plătind o cauţiune. pentru recuperarea sumei achitate urmează să se intenteze acţiunea în justiţie într-un anumit termeb prevăzut în art. In acest context. Normele amortizării au în vedere că drepturile cambiale nu pot fi exercitate fără document. 94 L. în materie cambială beneficiarul. p. Aceasta pentru protejarea intereselor terţilor. 1938. Deci. debitorul nu va mai putea ridica nici o excepţie cambială dacă nu a făcut-o la prima instanţă. Orice altă probă decât cea scrisă nu poate fi admisă. Prescripţia cambială Prescripţia reprezintă modul dde stingere a dreptului la acţiune în sens material. Acţiunea de amortizare este reglementată de art. Pe de alta parte.167/1958. care a rămas pasiv un anumit timp îşi pierde dreptul de a acţiona în justiţie şi totodată posibilitatea obţinerii executării silite a obligaţiei asumate de debitorul său. In dreptul comun nu se obişnuieşte ca pentru acelaşi drept de creanţă să se recunoască termene diferite de prescripţie în funcţie de subiectul care (ori împotriva căruia se) exercită acţiunea. în exerciţiul unei căi de atac. 43 70 .C. Legea cambială nu prevede reguli speciale pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie. prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege. ultimului posesor se prescrie în termen de şase luni socotite de la data în care girantul a plătit cambia sau din ziua în care regresul a fost pornit împotriva sa. legea prevede că excepţiile trebuie să fie de grabnică soluţiune şi întemeiate pe proba scrisă. De aceea. a cărei anulare a cerut-o.01. că termenele de prescripţie nu se supun dispoziţiilor art.19 din D.C. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză se prescrie în termen de un an de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti asupra acţiunii cambiale rămase definitive. hotărârea judecătorească va ţine loc de înscris cambial şi pe baza ei se vor exercita toate drepturile. Acţiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat să plătească în regres.nu se prezintă. Legea cambială conţine o reglementare derogatorie de la cea a D. de asemenea. sau în situaţia în care acela care plăteşte nu este principalul obligat. Grabnica soluţiune presupune că soluţionarea lor nu comportă nici o întârziere1. În cazul unui refuz de plată total sau parţial. Revista de drept comercial. Deducem că în acest caz se vor aplica regulile de drept comun. iar dacă titlul ajunge la scadenţă va putea cere plata cambiei.167/1958. Acţiunea de regres a ultimului purtător al titlului împotriva trăgătorilor şi a giranţilor se prescrie într-un an socotit de la data protestului făcut în timp util. Hotărârea de amortizare va anula cambia a cărei amortizare se cere şi se va publica în monitorul oficial. Până la judecarea procesului de amortizare. Socotim. 1 Dec. Din 12.89-93 L. titularul unui drept subiectiv sau creditorul. Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemnează o procedură specială prin care se reconstituie înscrisul cambial furat.1937. Cas. creditorul va putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale. Creditorul cambial nu poate fi repus în termen. Acţiunea directă se prescrie în termen de trei ani de la data scadenţei. Cei interesaţi sunt îndreptăţiţi să facă opoziţie contra hotărârii de amortizare.

Pe cale de consecinţă.Normele cambiale sunt de ordine publică. subiecţii raportului cambial nu pot renunţa la prescripţie şi instanţa poate pune din oficiu această excepţie. 71 .

Titularul dreptului uzează de ea în ipoteza în care nu doreşte să utilizeze mijloacele cambiale pe care i le oferă dreptul de creanţă încorporat în titlu. Acţiunea cauzală are un caracter eventual1. aşa cum am precizat.65 L. Plata cambiei la scadenţă va stinge şi raportul fundamental. O. Coexistenţa raportului fundamental cu raportul cambial pune şi problema coexistenţei acţiunii cambiale cu cea cauzală (prin aceasta din urmă s-ar urmări realizarea pretenţiilor ce izvorăsc din raportul fundamental). p. directe sau de regres. Chiar dacă în esenţă sunt de natură diferite ele au o trăsătură comună: nu sunt cambiale. Sachelarie. poate exercita contra trăgătorului. Exercitarea lor trebuie să fie realizată în aşa fel încât să nu se obţină acelaşi rezultat de două ori. El (posesorul) trebuie să dovedească că trasul a refuzat plata.V. Daca nu ar proceda astfel. care deşi nu au fundament în conţinutul documentului sunt legate. s-ar crea posibilitatea ca reclamantul să obţină câştig şi în acţiunea cauzală şi să uzeze de cambie.Subsecţiunea a XI-a Acţiuni extracambiale legate de cambile Precizări Emiterea şi circulaţia cambiei dau naştere în afară de acţiuni cambiale. 1975. ceea ce este evident nenormal. Acţiunea cauzală Orice emitere sau transmitere a cambiei ca şi asumarea oricărei obligaţii cambiale presupune existenţa între părţi a unui raport cambial. 64 L. Dacă posesorul vrea sa uzeze de acţiunea cauzală trebuie să ofere debitorului restituirea documentului. Utilizarea acţiunii este condiţionată. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză Acţiunea este reglementată de art. caracterizate prin trăsături specifice de drept cambial şi altor acţiuni în pretenţii.C. plata creditorului. putându-se uza de ele pentru a urmări o pretenţie care este legată de un credit cambial. Pătrăşcanu. 89 72 . 1 P. Aceste acţiuni (cea cambială şi cea cauzală). Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului să constate lipsa plăţii prin protest. totuşi prin origine şi funcţiuni de soarta cambiei. Titlurile de credit în comerţul internaţional. atât cea cambială cât şi pe cea cauzală. însă în aşa fel încât ăa conserve toate drepturile subiecţilor nexului cambial. Ele sunt reglementate prin legea cambială. prin depunerea lui la grefa instanţei sesizate cu acţiunea cauzală. Art. ipoteza în care debitorul ar fi obligat să plătească dublu. rezolvă situaţia precizând că dacă din raportul fundamental care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cambiei derivă o acţiune cambială aceasta rămâne în fiinţă în afară de cazul în care se dovedeşte novaţiunea. fundamentate pe subscrierea titlului. Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putinţei titularului dreptului de a utiliza ambele acţiuni. Când posesorul a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra lor acţiune cauzală. Acest raport nu este relevant în raportul cambial. fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale între subiecţii raportului juridic cambial.C. Paralelismul acestor acţiuni impune ca titularul drepturilor să opteze spre una din ele. Craiova. realizând drepturile cambiale. dar asta nu înseamnă că existenţa lui nu se face şi simţită. sunt deosebite însă urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv. de conservarea drepturilor celorlalţi subiecţi ai raportului cambial şi de depunerea titlului la dispoziţia pârâtului.

Caracteristici structurale ale cambiei. Luha.N. iar subiecţi pasivi pot fi trăgătorul. 1998. indiferent de vreo justificare formală. M. p. Revista de drept comercial nr. Subiectul activ al acţiunii este beneficiarul titlului. M. Avem de aface cu o acţiune necambială care atenuează efectele severe ale rigurozităţii termenelor de prescripţie şi de decădere cambială care ar putea duce la o pierdere ireparabilă a drepturilor cambiale. 1993 2. Costin.N. Costin. acceptantul şi giranţii. Costin. relaţia dintre cele două acţiuni este una de la general la special. Funcţiile cambiei. Luha. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. V. Legea are în vedere o îmbogăţire efectivă a debitorilor cambiali şi nu una abstractă ce ar rezulta numai din faptul pierderii de către posesorii cambiei a acţiunilor cambiale.. Bucureşti. Costin. Costin.N.. Cluj Napoca. Marile instituţii ale dreptului civil român. de îmbogăţire fără justă cauză. 5/1995 3.Luha. Revista de drept comercial nr. iar acţiunea legată de cambie reprezintă o atenuare a unor efecte ce se constituie într-o pagubă rezultată dintr-o împrejurare prevăzută de legea cambială. In noţiunea de pierdere a acţiunilor cambiale nu se cuprinde şi situaţia în care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilităţii de realizare a pretenţiei datorită insolvabilităţii obligaţilor cambiali.. 3/1995 4. Legea pretinde dovada îmbogăţirii subiectului pasiv al acţiunii. M.. Cambia.. Legea uniformă privind cambia.N. Cluj Napoca.acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit în mod injust şi în paguba sa. vol. Judecătorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz dacă există cu adevărat o îmbogăţire pentru subiectul pasiv al acţiunii şi o pierdere suferită de posesorul cambiei. BIBLIOGRAFIE 1. Comparativ cu acţiunea de drept comun. V. M. Titluri de credit. V. Ambele acţiuni au o justificare socială (echitatea şi echilibrul patrimonial) şi un caracter subsidiar (adică exerciţiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita prejudiciul prin realizarea unei alte pretenţii)1 Acţiunea specială este subordonată pierderii acţiunilor cambiale către toţi obligaţii cambiali..N. III. 265 73 . Acţiunea se prescrie în termen de un an. Revista de drept comercial nr.. îmbogăţire în raport de cauzalitate direct cu paguba produsă prin pierderea drepturilor cambiale ce se cuvin posesorului titlului. 4/1995 5. Luha.. 1978 1 V. Acţiunea civilă este un remediu pentru reglarea oricărui dezechilibru patrimonial. M. Termenul curge de la data pierderii acţiunilor cambiale.

Cambia. Bucureşti. Cambia şi biletul la ordin. vol. Tratat de drept cambial. Cristoforeanu.. Bucureşti. Titluri de credit în comerţul internaţional.. 1941 11. 1960 30.. Bârsan.. C. Popescu. Luha.L. II. III. 1936 9. O.6.. Turianu. Noi reglementări procedurale.R.. Manual practic de drept cambial. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Dec. Contractele civile. vol. Revista de drept comercial. Bucureşti. E. Negrea. Economu. Porumb.. Revista română de drept. Luha. vol. V. Cambia. C. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc.. comentat şi adnotat.L... Cambia şi biletul la ordin.. Vicol. V. Stătescu. 4/1995 7. E. A.R. Cambia. Executarea cambială. Sachelarie. Georgescu. Bucureşti. Dreptul comerţului internaţional.1981 31. Girul cambial nu transmite garanţiile. G. P. Georgescu. V..1937.. Revista de drept comercial. Căpăţână...1976 29. Raporturi de obligaţiuni. Codul de procedură civilă.. 1998 20. Doctrină şi jurisprudenţă. 1938 74 .1934 17. Revista de drept comercial. 1/1994 8. Cluj. Manuel de droit commercial. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. 1992 18. Bucureşti. I. Drept comercial. P. Pătulea.. P. Curs de drept cambial. Curierul juridic. Căpăţână.1945 33. 1946 22. Cristoforeanu.. Cluj. I. 1968 28. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. Cambia titlu executor. E. Zinveriu. C.V. 1941 12. Georgescu. Bucureşti. Revista de drept comercial. Drept civil. Pătrăşcanu... Teoria generală a obligaţiilor. P.. C. biletul la ordin şi cecul. Răspunderea civilă pentru daune morale. P. O. Procesul cambial. I 14.. 1939 10.... Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Craiova.. Bucureşti. 12/1998 21. Cluj Napoca. Revista de drept comercial. R. 1975 26. Curentul juridic 2/1998. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. S. 2/1975 23. 1939.1994 27. Revista de drept comercial. Din 12. I. Bucureşti. Bucureşti. Macovei. Zlătescu. Bucureşti. 1978 34. 1923 24. T. Demetrescu. Turianu.. Pătrăşcanu.. Lupaş.D. I.. Bucureşti. Bucureşti.1994 25. 1937 15. Paris. 1939 16. Revista de drept comercial.A. V.. 1996 13. I. Anca. V. vol. Târgu Mureş 19. Luha. 1970 JURISPRUDENŢĂ 1. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. S. Popescu. Jauffred. D. V. Gălăşescu Pyk. Titluri de credit. 4/1993 32. Dreptul nr. C. Cas.V... III. Revista de drept comercial. Garanţiile creditorului. C.. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor.. O. T. Teoria generală a obligaţiilor. Drept civil.01. Cristoforeanu.. Bucureşti. Demetrescu. Ionescu.

Insă. . prin care o persoană numită emitent. creditor. aceea a biletului la ordin. o sumă de bani la scadenţă3.448 6 Folosim termenul “cambial”deoarece şi biletul la ordin este o specie a “genus cambiale”. Nu este admisă nici de practică. Definirea biletului la ordin Biletul la ordin este un înscris. numită beneficiar.R.R. Revista de drept comercial. Această definiţie nu este cuprinsă în lege şi este formulată de doctrină4. titlu de credit. cel care efectuează prestări de servicii Doctrina învederează o asemănare vădită cu o recunoaştere de datorie a debitorului faţă de creditorul său5. 1976. Asemănarea este numai formală deoarece biletul la ordin este un titlu de credit. amândouă specii ale „genus cambiale” 3 T. respectiv cel care se obligă. 1 2 V.C. Prin emiterea titlului el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă. după ce beneficiarul a girat biletul la ordin. îi urmeaza art.SECŢIUNEA a III-a BILETUL LA ORDIN Precizări Reglementării cuprinse în art. a titlurilor cambiale. care în afara unor norme particulare. dispune şi efectuează plata şi care este în situaţia de cumpărător. . p. care este deţinătorul efectului de comerţ şi este în postura de vânzător. sau la ordinul acesteia.106 din L.Popescu. Doar doctrina foloseşte termenul pentru a desemna cambia propiu-zisă. 42 Noţiunea de trată nu este folosită de lege. D. Luha.Subscriitorul sau emitentul. biletul la ordin este emis pornind de la existenţa unui raport fundamental între debitor şi creditor. exportator. beneficiar al unei prestaţii de servicii deja executate. 1998. Bucureşti.513 5 T. deosebind-o de biletul la ordin. Spre deosebire de cambie. biletul la ordin realizează o structură juridică cu doi subiecţi: emitentul (debitor) şi beneficiarul (creditor). se obligă să plătească altei persoane. p.1-103 L. Emitentul are calitatea de debitor în raportul fundamental. date fiind relaţiile directe între cei doi subiecţi se pot invoca excepţiile raportului fundamental. 1976. De aceea privim şi tratăm în mod unitar aceste două titluri specie1 care. 75 . Evident. Dreptul comerţului internaţional. în realitate nu face altceva decât să repete normele precedente. stabileşte principiul potrivit căruia dispoziţiile referitoare la cambii sunt aplicabile şi biletului la ordin în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. Raportul juridic cambial6 se suprapune peste raportul fundamental şi coexistă cu acesta dacă nu a intervenit novaţia. dar încă neachitate.Beneficiarul.C. Beneficiarul este creditorul raportului fundamental şi dobânditorul dreptului autonom ce rezultă din biletul la ordin emis. Drept comercial român. privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligaţia de a face să se plătească o sumă determinată celui ce-l prezintă la scadenţă. importantor. Ca şi în cazul cambiei. împreună formează “genus cambiale”. debitor.Popescu.448 4 St. 4/1995. Din acest motiv art. p. Bucureşti. un document ce încorporează un drept de creanţă şi prin a cărui transmisiune dobânditorul primeşte un drept autonom. Caracteristici structurale ale cambiei. ce presupune un raport juridic cu trei subiecţi. Cărpenaru.104-107 ce priveşte o altă specie a titlurilor de credit. Dreptul comerţului internaţional. Când titlul conţine obligaţia de a plăti este bilet la ordin (poliţă) şi când cuprinde obligaţia să se plătească ne găsim în faţa unei cambii propriu-zise (trată)2. p. Bucureşti.

denumirea de bilet la ordin trebuie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea textului. Titlul are acest specific chiar dacă emitentul nu a făcut precizare expresă în acest sens.104 din L.numele celui care (sau la ordinul căruia) urmează să se facă plata. Drept comercial român. Data va fi indicată prin indicarea zilei. revăzută şi adăugită. Ediţia a VII-a. nr. Medeanu.promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. biletul la ordin este un titlu de credit la ordin. Caracterul de titlu la ordin rezultă din lege. 601. 11/2003. în clar.data şi locul emisiunii. Legea prevede următoarele menţiuni obligatorii: . fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin. Universul Juridic. complet şi care încorporează o obligaţie abstractă. Dacă nu se fac menţiuni speciale.numele emitentului. . . în Revista de drept comercial. 103 76 . Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale. .semnătura emitentului. titlul este considerat la vedere. . Obligaţia de plată trebuia să fie necondiţionată. în limita spaţiului special alocat. excepţii decurgând din raportul fundamental.Cărpenaru.D. Este formal deaorece trebuie să cuprindă anumite menţiuni obligatorii ca să i se recunoască particularităţile specific cambiale.giratarului nu-i mai pot fi opuse excepţiile pe care emitentul le-ar fi putut opune beneficiarului. respectiv numele şi prenumele. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau.precizarea scadenţei. lunii şi anului de emisiune. respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului. formal. respectiv din denumirea emitentului. Este complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. Această promisiune constă chiar în angajamentul emitentului ca va plăti suma de bani menţionată pe document. In lipsa unei menţiuni privitoare la locul emisiunii se socoteşte că biletul a fost emis la locul arătat lângă numele emitentului.locul unde trebuie să se facă plata. persoană fizică. Felurile scadenţei sunt cele admise şi pentru cambie. locul plăţii va fi identic cu locul emiterii titlului. autonomă şi necondiţionată1. 2007. . Şi biletul la ordin este un titlu executoriu. a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului. Dacă nu se menţionează scadenţa. .codul emitentului. Documentul este un înscris sub semnătura privată chiar dacă în practică se utilizează formulare tipizate. persoană juridică sau emitent care utilizează astfel de instrumente.C. ale persoanelor fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii are se obligă. p. se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele. . după caz. iar locul se stabileşte prin indicarea localităţii geografice unde s-a emis titlul. prevede menţiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse în titlu. 1 St.C. Caracteristicile biletului la ordin Ca şi cambia. Condiţii de forma ale biletului la ordin Art. . p. Regulile specifice cambiei cu privire la executarea directă se aplică si biletului la ordin. T.

V. Neplata datoriei de către emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova acţiuni cambiale. de asemenea. 2007 V. Dacă biletul are scadenţa la un anumit timp de la vedere este necesar să fie prezentat pentru viză. Drept comercial român.C. Apar unele situaţii specifice în cazul plăţii biletului la ordin. Prezentarea la viză se face în termen de un an de la data emiterii. nr. acestuia nu i se va recunoaşte calitatea de bilet la ordin. 1976. Particularităţi ale circulaţiei şi plăţii biletului la ordin In principiu biletului la ordin i se aplică toate regulile specifice cambiei. Revista de drept comercial.Dacă nu se respectă condiţiile înscrise în lege cu privire la valabilitatea titlului. i se aplică acelaşi reguli ca în cazul cambiei.1998 Cărpenaru. Bucureşti. Biletul la ordin poate circula şi prin mijloace de drept comun. Întrucât plata se va face chiar de emitent. T. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale. 2. în Revista de drept comercial. D. directe sau de regres în condiţiile precizate de legea cambială. Cărpenaru. Acest protest are semnificaţie juridică numai în momentul în care biletul la ordin a fost girat. Deci. Universul Juridic. 4. titlul se prezintă direct la plată. Drept comercial român. Biletul la ordin circulă în mod obişnuit prin gir. Biletul la ordin poate fi avalizat. 4/1995 Medeanu.. St. Bucureşti. legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Dreptul comerţului internaţional. Refuzul vizării se constată printr-un protest. Aceasta deoarece în raport de momentul vizării i se stabileşte scadenţa. Din punctul de vedere al avalizării. St. Sunt admise şi în materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei. Girul are efect de transmitere a drepturilor consemnate pe document de garantare a plăţii titlului şi de legitimare a posesorului. BIBLIOGRAFIE 1. 5. 11/2003 Popescu.448 77 .. biletul la ordin nu are particularităţi care să-l deosebească de cambie. creditorul are posibilitatea să execute pe debitorul emitent investind titlul cu formula executorie. De asemenea. p. D. chiar dacă în principiu. prin protest de neplată.R. 3. Caracteristici structurale ale cambiei. Ediţia a VII-a. revăzută şi adăugită.. T. Luha. Refuzul plătii se constată...

) Nici în materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o are emitentul cecului depusă la bancă . afara de situaţia în care se dovedeşte novaţiunea (art.SECŢIUNEA a IV-a CECUL Subsecţiunea I. Drept comercial român. Aceasta. numită tras.tras. ca şi în materie cambială.59/1936.05. Ediţia a VII-a. p. 1 2 S. La cec. la prezentarea titlului o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar3. 83/1994. legea asupra cecului2. 127/2009 3 St. Această lege cuprinde în esenţă regulile adoptate prin conferinţa de la Geneva din 1931 care. cu deosebirea că trasul nu poate fi decât o bancă. Legea a fost modificată prin: Legea nr. p. ca urmare a transmiterii cecului. 604 78 . ca şi în cazul cambiei la această convenţie însa i-a respectat în cea mai mare parte prevederile. ca şi la cambie. Legea nr. tras şi beneficiar. 18/1948).D. Universul Juridic. revăzută şi adăugită. Cecul a apărut ca urmare a observării de către comerciant a avantajelor utilizării conturilor din bancă. Cu toate acestea. 38/2008. caracterele şi condiţiile de emitere ale cecului Legea nu defineste cecul. In toate cazurile în materie de cec. 39/1934 – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. 2007. chiar dacă trasul nu este o sicetate bancară. 100/1. 170 Publicată în Monitorul Oficial nr. Cecul este un titlu de credit prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.Cărpenaru. cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec.1934. Este necesar să facem precizarea că dacă cecul este tras şi plătibil în străinătate el este valabil chiar dacă trasul nu este o societate bancară. Titlul emis fără observarea acestor condiţii valorează totuşi ca cec. Legea nr. Legea nr. risc constând în furt. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. raportul juridic specific se stabileşte între trei persoane: trăgător. Avem şi în raportul juridic care ia naştere prin emiterea cecului. Cei care au disponibil bănesc în bancă vor efectua plăţile prin această instituţie financiară. Cluj. In materie de cec se aplică Legea nr. 394/1943 (abrugată prin Legea nr. pierdere sau distrugere.56 din Legea nr. Legea 515/1946. 11/1993. Ordonanţa Guvernului nr. Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras. să plătească. 1946. Din acest motiv unii autori îi spun cambie la vedere trasă asupra unei bănci1. Cei care folosesc aceste conturi se descarcă de riscul pe care l-ar avea păstrând banii acasă sau purtându-i cu sine. Definiţia a formulat-o doctrina. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. Curs de drept cambial. Subsecţiunea a II-a Definiţia. a adoptat convenţia pentru uniformizarea reglementărilor asupra cecului (legea uniformă asupra cecului). Aceste raporturi rămân în fiinţă pe întreaga perioadă cât cecul există sau circulă. Primitorul cecului va putea să încaseze el însuşi numerarul echivalent valorii nominale a titlului sau să-l gireze. cu precizarea că trasul nu poate fi decât o bancă. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. raporturile juridice dintre cei trei subiecţi au la bază raporturi juridice cauzale. România nu a aderat. Lupaş. 3 prevede: Cecul nu poate fi tras decât asupra societăţii bancare. aceasta rămâne în fiinţă. trei subiecţi. Precizări Şi cecul este un titlu de credit care se aseamănă cu cambia. 59/1934 art.

formal şi complet. Noua lege asupra cambiei. documentul este un bun mobil. dacă asemenea clauză este înscrisă pe document. Acest din urmă tip de cec îl întâlnim în situaţia în care pe document nu este trecut numele beneficiarului. Trasul nu ia asupra lui obligaţia de a plăti. modalităţile şi condiţiile pe care legea le admite expres. Turcu. 1/1993. prezumându-se că 1 2 I. P. Bucureşti. Singura menţiune de cec defineşte natura titlului ca fiind la ordin. este admis cecul “nu la ordin “. cecul barat. Posesorul va avea siguranţa că va fi plătit deorece cecul va fi emis numai dacă trăgătorul are disponibil la tras. Emiterea de cecuri fără acoperire este infracţiune dacă produce pagubă (art. care serveşte ca instrument de plată (oricine are o sumă disponibilă la o bancă va putea dispune de ea în tot sau în parte în folosul său. Pentru a răspunde scopului său. Totuşi. Dacă se trec şi alte clauze ele se socotesc nescrise. El va circula prin cesiune obişnuită.este un mandat de plată dat de trăgător trasului în folosul unui terţ. aceste forme de cecuri uşurează plăţile şi favorizează compensările1.Cecul este prin natura sa un titlu de credit. cu clauză expresă sau fără clauză. 42 S.). . circulaţia documentului asigură circulaţia dreptului de creanţa. dobânditorul titlului primeşte un drept originar. Totuşi cecul prezintă o mai mare siguranţă în circulaţie şi în efectuarea plăţilor. Fiind un instrument de plată el nu trebuie acceptat. p. Natura juridică a cecului Este demn de interes că in literatură s-au emis diferite păreri care au încercat să definească natura juridică a cecului2. . Este un document complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime. la ordin. fără echivoc a dreptului de creanţă pe care-l poartă.215 al. . Practica bancară şi legiuitorul au creat forme diferite de cecuri care să întărească siguranţa posesorului (cecul circular. Ionescu. etc).p. Legea precizează (art. Cecul este un titlu riguros formal trebuind să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege. Mai mult. articol. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului. I. un cec girabil.este o cesiune prin care trăgătorul cesionează unei terţe persoane sumele pe care le are la tras. Separat de asta este admis şi cecul la purtător. . cecul are nevoie de un maximum de celeritate şi de siguranţă. Cecul se aseamănă cu biletul de bancă.4 C.este o delegaţiune în care trăgătorul este delegantul pentru trasul delegat la a plăti suma scrisă pe titlu. Din punctul nostru de vedere cecul rămâne un tilu de credit cu toate caracteristicile ce rezultă din această afirmaţie: în document este încorporat un drept de creanţa. Este un titlu la vedere deoarece se plăteşte întotdeauna în momentul în care va fi prezentat trasului. la vedere. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul cecului.L.este o stipulaţie pentru altul prin care trăgătorul transmite primitorului cecului o proviziune ce o are la tras. iar beneficiarul delegatar va încasa suma. Georgescu. ori al unui terţ). Sunt admise numai clauzele. Cecul.6) ca cecul plătibil unei anumite persoane fără clauză expresă este un cec la purtător. fapt pentru care trebuie prezentat la plată în termene scurte de la emisiune. Certificarea are doar semnificaţia confirmării existenţei proviziunii şi împiedică pe trăgător să retragă disponibilul. 1934 79 . care circulă după regulile circulaţiei bunurilor mobile. I. Demetrescu. Revista de drept comercial.

Fiind un titlu de credit. Înşelăciunea prin cecuri. pierdere sau distrugere a numerarului depus în depozit. 605 4 St. Bancherul va suporta riscurile provenite din furt. Ediţia a VII-a. In aceste condiţii şi trăgătorii trebuie să se supună normelor impuse încă din momentul constituirii provizionului în vederea utilizării cecurilor. 1. Banca va autoriza pe trăgător să tragă asupra ei cecul. Este o formulă juridică care nu contrazice normele legii 59/1934 şi care. Dreptul 10/1998. 95 şi urm. p. Depozitul în numerar la bancă are caracterul unui depozit neregulat. 119 bis/ 14. 89 3 St.Cărpenaru. Acest disponibil rezultă de obicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusă nici o creditare prealabilă din partea băncii). Drept comercial român. Aceasta. Existenţa unei convenţii prealabile de emitere a cecului. Disponibilul trebuie să existe în momentul emiterii cecului şi să se prezinte sub forma unei sume certe şi exigibile asupra căreia trasul să poată dispune la primirea cecului la plată.1 Legea nr.Cărpenaru. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. uzuală care să facă documentul funcţional. Ciuncan.1 C. 160 D. Totuşi. Drept comercial român. p. inclusiv asupra cecului6 1 2 V. această calificare a dreptului dobânditorului se explică prin prescripţia achizitivă instantanee reglementată de art. este autorizat să utilizeze banii în orice fel de operaţiuni aducătoare de cîştig. Cecul este valabil din punct de vedere juridic şi dacă nu este emis pe formular tipizat însa. Aceasta cerinţă este impusa prin norme metodologice5 . 605 5 Normele tehnice nr. ea obligându-se să facă plăţile la ordinul dat3. Ediţia a VII-a.D. 9/1994. el (bancherul). 80 . 2007. Teodosescu. revăzută şi adăugită. chiar dacă în circulaţia cecului regăsim şi schemele juridice ale instituţiilor amintite: cesiunea. p. 2007. administrative sau chiar penale2.D. oferă un control administrativ şi financiar al băncii de emisiune asupra instrumentelor de plată. revăzută şi adăugită. p. Existenta unui disponibil la bancă (proviziunea ). p. delegaţia sau stipulaţia pentru altul. De obicei cecurile se tipăresc pe formulare tipizate.1995 6 N. sunt obligate să respecte normele metodologice şi nu vor autoriza pe trăgător să emita cecuri în altă formă. Se discută dacă emiterea de cecuri fără autorizare prealabilă este infracţiune sau atrage numai o răspundere patrimonială4 Subsecţiunea a III-a Condiţii de valabilitate a cecului Cecul este un titlu formal şi trebuie să cuprindă toate menţiunile pe care le prevede legea (art. Revista de drept comercial. Luha.civ1. De asemenea. titlul emis fără acoperire valorează ca şi cec. în sensul că banca nu este obligată să restituie depunătorului moneda care i-a fost depusă ci numai moneda în valoare corespunzătoare. 2. drepturile şi obligaţiile se consemnează pe un document printr-o scriere inteligibilă. Dreptul. Condiţiile de emitere ale cecului Din caracterizarea cecului deducem şi condiţiile lui de emitere. 3/1994. Banca Naţională a României. Universul Juridic.06. 59/1934 asupra cecului).1909 al. mandatul.dreptul s-a născut în persoana posesorului. chiar dacă emitentul va fi supus unor răspunderi patrimoniale. nu va fi funcţional pentru că băncile(traşii). O asemenea convenţie împreună cu convenţia de constituire a proviziunii constituie raportul fundamental ce întemeiază emiterea cecului. Universul Juridic. Trăsături generale ale titlurilor de credit. 7-8/1999. Monitorul Oficial nr.

Paris. Cheques. 1998. respectiv din denumirea trăgătorului. luna anul. . locul plăţii va fi locul indicat lângă numele trasului. J. locul emiterii va fi cel indicat lângă numele trăgătorului. susţinem şi ideea valabilităţii cecului în alb. bun mobil ce încorporează un drept de creanţă. funcţiunile de creditare sunt reduse. în limita spaţiului special alocat. . revăzută şi adăugită. În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Fiind vorba de o bancă se menţionează numele comercial al băncii plătitoare. Nu se admite nici menţionarea de dobânzi deoarece dacă gândim altfel. p. ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Menţiuni obligatorii . Insă.Codul trăgătorului. Ea trebuie cuprinsă în textul documentului şi atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. 1 2 St. Aceleaşi raţiuni care justifică recunoaşterea cambiei în alb ne îndeamnă sa reţinem valabilitatea cecului în alb. Ediţia a VII-a. 232 81 . Effet de commerce. respectiv un număr unic de identificare. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente.în sens de localitate geografică unde. 519 3 Ch. p. Drept comercial român. . emiterii şi locul .Data şi locul emiterii cecului. ordin adresat băncii de a plăti suma înscrisă pe document. Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă: în clar numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. .D. 1987. Dacă nu este menţionat nici un astfel de loc. p. Cărpenaru. Drept comercial român. Bucureşti.Numele celui care trebuie să plătească. 606 St. aproape nesemnificative în activitatea economică.Locul unde se face plata. cecul este numai un instrument de plată nu şi unul de credit2. s-a emis cecul.Semnătura celui care emitre cecul (trăgătorul). semnătura olografă (de mână) a persoanei fizice. Din acest motiv. . Această prevedere este facultativă şi depinde de convenţia de emitere a cecurilor dintre trăgător şi tras. Nu excludem însă mecanisme juridice prin care să se realizeze şi creditări prin emiterea de cecuri3. Droit du credit. Momentul subscrierii cecului este esenţial pentru constituirea titlului. Dacă nu fac aceste menţiuni. împiedicăm cecul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost emis. Cartes de paiement et de credit. aşa cum am expus-o mai sus. Dacă. Deducem această regulă din natura juridică a cecului. preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului. Stoufflet.Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani. D. De asemenea. Numele trăgătorului. 2007. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului.Emiterea cecului constă în subscrierea acestuia de către trăgător. Universul Juridic. Cecul spre deosebire de cambie nu indică numele beneficiarului chiar dacă practica recunoaşte şi existenţa cecurilor nominative. Dacă lipseşte această menţiune. cecul se va plăti la sediul principal al trasului. adică ziua.Cărpenaru. lângă denumirea trasului există mai multe locuri cecul va fi plătit la primul loc arătat1 . . nu este obligatorie scrierea scadenţei deoarece cecul este un titlu la vedere. se vor înscrie pe cec primele caractare din numele şi prenumele. Nu se admit condiţionări ale acestui ordin. Gavalda. respectiv numele şi prenumele în clar. adică indicarea trasului.Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprinată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. In legătură cu această din urmă caracterizare s-a făcut afirmaţia că.

Girul poate fi făcut chiar şi în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat2. titlul nu are valoare de cec. Cărpenaru. Cecul la ordin Legea recunoaşte că cecul este un titlu la ordin. Tratat de dreptul comerţului internaţional. Drept comercial român. D. p. după cum el este la ordin. de regulă. 1976. girul are efect de legitimare. 451 St. Ştefănescu. vol. Subsecţiunea a IV-a Circulaţia cecului Fiind vorba de un titlu la ordin cecul poate să fie girat. dacă se legitimează ca posesori legitimi pot pretinde dreptul de creanţă încorporat pe document. orice purtător al titlului poate cere plata. Dacă ulterior pe cec se menţionează numele unui beneficiar cecul îşi păstrează caracterul de titlu la ordin. El poate interzice un nou gir şi în acest caz el nu va răspunde către persoanele cărora le-a fost girat ulterior cecul. la purtător sau nominativ. respectiv acela care dă avalul. p. Cecul la purtător Nu cuprinde numele beneficiarului şi deci. garanţiile. Bucureşti. Dacă nu se respectă cerinţele legale privind menţiunile obligatorii ale cecului. Seria neîntrerupta a girurilor se apreciază după aceleaşi reguli ca în cazul legitimării cambiale1. dar nu transformă titlul din unul. Girantul răspunde de plata cecului. el trebuie să poarte menţiunea la purtător. prin tradiţiune. plata va fi făcută oricărui posesor al titlului. girul scris pe el nu-i schimbă natura. din lege. la purtător în altul. Dreptul comerţului internaţional. Aceste condiţii sunt reglementate de dreptul comun. direct sau pe cale 1 2 T. 1998. dar este indicată menţiunea la purtător. Bucureşti. Modalităţile de transmitere a cecului depind de tipul cecului. 1986. De asemenea. B. Transmisiunea se face.. Cecul nominativ Acest cec trebuie să cuprindă numele beneficiarului şi menţiunea “nu la ordin”. Girantul în acest caz îşi asumă obligaţia de plată. la ordin. Prin el se transmit toate drepturile rezultând din cec: dreptul de proprietate asupra documentului. II. el poate fi transmis altor beneficiari care. Acest caracter nu rezultă din clauza expresă în acest sens ci.Legea nu prevede dispoziţii speciale în legatură cu condiţiile de fond ale emiterii cecului. Bucureşti. Ca să fie deosebit de titlul la ordin. titularitatea dreptului de creanţa consemnată pe document. Deci el poate fi transmis prin gir. El va fi transmis prin cesiune3. p. trebuie scris pe cec. El (girul) trebuie să fie necondiţionat şi integral. Girul are aceleaşi caracteristici şi aceleaşi funcţiuni ca şi girul cambial. Popescu. Subsecţiunea a V-a Avalizarea cecului Avalul este o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist. Căpăţână. garantează obligaţia asumată de una din persoanele obligate prin cec. Se poate realiza şi girarea dar. Posesorul unui cec la ordin este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntrerupta de giruri. 519 3 Pentru opinie difierită: O. 95-96 82 .R. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător de plată. De asemenea. In caz că este menţionat numele beneficiarului.

Termenul arătat se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii. Prin plată toţi semnatarii cecului sunt liberaţi. 321 din Legea nr. Drept comercial român. Fiind un titlu la vedere el nu este supus acceptării.de regres. Plata poate fi şi parţială. dipune: Cecul emis şi plătibil în România trebuie. 59/1934: a. identitatea posesorului titlului şi legitimitatea acestuia. 30 alin. cecul are o particularitate. Dacă există provizion şi trasul refuză plata el va răspunde după regulile de drept comun faţă de emitentul cecului. trasul nu-şi asumă o obligaţie de a plăti şi el nu poate fi urmărit pentru a face plata. 59/1934). p. avalul se consideră dat pentru trăgător. 2 din Legea nr. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care s-a dat avalul. 26 alin. acesta din urmă fiind obligat numai faţă de posesorii care dobândesc cecul după ce i-a foat girat. Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului1. Subsecţiunea a VI-a Plata cecului Plata cecului presupune în primul rând prezentarea cecului pentru a fi plătit. 1 Legea nr. sub sancţiunea pirderii dreptului de regres împotriva giranţilor. Răspunderea pentru plata cecului va reveni trăgătorului şi girantilor care au asumat obligaţia subsidiară de garantare a plăţii. 1998. D. sau numai pentru o parte din ea. avalist poate fi orice persoană sau chiar un semnatar al cecului. Nu poate da aval trăgătorul sau trasul ( art. persoană denumită avalizat. să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”. Termenul de prezentare la plată este un termen legal. Trasul este obligat sa verifice condiţiile de formă ale cecului. Cărpenaru. prevăzute în art. Neprezentarea la plată atrage pierderea drepturilor de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor săi şi nu dreptul de a se încasa cecul de la tras. Pe cale de consecinţă. 59/1934. 520 83 . Posesorul cecului nu poate refuza plata parţială. avalizat poate fi oricare din purtătorii succesivi ai titlului. garanţie specifică titlurilor de credit. 1 St. se indică întotdeauna persoana avalizatului. pentru toată suma menţionată pe cec. fie de către girant. fie de o terţă persoană. Potrivit art. în caz de nemenţionare a avalizatului. Dacă avalistul plăteşte cecul el dobândeşte drepturile ce rezultă din cec împotriva persoanei pentru care a garantat precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acesta din urmă în baza cecului. Prezentarea cecului la plată Prezentarea unui cec la plată se poate face în original sau prin trunchiere. se exprima prin formula “pentru aval” ori prin expresii asemănătoare. avalul se dă pe cec. Cecul poate fi garantat şi printr-un aval. Legea stabileşte în general termene scurte şi variabile în funcţie de distanţele dintre locul emisiunii şi al plăţii. Persoana ca dă avalul trebuie să aibă capacitatea juridică de a putea realiza acest act juridic. Aceasta deoarece o asemenea formulă este în favoarea întregului circuit al cecului. Spre deosebire de cambie. transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original. Regulile avalului sunt în principiu identice cu regulile avalului dat pentru cambie: se poate avaliza pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Avalul poate fi dat. Prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive. imperativ şi de decădere. Bucureşti. Trasul va plăti în limita provizionului existent. avalul se dă prin subscriere autografă.

b. constituie momentul prezentării la plată. 84 . trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. . Imaginea cecului original trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile în contextul aranjamentelor de plată sau convenţii constând în aderarea la un sistem de plăţi. şi c. instituţia de credit care deţine cecul original va înscrie pe acesta: . Imaginea cecului original reprezintă copia electronică a cecului original. spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului de 15 zile. Prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor. Pentru a o putea promova trebuia să se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplată dresat chiar pe cec sau printr-o declaraţie a trasului scrisă şi datată pe titlu. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute mai sus.data prezentării acestuia la plată. Refuzul total sau parţial la plată al unui cec prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică. este necesar ca solicitarea plăţii să se facă în termenele prevăzute de lege. sunt stabilite potrivit convenţiilor prevăzutede lege. El este un simplu plătitor pentru trăgător. Obligaţiile instituţiei de credit la prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere: . Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. reproducerea imaginii cecului original în format electronic. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivului cec. Informaţiile relevante pentru trunchiere. prin trunchiere. transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit. Regresul în materia cecului In caz de refuz al plătii posesorul cecului nu are acţiune directă împotriva trasului deoarece trasul nu s-a angajat să plătească. precum şi conformitatea imaginii cecului cu cecul original. faptul neplătii.declaraţia de refuz. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege. În baza refuzului.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original.să verifice dacă cecul original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cecului. cuprinse în cecul original. Pentru a se exercita acţiunea de regres. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. Creditorul are în acest caz acţiune de regres. cu condiţia ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. . de către instituţia de credit plătitoare. Posesorul unui cec neachitat este obligat să notifice girantul său în condiţiile dreptului cambial. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi.

64 din Legea cambială. Cărpenaru. Subsecţiunea a VII-a Acţiuni extracartolare3 legate de cec a) Acţiunea în revendicare a cecului.cecului: „ Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. termen de curge de la data exprirării termenului de prezentare a cecului la plată (art. Debitorii de regres sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul titlului. Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii. p. Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului. Obiectul acţiunii de regres constă în suma arătată în cecul neplătit. Utilizarea atributului de cambial pentru caracterizarea raporturilor juridice ce rezultă din emisiunea sau circulaţia cecului este nepotrivită dacă avem în vedere că atât cambia.Acţiunea de regres se păstrează contra trăgătorului şi giranţilor chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timpul prevăzut de lege.cecului). ce curge de la prezentare. 1998. oricare ar fi el. termen ce curge din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa1.cecului. 520 I. art. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. Bucureşti. Legiuitorul apără buna-credinţă a posesorului şi reţine că posesorul va fi obligat la restituire numai în măsura în care a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă la dobândire.cecului). 41 3 Noţiunea folosită desemnează în accepţiunea nostră atributul raportului juridic ce provine din emisiunea sau transmisiunea unui titlu de credit. Revista de drept comercial. p. D. se prescriu în şase luni. enunţă acelaşi principiu ca şi art. De altfel. 64 din L. depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine”. cheltuielile de protest şi cheltuielile de urmărire. Prescripţia în materie de cec Acţiunea posesorului contra obligaţilor de regres se prescriu în termen de 6 luni.C. dobândă ce curge de la momentul plăţii şi cheltuielile pe care le-a făcut. este o reproducere exactă a art. Este reglementată de art. 22 din L.65 din L. 1 2 St.El trebuie investit cu formula executorie in condiţiile dreptului cambial2. Cernaianu.57 a L. Există însă o diferenţă în materie de cec:”când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora o acţiune cauzală poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibil la tras ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa”.56 din L. b) Acţiunea cauzală funcţionează şi în materie de cec în condiţii identice cu cele prevăzute în art. c) Acţiunea de îmbogăţire fără cauză este reglementată de art.73 din L. aceasta rămâne în fiinţă. cât şi cecul sunt specii ale titlurilor de credit 85 . 4/19912. In litigiile privind aceste acţiuni se opun aceleaşi excepţii ca şi în domeniul cambial (art. unii contra altora. Ea urmează aceleaşi reguli ca şi acţiunea în revendicare a cambiei. dobânda legală. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la giranţii săi suma scrisă pe titlu.C. Drept comercial român. Acţiunile de regres ale obligaţiilor de regres plătitori.cecului care. Aceeaşi acţiune se poate exercita şi contra giranţilor.55 din L.

câtă vreme banca îşi asumă obligaţia de a plăti. Această trăsătură deosebeşte cecul circular de cecul ordinar unde banca nu este obligată prin cec (mai mult i se interzice băncii asumarea vreunei obligaţiuni în vreo formă oarecare). Cecul circular este un titlu de credit la ordin. Acest cec prezintă avantaje: .semnătura societăţii bancare sau a societăţii de credit Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular. protest. 59/1934 Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir. Odată făcută certificarea. în cuprinsul textului. creează prezumţia că acesta s-a îmbogăţit fără cauză în paguba posesorului. Banca emitentă devine direct obligată faţă de beneficiar. 59/1934. sau la orice bancă cu care emitentul se află în relaţii de corespondenţă.denumirea de cec circular. 2 din Legea nr. .data şi locul emiterii cecului. . Certificarea nu presupune asumarea unei obligaţii din partea trasului. 86 . Cecul certificat In acest tip de cec trasul certifică dinainte existenţa provizionului. El poate fi plătit la orice sucursală a băncii emitente. în cazul în care trăgătorul nu avea provizion. Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pe care se folosesc în diferite locuri fără să ştie dinainte unde au nevoie de ele. Subsecţiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri Cecul circular Este cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul.Acest text nu mai cere celui care reclamă să facă dovada că pârâtul s-a îmbogăţit fără cauză în dauna sa ci. beneficiarul are certitudinea încasării cecului. 79 din Legea nr. Certificarea măreşte încrederea titularilor în titlu. Astfel trăgătorul apare în acelaşi timp ca şi tras spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul celorlalte cecuri. provizionul nu mai poate fi retras până la momentul împlinirii scadenţei de plată a cecului.beneficiarul poate să încaseze numerarul în locul unde are nevoie de el. Suntem de părere că avem de a face cu o prezumţie relativă însă. . Băncile ce emit cecuri circulare trebuie să primească autorizare de la Banca Naţională după ce a depus în prealabil o cauţiune de minim 40% din valoarea cecurilor emise.numele şi prenumele primitorului. şi regres afară de situaţia în care legea dispune altfel.cecul se poate încasa în orice localitate unde emitentul are sucursale sau corespondenţi. Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele menţiuni: . Certificarea indică doar creditorilor existenţa acoperirii cecului.promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani. Din acest motiv i se spune şi cec circular. emis de o societate bancară sau o altă societate de credit. . . 80 alin. . plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent – art. sarcina probei revine pârâtului. .art. deoarece capătă caracterul unei circulare emise de bancă către sucursale şi corespondenţi de a plăti cecul. anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii.

Prin asemenea cecuri, se uşurează circulaţia titlurilor. Eventualii primitori sunt dispuşi să fie plătiţi cu astfel de cecuri şi din partea unor persoane necunoscute sau cu solvabilitate incertă. Cecul barat Cecul devine barat prin înscrierea pe faţa titlului a două linii paralele. Bararea o poate face trăgătorul sau posesorul cecului. Bararea poate fi generală sau specială. a) Bararea generală presupune trasarea liniilor fără nici o indicaţie între ele, sau cu menţiunea generală “banca” sau “Bancher”. Prin barare generală cecul nu mai poate fi achitat decât unei bănci sau unui client al trasului. In acest ultim caz, trasul se găseşte în relaţii constante şi de încredere cu clientul său. De obicei se utilizează asemenea procedeu când trăgătorul şi beneficiarul sunt clienţii aceleiaşi bănci. Găsitorul unui asemenea cec nu-l poate folosi şi nu-l poate gira deoarece nimeni, în afara unei bănci, sau al unui clinet de încredere nu-l va putea încasa. Cecurile barate ajută, astfel, la descoperirea rapidă a fraudelor. b) Bararea specială constă în înscrierea între bare a numelui unei bănci. In acest caz plata nu se poate face decât băncii consemnate între barele cecului. In acest fel riscurile ce rezultă prin prezentarea la plată a cecurilor pierdute sau furate sunt înlăturate. Dacă o bancă nu respectă regulile barării şi utilizează, prin prezentarea la plată, cecuri furate sau pierdute se expune la daune. Bararea aplicată nu poate fi stearsă. Ştergerea, în orice formă ar fi făcută, se consideră nerealizată. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin nominalizarea unei bănci. Cecul de călătorie (turistic) In acest tip de cec trăgătorul subordonează plata titlului existenţei pe cec, la momentul prezentării la plată, a unei a doua semnături la fel cu a primitorului. Dacă cineva pleacă în călătorie şi nu transportă numerar, depune la o bancă o sumă de bani şi primeşte un carnet cu cecuri turistice. Cecurile sunt emise la valori nominale, beneficiarul neputând înscrie alte sume pe ele. In momentul ridicării cecurilor, beneficiarul semnează în faţa bancherului, iar a doua semnătură o depune în faţa celui căruia îi remite cecul. Plătitorul va verifica identitatea beneficiarului comparând cele două semnături. Acest sistem măreşte siguranţa utilizării cecurilor. Cecul de călătorie are două părti: un talon şi cecul propriu-zis. Prima semnătură se depune pe talon, a două pe cec, în momentul prezentării la plată. In literatura juridică se discută dacă acest titlu este cu adevărat un cec1. Cecul plătibil în cont Acest cec poartă menţiunea pe faţa titlului “plătibil în cont”, “numai prin virament”. Trăgătorul interzice plata în numerar a cecului. Decontarea se va realiza numai scriptic, prin virament sau compensaţie2. Dacă se face plata efectivă, aceasta se realizează pe riscul plătitorului care se expune la daune echivalente cu valoarea cecului, când plata a fost trecută unui fals creditor. Cecul netransmisibil
1 2

T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti, 1976, p. 454 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti, 1998, p. 523

87

El poarta clauza “netransmisibil” şi nu poate fi plătit decât primitorului. Deci, cecul nu poate fi girat decât unei societăţi bancare pentru încasare, în ipoteza în care posesorul solicită plata cecului în contul său deschis la banca ce a primit prin gir pentru încasare. Alte tipuri de cecuri Comerciantii sunt interesaţi să utilizeze acele tipuri de cecuri care să le confere garanţii că, vor fi platiţi în condiţiile consemnate pe titluri. Din acest motiv statul şi instituţiile financiar bancare sunt preocupate să găsească acele instrumente care să satisfacă interesele comercianţilor, fie în toate cazurile, fie în situaţii particulare. Din acest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrument care să realizeze funcţiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prin L.59/1934. De asemenea, Banca Natională a României a emis norme metodologice, cu caracter tehnic1 care fac precizări detaliate cu privire la modul în care trebuie să se comporte subiecţii ce participă la raporturile juridice născute din emiterea unui cec. Mai mult, Banca Naţională ca unitate de control bancar, şi care realizează o politică financiară şi monetară proprie, adaptată conjuncturilor economice impune unele restricţii în legătură cu emiterea cecurilor şi cu circulaţia lor. Ele au ca scop creşterea siguranţei circulaţiei acestor titluri şi evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel de documente. Mai mult, aceste norme metodologice, crează o tipologie specifică de instrumente de plată. Din punct de vedere teoretic, fiecare din aceste tipuri de instrumente poate fi analizat pentru a se vedea dacă are sau nu caracteristicile unui cec. Dacă aceste instrumente cuprind elementele înscrise în Legea nr. 59/1934 asupra cecului, vorbim despre existenţa unor noi tipuri de cecuri, dacă nu cuprind aceste elemente avem de-a face cu alte instrumente de plată. BIBLIOGRAFIE
1.

2.
3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Bucureşti, 1998 Cărpenaru, St. D., Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007 Căpăţână, O., Ştefănescu, B., Tratat de dreptul comerţului internaţional, vol. II., Bucureşti, 1986 Cernaianu, I., Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare, Revista de drept comercial, 4/1992 Ciuncan, D., Înşelăciunea prin cecuri, Dreptul, 3/1994 Gavalda, Ch., Stoufflet, J., Droit du credit. Effet de commerce. Cheques. Cartes de paiement et de credit, Paris, 1987 Ionescu, S., Demetrescu, P.I., Georgescu, I.L. Noua lege asupra cambiei. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului, Bucureşti,1934 Luha, V., Trăsături generale ale titlurilor de credit, Revista de drept comercial, 7-8/1999 Lupaş, S., Curs de drept cambial, Cluj, 1946 Popescu, T. R., Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti,1976 Teodosescu, N., Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte, Dreptul 10/1998 Turcu, I., Cecul, articol, Revista de drept comercial, 1/1993

1

Normele tehnice nr.9/1994, B.N.R. , MO 119 bis/14.06.1995.

88

SECŢIUNEA a V -a. WARANTUL Precizări Denumirea se referă în realitate la două înscrisuri de natură diferită care îndeplinesc funcţii distincte deşi sunt emise concomitent dintr-un carnet matcă sub forma unui document cu două părţi1. Regimul lor juridic se întemeiază pe Legea nr. 153 din 7.04.1937, pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. In completare se aplica Legea nr. 58/1934 privind cambia în măsura în care reglementările privitoare la cambie nu contravin recipisei warant. Recipisa propriu-zisă constituie titlul reprezentativ al unor mărfuri care se află în depozitele magazinelor generale. Recipisa nominalizează pe deponent şi îi asigură exerciţiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie, fiind un certificat de depozit. Warantul are o dublă natură juridică, fiind un bilet la ordin prin care deponentul se obligă să plătească o sumă în numerar la o anumită dată, în schimbul împrumutului obţinut prin gajarea mărfurilor aflate în depozit2. El conferă beneficiarului cât şi posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( a mărfurilor aflate în depozit). Magazinele (magaziile) generale Ele sunt depozite puse la dispoziţia publicului3. Magazinele generale pot beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale şi sunt autorizate să emită titluri capabile de a reprezenta mărfurile depozitate în ele. Autorizarea de a emite titluri reprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative. De obicei, se construiesc pe pieţele care concentrează mari cantităţi de mărfuri generice. Sunt dotate cu mecanisme care înlesnesc încărcarea, descărcarea, dispun de experţi în afacerile de expediţie, vamale, de conservare , de ambalare. Ele au un triplu scop: - de a face depozitarea mai economicoasă, mai uşoară. - de a înlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le împrumuturi pe garanţia mărfurilor depozitate şi prin girarea către creditor a documentului de gaj eliberat din magazie. - de a înlesni vânzarea mărfurilor prin licitaţie publică şi prin eliberarea de ceritificate de depozit care transmit proprietatea şi posesiunea fără să fie nevoie de a mişca mărfurile de la locul lor4. Acest sistem de magazine funcţionează cu deosebit succes de la începutul secolului XIX în Anglia şi Olanda, extinzându-se apoi în toate ţările, mari puteri economice ale lumii şi în marile pieţe comerciale. Depozitul în magazinele generale este reglementat de normele generale ale contractului de depozit obişnuit, regulat în care subiecţi sunt, pe de o parte, deponentul, iar pe de altă parte, magazinul5. Magazinul trebuie să primească toate mărfurile, putând refuza primirea doar pe

1 2

C. Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligaţiilor comerciale, vol. III, Cluj, 1945, p. 212 C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 124 3 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 3-8 4 Ch. Gavalda, J. Stoufflet, Droit de credit. Effets de commerce, Cheques. Cartes de paiement et de credit. Paris, 1987, p.258 5 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 11-36

89

Cel ce solicită în baza buletinului acţionează ca un mandatar al deponentului şi este expus la toate excepţiile opozabile acestuia. Cine cere restituirea în baza buletinului de intrare nu exercită un drept autonom neatacabil de excepţiile ce se pot opune posesorilor precedenţi. Stoufflet. certificatul de depunere) nu are caracterul juridic al certificatului de depozit. indicând numele său. 129 C. calitatea şi cantitatea mărfurilor sale. Paris. Magazinul este responsabil de orice pagube şi este îndreptăţit să elibereze recipise warant. Acest titlu se transmite prin gir şi are semnificaţia unui gir în garanţie în sensul constituirii unui gaj în favoarea giratarului. Posesiunea buletinului. Petrescu Ercea. Girul certificatului de depozit conferă girantului facultatea de a dispune de mărfuri cu respectarea drepturilor personale ale posesorului buletinului de gaj. Certificatul de depozit dă posibilitate posesorului său să facă diferite tranzacţii. numele şi domiciliul deponentului. calitatea mărfii depuse. Pentru confirmarea depozitului se eliberează buletinul de intrare sau biletul de introducere. termenul de păstrare. Chiar dacă titlul nu poartă clauza la ordin este considerat un titlu la ordin. care la cerere poate fi înlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe.un sens restrâns ce desemnează o parte a documentului. 1928. cantitatea. Bucureşti. Ele sunt detaşate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetate aceleaşi indicaţii ca pe documentele eliberate la cerere.recipisa şi warantul (certificatul de gaj).motive de forţă majoră (lipsa de spaţiu)6. certificatul de depozit cuprinde: denumirea şi sediul magazinului. Cheques. dovedeşte cel mult mandatul1. sortată. 1987. Cartes de paiement et de credit. Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al mărfii încredinţate spre păstrare de către deponent depozitarului. Depozitul în magazinele generale. De regulă. Pe verso-ul titlului se scrie suma garantată cu mărfurile depozitate. 1947. p. Recipisa (certificatul de depozit) Oricine vrea să facă un depozit se adresează în scris administraţiei magazinului general. natura. Warantul se analizează ca o formă particulară a contractului de gaj comercial. La cererea deponentului magazinul eliberează titlul dublu. Droit de credit. Deci. eliberat de depozitar. 39 2 Ch. El reprezintă un gaj constituit în beneficiul unui creditor care primeşte de la deponent acest titlu de credit prin mecanismul girului2. Principii de drept comercial. p. Ele sunt scrise pe aceeaşi filă divizibilă în două părţi. Cluj.un sens larg ce desemnează documentul. Vivante. J. în întregime. Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are două înţelesuri: . p. 6 1 C. El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor privitoare la cambie. . Marfa este verificată. numărul curent din registrul unde au fost înscrise mărfurile depozitate şi data emiterii. Buletinul de intrare ( biletul de depunere. ambalată şi introdusă în magazin. certificatul de depozit. în sensul că nu poate reprezenta marfa şi nu poate circula în locul acesteia. Effets de commerce. buletinul de gaj. acest document nu este un titlu de credit pentru că îi lipseşte calitatea indispensabilă pentru un titlu de credit ca documentul să reprezinte marfa. prin care se confirmă deponentului primirea mărfurilor consemnate în cuprinsul lui. Gavalda.263 90 .

Recipisa de depozit serveşte la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul de a dispune de marfă). într-un document unic dar format din două părţi. Când creditorul gajist constată refuzul de plată al debitorului el poate cere vânzarea mărfii la licitaţie după un anumit termen de la data exigibilităţii warantului. Vivante. p. 1993. 1 2 Fr. Circulaţia titlurilor Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi. p. dacă acela care a girat nu plăteşte la scadenţă. Instrăinarea operează ca efect al transmiterii recipisei. fără warant este în cunostinţă de cauză că marfa respectivă este gajată şi că va putea dispune de marfă numai dacă va consemna la administraţia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul. pe când certificatul de gaj serveşte pentru a gaja mărfurile. Contracte civile şi comerciale. să o împartă. Bucureşti. girul documentului dublu transmite toate drepturile sale asupra mărfii. Cine posedă amândouă documentele poate dispune în mod liber de marfă: să o retragă. ei răspunzând solidar3. p. Cluj. Petrescu Ercea. Pentru diferenţa rămasă neachitată creditorul împrumutător se poate îndrepta în regres împotriva împrumutatului şi a celorlalţi giranţi.99/1999. să o vândă. Termenul pentru exercitarea acţiunii de regres curge din ziua în care s-a efectuat vânzarea pentru că numai din acest moment se poate cunoaşte diferenţa dintre împrumut şi preţul încasat. 1947. Cine are posesiunea legitimă a recipisei are puterea de a dispune de mărfuri cu condiţia să respecte dreptul creditorului gajist. dar care consemnează şi contractul de depozit încheiat cu magazinul. Posesorul certificatului de gaj poate să acţioneze la alegerea sa pe oricare din giranţii posteriori constituirii gajului sau poate să-i acţioneze pe toţi . Exercitarea acestei acţiuni se face după regulile acţiunii cambiale2 . Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decât depunând valoarea împrumutului şi accesoriile la administraţia magazinului care va îndeplini funcţia de casier. St. Depozitul în magazinele generale. Aceste mărfuri rămân depozitate în magazie. Deak.Menţiunile de pe warant se pot scrie şi pe cotorul care se păstrează la registrul magazinului. Posesorul documentului dublu poate transmite marfa altora prin girul documentului. 187-208 C. Deci. Noul dobânditor când primeăte recipisa. Cărpenaru. Warantul conferă deponentului posibilitatea de a-şi înstrăina marfa din depozit în ciuda faptului că este gajată. cele două titluri emise. Girul în garanţie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei mărfurilor gajate asupra creditorului gajist. titlul VI. Warant-urile sunt supuse regimului de publicitate instituit prin Legea nr. Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie că a dat deja în gaj mărfurile. 134 91 . prin mijlocirea certificatului de gaj. 233 3 C. Transmiterea incompletă a titlului dublu face publicitate deplină a existenţei gajului şi a dreptului personal al împrumutătorului. D. posesor al certificatului de gaj. posesorul recipisei îi remite creditorului gajist warantul care reprezintă însăşi marfa respectivă. Principii de drept comercial. Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face să se vândă marfa şi de a fi plătit având privilegiu asupra preţului. giratar al certificatului de depozit. Bucureşti. titlu reprezentativ al mărfii. sunt destinate să îndeplinească funcţii esenţial deosebite. efect specific girului. Acest gaj este un gaj cu deposedare1 de obiect pentru că proprietarul mărfii. 1928. fie că-l ţine pentru sine pentru garanţia preţului sau a restului de preţ ce i l-ar datora cumpărătorul.

CAPITOLUL IV 92 . Contracte civile şi comerciale. Fr. Petrescu Ercea.. III.. Cluj. Drept comercial. Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaşte scadenţa gajului va putea preveni vânzarea depunând la administraţie suma pentru care mărfurile au fost gajate.. Dacă debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie. Bucureşti. Paris. acesta din urmă este îndreptăţit să primească warantul şi îşi reia libera dispoziţie asupra mărfii (cu condiţia să se afle în posesia certificatului de depozit). C. vol. St. Cărpenaru. 1945 4.Dacă posesorul certificatului de gaj încasează suma de la primul girant. Principii de drept comercial. D. Effets de commerce. Gavalda. Ch. 1928 1. Bucureşti.. Cartes de paiement et de credit.. Stoufflet. Vivante. fără a avea obligaţia să caute pe actualul posesor al ceritificatului de depozit. în baza plăţii făcute în drepturile posesorului warantului şi va putea provoca vânzarea bunurilor. 1987 3. C. Cheques. J. Droit de credit. Teoria obligaţiilor comerciale. 1993 2. BIBLIOGRAFIE Deak.

Din acest motiv i se mai spune titlu de credit: consemnează un drept al creditorului. şi invers: cine cumpără este sigur că poate sâ vândă din aceleaşi motive sau poate să-şi realizeze dreptul pentru că debitorul nu poate invoca nici o excepţie. forma de execuţie. active patrimoniale. Teoria a căutat explicaţii pentru un asemenea fenomen. operaţii în cont etc. Oricâte obiecţii s-ar aduce nu putem concepe că un astfel de mecanism se dezvoltă în afara relaţiei credit-debit. se ajunge acolo încât vânzătorul să dea mai mult decât are. obţine acelaşi drept care a existat în mâna antecesorului său. tradiţie. dreptul există aşa cum este consemnat literal pe document. purtând nume diferite dă dreptul la o sumă de bani. O circulaţie obişnuită a bunurilor presupune transmiterea derivată a dreptului de proprietate prin mâini succesive. dreptul viciat ajunge în mâna succesorului fără aceste vicii. Apariţia lui se explică prin nevoi practice. 3. transmisiunea este autonomă. scadenţa. fiind curăţat de toate defectele. dacă acest drept are defecte . 93 . cine transmite un titlu ştie că împotriva lui nu se mai pot invoca excepţii din transmisiune şi nu i se vor mai cere desdăunări. Teoria dreptului face mari eforturi pentru a încadra aceste mecanisme moderne în conceptele clasice ale teoriei generale a obligaţiilor. 2. nimeni nu va cumpăra un drept de creanţă despre care nu ştie şi nu poate afla nimic. ce depăşeşte limitele unei gândiri obişnuite crează avantaje.CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL OPERAŢIUNILOR CU VALORI MOBILIARE SECŢIUNEA I Schema generală a operaţiunilor cu titluri 1. Circulaţia titlurilor presupune obligatoriu să ştim natura lor. Ultimul posesor poate invoca oricând aceste lipsuri împotriva autorului său cerând compensaţii. vicii ele se transmit la primitor. se socoteşte că dreptul s-a născut direct în mâna sa. Cum fiecare comerciant doreşte să-şi vândă creanţele s-a observat că cesiunea de creanţă crează mari neajunsuri. garanţia executării (obişnuită sau suplimentară). În cazul circulaţiilor titlurilor de credit dobânditorul va primi un drept originar. Natura juridică a titlurilor de credit Nimeni nu contestă faptul că titlurile de credit sunt bunuri. Tehnica lor s-a dezvoltat foarte mult încât mecanismele moderne contractuale apar astăzi ca o maşină ultra sofisticată faţă de o unealtă primitivă. la o cantitate de mărfuri consemnează o obligaţie patrimonială. lipsuri. creată prin manifestări de voinţă. Dobânditorul primeşte drepturi derivate. Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferate de la o persoană la alta cu uşurinţă prin diferite procedee: gir. Asemenea concepţie. Precizări introductive Operaţiunile comerciale se realizează din cele mai vechi timpuri. ea transmite drepturi derivate. o Bucureştiată de hârtie. la o parte socială. Conceptul de titlu Operaţiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaţia titlurilor. obiectul operaţiunii personale angajate.

5. se realizează o uniune atât de strânsă încât dreptul de creanţa nu poate fi exercitat fără existenţa titlului. bogăţia se exprimă prin cifre consemnate într-un cont. păsând însă şi funcţiuni de natură exclusiv economică. poate să se piardă şi să fie furată. Nu mai avem un consimţământ obişnuit al celui care face 94 . Cel mai mare inconvenient rezultă din erorile de contabilitate. Pe această schemă s-au creat şi alte instituţii specializate. cine are documentul este titularul dreptului. uneori plasează valori mobiliare în public. drepturile încorporate în titluri îşi pierd individualitatea. din iniţiativa particularilor sau a statului. Tot în acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc în depozit mărfuri şi sunt îndreptăţite să evită warant-uri. unităţi de cont creditoare sau debitoare. ţin conturile clienţilor lor. Deci conceptul juridic de bun mobil se înlocuieşte cu un concept economic. pe de altă parte nu poate fi păstrat secretul operaţiunii atunci când valoarea reală a titlului. 4. Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialişti. Dreptul comercial a făcut un nou efort: a înlocuit titlul cu o înscriere într-un cont. posesia cu bună credinţă a titlului îl face titular de necontestat pe dobânditor. Nu se mai poate discută despre calitate. din viciile de gestiune ale conturilor. ori în nume propriu pe pieţe publice create de burse de valori. deci o monede scripturală. dreptul de creanţă se materializează. Titlurile devin astfel o bogăţie fiduciară (bazată pe încredere comună). 6. valoarea mobilă.au apărut organismele profesionale de depozit şi compensare. desemnaţi cu termenul generic de agenţi de schimb. o contabilitate şi o gestionare exactă fac să dispară riscurile. prin valori şi devin valori mobiliare. depozitele de titluri. Comerţul cu titluri are nevoie de tehnicieni care crează titlurile. posesia de bună credinţă a bunului valorează proprietate. bursa de mărfuri care realizează operaţiile de vânzare de mărfuri prin intermediul unor instituţii specializate de lichidare. despre modalităţi ale obligaţiilor. El se va transmite după regimul juridic al circulaţiei bunuri mobile. care vor ţine conturile şi vor înregistra operaţiunea. Datoriile se reglează prin compensare. Aşa s-au născut băncile: ele primesc monedă şi titluri în depozit. Pe această înlocuire conceptuală se bazează întreaga teorie juridică a valorilor mobiliare. şi invers. Ei operează pe seama clienţilor lor. Caracterul mecanic al operaţiunilor Aceste operaţiuni se vor derula după proceduri standard. bunuri mobile se realizează prin înscrieri de conturi curente de titluri. etc. vicii de consimţământ. căreia i se dă semnificaţie juridică. Toate aceste stabilimente sunt indispensabile comerţului modern. devine bun corporal mobil. creanţele şi datoriile devin articole ale unui cont curent. fac creditări sub toate formele. S-a observat că Bucureştiata de hârtie are din punct de vedere juridic defectele oricărui bun material: este perisabil. depozitarea şi retragerile de fonduri monetare sunt înscrise în conturi de cecuri: avem. le păstrează (gestionează). creditor în faţă căruia nu se poate ridica nici o excepţie. ele nu se mai exprimă decât prin unităţi de cont. Schema de circulaţie a titlurilor Circulaţia lor obişnuită scuteşte pe persoane de efortul intelectual necesar pentru a concepe transmisiunea şi de efortul fizic de a înfăptui tradiţiunea. stabilite de lege (regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. Intervenţia specialiştilor Nişte operaţiuni atât de precise nu pot fi realizate decât de nişte specialişti.Atunci s-a inventat titlul care încorporează creanţa. chiar dacă realitatea faptică nu este aşa. din raţiuni economice nu trebuie făcută publică.

obligaţiunile. bilete la ordin. dar moralitate. După care legea enumeră exemplificativ: acţiunile. Există un veritabil monopol în comerţul cu ele. căreia i se dă autoritate deplină de interpretare. în consecinţă. exprimată în termeni juridici există în ambele cazuri. cel puţin în parte. instrumentele financiare derivate şi sfârşeşte cu o formulare generală “orice titlu încadrat astfel de către CNVM”. titlurile de stat. se dau ordine pentru bursă. ele presupunând doar voinţa celui ce doreşte să declanşeze o procedură tipizată. deci o definiţie largă. 2. care constă în voinţa de adeziune la procedura prestabilită. Operaţiunile cu valori sunt supuse însă unor reglementări speciale ce rezultă din lege ori din regulamentele şi intrucţiunile emise de autoritatea ce supraveghează comerţul cu ele. Teoria este mai precisă şi. mai logică: valoarea mobiliară este un titlu negociabil reprezentând dreptul de asociere şi de credit pe termen lung. Deci există consimţământ. o manifestare de voinţă. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. El dă o comandă şi totul se derulează de la sine. Definirea valorii mobiliare Legea cadru defineşte valoarea mobiliară: instrument negociabil material sau dematerializat ce conferă drepturi asupra emitentului. el aderă la un standard procedural. Emisiunea şi punerea în circulaţie este strict controlată. titluri ce se vor crea respectând norme imperative. Insă nici nu vom putea susţine că ele nu există. Dreptul comercial va fi drept comun pentru operaţiunile cu valori mobiliare b. Avem. Ele există însă trebuie înţelese altfel: respectarea regulii ce o presupune procedura specifică ţine loc de bună credinţă şi înlătură greşeala. pentru viramente. Operaţiunile se derulează singure. abstractă. exemplificativă şi lăsată la bunul plac al autorităţii. formularea este nevalabilă în sistemul nostru de drept pozitiv. Aceste reguli (cele civile) ţin de situaţia personală a subiectului participant la raportul juridic: el este de bună sau de rea credinţă. Se găseşte uneori. Caracteristici distinctive a. operaţiunea devine acauzală. Nu vom regăsi în aceste operaţii regulile de drept civil. operaţiunea se înfăptuieşte având în vedere o cauză. Teoria şi practica arată că raporturile dintre societăţi şi deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni sunt raporturi comerciale. în operaţiunile cu titluri vorbim de o moralitate formală. SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a valorilor mobiliare 1. Ele nu sunt emise de orice persoană (spre deosebire de efectele de comerţ). dar odată actul iniţial fiind făcut. instrumente destinate pieţelor speciale. sinonimie între sintagmele valoare mobiliară şi titlu bursier. însă acestei cauze nu i se dă importanţă. drepturile de preferinţe. fiecare presupune o putere de decizie. Deci dreptului civil îi este specifică o moralitate individuală. în sfera 95 . chiar dacă aceştia din urmă nu sunt comercianţi. operaţiunea îşi urmează cursul şi îşi produce consecinţele aşteptate. care poate proteja bine sau rău interesele comunităţii de afaceri.operaţiunea. nu mai analizăm cauza operaţiunii. Intrăm deci. deşi ea este indispensabilă în orice act juridic. Ele sunt bunuri mobile chiar dacă reprezintă şi imobile. deşi adeseori se spune că sunt străine de dreptul comercial modern. Ele pot mobiliza valorile imobiliare. Se fac emisiuni de cambii. Legea indică cine le pune în circulaţie şi cum anume. deşi el există. personală. pentru că există valori mobiliare care nu sunt în circuitul bursier. el este diligent sau face greşeli.

pierzându-şi individualitatea. Adică. valoarea mobiliară ar trebui considerată un drept de creanţă. În negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. Titularul rămâne un acţionar. Considerăm că la restituirea valorilor cei interesaţi pot solicita rematerializarea titlurilor lor. Fenomenul se numeşte dematerializare. Caracterul său fungibil este de ordin economic. lucrul este individualizat prin nominalizarea titularului sau prin număr de ordine. În materie. Dreptul subiectiv al titularului are în continuare regimul unui drept real. într-o unitate de cont. tocmai pentru că valoarea mobiliară este un titlu de credit. c. Totuşi teoria dreptului arată că dreptul titularului nu se transformă într-un drept de creanţă. prin transformare în unitate de cont. Dacă nu am reţine această calificare. de drept economic ce indică intervenţia masivă a statului în relaţiile particularilor. dar se valorifică prin dematerializare. Valoarea mobiliară se naşte prin incorporare. d. un obligatar. intrument de credit în circulaţie. bun mobil corporal. prin mecanismele sale se transformă în unităţi de cont ce indică doar valoarea lor patrimonială.relaţiilor de drept public. o fungibilitate puţin diferită de cea specifică dreptului civil (unde bunul nu este individualizat). 96 . prin materializarea creanţei. Valoarea mobiliară este un titlu de credit atipic. titlurile reprezentative odată intrate în circuitul pieţei speciale. ceea ce ar crea inconveniente (după cum vom vedea). iar dreptul său este exprimat abstract. Formularea noastră pune în discuţie ideea rematerializării care nu este reglementată. Ele sunt bunuri fungibile. Explicaţia este de natură economică.

agenţii custode. Pentru titlurile de drept comun ce nu intră în regimul pieţei organizate publicitatea transmisiunilor se face după cum urmează: . neregulat. necolectiv. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. conţinuu şi public (pentru că depozitarul are obligaţia să facă publice activele nete ale investitorilor) b. Efectuează operaţii de compensare între conturile tuturor clienţilor săi. c. în această formă. el deţinând doar dovada de depozitare care nu este o valoare mobiliară. Depozitul colectiv. devenind cu adevărat un bun fungibil.98 Legea 31/1990). La nivelul subiecţilor investitori legea permite formarea de societăţi de depozitare ce primesc în conturi activele fondurilor de investiţii (societăţilor de investiţii) şi valorile dematerializate. depozitul de titluri se transformă în depozit de unităţi de valoare. Depozitarul conservă valoarea. Ele sunt date în depozit unor subiecţi pregătiţi în a le păstra în conturi de depozit de titluri. pentru decontări pe seama terţilor are o natură juridică specială. Evident un astfel de depozit se supune în principiu regulilor generale ale teroriei juridice a contului. Realizarea obiectivului (compensarea. delegantul (societatea de depozitare a investitorului). care prevede: Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu. Când investitorul se înscrie să facă operaţiuni la bursă depozitul va fi delegat unei unităţi de depozitare şi compensare colectivă. regulat. B. Dreptul de proprietate asupra 97 . Asemenea depozit este voluntar. în forme prestabilite aceste titluri nu sunt ţinute. Investitorul delegatar rămâne proprietarul valorii şi raportul se reglează după regulile delegaţiei. dintre care cel mai important este simplificarea operaţiunilor ce se reduc la nivelul unor înscrieri în cont. în sistem de cont curent. Fiind destinate să circule pe o piaţă special organizată. Legea indică acele societăţi (precum şi alte stabilimente financiare) care au atribuţii de compensare. decontarea) nu se poate înfăptui fără o prealabilă dematerializare a titlului. Această formulă crează numai avantaje. Este un depozit comercial. de obicei în mâna proprietarului. a.3. Între deponent şi depozitar se stabileşte o relaţie juridică fundamentată pe contractul de depozit comercial. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o formă de publicitate specială diferită de publicitatea supusă regulilor de drept comun. valoarea depersonalizându-se. decontare şi subdepozitare prin delegare (custodie). Acest depozit precum şi depozitul efectuat de SNCDDC ia din raţiuni practice forma unui depozit în cont curent. ce nu se explică prin reglementări civile (chiar dacă s-au făcut încercări de al califica astfel – s-a spus. regulile acestui depozit sunt regulile conturilor. Astfel: a. Numai în acest mod se pot realiza decontările valorilor pe seama unor terţi. Un asemenea depozit pe care îl crează practica necesită un concept nou: titlul în cont curent (titlul unitate de cont). Aceasta din urmă devine delegatul pentru obligaţiile depozitarului. Proprietarul pierde dreptul de dispoziţie materială asupra titlului. obligatoriu.titlurile nominative sunt înscrise în registrele acţionarilor ţinute de emitent (art. Depozitarea şi înregistrarea valorilor mobiliare A. Juridic conceptul de proprietate este înlocuit cu conceptul de valoare. că deponenţii ar fi coproprietari pe valorile depozitate). Întregul sistem de depozite se transformă într-o casă regională sau centrală. o administrează urmând dispoziţiile date de proprietar prin agenţii săi. spre exemplu. Nimic nu împiedică pe cel ce deţine titlu în forma materializată să şi le păstreze în depozit. după o prealabilă înregistrare într-un registru independent. oneros.

indirect se realizează o dirijare a capitalului privat. Primii emit şi transmit într-un cerc restrâns pe o piaţă simplă. Titlurile ce vor intra în circuitul pieţelor organizate se înregistrează în registre independente organizate sub formă de societăţi pe acţiuni. ultimii intră într-un circuit mai larg organizat şi-şi plasează emisiunile pe o piaţă strict organizată (piaţa primară). Contează mai puţin pentru el că înstrăinătorul nu a fost titular şi nu a putut să vândă. după ce în prealabil au fost dematerializate după o procedură ce are ca scop eliminarea titlului în formă materială (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeaşi valoare). Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. SECŢIUNEA a III-a Comerţul cu valori mobiliare 1. Emitenţii sunt de două feluri: unităţi închise şi unităţi deschise. Legislaţia este foarte contradictorie în legătură cu definirea societăţilor închise şi deschise. Înscrierea va face dovada absolută a dreptului vânzătorului. Totuşi dobânditorul nu trebuie să fie preocupat de condiţiile de valabilitate ale transmisiunii dreptului său. Inscripţia prezumă proprietatea titularului înscris. Este evident că înscrierea are şi efect de opozabilitate. Sistemul creează avantaje şi dezavantaje dar pune numeroase probleme. 52/1995. Societăţile deschise emit şi plasează prin ofertă publică.publicitatea transferului titlurilor la purtător se înfăptuieşte prin tradiţiune urmându-se regulile de drept comun b. Nici nu se poate altfel dată fiind modalitatea de definire a valorii mobiliare. Faţă de formularea legii se pune problema dacă înscrierea nu are şi efect constitutiv.76 din Legea nr. . nedezvoltată. Concluzia vine în contradicţie cu art. deţinut în cantităţi mici 98 . Emiterea şi plasarea titlului Fiecare titlu este creat după reguli propri. Însă reginul lor juridic este bine precizat de teorie. titularitatea nevalabilă şi fără efecte? Într-o asemenea situaţie înregistrarea îl mai protejează pe dobânditorul de bună credinţă? Se poate invoca reaua credinţă într-o acţiune în revendicare? După cum este formulat art. Când operaţiunile se fac fără respectarea condiţiilor de formă operaţiunea este nulă. analog cu întabularea (transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai în momentul în care se face înregistrarea). acţiuni. Exprimarea legii pare să indice un asemenea regim.33 din Legea nr. Dreptul dobânditorului este stabilit în toate cazurile prin înscriere în registru. socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor. o cerere adresată publicului pentru dobândire de valori. Cel ce deţine în baza unei înscrieri regulat făcute nu poate pierde dacă se promovează împotriva lui o acţiune în revendicare. când un dobânditor îşi transmite valorile primite aceasta se realizează pe o piaţă secundară.acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei de capital. 52/1994 răspunsul nu poate fi decât afirmativ pentru că publicitatea furtului are efect analog notării în cartea funciară.

prezint titlul ca valoare circulând regulat. în dreptul comercial operaţiunea trebuie să producă efecte şi faţă de terţi. Publicitatea mincinoasă este interzisă şi poate fi socotită o formă de participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii. Se pedepseşte şi cel ce cumpără şi cel ce vinde. 2. nu trebuie să se dovedească producerea unei pagube. Pericolul constă în aceea că deţinătorii fondurilor. de art. Ele urmează regulile de drept comun însă transferul proprietăţii nu se realizează decât prin înregistrare (art. titlurile la purtător rămase în mâna proprietarului se transmit ca lucruri corporale prin tradiţiune. pentru a le cumpăra. adică răspândirea de valori în condiţii nepermise. oferirea de titluri emisă prin ofertă publică la domiciliu. Legiuitorul prin instituirea unui regim sever doreşte să protejeze pe investitor. 52/ 1995: intermedierea de valori fără autorizare.4/1996 care nu este publicată). nr. Cesiuni directe se pot face numai cu acţiuni emise de o societate închisă. al societăţilor de valori mobiliare. rău informaţi nu primesc decât un drept imaginar. activitatea oneroasă şi profesională. ord. fie de găsire de cumpărător însoţită de executarea vânzăriicumpărării pe seama altuia. încât pentru înţelegearea juridică a problemei suntem obligaţi să apelăn la principii.de un număr mare de persoane. între cedent şi cesionar. Credem că este important ca informaţia transmisă să fie exactă (numai aşa piaţa poate fi socotită transparentă). Vânzările prin intermediar sunt efectuate la bursă sau pe alte tipuri de pieţe şi sunt cuprinse în ceea ce teoria numeşte monopolul agenţilor de schimb.114 din Legea nr. deşi în realitate nu este aşa. Titlurile nominative se transmit prin cesiune după o prealabilă înscriere în registrul emitenţilor. care se cunosc şi nu au nevoie să ducă operaţiunea lor pe o piaţă publică. în locuri publice de către persoane neautorizate. Ea (infracţiunea) trebuie înţeleasă ca un mijloc juridic de protecţie a cumpărătorilor. la locul de muncă. Întelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce depinde de forma titlului. cele depuse în conturi curente se transmit prin virament în cont.24/1996 99 . etc).11. Vânzărilor pe pieţe organizate li se opun cesiunile directe. supus unor presiuni economice imediate. Negocierea titlurilor a. 4. legea română este lacunară în a reglementa publicitatea. În primul sens considerăm că plasamentul poate fi realizat de comercianţi specializaţi (inclusiv de bănci) activitatea lor intrând sub regimul juridic al contractului de prestări de servicii. 3. fuziuni. În al doilea caz activitatea este monopolul societăţilor de valori mobiliare. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voinţă al părţilor ci este necesară înfăptuirea şi îndeplinirea unor forme de publicitate (pentru a o face opozabilă tuturor). fără ca un astfel de intermediar să primească ordine de vânzare. Prin prisma acestei distincţii putem înţelege infracţiunea prev. însă ceea ce este specific constă în aceea că autorului nu trebuie să i se dovedească reaua credinţă. Bursa de valori aşa cum este reglementată nu admite o astfel de cesiune (deşi există o instrucţiune nr. Activitatea economică presupune şi alte mutaţii patrimoniale în folosul sau în detrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni. doritori să investească pe o piaţă ce trebuie să fie sigură. Noţiunea de plasament Noţiunea de plasament are un dublu înţeles: fie găsirea de eventuali subscriitori pentru emisiunile iniţiale. Publicitatea financiară Plasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie. fragil. abstract. Infracţiunea o înţelegem ca făcând parte din genul înşelaciunii.

trebuie să se ţină seama că. această răspundere are la origine conduita sa delictuală în timpul derulării unei operaţiuni. Debitorul nu poate. ce le ţin la dispoziţia cumpărătorului. lipsa posesiei sale. Livrarea presupune individualizarea titlului. intermediarii sunt detentori precari şi au obligaţia de a individualiza titlurile prin numărul de ordine. titlurile sunt în mâna intermediarilor. f. Putem observa. Cum titlurile sunt date în depozit. totuşi următoarele: a. titular de drepturi reale şi nu a unor drepturi de creanţe. 13/1996 privind funcţionarea unui registru independent autorizat). dacă este cazul. 100 .76 Legea nr. În acest ultim caz avem un proprietar. Vânzătorul de valori mobiliare. Acest caz individualizarea nu poate fi realizată decât ca o individualizare de bunuri fungibile. Problema capătă importanţă în caz de faliment al intermediarului. c. oricare ar fi el. posesia prin sine sau prin altul este indispensabilă. Obligaţiile vânzătorului. În acest caz. Lipsa titlului. b. dovadă a depozitului şi implicit a dreptului de a dispune juridic (de obicei documentul este numit cupon). înseamnă neputinţa exercitării prerogativelor.edintelui CNVM pentru aprobarea regulamentului nr. Domiciliatarul este un delegat imperfect al debitorului. 5. de cele mai multe ori. Intermediarul răspunde şi el pentru aceste vicii (o răspundere mai severă decât în dreptul comun). o încorporare a unei creanţe pe un document. lucru imposibil dacă ar fi fost titularul unui drept de creanţă. Posesia titlului prezumă proprietatea. dispariţia titlului presupune obligatoriu proceduri de reconstituire (amortizare). totodată pot fi gajate şi urmărite mobiliar (nu prin poprire). 52/1995). Totuşi poate fi considerat un titlu la purtător care va putea fi cedat prin tradiţiune. Există deosebire între un cont curent bancar şi un cont curent de valori mobiliare în depozit colectiv. iar în cazul titlurilor nominative. Drepturile titularului de valori mobiliare Valoarea mobiliară fiind un titlu de credit. de obicei băncilor. Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real. domiciliază valorile. când proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. Rezultă că valorile mobiliare pot fi urmărite prin acţiuni în revendicare. încredinţează îndeplinirea acestor sarcini unei instituţii adecvate. Titularul are dreptul să i se restituie capitalul investit. Situaţia se complică atunci când titlurile sunt în depozite colective. b. sau juridică. Pentru că drepturile de creanţă incorporate sunt foarte variate şi exerciţiul prerogativelor titularului pune în discuţie în ce măsură şi cum anume documentul poate fi folosit pentru obţinerea avantajelor pe care le presupune. eliberează deponentului un document. depozitarul.al preş. e. Cuponul nu este o valoare mobiliară dar serveşte la dovedirea dreptului şi. Titlul este instrumentul juridic fără de care dreptul nu poate fi exercitat. să presteze serviciile la care s-a obligat la sediul social. de proprietate. din raţiuni practice. distrugerea. De asemenea. d. Îndeplinirea sarcinilor impusă de normă şi declararea dătătorului de ordin înlătură răspunderea intermediarului (art. exerciţiul drepturilor presupune deţinerea materială a acesteia. la scadenţă. privativ. Pierderea. ca orice vânzător are dubla obligaţie de a livra bunul vândut şi să garanteze pentru vicii ascunse. mandatul pentru exercitarea drepturilor. Proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. În ce priveşte viciile ascunse este de reţinut că intermediarul are obligaţia să verifice starea titlului: materială. indirect. la exerciţiul dreptului. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile.

El presupune capacitatea deplină şi consimţamântul valabil al celui ce-l emite. Pentru a proteja clienţii. autorizaţi care au poziţia unor prepuşi. .38/2002. Fiecare agent caută un confrate pentru a realiza operaţiunea. Schema este simplă: proprietarul dă ordin intermediarului care face vânzarea sau cumpărarea valorii mobiliare. Ordinul de bursă Piaţa valorilor mobiliare se constituie sub două forme: la bursă şi la ghişeu. Dar un intermediar poate primi şi ordine în sens contrar. fie angajaţi. Autorizarea se dă numai persoanelor juridice. operaţiunea trebuie însă înregistrată şi decontată la cursul din momentul operării. după caz. adică . nu poate fi refuzat. Ordinul este obligatoriu. aprobată prin Legea nr. clauză implicită (comisionarul garantează solvabilitatea clientului său. sub forma remiterii titlurilor sau depunerii de fonduri în prealabil pentru operaţiunile de execuţie imediată. întâi trebuie să se execute ordinele clienţilor şi abia pe urmă să facă afaceri pe risc propriu. 101 . ce presupune clauza specială “dell credere”. Relaţiile lor juridice (între intermediari şi prepuşi) sunt supuse reglementărilor contractului de muncă sau de mandat. cumpără sau schimbă pe cont şi pe risc propriu. Se poate concepe şi formula în care operaţiile de vânzare cumpărare se fac în nume propriu de către intermediari.512/2002 publicată în M.intermediari comisionari. când fac operaţiuni în nume propriu dar pe seama dătătorului de ordin. Se admite să se invoce.intermediari operatori în nume propiu. Ei sunt persoane specializate să facă aceste activităţi şi dispun de logistica şi informaţia necesară. 3. 2. În consecinţă agenţii nu pot face operaţiuni în nume propriu. în funcţie de ordinul primit.SECŢIUNEA a IV-a Comerţul prin bursa de valori şi pe pieţe organizate 1.08. Agentul de schimb poate cere garanţii de executare. după caz. 576/05. Intermediarii recunoscuţi pot apărea în dublă postură: . Ele (societăţile) au calitatea de comerciant ce face operaţiuni de intermediere astfel cum activitatea este definită de lege (OUG nr. Intermediarii Este specific operaţiunilor cu valori mobiliare ca acestea să se deruleze în cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumiţi într-un termen general agenţi de schimb). fie mandatari. făcând operaţiuni cu sine însuşi. Societăţile de intermediere desfăşoară activitatea efectivă prin persoane fizice.Of. agenţi de valori mobiliare. Când însă se fac operaţiuni în nume propriu. când vând. Sistemul românesc permite cumularea celor două ipostaze. În sistemul românesc intermedierea se face numai de persoane autorizate. livrarea titlului sau plata preţului). Ordinul de bursă este un mandat dat unui agent de schimb de către un client pentru a cumpăra sau vinde un titlu determinat. nr.2002). Relaţia lor juridică se reglează după regulile contractului de comision. Situaţii juridice ce pot să apară În activitatea curentă toate ordinele sunt aduse pe piaţă. El poate să opună cele două ordine fără să trateze cu un altul. în anumite faze asemenea excepţii. Intermediarii nu sunt purtători de autoritate chiar dacă au regim de unităţi de interes public (nu pot refuza primirea vreunui ordin). în speţă. El se poate da direct sau prin mandatar. societăţi de valori mobiliare. Forma ordinului depinde de natura operaţiunii ce urmează a se executa. Ei execută cele ce li se ordonă având obligaţii de diligenţă sau de rezultat.

când e cazul. În relaţia client-agent de schimb execuţia se face fie prin tradiţiune titlului. tot el crează un sistem scriptic paralel. Aceste documente nesemnate au valoarea unor registre comerciale. dacă sunt semnate devin acte sub semnătură privată ce se opun agentului. între intermediar şi agenţii săi. Avizul. între compartimentele firmelor de intermediere. între acestea din urmă. Informaţiile ce le deţin au valoare economică şi nu pot fi aduse la cunoştinţa oricui. ce apoi vor constitui suport probator pentru părţile interesate: între client şi intermediar. Teoria modernă a drepturilor reale tinde să facă asemenea evaluări. atât în ce priveşte valorile individualizate cât şi în ce priveşte valorile înscrise la cote oficiale la bursă. de obicei nu se semnează pentru că se execută mecanic sau electronic. în raporturile dintre intermediari reglările se fac prin compensaţie. Secretul profesional Intermediarii şi agenţii lor trebuie dă respecte secretul profesional. ce va putea servi ca mijloc de probă în caz de conflict. Esenţa funcţionării juridice a sistemului constă în aceea că operaţiunile sunt listate la o imprimantă şi păstrate scriptic în evidenţă. Proba operaţiunilor Derularea unor operaţiuni atât de complexe de obicei în formă electronică presupune un circuit precis de documente contabile. în spatele fiecărei operaţiuni se află un drum lung al documentelor. În caz de dezacord clientul trebuie să adreseze imediat contestaţia la bursă. prin reprezentaţi statutari sau prepuşi. Pentru valorile înscrise în conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine de virament în conturile deschise la instituţiile de depozit colectiv. 4. Responsabilităţile pentru pagubele suferite şi culpe se stabilesc în raport de normele impuse în regulamentele de derulare a pieţei. operaţiunile se derulează printr-un sistem electronic care. document scris. 102 . În practică. Este recomandabil şi posibil ca clienţii să ceară subscrierea documentelor de către subiecţii participanţi la operaţiuni. fie prin înscrierea în contul clientului. Problemele ce se ridică sunt de obicei de natură tehnică: adică documentele nu se pot face în ritmul derulării operaţiunilor. de proprietate. SECŢIUNEA a V-a. indiferent de forma de intermediere. În acest caz documentele de evidenţă devin acte sub semnătură privată Documentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale.Când ordinul este executat agentul trimite dătătorului de ordin un aviz de execuţie. înregistrare şi ale bursei (back-offices) În concluzie. compartimentele de depozitare. Se poate discută dacă informaţia ce trebuie ţinută secretă poate fi socotită un bun şi dacă asupra acestuia se poate exercita un drept real. Dacă am accepta o asemenea idee ar rezulta că fapta de a dispune neconform de informaţia confidenţială ar atrage o răspundere penală (abuz de încredere). Altfel spus. pentru a se permite intermediarului să execute operaţia contestată în sens invers. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o răspundere civilă delictuală. însă dătătorul de ordin poate cere borderouri semnate de agent cu operaţiile făcute. Este esenţial ca eventualele greşeli să se descopere înainte de închiderea ciclului de operaţiuni pentru a putea fi corectate. Avizul neprotestat prezumă că operaţia a fost executată conform ordinului.

I. 9..I. Bucureşti.. Bucureşti. 34. Demetrescu C. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Căpăţână O. I. Bucureşti. 14. Contractele civile şi comerciale.L. Lexicon de finanţe. II. Bucureşti. vol. Galasescu D. Bucureşti. Demetrescu P. contabilitate şi informatică financiar contabilă. Deleanu I. 1972. vol. 24. Drept comercial român. vol.B. Cambia si biletul la ordin.. 6. 1982 29. Beleiu Gh. Tratat de drept cambial.D... 1991 27. 1998. Alexandrescu M.N. vol. Schiau I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. Effets de commerce.1996 18.N. 1994. 1936 22. I. Bucureşti. Dragoescu E...I. 1946. Procedura reorganizării şi lichidării judiciare. 30. 26.. Bucureşti.Teoria generală a obligaţiilor. 4.Bucureşti. 15. Bucureşti. Popescu T. Bucureşti. II. Bucureşti. Protecţia desenelor şi modelelor industriale. II.Cartea Românească. 1996 28. Comentarii. Prescure T. Cărpenaru St. Stoufflet J. Ed.. Dicţionar de drept procesual civil.. Academia. Cantacuzino M. Drept comercial român. Anghel I. 1996. Anca P.. Manual practic de drept cambial .N.... 1994 25.Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România.. Cărpenaru Şt. Deak Fr.. Eminescu. Popa I. Costin M.Costin M. Mureş 1993 20. Băcanu I. Bucureşti. Ştefănescu B... 17. 1994. Bucureşti..Codul Comercial “Carol al II-lea”. Bucureşti... Tratat de proprietate industrială. Deleanu S. Costin M. Macovei E..R. Eminescu Y. 3. Regimul juridic al dobânzilor. Costin M. Dragoescu A... I. 7. Vol. vol. Elementele dreptului civil.. Cluj-Napoca 21.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I.F. 1997 12. Finţescu I. 31.N.1939.. Editura Lumina Lex. Drept civil român. Tratat de drept comercial internaţional. Băcanu I. 13.III. 1994. vol.. Y.. Modificarea capitalului social al societăţilor comerciale. 1995. Societăţi comerciale...II. Cartes du paiement et de credit. Economu R. Procedură civilă.. 5. 11. Teoria generală a obligaţiilor. vol. M. Gavalda Ch.Radu. 1969. Eminescu Y.D.G. Dreptul comerţului internaţional. 1948. Paris. Cheques. Bucureşti. Societăţi comerciale. Bucureşti.N. 23. Costin M. Ed. Bucureşti. 1996..Tratat de drept comercial.Leş. Bucureşti. Bistriceanu G. Marile instituţii ale dreptului civil român. I. ClujNapoca.I... Bucureşti.N. 1995.. I-II. Bucureşti. 1994. Dictionar de drept international al afacerilor. Dreptul de autor. Lumina Lex. Georgescu I.. vol..I. vol. Capriel A. 1995 10..N. 33. 1997. Bucureşti.. Bucureşti. Oradea 1994 2. Bucureştiureşti.1981 8. Bucureşti.. Căpăţână O. Bucureşti. Căpăţână O. Deak Fr. Lucrări cu caracter general 1. Bucureşti. 1993. Vol.I. 1987 103 ... Raportul Consiliului Legislativ. Contractul comercial de transport. 1997. 16. Cristoforeanu E. Iasi. Costin M. 1996. vol.Costin M.Pyk. 1993 19. Răspunderea civilă delictuală. Deak Fr. 1940. Bucureşti. 1998. Tratat de drept civil. vol.Droit de credit. Tg.L. Ed. Bucureşti. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor.. D.Minea.

...1994 38. Bucureşti. 56. Bucureşti. Patrascanu P. Popescu T.Georgescu. 36. Sibiu. III. Teoria generală a obligaţiilor. vol... Alba Iulia. 1975 53. 64. Bucureşti.1997 66.Lupan E. 59. 1998. Bucureşti. Tratat de drept comercial.1968 68. 50. Probele. D. Jauffret A.. Bucureşti.Partea generală.1948 57. I... Contracte de intermedieri în comerţul exterior al României. Bârsan C.Anca. Bucureşti.Bucureşti. Rucareanu I. Matiş. Drept comercial. Drept civil. Cluj-Napoca.. Pop A. Drept civil. vol. Manual de droit comercial. Relaţii valutar financiare internaţionale.Porutiu P. Drept comercial român. Bucureşti. Elemente de drept civil şi comercial comparat. Negrea C.Cluj.. Teoria generală a obligaţiilor. Hamangiu C. Gh. Efectele de comerţ. Bucureşti. 1998. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Bucureşti. p.. Bucureşti.. Gherasim D.. Bazele contabilităţii agenţilor economici din România. Bucureşti. Cluj 1923 51. Kiritescu C. 65.1981 47. Băicoianu Al. Petrescu C. 37. Bunurile..1946 48.. Drept civil.Curs de drept comercial. Georgescu I. 1948. Cus de drept.vol. Partea generală. Raporturi de obligaţiuni. Tratat de drept civil român.1960 71. Luha V. Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin. Teoria generală a obligaţiilor. vol.. vol. Petrescu-Ercea C. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale.L.M. 40. Drept comercial. Drept comercial român. Drept civil. Cluj. Titluri de credit.. hârtiile de valoare. vol. Societatea cu răspundere limitată în dreptul comercial.. Bucureşti.. Cambia. 1993 63. Bucureşti. Bucureşti..L.. Bucureşti. Deva. Lefter C. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Cambia si biletul la ordin. Depozitul în magazinele generale. 1994.1992 70.. Demetrescu P.. Teoria generală a obligaţiilor.I.L. comentat şi adnotat. 69.. 1946. Bucureşti. 1998 46. Munteanu R.. 42. 1945.. 1980 73. Iaşi.. Paris.. Pop L. Bucureşti. Craiova. 54. 1998. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. Drept comercial. Drept comercial român.1934 41. Bucureşti. Teoria obligaţiilor comerciale. Dreptul comercial internaţional. I. Bucureşti. Beleiu Gh. Cluj 1945. 45. Drept civil. Hossu H. Potolea G.V. Beleiu. Ionescu S.. 1982. Pop L.V. Pop L. 1993. Bucureşti.R. Stătescu C.Ercea. P. Contractul de vânzare-cumpărăre comercială. Luha V.Ercea. 44. Iaşi. Teoria generală a obligaţiilor.1991 39. Drept civil. Bucureşti... Patrascanu P.I .. Roseti Bălănescu I. Georgescu I. Bucureşti.. Poruţiu P.R..1975. 1987.61. 55. 67.1943 72. I.III.. Georgescu I. Piperea.L. 61. Codul de procedură civilă. 1994. 1993. 49.. 1994. 1976. 1981 104 . Teoria generală a obligaţiilor. Titluri de credit în comerţul internaţional. Bucureşti. 1998. p. Pop L.. Gh. Subiecţii de drept comercial. Cluj-Napoca. Sachelarie O. Drept civil.. Petrescu R.1978 43.. Cluj.35. Bucureşti.200. Popescu T.1996.1994 52. Lupas S. II Societăţile comerciale.Curs de drept cambial. Petrescu R.. Buna credinţă în raporturile juridice civile.. Cluj 1947 58. 1998 60.Teoria generală a obligaţiilor. Petrescu R. 1975. Drept civil. vol. Porumb G. Petrescu C. Drept comercial român. Pop A. 62. mecanismele bursiere în economia de piaţă.

1992. Stoenescu I.. Bucureşti. Repetiţia principiilor de drept civil. Cristoforeanu E. Witzman M. Libertatea contractuală. Bucureşti.I. 80. Revista de drept comercial.. Turcu I.Costin M... Albu I. Bucureşti. I-II.. 1/1994 7.Ursa..8/1996 2.C. Cernaianu I.. vol.Bucureşti. Regula “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Bârsan C. Înscrisurile în domeniul actelor juridice civile.N... 1972.. Garanţia creditorului. Albu I. Bucureşti. 1970.. Stătescu C. Bucureşti. 4.Teoria generală a obligaţiilor.. Teoria şi practica dreptului comercial român.N.. Zlătescu V. Drept civil.. 81. Interzicerea concurenţei în raporturile dintre comerciant şi prepus sau alţi salariaţi. Revista de drept comercial. Zilberstein S. Revista de drept comercial 11/1996 12. Revista de drept comercial 4/1995 8. Principiile dreptului comercial.. Dreptul 10-11/1993. Cambia titlu executor.. 83. Revista de drept comercial . Repetiţia principiilor de drept civil... Vlachide P. 89. Tratat de drept civil. 1928. Beleiu Gh. Mandatul comercial. Reorganizarea şi lichidarea judiciară..Operaţiuni şi contracte bancare. Căpăţână O.1945 84. p. Man A. Costin M.. Teoria generală a obligaţiilor. Cârcei E.1994. Revista de drept comercial. Dreptul 7/96..123. Despre titlurile de credit la purtător. biletul la ordin şi cecul. Cambia. Dreptul 7/94 13. Revista de drept comercial 2/1995 11. Albu I.. 85. Teoria impreviziunii. Giurcă G. Noi reglementări procedurale. nr.. 1994 86. Despre vânzarea gajului comercial.Turcu I.. Bucureşti. Căpăţână O. 1977 77. Rebus sic stantibus în dreptul civil. 75. 5.. 1994. Legea uniformă privind cambia. Bucureşti. Articole 1. 87. 4/1992 10.. Turcu I. Unele consideraţiuni privind contractul de agent şi contextul relaţiilor comerciale internaţionale. Bârsan C. II. Inşelăciunea prin cecuri. Revista de drept comercial. Luha V. Bucureşti. Dreptul de properitate industrială.. Cambia. Vlachide.C.. 1987. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Clocotici D. Doctrina şi jurisprudenţă. 1978. Revista de drept comercial. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. 82. Clocotici D..74.. 78. I. Dreptul afacerilor. Gheorghiu Gh. Revista de drept comercial. 1997. Zinveliu I. Bucureşti. 79. Revista de drept comercial 3/1995 15. I-II. Man A. 3. Vicol C... 1996. 7 . Spre un drept economic socialist. Ciuncan D. Despre prospectul de emisiune şi subscrierea acţiunilor. 1981. Turcu I. II. Bucureşti.. Contractele civile... Cristoforeanu E. Contractele comerciale. 1994 76.. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. Iaşi. Drept procesual civil. Turcu I. Stătescu C. 1946 105 . vol. 1934 17. comerciale şi de dreptul muncii. V.. Dreptul 3/1994 14. 5/1995 16.D. P. 88. Funcţiile cambiei. ClujNapoca. Vol. vol. Bucureşti. 4/1992 6.. vol. 1998... Dreptul 10-11/95 9. Dreptul 3/93. Chelaru E. Bucureşti.. Vivante C. Cluj Napoca. Căpăţână O. Luha V.

Com. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. III 17. nepublicată 14. Revista de drept comercial. Dreptul 6/92 26. Pandectele romane. 1937 24. Trib. III..Mureş 30.. Revista de drept comercial. I. Curierul judiciar. nepublicată. 7-8/1998 28. Petrescu R. nepublicată 6. Deosebiri faţă de administratorii şi lichidatorii de drept comun. Alba.. I-II. Contractul de concesiune. 11/1927.L.. Funcţiile cambiei. Bucureşti. Georgescu I. Con. Tg. Dreptul 10/92 31.11. Trib. Cristoforeanu E. Alba. 842/1975. 1253/95. Ilfov. Dec.J. com. Cas.93. 15.. Pandectele romane.Revista de drept comercial. Cas.. 1928. 1994 10.18. Mustaţă I. 445/1995.Dr. Dec. din 29. Dec. Dec. Dreptul 9/91 22. Repertoriu de practică civilă. Cas. Curierul judiciar 1939 19. C. Jud.. 3/1995 27. Dec. 232. Luha V. 1926 9.Revista de drept comercial. Georgescu V.Com. Curentul juridic 2/1998.. C.1935. din 6. 2/1996 32.28. S. cu notă de G. 1974 21. Dec. Dec. Procesul cambial. Trib. Implicaţii pe planul contenciosului administrativ.. Turianu C. 141/93. Practică judiciară în materie comercială. Alba Iulia.11.. Săscioreanu. S.02. Girul cambial nu transmite garanţiile .S. David S. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii.S.. 159/1993.A. Deteşan A. Răspunderea civilă pentru daune morale. 22/1938. Dacă bunurile comune ale soţilor pot constitui aport la capitalul social. Trăsături generale ale titlurilor de credit.K. citată de Petrescu R. S.. Com. Revista economică. 1109/1996. Ilfov. Luha V.. T. 1936. Dec. Trib. Administratorii şi lichidatorii juridici.. Revista de drept comercial 4/1993 23.S.. Criterii de distingere între actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale statului. Alba. Jurisprudenţa generală 3. Demetrescu P. Prescure T. nepublicată 13. II 5.1941 20. nepublicată 4. p. S. 5675/1993. III 12. I.. 487/1935. Regimul general şi de drept internaţonal privat al răspunderii pentru produse.. C.. 1991 2..1/1993 34. Teodosescu T. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte.C. 152/1995. Alba. 372/1995. Gruiu M. Caos III. David S. Revista de drept comercial. Revista de drept comercial. R. Revista de drept comercial.articol. III. com.J. 1939 25. 5/93 106 .S. Dec. Luha V. civ.. Turcu I. S. Trib. 1936. Dec. Vânzarea comercială internaţională. Condiţiile şi procedura de numire. vol. II.J...S. Bucureşti. Dreptul 3/96 7. Dec. Dec. 12/1998 29. 1969-1975 11. Dec. 1930. Revista de drept comercial..J. Trib. Luha V.. Dec. 16. Pandectele Romane.. Dreptul 10/1998 33. Dreptul 4/1993 JURISPRUDENŢA 1.. Raporturile dintre obligaţiunea cambială si raportul fundamental. 243/1996. Dec. Pandectele romane. din 5. Teoria generală a obligaţiilor. Cecul.. C. Dreptul 1/97 8. Executarea cambială..

. încât priveşte acest act... 2 ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii. 1078/1935. 1938. Minea. III. toţi contractanţii sunt supuşi.. Dec. 31/1954 art. T. Dec. 138/78. 591/94. T. Raportul juridic comercial: . M. Cas. Radu. care se aplică numai în cauzele pentru soluţionarea cărora au impus şi determinat un atare regim2. 138/2000. I. Dec. Costin. C.S. I 20.2005 M. Leş. 5 alin.S.este raport de drept material.S. Prectica judiciară şi în materie comercială. p. care este definită. Cas. dispune: Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Bucureşti. a fost introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. în care conduita părţilor este reglementată de normele de drept comercial şi a căror formare. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale este o procedură specială.J. legii comerciale.N. Cartea a VI-a – Proceduri speciale. 138/2008.D. Pandectele Romane. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a fi parte în a unui raport juridic comercial litigios a.părţile unui raport comercial sunt calificate (cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă calitatea de comerciant). se aplică normele Codului civil şi ale legislaţiei civile speciale. 104 107 . I 21. Dicţionar de drept procesual civil. I 19. complementare sau derogatorii de la procedura de drept comun. Art. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Particularităţi Raporturile juridice comerciale sunt raporturi sociale preponderent patrimoniale. 1955. D. 720 1 – 72020 Cod procedură civilă. Adaptându-se necesităţii dezvoltării relaţiilor economice specifice economiei de piaţă. În cazul persoanelor fizice. I.S. 867/1955. Capitolul XIV1 numit Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. modificarea adusă Codului de procedură civilă a prevăzut introducerea unei proceduri speciale şi în această materie.drepturile şi obligaţiile au conţinut preponderent patrimonial. 56 Cod comercial. în măsura în care legislaţia comercială nu oferă o normă specială.D. derogările sau dispoziţiile deosebite – faţă de procedura de drept comun – care alcătuiesc prin număr conţinut şi sistematizare o reglementare aparte. Dec. 1978 22. 1983. modificare sau desfiinţare se produce prin intervenţia unei fapte de comerţ. Capacitatea procesuală de folosinţă (capacitatea de a fi parte în proces) Capacitatea procesuală de folosinţă este un aspect al capacităţii civile definită în Decretul nr. . Dec. Sediul materiei judecării litigiilor comerciale îl constituie art. Constituie proceduri speciale numai complementările. afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel. 442/37. aprobată prin Legea nr. C. ca fiind un complex de norme procedurale. 219 din 6. este o însuşire 1 2 Capitolul XIV a fost reintrodus prin OUG nr.07. capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor..18. Raportul juridic comercial. după care se soluţionează numai anumite pricini expres determinate prin lege. Dreptul 6/95 CAPITOLUL I RAPORTUL JURIDIC COMERCIAL Raporturile juridice născute din fapte de comerţ sunt guvernate de Codul comercial şi legile speciale. C. care impun soluţionarea cu promptitudine a litigiilor în materie comercială..

personal ( propriu celui care promovează acţiunea sau celui care se apără în proces). şi persoane juridice. Iaşi. 1974. p. care conferă cesionarului calitate procesuală activă. legitimare procesuală activă sau pasivă3.în temeiul legii (transmisiune legală). Interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim (pretenţiile formulate se nasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege). trebuie avută în vedere. p. 84 4 Laura Cetean-Voiculescu. vânzării bunului litigios. 2007. după caz. Altfel spus. în calitate de părţi. 173 3 Ioan Leş. actul de înfiinţare sau statut. precum şi pârâtului. Interesul de a fi parte Interesul este o condiţie de ordin subiectiv. c. capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. Editura All Beck. Editura C. Acţiunea în procesul civil. fapt pentru care se dobândeşte o dată cu naşterea şi încetează la moartea acesteia sau la data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă1. în faza iniţială a procesului. d. legea nu pretinde şi condiţia capacităţii procesuale de exerciţiu ( cerinţă necesară pentru exercitarea acţiunii). Radu. Transmisiunea legală a calităţii procesuale active sau pasive are loc în cazul succesiunii sau al reorganizării persoanelor juridice. . 52 108 . Editura All Beck. Tratat de drept procesual civil. Din definiţie rezultă că legitimarea procesuală poate fi activă şi pasivă. Comercialitatea litigiului Pentru a fi parte într-un proces având ca obiect soluţionarea litigiilor comerciale şi pentru a se aplica în cauză procedura specială instituită de 7201 – 72020 Cod procedură civilă. Justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului. născut şi actual (interesul judiciar există şi este actual din momentul încălcării unui drept subiectiv). 1974. Beck. Bucureşti. Bucureşti. calitatea procesuală poate fi transmisă: . 2001. Bucureşti. la soluţionarea litigiilor comerciale sunt societăţi comerciale. Modalitatea de stabilire a capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinată de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia. 34 Decret 31/1954 este prevăzut că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege. 2001. Deoarece majoritatea persoanelor care participă. care conferă cumpărătorului calitate procesuală pasivă. cât şi în persoana adversarului acestuia. 79 D. pentru a fi parte în proces. Condiţiile pentru a sta în judecată 1 2 Ioan Leş.esenţială şi inerentă persoanei fizice.H. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate interveni în cazul: cesiunii de creanţă.. p. În art. p. b. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Calitatea procesuală Părţile procesului în materie comercială trebuie să beneficieze de calitate procesuală. p. preluării datoriilor. faţă de debitorul cedat. Prin noţiunea de calitate juridică procesuală se înţelege atât îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie. 41 Cod procedură civilă:”Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. chiar dacă nu are capacitate procesuală de exerciţiu. este necesar ca litigiul în cauză să aibă natură comercială4. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces. Tratat de drept procesual civil. Potrivit art. Editura Junimea. care conferă cumpărătorului. În cursul activităţii judiciare. pârât etc. Prin urmare persoana fizică sau persoana juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant. cât şi obligaţia unei alte persoane de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa2. e. care trebuie să justifice ulterior actele procedurale îndeplinite. evidenţiat atât în persoana celui care acţionează în justiţie.în baza acordului de voinţă a părţilor (transmisiune convenţională)..

I 4. f. Dicţionar de drept procesual civil. I 6. Editura All Beck.S. Tratat de procedură civilă. Radu. 2007 2. Bucureşti. p. care vor fi citaţi alături de minor şi vor semna alături de el toate actele adresate instanţei. Minorii sunt reprezentaţi prin părinţii lor. Persoanele fizice lipsite total de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie). iar în lipsa acestora prin tutore. M. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Acţiunea în procesul civil. Editura Servo-Sat. Tratat de procedură civilă. I. personal sau prin mandatari aleşi 1. p.Potrivit art 42 Cod procedură civilă: “Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate. Beck. vol. Asistarea operează în cazul persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu deplină. Capacitatea de a sta în judecată sau capacitatea procesuală de exercuţiu este definită ca fiind aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a şi-l apăra în proces. îi întregeşte capacitatea 2. de scopul pentru care a fost înfiinţată. Tratat de drept procesual civil. 35 din Decretul nr. asistate sau autorizate. Capacitatea procesuală de exerciţiu a comerciantului persoană juridică este limitată. minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie asistat de către ocrotitorii săi legali. actele juridice făcute de organele persoanei juridice. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Laura. Leş.H. vol. Costin. 2001. Partea care se găseşte în această situaţie îndeplineşte actele de procedură şi este citată personal în proces. Radu. asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”. Autorizarea vizează împrejurarea în care reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane are nevoie pentru îndeplinirea unor acte de o autorizare specială dată de organul competent. Porumb. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. I. 31/1954. 1974 1 G. 2001 5. acestea îşi exercită drepturile şi obligaţiile. însă acele acte vor fi semnate şi de persoana.. I. Ioan Leş. 2000. Laura Cetean-Voiculescu. I.. Deleanu. D. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Codul de procedură civilă comentate şi adnotat. Condiţii pentru exercitarea acţiunii comerciale Pentru exercitarea acţiunii comerciale trebuie îndeplinită condiţia afirmării unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice care trebuie protejată prin intermediul instanţei judecătoreşti. Bucureşti. vol. Editura Servo-Sat. În cazul persoanelor juridice.. Persoana pusă sub interdicţie este reprezentată de tutorele desemnat de autoritatea competentă. 1983 3. Porumb. I.. p. prin organele sale. p. 149 109 . vol. Editura All Beck.. participă la activitatea judiciară prin reprezentare.. G. Editura Junimea. 136. Leş. potrivit art. Autorizarea este necesară pentru îndeplinirea actelor de dispoziţie de către reprezentantţii persoanelor juridice. 2000. 152 2 Gh.. Ioan. 138-141. Deleanu. Bucureşti. I. vol. Editura C. conform principiului specialităţii. D. Bibliografie: 1. M. Bucureşti. Minea. În proces.. care potrivit legii. Iaşi. sunt actele persoanei juridice însăşi.N. Porumb. Tratat de procedură civilă.Persoanele care nu dispunde capacitate deplină de exerciţiu participă la activitatea judiciară numai dacă sunt reprezentate.

Cererea de sechestru asigurător sau de poprire se formulează odată cu intentarea acţiunii În materie comercială. 161 110 . dar sunt 1 Laura Cetean-Voiculescu. având calitatea de comercianţi1. unilaterale sau mixte. până la terminarea procesului. Sechestrul asigurător este măsura destinată să indisponibilizeze bunurile mobile şi imobile ale pârâtului. poprirea şi sechestrul judiciar .CAPITOLUL II ACŢIUNEA CIVILĂ ŞI LITIGIUL COMERCIAL Acţiunea comercială este mijlocul legal prin intermediul căruia se poate formula o cerere adresată instanţelor judecătoreşti. poate cuprinde derogări. art. art. Bucureşti. afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător.H. într-o anumită măsură. care exprimă particularitatea acţiunii comerciale. după deosebirile mai jos enunţate. deodată cu intentarea acţiunei. să ceară să pună sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său. darea de cauţiune aste obligatorie. 27-57 3 Ioan Leş. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. de la care împrumută trăsături care pot fi considerate constante ale acţiunii civile. Deleanu. acţiune comercială se particularizează şi. prevede că “partea interesată în o cauză comercială va putea. pe de altă parte.sechestrul asigurător. Beck. 53 2 I. 1 Cod comercial dispune: “Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune. cerere privitoare la fapte de comerţ între orice persoane. Asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . p. Bucureşti. dar Legea comercială şi procedura specială de soluţionare a litigiilor comerciale. în acest sens. subiective. Editura All Beck. Buta. în Revista de drept comercial. Tratat de procedură civilă. de asemenea. 908 alin. reguli speciale. Gh. reprezintă mijloacele puse la dispoziţia reclamantului de bună credinţă. conformându-se dispoziţiunilor art. să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea. 2001. Codul comercial. 10/2000. conform art. Acţiunea comercială.au caracter accesoriu în raport cu acţiunea principală. Acţiunea comercială este o formă specifică de exprimare a acţiunii civile. nr. Va putea. protestat de neplată”. Editura C. 614 şi următoarele din procedura civilă. Procesele în materie comercială sunt cele rezultate din încălcarea drepturilor născute ca urmare a săvârşirii unor fapte de comerţ – obiective. în principal. 907. prin care se urmăreşte indisponibilizarea şi conservarea bunului care formează obiectul litigiului. 2007. Legea generală în materia acţiunilor comerciale este Codul de procedură civilă. se detaşează de acţiunea civilă2. p. în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa3. p. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă”.

precum şi apărarea creditorilor impun o respectare riguroasă a termenelor. cu alte cuvinte. care dispune: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat.sitpulate şi unele excepţii referitoare la existenţa unei cambii sau a unui efect de comerţ prestat de neplată. mai mult. 908 alin. unde conexiunea şi celeritatea operaţiunilor comerciale. 2000. art. 9 Cod comercial: “Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ.. 4 Cod comercial. în materie comercială există o prezumţie de comercialitate a tuturor contractelor şi obligaţiunilor unui comerciant. 5 lit. În comerţ. precum şi litiile prevăzute de art. 70 2 I. Bucureşti. interese şi cheltuieli. chiar dacă săvârşeşte fapte de comerţ obiective cu caracter izolat poate deveni parte într-un proces în materie comercială. p. De asemenea. 43 prevede: “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”. pentru care s-a înfiinţat acel sechestru. inclusiv referitor la încheierea. Litigiul comercial Definiţia dată litigiului comercial . nu este nevoie de punerea în întârziere. In cazul raportului obligaţional comercial nu este necesară punerea în întârziere Codul comercial art. iar banii sunt “fructiferi”. 2007. Litigiul va fi comercial dacă priveşte fapte de comerţ definite de art. ca şi alte raporturi juridice comerciale1. Necesitatea unei proceduri speciale în materie comercială Trasăturile specifice ale raporturilor obligaţionale comerciale care impun o procedură distinctă. j.H. În art. p. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. Regimul juridic al dobânzilor. conform art. Editura Lumina Lex. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România . capitalurile sunt apte să producă beneficii din momentul posedării lor. proprie. Neplata la 1 Laura Cetean-Voiculescu. Băcanu. Bucureşti. ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din această operaţiune”. executarea sau desfiinţarea lui. iar evaluarea acestei productivităţi se face fie la nivelul dobânzii legale.de regulile de procedură arbitrală ale Camerei de Arbitraj Bucureşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în materie comercială capitalul este productiv. 26 111 .este orice litigiu derivat dintr-un contract comercial. Ediţia a II-a. 11 şi 13 din Decretul Lege nr. Plata dobânzii de la data la care datoria devine exigibilă se întemeiază pe principiul potrivit căruia. 3 Cod comercial. fie prin evaluare convenţională2. 72010 Cod procedură civilă. persoana fizică sau juridică. raportat la cea din dreptul comun: 1. emise în temeiul art. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. Regula specială a lipsei formalităţii de punere în întârziere a debitorului în materie comercială se justifică şi prin specificul comerţului. 3 Cod comercial este prevăzut expres că sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma. Beck. capital. potrivit prevederilor art. nu poate fi considerată ca comerciant. Editura C. există o prezumţie economică a productivităţii banilor.

nu sunt fapte de comerţ”. acesta poate urmări pe oricare dintre debitori. 12/1997. 9/21. la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului”. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a 1 Laura Cetean-Voiculescu. 42 alin. Regula stabilită de art.: când răspunderea ar aparţine necomercianţilor. încât îi priveşte. p. iar riscul insolvabilităţii unuia va fi suportat de codebitorii săi. datorită interdependenţei operaţiunilor comerciale. Editura C. 42 Cod comercial: “În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte.termen a unei obligaţii comerciale poate antrena efecte negative în lanţ.2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. afară de stipulaţiune contrarie. Dobânda In cazul în care. îmbogăţindu-se fără justă cauză de pe urma creditorului1. Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. 3 din OG nr. 362/2002 112 . 7 din Codul comercial. 2. Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie. la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.01. p. In materie comercială dobânda curge de drept. mai ales în condiţiile deprecierii monetare.G nr. care garantează o obligaţiune comercială. 6 din OG nr. 9/20003 “… sumele socotite în bani cu acest titlu. el se foloseşte de bani. şi societăţile comerciale. Dobânda este definită în art. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs. este solidaritatea (dacă părţile nu au stipulat altfel). Dacă debitorul comercial nu plăteşte la scadenţă. şi nu de creditor2. ponderată cu volumul tranzacţiilor. Beck. Excepţia de la regula solidarităţii codebitorilor este prevăzută de alin. în funcţie de care se stabileşte dobânda legală. în materie comercială. publicată în Monitorul Oficial nr. chiar dacă acesta este necomerciant. anatocismul este admis în anumite condiţii şi cumulul dobânzii cu despăgubirile este permis a. diminuat cu 20%. prezumţia se aplică şi în privinţa fidejusorului. Principiul comercial ocrotit prin acestă dispoziţie este cel al protecţiei creditorului. în Revista de drept comercial. 96-97 2 Pentru detalii a se vedea: M. 9/2000: “ Dobânda legală se stabileşte. obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii. 26/2000. dar şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire. 2007. In toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Codebitorii comerciali răspund solidar Art. a fost aprobată prin Legea nr.H. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs. 42 Cod com. este cel din prima zi lucrătoare a anului. în cazul în care garantează o obligaţie comercială. dar numai în cazul operaţiunilor care nu sunt fapte de comerţ în ceea ce-i priveşte. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Nicolae. 3 al art. având comerţul ca o profesiune obişnuită. fiecare dintre aceştia garantând cu bunurile sale executarea de către ceilalţi a părţii ce le revine din întreaga datorie. Aceeaşi presumpţiune există şi contra fidejusorului. 1 Cod com. şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie. Bucureşti. se va plăti dobânda legală. între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul. 112-124 3 O. Regula specială a fost instituită în vederea protecţiei creditorilor şi asigurării securităţii operaţiunilor prin posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui codebitor. nr. Celeritatea operaţiunilor comerciale reclamă înlăturarea formalităţilor de felul celei de punere în întârziere. Cuantumul dobânzi este stabilit potrivit art. sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ. chiar necomerciant. Potrivit art. 3.

în acţiunea de regres contra debitorului. Cărpenaru. c. 383 Cod comercial). 44.dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat. Drept comercial român. p. Cumulul dobânzii cu despăgubirile Potrivit art. după lege. prevede că: ”În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. . Anatocismul nu este permis în cazul contractului de cont curent şi atunci când legea dispune altfel.României va fi publicat în Monitorul Oficial al României. p. 48-49 113 . . chiar penală.existenţa unei convenţii a părţilor. . nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată.dobânzile să fie datorate pe cel pe un an. pentru detalii: T. dobânda legală este de 6% pe an. cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor (art. afară de regulile speciale în materie de comerţ. la termen. atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină. dobânzile se cumulează cu daunele interese în cazurile arătate de art. 8 din ordonanţă. Universul Juridic. asociatul. în caz de dol sau fraudă (art. 84 alin. In relaţiile de comerţ exterior sau în alte relaţii economice internaţionale. dobânda curge de drept”. deoarece dobânzile sunt în realitate daune-interese de întârziere (daune moratorii). prin grija Băncii Naţionale a României”. Anatocismul (capitalizarea dobânzilor) Anatocismul reprezintă o convenţie prin care părţile stipulează ca dobânda să se capitalizeze prin adăugarea la suma datorată şi prin producerea de dobândă în continuare. iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul. . Bucureşti. încheiată în acest sens. Schiau. Prescure. răspunde de suma datorată. este o condiţie esenţială pentru derularea în bune 1 St. potrivit art. 31/1990). 4 OG 9/2000) b. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. 422. deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice altă acţiune. 31/1990. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. În mod excepţional. fidejusorul beneficiază de cumulul dobânzilor şi al daunelor interese (art 1669 Cod civil). Prin OG nr. Dobânzile nu se pot cumula cu dauneleinterese1.2/2000 sunt stabilite condiţiile în care este permis anatocismul: Astfel. Interdicţia acordării termenului de graţie în cazul obligaţiilor comerciale se explică prin faptul că executarea obligaţiei. . în Revista de drept comercial. anatocismul fiind permis cu respectarea următoarelor condiţii (alin. e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit. 4. 2007. nr. 1088 Cod civil şi deci este admis cumulul dobânzilor cu depăgubirile. 2. dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. 65 ali 2 din Legea nr. art. În materie comercială nu poate fi aplicat art.potrivit art.dobânzile să fie scadente. 2 Legea nr. D. 1088 Cod civil: “ La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare. 12/1999. 8 OG 9/2000): . în afară de daune. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie Codul comercial art.mandatarul care schimbă destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului. asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. afară de cazurile în care. de fidejusiune şi societate. Legea admite şi excepţii. Partea I. I. care se particularizează prin aceea că ele sunt anticipat evaluate de către legiuitor. 1088 Cod civil: . (art. 1021 din Codul civil”. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.

46 Cod comercial “Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte registrele părţilor. 6. Drept comercial român. Bucureşti. Gerota. mărfurilor. 57 I. teoria generală a obligaţiilor comerciale. 41 Cod comercial.L. In materie comercială operează principiul libertăţii probaţiunii Specificul probelor în dreptul comercial este definit Potrivit art. pentru a asigura securitatea în justiţie a cauzelor comerciale4. cu martori. 1994. pot fi utilizate ca mijloace de plată şi efecte de comerţ. obligaţia debitorului trebuie să aibă caracter comercial3. iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb. în contract să fie stipulat termenul de executare. 4/2001. putând duce la executări silite. Neefectuarea unei plăţi la termen poate avea repecusiuni asupra obligaţiei pe care creditorul. p. Reguli speciale instituite de lege privind preţul în obligaţiile comerciale Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor. teoria generală a obligaţiilor comerciale. are drept corolar libertatea probei în litigiile comerciale. p. după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii. Drept comercial român. De asemenea. după acelea ale locului celui mai apropiat. proba să fie uşor de administrat.D. la rândul său. sau. 32-39 3 St. Pentru detalii: D. în lipsă. Instrumentul probatoriu al unui drept comercial trebuie: să facă deplină credinţă. Cărpenaru. (art. Editura Lumina Lex. Bucureşti. navlului. implicit. aplicarea procedurii insolvenţei2. 5. 2007. acordarea termenului de graţie ar duce la dezorganizarea activităţii comerciale. 424. afară numai dacă contractul poartă clauza "efectiv" sau o altă asemenea”. transporturilor. pentru a consolida creditul comercial. Bucureşti. Deleanu. el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat. sau după orice fel de probă. înRevista de drept comercial. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. să fie uşor de confecţionat pentru a nu stânjeni celeritatea în circulaţia bunurilor comerciale. Universul Juridic. 7. 44 Cod civil rezultă condiţiile în care operează interdicţia legală a acordării termenului de graţie: obligaţia debitorului trebuie să rezulte dintr-un contract sinalagmatic. p. 1932. 40 Cod comercial) Regulile speciale privind determinarea preţului asigură criterii pentru soluţionarea litigiilor şi. 121 4 D. Imprimeria Naţională. 418 114 . Georgescu. al efectelor publice şi al titlurilor industriei. în materie comercială. al primelor de asigurare. cursul schimbului. În contractele comerciale. art. Nu este permis retractul litigios 1 2 I. dispune: “Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţară şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile. D. Termenul de graţie. după cursul pieţei celei mai apropiate. Imprimeria Naţională. Cărpenaru. de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. In raporturile comerciale. o are faţă de alţii. p. facilitează circulaţia mărfurilor5. D. preţul poate fi stabilit şi în monedă străină. Universul Juridic. p. Necesitatea apărării creditorului şi a circulaţiei bunurilor cere ca obligaţia să se execute întocmai şi la termenul stipulat 1. 1932.condiţii a activităţii comerciale. 1191 din codul civil. Drept comercial român.D. p. Gerota. 157-158 5 St. prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă” Libertatea contractuală este principiul fundamental al obligaţiilor comerciale. plata va putea fi făcută în moneda ţării. nr. Din prevederile art. Bucureşti. 2007. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. Bucureşti.

D. prevede: “Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract.. Bucureşti. în Revista de drept comercial. 1994 7. Legea comercială a instituit reguli speciale pentru determinarea locului executării obligaţiilor comerciale Articolul 59 Cod comercial. nr.H. I. Cărpenaru. Deleanu.. în Revista de drept comercial. 10/2000 5. I. Editura C. Beck. În lipsa de o clauză expresă. Acţiunea comercială. în Revista de drept comercial.. 12/1999 115 . Gh. 2001 9.. Deleanu. contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial. I.D. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. în Revista de drept comercial. Ediţia a II-a. 2000 2. Bucureşti. ori din intenţiunea părţilor contractante.Retractul litigios este o măsură de protecţie a debitorului împotriva actelor de speculaţie ale cumpărătorilor de drepturi litigioase. sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei. Editura Lumina Lex. Schiau. nr. D.... Drept comercial român. Imprimeria Naţională. I. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial” 8. Buta. 1402. Potrivit art. care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului. Laura. atunci predarea se va face în acel loc”. Laura Cetean-Voiculescu. Editura Lumina Lex. Universul Juridic. Băcanu. 12/1997 10. Bibliografie: 1... Bucureşti. 1932 8.. M. Bucureşti. Prescure. T. Bucureşti. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. nr. Nicolae. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat. Regimul juridic al dobânzilor. nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 45 Cod comercial “Contractul litigios prevăzut de art. la formarea contractului. Ioan.. 2007 4.L. Editura All Beck. Gerota. Georgescu. sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. 4/2001 6.. Tratat de procedură civilă. Leş. I. Termenul de graţie. 2007 3. Drept comercial român. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. St.

B. Petre. 5/20011 s-a urmărit imprimarea unei dinamici pozitive circuitului economic al banilor. Leaua.CAPITOLUL III TIPURI DE ACŢIUNI COMERCIALE Acţiunea comercială În funcţie de domeniul sau instituţia de drept comercial din care fac parte. Somaţia de plată Creditorii au la dispoziţie o procedură judiciară mult simplificată. Procedura somaţiei de plată în P. Acţiuni în unele proceduri speciale a. p. Acţiuni pentru aplicarea unor măsuri asigurătorii ????????????????????? b. In doctrină. judecătorul citează părţile.este o procedură facultativă ( nu exclude utilizarea acţiunilor de drept comun pentru valorificarea creanţelor şi obţinerea titlului executoriu). Acţiuni privitoare la fondul de comerţ ??????????????? 2. mult mai rapid decât înainte. 3/2003. certe şi exigibile. precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată. 295/2002. B. există autorii care susţin caracterul contencios2 al procedurii somaţiei de plată. majoritatea autorilor susţin opinia caracterului necontencios. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. Papadopol. nr. în Dreptul nr. Procedura specială a somaţiei de plată.este o procedură necontencioasă. 1/2002. iar unii autorii susţin că faza soluţionării cererii de către tribunalul. S. p. 9/2002. Nicolae. Caracterele procedurii somaţiei de plată: . . prin intermediul căreia aceştia îşi pot recupera creanţele băneşti lichide. putem vorbi despre: 1. In cadrul procedurii necontencioase. 5/2001 modificată prin Legea nr. 10 3 I. 170-171.R. 5/2002. nr. p. respectiv tribunalul comercial. iar faza soluţionării cererii în anulare a ordonanţei de somare are caracter contencios3. 195/2004 C. 1 2 OG nr. Onica-Jarka. pentru explicaţii şi lămuriri. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. p. în Dreptul nr. în Dreptul. are caracter necontencios. D. Prin OG nr. dimensiune esenţială a oricărei economii funcţionale. 4. 90-107 116 . 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. Deleanu.

114 117 . deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor). 2007. emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul). asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut..temeiul de drept al obligaţiei de pltă să fie de natură contractuală . întrucât puterea de lucru judecat se impune şi în cadrul procedurii somaţiei de plată. chiar neautentice. ori determinate potrivit unui statut.să nu existe hotărâre judecătorească de respingere a acţiunii creditorului privind valorificarea creanţei băneşti. chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală) şi exigibilă (creanţă cu scadenţa împlinită. lucrări sau orice alte prestaţii. regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.sumele de bani datorate trebuie să rezulte dintr-un înscris.este o procedură specială.în contractul care constată obligaţia de plată a sumei de bani să nu existe clauze compromisorii.înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. Timişoara. Bucureşti. 233/7. precum şi dobânzile. la cererea creditorului. Pe parcursul desfăşurării procedurii: . Cererea de emitere a unei ordonanţe care să conţină o somaţie de plată se adresează preşedintelui instanţei de la domiciliul debitorului persoană fizică sau sediul debitorului persoană juridică.03. precum şi dobânzile. regulament sau altui înscris. Beck. .H. lichidă (câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice. .A. 5/2001 “ Procedura somaţiei de plată se desfăşoară. . Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi admisă procedura somaţiei de plată: Potrivit art. în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe. 1 din OG nr. publicată în Revista de drept comercial nr.Dacă creditorul primeşte plata datoriei ori se declară că este mulţumit cu întelegerea asupra plătii. însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. s. 1 Dec nr. 178-179 2 Laura Cetean-Voiculescu.. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii care se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective. C.2002. .dreptul la acţiune să nu fie prescris.creditorul – persoană fizică sau persoană juridică – să dispună de o creanţă certă (existenţa rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte. Suma ce reprezintă obligaţia prevazută de lege. lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani.cont.1 . lucrări sau orice alte prestaţii. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective”. derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite. Obiectul cererii îl formează suma ce reprezintă obligaţia principală a debitorului. . Competenţa materială să judece o astfel de cerere o are instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. fie recunoscute de dânsul. . Editura C.să nu existe hotărâre judecătorească de obligare a debitorului la plata creanţei2. fie emanând de la debitor. judecătorul închide dosarul şi pronunţă o încheiere irevocabilă. . 9/2002. fie contract încheiat între părţi. p.creanţele să reprezinte obligaţii de plată a unei sume de bani. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. adm. care constituie titlu executoriu. fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă. p.com. dacă s-ar judeca conform procedurii de drept comun.

potrivit convenţiei părţilor1. Editura Universul juridic. emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor. litigiul soluţionându-se după regulile stabilite de această instituţie. 5/2001. 313 118 . În această situaţie debitorul nemultumit poate introduce o acţiune în anulare a ordonanţei (acţiune specifică procedurii somaţiei de plată. vol. după caz.. în afara de cele referitoare la drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţii (litigiile privind statutul persoanelor. se comunica şi debitorului. judecătorul admite în tot sau în parte cererea creditorului. Acţiuni derivate din procedura arbitrajului comercial Arbitrajul comercial reglementat în Codul de procedură civilă.. Există. Dacă acţiunea în anulare este respinsă. In România. 10 din OG nr. Arbitrajul va avea aceeaşi natură şi când este organizat de către un terţ. Dacă acţiunea în anulare este admisă. care se eliberează creditorului. In acest caz. Persoanele care dispunde capacitate de exerciţiu pot conveni să soluţioneze litigiile patrimoniale dintre ele. arbitrajul instituţional beneficiază de structuri permanente. cel interesat poate face contestaţie la executare. 340 Cod proc. dar numai în cazul în care nu a formulat cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. 341 Cod proc.Dacă se constată existenţa unei datorii. două modalităţi prin care ordonanţa iniţială să rămână irevocabilă: fie debitorul nu a apelat la acţiunea în anulare în termenul legal de 10 zile. judecătorul anulează ordonanţa iniţială şi pronunţă o hotărâre irevocabilă. judecatorul respinge cererea creditorului şi emite o ordonanţă irevocabilă. potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă. este o formă de justiţie privată. precum şi termenul de plată (între 10 şi 30 de zile. Potrivit art. p. creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. 340 şi art. tribunalul arbitral”. fie a acţionat în acest sens. în sensul dispoziţiilor de faţă. dar acţiunea i-a fost respinsă.Dacă se consideră că nu îndeplineşte condiţiile cerute de această procedură. Regula generală este prevăzută în art. Bucureşti. cât şi prin instanţa competentă să o judece .instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. referitor la organizarea arbitrajului părţile pot alege între arbitrajul ocaziţional ( când părţile dispun de libertatea deplină de a-l organiza şi de a-i stabili procedura potrivit înţelegerii dintre ele. conflictele colective de muncă. Cartea a IV-a. 2005. ordonanţa iniţială devine irevocabilă prin hotărâre judecătorească. Arbitrul unic sau. care au rolul 1 M. Tăbârcă. c. ordonanţa constituie titlu executoriu.civ: “Arbitrajul poate fi încredinţat. litigiile referitoare la lucrurile care nu sunt în comerţ. Astfel investită. prin convenţia arbitrală. sau litigiile privind lichidarea judiciară). Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu. dacă părtile nu se înţeleg altfel). II.civ. o astfel de ordonanţă irevocabilă va fi investită cu formulă executorie. derogatorie de la căile de atac de drept comun atât prin termenul în care poate fi introdusă -10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanţei. Despre arbitraj. Potrivit art. învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Drept procesual civil. arbitrii învestiţi constituie. precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte. Totodată titlul. La cererea creditorului. pe calea arbitrajului. uneia sau mai multor persoane. pentru arbitrajul ocaziţional. potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila. . specificul constă în faptul că îşi încetează activitatea odată cu pronunţarea sentinţei sau cu expirarea termenului arbitrajului) şi arbitrajul instituţional (când părţile încredinţează organizarea arbitrajului unei instituţii specializate. în copie.

să asigure constituirea tribunalului arbitral, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Avantajele arbitrajului - judecarea mai rapidă, mai puţin formală, mai suplă – fac din acesta o modalitate privilegiată de soluţionare a litigiilor. Avantajul major al arbitrajului îl constituie confidenţialitatea1, reglementată în art. 353 lit. c, Cod procedură civilă, care se impune ca o regulă fundamentală opusă publicităţii proprii procesului judiciar care se poate constitui uneori ca o gravă sancţiune comercială cu caracter destabilizator pentru părţi. Convenţia arbitrală reprezintă un contract bilateral, consensual şi comutativ; este un act de dispoziţie (pentru că părţile renunţă la garanţiile specifice justiţiei de stat, iar pe de altă parte se obligă să execute o sentinţă arbitrală, ce poate impune plata unei sume de bani sau transferul proprietăţii asupra unui bun). Potrivit art. 343 Cod proc.civ. , convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis. Forma depinde de momentul în care intervine acordul de voinţă (înainte de naşterea litigiului sau după). - clauza compromisorie. Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă. - Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Dacă în contractul principal părţile au inserat clauze compromisorii sau au realizat o înţelegere de sine stătătoare, în forma compromisului, litigiul comercial în cauză va fi soluţionat pe calea arbitrajului, competenţa instanţelor judecătoreşti fiind exclusă. Cu toate acestea instanţa va reţine spre soluţionare procesul: dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală; dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate sau inoperantă; dacă tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenţie arbitrală. În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (art. 3434 Cod proc.civ.) Efectele convenţiei arbitrale se produc numai între cei care au încheiat-o sau au semnat-o – în urma clauzei compromisorii – ea nu poate fi opusă terţilor chiar dacă aceştia sunt în contractul principal. Pentru atragerea terţilor în cadrul procedurii arbitrale, sub forma intervenţiei voluntare sau forţate, trebuie ca terţul să fie şi el parte în convenţia arbitrală, sau ulterior declanşării litigiului arbitral părţile iniţiale şi terţul să încheie un compromis în acest sens. Efectele de natură procedurală se referă la excluderea competenţelor instanţelor judecătoreşti pentru litigiul în cauză şi instituirea competenţei arbitrilor de a soluţiona litigiul. Instanţele judecătoreşti au competenţa de a rezolva trei categorii de cereri: cele privind soluţionarea incidentelor privind organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; cererile de anulare a unei hotărâri arbitrale; cererile de investire cu formulă executorie a hotărârilor arbitrale. Potrivit art. 342 Cod proc.civ: “ Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea

1

O. Calmuschi, R. Munteanu, Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor, în Registrul de Drept Privat nr. 2/2002, p. 17

119

arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”. Sentinţa arbitrală se comunică părţilor în termen de o lună de la data pronunţării, are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. Desfiinţarea sentinţei arbitrale se poate obţine numai prin acţiune în anulare (numai pentru motivele prevăzute în art. 364 Cod proc.civ.), care poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării şi este de competenţa instanţei judecătoreşti imediat superioare celei ce ar fi competentă dacă nu s-ar fi încheiat convenţia arbitrală. Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs. Acţiunea în anulare are o natură juridică controversată, fiind calificată drept recurs, cale de atac extraordinară, acţiune principală de control judecătoresc, cale de atac specială1, până la a o considera o formă de control judecătoresc ce se realizează pe cale de acţiune, opinie împărtăşită şi de noi. d. Acţiuni privitoare la procedura insolvenţei Procedura insolvenţei este o procedură specială căreia îi vor fi aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Art. 1 din Legea nr. 85/2006 precizează sfera persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care pot intra sub incidenţa acestei legi, iar procedura insolvenţei a fost defalcată în două categorii2: - procedura generală: se aplică societăţilor comerciale, societăţilor cooperative, organizaţiilor cooperatiste, societăţilor agricole, grupurilor de interes economic, oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice; - procedura simplificată: se aplică comercianţilor, persoane fizice, acţionând individual; asociaţiilor familiale; comercianţilor enumeraţi la alin. 1 în anumite condiţii; debitorilor care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1 în anumite condiţii; societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive şi debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară. Este considerată procedură specială deoarece: - organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul (art. 5 din Legea nr. 85/2006); - procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 sunt de competenţa tribunalului, respectiv a tribunalului comercial specializat, în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului şi sunt exercitate de judecătorul-sindic; - hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006); - judecătorului-sindic care a pronunţat o hotărâre într-o etapă a procedurii insolvenţei, nu-i sunt aplicabile prevederile art. 23 şi art. 24 Cod de procedură civilă privind incompatibilitatea şi abţinerea.
1

V.M Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, p. 612; Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului, în Revista de drept comercial, nr. 12/2002; Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. 1/2002, p. 76-83; Ioan Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 256-258; E. Oripencu, M. Cozmanciuc, Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 9/1995, p. 15 2 Laura Cetean-Voiculescu, Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 126-127

120

În cadrul procedurii insolvenţei pot fi exercitate următoarele acţiuni şi cereri: - cererile introductive pentru începerea procedurii, sunt formulate de către creditor, debitor sau de către orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege – art. 26 alin. 1 Legea nr. 85/2006; - contestaţiile debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii (art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006) - opoziţiile creditorilor la deschiderea procedurii; - cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; - cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă; - acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; - contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; - cererile administratorului judiciar, prevăzută în art. 105 Legea nr. 85/2006: “ Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele. Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere”. e. Ordonanţa preşedinţială Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. În materie comercială, ordonanţa preşedinţială poate constitui un mijloc procedural deosebit de util pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru luarea oricăror măsuri ce reclamă o intervenţie promptă a justiţiei1. Folosirea ordonanţei preşedinţiale în litigiile comerciale este supusă condiţiilor privind urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei, vremelnicia măsurii luate. Ordonanţa preşedinţială nu poate fi folosită: - pentru evacuarea dintr-un spaţiu comercial când părţile îşi dispută chiar dreptul de proprietate asupra acestuia2; - pentru încetarea calităţii de administrator prin modalitatea de revocare; - pentru excluderea unui asociat din societate; - asupra valabilităţii unui contract de credit sau a unui contract de garanţie, prin radierea lui din cartea funciară3; - pentru înregistrarea în registrul de acţiuni a emitentului uneri cesiuni 4. Legea nr. 31/1990 prevede în art. 133 alin. 1: “O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”, prin lege specială se face trimitere expresă la posibilitatea folosirii ordonanţei preşedinţiale. 3. Acţiuni privitoare la societăţile comerciale
1 2

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 C.S.J., s. com., dec. nr. 147/1996, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1996, p. 319 3 Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 4 C.S.J., s.com., dec. Nr. 815/1995, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1995, p. 376

121

potrivit legii. primii administratori sau. s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim. 48 dispune: “În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. . la data constituirii societăţii. toţi fondatorii au fost. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire (art. Acţiuni referitoare la constituirea societăţilor comerciale1 (acţiunile se referă la cererile de regularizare a societăţilor comerciale în cazul încălcării condiţiilor de fond sau de formă pentru constituirea societăţilor). Ei răspund în mod 1 Laura Cetean-Voiculescu. . oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării. 47 LSC). . cererea de înmatriculare. 130-133 2 C. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii.acţiunea în regularizare a neregularităţilor constatate după înmatriculare Legea nr. nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică. 5/2005.H. Leaua. în Dreptul nr. Beck.cererea de înmatriculare a societăţilor comerciale în registrul comerţului Articolul 36 din LSC prevede: În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. prevăzut de lege. fie că nu atrag această sancţiune. Editura C. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. subscris şi vărsat. . judecătorul delegat. p.a. . fondatorii. p. primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. Bucureşti. fie că atrag nulitatea societăţii. să le regularizeze. din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. 76-84 122 . incapabili. art. prin notificare sau scrisoare recomandată. prin încheiere. se susţine că neregularităţile. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. 31/1990. dacă este cazul. . 56 Legea nr. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii. 2007.cererea de înmatriculare a societăţii în registrul comerţului În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal. 31/1990. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii. va respinge. motivat. 46 LSC: Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii.recursul declarat împotriva încheierilor judecătorului delegat referitoare la înmatriculare sau la oricare înregistrări în registrul comerţului. după ce. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi. i-a pus în întârziere.acţiunea în declararea nulităţii societăţii înmatriculate în registrul comerţului Potrivit art. obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. În doctrină2. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi.acţiunea în regularizare a neregularităţilor existente înainte de constituirea societăţii comerciale Potrivit art. vor putea fi invocate în cadrul unei acţiuni în regularizare. Dacă societatea nu se conformează. societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. obiectul său de activitate. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii.

acţiunea în dizolvarea societăţii la cererea oricărui asociat. 56 Legea nr. . 37 LSC) Cererile şi căile de atac sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Bucureşti. Judecătorul delegat va putea dispune. poate dispune. . 228 lit. Editura C. g. Controlul legalităţii actelor sau faptelor care.cererea de înregistrare în registrul comerţului a actului modificator.cererea de efectuare a consultării asociaţilor privind prelungirea duratei societăţii. ataşându-se recipisa la dosar. 229 din Legea nr. Acţiuni privind modificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale Acţiunile ce pot fi exercitate sunt: . 31/1990. în cazul în care durata societăţii a expirat. . poate fi introdusă şi acţiunea în stabilirea drepturilor asociatului exclus. f. de către oficiul registrului comerţului. 1 din Legea nr. Acţiunile ce pot fi exercitate cu privire la dizolvare1 sunt: . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. Beck. pentru motive temeinice.143 123 . în cazurile prevăzute de art. 212 LSC). 228 şi art. sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului. . conform art. Acţiuni privind dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale Dizolvarea societăţiilor se dispune direct de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art. în Dreptul nr.acţiunea în excludere a asociatului. prin încheiere motivată. în contul părţilor. 1 C. ori în condiţiile Codului de procedură civilă. art. c. 2 LSC.opoziţiile. pe lângă acţiunea în excludere. 31/1990. precum şi administrarea altor dovezi. tribunalul de la sediul societăţii. 36 alin. Documentele care trebuie anexate cererii. prin încheiere. Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai în condiţiile prevăzute de art. efectuarea consultării. fără ca asociaţii să decidă prelungirea duratei acesteia. Laura Cetean-Voiculescu. . 3 din Legea nr. 2007. 227 lit.solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii.H. activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris şi adunarea generală nu hotărăşte reîntregirea capitalului sau reducerea lui la valoarea rămasă.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care directoratul constată că. preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului. La începutul fiecărui an judecătoresc. 31/1990.acţiunea în constatarea dizolvării societăţii. .(art. soluţionarea aparţine instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac. cu scrisoare recomandată. în urma unor pierderi. 119 alin. 83-102.acţiunea în încuviinţarea retragerii din societate.recursul îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în urma opoziţiilor. b.acţiunea în declararea nulităţii prospectului de emisiune (art. 1. . 31/1990.acţiunea în dizolvarea societăţii pentru cazul imposibilităţii realizării obiectului de activitate sau realizarea obeictului de activitate stabilit. c. se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. . b. efectuarea unei expertize.acţiunea în declararea nulităţii societăţii comerciale. la cererea oricăruia dintre asociaţi. sunt prevăzute în art. coroborat cu art 153 24 alin. 222 LSC. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. . . e. în condiţiile art. p. Dacă asociaţii nu sunt consultaţi în legătură cu eventuala prelungire a duratei societăţii. Leaua. potrivit legii. 138. prin poştă. 2/2003.

în condiţiile art. Deşi atribuţiile judecătorului delegat au dublu caracter: litigios şi administrativ. Editura C.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care mumărul acţionarilor scade sub minumul legal. Acţiunile şi cererile din această categorie sunt: . e.acţiunea în dizolvarea societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Art.opoziţia la hotărârea asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. . . 132 din Legea nr.acţiunea în faliment a societăţii comerciale. . . . la mutarea sediului sau la forma societăţii1. când. excluderea. . 10 alin. .cererea de radiere ( a societăţii comerciale în urma dizolvării şi a unor înregistrări) din registrul comerţului.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. f.H. p. încheierile acestuia au natura juridică de hotărâri judecătoreşti.acţiunea în nulitate a hotărârilor adunării generale pentru cazurile în care se invocă motive de nulitate absolută. 31/1990 prevede unele norme procedurale referitoare la această acţiune. 1 Legea nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale..cererea de înscrierea menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor 1 Laura Cetean-Voiculescu. . .acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care capitalul social se reduce sub minimul legal. Acţiuni privind hotărârile Adunării Generale a Asociaţilor . formulată de către persoana fizică sau persoana juridică prejudiciată prin înmatricularea sau menţiunea în registrul comerţului.recursurile declarate de persoanele nemulţumite împotriva rezoluţiilor sau încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului.cererea de anulare sau de modificare a titlului în baza căruia s-a făcut o menţiune în registrul comerţului.opoziţia la hotărârea asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. precum şi cererea de radiere a acelei menţiuni. 148-149 124 . Beck.cererea de retragere a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate. 2007.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. . societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni prin falimentul. incapacitatea. Bucureşti. 31/1990.cererea de înmatriculare în registrul comerţului. datorită acestor cauze. Acţiuni privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului Caracteristica acţiunilor privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului constă în faptul că sunt în competenţa judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului. Acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor şi ale acestora împotriva societăţii 1. . . d. retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi.

D. Cambia şi biletul la ordin. 1 E. pe nedrept. Creditorul cambial care doreşte să-şi realizeze creanţa are la dispoziţie: procedura unui proces cambial şi o procedură specială execuţională întemeiată pe ideea că titlul cambial este un titlu executor.răspunderea contractuală este atrasă de neexecutarea sau neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate prin contracte. 2. Luha. 622-690. Editura Continental. pe cont propriu sau al altei persoane. nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art.acţiunea în revocare însoţită de răspunderea pentru daune a administratorilor care sunt concomitent şi fără autorizarea consiliului de administraţie. membri în comitetul de direcţie. 455-476. membri ai comitetului de direcţie sau directori ai unei societăţi pe acţiuni. 1998. şi pe de altă parte.acţiunea pentru anularea titlului pierdut.acţiunea în răspundere pentru cazul în care un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni care depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care-l exercită societatea.acţiunea în revendicare cambială. II. Tratat de drept cambial. sustras sau distrus ( acţiune numită în doctrină. Gălăşescu Pyk. ori exercită acelaşi comerţ sau altul concurent.cereri de investire cu formulă executorie. Drept comercial. 1947. II. Asociatul care contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii. . fără votul său. 4. Acţiuni în materia efectelor de comerţ Principalele categorii de cereri: . Bucureşti.opoziţia. nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune. Acţiunile societăţii împotriva asociaţilor şi ale asociaţilor împotriva societăţii . 5. are. într-o operaţiune determinată. 31/1990). bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane.acţiunea în restituirea beneficiilor şi acţiunea în despăgubiri pentru daunele cauzate de asociatul care a întrebuinţat capitalul. fără a-i anunţa în prealabil pe ceilalţi administratori. . V. Bunurile. fără consimţământul scris la celorlalţi asociaţi ai societăţii în nume colectiv.acţiunea în daune pentru cazul în care au fost revocaţi. din funcţia de administratori g. Alba Iulia. 112 125 .. Tiparul Românesc. . pe cont propriu sau pe contul altuia. p. . cenzori sau asociaţi cu răspundere limitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect. interese contrare acelora ale societăţii. vol. . Cristoforeanu. dacă. 79 Legea nr. . vol. Bucureşti. p. . fără a avea în mod expres această facultate. amortizarea cambiei1). administratori.acţiunea în pretenţii pentru beneficiile rezultate din operaţiunea (când administratorul şia substituit o altă persoană pentru a administra societatea. 1936.acţiunea în răspundere împotriva comanditarului care a încheiat operaţiuni în contul societăţii fără a avea o procură specială dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului.acţiunea în daune ce aparţine societăţii împotriva asociatului care. p. . Editura Curierul Judiciar. Acţiuni în răspundere contractuală sau delictuală . acţiuni ale administratorilor împotriva societăţii .răspunderea delictuală este atrasă de săvârşirea unor fapte ilicite producătoare de pagube.

Acţiuni rezultate din fapte de concurenţă neloială Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă. de execuţie a lucrărilor. 7. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.M. va interveni procedura executării silite prin intermediul unui executor bancar. 12/2002 Ciobanu. V. p. 8. 1 Bercea. I. 2 din Legea nr. 7 din Legea nr. O. Acţiuni din domeniul bancar Codul comercial. în vederea promovării intereselor consumatorilor. Editura C. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în Revista de drept comercial. Statutul dreptului bancar. II... 3.M. nr..R. 1936 Deleanu. menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal. p. Beck. acesta va solicita judecătoriei încuviinţarea executării silite a debitorului în temeiul contractului de credit sau a contractului de garanţie imobiliară încheiat cu banca. Bucureşti. V. Statutul dreptului bancar. Acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului. nr. 2007 Ciobanu. 1997 Ciobanu. L. 6. 7. Bercea.H. în Registrul de Drept Privat nr. 1). 1/2002 Cristoforeanu. 169 2 L. V. Constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor. 3 pct. Bibliografie: 1.. Laura. cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. 6/2003 Calmuschi. Dreptul bancar este definit în doctrină.. Tratat de drept cambial. Editura Curierul Judiciar. Beck. Bucureşti. 130-136 126 . Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor. art. 2/2002 Cetean-Voiculescu. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile asumate prin încheierea contractului de credit cu o bancă. Banca este un comerciant şi încheie acte juridice şi operaţiuni comerciale. 21/1996. Editura Naţional. Bucureşti. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului.M. 5. Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. II. nr. operaţiunile de bancă şi schimb. Munteanu.. art. 2. vol. ca fiind un drept profesional. E.6. R. Editura C. o măsură necesară a fost cea referitoare la protecţia. vol. iar litigiile apărute sunt guvernate de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la soluţionarea acestor litigii1.. 5/2002 Laura Cetean-Voiculescu. Procedura somaţiei de plată în P. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. 11/1991). (art.H. 11/1991) In vederea aderării României la Uniunea Europeană. 6/2003. 2007. în Revista de drept comercial. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în Revista de drept comercial.. potrivit uzanţelor cinstite.. Bucureşti. (art. în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului. dreptul comercianţilor care speculează asupra monedei şi creditului2. 4. nr. (Legea nr.11 consideră ca fapte de comerţ obiective.

Bucureşti. 13. 18.. Editura All Beck.. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. s. Bunurile. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. 2001 Nicolae.J. C..cont. nr. C.. Petre. Gălăşescu Pyk. M. 10. Culegere de decizii pe anul 1996 C. în Dreptul nr. 2001 Leş. Procedura specială a somaţiei de plată. 14. Comentariile Codului de procedură civilă. nr. Culegere de decizii pe anul 1995 127 . 16. 9/2002 Oripencu. în Dreptul nr. 17.S.. II. 22. Alba Iulia. în Dreptul nr. Editura All Beck. 147/1996.. dec. 2005.. II. 5/2005 Leaua.. Cambia şi biletul la ordin. D. Drept procesual civil. Ioan. 19. s.. în Buletinul Jurisprudenţei. 21. publicată în Revista de drept comercial nr.2002. Onica-Jarka. Tiparul Românesc. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. C. com. în Dreptul nr. Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale. B. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. 3/2003 Tăbârcă. 1947 Leaua.com. 9/2002 C.A.. 815/1995.. 11.com... 233/7. V. vol. Cozmanciuc. 15. s. 1/2002 Leaua. 1998 Leş. în Dreptul nr. 295/2002. 9/1995 Papadopol. D. Ioan. C.S. Editura Continental. E. Bucureşti. B.J. Editura Universul juridic. vol. M. Timişoara...03. Drept comercial. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr.. în Buletinul Jurisprudenţei. Bucureşti. Tratat de drept procesual civil. II Dec nr. 2/2003 Luha. Nr.. 12.. 20. adm. Bucureşti. S..9. dec. în Dreptul. vol.

Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 2001. Editura C. fapte sau operaţiuni comerciale. numai de a exercita funcţia de control financiar asupra statului şi unităţilor administrativ teritoriale. p. Formele de competenţă: a. între persoane fizice şi persoane juridice care au calitatea de comercianţi. 117/2003. în calitate de persoane juridice de drept public. p. Bucureşti. 166 Laura Cetean-Voiculescu.Competenţa organelor Curţii de Conturi în materie comercială După adoptarea OUG nr. Editura All Beck. . 2007. Cazurile şi condiţiile în care un organ judiciar are îndreptăţirea legală de a soluţiona o anumită cauză se determină prin intermediul regulilor de competenţă.H. Datorită importanţei acordate determinării regulilor de competenţă. acestea sunt stabilite în primele articole ale Codului de procedură civilă. precum şi asupra modului în care se asigură respectarea clauzelor contractuale stabilite pri contractele de privatizare. Curtea de Conturi nu mai are competenţa de a soluţiona litigiile comerciale. Tratar de drept procesual civil. în momentul înserării în contract a clauzei compromisorii sau în momentul încheierii compromisului2. de asemenea. Bucureşti.CAPITOLUL IV COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR COMERCIALE Competenţa desemnează capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţiona anumite cereri sau litigii. 1 2 Ioan Leş. .Competenţa organelor arbitrale în materie comercială Arbitrajul comercial reprezintă instituţia juridică reglementată pentru soluţionarea unor litigii comerciale născute sau care se vor naşte din acte. exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare prevăzute de lege. 176 128 . Beck. Competenţa generală desemnează instituţia procesuală prin intermeniul căreia se delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti de atribuţiile altor autorităţi statale sau nestatale1.

Efectele înfiinţări tribunalelor comerciale specializate constau în aceea că: . 21/1996. dar nu şi litigiile care au obiect neevaluabil în bani. curţi de apel. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. cauze de contencios administrativ şi fiscal. Bucureşti. imparţială şi egală pentru toţi. este unică. inclusiv.civ. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Legea nr. 2 pct. înfiinţat prin Legea nr. 1 alin. . . legea prvede înfiinţarea tribunalelor specializate pentru cauzele comerciale. Competenţa judecătoriei în materie comercială nu este prevăzută de art. . cu personalitate juridică. judecătoria este competentă în privinţa investirii cu formulă executorie a biletului la 1 Ioan Leş.Competenţa Consiliului Concurenţei în materie comercială Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei.noua instanţă are competenţa să soluţioneze litigiile comerciale.Competenţa Curţii Constituţionale în materie comercială Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei şi realizează o veritabilă juridicţie specială1. 2001. tribunale specializate. 1. Judecătoria este competentă să judece litigiile comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100. care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor legii. 2001. Consiliul Concurenţei îndeplineşte o funcţie corectivă privind restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal şi o funcţie prevenitvă de monitorizare a piueţelor în scopul protejării şi stimulării concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal. Bucureşti. cauzele cu minori şi de familie. instanţe militare. 1 Cod proc. Atribuţiile Consiliului Concurenţei sunt cele stabilite prin art. art. prevede: “Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. în vederea promovării intereselor consumatorilor.noua instanţă va avea plenitudinea de jurisdicţie în materie comercială pentru orice procese şi cereri din domeniul comercial. Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Tratar de drept procesual civil. p. prevede: Judecătoriile judecă: în primă instanţă. în afară de cele date în competenţa judecătoriei sau de cele date de legi speciale în competenţa altor instanţe. 179 2 129 .La procedura arbitrajului comercial se recurge frecvent în litigiile comerciale şi în special în litigiile de comerţ internaţional.1 lit. judecătorii”.. Tratar de drept procesual civil. Editura All Beck. toate procesele şi cererile. 304/2004. Competenţa materială (de atribuţiune) a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Competenţa materială sau de atribuţiune este forma competenţei prin care se delimitează. în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. însă reiese din art.000 lei.se realizează transferul efectiv de dosare de la tribunalul de drept comun la tribunalul comercial specializat. 2. 2. sfera de activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul nostru judiciar2. de asemenea. Excepţii de la această regulă sunt prevăzute în legi speciale (astfel Legea nr.Competenţa materială (de atribuţiune) a judecătoriei în materie comercială Art. 167 Ioan Leş.1 care prevede competenţa tribunalului. 61 alin. Criteriul de delimitare a competenţei instanţelor judecătoreşti faţă de competenţa organelor arbitrale îl constituie existenţa convenţiei arbitrale. 1 Cod proc. . pe linie verticală. Editura All Beck. . 26 din Legea 26/1996. p. 58/1934 prevede că este competentă pentru a investi cambia cu formulă executorie judecătoria – art. tribunale.civ. b.

Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Prin normele de competenţă teritorială se realizează delimitarea de atribuţii pe linie orizontală între diferitele instanţe judecătoreşti de acelaşi grad. p.H. potrivit legii.Competenţa materială (de atribuţiune) a tribunalului în materie comercială Tribunalul judecă: în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100. Editura All Beck. precum şi în privinţa contestaţiei la executare în cazul urmăririi silite a unui comerciant). recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale. 2.civ.Competenţa materială (de atribuţiune) a Curţii de apel în materie comercială Potrivit art. între persoane. 2. care nu pot fi atacate cu apel.: “Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului” .. instanţa supremă este competentă să soluţioneze recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către curţile de apel sau în situaţiile de excepţie.civ. 2 pct. “Curţile de apel judecă: …. 4 prevede: “ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. recursurile în interesul legii. care.ordin. 3 şi 4. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. . .civ. a cecului. competenţă teritorială convenţională2. competenţă teritorială excepţională. 2001. Beck. Tratar de drept procesual civil. Se distring următoarele forme: competenţă teritorială generală. apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă. 2007. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. 212-213 2 Ioan Leş.(dacă pârâtul are domiciliul în 1 Laura Cetean-Voiculescu. 196 130 . 3 pct. competenţă teritorială alternativă. precum şi cele asimilate lor prin dispoziţiile art. ca instanţe de recurs. în cazurile prevăzute de lege.000 lei. Bucureşti. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. art.civ1.Competenţa materială (de atribuţiune) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie comercială Cod proc. nu sunt supuse apelului.” In materie comercială. recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de către curţile de apel în primă instanţă. 5 Cod proc. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. din Cod proc. 72010 Cod proc. Principiul este enunţat în art. 1 lit. Competenţa teritorială generală în materie comercială Pentru soluţionarea litigiilor comerciale. competenţa teritorială generală aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul.a Cod proc.). a. care prevede: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. Tribunalul este instanţa cu plenitudine de competenţă în materie comercială. p. precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani (art. Sub incidenţa procedurii de soluţionare a litigiilor comerciale intră litigiile comerciale propriu-zise – toate contestaţiile relative la fapte de comerţ.civ. Bucureşti. Editura C. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. cele privitoare la calitatea de comerciant sau la existenţa unei societăţi comerciale -.” . ca instanţe de apel.

civ.civ.ţară). anularea. cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară. în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară. instanţa locului de plată. proc. Prevederile art. . Regula este enunţată în mod expres în art. 11 Cod proc. 2 şi 8) .civ. dar numai pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. 7 permite introducerea cererii de chemare în judecată şi la instanţa locului unde persoana juridică are reprezentanţă. comerciale sau industriale. în materie de asigurare. b. Dacă persoana juridică are una sau mai multe reprezentanţe. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut.. instanţa locului unde se află imobilul. în afară de domiciliul său. 63 Legea nr. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea.în cererile privitoare la obligaţii comerciale. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. 2 al art. cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri.civ. Norme de competenţă teritorială sunt cuprinse în art. 31/1990. instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.în cererile izvorâte dintr-un contract de transport.în cererile privitoare la executarea. cec sau bilet la ordin.. . Pentru ca reclamantul să poată alege instanţa competentă teritorial între cea corespunzătoare domiciliului pârătului şi cea a aşezării comerciale.în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit.în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil.civ. atunci când bunul asigurat este obiect al comerţului sau cel puţin unilaterală. Cazuri de competenţă teritorială alternativă comune cu domeniul civil (pct. de competenţa instanţelor judecătoreşti. rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.obligaţiile să fie născute sau urmează să se execute în acel loc. In domeniul comercial este importantă norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente” Articolul 10 Cod. în condiţiile în care intreprinderea de asigurare este faptă de comerţ bilaterală. atunci când e vorba de asigurări asupra vieţii sau a unor bunuri care nu fac obiectul 131 . conţine o normă de competenţă teritorială generală în privinţa persoanelor juridice: “Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal”. alin. . Prevederile art. 12 Cod proc. se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal”. . Cazuri de competenţă teritorială alternativă care se referă expres la domeniul commercial (pct.litigiul să fie comercial. are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole. instanţa locului de plecare sau de sosire.în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie. care dispune: “Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege. 1. caz în care raportului juridic de asigurare i se va aplica tot legea comercială. la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului. 3. pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc”. iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută. “Când pârâtul. 7 Cod proc. enumeră cazurile de competenţă teritorială alternativă. Competenţa teritorială alternativă în materie comercială Competenţa teritorială alternativă este forma competenţei teritoriale care consacră dreptul reclamantului de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente. a obligaţiunii. . 4 şi 5): . 6 Cod proc. fie chiar în parte. trebuie îndeplinite două condiţii: .

Editura C. Tratar de drept procesual civil. c. Competenţa teritorială exclusivă în materie comercială Competenţa teritorială exclusivă este forma competenţei teritoriale prin care se stabileşte capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate o anumită cauză.H. I. “ Părţile pot conveni. 2001 4. bunurile asigurate. 17-18 şi art. Tratar de drept procesual civil. 3 pct. 204-205. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. potrivit prevederilor art. Doctrina şi practica judiciară admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. 2007. locul unde s-a produs accidentul” c. prin acordul lor de voinţă. p.H. Tratat de procedură civilă. 250 2 Ioan Leş. I. 19 Cod proc. p. Procesul civil internaţional. I. Bucureşti. Arad. avem: competenţă absolută (se întemeiază pe norme imperative de la care părţile nu se pot abate în nici un mor) şi competenţă relativă (se întemeiază pe reguli care nu presciu norme obligatorii pentru părţi şi pentru instanţă)2. Beck. 2007 2. Editura All Beck. Cetean-Voiculescu. 1994. p. până la sfârşitul lichidării în fapt. 206 3 Laura Cetean-Voiculescu. Arad. vol. până la sfârşitul lichidării în fapt. Zilberstein. Leş. Beck. Potrivit art. Art. Bucureşti. Editura Servo-Sat. Bucureşti. Bucureşti..civ.comerţului1 – art. Tratar de drept procesual civil. cu excepţia cazurilor de competenţă teritorială exclusivă reglementate prin norme de competenţă absolute. Bucureşti. 2000. Bucureşti. ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care.civ. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. 251 4 Ioan Leş. 426 132 . Deleanu. 1994 1 Laura Cetean-Voiculescu. dacă acesta este proprietarul lor3. Tratat de procedură civilă.:”Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele”. cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului. Editura C. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. 13 alin. Laura. competenţa unei anumite instanţe judecătoreşti în soluţionarea unui litigiu. Ioan.civ.. 6 Cod comercial. potrivit legii.civ.H. Bibliografie: 1. p. 2007. S. Conform art. 2001. prevede un alt caz de competenţă teritorială exclusivă: Cererile în materie de societate. Bucureşti. 16 Cod proc. I. p. Competenţa teritorială convenţională în materie comercială Părţile au posibilitatea de a stabili. Editura Lumina Lex. Editura All Beck. 2000 3. au competenţă teritorială. vol. Editura All Beck. cât şi cele civile)4. Procesul civil internaţional. Zilberstein. 1 Cod proc. S. În funcţie de caracterul normelor care consacră reguli referitoare la atribuţiile instanţelor judecătoreşti. Bucureşti. Editura Lumina Lex. Cererile în materie de societate (atât societăţi comerciale. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.. Deleanu. 60. Beck. Editura Servo-Sat. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 15 Cod proc. cererile sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului. Editura C. In materia reorganizării judiciare şi a falimentului. astfel “În materie de asigurare. 2001.

Bucureşti. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”.este directă ( forma directă presupune prezenţa faţă în faţă a participanţilorla domiciliul sau sediulul eventualului pârât ori la locul convenit de părţi pentru a-şi comunica pretenţiile referitoare la obiectul litigiului). în condiţiile stabilite de acea lege. Dispoziţiile art. dar şi persoanele fizice. 2 Cod proc. noţiunea de conciliere directă are o importanţă deosebită pentru cauzele apaţinând materiei comerciale. aria de aplicabilitate şi de interes a noţiunii de conciliere este foarte largă. p. Litigiile juridice din acest domeniu au ca participanţi în primul rând persoanele juridice – în special societăţile comerciale.: în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani. Conform art. Caracterele procedurii prealabile a concilierii . 7201 Cod proc. 2001. 803 133 . reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. . înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. 7201 care stabilesc regulile care se aplică procedurii concilierii trebuie coroborate cu prevederile art. Editura All Beck. 1 Ioan Leş. 7201 determină considerarea ca obligatorie a procedurii de conciliere).civ. 109 alin.CAPITOLUL V JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ Concilierea părţilor Concilierea în litigiile comerciale – procedură prealabilă şi obligatorie1 Din perspectiva reglementărilor Codului de procedură civilă. Tratar de drept procesual civil.procedura prealabilă a concilierii este obligatorie ( redactarea imperativă a dispoziţiilor art. sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.civ: „În cazurile anume prevăzute de lege.

78 9 V. Editura C. p. Beck. fără a se distinge între cele 1 2 I. atunci când părţile au atât interese comune. Editura C.obligaţia de conciliere este o obligaţie de diligenţă2 Categorii de litigii care necesită procedura prealabilă a concilierii a. Belegante. Bucureşti. fără a interveni în conţinutul propriu-zis al negocierii. 1/2006. în Revista de drept comercial nr. în Revista de drept comercial. Arad. . Bădescu. 8/2002. în Juridica nr.facilitarea este o formă de negociere asistată. 67-97. Diamant. considerate alternative la procesul judiciar6. V. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în Dreptul nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. G. p. în cadrul procedurii insolvenţei comerciale4. cât şi competiţia în găsirea unui acord7. Baias. Beck.le ajută să rezolve neînţelegerile dintre ele prin utilizarea unor metode şi tehnici specifice. . Gh. în timp ce consilierea vizează menţinerea sau restabilirea raporturilor dintre părţi prin împăcarea lor9. vol. 7-8/2002. b. Categorii de litigii care nu necesită procedura concilierii a. bazate pe comunicare şi negociere8. p. în care a treia parte asistă părţile să negocieze o înţelegere. Baias. arbitrajul. 139-144 4 B. Procedura concilierii a fost introdusă ca obligatorie în materie comercială b. Beck. 2007. negocierea. 7-8/2002. cât şi dovada îndeplinirii procedurii prealabile).negocierea reprezintă comunicarea orientată spre încheierea unei înţelegeri. p. Luncean. 109 alin. în cadrul procedurii somaţiei de plată (concilerea este incompatibilă cu caracterele şi scopul procedurii somaţiei de plată). cât şi interese divergente. Editura C. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. . Medierea – un alt fel de justiţie. 283 8 F. în Revista de drept comercial nr. Concilierea directă. 274 3 Pentru detalii:V. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. p. V. Ed. Din interpretarea restrictivă a art. imparţială şi fără putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile . în Revista de drept comercial. concentrându-se asupta înlesnirii procedurii în sine. F. Belegante. Bucureşti. Buta.M. Conexiunea concilierii cu alte proceduri prealabile În categoria modalităţilor alternative de soluţionare a conflictelor5. 15. 9/2005. 281. p. Litigii în materie comercială. în materie de arbitraj ( Tribunalul arbitral poate fi sesizat fără îndeplinirea procedurii concilierii3). Ciobanu. Dănăilă. în Revista de drept comercial nr. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). 2007. Deleanu. fără conciliator1. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. Tratat de procedură civilă.A. facilitarea. 7 Laura Cetean-Voiculescu.H. Jurisprudenţă comercială comentată. . Servo-Sat. p. 253-256 134 .. atunci când împăcarea nu este posibilă. 275 Laura Cetean-Voiculescu. proces care include atât cooperarea. nemijlocită. 64-73 6 Laura Cetean-Voiculescu. 2 Cod proc. Roşu. V. . nr. p. p. II.H. rezultă că este vorba de cazurile în care legea reglementează o procedură prealabilă. prin care mediatorul – o terţă persoană neutră. 7/2000. 12/2002. p. 2000. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. Concilierea este obligatorie în privinţa litigiilor comerciale patrimoniale (al căror obiect este evaluabil în bani). Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. nr. Bucureşti. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. c.este o procedură contradictorie. un proces de rezolvare a unui conflict.este formulată în scris ( atât convocarea la conciliere.medierea este modalitatea extrajudiciară de soluţionare a conflictelor. 2007. 45-46. în Revista de drept comercial nr.civ. 5/2002.A. Medierea vizează ajungerea la o soluţie de compromis. p. 126-129 5 A. Medierea – un alt fel de justiţie. alături de conciliere pot fi incluse: medierea.H.

ori la sediul societăţii comerciale. 2007. dar ţinând cont de normele de competenţă teritorială generală sau principiile de echitate4. reclamantul fixează o dată la care pârâtul se va prezenta ca să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.trebuie să existe corespondenţă între conţinutul procedurii prealabile şi conţinutul cererii de chemare în judecată2. Convocarea. să stabilească un alt loc pentru desfăşurarea concilierii5.civ. 107 3 Gh. data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. p. Jurisdicţie comercială. 7201 alin. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. În situaţia în care pârâtul nu dă curs solicitării de a se prezenta la conciliere. Editura All Beck. Bucureşti. 4/2004. p. 9-28 7 Laura Cetean-Voiculescu. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. 2 din Codul de procedură civilă. Dovada îndeplinirii obligaţiei de conciliere Potrivit art. Bucureşti.. rezultatul discuţiilor. . 109 alin. p. Potrivit art. În situaţia în care pârâtul dă curs solicitării primite din partea reclamantului şi se prezintă la data la care este convocat se consemnează în scris. p. nr. iar prevederile sale devin obligatorii pentru cele două părţi (atât reclamant. dar nu mai repede de 30 de zile de la data primirii convocării la conciliere de către reclamant. 2001. telex. Beck.159-167 4 Ioan Leş. 311. Fanu-Moca. ori la sediul uneia dintre părţile litigante6. cât şi pârât). Costin. comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal.N. iar temeiul legal al acestor pretenţii să fie însoţit de înscrisuri pe care părţile îşi întemeiază punctele de vedere7. în procesul verbal de conciliere. 1 M. Petrovici. 3 Cod proc. Dovada primirii convocării la conciliere se anexează la cererea de chemare în judecată. p. 4/2004. Pentru realizarea procedurii concilierii prealabile.: reclamantul va convoca partea adversă. 2 din Codul de procedură civilă. Miff. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 12/2001. A. 296 135 . Nimic nu împiedică părţile ca prin acordul lor de voinţă.civ. C. În doctrină1 s-a afirmat că această concepţie ar contribui la accelerarea judecăţilor şi la degrevarea instanţelor judecătoreşti şi la armonizarea legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene. respectiv data primirii convocării. 7/2001. A. Buta. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. 109 alin. Jurisdicţia comercială. în Revista de drept comercial. în Dreptul nr. Bucureşti. Editura Lumina Lex. In concluzie. Editura Lumina Lex. p. 2003.facultative şi cele obligatorii. Locul de desfăşurare a procedurii concilierii nu este precizat în lege. nr. în Revista de drept comercial. Tratar de drept procesual civil. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 99-111 2 M. p. în Dreptul nr. Bucureşti. În procesul verbal vor fi precizate clar pretenţiile părţilor cu privire la obiectul litigiului. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. p. 2003. Editura C. Teorie şi jurisprudenţă. precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. prin telegramă. acesta trebuie să fie la domiciliul pârâtului dacă este vorba de comerciant sau necomerciant persoană fizică. ce va fi semnat de fiecare dintre părţi. fax sau orice alt mijloc de comunicare3 care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. 2 Cod proc. Îndeplinirea procedurilor prealabile trebuie verificate întrucât: . Petrovici.H.se desfăşoară în condiţii stabilite de lege. 313 6 M. Teorie şi jurisprudenţă. 7201 alin. Buta. reclamantul poate introduce împotriva acestuia cererea de chemare în judecată. 803 5 Gh. Roşu. forma scrisă a convocării la conciliere este obligatorie în toate cazurile.

va putea trece la administrarea dovezilor şi judecarea fondului cauzei. (În cazul persoanelor fizice. dacă instanţa constată îndeplinirea procedurii concilierii. 112 Cod proc. 1 pct.motivele de fapt şi de drept.civ. în faţa primei instanţă. . art. precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori. Bucureşti. 114. a. Tratar de drept procesual civil. 2001. 7201alin.Avantajele procedurii concilierii constau în: faptul că neînţelegerile pot fi soluţionate de către părţi într-un timp cât mai scurt.se introduce cererea de chemare în judecată ( se investeşte instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului). cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: . Etapa scrisă pregătitoare Etapa scrisă pregătitoare reprezintă prima etapă a dezbaterilor judiciare. dimpotrivă. . 2.semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia. când este cazul. (art. la alin. va pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii formulateşi va respinge cererea ca inadmisibilă.numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu. precum şi.obiectul şi valoarea cererii. . Dacă instanţa de judecată este sesizată cu judecarea unei cauze în care procedura concilierii directe este obligatorie şi aceasta nu a fost îndeplinită.numele. La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. iar în procesele 1 Ioan Leş. faptul că reclamantul evită plata taxelor de timbru în situaţia unui proces. anexându-se dovada calităţii. . Potrivit art. care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere.. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. precum şi probele pe care se întemeiază cererea. arătând.se citează părţile. şi apărările sale1.civ. 112 prevede că în cazul în care reclamantul locuieşte în străinătate. pentru persoanele juridice. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. 7203 Cod proc. Întâmpinarea Întâmpinarea este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de către reclamant. 368 136 . În această etapă: . în acelaşi timp. La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile. 7204 alin. reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii. Editura All Beck. denumirea şi sediul lor. Cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul investeşte instanţa de judecată cu soluţionarea pretenţiilor sale.) b. după caz. Prevederile art. 2: Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. . . 7203 se completează cu cu cele ale art. p. în cererea de chemare în judecată trebuie să se arate şi domicliul ales în România. 7204 alin. codul fiscal şi contul bancar. cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. 1 Cod proc. după caz.se depune întâmpinarea şi cererea reconvenţională. Potrivit art.civ. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori.

întrucât: . poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării.obiectul cererii reconvenţionale să fie de natură comercială. p. 2001. Art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. instanţa.urgente. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. prin arătarea dovezilor. 372 3 Laura Cetean-Voiculescu. în sensul de a deriva din acelaşi raport juridic.cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională se judecă împreună. p. va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. 115. Disjungerea cererilor se va pronunţa în materie comercială numai în cazuri extreme. reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. determinată de necercetarea fondului. d. Editura C. Potrivit art.reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul. 2007. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională: . Citarea părţilor în litigiile comerciale Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea.se realizează egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor. Este deosebit de important depunerea întâmpinării în materie comercială. Beck. prevede modalităţile de comunicare a cererilor şi a actelor de procedură: Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face. Tratar de drept procesual civil. prin 1 Laura Cetean-Voiculescu. Bucureşti. Editura C. 86 din Cod proc. . Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art.: Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic. . a) şi b). precum şi pentru studierea acesteia de către pârât. p. după aprecierea instanţei. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere.pretenţiile pârâtului să aubă legătură cu cererea principală. datorită avantajelor pe care le oferă soluţionarea concomitentă a celor două cereri3. Bucureşti. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere. legate special de celeritate. 7203 alin. cu cel puţin 3 zile. 2007.contribuie la urgentarea soluţionării procesului.H. Beck. Cererea reconvenţională Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2. Bucureşti. 313 2 Ioan Leş. 1 lit. Editura All Beck. în litigiile comerciale nu pot fi inovecate pretenţii civile. din oficiu. În cazul litigiilor prevăzute de art. 317-318 137 . cel puţin 5 zile.civ. termenul poate fi şi mai scurt. sub pedeapsa nulităţii. . În pricinile urgente. c. iar în procesele urgente. citaţia. La cererea părţii interesate. . În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională. precum şi prin faptul că instanţa are posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care-şi va desfăşura activitatea1.H. ţinând seama de complexitatea cauzei. 7205 Cod proc. el poate face cerere reconvenţională. prin motivarea ei.civ. menţionându-se şi datele arătate la art.

pentru parte sau pentru cel care o reprezintă.agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia. asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor. precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. iar excepţia este acordarea de termene normale. procesele se judecă cu precădere faţă de alte litigii. a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. în acelaşi timp: 1 C. Instanţa solicitată. La aceste termene instanţa poate stabili. poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu. alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. în Revista de drept comercial nr. potrivit legii. Procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. date în cunoştinţa părţilor. b. O particularitate a litigiilor comerciale constă în existenţa unei noi excepţii procesuale – lipasa procedurii prealabile – ce poate fi ridicată în faţa instanţei. soluţionarea cu celeritate a procesului. 7-8/2001. succesive. potrivit legii. precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. Fanu-Moca. 222. Comunicarea se va face prin poştă. 2. 85/2006. precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe. este obligată să ia de îndată măsurile necesare.) Când procedura de citare este legal îndeplinită. 1 din Legea nr. răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. se consideră că este mai potrivită acordarea de termene scurte. Considerţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. judecata. Regula stabilită este acordarea termenului de judecată “în ziua următoare sau la termene scurte”. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. În cadrul procedurii insolvenţei. precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului (art. p. în materie comercială. 7 alin. 1 Cod proc. Dacă au fost invocate mai multe excepţii. care nu a fost legal citată sau căreia nu i-au fost communicate actele de procedură. În doctrină. în ziua următoare sau la termene scurte. în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. citarea părţilor. potrivit art. Instanţa este datoare să asigure. chiar şi asupra fondului. 159-167 138 . şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. dacă procedura de citare nu este îndeplinită. când este cazul. care pot contribui la soluţionarea cu celeritate a litigiilor comerciale şi dau posibilitatea administrării oricăror probe1. îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri. cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedură este nulitatea relativă (întrucât poate fi invocată numai de către partea interesată. editat de Oficiul Naţional al registrului Comerţului. Roşu. Judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi.civ. relaţii scrise. 7206 alin. Dezbaterea cauzei în şedinţă publică Din dispoziţiile Codului de procedură civilă pot fi desprinse două reguli importante care sunt destinate soluţionării eficiente şi rapide a procesului: a. de la săptămână la săptămână. precum şi comunicarea oricăror acte de procedură. vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri. A. când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă. Pentru motive temeinice.

precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt. b. 2. sunt prevăzute două reguli derogatorii de la dreptul comun: 1. preşedintele va putea încuviinţa. Bucureşti. preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. 2007. 7208 şi art. în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială. 6 Cod proc. măsuri asigurătorii. astfel încât nu se mai pune problema analizării celeilalte excepţii. Editura C.. Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. fără efectuarea altor formalităţi (art.civ. în condiţiile legii. Beck. 7208 Cod proc. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi.civ. instanţa va cerceta mai întâi excepţia de necompetenţă. 7209 alin. excepţia de procedură a necompetenţei şi excepţia lipsei procedurii prealabile. 7209 Cod proc. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. constituie titlu executoriu. În art.). hotărârea. poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. prin încheiere executorie. deliberarea se va face în confom prevederilor cuprinse în Cartea II Titlul III Capitolul IV.partea introductivă. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti Întrucât dispoziţiile speciale privind soluţionarea litigiilor comrcaile nu prevăd norme speciale. asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. p. în Dreptul nr. Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute de 1141 alin.darea de cauţiune.civ) 1 Laura Cetean-Voiculescu. Art. Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. motivarea sau considerentele – motivele de fapt şi de drept şi dispozitivul). purtând menţiunea că este irevocabilă. p. şi de la comunicare. iar potrivit 7204 alin. 107-123 139 . (art. întrucât nu mai sunt dosare de conexat2. 326 2 M. 11/2003.civ. deoarece numai instanţa competentă poate verifica cea de-a doua excepţie1.) Alte aspecte specifice judecăţii în primă instanţă în materie comercială a. în materie comercială. (7202 Cod proc. prevăzute de art. art. Tăbârcă. 1 Cod proc. dacă a fost dată fără citarea lor. Hotărârii judecătoreşti pronunţate în materie comercială sunt executorii şi sunt supuse atât apelului cât şi recursului. 2. 4 Cod proc.civ.civ. 6 Cod proc.H. dacă a fost dată cu citarea părţilor.sunt prevăzute de Codul comercial. Hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde elementele obligatorii (care alcătuiesc cele trei părţi esenţiale ale oricărei hotărâri judecătoreşti: practicaua. Asistarea părţilor Asistarea presupune punerea la dispoziţia mandantului a cunoştinţelor prin oferirea de consultanţă juridică sau prin consiliere în formularea de acte la diferite autorităţi publice. În procesele şi cererile în materie comercială părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti.civ. prevede: De asemenea. 261 alin. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. momentul la care poate fi formulată cererea de sechestru asigurător sau poprire asigurătorie. trebuie cercetată mai întâi excepţia lipsei procedurii prealabile. excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia conexităţii. ridicarea sechestrului asighurător. 7209 Cod proc. sechestrarea navelor.civ.1. întrucât admiterea ei duce la respingerea cererii.

civ. Buta. G. în Revista de drept comercial nr. chiar împotriva incapabililor. 12/2002 7. Dănăilă. Asigurarea celerităţii Regula este prevăzută expres de art. Perimarea judecăţii în litigiile comerciale Potrivit art.N. Belegante. 2003 4. în tot sau în parte.civ. Editura Lumina Lex. Gh. art.Regula potrivit căreia părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistate de experţi ori de alţi specialişti. cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.. Se observă că în cazul litigiilor comerciale. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. Litigii în materie comercială. În materie comercială termenul de perimare este de şase luni. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. Beck. când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Bibliografie 1. potrivit art.. 1402. nr. I. g. Stăruinţa instanţei pentru soluţionarea litigiului prin înţelegere În cursul judecăţii asupra fondului procesului. 2007 6. Partea nu se socoteşte în vină. instanţa va stărui pentru soluţionarea lui. Teorie şi jurisprudenţă. recurs. Cetean-Voiculescu. în Revista de drept comercial. 7-8/2002 2. dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Deleanu. prin înţelegerea părţilor. vol. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Baias. A.M. V. instanţa este datoare să asigure. V.. M. 12/2001 8. instanţa este datoare să asigure desfăşurarea cu cleritate a procesului. în Revista de drept comercial nr. nr. Miff. Laura. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. 7206 Cod proc. 45 Cod com.. Bucureşti. fără vina părţii. II. Costin. potrivit legii. 44: În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 2000 140 . Ed. Gh. în Revista de drept comercial. 1021 din Codul civil.: Contractul litigios prevăzut de art.. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. Jurisdicţia comercială. Tratat de procedură civilă. apel. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie. Editura C. Hotărârea pronunţată nu poate fi atacată nici cu apel. Buta. judecătorul este obligat să stăruie pentru soluţionarea prin înţelegerea părţilor. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. 5/2002 5. contestaţie.A.. Ciobanu. se întemeiază pe caracterul complex al litigiilor comerciale. d. Termenul perimării nu curge cât timp. Medierea – un alt fel de justiţie. Servo-Sat. Gh. 9/2005 9. f. în Revista de drept comercial. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. nr. nici cu recurs..H... Bădescu. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.. 248 Cod proc.. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie de către instanţă în cazul obligaţiilor comerciale Potrivit prevederilor Codului comercial. Jurisprudenţă comercială comentată. Concilierea directă. F. c. 7/2000 3. Arad.. care dispune că: procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. V. e.: Orice cerere de chemare în judecată. Inadmisibilitatea retractului litigios In materie comercială. în Juridica nr. Bucureşti.

..”Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. V. p. Potrivit art. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. Drept procesual civil. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”. C. 2 din Codul de procedură civilă. 1981. Editura All Beck.. în Dreptul nr. 1/2006 Roşu. M.10. Stoenescu. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 9.. 11/2003 CAPITOLUL VI JUDECATA IN CONTROL JUDICIAR Controlul judiciar se declanşează prin intermediul căilor legale de atac prevăzute în Codul de procedură civilă.. în Dreptul nr. nr. în Revista de drept comercial nr. 530 141 . Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 8/2002 Leş. 1 I. Bucureşti. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 7-8/2001 Tăbârcă.. Controlul judiciar reprezintă dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica. Codul de procedură civilă. Tratar de drept procesual civil. . Zilberstein. 13. 7208 Cod proc. Fanu-Moca. 12. Tratat de drept procesual civil. 4/2004 Roşu. legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor şi de a casa ori modifica acele hotărâri ce sunt greşute sau de a le confirma pe cele ce sunt legale şi temeinice1. B. 15.civ. A. Diamant. în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. Bucureşti. Editura All Beck. M. în Revista de drept comercial. stabileşte două reglementări distincte referitoare la hotărârile pronunţate în materie comercială: 1. 14. Luncean.. Ioan. 109 alin. Căile de atac şi Procedurile speciale. 2001. p. 2001 Petrovici. A. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. Bucureşti. 11. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). în Dreptul nr. Ioan Leş. S.. Editura Didactică şi Pedagogică.

cât şi nepatrimoniale s-a exprimat opinia3. 6/2003. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare.2. 31/1990: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului”. cât şi în materie comercială. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Dispoziţii speciale prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti nu sunt supuse apelului sau că pot fi atacate numai cu recurs. ale art. 3733 Cod proc. Potrivit art. În materie comercială. De asemenea. în Revista de drept comercial. 327-328. 102-103. purtând menţiunea că este irevocabilă. litigii al căror obiect are o valoare de până la 100. constituie titlu executoriu. atât în materie civilă. Astfel. p. nr. 2821 alin. sunt derogatorii de la norma generală care instituie că hotărârile pronunţate în materie comercială sunt susceptibile de apel. pentru că dispoziţiile 2821 alin. 1 Cod proc. Laura Cetean-Voiculescu. şi de la comunicare. iar cele pronunţate în apel sunt susceptibile de recurs. în Revista de drept comercial. potrivit art. 24 2 Ioan Leş. În legi speciale comerciale se regăsesc texte care prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti pot fi atacate doar cu recurs. Gheorghiu. 1 din Legea nr. 2007. Tratat de drept procesual civil. Beck. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. 62 alin. 31/1990: “Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului”. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac”. Dacă cererea cuprinde atât capete patrimoniale. 12/2004. hotărârea.civ. p. p.:”Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. Apelul Apelul reprezintă calea ordinară de atac prin care oricare dintre părţile litigiului comercial poate solicita jurisdicţiei imediat superioare reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond2. 60 alin. 431 142 . 282 1 din Codul de procedură civilă. 1 Ioan Leş. V.000 lei inclusiv. fără efectuarea altor formalităţi”. nr. Editura All Beck. Bucureşti. dispoziţiile art. că este susceptibilă de apel. Bucureşti. Exemplificăm în acest sens. art. Ciobanu. luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. Editura C.H. vol.civ. 3 N. hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt susceptibile de apel. pentru creditorul prezent. p. Actuala reglementare asigură principiul dublului grad de jurisdicţie. 1 Cod proc. pentru cel lipsă.civ. dispune:” Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Existenţa a trei sau mai multe grade de jurisdicţie este de natură să complice în mod inutil sistemul de organizare a unei justiţii democratice şi eficiente1. precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. II. p. 3 din Legea nr. 539. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.civ. acţiunile posesorii. în doctrină s-a afirmat că numai promovarea consecventă a principiului celor două grade de jurisdicţie poate da eficienţă imperativului de realizare a unei justiţii eficiente şi rapide. 2001.M. :“Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. 7209 Cod proc. 1 al art.

Beck.Legea nr. În cazul admiterii recursului. dacă legea nu dispune altfel (art..Legea nr. 85/2006 art. apelul nu are efect suspensiv nici în cazul în care a fost declarat în termen. În termen de 3 zile de la data depunerii. Bucureşti. Contestaţia în anulare Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară. 85/2006 art. nci în cazul în care acest termen nu a fost respectat.civ. 60 dispune: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului. oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. In materie comercială. p. cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată”. Tratat de drept procesual civil. 317-318 Cod proc. Hotărârile 1 Laura Cetean-Voiculescu. . 304 Cod proc.Legea nr. Instanţa de recurs este Curtea de apel. Motivele recursului se pot depune la instanţă. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.civ. prin intermediul căreia părţile sau procurorul pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru cazurile prevăzute în mod limitativ de art. 317 alin. dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului). recursul va fi soluţionat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curta de apel.H. În dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt consacrate două forme ale contestaţiei în anulare: 1. Recursul Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căruia ser poate cere desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în apel sau fără drept de apel.civ. 438 2 Ioan Leş. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege. 1 Cod proc. In materie comercială sunt prevăzute reguli pentru soluţionarea recursului: . 2001. Editura C.. 284 alin. termenul de recurs este de 10 zile. 31/1990 la art. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei. 301 Cod proc. Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României. citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. 12 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs. p. Contestaţia în anulare obişnuită2 ( poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. Partea a IV-a. 8. Potrivit art. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. pentru motivele prevăzute în art. Bucureşti. pentru orice alte persoane interesate.). dacă legea nu dispune altfel. Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. 2007. în cazul nesocotirii unor norme procedurale1. 1. decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului.civ. de retractare. iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ. prevede unele norme procedurale cu privire la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. 609 143 . Editura All Beck. Fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art.

. Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României.irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare. II 1 2 Ioan Leş.civ. Ciobanu. de retractare prin intermediul căreia se obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art. nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. Editura C. 2382/2.. vol. 2. 2001. respingând recursul sau admiţându-l numai în parte.civ. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe. din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.J.S. 5/2004.: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa. p. fără a implica reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor2. Editura All Beck. Revizuirea Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară. 318 alin. Beck. Laura.com.2002. Potrivit art. 1 Cod proc. Tratat de drept procesual civil. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Recursul în interesul legii Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac ce are ca scop asigurarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării. 616-617 C.04. (art. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare şi vizează numia hotărârea instanţei de recurs. Contestaţia în anulare specială1 (poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs şi numai pentru cazurile prevăzute de art. pentru ziua când s-a judecat pricina. p.H. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii.322 Cod proc. Bucureşti. Cetean-Voiculescu.. 329 Cod proc. pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. Bibliografie: 1.: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 207-208 144 . 1 Cod proc.M. publicată în Revista de drept comercial nr. precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul.civ. nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. V.civ). Bucureşti. să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. s. pentru motivele arătate mai jos. nr. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. 317 alin. 2007 2.. dec. Partea I. Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii.

6/2003 6. 7208 şi art.J. Art. Cap. purtând 145 . Ioan.2002. Editura Didactică şi Pedagogică. hotărârea. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. 1 al art. 12/2004 4. S. dec.. N. Bucureşti. Tratat de drept procesual civil. 2001 5. publicată în Revista de drept comercial nr.. Bucureşti..S. Drept procesual civil.civ. nr. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. Zilberstein. Ioan. s. în Revista de drept comercial. Căile de atac şi Procedurile speciale.3. 5/2004 CAPITOLUL VII EXECUTAREA SILITĂ A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIE COMERCIALĂ Executarea silită în materie comercială urmează regulile dreptului comun cu privire la executarea silită. au relevanţă în privinţa executării silite a hotărârilor judecătoreşti: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. în cazul în care dispoziţiile speciale ale procedurii speciale de soluţionare a litigiilor comerciale sau cele cuprinse în legi comerciale speciale nu prevăd altfel..Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. în Revista de drept comercial..com. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. nr.. 2382/2. Editura All Beck. 1981 7. 7209 Cod proc. Gheorghiu. 2821 din Codul de procedură civilă. nr. Leş.04.. 14 . I. Leş. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. C. Stoenescu..

civ: Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care. Împotriva acestei operaţii. Pentru a proteja drepturile părţii care a obţinut câştig de cauză Codul de procedură civilă. 105/1992 recunoaşte hotărârilor judecătoreşti străine. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii. se va proceda. penalităţi sau alte sume.menţiunea că este irevocabilă. 269 alin. care se execută fără formula executorie. 3712 alin. actele autentificate de notarii publici. hotărârea judecătorească pronunţată în materie comercială reprezintă titlu executoriu. potrivit legii. organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei. 1. 59/1934. de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege. Textul de lege reglementează1 o procedură execuţională dată în sarcina organului de executare. afară de încheierile executorii. în cazul celorlalte titluri executorii. 66. 4. “Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori. 368 dispune: Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. 2 şi 3 dispune: “În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi. fără a mai fi nevoie de investirea cu formulă executorie. 3. fără să fi fost stabilit cuantumul acestora. Codul de procedură civilă la art. Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani. pblicată în Monitorul Oficial nr.XI. potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. în cazul urmăririi bunurilor. Conform art. constituie titlu executoriu. Legea nr. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu. Potrivit Legii nr. În cadrul acestei proceduri. 1040 din 23. Alături de hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti în materie comercială. Executarea hotărârilor judecătoreşti Potrivit art. Hotărârile pronunţate în materie comercială fac parte din categoria excepţiilor şi nu trebuie investite cu formulă executorie.civ. constituie titlu executoriu. ele vor fi calculate de organul de executare. 36/1995 art. 484 din 29 septembrie 2005. calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau.2005 146 . la cererea creditorului. care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea. Decizia nr. putere de lucru judecat. indiferent de izvorul ei. 373 Cod proc. potrivit legii. iar în conformitate cu art. art. forţă probantă şi forţă executorii. Legea nr. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă. fără efectuarea altor formalităţi”. Adică. şi la actualizarea acestei sume. biletul la ordin sau cec ul au forţă executorie. 58/1934 şi Legii nr. 374: Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. care dacă vor constata creanţe certe şi lichide au putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acestora. 2. executorul judecătoresc are de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată. cambia. de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. există şi alte înscrisuri care au valoarea unor titluri executorii: 1. 372 Cod proc. persoana 1 Curtea Constituţională.

În vederea executării silite a titlurilor executorii. î Revista de drept comercial. . prevede: cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. 2811. Nr. Bucureşti. Beck.care se consideră vătămată în drepturile sale –debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare.G nr. 449 2 A. 23. la ultima adresă comunicată. p. Editura C. Vânzarea bunurilor urmărite silit se face prin licitaţie publică organizată de o comisie din cadrul AVAB.H. precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. Părţile sau terţele persoane prejudiciate prin actele de executare silită. executarea creanţelor ipotecare se va face de către executorii proprii ai instituţiilor autorizate sau de către executorii judecătoreşti. nr. Valorificarea unor active bancare. Potrivit art. expertul desemnându-se de AVAB pe bază de contract. o notificare prin scrisore recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc sau bancar. Termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu este de 5 zile lucrătoare de la primirea titlului executoriu. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. numită prin ordin al preşedintelui (art. numiţi prin ordin al preşedintelui AVAB2. În conformitate cu prevederile art. devine exigibilă. 108-131 3 Legea nr. ori îşi poate organiza corpul de executori proprii. după caz. Beck. 399-404 Cod proc. De asemenea.Reguli privind executarea silită sunt statuate prin Legea nr. AVAB poate folosi executori judecătoreşti. art.civ. Bucureşti. 61. Derogări de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă . 1944 din OUG 51/1998 ). 51/1998 prevede norme derogatorii de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă.U. Art. 2/2002. dacă împrumutatul nu execută obligaţiile asupra cărora a fost notificat.O. 190/1999 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 20 din lege. preţul de pornire la licitaţiei se stabileşte prin expertiză. acestea trebuie investite cu formulă executorie de către instanţa locului unde este situat imobilul4. 1 Cod proc. în caz contrar creditorul poate proceda la executarea silită fără nicio altă somaţie. dispune: “ Împotriva executării silite. 1945. 1 Laura Cetean-Voiculescu. Potrivit art. Fuduli. p. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare3. contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a creditului. 451 147 . în cazul întârzierii la plată. p. prevenindu-l asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. întinderea sau aplicarea titlului executoriu.Legea nr. precum şi garanţii reale şi personale subsecvente constituie titluri executorii. 2007. cu dobânzile aferente la data operării rezilierii. dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. în termen de 30 de zile de la primirea notificării. precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”. pentru valorificarea activelor bancare. 58/1934. Editura C. creitorul ipotecar va trimite împrumutatului. se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul.H.civ1. 2007. 34/2006 4 Laura Cetean-Voiculescu. 399 alin. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. potrivit art. calea de atac împotriva acestora este contestaţia la executare. în condiţiile legii. .

în Revista de drept comercial. Cetean-Voiculescu. înaintea oricărei alte pricini. debitorul poate face opoziţie la executare. Potrivit art.XI.. Decizia nr. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. 59/1934 prevede: Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. 53 din Legea nr. . 1040 din 23. Potrivit art. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură. în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. somaţia va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. 2007 2. Bibliografie: 1. Valorificarea unor active bancare. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cecul a fost emis. înaintea oricărei alte pricini. Opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formulă executorie. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului. Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii. de urgenţă şi cu precădere. 484 din 29 septembrie 2005. 54 din Legea asupra cecului.Legea nr. pblicată în Monitorul Oficial nr. A. În caz de suspendarea executării. Fuduli. de urgenţă şi cu precădere. sau nu recunoaşte procura. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului. debitorul poate face opoziţie la executare. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. 59/1934 prevede dispoziţii derogatorii cu privire la executarea silită Art.2005 148 . Editura C. Beck. 58/1934: În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 62 din Legea nr. nr. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.Inscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investire cu formulă executorie. Laura. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cambia a fost emisă.. Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. creditorul va putea obţine măsuri de asigurare. 2/2002 3. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii. Bucureşti. Curtea Constituţională.H. înscriindu-se în fals.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful