CAPITOLUL I FONDUL DE COMERŢ SECŢIUNEA I Noţiuni generale privind fondul de comerţ Legea nu defineşte fondul de comerţ.

Există o singură referire legală ce foloseşte această expresie: art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, unde se vorbeşte despre operaţiunile ce au ca obiect fondul de comerţ – „ donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ”. Legea nr. 99/1999, Titlul VI, în art. 10 alin. 3, garanţia reală mobiliară poate avea ca obiect şi fondul de comerţ. De asemenea, Legea nr. 11/1992 privind combaterea concurenţei neloiale, în art. 1 1 lit. c, defineşte fondul de comerţ astfel: constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. Separat de asta, Codul Comercial 1938, reglementează actele juridice privind fondul de comerţ1. Noţiunea, caracterele, elementele şi natura sa juridică au fost precizate de doctrină. S-a arătat că2, orice activitate comercială obligă pe întreprinzătorii, persoane fizice ori juridice să utilizeze anumite instrumente, din cele mai variate, care să-i ajute să-şi realizeze scopul economic propus. Aceste lucruri, instrumente ale exerciţiului comerţului sunt separate din punct de vedere economic, prin destinaţia lor de celelalte bunuri ce intră în patrimoniul comerciantului. Teoria fondului de comerţ nu încalcă principiul unităţii patrimoniului înscris în art.1718 Cod Civil deoarece “acest patrimoniu are numai o valoare economică, nu şi o valoare juridică, independentă de voinţa titularului său”3. Definiţia Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei, şi implicit obţinerii de profit4 .
P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Codul Comercial “Carol al II-lea”. Raportul Consiliului Legislativ. Comentarii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940; P.Poruţiu, Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial, Sibiu, 1943. 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 119; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 515-516; P.Poruţiu, Tratat de drept comercial, vol.I, Cluj, 1946, pag.352. 3 I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, p.515. 4 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p.119; O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.164; O.Căpăţână, Caracteristici generale ale societăţilor comerciale, articol, Dreptul nr.9-12/1990, p .23.
1

1

Alături de fondul de comerţ pot există din punct de vedere economic şi alte fonduri: fonduri ale meşteşugarilor, fonduri ale persoanelor care desfăşoară activităţi libere (arhitecţi, medici, avocaţi).Ca să vorbim despre existenţa unui fond de comerţ trebuie ca activitatea căreia îi sunt afectate bunurile să fie comercială. Exploatarea acestor bunuri trebuie să fie făcută de un comerciant ce urmăreşte atragerea de clientelă şi obţinerea unui profit economic, patrimonial. Fondul de comerţ şi intreprinderea Noţiunea de intreprindere se foloseşte mai rar de dreptul pozitiv. Art.3 C. com. enumeră, spre exemplu, tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiective comerciale – „Orice întreprinderi de furnituri; întreprinderile de spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; întreprinderile de construcţii; întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde” Această noţiune o întâlnim frecvent în ştiinţele economice. Intreprinderea este definită, în general, ca ansamblul tuturor elementelor materiale şi umane grupate şi organizate de comerciant, persoana fizică ori juridică, pe riscul său în vederea obţinerii unui produs destinat schimbului1. Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obţinerea de profit şi care presupune, în mod obligatoriu combinarea factorilor productivi- natura, capital, munca- în aşa fel încât să producă rezultate economice şi riscul pe care intreprinzatorul şi-l asumă. Numai activitatea economică, sistematică şi complexă, în întregul său , organizată (nu şi actele izolate), cu scopul de a aduce un câştig poate fi considerată intreprindere. Evident că, conceptul de intreprindere a evoluat în timp2. Concepţiile mai noi evidenţiază funcţiile sociale ale intreprinderii, de a promova un echilibru între interesele divergente ale intreprinzatorului ce-şi asumă riscul acţiunii, ale salariaţilor şi ale clienţilor3. Vedem, astfel că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri cuprins într-o intreprindere comercială, adică într-o structură economică ce are ca scop efectuarea de acte de comerţ de către intreprinzătorul comerciant. Deci, avem de a face cu două noţiuni distincte4 . Sfera noţiunii de intreprindere cuprinde şi pe cea a noţiunii de fond de comerţ. Adică, structura globală a intreprinderii include ca parte componentă şi fondul de comerţ 5.

A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.77 Pentru precizări suplimentare a se vedea: O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.169; D.Gălăşescu, Pyk, Drept Comercial, Bucureşti, 1948, p.350; I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. .241-253; C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,Cluj, 1948, vol.I, pag.73. 3 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.170 4 Există opinii foarte diferite în legătură cu corelaţia dintre cele două noţiuni. Pentru date suplimentare a se vedea : I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti.,vol.I, p.252; E.Cristoforeanu, Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale, Pandectele romane , 1942, IV, p.18. 5 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.172
2

1

2

SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a fondului de comerţ In doctrină s-au emis diferite teorii în legătură cu natura juridică a fondului de comerţ. S-a căutat să se dea răspuns unor întrebări: care este regimul juridic al ansamblului bunurilor căruia comerciantul îi atribuie o destinaţie economică precisă?; cum se explică faptul că ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale? a) Teoria personificării fondului de comerţ Se apreciază că fondul de comerţ devine el însuşi subiect de drept, distinct de persoana comerciantului. El se detaşează de intreprinzător, are drepturi şi datorii, patronul nefiind decât un reprezentant al fondului. Această concepţie contravine principiului înscris în art.1718 Cod Civil privind unitatea patrimoniului. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu, cu care răspunde pentru toate obligaţiile asumate, civile şi comerciale1. b. Teoria universalităţii de drept Fondul de comerţ este văzut ca o universalitate juridică, universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii distincte de drepturile şi obligaţiile civile2. Văzut ca universalitate de drept fondul de comerţ “ar proceda după modelul universalităţilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului, un activ si un pasiv propriu în conexiune indisolubilă, adică ar fi echivalentul patrimoniului general “3. Dobânditorul unei asemenea universalităţi ar fi continuatorul succesorului său şi trebuie să plătească datoriile acestuia. Adică, fondul de comerţ ar cuprinde şi datoriile, idee cu consecinţe neacceptabile în momentul în care fondul de comerţ ar fi înstrăinat ori gajat. Ideea este neproductivă deoarece nimeni nu este interesat să cumpere datorii4. Mai mult, acceptarea acestei concepţii ar duce la ideea că un comerciant titular de mai multe fonduri de comerţ ar avea mai multe patrimonii. c) Teoria universalităţii de fapt Fondul de comerţ ar fi o universalitate de fapt creată prin voinţa intreprinzatorului. Universalitatea de fapt este văzută ca un complex de bunuri, o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale. Această asamblare se realizează numai prin voinţa comerciantului care desprinde din patrimoniul său o cantitate de bunuri şi cărora le dă o destinaţie şi o unitate. Izvorul universalităţii de fapt este numai voinţa proprietarului (această spre deosebire de universalităţile legale pe care legea le crează şi le stabileşte natura juridică) 5, care unifică masa amorfă de bunuri ce formează fondul de comerţ într-o entitate nouă. Ideea are semnificaţie practică deoarece în acest caz fondul de comerţ poate fi vândut, gajat, închiriat, grevat de sarcini6.

St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, pag. 121; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 522 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 121 3 I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 524 4 Acest fenomen se observă în mod pregnant în procesul actual de privatizare. Eventualii investitori nu sunt dispuşi să cumpere fondurile de comerţ în care se includ şi datoriile. 5 Exemplu de universalitate legală: succesiunea sub beneficiu de inventar. 6 H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.

1

3

1998. destinat realizării unui scop (exerciţiul comerţului)2.L. Această concepţie creează o ficţiune juridică simplă şi cu consecinţe practice. cu regimuri juridice bine conturate). p. 2 I.U. Dreptul 8/1994. 525. Practică judiciară în materie comercială.Perju. D. Din acest motiv majoritatea autorilor o acceptă.I. p. El nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de Codul civil şi nici toate particularităţile drepturilor intelectuale prevăzute de legi speciale.S. d) Teoria patrimoniului de afectaţiune Fondul de comerţ a fost calificat şi ca un patrimoniu de afectaţiune. p. 1993. Drept Comercial Român.148.1462/1930. Evident că trăsăturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase în evidenţă de doctrină. p.D. 121 4 Pentru precizări. pentru că majoritatea componentelor sale sunt bunuri mobile. citată de I. 3 St.I.Cărpenaru. In caz de înstrăinare a fondului înstrăinătorul nu poate face concurenţa dobânditorului. Revista drept comercial 1930.J. s-a spus că 5 fondul de comerţ este: 1) Un bun unitar. Jurisprudenţa generală.Saleille.1982.c. Drept Comercial Român.C. în materiile dreptului comercial. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activităţii sale comerciale fie ca un singur bun.I. Bucureşti. 8 D.C. articol. Bucureşti.Deşi teoria universalităţii de fapt a fost recunoscută de practică 1 . pag. Or. 83 7 S-a susţinut şi (în mod izolat) că este un bun imobiliar: P. Bucureşti. poate fi gajat şi că poate fi executat silit după regulile executării silite a bunurilor mobile7 . pag..G D. a unei evicţiuni8 .Georgescu în Drept Comercial Român. Cas. ea nu explică totuşi natura juridică a fondului de comerţ ci se mărgineşte să facă o simplă constatare. revăzută şi adăugită. 1 D. 1946. fie în componentele sale când fiecare element îşi păstrează regimul juridic obişnuit.64-66. Fondul de comerţ ar fi un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate incorporală similar cu dreptul de proprietate asupra creaţiei intelectuale3 Spunem că este o ficţiune juridică deoarece se consideră că titularul fondului de comerţ este titular şi asupra unor bunuri corporale. continuarea comerţului de către înstrăinător cu aceeaşi clientelă are semnificaţia unei tulburări de folosinţă. Cas. 108 5 I. Se evidenţiază însă ideea că avem de a face cu o creaţie intelectuală ce constă în îmbinarea elementelor ansamblului în aşa fel încât să se atragă clientela. drept ce trebuie apărat ca atare. Manuel de droit commercial. 525 6 A. primind protecţia legală specifică a ansamblului. Georgescu.28.Jauffret.283/1930. 2007.228. vol. S-a formulat şi teza că fondul trebuie privit ca un drept de clientelă ce conferă titularului un monopol de exploatare4. a se vedea St.D. Această teorie reprezintă în esenţă o reluare în alţi termeni a ideii de universalitate juridică. Essai d’une theorie generale de l’obligations. Drept comercial român.I. dreptului muncii.277/46. Bucureşti. vol.487. Paris 1902.. Universul Juridic. De aici rezultă că. Ediţia a VII-a. In această ipoteză transmiţătorul garantează pentru vicii şi evicţiune precum vânzătorul unui bun mobil. 1946. p. chiar dacă nu există clauza expresă în acest sens.Cărpenaru.L. calitatea de universitas facti a fondului de comerţ dă naştere la dificultăti privind stabilirea locului acestui bun. p. Astfel. Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instanţelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. Cas. pp. în cadrul celorlalte bunuri (deoarece Codul Civil nu recunoaşte decât existenţa bunurilor mobile şi imobile. 1930. vol.III. diferit de elementele ce îl compun. Separat de asta. 2) Un bun mobil6. e) Teoria proprietăţii incorporale. pag.L. 4 .

definirea ca bun mobil a ansamblului face ca operaţiunile asupra imobilelor contopite în masa fondului să fie considerate operaţiuni comerciale. 5 . altele necorporale care nu pot fi enumerate în totalitate. El este compus din elemente diferite. aceste din urmă indicând regimul juridic al întregului3 .III. vol. .regimul juridic al ansamblului îl dau elementele cele mai numeroase ce alcătuiesc fondul de comerţ.I. p. Bucureşti. Totuşi. Drept Comercial Român. Concluzii Numeroasele discuţii teoretice cu privire la natura juridică a fondului de comerţ au mai mult semnificaţia unui exerciţiu intelectual de explicăre a creaţiei practicii şi mai puţine consecinţe juridice. 1 D.Muresan.în principiu.Dacă fondul de comerţ cuprinde şi imobile (este de precizat că literatura juridică românească acceptă fără rezerve teza potrivit căreia imobilele destinate exerciţiului comerţului. mai puţin importante. Buureşti. Este posibilă cel mult o enumerare exemplificativă. Drept comercial roman. asemenea dezbateri scot în evidenţă câteva reguli de bază care fundamentează folosirea de către practicienii dreptului comercial a acestui concept2: .Costin.131.c. 1948. Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi găsită în teoria accesiunii.L. p. în cazul fondului de comerţ nu se aplică regulile înscrise în art. 1946. fondul de comerţ nu are o alcătuire stabilă. urmărirea şi transmisiunea se face respectând reglementările privind circulaţia imobilelelor.Petrescu Ercea.10. M. Revista de drept comercial 935. 909 Cod civil privind prescripţia instantanee. Bucureşti. unele corporale. Mai mult.Georgescu. . fondul de comerţ nu are o alcătuire omogenă şi nu este stabil ca un bun imobil.Petrescu. Dictionar de drept civil. Ursa. vol. 3) Este un bun incorporal.această asociere făcute în scopul dobândirii de clientelă şi implicit de câştig are semnificaţia unei creaţii intelectuale care trebuie ocrotită invocând principiile dreptului privat.3/1934 Cas. 517 2 R. 1996.N. Curs de drept comercial.158. . Totuşi.ansamblul poate fi privit şi ca un bun unitar. 4 C. sunt incorporate printr-o ficţiune juridică în cele esenţiale.. p.fondul de comerţ este o asamblare făcută numai prin voinţa intreprinzatorului pe criterii economice.bunurile cuprinse în ansamblu îşi păstrează individualitatea şi regimul juridic şi pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terţi. el are permanent câteva elemente definitorii care diferenţiază un fond de comerţ de alte fonduri economice chiar dacă aparţin aceleiaşi persoane4 SECŢIUNEA a III-a Elementele fondului de comerţ Precizări Aşa cum am arătat. Elementele disparate.797. Cluj. ce urmează regulile derogatorii ale dreptului comercial. 3 M. p. dacă titularul fondului este şi proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comerţ1 . . de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic.I. Totuşi. p. I. Ca o consecinţă a acestei caracterizări deducem că dacă fondul este vândut succesiv la mai multe persoane dobânditor va fi primul cumpărător chiar dacă următorul are posesia fondului. 1980.

mobilier. Iaşi. 1998. p. drepturile de proprietate industrială.127. 83 6 I. drepturile asupra denumirilor de origine şi a indicaţiilor de provenienţă. dau însăşi caracterizarea juridică a fondului de comerţ.. drepturile asupra brevetelor de invenţii. Elementele corporale Din această categorie fac parte bunurile mobile corporale şi bunurile imobile. Raportul Consiliului Legislativ. Ele.1982. transmiterea dreptului de proprietate asupra lor când transmisiunea se face printr-o operaţiune ce vizează fondul de comerţ. Dreptul afacerilor. Bucureşti. mărfurile nu pot fi gajate deoarece această operaţiune ar bloca derularea normală a activităţii comerciale. In lipsa unei reglementări exprese. Bucureşti. 1992. etc.Cartea Româneasca. prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul să le destineze exerciţiului profesiunii sale ci. pag. Georgescu I. Mărfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vândute. cu toate aceste obiecţiuni se admite că mărfurile fac parte din fondul de comerţ deoarece soluţia este în favoarea creditorilor şi a creditului în general3. Manuel de droit commercial. drepturile asupra clientelei.Nu toate elementele componente au aceeaşi semnificaţie juridică. mărfurile trebuie socotite ca element component în afară de stipulaţie contrară4.Unele din ele. Drept Comercial Român. 109 C. constituind obiectul comerţului. 7 St.. b) Bunurile imobile. materiile prime şi mărfurile. Teoretic prin cuprinderea unui imobil în fondul de comerţ. 1940.. Georgescu I.Cărpenaru.Cartea Româneasca.Vivante.p. precum şi executarea silită a lor urmează regulile dreptului comun. Ed. se admite că materiile prime destinate prelucrării. Comentarii. aparatură.D. p. acesta (imobilul) suferă o transformare a naturii lui juridice. p. Mai mult.Jauffret.L. maşini. 1940.G D. 1998. Comentarii. Ori de câte ori se face referire la fondul de comerţ ca ansamblu de bunuri. pag.Codul Comercial “Carol al II-lea”. Principii de drept comercial. Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece conferă titularului dreptul exclusiv de a le exploata în condiţiile stabilite de lege7. Raportul Consiliului Legislativ. Bucureşti. In general doctrina şi practica admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. 1928. drepturile asupra mărcilor de fabrică. 31 5 În sens contrar: A. a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului (utilaje. etc6..227.p. de comerţ si de serviciu. pe care le considerăm esenţiale. In general. Bucureşti.L.Turcu.J. 109 6 . Această apreciere are o singură consecinţă practică semnificativă: faptul de a considera operaţiunea cu un imobil cuprins într-un fond de comerţ ca o operaţiune comercială.. Elementele incorporale Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei). Drept Comercial Român. drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive.D.). Totuşi. Ed. drepturile de autor. precum şi mărfurile. dacă este proprietarul lor5. Bucureşti. 30 4 Demetrescu P. fac parte din fondul de comerţ1 In legătură cu cuprinderea mărfurilor s-au exprimat rezerve2.Codul Comercial “Carol al II-lea”. mai degrabă rezultatul sau obiectul activităţii ce o desfăşoară.Cărpenaru.L. 1 2 St. 3 Demetrescu P.

Este reglementată de Legea nr. universitate. Insă. Acest tip de protecţie juridică asigură iniţiativei şi spiritului intreprinzător al comerciantului o forţă economică evaluabilă în bani.45 Legea nr. şcoală. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează”.In teorie s-a arătat că dreptul privativ nu se exercită asupra unui bun corporal ci. Dacă actul de tulburare se realizează prin înmatricularea numelui se poate cere prin instanţă radierea. Inmatricularea cu rea-credinţă a unei firme ce poate produce confuzie în paguba titularului legitim poate realiza conţinutul infracţiunii speciale de concurenţă neloială (art. Faptul înmatriculării conferă titularului un drept exclusiv şi absolut de folosinţă asupra firmei. este interzisă înscrierea unei firme care conţine următoarele cuvinte ori derivatele acestora: ştiinţific. 1. i se poate impune să adauge suficiente elemente care să-l distingă şi să evite confuzia. român. Avem de a face astfel cu un drept absolut asemănător cu dreptul de proprietate în sens clasic care oferă prerogativa folosinţei (ius utendi) şi a dispoziţiei (ius abutendi). înscrierea unei firme care conţine cuvintele naţional. ştiinţifică. academic. printr-o acţiune ce tinde să înlăture orice tulburare ce vine din partea terţilor. Dacă acest drept este încălcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie. universitar. 3. Dreptul privativ oferă mijloacele prin care se înlătură orice tulburare. vol. Este un element de individualizare asemănător numelui persoanei fizice. 1946. respectiv al municipiului Bucureşti. Pentru înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului. Fiecare denumire trebuie să aibă suficiente elemente de noutate care să le deosebească de alte nume comerciale. 39 alin. clientela ori o creaţie intelectuală (artistică. Firma (numele comercial) se înmatriculează în registrul comerţului în mod obligatoriu. Potrivit art. Oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze înscrierea unei firme ce nu conţine suficiente elemente de individualizare. exprimă puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursă de venituri determinată1. se fundamentează pe reputaţia comerciantului şi se bazează pe superioritatea produselor şi a organizării muncii sale. Articolul 30 alin. 11/1991 privind concurenţă neloială). institut. Bucureşti. Se interzice înmatricularea unui nume comercial care poate să creeze confuzie între comercianţi. sau după caz. 524 7 . tehnică). titularul poate cere instanţei să-l oblige pe uzurpator să înceteze actele de tulburare şi să plăteasca despăgubiri. academie. acest drept nu va fi apărat printr-o acţiune în revendicare propriu-zisă ci. 1 I. Georgescu. a) Numele comercial (firma). şcolar. pag. El conferă acele prerogative prin care se poate apăra o intreprindere proprie. „Firma este numele. Ea (protecţia). în circumscripţia teritorială în care a fost stabilit sediul social. De asemenea. Potrivit art.I. sau derivatele acestora ori sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. uzurpare a unei producţii necorporale intelectuale cu o eventuală valoare economică.L. 30 alin. 26/1990 privind registrul comerţului. 4. dispune: „Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comeţului”. Totusi. nu poate fi interzis unui omonim să exercite comerţul sub nume propriu însă. Drept Comercial Român.

o îmbinare de culori. De aici. 41 din Legea nr.Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial şi este calificat ca fiind un drept de proprietate incorporală1. 1 din Legea nr. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. astfel cum le-am definit mai înainte. 1992. 1998. Din punct de vedere practic emblema trebuie să fie suficient de sugestivă încât să atragă atenţia şi. Este un atribut de identificare în activitatea comercială3. Concluzia se impune câtă vreme legea nu prevede ca în cazul firmei posibilitatea de transmitere numai împreună cu fondul de comerţ. emblema poate fi transmisă separat de fondul de comerţ. Dreptul asupra emblemei are toate caracterele juridice enunţate când am făcut referire la dreptul asupra numelui comercial. Consacrarea ideii că ele aparţin fondului de comerţ imprimă noţiunilor şi un conţinut juridic al cărui regim încercăm să-l definim. 1998 2 8 .Turcu. legea prevede în art. Totuşi. Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. Dreptul afacerilor. Drept Comercial Român. p. Totuşi. etc.2 din Legea nr. 3 I.Cărpenaru. rezultă că acest drept poate fi înstrăinat. implicit clientela. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. De aici rezultă că registrul comerţului nu trebuie să cerceteze elementele de noutate ale emblemei şi să refuze înscrierea.D. în comadită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. ca dreptul de proprietate. c) Clientela şi vadul comercial Aceste noţiuni nu sunt definite de lege. 26/1990 defineşte emblema ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeşte un comerciant de altul cu acelaşi fel de activitate. Bucureşti. un simbol. b)Emblema. Nu există obligativitatea înscrierii emblemei în registrul comerţului. Bucureşti. un animal.227. El are un caracter real (se exercită fără intervenţia activă a altor persoane) şi absolut (opozabil tuturor)2. care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale. Ele au mai mult o semnificaţie economică. Art. pentru acelaşi fel de comerţ. 111 I. 29/1990 rămân aplicabile. 41 alin. Singura cerinţă ce o impune legea este că ea trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. 1 St. dispoziţiile art. pag. o denumire fantezistă. 29/1990 dispune. 42 din Legea nr. Băcanu. Noi îl includem în categoria drepturilor privative. În cazul în care firma unei societăţi cu rsăpundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi. Editura Lumina Lex. Există libertate deplină în alegerea emblemei: o figură grafică. Ea va asigura un supliment de individualizare faţă de numele comercial şi nu este obligatorie. art. 29/1990: Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară. Firma şi emblema comercială.că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor. Iaşi.30 al. societăţi în nume colectiv ori comandită simplă.

166. Ediţia a VII-a. este alcătuită dintr-o diversitate de persoane. vânzare ce-i aduce profit. Ediţia a VII-a. Mai mult.Turcu.D. de elemente subiective (atitudinea personalului faţă de potenţialii cumpărători). Din acest motiv ele sunt analizate împreună din punct de vedere juridic. au fost considerate ca elemente distincte aflate într-o permanentă corelaţie5. pe de o parte de elemente obiective (locul unde este situat magazinul. Comerciantul este interesat să menţină mereu trează atenţia consumatorilor de mărfuri şi servicii şi să înlăture orice acte care l-ar despărţi de clienţii săi indiferent de forma în care se produc manifestările tulburătorii. Găsim o astfel de precizare normativă în Legea nr. Este important să observăm prerogativele pe care comerciantul le are. Drept comercial român. localul). Clientela comercială. conform legii. 10-12 3 O. Drept comercial român. pentru a-şi proteja interesele economice legate de clientelă şi vadul comercial. Deci. Iaşi. 1992. St. neorganizat şi variabil2. Pe de o parte. nr. Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezintă mai puţină importanţă. Universul Juridic. prerogativele sale de subiect activ se adresează tuturor.Cărpenaru.D. clientela constă în realizarea faptică a potenţialităţii pe care o reprezintă vadul comercial. să se abţină de acte tulburătorii. Se pune problema dacă comerciantul are un veritabil drept la clientelă si care este izvorul legitimării sale.236-238 5 Pentru amanunte a se vedea St. 1991.Inţelegem prin clientelă toate persoanele fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant pentru procurarea celor necesare1. Bucureşti. iar pe de altă parte de elemente organizatorice (priceperea în realizarea reclamei. Drept comercial român. iar pe de altă parte. este interesat să nu fie împiedicat să-şi mărească numărul de cumpărători şi să nu fie împiedicat să obţină realizarea acestui deziderat. clientela are valoare economică. revăzută şi adăugită. Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul3 La realizarea acestei finalităţi concură mai mulţi factori ce ţin. 127-128 9 . 5/1998. numai că “bunul” în legătură cu care se exercită prerogativele nu este un lucru determinat. p. p. Ediţia a VII-a. 1 2 St. cărora li se pretinde să aibă o anumită conduită negativă. Societăţile comerciale. p.Cărpenaru. clientela este principalul factor de prosperitate a comerciantului. s-a reţinut că ele sunt două feţe ale aceluiaşi fenomen economic. p. Definirea conţinutului juridic al dreptului pe care comerciantul îl are asupra clientelei şi vadului comercial nu poate fi realizată numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun. Din punctul de vedere al comerciantului. deoarece dă stabilitate raporturilor sale juridice şi asigură în mod constant vânzarea de mărfuri şi servicii.Cărpenaru. în Revista de drept comercial. active şi pasive pentru a se apăra împotriva celor care-l tulbură în exerciţiul normal al activităţii sale. Regăsim în această schemă caractere specifice ale drepturilor reale.D. p. Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relaţia dintre clientelă şi vadul comercial4. corporal. Deci. Universul Juridic. Căpăţână. revăzută şi adăugită. Clientela şi vadul comercial nu pot fi separate. promptitudinea serviciilor). Ea (clientela). din punct de vedere economic. 2007. Dreptul afacerilor. sediul. 127 O. 2007. Normele dreptului comun nu oferă o reglementare care să acopere şi un astfel de raport social. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. calitatea mărfurilor. Are un caracter nedeterminat. In esenţă. p. Indepărtarea clientelei semnifică micşorarea vânzărilor şi implicit micşorarea cifrei de afaceri şi a câştigului. 2007. revăzută şi adăugită. 127 4 I. Universul Juridic.Căpăţână.

în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor. ocrotirea unei potenţialităţi ce rezultă dintr-o activitate organizatorică de creaţie intelectuală. Pandectele romane. Opozabilitatea erga omnes.D. 1946. Succesiunile.28/1967 privind mărcile de fabrică. izvorul obligaţiei constând într-un fapt ilicit cauzator de prejudicii (art. are dreptul de reproducere şi difuzare. M. f) Regimul creanţelor şi datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului. normele indică conduita interzisă. dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare4.c.Cărpenaru. Totuşi. Fondul de comerţ nu este o universalitate juridică şi nu poate cuprinde toate elementele active şi pasive ale patrimoniului comerciantului5. L. I. Ada Petrescu. D. Dacă există vreo pagubă se pot obţine despăgubiri. un drept exclusiv de exploatare. 1971. şi conferă titularului său. în consecinţă. incorporal. că obiectul dreptului ocrotit în persoana comerciantului este un bun necorporal faţă de care toţi comercianţii au obligaţia să se abţină să săvârşească anumite acte pe care normele le indică a fi interzise. Toţi comercianţii şi numai comercianţii. Dreptul de proprietate industrială. p. Cărpenaru. 1982. 129. Universul Juridic. în alt mod a operei şi. vol.Comerciantul tulburat în exerciţiul normal al activităţii sale poate cere instanţei. vol. know-how-ul. 2007. D. e) Drepturile de autor Titularul fondului de comerţ. p. pe durata valabilităţii acestuia.33 10 . Intâlnim aici aceleaşi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice dreptului exercitat asupra fondului de comerţ. 544 Yolanda Eminescu. eliberat de OSIM. ce duce la rezultate economice. de reprezentare sau folosire. Mihai. Bucureşti. apelând la proceduri diferite (civile sau penale). dreptul asupra clientelei şi vadului comercial este absolut. M. Drept comercial român. 4 St.L. interzis. ne obligă să vorbim despre existenţa unui drept privativ în sensul indicat mai înainte.60/1996. Georgescu.O. 212 /1991. Bucureşti. Ele pot fi ocrotite fie separat. III. Editura Academiei. Drept Comercial Român. Tipografia Universităţii Bucureşti. Doctrina este unanimă în a considera în prezent că drepturile de creanţă şi obligaţiile nu fac parte din fondul de comerţ. desenele şi modelele industriale. comerciantul este legitimat activ să ceară prin instanţă oricui să respecte sarcinile unei obligaţii de a nu face ceva. p. L. 50-52 5 Practica veche a considerat la un moment dat că fondul de comerţ este o universalitate de drept şi a cuprins şi datoriile. denumirile de origine. Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de inveţie.114/1967. neindividualizaţi sunt obligaţi să se abţină să săvârşească actele considerate interzise. Deci. fie o dată cu fondul de comerţ dacă sunt cuprinse în ansamblul acestuia. d) Drepturile de creaţie intelectuală Avem în vedere drepturile de proprietate industrială cât şi drepturile de autor (invenţii. Bucureşti. 8 3 L. pag.III.I. mărcile de fabrică de comerţ şi de serviciu. 405 /1922.Civ). Titularul fondului de comerţ în calitate de dobânditor are dreptul să le folosească şi să le culeagă beneficiile patrimoniale în condiţiile prevăzute de normele speciale. revăzută şi adăugită.O.998 C. în sensul precizat. 17. în compunerea fondului de comerţ trebuie să intre anumite creanţe si obligaţii legate 1 2 I. orice creaţie ştiinţifică şi artistică)2. Editura Didactică şi Pedagogică. indicaţiile de provenienţă. Din aceste caracteristici putem deduce apoi consecinţe practice1. 1923. Drept civil. St. p. L.Cas. Din punct de vedere juridic le calificăm a fi drepturi privative. Ediţia a VII-a. să impună încetarea oricărui act tulburător.O.64/1991 privind brevetele de invenţii. Creaţii noi. Altfel spus. Drepturile de creaţie intelectuală. Tratat de proprietate industrială. Observăm deci.Mai mult. 1987. p.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia. un drept privativ. Aceste drepturi fac parte din fondul de comerţ şi sunt reglementate prin legi speciale3. B. de comerţ şi de serviciu.

p. Dacă fapta constituie infracţiunea de concurenţă neloială. telefon etc). St.J.93. El asigură conducerea.Revista de drept comercial 9/1996. Apărarea fondului de comerţ se realizează prin acţiuni specifice. De asemenea.S. acţiunea în revendicare foloseşte pentru apărarea drepturilor ce se exercită în legătură cu bunuri corporale.C. p. Prin ele se tinde să se înlăture tulburările aduse fondului şi elementelor componente ale acestuia. Nimic nu împiedică însă pe comerciant să-şi apere separat fiecare element component al fondului sau prin acţiunile recunoscute de lege. Bucureşti. 1998. Lor li se vor aplica dispoziţiile acestei legi. El îşi asumă responsabilitatea exploatării. Numele colaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie făcute publice prin registrul comerţului.. 11/1990 privind combaterea concurenţei neloiale. SECŢIUNEA a V-a Exploatarea şi gestionarea fondului de comerţ Cel mai adesea fondul este exploatat şi gestionat de către proprietarul însuşi. Bucureşti. Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevăzute de această lege şi să ceară încetarea tulburării şi recuperarea eventualei pagube.J. se pot utiliza acţiuni în pretenţii prin care se solicită repararea pagubelor produse urmare a actelor tulburatorii.156. Practica a consacrat ideea că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din închirierea magazinului fac parte din fondul de comerţ deoarece localul este un element esenţial ce atrage clientela2. vătămată.c.c. pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza acţiunea în revendicare deoarece fondul de comerţ este şi un bun incorporal asupra căruia titularul are drepturi privative ce conferă puteri exclusive de exploatare. Drept comercial roman.D.71. nemijlocit de alte elemente ale fondului1. 14-15 din Legea 1 R.451/1995. energie. în funcţie de natura corporală ori necorporală a părţii din ansamblu. Acele tulburări ce constituie acte de concurenţă neloială intră sub incidenţa reglementărilor Legii nr.160/1996. 11 . Aceste drepturi şi obligaţii se vor transmite o dată cu fondul de comerţ.C.S. Or.Petrescu. 1996. statul ca titular al acţiunii penale va trage la răspundere penală pe tulburător în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Ne referim la drepturile de creanţă şi obligaţiile ce rezultă din contractul de închiriere a sediului magazinului şi din contractele obişnuite de furnitură (apă. SECŢIUNEA a IV-a Apărarea fondului de comerţ Caracterizarea fondului de comerţ ca fiind un bun mobil ne îndreaptă spre ideea că fondul poate fi apărat prin acţiunea în revendicare. De asemenea.direct. singur sau cu ajutorul colaboratorilor. 116 2 D. Drept Comercial Român. pag. dată fiind legătură lor indisolubilă. Totuşi. Textul art..p. fondul de comerţ cuprinde drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele de muncă ale persoanelor ce lucrează utilizând elementele fondului de comerţ.Dreptul 3/1996.D.Carpenaru. el încasează beneficiile şi el suportă pierderile.

percepe beneficiile şi suportă pierderile. poate fi grevat de un uzufruct2. In practica românească aceste acte nu se prea utilizează însă. este greu de închipuit o exploatare şi o gestionare a unui fond comercial distinctă de exploatarea şi gestionarea unei societăţi comerciale. gajat.D.Carpenaru. El poate fi donat. nimic nu împiedică pe cei interesaţi să uzeze de asemenea formule juridice. vândut. Vânzarea fondului de comerţ.Jauffret.. Comerciantul va rămâne în acest caz proprietarul. 26/1990 ca acest contract 1 2 St. De altfel. in condiţii prestabilite prin contract. Deducem însă din obligaţia înscrisă în art. Manuel de droit commercial. adus cu titlu de aport în societate.J.G D. al exploatării fondului. salariat sau angajat printr-o convenţie de drept comun (mandat).1982. ea are anumite particularităţi ce rezultă din natura juridică specială a bunului ce constituie obiectul operaţiunii. SECŢIUNEA a VI-a Operaţii juridice având ca obiect fondul de comerţ Subsecţiunea I. Vom examina în cele ce urmează cele mai importante acte juridice ce au ca obiect fondul de comerţ. în principiu prin orice mijloc de probă. El va fi resposabil în faţa proprietarului în condiţiile contractului de muncă sau de mandat. Fiind un fapt de comerţ va putea fi dovedită. In acest din urmă caz proprietarul păstrează riscul afacerii sale. 68 A. Nimic nu impiedică pe proprietar să încredinţeze gestionarea fondului unui terţ. Totuşi.21 din Legea nr. Precizări Fondul de comerţ poate face obiectul unor operaţiuni juridice foarte diferite. închiriat. condiţie ad probationem. Cel care controlează activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu de comerciant. Proprietarul poate să-l cointereseze asigurându-i participarea şi la beneficii. Drept Comercial Român. Bucureşti. iar gestionarul va controla şi dirija exploatarea fondului. Legea nu prevede expres aceste posibilităţi însă deducem regula din principiul mai general al libertăţii actelor juridice. el exercitând comerţul pentru altul1. In principiu această vânzare este supusă regulilor vânzării comerciale. In lipsa unei reglementări făcute de legea comercială aceste acte vor fi supuse regulilor de drept civil şi comercial. după caz.L. Subsecţiunea a II-a . pag. 26/1990 se aplica si celor ce administreaza sau gestioneaza fondul de comerţ din aceleaşi raţiuni pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea înregistrării acelor date. 1998. Distincţia capătă semnificaţie practică cel mult în cazul comercianţilor persoane fizice.nr. 83 12 . Nici o normă nu indică ce anume va cuprinde contractul de vânzare cumpărare al unui fond de comerţ. Condiţii de formă Vânzarea fondului de comerţ este un fapt de comerţ deoarece se realizează din nevoi comerciale şi are ca scop continuarea unor fapte de comerţ începute de vânzător. Totuşi fiind necesară înregistrarea la registrul comerţului se impune redactarea actului în forma scrisă. p.

Se impune. de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii să-şi poată proteja drepturile şi interesele. că transmisiunea imobilelor urmează şi reguli de drept comun şi trebuie să se facă formalităţile de publicitate imobiliară. Pentru creditorii vânzătorului această operaţiune este esenţială câtă vreme fondul de comerţ cuprinde o parte însemnată din activele patrimoniale ale comerciantului şi sumele încasate din vânzare pot fi risipite practic cu mare uşurinţă. Teoria generală a obligaţiilor. De asemenea. 58/ 1991 privind privatizarea societăţilor comerciale. fără alte precizări. 1998. Neprocedarea în acest mod are semnificaţia neîndeplinirii obligaţiei de predare. 118 Legea nr. lichidă şi exigibilă3. în astfel de vânzări. Drept Comercial Român.124. Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja rămâne acţiunea pauliană. Bucureşti.Carpenaru. 2 13 . mai ales.21 din L. 169/1991 3 Liviu Pop. beneficiul rezultat în anii precedenţi. Bucureşti. Efectele contractului Orice vânzare dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina vânzătorului şi a cumpărătorului. p. Fiind un bun mobil alcătuit şi din bunuri imobile trebuie să se menţioneze şi să se individualizeze imobilele ce se consideră a fi vândute odată cu fondul de comerţ. Mai mult. cifra de afaceri ce a rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedentă vânzării. Lipsa acestor menţiuni ar putea fi invocată de creditori ca dovadă de fraudare într-o eventuală acţiune revocatorie. reclamantul ca să i se primească acţiunea trebuie să aibă o creanţă certă. Monitorul Oficial nr. în care sarcina probei aparţine reclamantului care trebuie să dovedească frauda şi reaua credinţă a cumpărătorului. Art. Predarea fondului constă în punerea la dispoziţia cumpărătorului a tuturor elementelor corporale cel alcătuiesc. Aceasta. pag. Problema publicităţii vânzării fondului de comerţ Din păcate legea română nu prevede nici o formă de publicitate a vânzării fondului de comerţ (excepţie fac vânzările de fonduri aparţinând statului aflate sub regimul reglementărilor privind privatizarea)2. 1997.trebuie să cuprindă un minimum de menţiuni care ar prezenta importanţă pentru terţii creditori (înregistrarea are ca efect opozabilitatea actului faţă de terţi şi ca scop protejarea intereselor creditorilor): preţul vânzării. 1 St. cei fraudaţi printr-o astfel de vânzare nu au nici un mijloc procedural eficient pentru a-şi proteja interesele şi drepturile. a) Vânzătorul trebuie să predea bunul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător de evicţiune şi pentru vicii ascunse. Deducem că un contract neînregistrat produce efecte între părţi dar nu poate fi opus terţilor pentru că înregistrarea are numai un efect de opozabilitate1. Practic.D. Condiţii de fond Acest contract este supus regulilor generale ce guvernează vânzarea comercială.26/1990 prevede obligaţia înregistrării menţiunilor referitoare la vânzarea fondului. cel mult la sancţiuni de ordin administrativ. Lipsa înregistrării nu duce la nulitatea actului ci. o acţiune de drept comun. vânzătorul trebuie să permită cumpărătorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verifica îndeplinirea acestei obligaţii.

din art. Dacă fondul se revinde înainte de încasarea integrală a preţului. In cazul fondului de comerţ această predare ar însemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-şi putea derula afacerile aducătoare de venituri.1700 pct. Gajarea fondului de comerţ Nici gajul asupra fondului de comerţ nu este supus vreunei reglementări speciale care să-l facă mai atractiv pentru creditori.5 Cod civil deoarece fondul de comerţ este un bun mobil. Orice proprietar îl poate atribui cu titlu de garanţie mobiliară unui creditor al său. Inceperea de către vânzător a aceluiaşi gen de comerţ imediat după vânzare poate avea semnificaţia unei evingeri a cumpărătorului. etc. în circuitul comercial îl face. pag. Garanţia pentru evicţiune prin fapta terţilor şi pentru vicii ascunse o imaginăm greu într-o astfel de vânzare. vânzătorii se angajează să nu practice acelaşi gen de comerţ pe o perioadă determinată de timp. Gajarea se realizează convenţional printr-un contract de gaj. In acest caz cumpărătorul nu trebuie să facă dovada existenţei unei pagube ci. 1998. Bucureşti. obligaţia garantării pentru evicţiune prin fapta personală a vânzătorului este foarte probabil să fie invocată. Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat să fie remis creditorului. vânzătorul nu are drept de urmărire asupra acestuia (dacă nu a preconstituit un gaj). Fiind vorba de derularea unor sume mai mari deseori o parte din preţ se va plăti la termen. Ea urmează regimul general comercial.9 pct. fondul de comerţ este un bun mobil necorporal. în practică. din interpretarea textelor deducem că acestui bun mobiliar i se aplică dispoziţiile titlului VI al Legii nr.6. 99/1999.Carpenaru. De aici deducem importanţa ce o are pentru vânzător garantarea plăţii unei părţi din preţul stabilit pentru fondul de comerţ vândut şi predat. vânzătorul trebuie să procedeze corespunzător. Neplata preţului îndreptăţeşte pe vânzător şi la acţiunea în rezoluţiune a contractului.In ce priveşte elementele necorporale. b) Cumpărătorul trebuie să plătească preţul stabilit. Astfel. Ca să se evite acest inconvenient în acest sector se poate practica gajul fără deposedare (art. titlul VI din Legea nr. Insă. clauza înregistrată expres în registrul comerţului. în art. Subsectiunea a III-a. or. De obicei. de la caz la caz: să prezinte clienţii săi cumpărătorului. 1 St. Pentru a face operabil acest privilegiu este recomandabil ca vânzătorul să introduca în contract o clauză de interzicere a revânzării fondului până la achitarea integrală a preţului. să înregistreze cesiunea brevetelor. 99/1999). 118 14 .6 rezultă că regimul special instituit de această lege vizează toate bunurile mobile corporale sau necorporale aduse în gaj. Patrimoniul cumpărătorului va constitui gajul său general şi creditorul vânzător va intra în concurs cu alţi creditori ai cumpărătorului.1 se precizează că această lege se aplică tuturor garanţiilor reale mobiliare. privilegiul prevăzut de art. Drept Comercial Român. practic să fie lipsit de interes. Legea română nu prevede garanţii speciale în acest sens. El va avea. doar dovada actelor tulburătorii1. Fondul de comerţ poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa rapidă (privită ca şi posibilitate). Deşi fondul de comerţ nu face parte din bunurile enumerate expres în art. vânzătorul fără garanţii preconstituite va avea poziţia unui creditor chirografar. de asemenea.3.D. licenţelor pe seama cumpărătorului.

J. numai în acest mod pot fi protejate interesele terţilor.p.363.să se enumere elementele fondului de comerţ care vor constitui garanţia creditorului.c. Se pune problema dacă asupra unui fond de comerţ se pot institui măsuri asigurătorii de către instanţă. este necesară realizarea atât a înregistrării gajului la registrul comerţului cât şi publicitatea specifică garanţiilor. Drept Comercial Român. Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial. p.11 pct.Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . dubla înregistrarea are raţiuni practice. Manoperele frauduloase ale debitorului îl decad pe acesta din beneficiul termenului (art.491. Manuel de droit commercial.1700 C.05.3. Drept Comercial. lit.2. .I.21 din Legea nr.proc. p.225/1933. 15 . rangul de preferinţă. Este evident că gajul nu poate cuprinde mărfurile deoarece prin specificul lor nu pot să fie urmărite.civ3. 1948.477. Buletinul Curtii de Apel.40. dreptul asupra spaţiului închiriat) deoarece ele ţin de natura fondului de comerţ1. întinderea puterii de urmărire-primul asupra preţului global al fondului. acest fapt trebuie consemnat în registrul comercianţilor alături de publicitatea comună tuturor garanţiilor.deoarece acest sechestru se referă la imobile4. 3 I. Câtă vreme considerăm fondul de comerţ un bun unitar şi mobil reţinem că nu există nici un impediment pentru ca fondul de comerţ să fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurător în condiţiile comune înscrise în art. 475 . condiţie ad validitatem. 26/1990 şi art. Cas. Regula o deducem din dispoziţiile art. dar admite sechestrul judiciar D.-D.c.L. 99/1999). clientela.. O parte a doctrinei reţine că gajul fondului de comerţ este un gaj cu deposedare şi că la încheierea lui se face o remitere simbolică a bunului gajat prin predarea documentelor privitoare la fondul de comerţ. 475 . să le descrie şi să le indice locul unde se află. 1934. 532 4 Practica reţine că nu este admis sechestrul prevăzut de art.contractul este supus înregistrării la registrul comerţului (art. Bucureşti. C. publicitatea acestor măsuri este obligatorie 1 2 A.13 pct. el va fi înregistrat de asemenea ca garanţie pentru a se realiza publicitatea faţă de terţi. cel de-al doilea asupra bunurilor enumerate în contract).Gălăşescu. predare ce ar realiza şi publicitatea specifică gajurilor2. Bucureşti.106 din L. Revista de drept comercial 1946. Intre privilegiul vânzătorului (art.1982. Noi rămânem la punctul de vedere ca legea română nu exclude gajul fără deposedare şi că textul legii (art. 26/1990 nu prevede expres înregistrarea sechestrului judiciar şi al sechestrului asigurător asupra fondului de comerţ. or.L.64/1995. Creditorul are însă drept de urmărire şi preferinţa asupra fondului astfel cum va fi descris în actul de constituire a gajului.C.a L. titlul VI din Legea nr.I. Efectele gajului Din caracteristicile gajului asupra fondului de comerţ deducem că creditorul gajist nu are posesia fondului care rămâne la debitor cu dreptul de a-l înstrăina.128/14.99/1999) nu exclude fondul de comerţ dintre bunurile pentru care nu se face deposedarea.b din Legea nr. .civ. Nu se va putea constitui însă sechestrul prevăzut de art. pag.26/1990). 1946. gajarea fondului de comerţ vizează însăşi realitatea pe care o reprezintă comerciantul în viaţa economică.1946. 99/1999.Jauffret. vol. p.contractul să se încheie în forma scrisă. 96 D. Dreptul creditorului gajist intră sub incidenţa art.477 C.civ.proc.de Apel Chisinău.G D.21.2 lit. Georgescu.591-601 C. p. titlul VI din Legea nr. Pyk. Deşi Legea nr. 9 pct.Civ) si gajul creditorului există deosebiri (natura juridică a prerogativelor.

2007.D. Deci. 2007. Din acest motiv operaţiunii i se vor aplica regulile ce guvernează constituirea societăţilor comerciale. cu condiţia să se menţioneze calitatea de succesor în exploatare a locatarului (art. revăzută şi adăugită.civ. dacă se au în vedere dispoziţiile al. Dacă persoana locatarului este esenţială pentru contract (contractul este intuitu personae). 26/1990). obiect al locaţiunii poate fi şi numele comercial. Efectele locaţiunii Intre părti: Locatarul trebuie să exploateze fondul conform destinaţiei sale şi ca un bun proprietar (art 1429 C. cât şi ca aport la mărirea capitalului unei societăţi existente deja2.Cărpenaru. ca în cazul gajului. locatar. locatarul nu poate subînchiria fondul primit în exploatare. art. în special pentru creditorii transmiţătorului care riscă să fie privaţi de o valoare importantă a patrimoniului debitorului lor.4 al acestei legii.Zilberstein . ca parte a fondului de comerţ. Pentru un plus de claritate se impune. Dacă unele bunuri aparţinând fondului se consumă în timpul exploatării lor se va restitui proprietarului contravaloarea. Deci nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura fondului de comerţ. 99/1999. 26/1990). 133-134 16 . locatorul fondului de comerţ nu poate avea ca obiect al activităţii locaţiunea propriului fond de comerţ. Fondul de comerţ poate fi adus ca aport social într-o societate comercială. St. Bucureşti. Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totuşi o vânzare comercială a fondului de comerţ. Subsecţiunea a IV-a Aducerea fondului de comerţ ca aport social într-o societate comercială. p. 41 din Legea nr. schimbând destinaţia unor bunuri ori înstrăinându-le3.pentru că măsurile de sechestrare afectează direct activitatea celui ce administrează fondul ( se aduc modificări înregistrărilor anterioare). ea nu intră sub incidenţa titlului VI al Legii nr.). Ea (publicitatea) prezintă importanţa. să se nominalizeze şi localizeze elementele componente ale fondului supus măsurilor conservatorii şi asigurătorii1. Drept comercial român. Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunoştinţă despre operaţiune şi pot să pună în discuţie valabilitatea şi opozabilitatea aportării. Locaţiunea trebuie înregistrată în registrul comerţului (art. Universul Juridic.S. Drept comercial român. 1 2 I. Locatarul va exploata pe riscul său fondul şi va plăti proprietarului-locator un preţ (redevenţa). Actul de locaţiune a fondului de comerţ are caracter comercial. Ediţia a VII-a. revăzută şi adăugită.D. Această operaţiune are efect translativ de drepturi. Ediţia a VII-a.2. Subsecţiunea a V-a Locaţiunea fondului de comerţ. operaţiunii trebuie să i se facă publicitatea specifică prin intermediul registrului comerţului. condiţie ad probationem (art. Universul Juridic.Drept procesual civil.civ).Cărpenaru. exceptând ipoteza enunţată deja.255-260. atât ca aport la o societate care se înfiinţează. sublocaţiunea este admisă. p. Per a contrario. Nu sunt prevăzute condiţii speciale de formă pentru încheierea contractului. Prin contractul de locaţiune proprietarul (locator) fondului de comerţ transmite folosinţa totală sau parţială unei alte persoane. 1977. Dacă proprietarul acceptă.1191 C. Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă asupra fondului se transmite de la asociat la societatea nou înfiinţată. p. Este necesară totuşi forma scrisă.21 Legea nr.Stoenescu. 133 3 St.

A gândi altfel înseamnă a accepta o stare de incertitudine.48/1991.civ. 17 . Bucureşti.O. Suntem de părere că acestui contract nu i se poate aplica art. republicata in M.98/1990. secţii. civ. Încetarea locaţiunii Locaţiunea se face pe perioadă determinată (art.G. că îşi va respecta obligaţiile. Bucureşti. care-şi exercită titularitatea prin regii autonome sau societăţi comerciale.Locatorul trebuie să pună la dispoziţia locatarului folosinţa fondului şi să garanteze de evicţiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie să se abţină de la desfăşurarea unui comerţ de acelaşi gen pe o durată predeterminată de timp).1228/1990 din M. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale.O. gestiunea şi riscurile fondurilor astfel închiriate. p. C.G.202/1992. Locaţia de gestiune a fondului de comerţ Prin norme speciale2 este reglementată locaţiunea unor fonduri de comerţ în care proprietar este statul.140/1991 din M. Din acest moment ei pot promova acţiuni revocatorii dacă consideră că sunt fraudaţi prin încheierea contractului de locaţiune. Incetarea locaţiunii înainte de termenul stipulat în contract trebuie înscrisă în registrul comerţului. Legea română nu obligă pe proprietar să depună în prealabil o sumă. Prin locaţie de gestiune specială se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane fizice sau juridice.).1436 C. Concluzii Toate ideile expuse până acum sunt inspirate din creaţia practicii şi a doctrinei. Bârsan.143-148. M. etc. câtă vreme locaţiunea este înregistrată în elementele ei esenţiale la registrul comerţului. afară de situaţia în care proprietarul ar înregistra o creştere patrimonială corelativă unei pierderi a locatarului1. In lipsa de dispoziţie contrară locatarul răspunde personal de datoriile contractate în timpul exploatării fondului de comerţ închiriat. fabrici. 129-134 2 Legea nr. Teoria generală a obligaţiilor. 1 Liviu Pop.O. Tratat de drept civil. care preiau controlul. contraproductivă pentru toţi comercianţii.O. 1997. H. Faţă de terţi: Faţă de creditorii proprietarului şi cei ai locatarului contractul îşi produce efectele din momentul înregistrării actului la registrul comerţului. 1991. ateliere. drept garanţie. La sfârşitul locaţiunii proprietarul nu preia datoriile fondului dat în exploatare altcuiva. Fondurile de comerţ supuse unor astfel de reglementări se referă la părţi ale unor regii autonome sau societăţi comerciale: uzine. fără îndoială nevoia ce se resimte în activitatea economică a unor reglementări care să precizeze în mod clar regulile acestei instituţii juridice. Preocuparea teoreticienilor şi a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comerţ demonstrează. precizările speciale vor fi completate cu normele de drept comun.140/1990. H.1437 C. Prelungirea locaţiunii trebuie menţionată obligatoriu în registrul comerţului.. Regula o deducem din principiile îmbogăţirii fără justă cauză. Stătescu. Teoria generală a obligaţiilor. p. C.In lipsă. din aceleaşi raţiuni care pretind înregistrarea tuturor operaţiunilor cu fondul de comerţ. Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse în actele normative emise în acest scop.

. Mureşan.L. Raportul Consiliului Legislativ.dreptului muncii. E.. Dicţionar de drept civil. 2. Comentarii..II. O.G D... V. Bucureşti. 4. Rămâne. Drept Comercial Roman. 16. C.. C. Drept Comercial Român.Deşi. Dreptul nr. St. . Principii de drept comercial.. A. P.. I. 22. JURISPRUDENŢĂ 3 Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M. P. 20.. P.262/10. Dreptul afacerilor. 1942. Bucureşti. M. articol. I. 6.1982 H. deci în sarcina generaţiilor viitoare de jurişti îndeplinirea acestui deziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vieţii economice şi adoptarea unei legi care să stabilească regulile ce guvernează ansamblul bunurilor destinate de comerciant exerciţiului profesiei sale.Cluj. Bucureşti. 9. D. 1980 Cristoforeanu.vol.. Lecons de droit civil.J. vol. 1928 13.1948. 1960 Perju. 14. vitregiile istoriei ne-au împiedicat să beneficiem de o lege clară în acest domeniu3.I. Sibiu.1943.et J.11.. Dreptul 8/1994 Petrescu.L. Manuel de droit commercial.L. Bârsan. Drept comercial român. Societăţi comerciale. Drept Comercial. Zilberstein. D. 3.. 1996. 21. 19. Tratat de drept civil.. Paris. 1977 Turcu.. 18..vol.. Bucureşti. Pandectele romane. 18 . 11.. P. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE 1. Georgescu. 1992 Vivante. Codul Comercial “Carol al II-lea”.O. 7.Gălăşescu. Poruţiu. în ţara noastră au existăt preocupări pentru reglementarea regimului juridic al fondului de comerţ. 1948 I. Cărpenaru.. I.Stoenescu. Bucureşti. articol.. Caracteristici generale ale societăţilor comerciale. 15. 5.Teoria generală a obligaţiilor. Essai d’une theorie generale de l’obligations. Bucureşti.1998 Costin.I Jauffret. S. Cluj.Ursa. 8. Tratat de drept comercial. 1940 D..Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instantelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. Ercea. 1946. 17. C.L. Iaşi.9-12/1990 Căpăţână O. Editura Cartea Românească. 10. Bucureşti. Bucureşti.N.Mazeaud.IV Demetrescu. M. 12.Paris 1902 C. în materiile dreptului comercial.. 1991 I.. C. dreptului familiei şi contenciosului administrativ.Pyk. Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale. Liviu.. I.vol. Georgescu. Drept procesual civil.V. Teoria generală a obligaţiilor. Căpăţână.1938. 1996 Pop. Bucureşti.Stătescu. Bucureşti.1946 Saleille.I Petrescu. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. I. Curs de drept comercial. 1997 Poruţiu. R.

Georgescu D. citată de I.Cas.1462/1930.de Apel Chisinau.c. Jurisprudenta generala.III D.S. Revista drept comercial 1930 D.Cas.I.Practica judiciara in materie comerciala.S.C.Revista de drept comercial 1946 19 .c.C.c.283/1930.1993 D.05.Pandectele romane. Cas.III.c.J.C.L.Revista de drept comercial 9/1996 D.1930.I.c.1934 D.C.vol.3/1934 Cas.III.Revista de drept comercial 1935 D...1946..225/1933. Buletinul Curtii de Apel.D.C.J.405 /1922.277/46.451/1995.S.III.1923.160/1996.c.Cas.Dreptul 3/1996 D.Buc.I.c.U.Cas.128/14.

utilizăm acest concept în scop juridic pentru a desemna toate produsele muncii omeneşti care se află in circuitul juridic comercial. imposibil de enumerat (enumerare şi clasificare ce nu are semnificaţie juridică). Asta. 76 M. separat de fondul de comerţ. 1998. vol. 251 4 R. 1996. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. 1996. Bucureşti.CAPITOLUL II REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI UNOR DREPTURI AFLATE ÎN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI. Drept Comercial Român. mărfurile care prin natura lor au caractere deosebite de toate celelalte şi 1 St. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. însă mărfurile circulă independent de fondul de comerţ. 109 2 3 A. spre deosebire de titlurile de credit care au o valoare nominală incorporata în ele. SECŢIUNEA I Mărfurile şi circulaţia lor Subsecţiunea I. În sens general. vol. chiar dacă unii autori contestă acest lucru2. d) Mărfurile se deosebesc după natura lor în mărfuri fungibile şi mărfuri nefungibile.N.N. Costin. In termeni economici vorbim despre o valoare de schimb a mărfii. Dacă o astfel de clasificare are importanţă juridică aceasta se referă doar la posibilităţile de transport şi . c) Mărfurile cuprind atât bunuri mobile cât şi bunuri imobile. Tot ceea ce estre produs de activitatea omului şi destinat schimbului este socotit a fi marfă. Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemnează în mod generic produsul muncii omeneşti susceptibil să satisfacă o necesitate socială şi este destinat schimbului prin vânzare3 Totuşi. circulaţia lor nu face obiectul analizei noastre.G D. tot ceea ce formează obiect al activităţii comerciale se poate chema marfă. Bucureşti. p. Petrescu. I. Valoarea lor este dată de piaţă în funcţie de cerere şi ofertă. M. În imensa majoritate a cazurilor. . pag.Jauffret. Separat de asta. b) Mărfurile se disting prin materia ce o conţin şi prin forma lor într-o infinitate de specii. Precizări Mărfurile pot face parte din fondul de comerţ1. Le spunem fungibile acelora care satisfac în mod egal aceleaşi nevoi şi. Cum bunurile imobile nu intrî în regimul circulaţiei comerciale4. în principiu regulile obişnuite ale dreptului comercial. p. Incercăm să găsim caracterele juridice gnerale ale circulaţiei mărfurilor aflate sub regimul Legii comerciale.Cărpenaru.. care se pot substitui în mod reciproc. Manuel de droit commercial. I. circulaţia lor urmând.L. Dimpotrivă. Paris. facem asemenea analiza şi pentru a indica diferenţele existente între regimul juridic al produselor industriale şi manufacturiere în antiteză cu regimul juridic al titlurilor de credit. 35 20 . p. Bucureşti. Bucureşti. 1996.1982. Notiunea de marfă are cu precădere un înţeles economic şi mai puţin juridic.eventual la regimul vamal.D. Costin. 61. Subsecţiunea a II-a Caracteristicile generale ale mărfurilor a) Mărfurile nu poartă în ele o valoare intrinsecă prestabilită.J. p. Drept comercial român.

ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit chiar şi de la un neproprietar. Însă dacă este vorba de mărfuri pierdute sau furate se aplică principiul de drept comun care dă dreptul adevăratului proprietar să-şi revendice bunurile sale de oriunde le-ar găsi. T. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. dacă au fost indicate în mod generic fără ca să li se stabilească calitatea sau individualitatea. cărăuşul. Circulaţia mărfurilor este supusă regulilor circulaţiei bunurilor mobiliare. proprietarul trebuie sa restituie preţul plătit de cumpărătorul de bună-credinţă.). Principii de drept comercial. pentru daunele pricinuite. Revista de drept comercial 7-8/1998. fără cheltuieli şi fără să ţină seama de întârzierile transportului. Stelian. prin predarea reală a lor sau prin predare simbolică (predarea cheilor depozitului în care sunt depozitate). prin denumiri speciale. Cumpărătorul poate apăra marfa cumpărată contra oricui vrea să o revendice prin posesia sa şi prin buna credinţă. nu le pot preda decât posesorului legitimat al titlului. Luha.) Dacă mărfurile au fost indicate în contracte în mod individual. Subsecţiunea a III-a Circulaţia mărfurilor Transmiterea mărfurilor de la o persoană la alta se face.civ. 1 2 C. e) Când este vorba de transmisiunea unor mărfuri se acceptă valabilitatea vânzării bunului altuia. p. 1928. Totuşi în dreptul comercial transmiterea mărfurilor se realizează şi prin predarea titlurilor ce le reprezintă (pentru economie de timp şi de cheltuieli). Prin acest mijloc simplu mărfurile imobilizate în mijlocul de transport sau în magazii generale. Vivante. Avem o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceleiaşi mărfi3. Bucureşti. de obicei.D. Bucureşti.1909 al.Cărpenaru. 1916. 54 21 . acordânduse cumpărătorului de bună credinţă drept de regres contra celui de la care a cumpărat.civ. 389. Ele formează obiectul a numeroase şi rapide operaţiuni fără pericole. nu se pot considera echivalente şi substituibile sunt nefungibile. Dacă cumpărarea s-a făcut din loc public sau de la un negustor. 127 St. animale de rasă. sunt date în gaj. Exemplificăm în acest sens: poliţa de încărcare. scrisoarea de trăsură la ordin sau la purtător. Drept comercial.ultim C. sunt vândute. magazionerul. p.1 C. pag. etc. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. acesta din urmă având drept de retenţie asupra mărfii (art.). Dacă părţile nu specifică starea calitativă a mărfii generice ea (calitatea) trebuie să fie la un nivel calitativ mediu faţă de particularităţile mărfurilor ce circulă pe piaţă. cărăuşul. circulă cu uşurinţă. deoarece căpitanul vasului. Aceste titluri reprezintă marfa aflată la cei ce o păstrează: căpitanul vasului. Şi acest lucru este valabil chiar dacă vânzătorul care a dispus de marfă a comis un abuz sau o fraudă vânzând-o.care. certificatele de depozit. magazionerul. Prin mijlocirea acestor titluri. vol. Bucureşti. contractul va trebui executat cu ele şi nu altfel. Obligaţia constând în predarea unor mărfuri nu se interpretează în favoarea debitorului1. etc. Drept Comercial Român. etc. acela ce le posedă dobândeşte posibilitatea de a dispunde de ele ca şi cum le-ar avea în stăpânire efectivă. Se admite ca transmiţătorul poate vinde mărfurile pe care le va procura sau produce până la scadenţa obligaţiei sale de predare2. deci. recipisele de gaj. III.(opere de artă. p. contractul va trebui executat oferind mărfuri de acelaşi fel după calităţile de întrebuinţare pe care le au. Norma dă un titlul suficient oricărui dobânditor de mărfuri aflate în circuitul comercial.1901 al. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă în momentul primirii bunului. 1998. 110 3 V. în care mărfurile sunt descrise.

. Costin. p. p. Oradea. fungibil cu toate consecinţele juridice ce rezultă din această calificare. Vol. p. Nici de revendicarea titlului pentru că posesorul unui titlu la ordin nu poate să fie privat de el dacă i-a parvenit în baza unui şir neîntrerupt de giruri şi nici de revendicarea mărfurilor pentru că nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept real dacă nu posedă titlul.I. Astfel. Luha. p. Demetrescu. 53 C. p. contabilitate şi informatică financiar contabilă.N. Caracterul general sau universal al schimbului pe care îl poate realiza moneda nu ne împiedică să analizăm această marfă ca un bun generic. I. Kiriţescu. In această situaţie. care îndeplineşte funcţia de echivalent general al valorii tuturor celorlalte mărfuri. 69 5 M. Numai aşa se explică ideea promovată de lege că proprietarul care revendică bunul ce i s-a furat trebuie să ramburseze cumpărătorului ceea ce acesta a plătit (dacă a cumpărat la licitaţie publică. urmând regimul circulaţiei acestora. Separat de asta. 35 3 G. Bistriceanu. Bucureşti. instrument general al schimbului”3.G. însă o marfă cu caractere speciale ce rezultă tocmai din funcţiile economice pe care le îndeplineşte orice valută. acela care le cumpără cu bună-credinţă primind prin gir în regulă certificatul de depozit.1937). Lor nu le pot fi opuse excepţiile antecesorului vânzătorului prin titlu reprezentativ. Tratat de drept comercial. Bucureşti.Observăm că această reglementare este cuprinsă în dreptul comun şi că realizează un compromis între interesele proprietarului şi cele ale cumpărătorului de bună-credinţă. Subsecţiunea a IV-a Banii ca marfă Şi banii sunt o marfă. din magazin. Alexandrescu. 153/7. 84 4 M. 1994.. Lexicon de fianţe. pentru a respecta regula impusă de contract creditorul are dreptul să fie plătit cu mijlocul prevăzut şi nu cu altul. banii se analizează şi ca titluri de valoare la purtător şi la vedere. Revista de drept comercial 7-8/1998. din târg. Un asemenea pact este permis de legislaţia românească5. când buna-credinţă asigură mai multă protecţie urmare a publicităţii cumpărării. I. o valoare nominală indicată de banca emitentă şi o valoare reală determinată de criterii economice indicate de politica economică şi financiară a statului emitent2 Banii sunt o marfă deoarece sunt destinaţi schimbului. Târgu Mureş. Teoria generală a obligaţiilor. Din această însuşire rezultă o putere bivalentă: de cumpărare şi de stingere a obligaţiilor prin plată4 . 1993. Relaţii valutar financiare internaţionale. din depozit). E..D. dacă mărfurile furate sunt depozitate într-un magazin general (în sensul Legii nr. Ei se prezintă sub forma unor titluri care au o valoare intrinsecă nesemnificativă (cu excepţia monedelor din metale preţioase). 1978. 1981. Macovei. C. realizându-se interesele legitime ale creditorilor de a încasa orice fel de monede aflate în circulaţie legală. Pentru a înlesni banului să îndeplinească această funcţie se permite în principiu debitorului să-şi plătească datoriile în moneda naţională. Carasteristici generale ale titlurilor de credit.04. pentru că ei vor primi un drept originar. autonom1. Nimic nu împiedică însă părţile să convină ca plata să se facă în altă monedă şi.41 Cod comercial). Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. 177 22 . nu se mai poate teme de nici o revendicare. In acest caz cel ce dobândeşte marfa cu bună-credinţă şi se legitimează ca posesor al titlului şi implicit al mărfii reprezentate poate să respingă revendicarea proprietarului păgubit. vol. în acest caz se utilizează moneda prevăzută în contract (art. Este evident că in circuitul comercial sunt mai bine protejaţi cei ce cumpără mărfuri prin titluri reprezentative. ”o marfă generală şi specială desprinsă de celelalte mărfuri şi . 1 2 V.

Spre deosebire de alte mărfuri banii sunt consideraţi a avea o productivitate continuă. Ei nu sunt destinaţi să rămână nefructificaţi în casă ci pentru a fi întrebuinţaţi cu folos pentru diferite operaţiuni aducătoare de câştig. De aceea orice debitor ce întârzie plata după scadenţă şi care este somat să achite datoria şi nu o face, trebuie să plătească daune interese constând în dobânzi din ziua în care s-a făcut punerea în întârziere (art.1088 C.Civ). Mai mult, pentru că întrebuinţarea imediată a banului este o condiţie indispensabilă pentru o bună gestiune comercială se poate considera că acela care întârzie plata, beneficiază deoarece poate să fructifice capitalul rămas în mâna sa. Pe cale de consecinţă, el trebuie să plăească dobânzi sumelor ajunse la scadenţă şi pe care ar fi trebuit să le achite creditorului chiar dacă acesta nu se prezintă să le încaseze (art.43 si art.372 al.2 C.Com.)1 Banul poate constitui obiect de contract ca orice altă marfă. Aceasta se întâmplă în fiecare zi în operaţiunile caselor de schimb care, schimbă monede de un fel cu altele de alt fel şi în operaţiunile valutare de arbitraj (în schimbul de monede de pe o piaţă pe alta) 2, precum şi în contractele de împrumut maritim3 (art.601-615,C Com) Valoarea acestei mărfi este fluctuantă şi creează riscuri mari mai ales în contractele de comerţ internaţional. Pentru a preîntâmpina riscurile valutare părţile inserează în contractele lor fie clauze de consolidare valutară, prin efectul cărora valoarea mărfii, constând în bani, este subordonată unui etalon stabilit, fie clauze ce conferă anumite opţiuni creditorului4. In dreptul comun, este înscris principiul nominalismului monetar (art.1578 C.civ.), principiu care stabileşte că moneda îşi păstrează totdeauna aceeaşi valoare cu suma numerică indicată în contract. Doctrina a arătat, pe bună-dreptate, că nominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetară5. In contextul instabilităţii monetare practica a acordat prioritate principiului mai general al menţinerii echilibrului prestaţiilor în contracte şi al recuperării integrale a pagubelor6. Doctrina recomandă practicienilor comerţului utilizarea clauzelor de evitare a riscurilor valutare pentru a putea corela dispoziţiile anacronice ale legii cu nevoile lor7. SECŢIUNEA a II-a Creanţele şi circulaţia lor Regula ce rezultă din principiul libertăţii contractuale este că toate creanţele, certe şi ajunse la scadenţă, incerte şi viitoare, care au ca obiect un bun determinat în mod individual sau o cantitate de bunuri generice, o obligaţie de a da sau face şi care rezultă dintr-un contract sau din lege pot fi cedate. Interzicerea prin contract de a ceda o creanţă poate produce efect între părţile contractante, dar nu poate avea putere faţă de terţi, chiar şi când aceştia ştiu pentru că dreptul de proprietate
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 52 2 M.N. Costin, Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996, p. 303 3 Decizia civ. Din 5.05.1926, Curtea de Apel Galaţi, citată în Buletinul jurisprudenţei maritime, I, Constanţa, 1998, p. 116 4 M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995, p. 152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Vol. II, Bucureşti, 1996, p. 72-114 5 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 71 6 D.C. 623/1982, Tribunalul Suprem C.D. 1982, p. 296; D.C. 82/1983, C.D. 1983, p. 239 7 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 73

23

este incompatibil cu interdicţia de a fi cedat1. O asemenea interdicţie nu poate impune decât legiuitorul. Transmisiunea creanţelor de orice fel se realizează pin cesiune, operaţiune reglementată de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404)2. Creditorul cedent transmite creanţa unui dobânditorcesionar, debitorul cedat ramânând terţ faţă de convenţie. Cesiunea nu este perfectă decât atunci când debitorul creanţei cedate a fost încunoştiinţat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de voinţă autentificată3. Acesta pentru că din acest moment, debitorul ştie că nu mai are creditor precedent ci pe cesionar. Legea nr.99/1999, Titlul VI, art.2 lit. a instituie obligaţia ca cesiunii să-i fie realizată publicitatea specială instituită de această lege. Publicitatea cesiunii nu înlătură obligaţia notificării; publicitatea are ca scop protejarea intereselor terţilor iar notificarea vizează relaţiile cedent – cesionar – debitor. Cesionarul dobândeşte pe baza cesiunii dreptul de a i se plăti chiar dacă nu este în posesiunea documentului ce probează dreptul său. In caz de cedare succesivă a aceleiaşi creanţe către mai mulţi cesionari va deveni titular cel care a notificat primul operaţiunea debitorului. Cel ce a notificat va fi preferat chiar dacă un altul este în posesia documentului probator al creanţei. Cedentul va garanta existenţa creanţei şi a accesoriilor sale nu şi solvabilitatea debitorului cedat. Părţile pot să-şi agraveze sau să-şi micşoreze răspunderea de garanţie. Acestă schemă juridică comună dreptului civil şi comercial presupune o schimbare a subiecţilor raportului juridic existent iniţial. Prin ea se realizează o schimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului4. In dreptul comercial însă există situaţii în care regulile de bază ale cesiunii nu se aplică întocmai datorită specificului unor raporturi obligaţionale speciale ce apar în circuitul comercial. Imaginăm următoarea situaţie: In raporturile de succesiune între comercianţi persoane juridice când operează o transmisiune universală sau cu titlu universal, succesorul va prelua şi creanţele autorului său. In asemenea situaţie, succesorul nu trebuie să notifice operaţiunea fiecărui debitor al transmiţătorului. Publicitatea schimbărilor subiecţilor raportului juridic iniţial se înfăptuieşte altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii. Publicitatea se realizează conform legii prin registrul comerţului. O situaţie similară întâlnim în materia drepturilor intelectuale (înţelese în sens larg de drept privativ asupra oricărei creaţii intelectuale ce intră în circuitul comercial). Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale. Natura lor juridică este controversată 5 şi nu interesează din punctul de vedere al temei ce o abordăm. Reţinem doar că aceste drepturi se transmit prin cesiune6 şi că în obiectul lor intră şi prerogative specifice drepturilor de creanţă. Publicitatea acestei cesiuni nu se realizează ca în dreptul comun pentru că nu există un debitor determinat căruia să i se notifice operaţiunea prin mijloacele prevăzute de dreptul comun. Această publicitate se realizează prin mijloacele prevăzute de normele speciale ce constituie izvor
1 2

C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 132 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1998, p. 458 3 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1981, p. 349 4 A. Pop, Gh. Beleiu, drept civil. Partea generală, Bucureşti, 1975, p. 139 5 În acest sens: Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982; Y. Eminescu, Dreptul de autor, Bucureşti, 1994; Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993; V. Ursa, dreptul de proprietate industrială, Vol. I, Cluj Napoca, 1987 6 Ideea că o astfel de operaţiune este o cesiune de creanţă rezultă clar din Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982, p. 63

24

de drept în domeniu. Publicitatea realizată în condiţiile normei speciale aduce la cunoştinţa tuturor titularitatea prerogativelor ce rezultă din aceste drepturi, inclusiv titularitatea ce rezultă ca efect al cesiunii. Dreptul comercial cunoaşte reguli diferite de cele ale dreptului comun şi în materia cesiunii drepturilor de creanţă litigioase. Codul civil admite retractul litigios: dacă se cedează drepturi litigioase, debitorul cedat se va putea libera valabil plătind, nu valoarea creanţei, ci preţul de cesionare al creanţei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ. Practic, debitorul cedat poate opri cesiunea liberându-se de obligaţii prin manifestarea sa unilaterală, dezdăunându-l pe cesionar. Normele comerciale interzic însă retractul şi, implicit validează cesiunea, indiferent de voinţa debitorului cedat1 Dreptul pozitiv românesc nu reglementează, din păcate, contractul de factoring. Acest instrument de cedare a creanţelor este practicat numai în raporturile de drept comercial internaţional. Titularul unei creanţe (aderent), transmite oneros drepturile sale ce rezultă din vânzarea de mărfuri pe credit către un factor, ce-şi asumă obligaţia să le încaseze, scop în care se substituie în toate drepturile pe care partenerul său contractual le are faţă de debitorii-cumpărători de marfă. Aderentul înmânează facturile sale către factorul-cesionar pe baza unui borderou, întocmit periodic, împreună cu toate garanţiile, factorul dobândind proprietatea creanţelor. Pentru plata facturilor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clienţii agreaţi ai aderentului. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu, M., Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România, Oradea, 1994 2. Bistriceanu, G.D., Macovei, E.I., Demetrescu, C.G., Lexicon de fianţe, contabilitate şi informatică financiar contabilă, vol. I., Bucureşti, 1981 3. Cărpenaru, St. D., Drept Comercial Român, Bucureşti, 1998 4. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. I, Bucureşti, 1996 5. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996 6. Costin, M.N., Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993 7. Costin, M.N., Deleanu, S., Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995 8. Eminescu, Y., Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982 9. Eminescu, Y., Dreptul de autor, Bucureşti, 1994 10. Eminescu, Y., Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993 11. Georgescu, I.L., Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cunpărare comercială, Bucureşti, 1994 12. Jauffret, A., Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982, Paris 13. Kiriţescu, C., Relaţii valutar financiare internaţionale, Bucureşti, 1978
1.
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 63

25

Vivante. p. C.D.1926. III. C. V. Teoria generală a obligaţiilor. Gh. Tratat de drept civil. Tribunalul Suprem C.14.. 1998 D. Din 5. 1987 21... Bucureşti.. D.C. 623/1982. I. 1916 20.. Stelian.C. Bucureşti. 1996 19. 82/1983. C. A. Tratat. D.. Stătescu.. Constanţa. I. Principii de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Pop. Curtea de Apel Galaţi. 1981 18. Cluj Napoca. 1982... V. Bucureşti.D. Pop. 1975 16. Partea generală. 1998 17. vol. Drept civil. Sitaru. Bârsan. 1928 JURISPRUDENŢĂ Decizia civ. Vol. citată în Buletinul jurisprudenţei maritime. Dreptul comerţului internaţional. Drept comercial. Bucureşti. Dreptul de proprietate industrială. Luha. Beleiu. C. Bucureşti. 296. T. Ursa. Vol. A.05. 1983 26 . II. Revista de drept comercial 78/1998 15. Liviu.. Bucureşti.

Efectele de comerţ. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Potolea.Reglementarea titlurilor de credit Noţiunea de titlu de credit nu indică ceva determinat. 126. Partea generală. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. H. Însă fenomenele economice sunt într-o continuă mişcare şi transformare.. Intr-un asemenea raport 1 G. 2. Legea nr. acest efort colectiv nu-l regăsim în domeniul legislativ. P. 59/1934. 58/1934. Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevărată cucerire a dreptului modern. Noţiunea de titlu de credit are la bază o construcţie juridică întemeiată pe ideea de drept şi obligaţii autonome aflate într-o succesiune de transmisiuni făcute după reguli speciale. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. din Codul civil italian 4 Legea nr. 10. Dragoescu. Partea generală. 1997. de obicei această valoare este nesemnificativă din punct de vedere economic)5. 41 27 . p. concret. 31/1990 privind societăţile comerciale 5 A. art. 1981. (un înscris). hârtiile de valoare. Gh. Legea nr. In sistemul juridic românesc expresia titlu de credit indică produsul unei opere generale efectuate de doctrina românească şi străină care a elaborat un pachet de principii juridice aplicabile unei întregi categorii de documente constatatoare de drepturi şi obligaţii. ci documente în care regăsim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice1 .Trăsăturile titlurilor de credit a) Caracterul necesar al înscrisului. Bucureşti. 200. E. dar care în acelaşi timp au elemente particulare prin care se diferenţiază unele de altele. p. I. Hossu. De obicei în viaţa economică apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaşte legislaţia noastră. Dragoescu. cu valoare intrinsecă (chiar dacă. art. Drept civil. ”datorită căreia se poate spune că economia contemporană apare aproape transfigurată datorită rolului deosebit de important dobândit de aceste titluri”2. p. 1975. De aceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativă a principiilor care să permită apoi utilizarea de către comercianţi a acelui document care să răspunda cel mai bine intereselor lor. Bucureşti. 28 3 Alte legislaţii cuprind astfel de reglementări: art. Expresia titlu de credit desemnează un document. Cluj Napoca. Pop. p. ca actualele specii de titluri de credit recunoscute de lege să nu mai corespundă exigenţelor. Din păcate.. Cluj Napoca. Lupan.M. p.CAPITOLUL III TITLURILE DE CREDIT SECŢIUNEA I Conceptul general de “titlu de credit” 1. 60 6 E. 1934. P. Repetiţia principiilor de drept civil. In realitate nu întâlnim un titlu de credit în stadiu pur. Vol. 1992. Ionescu. 1992. 1991. Drept civil. Demetrescu. A. Cluj Napoca. Vlachide. fapt ce indică nevoia permanentă de mijloace juridice adecvate. 1994. Beleiu. 24 2 S. Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generală în acest domeniu3. 1994. p. Bucureşti. Avem doar texte ale unor acte normative în care indică regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit4 Această stare de lucruri nu este normală. Nu este exclus în acest context. un bun mobil prin natura lui.C. Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea că scrisul consemnat pe un document conţine manifestarea de voinţă adevărată a aceluia care l-a emis6 şi că actul dresat sau semnat de una din părţi conţine voinţa sa în raportul dintre ea şi ceilalţi.

Alteori înscrisurilor li s-a recunoscut şi o funcţie constitutivă. deşi specifică. unica trăsătură definitorie a titlului de credit. nu este prin ea însăşi absolut definitorie numai pentru documentele . b) Caracterul literal al dreptului Prin acest caracter se înţelege că atât conţinutul cât şi întinderea dreptului creditorului şi a obligaţiei debitorului. B. doctrina relevă că între obligaţie şi înscris legătură nu este numai constitutivă ci şi permanentă1. Intre înscris şi obligaţie nu există o legătură deosebită. iar pe de altă parte “dreptul nu poate fi exercitat de către titulari decât prin posesiunea materială a înscrisului. 333 4 T. în practică. Conexiunea durează cât timp există dreptul şi obligaţia. Observăm totuşi că această legătură de necesitate. întrucât odată ce obligaţia are dreptul corelativ născut în mod legal.Existenţa. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. p. Aşa-zisele documente de legitimare. Pe de o parte dreptul şi obligaţia corelativă nu se nasc decât prin consemnarea voinţei subiecţilor într-un document.R. indisolubilă. p. necesitatea documentului o întâlnim în exerciţiul drepturilor în toate ipotezele de creditare născute din raporturi juridice pentru care dreptul pozitiv preferă forma scrisă ad probationem sau ad solemnitatem. Urmează deci să găsim şi alte trăsături specifice ale titlurilor de credit. 1980. calitatea şi modalitatea dreptului ce titularul are şi. în sensul că servesc la dovedirea existenţei unei obligaţii. Deci între document şi obligaţie există o legătură ce dă înscrisului o valoare juridică mult mai mare decât aceea a înscrisurilor probatorii. Acelaşi lucru îl putem spune despre exerciţiul unui drept rezultat dintr-un act solemn în ipoteza în care creditorul nu poate depune actul scris şi dreptului nu i s-au făcut formalităţile de opozabilitate faţă de terţi. deci şi ale obligaţiei sunt fixate numai prin menţiunile inserate în documentul scris. Căpăţână. deşi sunt titluri de credit au la baza utilizării lor. Dreptul comerţului internaţional. chiar dacă acestea au ocazionat naşterea sa. Spre exemplu. Deci sub aspectul conţinutului titlului constatăm existenţa unei strânse conexiuni între document şi drept. o manifestare a formalismului cerut pentru valabilitatea sa.titluri de credit. Legătura nu este însă permanentă. Ionescu. deci exercita dreptul decât în limitele înscrisului. Elemente de drept civil şi comercial comparat. pentru naşterea şi exerciţiul dreptului şi pentru stingerea obligaţiei corelative. Părţile nu au dreptul să se refere şi alte elemente din afara de titlu. Posesorul titlului nu poate. 412-414 28 . Popescu. nu este singură. Nu 1 2 O. Practic. care împreună cu caracterul necesar al documentului să le definească precis şi inconfundabil. fără putinţa de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului. funcţii probatorii. nimeni nu poate obţine realizarea unei creanţe mai mari de 250 lei. dacă debitorul nu o recunoaşte ori nu este contestată într-un act scris. Referitor la titlurile de credit. regula suficienţei. Obligaţia există independent şi poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă. ele au o evoluţie independentă de existenţa înscrisului. 1934. documentul având un caracter de necesitate.înscrisurilor li s-a recunoscut. P. p. Ştefănescu. 28 3 I Rucăreanu. 87 S. p.L. Curs de drept. Bucureşti. I. în general. sunt determinate de cuprinsul înscrisului şi numai de acest cuprins. Bucureşti. cantitatea. Tratat de drept comercial internaţional. încât posesia primului constituie întotdeauna condiţia suficientă şi necesară pentru exercitarea celuilalt3. vol. Caracterul literal al titlului nu este decât consecinţa. Georgescu. sau pot să exercite vreo influenţă asupra lui4 . Demetrescu. sau mai bine spus. Nici suficienţa documentului pentru exerciţiul unui drept. II. 1976. Obligaţia pe care partea vrea să o asume nu poate lua naştere fără ca ea să fie consemnată într-un document. Bucureşti. iar debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile celui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris”2.

1 I. Obligaţia născută dintr-un titlu de credit pune faţă în faţă un debitor şi un creditor. Întrucât în sistemul nostru de drept nu există norme relative la titlurile de credit explicăţiile au fost căutate în principiile generale ale dreptului privat. In ce priveşte această din urma formalitate. asigurând titlului integralitatea valorii patrimoniale pe care o constată îi sporeşte creditul şi posibilitatea de circulaţie. Pe temeiul acestei reguli achizitorul unui asemenea drept este nevoit să suporte toate excepţiunile pe care debitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferiţilor transmiţători intermediari. 160 29 . Circulaţia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Explicţia juridică a acestui fenomen. Dreptul dobândit va avea un caracter derivat. autonomie care. In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplică principiul “nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet”1. ea este înlăturată la titlurile de credit pe considerarea sa. Această abatere de la regula tradiţională indicată mai sus atribuie dreptului posesorului titlului caracterul unui drept autonom. In concluzie se poate spune că autonomia obligaţiei arată că obligaţia este independentă de cauza sa (independentă de cauză. obligaţie asumată aşa cum rezultă literal din înscris. Albu. în sensul că achizitorul unui asemenea titlu este considerat că a dobândit dreptul la prestaţia menţionată pe document direct de la emitentul acestuia. a fost căutată de numeroşi doctrinari şi astfel au fost elaborate numeroase teorii. motiv pentru care nu i se pot opune nici una din excepţiile personale opozabile primitorului sau diferiţilor posesori intermediari ai titlului2. transferarea înscrisului implică şi transmisiunea dreptului respectiv. Pe de altă parte. o latură pasivă şi una activă. dar nu lipsită de cauză).trebuie să se facă confuzie între caracterul literal al înscrisului şi formalismul acestuia. obligaţia fiind încorporată în înscris. Luha. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. 72 2 V. a) Din punctul de vedere al laturii pasive reţinem că din moment ce o persoană semnează un titlu de credit. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Man. adică nu un drept derivat. acea persoană este obligată să satisfacă faţă de orice purtător de bună credinţă a documentului. Revista de drept comercial 7-8/1996. Elementul formal constituie baza celui literal. 3. p. Circulaţia titurilor de credit este asimilată astfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale. p. obligaţia are cauză însă soarta ei nu este influenţată de cauză. Revista de drept comercial 7-8/1998. se mai ştie că pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesară şi îndeplinirea unor formalităţi ce ţin loc de publicitate şi anume formalitatea notificării transmisiunii faţă de debitorul cedat. A. c) Caracterul autonom al dreptului. Se încearcă să se explice cum se realizează juridic derogarea de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are şi de ce dreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar. publicitatea faţă de terţi fiind îndeplinită în acest caz prin însăşi remiterea materială a înscrisului în posesiunea dobânditorului. Adică. ci un drept originar. determinarea naturii juridice a obligaţiei izvorâte din titlul de credit. Natura juridică a titlurilor de credit. Caracterul literal nu este decât o consecinţă a formalismului.

în materia titlurilor la purtător. Georgescu. 30 . 34 şi urm. I. . pe când dreptul de creanţă corelativ obligaţiei nu se determină şi nu ia fiinţă decât ulterior. S-au emis următoarele teorii: . -ateoriile caracterului mixt al obligaţiei. dreptul de creanţă corelativ obligaţiei se află în stare de pendenta şi nu se va putea exercita decât de acela care va justifica posesia legitimă asupra înscrisului. încheie un contract prin care se obligă la o prestaţie atât faţă de primul beneficiar cât şi oricui s-ar găsi în posesia legitimă a titlului în ziua scadenţei. p. Teoria emisiunii. Ea se prezintă sub mai multe variante.pretinde că ceea ce dă naştere obligaţiei nu este remiterea materială a titlului. iar faţă de purtătorii succesivi ai titlului. că între emitent şi beneficiar obligaţia ia naştere dintrun raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. emitentul se angajează printr-o declaraţie unilaterală de voinţă. creaţia titlului este dătătoare de măsura pentru a judeca existenţa obligaţiei.teoriile caracterului contractual al obligaţiei. care dă naştere unei obligaţii eventuale în favoarea celui ce s-ar găsi în posesia legitimă a titlului la scadenţă. drepturi ce depăşesc pe cele ale cesionarului unei creanţe de drept comun. ci voinţa semnatarului de a se obliga.teoriile posesiunii de bună credinţă. 1934. Susţin că obligaţia se divide în două. pe lângă raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. în momentul închiderii circulaţiei titlului. acesta va fi obligat să satisfacă obligaţia faţă de purtatorul de bună credinţă şi care nu a comis o greşeala gravă. Chiar dacă titlul a intrat în circulaţie peste voinţa emitentului. Demetrescu. terţ de buna credinţă. Acest grup de teorii susţine că debitoul. -teoria pendentei: obligaţia debitorului există şi subzistă chiar de la crearea sau semnarea titlului. prin sustragere sau pierdere. rezultă din însăşi faptul bunei credinţe. S. Ionescu.Cum se explică sub raport juridic această obligaţie faţă de o persoană cu care debitorul niciodată nu a tratat. voinţă care se materializează prin punerea în circulaţie a titlului. Teoria creaţiunii . după natura titlului (prin remitere de posesie. Până în acest moment. faţă de care nu s-a obligat şi despre care nu află că e debitor decât în momentul scadenţei? S-au formulat în doctrină următoarele tipuri de teorii3: . susţin în esenţă. iar faptul punerii în circulaţie. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. ci pur şi simplu dreptul său de proprietate asupra înscrisului.susţine că obligaţia ia naştere chiar din momentul în care emitentul şi-a pus semnătura pe document indiferent dacă l-a pus în circulaţie sau nu. nu lanţul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligaţie.teoriile caracterului unilaterial al obligaţiei: acestea prezintă obligaţia născută din titlul de credit ca un rezultat al manifestării de voinţă unilaterale a emitentului prin care acesta se recunoaşte debitor faţă de oricine s-ar găsi în posesia titlului la scadenţă. care-l apără de excepţiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept. Deci teoriile unilateraliste susţin că titlurile de credit ar apare ca o ofertă de plată făcută tuturor ce s-ar găsi în posesiunea titlului la scadenţă. Deci. b) Sub aspectul laturii active s-a încercat să se explice drepturile purtătorului de bună credinţă al titlului. voluntar sau involuntar nu este decât o condiţie suspensivă. printr-o serie de giruri neîntrerupte.L. pentru titlurile la ordin sau prin transfer în materie de titluri nominative). că drepturile cocreditorului. proprietate care se dobândeşte în condiţii specifice. Bucureşti. dovedind. P. 3 Amănunte în legătură cu aceste teorii.

astfel încât dobânditorul nu obţine un drept originar. 1982. 1948. Teoria generală a obligaţiilor. Însă aceste transmisiuni crează probleme cedenţilor şi fac pe dobânditori să suporte riscuri. Mobilizarea creditelor prin cedarea lor (prin transmisiune). acesta din urmă trebuie să se legitimeze faţă de debitor dovedind achiziţia făcută. 1948. Cesiunea de creanţă este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă unei alte persoane2. al bogăţiei. Curs de drept cambial. Fenomenul este consecinţa raportului ce se stabileşte între cel ce cedează şi primitor. Lupaş. Drept civil. raport guvernat de principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are. p. girul şi transferul nu sunt mijloace de transmisiune ale unor raporturi de obligaţie ci mijloace de transferare a proprietăţii asupra înscrisului care încorporează sau materializează obligaţia menţionată pe document1. p. Pop. trebuie preîntâmpinat riscul ca dobânditorul neştiutor despre cesiune să plătească vechiului titular. Tocmai aici titlurile de credit îşi realizează funcţiunile înlăturând riscurile dobânditorilor de credite. achizitorul se poate despăgubi având acţiune împotriva celui care i-a provocat paguba. In consecintă. Acest transfer produce şi unele consecinţe negative ce rezultă din caracterul derivat al titlului prin care se realizează achizitţia. Lupaş. El (cesionarul) se vede frustat în realizarea scopului pentru care a făcut achiziţia. Toate aceste teorii apărute ca să explice pe plan juridic efectele titlurilor de credit nu prezintă importanţă practică deosebită. De asemenea. adică să urmărească obiectul 1 2 S. R. Iaşi. de desdăunare şi nu un caracter real. Chiar dacă se verifică vreunul din riscuri. 346 31 . p. Aşadar să vedem urmările: Din punct de vedere substanţial orice achiziţie printr-un titlu derivativ este supusă regulii potrivit căreia transferul nu poate da achizitorului o poziţie jurdică mai bună decât poziţia celui care a renunţat la drept. această lipsă se răsfrânge asupra cesionarului. In opinia noastră funcţiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie într-un cadru mai larg al mobilizării creditelor. 1993. întrucât nimeni nu poate primi mai mult decât a avut cel ce i-a transmis3. Dacă sunt mai mulţi achizitori succesivi. Cluj Napoca. Asta înseamnă că dobânditorul preia toate inconvenientele antecesorului său. ultimul dobânditor trebuie să dovedească lanţul de achiziţii până la el. Drept civil. Transmisiunea presupune o renunţare de drept din partea cedentului şi o achiziţie din partea cesionarului (primitorului). Curs de drept cambial. de bogaţie mobilizată. substanţiale şi formale. Cluj. nu este o noutate adusă de doctrină ci o instituţie juridică pe care dreptul român o reglementează amănunţit prin instituţia cesiunii de creanţă (1391-1404 Cod civil). Teoria generală a obligaţiilor. Acţiunea are însă un caracter personal. 32 Liviu Pop. Din punct de vedere formal: întrucât obţinerea dreptului este rezultatul unei negocieri între cel care cedează şi cesionar. p. 8 4 L. Ele sunt încercări teoretice de a încadra în şabloane juridice clasice o realitate de fapt şi juridică creată de viaţa economică şi comercială modernă. Astfel: a) Problemele şi riscurile dobândirii creditului după regulile cesiunii. Gidro. Fiecare din aceste situaţii pot fi inconveniente pentru dobânditorii succesivi ai aceleiaşi creanţe. 455 3 S. cum tot aşa este reglementată transmisiunea bogăţiei mobile între diferiţi subiecţi (1909 Cod civil). prin notificarea operaţiunii4. Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri.Remiterea de posesie. Cluj. Analizăm pe rând riscurile dobândirii bogăţiei după regulile de drept comun. dacă cel ce cedează nu este efectiv titularul creditului cedat (pentru că dreptul său nu este valabil de la constituire sau dreptul său este vulnerabil la excepţii ale debitorului care reduc total sau în parte prerogativele creditorului).

202 4 D.1909 al. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. M. inclusiv al înstrăinărilor succesive. Din punct de vedere substanţial. p.un titlu valabil sub orice aspect. Din punct de vedere formal. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Această certitudine nu o întâlnim în cazul transmisiunii creditelor prin cesiune. circulaţiei creditelor. 30-34 I.cedat şi să menţină stabilă şi necontestată poziţia obţinută de creditor.2 C. p. circulaţia creditelor prin cesiune asigură o slabă protecţie cumpărătorului. cu condiţia ca dobânditorul să fi fost de bună credinţă în momentul primirii bunului. de buna credinţă. p. 1994. Totalmente diferită este protecţia achizitorului ce a dobândit prin cumpărare un bun mobil (protecţia sa capătă un caracter real)2. Bucureşti. Cesionarul îşi vede periclitată poziţia atât în situaţia în care creditul transmis este vulnerabil la excepţiile pe care le-ar putea invoca debitorul cât şi la excepţiile terţilor dacă acelaşi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari. Minea. Beleiu. Bucureşti. Interesul achizitorului este acoperit. Norma dă un titlu suficient oricărui dobânditor de bunuri mobile. cu o reglementare simplă şi eficienţa care măreşte încrederea cumpăratorilor în operaţia făcută. Procedură civilă. 194 32 . Avem de a face. Leş. dobânditorul este scutit de a face dovada dreptului antecesorului său şi al proprietarilor precedenţi ai acestui antecesor.N. c) Problema extinderii protecţiei specifice transmiterii mobilelor la obţinerea creditelor. Deleanu. a unei stări de fapt evidente şi. I. excepţiile specifice titlurilor deverivative îngreunează situaţia dobânditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificării cesiunii. Iaşi. S-a observat că acest dezavantaj al sistemului de circulaţie al creditelor în raport cu sistemul de circulaţie al bunurilor mobile a fost înlăturat prin apariţia unui instrument juridic nou. Deci. Partea generală. dacă se împlineşte condiţia de a nu fi cunoscut că înstrăinătorul nu este titularul dreptului transmis. Creaţia acestui instrument aparţine practicii şi practicienilor în activitatea comercială. Siguranţa transmisiunii se bazează pe operaţiunea însăşi şi nu pe un fapt exterior acesteia. dobânditorul este ocrotit de orice risc. 154 5 T. De aici deducem şi consecinţa: o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceloraşi bunuri mobile. riscurile fiind totalmente înlăturate.civ). Ionaşcu.acela al titlurilor de credit. deci. orice viciu pe care-l prezintă titlul înstrăinătorului4. Gherasim. 1975. Legiuitorul nu face altceva decât să consacre juridic acest instrument. dobânditor al unui credit cedat1. O dată obţinută posesia bunului. b) Protecţia dobânditorului în circulaţia bunurilor mobile.1909 Cod civil) ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit de la neproprietar. I. Radu. I. El trebuia sa facă numai dovada posesiei sale. 1993. 1978. Pop. Bucureşti. de obicei. devine realitate în momentul în care se realizează un titlu de credit (adică 1 2 M. Brădeanu. Costin. Finalitatea dorită de achizitorii de creanţă se realizează numai aplicând regulile proprii circulaţiei bunurilor mobile. Va fi proprietar cel ce a obţinut posesia necunoscând înstrăinările precedente3. buna credinţă acoperă în principiu (există excepţii înscrise în art. Bucureşti. Posibilitatea de a face creditele să circule ca şi bunurile mobile. notorii. p. 1991. De aici rezultă niste avantaje specifice circulaţiei bunurilor mobile în raport cu circulaţia creanţelor. Drept civil. S. deoarece operaţiunea în sine nu dă siguranţa specifică transmisiunii mobilelor şi legea nu crează pentru ea nici o situaţie exterioară care dă certitudine în cazul transmisiunii bunurilor mobile. vol. 58 3 A. Dicţionar de drept procesual civil. p. Gh. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. fără să mai fie obligat să facă vreo formalitate5.

însuşirile “bunului mobil “ care se transmite. în care creditul corespondent va circula după regulile cesiunii. El transpune obligaţia sa. posibilitatea cererii îndreptate împotriva debitorului. întâmplătoare.încorporarea dreptului în titlu2. In literatura juridică această unitate se exprimă prin formula . de o poziţie reală faţă de document. Legătura ce se stabileşte între proprietatea documentului şi creditul înscris. 167 I. Creditorul poate transmite acest drept de creanţă cu maximum de siguranţa unui beneficiar transferîndu-i proprietatea documentului constatator al obligaţiei unilaterale asumate de debitor. Intinderea dreptului şi obligaţiei ce rezultă din titlu. Bucureşti. Avem un subiect care are faţă de altul o datorie rezultată dintr-un raport juridic determinat. ci o unitate pe care o denumim unitate funcţională: legătură dintre dreptul de creanţă şi proprietatea titlului trebuie să asigure în mod egal şi permanent o funcţie constitutivă şi de condiţie necesară pentru exerciţiul creditului1. necesare şi suficiente pentru a identifica conţinutul şi modalitatea prestaţiei la care s-a obligat.unitatea dintre dreptul de proprietate asupra documentului ce conţine obligaţia debitorului şi dreptul asupra creditului . p. 1994. care exprimă caracteristicile esenţiale ale titlurilor de credit şi anume: literalitatea şi autonomia dreptului. p. Desigur nu este o unitate oarecare. determinate prin menţiunile de pe înscris exprimă indirect calităţile. Turcu. Semnificaţia juridică a acestei formule. Principiul literalităţii se manifestă ca o regulă de protecţie a intereselor debitorului. se realizează un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protecţia ce o dă legea circulaţiei bunurilor mobile asupra circulaţiei creditelor. există un raport specific apărut prin crearea titlului. care corespunde creditului şi circulă după regula ce spune că oricine devine proprietar asupra documentului devine şi titular al dreptului de creanţă ce este constatat de document. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. alături de acest raport. d) Incorporarea dreptului în titlu. Revista de drept comercial. nr. Creditorul devine subiect în două raporturi juridice: un raport fundamental. Practic se realizează o extindere a legislaţiei privitoare la circulaţia bunurilor mobile asupra circulaţiei drepturilor de creanţă. Operaţiuni şi contracte bancare. 123 33 . De aici deducem unele consecinţe. în baza unui raport juridic obişnuit între cei doi subiecţi (creditor-debitor). în sensul că din proprietatea acestuia din urmă rezultă titularitatea dreptului de creanţă. Luha. dependenţa numai de voinţa părţilor. Fenomenul încorporării se poate analiza pornind de la crearea unui titlu de credit. In titlul de credit se stabileşte o legătură între document şi drept nu numai în ce priveşte constituirea dreptului ci şi în ce priveşte circulaţia lui. Voinţa subscriitorului unui titlu de credit este dată numai de semnificaţia literală a cuvintelor folosite şi este interzisă 1 2 V. ad probationem şi ad solemnitatem). Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naşte prin emiterea unui titlu de credit este condiţionată de existenţa unui drept real asupra înscrisului constatator al creanţei. în sensul că obţinerea dreptului este un efect al obţinerii proprietăţii documentului. Această expresie redă ideea că situaţia creditorului este legată de poziţia sa reală ce priveşte documentul. într-un document pe baza căruia îşi asumă obligaţia unilaterală de a efectua prestaţia în favoarea oricăruia ce se va găsi în proprietatea acelui document. Adică. 7-8/1998. Relaţia ce se stabileşte între document şi credit este diferită de alte forme de conexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorăsc din raporturi juridice ce se constată în forma scrisă. rezultat dintr-o relaţie juridică tipică dintre cel ce emite titlul de credit şi cel care îl primeşte. legătura exprimată prin formula încorporării nu are caracter absolut ci un caracter instrumental.titularitatea creditului). redusă la elementele sale esenţiale.

Dreptul comerţului internaţional.1391-1396 şi art. Chiar dacă titlul circulă prin mai multe mâini fiecare posesor are un drept nou. Se crează astfel o ficţiune juridică prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creanţelor şi implicit se stabileşte regula. pun pe debitor în imposibilitatea de a invoca faţă de purtătorii succesivi ai titlului excepţiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el îl are cu primul din ei. Bucureşti.1395 C. documentul. Dreptul creditorului este stabilit în baza unei situaţii ce rezultă din proprietatea înscrisului şi continutul său nu mai poate fi fixat prin interpretare1.orice căutare a intenţiilor declarate sau ascunse. cel ce l-a emis este ţinut să îndeplinească prestaţia la care s-a obligat. ci numai pe interpretarea logică a principiilor de drept cuprinse în art. Drept civil. propriu şi nu un drept cedat. Deci. literalitatea titlului imită calităţile fizice imuabile şi notorii ale bunului mobil aflat în circulaţia sa juridică. de ce nu am admite că principiul este valabil şi într-un raport în care dobânditorul are o pozitie reala faţă de creditul primit. cu valoare de principiu. Construcţia juridică a încorporării şi a caracterului originar al dreptului născut la dobânditor. p. C. circulaţia titlurilor de credit investeşte pe dobânditor cu un drept originar. Dacă cesiunea creanţelor transmite un drept derivat. deducem că debitorul nu mai poate invoca compensaţia pentru o creanţă ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii2. nu se mai poate invoca o excepţie ce rezultă din raportul existent între cedent şi debitor după ce dreptul de credit a fost dobândit de cesionar. Bucureşti. Circulaţia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor. titular legitim al creditului. 318 34 . Atât principiul literalităţii cât şi al autonomiei drepturilor specifice titlurilor de credit. cum este incorporat prin scriere în document şi va circula numai în acest mod indiferent de subiecţii prin mâna cărora trece.excepţiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu pot fi opuse dobânditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului). Teoria generală a obligaţiilor. (ce transmite un drept de creanţă) presupune circulaţia unui bun mobil. Obţinerea proprietăţii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea creditului menţionat pe document. 1 2 T. deoarece dreptul s-a născut aşa şi numai aşa. Asta înseamnă că oricare ar fi motivul care ar fi determinat emiterea titlului. Stătescu. ca să stingă în totul sau în parte pretenţia creditorului. Dacă dăm acestei reguli o valoare de principiu şi admitem că ea este valabilă într-un raport ce transmite un drept derivat.civ. p. reflectă o situaţie juridică reală ce acoperă o nevoie economică practică: creditul este legat de document.1909 C. Fiecare nou posesor devine titular al dreptului aşa cum este el înscris în document.R. Popescu. 414 C. e) Justificarea legală a teoriei titlurilor de credit. iar dobânditorul prin posesia de bună credinţă a documentului este proprietar şi creditor. după care cineva poate dobândi mai mult decât îi transmite autorul său. Bârsan. Titularul creditului are o poziţie reală faţă de document (un drept de proprietate). în literalitatea lui. Din interpretarea art. Aceasta. 1976.Civ. aşa cum am formulat-o naşte o întrebare: pe ce text de lege se bazează ? Aşa cum am arătat ea nu se fundamentează pe un text legal expres. obţinut după regulile generale ale dobândirii proprietăţii bunurilor mobile. In această formă. Autonomia dreptului pune pe creditor într-o stare de independenţă faţă de situaţia juridică a oricărui purtător al titlului. Adică. 1994. Formularea este improprie însă.

bonuri de tezaur. Cine-şi pune semnătura pe titlu se obligă în aceleaşi condiţii ca cel care l-a emis. Ele circulă prin tradiţiune. în special asupra circulaţiei şi stingerii sale. fie unei persoane arătate de acesta în titlu. certificatele de părţi sociale.există titluri ce dau dreptul la o prestaţie din partea debitorului: o sumă de bani-titluri de rentă. Va putea fi transformat în titlu la ordin sau nominativ însă numai prin acordul dintre posesor şi emitent. cărăuşul. Cât timp titlul circulă el va purta cu sine dreptul menţionat în toată integritatea sa1. 1 E. După modalitatea de circulaţie distingem: titluri la purtător. Despre titlurile de credit la purtător. un drept care se valorifică asupra unui bun determinat: scrisori de trăsură. voinţa posesorului fiind insuficientă.există titluri ce reprezintă un drept real. Creditul există în măsura în care este consemnat în titlu şi nici o limitare nu poate să restrângă valoarea lui contrazicând cuprinsul său. Cine este în posesia legitimă a documentului se consideră în posesia mărfurilor pentru că depozitarul. deci fie creditorului însuşi. p.deosebim şi titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor: acţiunile. cambii. căpitanul vasului nu pot să le predea decât aceluia ce-i prezintă titlul. . conosamentul.documente de transport. Orice act ce are ca scop restrângerea valorii titlului trebuie să rezulte numai din document. titluri la ordin. magazionerul. mărci poştale. El va continua să circule şi pe mai departe ca titlu la purtător. bilete de loterie. Acest inconvenient nu poate fi preîntâmpinat de posesor prin înscrierea numelui său pe titlu sau prin aplicarea vreunui semn distinctiv. posesor legitim.Această concepţie fundamentată pe mecanismul încorporării are valoare practică întrucât permite să se elimine sau să se reducă la minimum inconvenientele formale şi substanţiale ce însoţesc circulaţia creditelor după regulile cesiunii de creanţă. Asemenea titluri plătibile la ordin sunt prin excelenţă cambia. cu menţiunea că. Titlurile la ordin.Definiţia şi clasificarea Faţă de cele expuse deducem că titlul de credit este un înscris necesar pentru a transfera sau pretinde dreptul literal şi autonom înscris în el. .ordinele î producte. recipisa de depozit. deci pentru aceasta concursul debitorului. 4. prin semnarea celui ce transmite pe dosul titlului (de unde şi numele de andosare). bilete de bancă. Titlul de credit spre deosebire de orice alt înscris are o influenţă esenţială asupra soartei creditului. biletul la ordin şi cecul. certificatul de gaj. bilete la ordin. după cum trebuie să rezulte de aici şi orice act făcut pentru a opri circulaţia. Oricine se găseşte în posesia unui asemenea titlu este presupus. un serviciu. 444 35 . Din această cauză aceste titluri prezintă pe lângă avantajul de a putea circula cu mare uşurinţă un mare inconvenient în caz de pierdere sau furt. creanţa va fi plătită la ordinul acestuia. Titlul emis la purtător îşi păstrează caracterul şi posesorul nu poate să-i schimbe regulile de circulaţie printr-o declaraţie unilaterală de voinţă. Cristoforeanu. titluri nominative. Transmiterea se face prin gir. 1946. Conţinutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit: . neputându-se obliga mai sever sau mai uşor. Vor purta scris pe ele numele primului creditor. Revista de drept comercial. până la proba contrară. o anumită cantitate de mărfuri. Trebuie. ci indreptăţeşte pe oricine s-ar găsi în posesia titlului să exercite drepturile consemnate în document. poliţa de încărcare. cecuri. Titlurile la purtător. Sunt titlurile în care nu se indică un creditor căruia să i se facă plata în mod exclusiv sau la ordinul său. timbre.

Exemplu tipic în acest sens este factura (desi unele sisteme legislative admit circulaţia ei în condiţiile specifice titlurilor de credit). Problematica titlurilor de credit este vastă şi complexă. E.Debitorul nu trebuie încunoştinţat în legătură cu această transmitere. BIBLIOGRAFIE 1. (bilete de tren. O. Acestea au o eficacitate juridică mai limitată. cesiune ce trebuie înscrisă atât pe titlu cât şi în scriptele debitorului. Acesta va lua la cunoştinţă despre gir în momentul în care i se va prezintă titlul la plată şi va trebui să urmarească numai regularitatea formală a andosării şi succesiunea neîntreruptă a girurilor. I.. etc. Ele sunt de două feluri: -documentele de legitimare-efectul lor constă în aceea că posesiunea documentului constituie proba titularitătii dreptului. Revista de drept comercial 7-8/1996 Căpăţână. aproape inexistent în ansamblul normelor de drept pozitiv. deşi se aseamănă cu titlurile propriu-zise prin structura exterioară sau prin termenii prin care sunt numite. Ştefănescu. I. II Costin.I. Iaşi.. Există o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristicile titlurilor de credit. 3.). M. I. Însă o asemenea probă nu este decât o simplă prezumţie care-şi produce efectele numai până la proba contrarie. In anumite împrejurări dreptul poate fi exercitat chiar în lipsa documentului. 5. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă.. Titularul dreptului înscris pe document nu va putea pretinde dreptul său decât atâta timp cât este în posesia titlului. Prin teoria titlurilor. Revista de drept comercial. De aceea se spune că sunt titluri improprii.. Minea. 2. Leş. A. Sunt doar simple înscrisuri de credit. 1993 Cristoforeanu. bilete de teatru. fără a putea justifica dobândirea lui pe cale legală nu va putea folosi înscrisul. Titlurile nominative. Radu. de tramvai. Mişcarea legislativă din ţara noastră va trebui să aibă în vedere acest lucru şi va trebui să constate că domeniul titlurilor de credit este slab reprezentat. vol. In realitate nu au nici una din trăsăturile specifice titlurilor de credit. Procedură civilă.. Despre titlurile de credit la purtător.. Asemenea documente îndeplinesc funcţiunea de mijloc de probă a unui raport contractual. B.. Dicţionar de drept procesual civil. Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor. în sensul că încorporarea nu este deplină. 4. iar debitorul nu se poate libera valabil decât achitând valoarea titlului în mâna acelui creditor. Bucureşti. M..Tratat de drept comercial internaţional.titluri aparente. . tichete de garderobă. Persoana străină ce s-ar găsi în posesia acelui titlu.. Această teorie a realizat o penetraţie a principiilor de drept care dă posibilitatea unei mobilizări de bunuri ce se întâlnesc în activitatea comercială curentă. vol.N. Man. dreptul modern a obţinut o spectaculoasă cucerire. Albu. Acestea poartă scris pe document numele creditorului. Titluri de credit improprii. Aplicarea în practică a teoriei enunţate va aduce numai beneficii oricărui sistem economic bazat pe principiile pieţei libere. O politică legislativă şi economiă raţională va trebui să dea titlurilor de credit o reglementare unitară şi ea se va impune cu uşurinţă comercianţilor la orice nivel. I. 1946 Deleanu. 1994 36 . dacă asemenea registre sunt prevăzute de lege. Asemenea titluri circulă pe cale de cesiune..

Cluj Napoca. 14. Revista de drept comercial. Cluj Napoca. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit..M.L. C. Bucureşti. 20. 1994 Turcu. H. hârtiile de valoare.. 1991 Gherasim. Drept civil. Bucureşti. D.. 21.. Bucureşti. 8. Operaţiuni şi contracte bancare. C.... Beleiu. 1981 Lupaş. Liviu... Bucureşti. 1994. Dragoescu. Demetrescu. nr. V. 78/1998 Lupan. Partea generală. 17. A.. I. Brădeanu. 11. mecanismele bursiere în economia de piaţă. I.R. Hossu. 1991 Ionaşcu. T. S.... 13. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor.. Cluj Napoca. 18. 1992 Rucăreanu. Curs de drept cambial. 1994.C. 7. 1980 Stătescu. 60 37 . Drept civil.. Carasteristici generale ale titlurilor de credit.Georgescu. L.6. A. p.. I. 1976 Potolea. 12. Bucureşti. Bârsan. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. V.. p. Partea generală. Vol... 1975 Pop.. S.. P. 10. G. Bucureşti.. Repetiţia principiilor de drept civil. Efectele de comerţ.. Teoria generală a obligaţiilor. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. 1934 Ionescu. 1982 Popescu. E.. Bucureşti. 123 Vlachide. Gidro. Drept civil. 19. 15. Teoria generală a obligaţiilor. Cluj. I. Dragoescu. 22.. Drept civil. P. E. Cluj Napoca. Iaşi. Gh. Curs de drept. 9. 1993 Pop. R. Drept civil. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Bucureşti.. Revista de drept comercial 78/1998 Luha. Elemente de drept civil şi comercial comparat. T.. 16. 23. I. 1934 Luha. 1978 Ionescu. Bucureşti. Dreptul comerţului internaţional. P. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Demetrescu. I. 1948 Pop.

163/2009 2 Pentru amănunte a se vedea: M. Legea cambială a intrat în vigoare la 1 mai 1934 şi a realizat unificarea dreptului cambial românesc. 58/1934. Aceasta a dus la o diversitate de legislaţii. OUG nr. In virtutea acestui titlu o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane numite tras să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat. Scurt istoric. Costin. In acest fel se evita transportul de numerar într-o vreme în care drumurile erau nesigure. astfel că în curând s-a simţit nevoaia unei legiferări uniforme. 100/1.1673.11/1993 pentru modificarea legii asupra cambiei şi biletului la ordin.N. In 1930 s-a realizat semnarea a trei convenţii: Convenţia asupra legii uniforme referitoare la cambie şi biletul la ordin. o sumă de bani. formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească o sumă determinată. unui client care plătise bancherului o sumă corespunzătoare. p. Aceste modificări sunt de obicei preluate din legea italiană sau sunt adaptări româneşti. La rândul său legea italiană este o adaptare a legii uniforme. Se consideră că acest titlu de credit ar fi apărut în secolul XIII. au rămas fără rezultate pozitive. Legea cambială română a fost modificată prin O. Legea nr. Această scrisoare nu era altceva decât dovada plăţii făcută bancherului şi a obligaţiei luate de acesta. In secolul XIX fiecare stat a codificat în felul său normele privitoare la cambie. Legea nr.nr. La început cambia nu a fost altceva decât un instrument destinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoană. cu unele modificări neesenţiale. s-a realizat mai degrabă o 1 Legea nr. de obicei bancher. De altfel. pentru adaptarea la dreptul pozitiv românesc. Cambia se prezintă ca un titlu de credit esenţialmente girabil.G.Codul Savary . V.05. 5/1995. Legea uniformă privind cambia. Ulterior această lege a fost modificată prin OG nr. 39/2008 şi Legea nr. Luha. Definirea a oferit-o doctrina.C. 11/1993.). Ca instituţie juridică în sensul celei de astăzi cu caracterele ei esenţiale. îşi lua angajamentul de a face să se plătească de către un corespondent al său dintr-o altă localitate. sau într-o monedă diferită. Ea este o traducere a legii italiene din 1933. Atributele care caracterizează cambia au apărut cu timpul şi şi-au găsit consacrare legislativă în Ordonanţa asupra comerţului terestru . Legea română nu este legea uniformă chiar dacă în marea lor majoritate textele au corespondenţă. O serie de congrese şi conferinţe interstatale între care cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912. o convenţie destinată a reglementa conflictele de legi în materie şi o convenţie referitoare la timbrarea cambiei. 58/1934 cunoscută în mod obişnuit ca legea cambială (L.SECŢIUNEA a II-a CAMBIA Subsecţiunea I . Funcţii Legea nu defineşte cambia. oferă doar o reglementare detaliată a acestui titlu1. 83/1994. în aceeaşi monedă. putem vorbi despre cambie din secolul al XVIIlea. In 1929 a fost convocată la Geneva o conferinţă care şi-a asumat sarcina de a realiza unificarea în materie. Caractere.1934. 36-47 38 . Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene2. Modificările aduse sunt nesemnificative din punctul de vedere al concepţiei iniţiale a legiuitorului asupra cambiei. Legea română adaugă la normele uniforme mai mult decât îi permit rezervele. Revista de drept comercial nr. publicată în Monitorul Oficial nr. Definiţie. Izvoarele dreptului cambial.

Dacă îl acceptă îi urmează regulile cu stricteţe. a imaginii acesteia. Instituţiile de credit nu sunt obligate să aplice trunchierea.adaptare a reglementărilor iniţiale la realităţile economice şi instituţionale existente în acest moment în România. renunţarea la acestea neproducând inconveniente pentru utilizatorii cambiilor sau biletelor la ordin. actul care nu a luat naştere în forma cambială nu poate căpăta mai târziu această poziţie nici ca efect al unei hotărâri judecătoreşti.orice manifestare care încalcă legea trebuie observată şi invocată din oficiu. Părţile nu pot deroga . . Drepturile şi obligaţiile cambiale sunt fixate de legiuitor în mod rigid. incompatibile cu legea sunt socotite. De aici decurg unele consecinţe: . interpretarea normelor cambiale trebuie 39 . De aceea. Astfel. de la dispoziţiile legii. şi deci. prin trunchiere. In literatură s-a discutăt dacă dreptul cambial este sau nu un sistem legislativ independent care să asigure prin el însuşi relgementarea titlului atât din punct de vedere material cât şi formal.pe document se trec numai clauzele. manifestarea de voinţă nu are eficacitate cambială. legea uniformă nu este izvor de drept pentru dreptul cambial românesc deoarece România nu a aderat la Convenţia de la Geneva. pentru a nu fi necesară captarea şi transmiterea. pot fi izvoare de drept în materie. trunchierea nu este obligatorie şi nu produce efecte decât dacă este agreată în mod formal de instituţiile de credit implicate. multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plăţi. considerată prea generală. . articolul de lege care făcea referire la acest format a fost modificat corespunzător). Normele stabilite prin L. În vederea uşurării procesării cambiilor şi biletelor la ordin. Clauzele străine. în principiu. Aceasta deoarece practica bancară consemnează faptul că foile de prelungire sunt foarte puţin utilizate. civil şi comercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L. Totuşi. 39/2008 (Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr.C. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.părţile nu pot valida cambia nevalabilă formal prin voinţa lor. instituţiile de credit au convenit schimbarea formatului instrumentelor de plată.când lipseşte vreuna din condiţiile pe care legea le impune circuitului cambial. pe lângă imaginea instrumentului de debit. Altfel spus dacă normele de drept comun. Părţile nu au altă libertate decât de a accepta sau nu raportul cambial. Susţinem că normele de drept comun cu valoare de principiu pot să completeze cu succes lacunele legii cambiale. nescrise. oferă posibilitatea procesării cambiei şi biletului la ordin prin mijloace electronice. Insă. putând recurge la această posibilitate de procesare numai dacă au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale. ulterior legea a fost modificată prin Legea nr. şi Legea nr. actul normativ are drept obiect: reglementarea trunchierii (prezentării electronice la plată a cambiei şi biletului de ordin).C. 83/1994. Raportul cambial şi titlul care a luat naştere cu efecte cambiale. Ordonanţa mai prevede eliminarea foii de prelungire (allonge) pe care se puteau înscrie girurile sau avalurile. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege. eliminându-se sintagma „numele şi prenumele sau firma celui care se obligă”. sunt. completări sau modificări minore ale legii pentru facilitarea trunchierii: eliminarea foii de prelungire (allonge) şi eliminarea referirilor la verso-ul instrumentelor. definirea mai clară a cuprinsului semnăturilor de pe cambie şi bilet la ordin. . Definirea cuprinsului semnăturilor de pe cambie sau bilet de ordin se va face prin sintagma „semnătura olografă a persoanei”. în general. nu pot pierde ulterior această calitate şi invers. 16372009. 58/1934 asupra cambiei şi biletului de ordin. în principiu. prin aducerea elementelor de pe verso-ul acestora pe recto. Ele au acest drept numai în cazurile în care posibilitatea le este acordată expres de legiuitor. imperative. Ca atare.

Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul “quod non est in cambio. Cambia cuprinde drepturi literale şi autonome. . Aceste două trăsături le vom examina separat în secţiunile ce urmează.cambia este un titlu executoriu. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul unei cambii. Bucureşti. Existenţa înscrisului este cea dintâi condiţie pentru existenţa înscrisului. Fiind un titlu de credit cambia întruneşte toate trăsăturile ce caracterizează aceste titluri. Menţiunile pe care le poartă titlul sunt de aşa natură încât din ele trebuie să rezulte toate informaţiile necesare din care decurg obligaţiile cambiale.1 Caracterele titlului cambial. 19 40 . Manual practic de drept cambial. rigurozitatea formei atrage atenţia semnatatului asupra responsabilităţii ce şi-o asumă prin semnarea titlului. . Clauzele străine. Târgu Mureş. 1996. regulile cambiale mai prevăd şi altele specifice cambiei. Sunt autonome întrucât posesorul legitim şi de bună credinţă al înscrisului exercită un drept care s-a născut în persoană să şi nu un drept derivat. din acest motiv este necesar să fie cunoscută.cambia este un document complet. care nu cunosc raportul iniţial şi nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori. p. originar2 Pe lângă trăsăturile comune oricăror titluri de credit.să ţina seama de scopul emiterii titlului şi acest scop este exprimat foarte precis în cuprinsul legii uniforme. ceea ce impune că dreptul purtătorului să fie determinat prin titlu care i-a fost remis într-un mod care să nu dea naştere nici unei îndoieli. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege pot fi trecute în înscrisul cambial. Pe de altă parte. Economu. neputând exista cambie verbală. Adică dreptul posesorului legitimat nu este identic cu dreptul transmiţătorului care poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu. Sunt literale pentru că conţinutul şi întinderea drepturilor.conţinutul cambiei trebuie să fie consemnat într-un document (înscris). .cambia este un titlu riguros formal. Ea este înconjurată de un rigorism excesiv pentru a putea să corespundă scopului său de a circula uşor şi de a asigura o deplină securitate creditului. cambia fiind un act complet prin el însuşi. Debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris. sunt determinate numai de cuprinsul înscrisului. p. Astfel: . 11 2 R. trebuind să cuprindă anumite menţiuni obligatorii. Legea românească urmează a fi interpretată în spiritul raţional şi practic al legii uniforme şi. Nu există obligaţie cambială să nu fie cuprinsă într-un act scris. non est in mundo” (ceea ce nu este în cambie nu există în lume). Curentul juridic 2/1998. Aceasta este regula suficienţei. Ea trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. In acelaşi timp indicaţiile din titlu trebuie să excludă orice incertitudine (regula certitudinii). .cambia face parte din categoria titlurilor la ordin. incompatibile cu legea cambială sunt socotite nescrise. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. Luha. Formalismul cambiei este impus în primul rând prin faptul că titlul este destinat să circule în mâinile diferiţilor purtători succesivi. In consecinţă şi cambia este un document necesar întrucât dreptul pe care-l conţine nu poate fi exercitat de titlular decât prin posesiunea materială a înscrisului însuşi. Funcţiile cambiei 1 V. Numai clauzele.

Se utilizează cu un atare rol.este garantată solidar de giranţi.N. realizându-se schimbul într-o altă localitate.Cambia a apărut din necesităţi economice şi îndeplineşte anumite funcţii1 care-i asigură o atenţie specială din partea mediilor economice. Costin. în baza scrisorii. In scopul acoperirii creditului astfel acordat vânzătorul emite la momentul perfectării contractului o cambie în beneficiul său. pentru sumele prevăzute în cuprinsul lor. mijloacele şi instrumentele 1 Pentru amănunte a se vedea: M. pentru a i se pune în evidenţă acest rol. Utilizarea cambiei într-un atare scop s-a impus în virtutea avantajelor pe care le prezintă acest titlu de credit. .adică toate drepturile. Garanţia pe care poate să o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte (luăm în considerare sensul larg al noţiunii de garanţie . Bucureşti.R. b) Serveşte ca instrument de plată. Popescu. V. Posesorul mai multor cambii plătibile într-o anumită localitate poate face plăţi dând acele cambii în loc de numerar. p. 3/1995. .se transmite simplu şi rapid prin gir. . necorespunzând unei livrări de mărfuri sau de prestări de servicii se numeşte efect financiar. obţinând de la banca respectivă suma ce reprezintă preţul. prin care semnatarul scrisorii îi cere să pună la dispoziţia aducătorului ei suma de bani prevăzută în scrisoare. suma de la destinatarul acesteia. de pildă în materia vânzării comerciale. pe o altă piaţă sau într-o altă ţară. Excepţie fac doar situaţiile când cambia este la vedere. d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligaţii. 1976. Când este legată de operaţii bancare. A fost concepută cu o atare menire fiind denumită şi “lettre de change” (scrisoare de schimb). Cambia constătă un contract de schimb a cărui realizare poate fi schematizată după cum urmeaza2.cel care are nevoie de o sumă de bani într-o anumită monedă în altă localitate. Această cambie este suscceptibilă de onorare la o bancă chiar înainte de scadenţă. 2233 2 T. invitându-l să o plătească la scadenţă. Funcţiile cambiei. c) Constituie un instrument de credit.conferă certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptată de tras. Anume: . asupra cumpărătorului. In acest mod se înlătură riscul şi cheltuielile pe care le-ar fi implicat transportul de bani în numerar. -faţă de beneficiar nu sunt opozabile excepţiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtătorilor succesivi ai titlului. Este consecinţa faptului că de regulă cambiile nu se plătesc de îndată. în vederea achitării preţului. Luha. în schimb îi plăteşte de îndată suma corespunzătoare. p. Un producător vinde produsele sale unei persoane (cumpărător) acordându-i pentru plata preţului un termen de câteva luni.cel care are de primit o sumă de bani în altă localitate redactează o scrisoare către debitorul său şi o dă unei persoane care are de efectuat o plată în acea localitate şi care. Revista de drept comercial nr. adică la o dată ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv. diminuată însă cu taxa de scont. 421 41 . prin scontare. a) Constituie un procedeu de schimb în materie monetară. urmând ca plătitorul să primească. . pentru că în perioada respectivă acea persoană să poată vinde mărfurile şi să obţină astfel sumele necesare achitării preţului. pe credit. Când cambia constătă o creanţă izvorâtă dintr-o livrare de mărfuri ori prestare de servicii se numeşte efect de comerţ. Dreptul comerţului internaţional. obţine de la o altă persoană (de regulă bancher). o scrisoare către corespondentul acestuia aflat în localitatea respectivă.

indirect creditorul obligaţiei ce rezultă din raportul fundamental beneficiază şi de avantajele ce le aduce legea cambială: caracterul executoriu al titlului. Nu există obligaţie cambială care să se nască dintr-un raport pur cambial. Georgescu. Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constată sau realiza raporturi specifice de garanţie în sens restrâns (de mijloc juridic ce conferă creditorului prerogative speciale faţă de alţi creditori). fundamental. Cambia oferă posibilităţi de realizare a creanţelor pe care dreptul comun nu le oferă. în executarea obligaţiilor ce rezultă din ele sunt: vânzarea-cumpărărea.fie prin darea cambiei în gaj. Cambia de complezenţă purtătoare a unei semnături de favoare asigură terţilor creditori posibilitatea de a-şi satisface creanţele din patrimoniul celui ce a dat semnătura. print-un gir adecvat.N. De asemenea. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. Astfel de posibilităţi oferă cambia în alb. mandatul şi fideiiusiunea.fie sub forma unei semnături de favoare ce realizează o garanţie personală. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. C Turianu. o operaţiune juridică. Debitorul emitentului nu mai poate invoca faţă de posesorul legitim al cambiei nici o excepţie ce ar rezulta din contractul său cu emitentul şi va fi nevoit să-şi îndeplinească obligaţia sa. răspunderea solidară. Zlătescu. V. Caracteristici structurale ale cambiei. pentru a evita să i se opună vreo excepţie care ar ridica contractului eficacitatea juridică. Pătulea. Revista de drept comercial. garantare prin avalizare. 586 3 Pentru amănunte a se vedea: M. Subiecţii raportului cambial 1 V. girul de garanţie. Subsectiunea a II-a Raportul juridic cambial Temeiul naşterii unui raport juridic cambial îl constituie. Creditorul dintr-o astfel de operaţiune. Creanţa emitentului împotriva debitorului său. Bucureşti. Raportul cambial se alătură unui raport juridic cauzal şi. Garanţiile creditorului. împrumutul. numai că pentru a proteja pe terţii dobânditori de bună credinţă şi a asigura scopul economic al unei circulaţiuni eficace a bunurilor s-a recurs la principiul inopozabilităţii excepţiilor. Ca orice raport juridic. p. 31. Revista de drept comercial nr. ”Cum toate actele juridice au o cauză nici cambia nu face excepţiune de la această regulă de viaţă. de cele mai multe ori.D. Luha. 1970.L. 4/1995. ce constituie temeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei. 2 2 I. p. raportul cambial cuprinde structural trei elemete constitutive: subiecţii. prin gir ai cambiei”2. prin cambie se asigură executarea unei promisiuni de plată incertă. Acest lucru se înfăptuieşte în două forme: . p. iar creanţa beneficiarului împotriva emitentului care justifică transmisiunea cambiei o numim valoare furnizată. Deci cambia în alb stă la dispoziţia creditorului ca un instrument ce îi garantează şi îl ajută să execute obligaţia ce iniţial i-a fost incertă. V. Raportul cambial se naşte astfel în executarea unui alt raport juridic primar. . emite asupra debitorului său o cambie. p. după care o remite unui creditor al său pentru a nu-l plăti în numerar. Costin.prin care se poate proteja cineva de consecinţele păgubitoare ale unui fapt determinat şi mijloc juridic ce întăreşte şansele de executare a obligaţiilor)1. Beneficiarul cambiei în alb poate completa titlul numai dacă obligaţia ia naştere. deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobânditorii subsecvenţi. Cele mai importante operaţiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor. 1994. conţinutul şi obiectul3 . Bucureşti. 1937. 38-49 42 .

obligaţi direcţi . a avalistului. Aceştia sunt trăgătorul. obligaţia acceptantului (a trasului). Conţinutul său este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au subiecţii acestui raport. Obiectul său constă în acţiunea concretă la care este îndatorat subiectul pasiv şi la care este îndreptăţit subiectul activ. trasul. Plata făcută de oricare alt obligat eliberează definitiv doar pe semnatarii ulteriori şi lasă solvensului posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar de grad anterior lui. a girantului . Numai plata făcută de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligaţiile cambiale şi ca urmare blochează orice acţiune cambială. fiecărei subscrieri îi urmează atribuirea unui grad după un criteriu logic şi nu cronologic. pe de o parte si beneficiarul. al drepturilor la care dă naştere. a avalistului. Obligaţiile cambiale sunt directe când debitorul poate fi urmărit nemijlocit de creditorul cambial fără să se fi adresat mai înainte către alt debitor şi indirecte (de regres). In raporturile interne între diferiţii semnatari ai titlului. Trăsătura specifică a cambiei este aceea că la obligaţia cambială a subscriitorului iniţial se poate adăuga cea a altor subiecţi: a trasului care acceptă.Cambia presupune existenţa a trei subiecţi: persoana care crează titlul-trăgătorul-ce emite ordinul necondiţionat de plată şi care-şi asumă răspunderea în caz de neexecutare a acesteia. Obligaţii cambiali se împart în două catagorii. Raportul cambial este un raport obligaţional particular. Abstractă pentru că din contextul în care se naşte obligaţia nu rezultă scopul (cauza) pentru care ea este asumată. Din punct de vedere al persoanelor care asumă obligaţia vorbim despre obligaţia emitentului (a trăgătorului). Forţa sa obligatorie rezultă numai din titlu. pe de altă parte şi reflectă modul diferit în care se exercită dreptul subiectiv cambial. adică prin asumarea obligaţiei prin depunerea semnăturii autografe pe documentul cambial. respectiv o prestaţie pozitivă de a da sau de a face ceva. Această distincţie priveşte raporturile ce se statornicesc între semnatarii titlului. şi în măsura în care declară propria acceptare asupra titlului şi . Dispunerea pe grade diferite a obligaţiilor cambiale are consecinţe în situaţia îndeplinirii de către unul din ei a obligaţiei asumate. giranţii şi avaliştii lor.obligaţii de regres -subiecţi cărora te adresezi numai după ce s-a cerut inutil plata obligatului principal. Subiecţii cambiali sunt şi obligaţi cambiali întrucât fiecare din ei îşi asumă câte o obligaţie. Obligaţia cambială. a acceptantului prin intervenţie şi. acceptantul prin intervenţie.cel căruia i se adresează ordinul şi care devine parte a raportului numai dacă. adică după ce a fost refuzată acceptarea şi plata din partea destinatarului ordinului de plată. în sfârşit a celui ce garantează prin angajament propriu plata titlului din partea unui terţ. acei cărora te poţi adresa direct la scadenţă. a girantului care răspunde şi el de neacceptarea sau neplata faţă de toţi beneficiarii succesivi. pentru plata-trasul acceptat şi avaliştii săi. Ea se naşte prin subscrierea cambiei. când debitorul răspunde numai dacă creditorul s-a adresat fără succes debitorului cambial principal. Obligaţia cambială este abstractă si autonomă. Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligaţiilor ce le conţine şi sub aspect activ. criteriu ce ţine de însăşi natura declaraţiei cambiale. a acceptantului prin intervenţie. Conţinutul si obiectul raportului cambial. Face excepţie posesorul legitim al titlului care apare doar în postura de creditor. . Nu se acordă nici o semnificaţie juridică motivului pentru care subiectul se 43 . .beneficiarul-persoana în favoarea căreia se face plata.

al emisiunii cambiei. Ori emiterea titlului urmăreşte punerea în circulaţie a unui drept de creanţă. Sunt comerciale toate operaţiunile cambiale precum şi acţiunile ce rezultă din ele1 . în funcţie de motivul (scop mediat). Gălăşescu Pyk. Obligaţia cambială rezultă şi se alătură unui raport fundamental din care derivă obligaţia de plată a unei sume de bani. un drept de credit. însă se desprinde şi cu care nu mai păstrează decât anumite puncte de interferenţă.etc. el dobândind proprietatea prin prescripţia instantanee prevăzută de art. figurând între actele obiectiv comerciale. Valabilitatea semnăturii puse pe titlu nu depinde de valabilitatea celorlalte semnături. Obligaţia de a fece să se plătească se poate transforma în temeiul legii într-o obligaţie de a da în momentul în care obligatul principal refuză să-şi îndeplinească sarcinile. Cauza dreptului sau a raportului exprimat în titlul cambial nu poate fi alta decât acea a tuturor raporturilor de drept. 1937. adică complexul faptelor juridice care îi dă naştere şi-i determină modul de a fi.civ. a posesorului titlului. bun mobil cu valoare intrinsecă nesemnificativă. dar care scop nu face parte din titlu2 . Cambia este considerată un titlu abstract în sensul că din conţinutul său nu rezultă cauza emiterii sale. mobilizarea creanţelor. independent de celelalte. p. In literatura se discută că sub aspect activ conţinutul raportului cambial ni se prezintă din unitatatea a două elemente: un drept de creanţă şi un drept asupra unui document. vol. Obligaţiei de a plăti o sumă determinată îi corespunde dreptul creditorului. 1 2 D.18 L. Este autonomă în sensul că obligaţia fiecărui semnatar al cambiei trebuie să fie considerată separat.C. raport de care. Socotim că. Toate obligaţiile cambiale sunt guvernate de principiul independenţei semnăturilor. Se poate emite cambia când se doreşte novarea raportului din care derivă. Fiecare din aceste motive prezintă importanţa în sensul că indică legăturile ce le păstrează raportul fundamental cu raportul cambial nou format. deşi acest motiv există întotdeauna. I. Specific cambiei este faptul că între dreptul la credit şi înscrisul constatator al acestui drept există o legătură constitutivă pentru exerciţiul creditului. Revista de drept comercial. în ce-i priveşte pe obligaţii direcţi şi de a-i face pe alţii să plătească această sumă pentru obligaţii de regres. Obligaţia cambială constituie un act de comerţ. 586 44 . 1909 C. Raportul cambial şi raportul fundamental. Bucureşti.L. rente. Nu de puţine ori părţile înţeleg să emită titlu în scop de garantare a executării prestaţiei din raportul cambial. nici cambiile ce exprimă sume plătibile prin compensaţie. Cambia şi biletul la ordin. p. prin alte titluri. creditorul cambial este un proprietar al documentului. scop imediat al obligaţiei cambiale. Cambia are o cauză însă valabilitatea obligaţiei ce o conţine nu este condiţionată de indicarea ei. Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate. In sistemul cambial românesc nu se acceptă cambiile în producte sau în mărfuri. Obligaţia cambială este formală deoarece pentru a fi valabilă trebuie să cuprindă anumite indicări prescrise de lege. Georgescu. Obiectul obligaţiilor debitorilor de regres nu este permanent acelaşi. 1939. 178 I. Obiectul acestor obligaţii constă în a da o sumă de bani determinată. de a pretinde această sumă la scadenţă.obligă. Legea nu caracterizează dreptul asupra documentului. indiferent de natura raportului juridic care ia dat naştere. Insă proprietăţii sale i se aplică regulile speciale înscrise în art. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. element esenţial al oricărui act juridic ce justifică plata unei sume de bani. Sau se justifică pentru obţinerea unui document de plată către un creditor-giratar.

deci ca denumirea să se facă sub forma unui titlu.Putem deci spune că obligaţia cambială are cauză însă acesteia nu i acordă importanţă ca într-un raport de drept comun. Raportul cambial este autonom atât faţă de raportul ce intervine la primul purtător al titlului (raport de valoare furnizată). Altfel spus. pe lângă celelalte care sunt facultative. convenţii care ne indică scopul emisiunii sau al punerii în circulaţie. Totuţi există un raport juridic care justifică asumarea obligaţiei cambiale. Nu este permisă utilizarea altor denumiri (trată . p. Cambia de favoare. Felul cum se interferează raportul fundamental şi cel cambial depinde de convenţia de emitere a cambiei (dintre creditorul şi debitorul raportului de proviziune).L. Acest formalism riguros vrea sa garanteze conştientizarea subscrierii. Cambia este un act formal într-un sens mai riguros decât în cazul unor acte formale. Formalismul nu se referă numai la cerinţa unui înscris care să cuprindă obligaţiile părţilor. 1934. cambia de favoare nu este decât o abatere aparentă de la principiile ce guvernează coexistenţa raportului cambial cu cel fundamental. Nu este obligatoriu. Menţiuni obligatorii: sunt obligatorii următoarele menţiuni. Georgescu. P.menţiuni obligatorii. numit şi convenţie de execuţie sau convenţie de eliberare a cambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizată).C. ci şi la faptul că sensul obligaţiilor asumate este determinat uneori chiar de locul unde se află menţiunile şi chiar prin semne dispuse în mod diferit. Legea pretinde că titlul cambial să cuprindă anumite menţiuni determinate. Subsecţiunea a III-a Condiţii de formă şi de fond ale cambiei CONDIŢII DE FORMĂ In dreptul cambial condiţiile de formă au o importanţă deosebită. 1 din Legea nr. de complezenţă. 1. indicate de art. cât şi în ce priveşte raportul de proviziune. I. 1 S. 1 alin. Această cerinţă a legii exprimă într-o formulă specifică formalismul tipic cambial. In atare situaţie putem să considerăm angajamentul de a elibera o semnătură cambială de favoare ca un raport fundamental. In realitate ceea ce lipseşte în cambia de favoare este un debit cauzal. impunând în contextul documentului folosirea unei expresii care indică toate urmările ce derivă din natura cambială a obligaţiei asumate. 102 45 . se emite o cambie fără să existe în prealabil un raport juridic fundamental de proviziune. 58/ 1934 – „Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu” Denumirea de cambie. Bucureşti. De la principiile enunţate până acum practica ne oferă o derogare (aparentă). Un astfel de raport rezultă din aşa zisa convenţie de favoare. Legea pretinde că denumirea de cambie să fie trecută în însuşi textul titlului. Potrivit art. Este denumită astfel orice intervenţie în nexul cambial al unui favorizator care-şi pune semnătura pe titlu cu scopul de a credita un alt subiect -favorizatul. poliţe). Demetrescu. Adică. corespunzător debitului cambial care să poată genera o acţiune alăturată celei cambiale. Ionescu. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Denumirea trebuie sa fie înserată gramatical încât să apară evident şi logic legătura denumirii cu ordinul cambial.1 L. Excepţiile cambiale se întemeiază şi vor putea fi invocate în conformitate cu acest “pactum de cambiando”1. ce se prezintă sub forma cambiei de favoare.

anul . Anca. Legea spune ca trasul se indica cu numele său de persoana fizica sau cu numele de persoana juridică. luni. ale persoanei fizice. 3. Suma de plată este unică şi indivizibilă pentru că proviziunea cambială este unică. luna. să fie unică (nu se admit cambii cu scadenţe succesive) şi să rezulte precis din textul cambiei. . trăgătorul îşi rezervă posibilitatea de a asuma o obligaţie directă. 392-395 46 . Alin. Scadenţa trebuie să fie posibilă (să nu fie înaintea emiterii sau o zi neindentificabilă). Se pot utiliza şi formule echivalente: la cerere. sau. respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului 5. p. Scadenţele sunt de mai multe feluri: . respectiv numele şi prenumele. Daca în titlu nu se indică o altă scadentă se prezumă ca este făcută la vedere (iuris et de iure). Trasul trebuie să fie o persoană existentă chiar dacă se individualizează printr-un nume fictiv. respectiv denumirea trasului. săptamâni. Practic prin această formulă a ordinului de plată.scadenţa la un anumit termen de la vedere. dacă nu există prezentare. Indicarea scadentei. adică la un anumit număr de zile. O astfel de cambie se deosebeşte de un bilet la ordin deoarece în cazul în care trasul refuză acceptarea. ani din ziua prezentării la acceptare. din ziua protestului. Popescu. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei. săptămâni. scadenţa sau câtimea obligaţiei. Bucureşti. (şi nu un mandat dat trasului): una a posesorului de a exercita unele drepturi şi una a trasului de a îndeplini anumite obligaţii.cu scadenţă la zi fixă: este cea mai utilizată în practică.2.scadenţa la un anumit termen de la o emisiune. Stipulaţia de dobanzi se consideră nescrisă cu excepţia cambiilor la vedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata de dobânzi. complet sau prin precizări uzuale. admite ca ordinul de plată sa fie adresat trăgătorului însuşi. P. In principiu nu se pot înscrie accesorii. din ziua următoare a datei emisiunii cambiei. Desemnarea lor este cumulativă şi nu alternativă. ani. Natura juridică a ordinului de plată sub formă de delegare explică posibilitatea revocării ordinului până la acceptare. să fie certă (să indice cu precizie ziua sau termenul până la care beneficiarul trebuie să se prezinte la încasare). În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Teoria generală a obligaţiilor. iar creditorul este obligat să facă toate formalităţile pentru conservarea regresului. Necesitatea de a indica o sumă determinată este o derogare de la principiul de drept comun după care poate să existe o obligaţie determinabilă. Chiar dacă există mai mulţi trăgători toţi se angajează pentru aceeaşi sumă şi ea este prevăzută pentru executarea aceleiaşi creanţe. in litere sau cifre. respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. . . trăgătorul va fi obligat de regres. 1968. se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele. 2 al aceluiaşi articol prevede: „Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată”.la vedere: înseamnă că plata cambiei trebuie să se facă la prezentarea ei în acest scop. Scadenţa trebuie să indice ziua. 1 T. locul plăţii. Aceasta din urmă formulă păcătuieşte prin incertitudine. imaginar. Codul trasului. în limita spaţiului special alocat. fiind sigur că titlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres. adică a zilei din care titlul devine exigibil. la prezentare. Cambia nu poata să cuprindă decât obligaţii constând în sume de bani. Se pot indica mai mulţi traşi. Chiar dacă legea nu prevede o anumită formulă ordinul trebuie să fie clar şi precis. Ordinul de plata este considerat o dublă delegare1. Numele celui care trebuie sa plătească (tras). 4. L.R. luni. adică la un anumit număr de zile. în clar.C. Constă în cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna beneficiarului. El nu trebuie să conţină condiţii încât să facă incert faptul plăţii.

Dacă indicarea este cumulativă. Se pot indica mai mulţi beneficiari. semnătura olografă a persoanei fizice. 58/1938 – Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: în clar. numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.Semnătura celui care emite cambia (trăgător) Cambia este un titlul sub semnatură privată şi se fundamentează pe subscrierea celui care emite titlul. dreptul se exercită colectiv şi integral. Domiciliatarul nu are drepturi şi obligaţii cambiale. domiciliatar. Ele pot să coincidă sau nu şi problemele se rezolvă după următoarele reguli: trasul poate indica în localitatea ce reprezintă locul plăţii şi adresa plăţii. Locul plăţii este un element esenţial în sensul că trebuie să aibă acoperire în context.Titlul trebuie prezentat obligatului pentru plată. Cambia poate fi semnată de mai mulţi trăgători şi în acest caz va lua naştere o obligaţie unică. Arătarea datei şi a locului emisiunii Se menţionează. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor 47 . indivizibilă şi cu aceeaşi scadenţă. Locul plăţii se referă la locul unde posesorul are obligaţia de a prezenta cambia la plată. 8. precum şi locul emiterii. Se admite pluralitatea locului de plată cumulativ. anul emiterii. În lipsa unei atari arătări.dacă locul plăţii nu coincide cu domiciliul trasului şi trăgătorul nu l-a desemnat. Neindicarea locului plătii nu duce la invalidarea titlului. 8 din Legea nr. Data emiterii permite determinarea mai multor elemente: calculul datei de scadenţă.Data emiterii este certă şi opozabilă tuturor până la proba contrară. loc al plăţii efective. acesta poate să arate în acceptare o adresă în aceeaşi localitate unde plata trebuie să fie făcută” . Obligaţiile şi drepturile sunt stabilite de dreptul comun şi rezultă din convenţia ce o are cu cel ce l-a desemnat. 9. Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabilă titlului. Legea prevede şi posibilitatea ca loc de plată să fie indicat domiciliul unui terţ. alternativ sau succesiv. Locul unde trebuie făcută plata. regres). . Dacă lângă semnătură nu este indicat vreun loc titlul este nul. Cambia domiciliată. Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa. loc al plăţii. – „Dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată. Suma din cambie este cherabilă nu portabilă. adică persoana căreia trebuie să i se plătească suma din cambie. (adresa plăţii) şi domiciliul trasului au semnificaţia lor. Aceasta este cambia domiciliata. trasul poate indica şi el pe domiciliatar în condiţiile art. determinarea valabilităţii drepturilor semnatarilor privind acţiunea cambială (protest. acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuşi la locul plăţii. Data trebuie sa fie unică. pe partea stângă sus şi trebuie să cuprindă ziua. Dacă nu se indică locul emisiunii se prezumă iuris et de iure ca loc al emisiunii este locul arătat lângă semnătura trăgătorului.30 L. Noţiunea are înţeles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata şi nu locul unde se plăteşte efectiv (adresa plăţii). altul decât cel al domiciliului trasului. domiciliatarul. Toţi trăgătorii vor răspunde solidar. pe faţa titlului. 7. astfel creanţa cambială este nerealizabilă. cumulativ sau alternativ. constatarea capacităţii legale (vârsta) a semnatarilor. calculul perioadei de dobândă. luna. domiciliatarul este stabilit de obicei de trăgător. Indicarea beneficiarului. Când indicarea se face alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul. posibilă şi certă. trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea. Localitatea de plată trebuie să existe. Când cambia este plătibilă la domiciliul trasului.6.C. fără însă să arate un terţiu la care plata trebuie să fie făcută. Conform art. de obicei. Deci fiecare din noţiunile.

Paris. micşorarea forţei executorii a cambiei). 1 A. . Cambia incompletă formal. Când lipseşte vreuna din condiţiile esenţiale. pe cambie se aplică şi ştampila persoanelor juridice implicate în procesul cambial. ”clauza de negaranţie pentru acceptare”. persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii. p. Pentru persoanele juridice. Clauze neobligatorii. Indeplinirea obligaţiei anulează valoarea cambială a tuturor exemplarelor aflate în circulaţie. persoană fizică. Astfel: . ”netransmisibil prin gir”. 967 Cod civil. Este o reproducere originală a titlului efectuată cu respectarea autografă a semnăturii trăgătorului. Dacă titlul este în circulaţie trebuie să se reproducă autograf şi semnăturile celorlalţi semnatari. după caz.altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. Insă cambia imperfectă rămâne un document care recunoaşte un debit cauzal 1. îi restrâng efectele. îl leagă de alte raporturi juridice. dacă trasul acceptă mai multe exemplare îşi multiplică obligaţia. protejează interesele ce le are posesorul titlului de a obţine de la trăgător multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate. transmiţându-le la persoane diferite întrucât rămâne obligat faţă de toţi purtătorii succesivi ai oricărui exemplar. C. titlul nu este nul ci nu are eficacitate cambială. Menţiunile care contrazic natura titlului sunt interzise şi duc la nulitatea titlului însuşi (condiţionarea obligaţiei cambiale. fie sub formă de copii. în sensul că cel în favoarea căruia este făcută cambia nu trebuie să facă dovada cauzei creditului pe care îl invocă şi care se prezumă că există până la proba contrară din partea debitorului. îl explică. Pe lângă clauzele definitorii. documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesiei titlului. Numărul de exmplare trebuie să rezulte din numerotarea cuprinsă în însăşi textul titlului. Manuel de droit commercial. prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau. L. 305 48 . Efectele acestui document sunt însă limitate. Nevalabilitatea sa este absolută şi obiectivă în sensul că poate fi invocată de orice debitor faţă de orice posesor. 1992. Când posesorul cambiei incomplete este străin de raportul fundamental. plata în rate). etc. Există menţiuni care sunt în contradicţie cu natura titlului dar nu duc la nulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descărcarea trăgătorului de responsabilitatea de plată. Jauffred. scadenţe succesivă. Prin excepţie. a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului. Posesorul trebuie să valorifice drepturile fără să fie obligat să ofere toate exmplarele deaorece există o singură obligaţie. clauza ”valoare primită în mărfuri”. Inscrierea lor nu este interzisă. Girantul ce obţine duplicatele este obligat să nu imprime acestora circulaţii distincte. obligatorii părţile obişnuiesc să înscrie pe titlu şi alte menţiuni. Pluralitate de documente şi unicitatea obligaţiei cambiale. etc. In acest raport se face aplicarea art.clauze care nu influenţează obligaţia cambială: clauza “după aviz”. Totuşi. Soluţia o deducem din principiul relativităţii efectelor actelor juridice. Duplicatul. In principiu se poate înscrie pe titlu orice menţiune ce nu contravine naturii sale. însa ele nu definesc actul ci îl precizează.clauze care afectează obligaţiile cambiale: clauza “nu la ordin”.

Cambia este valabilă din punct de vedere formal şi obligaţiile asumate. Ea nu se foloseşte pentru a se da acceptarea. Deci cambiei i se vor aplica regulile de drept comun în materie.V. Semnatarul aparent nu se obligă şi nu obţine nici un drept întrucât semnătura nu a fost făcută de el. Temeiul acestei responsabilitati este faptul ilicit cu consecinţa de responsabilitate obiectivă. Regulile falsului cambial Avem în vedere situaţia în care conţinutul original al titlului suferă modificări. Legea arată ca cel care semnează ca reprezentant al unei persoane fără a avea împuternicire este ţinut personal pentru obligaţia subscrisă. Se ţine seama ca operaţiile cu cambii sunt acte de comerţ şi acte de dispoziţie şi ca atare nu pot fi efectuate de minori sau de către persoane puse sub interdicţie. In temeiul principiului autonomiei obligaţiilor cambiale celelalte obligaţii ramân însă valabile. p. Ceilalţi semnatari îşi asumă însă obligaţii valabile şi vor fi ţinuţi cambial aplicânduse principiul autonomiei obligaţiilor cambiale. Obligaţia asumată de un incapabil este lovită de nulitate relativă. Purtătorul copiei girate va putea. de asemenea. Se distinge intre contrafacerea semnăturii si alte alterări ale cambiei1. să valorifice dreptul către cei ce au subscris-o. putând să se îndrepte împotriva tuturor obligaţilor cambiali. Insă. Capacitatea se ia în considerare în momentul subscrierii obligaţiei. o anumită semnătură (sau mai multe). legală. Dacă semnătura trăgătorului este falsificată girantul îşi asumă o obligaţie cambială şi şirul girurilor nu este întrerupt. Dreptul său nu este autonom cu subiecţii aflaţi în relaţie directă (reprezentatul cu reprezentantul) cei doi subiecţi ai raportului de reprezentare se vor desocoti după regulile de drept comun.Copia este o reproducere identică a titlului original efectuată de acelaşi posesor care consemnează în noul document textul cu toate subscrierile. O. 1 P. 1975. însă ea nu va avea aceeaşi valoare către semnatarii de pe original fără posesia şi a documentului original. nu corespunde voinţei subiectului cu privire la obligaţia pentru care a subscris. în baza posesiei ei. 89 49 . Pătrăşcanu. Când mandatarul subscrie este necesar să-i rezulte această calitate. Copia trebuie să reproducă întocmai originalul cu girurile şi toate celelalte menţiuni care figurează în cambie. O semnatură este contrafăcută când este scrisă de o altă persoană decât aceea care este indicată în iscălitură sau când semnătura autografă a fost modificată încât semnătura nouă apare ca fiind a unei alte persoane. Răspunderea îi este înlăturată prin ratificarea operaţiunii. cu indicaţia “copie”. Deci falsul reprezentant care a plătit titlul are aceleaşi drepturi ca şi pretinsul reprezentat. Reprezentarea cambială Obligaţiile cambiale pot fi asumate şi prin reprezentant. In această materie este suficient un mandat general din cuprinsul căruia să rezulte că mandatarul are dreptul să emită cambii. acolo unde se termină reproducerea. Titluri de credit în comerţul internaţional. CONDIŢII DE FOND Legea nu cuprinde dispoziţii privind condiţiile de fond. Sachelarie. Craiova.

Acest drept este patrimonial. iar doctrina vorbeste despre cambie în alb. Fiecare giratar va completa cambia şi va răspunde după indicaţiile date de girantul său.C. afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului.C. Această norma face distincţie între cel ce a semnat înainte de alterare şi cel ce a semnat după. Situaţia este reglementată de dispoziţiile art. ca un angajament al trăgătorului de a face să se plătească această sumă. Nerespectarea termenului de completare duce la decăderea din drept. a fost completată fără a se ţine seama de înţelegerile intervenite. Dacă dovada nu este posibilă se prezumă că semnătura a fost pusă înainte de alterare. Convenţia iniţială de completare nu este opozabilă primitorilor succesivi prin gir. Deci documentul poate fi completat succesiv. Conţinutul dreptului de completare rezultă din conţinutul înţelegerii dintre trăgător şi primul beneficiar. Dobânditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeşte prin gir. Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei.C. 50 . este că toate condiţiile formale trebuie să existe în momentul în care se valorifică dreptul contra oricărui obligat cambial.Alterarea titlului presupune modificarea conţinutului documentului fără voinţa celor interesaţi. Trasul nu are în acest moment nici o obligaţie. ipoteza prevăzută în art. Legea foloseste noţiunea de cambie necompletată. – „În cazul alterării textului unei cambii. se presupune că a fost pusă înainte”. care prevede: „Dacă o cambie. irevocabil şi transmisibil prin tradiţia documentului. Completarea abuzivă îndreptăţeşte pe cei interesaţi să invoce excepţia completării abuzive dacă au încercat un prejudiciu. Ultimul giratar nu este obligat să cunoască conţinutul înţelegerii iniţiale de completare. semnatarii anteriori sunt ţinuţi potrivit textului original. În cazul în care din titlu nu rezultă sau nu dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare. necompletată la emitere. Momentul alterării trebuie dovedit deoarece de el se leagă întinderea obligaţiilor subscriitorilor. Completarea se face până la prezentarea cambiei la plată dar nu mai mult de trei ani de la data emiterii. Subsecţiunea a IV-a Acceptarea Poziţia trasului înainte de acceptare Cambia se prezintă în momentul creării sale în dublă ipostază: ca ordin de a se plăti o sumă de bani beneficiarului titlului. Dreptul de completare îl are primul dobânditor şi posesorii succesivi. semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în limitele textului alterat. Completarea tardivă produce o cambie nevalabilă deoarece la data când trebuia completată îi lipseau elementele esenţiale. Primul este ţinut în limita textului original şi cel din urmă conform conţinutului alterat. O cambie în alb trebuie să conţină cel puţin subscrierea trăgătorului. Asemenea decădere nu este opozabilă posesorului de bună credinţă. SITUAŢII SPECIALE Cambia în alb Principiul L. Sarcina probei aparţine posesorului deoarece el are interesul să dovedească valabilitatea titlului actual.88 L.12 L. chiar dacă ordinul de plată îşi găseşte justificarea în creanţa ce o deţine trăgătorul împotriva trasului. căruia titlul i-a fost transmis completat”.

Se acceptă totuşi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare. Acceptarea se scrie prin formula “acceptat”. Dacă se indică mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele. Prezentarea cambiei la acceptare Titlul este prezentat la acceptare de către posesor până în preziua scadenţei. s-ar ajunge la concluzia că. aşa cum a promis. irevocabila dupa ce ajunge la destinatie. Trasul răspunde contractual faţă de trăgătorul autorizat să emită cambia. p. 1998. Cambia. Acceptarea este necondiţionată (acceptarea condiţionată este nulă. Dacă s-ar accepta contrariul. apoi nu-şi va respecta această obligaţie va răspunde faţă de beneficiar contractual şi nu cambial. ea este semnată de tras. Refuzul de datare se constată prin protest de nedatare. creditorul poate agrava unilateral poziţia debitorului. deoarece nu a subscris încă titlul. Revocarea după restituire se consideră o alterare a înscrisului. „voi onora” pe cambie. 100 51 . Conţinutul şi forma acceptării Acceptarea este o manifestare de voinţă prin care trasul. principiu neadmis de dreptul comun. Revoarea acceptării echivalează cu o neacceptare. Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicându-se persoana de la care provine. Daca vreunul refuză acceptarea se întocmeşte protest de neacceptare. In această ipoteză trasul nu va avea o răspundere faţă de trăgător pentru că refuză să accepte cambia. Nu se primeşte acceptare prin act separat. literală şi abstractă. un terţ intervine în nexul cambial şi se obligă direct să plătească suma de bani înscrisă în titlu. Dacă figurează şi indicaţi la nevoie. Daca trasul se va angaja faţă de beneficiar că va acepta cambia şi. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin voinţa trăgătorului sau a giranţilor. Ea se prezintă la domciiliul trasului chiar dacă se indică un domiciliatar. Titluri de credit. Aducerea la cunoştinţă a acceptării se face prin restituirea cambiei purtătoare a semnăturii de acceptare. Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteşte nescrisă în ce priveşte partea ce depăşeşte obligaţia cambială. Dacă nu ajunge la cunoştinţa celor interesaţi poate fi revocată chiar dacă a fost scrisă pe titlu. Prezentarea se face la domiciliul trasului. Trasul poate cere timp de gândire o singură dată. se va solicita şi acceptarea lor. deoarece acceptarea este fapt personal al trasului. „voi plăti”. In principiu acceptarea nu se dateaza. Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenţă la un anumit timp de la vedere şi la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare. Bucureşti. Asta deoarece răspunderea cambială este mai severă decât răspunderea contractuală a trasului faţă de trăgător din raportul fundamental1. Când există mai mulţi traşi prezentarea se face tuturor. 1 V Luha. Prezentarea la acceptare este în principiu facultativă. Se admite însă acceptarea parţială. Acceptarea se poate face şi pe duplicat. In acest caz neprezentarea sau refuzul acceptării nu produc consecinţe. Problema este mai delicată când lipseşte autorizarea de emitere a cambiei. Obligaţia asumată este autonomă. considerată neacceptare). poziţia trasului este nesemnificativă cambial. în ipoteza în care nu va accepta. pentru că se consideră a fi o acceptare limitată şi nu condiţionată.Inainte de acceptare. dar nu mai lung de o zi. Acceptarea este în principiu.

Clauza de interdicţie nu este posibilă în cambiile cu scadenţă la un anumit termen de la vedere şi nici în cele ce sunt plătibile la un terţ. Dacă clauza este înserată de trăgător produce efecte faţă de orice obligat cambial. giranţi şi avaliştii lor. prezentarea la acceptare determinând scadenţa. Excepţia poate fi invocată numai de girant si garanţii săi. Situaţia este acoperită de principiul prescripţiei instantanee. Prezentarea se va face în timp de un an de la emisiune. Dacă clauza de prezentare în termen nu se respecta posesorul este decăzut din dreptul de regres faţă de toţi debitorii cambiali. Circulaţia voluntară se bazează pe un contract valabil de transmisiune prin care se atribuie proprietatea titlului.Trăgătorul poate fixa termen în care cambia să fie prezentată la acceptare. In asemenea ipoteză dobânditorul poate obţine legitimarea pretinderii dreptului dar nu şi proprietatea documentului. Nerespectarea ordinului impus de giranţi duce la decăderea dreptului de regres împotriva girantului. Trăgătorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula “fără obligaţie de acceptare”. 52 . Circulaţia involuntară constă într-o transmisiune în care dobânditorul nu primeşte drepturile în urma unui acord valabil. Dacă trasul plăteşte se stinge raportul cambial. primitorului. Cambia. Acest lucru se realizează în cambiile cu scadenţă la un anume termen de la vedere. sau le primeşte în lipsa oricărui acord. prev. Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o dată cu girul. El este ţinut faţă de creditor în solidar alături de trăgător. Aceasta circulaţie poate fi voluntară sau involuntară. Legea româna nu reglementează cambial proviziunea. în sensul că trasul are obligaţia de a plăti. Dacă nu plăteşte. Efectele acceptarii Prin acceptare trasul devine obligat cambial principal. Obligativitatea prezentării la acceptare rezultă şi din lege. faptul se constată într-un protest de neplată şi se activează dreptul de regres al creditorului. sarcina probei inexistenţei proviziunii revine trasului. pe ascuns sau împotriva voinţei posesorului legitim. Subsecţiunea a V-a Circulaţia cambiei Titlurile de credit sunt destinate circulaţiei.Civ care spune ca posesia de bună credinţă valorează titlu.1909 al. trăgătorul poate revoca ordinul de plată al trasului de a accepta şi de a plăti cambia. Creditorul îl poate urmări pe trasul acceptant deoarece el este obligat cambial. prin specificul ei evită neajunsurile ce rezultă din formele de transmitere a titlurilor de credit. Clauza de obligativitate a prezentării la acceptare poate fi trecută şi de giranţi care. Cambia. pot fixa termene în acest sens. Termenul poate fi fixat precizând atât începutul cât şi sfârşitul sau poate fi indicat numai sfârşitul acestuia. O astfel de situaţie se poate răsfrânge asupra transferurilor ulterioare cu efecte nedorite.1 C. De aici rezultă urmatoarele: trasul acceptant plătitor nu are acţiune cambială contra trăgătorului ci numai acţiune de drept comun. ca titlu de credit nu-şi poate realiza funcţiunile economice decât prin circulaţie. Transmisiunea face ca dobânditorul să primească şi titularitatea dreptului încorporat în document. de art. iar ceilalţi de a face să se plătească.

numele giratarului. Dobânditorul unei cambii “nu la ordin” va fi obligat să demonstreze transferul în baza căruia a obţinut cambia. toate inconvenientele. Implicit s-a ajuns la formula valabilă după care girul poate conţine numai subscrierea girantului.. printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu. pe de o parte şi a legitimităţii pretinderii prestaţiei la care s-a obligat debitorul cambial.C. către o altă persoană. toate drepturile consemnate literal pe document. prin scrierea unei formule specifice. 15. el trebuie semnat de girant. Asemenea gir îşi realizează funcţiile 53 . girul trebuie scris pe cambie. Art.Efectul acestei manifestări de voinţă constă în transmiterea proprietăţii documentului. se are în vedere proprietatea documentului şi dreptul de creanţă pe care titlul îl încorporează. Natura juridică Înţelegem prin gir mijlocul tipic de circulaţie al cambiei prin care un girant transmite unei alte persoane numite giratar. prevede că girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). 2 din L. Cambia “nu la ordin” si cambia netransferabila Cambia este un titlu la ordin ca efect al dispoziţiilor legale. transmiţătorul asumă faţă de primitor şi faţă de toţi cei care-i succed obligaţia de a face să se plătească titlul (garanţia acceptării şi plăţii cambiei). care din punct de vedere juridic reprezintă o declaraţie scrisă şi subscrisă şi cuprinde: numele girantului. adică girantul să nu indice numele giratarului. În acest din urmă caz. iar sub aspectul conţinutului.C. el primind un drept derivat. sub forma unor menţiuni scrise şi semnate. Prin gir se transmit drepturi autonome si literale. pe de altă parte. Girul are la bază o convenţie cauzală anterioară. constituindu-se el însuşi ca garant pentru plata sumei la scadenţă. In opinia noastră o asemenea clauză nu este valabilă deoarece afectează însăşi natura titlului. Deci. De obicei se scrie pe dosul titlului.Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin şi se transmite de cele mai multe ori prin gir. Pentru lichidarea sau garantarea unei datorii. alin. Se pune problema dacă ar fi admisibilă o clauză care să interzică transmiterea cambiei sub orice formă. Mai mult decât atât. care interzice girarea. adică printr-o manieră specifică ce înlătură. Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei prin gir.. Forma girului Potrivit art. debitorul convine cu creditorul să-i transmită titlul cambial aflat în posesia sa. Este complexă pentru că vizează sub aspectul formei două acţiuni concrete: dispoziţia asupra documentului prin remiterea acestuia şi subrogarea giratarului în drepturile girantului. data şi semnătura girantului. girul se analizează ca o manifestare de voinţă. In acest caz cambia poate circula dar cu efectele unei cesiuni de creanţa. trebuie să fie scris pe cambie Cambia poate fi transmisă în alb. 15 din L. complexă exprimată în scris. Raportul dintre girant şi giratar este abstract deoarece cambia circulă dezbrăcată de raportul fundamental dintre cei doi subiecţi. In asemenea ipoteza giratarul va trebui să-şi completeze singur numele. Girul. prin particularităţile dreptului transmis. girul pentru a fi valabil. Legea permite însă introducerea unei clauze “nu la ordin”. odată cu predarea acestuia. celelalte modalităţi de transmitere fiind permise.

posesorul poate să exercite toate drepturile inzvorând din cambie. Girul pentru garanţie se dă de către beneficiar pentru a garanta anumite obligaţii. însă girul ulterior protestului produce numai efectele unei cesiuni ordinare. Girul ulterior scadenţei/ ulterior protestului. Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni. deoarece circulaţia normală a cambiei durează numai până la scadenţă. pe baza menţiunilor enumerate mai sus. a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. Girul trebuie să fie pur şi simplu. Dacă titlul ajunge în mâna unui debitor cambial. În cazul girului cumulativ. sau orice altă menţiune care implică gajul. prin girare în favoarea băncii. În ambele cazuri. Se poate spune că girul pentru procură este o formă în care giratarul mandatează o altă persoană pentru a încasa banii. exercitarea drepturilor cambiale urmează să se facă de către toţi giratarii. Legea nu interzice girul după acest moment însă. Articolul 21 din L. raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece datoria nu este exigibilă. Nu este acceptat nici girul parţial. De fapt. Girul ulterior scadenţei produce aceleaşi efecte ca şi girul anterior. „pentru încasare”. Girul pentru procură ( gir pentru încasare). Girul în favoarea băncii (operaţiunea de scontare prin care posesorul cambiei poate obţine prin gir resurse de la o bancă. dar un gir făcut de el este socotit ca făcut cu titlu de procură. cum ar fi garanţia pentru bună execuţie a unor lucrări de investiţii. stipulează că pe cambie se fac menţiunile „valoare în garanţie”. „pentru procură”.Potrivit legii girul la purtător este considerat gir în alb. înainte de scadenţă.C. girantul cedează cambia la un preţ mai scăzut datorită problemelor apărute cu încasarea acesteia. iar în cazul girului alternativ. 20 din L. este considerat ca fiind un gir obişnuit. Girul în alb păstrează caracteristicile circulaţiei cambiale chiar dacă uneori se rezumă la o simplă înmânare a documentului. în baza unui gir în garanţie. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoarea pentru acoperire”. el nu va avea efectul său specific. neafectat de modalităţi. urmând ca giratarul să se preocupe de recuperarea sumei înscrise în cambie. Potrivit art. oricare dintre giratari care se află în posesia girului poate exercita drepturile cambiale. sau până când protestul poate fi făcut. primitor prin astfel de gir se comportă ca un veritiabil giratar. Giratar poate fi orice persoană din nexul cambial. dar nu o poate gira decât cu titlu de procură. Cei obligaţi nu pot opun e posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu girantul. Girul cumulativ/ alternativ în cazul în care pe titlu se înscriu mai mulţi giratari. se face o nouă girare în care giratarul devine girant iar mandatarul giratar. primind cambia. prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia. înainte de scadenţă. Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului. poate să execute toate drepturile care decurg din cambie. girantul garantează numai existenţa creanţei nu şi plata acesteia. Condiţionarea girului se socoteşte nescrisă. prin gir de întoarcere. In această situatie vorbim despre gir de întoarcere. Totuşi nu este admis girul la purtător .deoarece după completare se transformă în gir complet. putând transmite în continuare titlul. Mandatul cuprins printr-un gir „de procură” nu încetează prin moartea mandantului. Girul se poate face numai până în momentul adresării protestului.C. Debitorul cambial. Posesorul cambiei. În acest al doilea caz. Efectele girului 54 . „valoare în gaj”. prin acordul comun al acestora. Girul după scadenţă (gir făcut între momentul scadenţei şi termenul pentru adresarea protestului). afară numai dacă posesorul. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat.

Într-un lanţ cambial legitimarea aparţine numai posesorului care justifică dreptul său printro serie neîntreruptă de giruri. In acest caz giratarul va exercita un drept cambial propriu. In sarcina girantului se naşte întotdeauna şi obligaţia subsidiară faţă de posesor de a răspunde dacă debitorul refuză acceptarea sau plata. 432-433 55 . Textul indicat reglementează o consecinţă a exercitării regresului şi are în vedere plata efectuată de un obligat cambial. b) Efectul de garanţie. a) Efectul translativ de drepturi. Revista de drept comercial. In practică se discută dacă prin gir se transmit şi garanţiile reale constituite pentru garantarea creanţei cambiale. autorul acestuia este prezumat că a dobândit titlul în baza girului în alb. predarea cambiei. Controversa a fost soluţionată prin D.1950 V.A. Când girul finalizează un contract de garanţie şi titlul este dat în gaj vorbim despre un gir în garanţie.XI. Popescu. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. Terţul de bună credinţă şi care a dobândit fără greşeală gravă devine titlular al dreptului cambial chiar dacă autorul său nu a avut această calitate. c) Efectul legitimativ al girului. 1939. Georgescu. 104/16. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. Bucureşti. Urmare a girului numai giratarul este abilitat să exercite dreptul cambial. Girantul poate exclude răspunderea sa printr-o clauză de negaranţie. stabileşte că orice obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat regresul poate cere în schimbul plătii. 3673/19401 în sensul că prin gir se transmit aceste garanţii dacă garanţiile sunt menţionate în titlu ca garanţii ale obligaţiei cambiale şi nu ale obligaţiilor raportului fundamental2. Girantului i se ridică legitimarea obţinerii prestaţiei cambiale. iar fiecare din următorii giranţi să fi fost indicaţi ca giratari în girul precedent. Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului. garantează pe primitor de acceptarea şi plata cambiei şi legitimează pe posesor să pretindă creditul. p. dreptul de a gira în continuare titlul.55 L. de a-l ceda. Avem de a face cu un fenomen particular al circulaţiei cambiale prin care cambia este transferată de la creditorul cambial la cel care a plătit. creanţa cambială. 1976. Daca între giruri figurează unul în alb şirul nu este întrerupt dacă el este semnat de cel ce figurează giratar în girul anterior plin3 .L. Dreptul comerţului internaţional.R. Nimic nu ne impiedică să observăm fenomenul şi în situaţia în care plata este făcută de un obligat de categorie diferită (garantul obligatului principal) sau chiar 1 2 Decretul Lege 3673/1940 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi plata. Obţinerea cambiei prin plată Art. dreptul de a se întoarce în regres contra debitorilor de regres. Şirul neîntrerupt de giruri prezumă până la proba contrară că ultimul giratar este şi creditorul dreptului de creanţă şi proprietarul cambiei. de a-l da în garanţie. Giratarul prin procură este un mandatar al girantului şi primeste documentul numai ca să-şi dovedească împuternicirea de a îndeplini ceea ce este necesar pentru conservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept. Ca să existe un şir neîntrerupt de giruri trebuie ca primul giratar să fie beneficiarul titlului.Doctrina recunoaşte girului trei efecte: este translativ de drepturi. Această excludere poate să privească fie acceptarea şi plata fie una din acestea două.C. reţine că girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. Când girul finalizează o convenţie de mandat avem de a face cu un gir pentru procură.C. Efectul de legitimare al girului nu poate fi înlăturat prin voinţa părţilor. Dacă titlul este plătit creditorul poate reţine pentru sine parte din suma încasată până la concurenţa creanţei sale sau poate reţine întreaga sumă până la scadenţa creanţei când se va satisface preferenţial. 588 3 T. p. L.

Când vorbim despre subrogaţi în drepturile altuia legitimarea se face după regulile de drept comun coroborate cu art. Debitorul poate opune cesionarului excepţiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar dacă posesorul este de bună credinţă. afară de stipulaţie contrară. căruia i se vor putea opune toate excepţiunile opozabile acestuia. care obligă pe creditorul plătit să preda titlul cu menţiunea de achitare. fie titularitatea proprietarului documentului. dacă cesiunea a fost oneroasă. In acest caz vorbim despre o răscumpărare a cambiei în cazul în care cel ce a plătit era obligat cambial. De asemenea. La fiecare din aceste cazuri drepturile cambiale trec de la cedent la cesionar. Primitorul dobândeşte un drept derivat.35 si 82 L. Cambia este mai puţin expusă la astfel de situaţii. prin cesiunea cambiei. Circulaţia neregulată Transferul proprietăţii titlului cambial urmează regula generală după care acest efect este subordonat existenţei unui contract valabil de transmisiune. se transmit creditorului toate drepturile cambiale ale cedentului. nici plata cambiei. a proprietăţii lui şi a drepturilor încorporate în el. ori ca efect al unui act de fuziune al unor societăţi. In cazul răscumpărării. Cesiunea urmează regulile expuse mai înainte cu câteva precizări. Totuşi nu sunt excluse neregularităţi de acest fel câtă vreme titlul poate circula prin gir în alb.23. Bârsan. ori situaţia cambiei confiscate. obţinând în schimbul plătii. deoarece el îşi îndeplineşte obligaţia sa. 1 C. Avem deci mai multe ipoteze în care există interes din partea celui care a plătit cambia de a-şi exercita drepturile împotriva obligaţilor cambiali. Efectul prevăzut de textele de lege (art. derivând fie dintr-un gir făcut posterior protestului de neplată sau după expirarea termenului pentru facerea protestului. se poate explica prin structura specifică a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a plătit posibilitatea de a acţiona contra celor obligaţi cambial de grad precedent şi drepturile cambiale sunt atribuite în baza proprietăţii titlului. 351 56 . cesionarului având dreptul la predarea cambiei. Transmiţătorul nu garantează. Transmisiunea prin mijloace de drept comun Cambia poate fi transmisă prin succesiune legală sau testamentară. Lipsa unui astfel de suport dă naştere unei circulaţii neregulate (involuntare) ce vizează fie legitimarea creditorului. nu şi de solvabilitatea debitorului. Prin aceste operaţii dobânditorul obţine poziţia juridică a autorului său şi legitimarea se face după reguli de drept comun. In acest caz. Stătescu. dobânditorul se legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri rămas după ştergerea girurilor ulterioare lui. Teoria generală a obligaţiilor.). chiar anterior scadenţei. Drept civil. Această legitimare este specifică circulaţiei cambiale. 43 L. fie dintr-un act sparat. subiecţi ai unui raport cambial. Imaginăm şi situaţia în care creditorul gajist poate dobândi cambia gajată după reguli de drept comun. de existenta creanţei. Legitimarea lor rezultă din textul legal. el care plăteşte ia locul unui obligat cambial (plata prin intervenţie) şi va obţine drepturile împotriva celui pentru care a plătit şi contra celor ce sunt obligaţi faţă de acesta din urmă. art. 1981. p. sau despre o subrogare în drepturile altuia în cazul în care plata se face de un terţ1 (20).55. proprietatea titlului.de către un străin de raportul cambial. Legea nr. însă nu cambial. C. Exerciţiul lor este condiţionat de dobândirea titlului. se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vânzarea unui fond cu activele sale. Sunt reglementate două ipoteze în care se obţin efectele cesiunii: girul întârziat şi transmisiunea prin act separat. Bucureşti. 58/1934.C. nici acceptarea. El va răspunde.C.

33 57 .3 L. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb). dând dovada de un minimum de diligenţă. Buna credinţă este apreciată mai sever decât în dreptul comun. Zinveriu. In principiu nu se poate dobândi un bun de la un non domino1. Pierderea titlului presupune furtul (ori alte sustrageri). ori deposedarea voluntară prin abuz de încredere sau înşelăciune. p. şi giratarul prin procură. posesorul trebuie să restituie titlul. Observăm deci că avalul se încadrează în categoria garanţiilor obligaţiilor. Nu poate fi titular cel ce a înstrăinat titlul nefiind îndreptăţit chiar dacă dobânditorul a fost de rea-credinţă. ipoteza generală în care o persoană a pierdut posesia unei cambii. Cluj Napoca.Art. nu este ţinut să predea cambia.C (respectiv: dacă un gir este urmat de un alt gir.C. Avalul este o garanţie dată de o persoană. Titulari ai acţiunii pot fi: proprietarul cambiei. creditorul gajist care apară propriile sale drepturi. Într-o astfel de acţiune posesorul trebuie să prezinte titlul şi să-şi dovedească legitimarea. Sarcina probei contrare revine reclamantului. prin orice întâmplare. Subsecţiunea a VI-a Avalul Natura juridică a avalului Legea nu defineşte avalul. Se spune numai că plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea – art. 62-63. pentru toată suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din 1 I. prin orice întâmplare. I. Dacă plata s-a făcut. 18 din L. Contractele civile. cambia fiind înmânată solvensului pârâtul va restitui suma încasată. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei . că acela care a transmis titlul nu avea dreptul să dispună de el. Legea însă oferă o soluţie: dobânditorul nu este ţinut să predea cambia afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă. posesiunea unei cambii. 1978. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. pierderea propriu-zisă. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. care garantează plata pentru unul din obligaţii cambiali. bun mobil. Macovei. De asemenea. numită avalist. 1 din Legea nr. p.18 al. Acţiunea în revendicare cambială Cel ce se consideră îndreptăţit să posede cambia şi nu are titlul îl poate revendica de la cel care îl posedă. Revista română de drept. 58/1934. 2/1975. numit avalizat. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat la alin. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă. Ocrotirea dreptului cambial prin acţiune în revendicare este consecinţa ideii de încorporare a dreptului de creanţă într-un document. Buna lui credinţă se prezumă. Acţiunea în revendicare cambială este o acţiune de drept comun şi urmează normele procedurale obişnuite. 33 alin. Dacă se face dovada relei credinţe.adică. Reaua-credinţă presupune că purtătorul titlului l-a dobândit ştiind că cel ce a transmis nu avea dreptul de a dispune de bun. 2 al art. pot fi titulari debitorii acceptanţi sau de regres care trebuie să primeasca titlul urmare a plăţii. Culpa gravă există când dobânditorul ar fi trebuit să ştie. Oprează deci o uzucapare a dreptului cambial. prevede: Dacă o persoană a pierdut.

1939. Nu poate fi dat condiţionat. Nu se datează şi nici nu se localizează. Răspundea avalistului este ca cea a unui obligat obişnuit: răspundere solidară. Bucureşti. El rezultă din document: se poate scrie pe titlu. Avem de a face cu o garanţie tipic cambială recunoscută astfel de lege şi nu dedusă din alte norme sau din alte mecanisme pe care le crează raportul cambial. Exemplificăm situaţia când creditorul ce nu are încredere în solvabilitatea debitorului sau cere să fie subscrisă cambia şi de un alt subiect ce va figura ca şi coemitent care are o solvabilitate notorie. Creditorul trebuie să îndeplinească faţă de avalist toate formalităţile prevăzute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este şi rămâne un obligat cambial independent. Ca să existe o garanţie a obligaţiei cambiale ea trebuie să fie consemnată pe document1. vol. I. ”pentru fidejusiune”. D. Curierul juridic. Existenţa mai multor obligaţi cambiali sporeşte încrederea în titlu şi garantează plata acestuia. Legea permite avalul parţial. deoarece în dreptul cambial nu interesează cauza asumării obligaţiei. Nu este valabil pe act separat. p. Doctrina şi practica recunosc posibilitatea garantării prin fidejusiune a unei obligaţii cambiale. pe un adaos sau pe copie. beneficiarul solicită avalizarea cambiei. 1939. El dobândeşte rang egal cu avalizatul sau obligaţia lui are aceeaşi întindere cu cea a avalizatului. Cambia şi biletul la ordin. Girul cambial nu transmite garanţiile. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi avalizatul. Avalul dat pentru o semnatură nevalabilă din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garanţia unei obligaţii inexistente este şi ea nevalabilă. Forma avalului si individualizarea avalistului Ca orice obligaţie cambială avalul trebuie să îndeplinească formalismul specific. Se înscrie cu formulele ”pentru aval”. p. Avalul se dă numai până la scadenţă. 497.Aceste garanţii pot fi reale sau personale. 178 58 . Insă avalul produce efecte dacă obligaţia garantată este lipsită de valabilitate din alte motive decât cele formale. abstracta din care rezultă garanţie pentru stingerea creditului cambial. Ea va fi reglementată după regulile de drept comun. Cel care garantează se numeşte avalist şi cel garantat este denumit avalizat. În asemenea situaţii. Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului independenţei semnăturilor. Se menţionează întotdeauna cine este avalizatul. Plata unei obligaţii cambiale poate fi asigurată (garantată) şi prin asumarea unei alte obligaţii cambiale. Prin aval se naşte o nouă obligaţie cambială. ”pentru garanţie”. Gălăşescu Pyk. Drepturile avalistului care plăteşte 1 E. Avalul se foloseşte atunci când sunt anumite rezerve privind capacitatea de plată a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informaţii despre bonitatea acestuia. Pe lângă toate aceste forme de garantare a obligaţiilor cambiale legea recunoaşte şi posibilitatea avalizării. Cristoforeanu. Totuşi obligaţia sa este independentă şi autonomă.ea. Daca nu se face menţiunea se prezumă că a fost dat pentru trăgător. O garanţie personală poate fi garantată cambial şi altfel decât în condiţiile fidejusiunii. “în obligaţie solidară”. Distingem între garanţii ale obligaţiilor ce rezultă din raportul fundamental pe care se întemeiază emiterea unei cambii şi garanţii ale obligaţiilor cambiale. ”pentru siguranţă”.

1945. în temeiul cambiei (art. Subsecţiunea a VII-a Plata cambiei Plata constituie finalitatea şi esenţa oricărui negoţ cambial.Totuşi.dacă a semnat pentru trăgător are acţiune numai contra trăgătorului. Asta nu exclude însă posibilitatea de stingere a acesteia şi prin alte mijloace de drept comun: remitere de datorie. . independenţa rezultă din natura obligaţiei cambiale. Legea reglementează stingerea obligaţiei cambiale prin plată. Doctrină şi jurisprudenţă. Intre cei care au avalizat acelaşi obligat cambial nu există raporturi cambiale ci numai raporturi de solidaritate. Accesorietatea şi autonomia obligaţiei avalistului Cele două caractere. care prevede: Când avalistul plăteşte cambia. Totuşi. par a fi incompatibile. compensaţia. Deci : .. Lor li se aplică dispoziţiile art. pe care-i urmăreşte în regres. Vicol. Doctrina şi practica acceptă că regulile se aplică mutatis. cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă.Avalistul care achită cambia dobândeşte toate drepturile ce izvorăsc din ea atât împotriva celui garantat cât si împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. această autonomie nu poate fi privită în mod absolut din următoarele motive: . aceste două caractere ale avalului sunt reale şi nu pot fi neglijate.obligaţia avalistului se sprijină întotdeauna pe o altă obligaţie valabilă din punct de vedere formal.3 L.60 L. Legea nu reglementează decât plata făcută de debitorul principal.dacă a garantat pentru acceptant se îndreaptă numai contra acestuia. p. Ca să exercite drepturile avalistul trebuie să obţină titlul şi documentele de conservare ale regresului. Prezentarea la plată o face posesorul legitim. Autonomia. fuziunea.35 al. Obligaţia cambială este cherabilă şi nu portabilă pentru că debitorul nu cunoaşte până la scadenţă cine este creditorul.avalizatul indică rangul cel ocupă avalistul în ierarhia subscrierilor cambiale. ierarhie statornicită de şirul neîntrerupt de giruri. Din acest motiv se susţine că avalul este o garanţie tipic cambială.particularitate a oricarei garanţii şi independenţa -particularitate a oricărei obligaţii cambiale. In materie cambială se aplică regula proprie titlurilor de credit după care obţinerea plăţii presupune îndeplinirea unei condiţii esenţiale: prezezentarea documentului de către creditor către debitor pentru plată. 1 C. Cambia. mutandis şi plăţilor efectuate de ceilalţi debitori cambiali.C. raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare. în temeiul cambiei) Avalistul intra în şirul de obligaţi cambiali în mod autonom ca urmare a poziţiei sale. 136 59 . accesorietatea . care prevede cî între mai mulţi obligaţi care au o situaţie egală în cambie nu se poate exercita acţiunea cambială. In caz de achitare parţială avalistul dobândeşte drepturile cambiale până la concurenţa sumei plătite de el1. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. .dacă avalul este dat pentru un girant el se întoarce contra girantului avalizat şi predecesorilor lui. Aceste ultime două observaţii definesc caracterul accesoriu al garanţiei date prin aval. Bucureşti. . a trăgătorului şi a avaliştilor lor. novaţia.C..

transpunerea în format electronic a infomaţiilor relevante de pe cambia originală. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi.reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic – imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite prin convenţii. Cererea plăţii împotriva trasului acceptant se poate face oricând în temenul de prescripţie. Termenele de prezentare la plată Posesorul unei cambii plătibile la zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă. potrivit art. precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. adică prezentarea electronică la plată a cambiei. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. Daca există mai mulţi traşi sau domiciliatari cambia va fi prezentată tuturor în ordinea aleasă de posesor. In subsidiar cambia va fi prezentată acceptantului prin intervenţie sau indicatului la nevoie. Obiectul trunchierii îl constituie numai cambiile acceptate. 39/2008 se numără reglementarea trunchierii. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii. cu condiţia ca această din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. prin trunchiere trebuie astfel realizată încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. plata se cere în ziua lucrătoare următoare şi termenul de două zile se prelungeşte încât posesorul are trei zile lucrătoare pentru prezentare. Între prevederile introduse de OUG nr. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează. Răspunderea pentru pierderea suferită prin nerespectarea acestor obligaţii revine instituţiei de credit.C. dar în aceste condiţii nu se mai poate dresa protestul.Prezentarea se face trasului indiferent dacă acesta a acceptat sau nu. 58/1934 art. Cambia nu va fi prezentată avalistului trasului pentru plată.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original. 462 din L. . Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei. .transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute mai sus către instituţiile de credit plătitoare.să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. constituie momentul prezentării la plată. când se prezintă la plată o cambie prin trunchiere: . Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. Potrivit Legii nr. 461 prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere. Din neacceptare nu se poate deduce că trasul nu va plăti. prin utilizarea oricăror mijloace tehnice admise de lege. . Instituţia de credit este obligată. Dacă este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia. Dacă scadenţa este zi nelucrătoare. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi a giranţilor. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca prezentarea la plată a cambiei originale. iar posesorul decade din drepturile de regres. prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: . În sensul prezentei legi. 60 ..

C. ori caz fortuit. Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plată produce efecte atât în ce-i priveşte pe debitorii de regres cât şi în ce-l priveşte pe debitorul principal.1001 al. Debitorul principal însă.C. Se aplică principiul că în situaţia în care moneda titlului nu are curs la locul plăţii debitorul are posibilitatea de a se elibera plătind cu moneda curentă după valoarea plăţii în ziua scadenţei. Operaţia se realizează prin înlocuirea cambiei cu o alta nouă.2 L. Reînnoirea nu este admisibilă decât cu acordul tuturor semnatarilor. Daca situaţia durează mai mult de 30 zile drepturile de regres se pot exercita fără prezentare la plată şi fără protest. numai părţile pot conveni prorogarea scadenţei cambiei. prevede că dacă prezentarea cambiei este împiedicată de un obstacol de neînlăturat termenul se prelungeşte. însă posesorul trebuie să aducă la cunoştinţa girantului sau prin scrisoare recomandată. Avem astfel o excepţie de la principiul general de drept comun după care creditorul nu este ţinut să accepte îndeplinirea parţială a obligaţiei. poate să efectueze un depozit liberatoriu la o instituţie bancară pe cheltuiala şi pe riscul creditorului. Plata anticipată Întrucât scadenţa cambială este şi în interesul creditorului în materie cambială nu se aplică regulile de drept comun conform cărora debitorul poate face plata şi creditorul este obligat să o 61 . Noul titlu cuprinde aceleaşi clauze. precizează că posesorul nu poate refuza o plată parţială. afară de scadenţă. Neprezentarea la plată îl decade pe creditor din drepturile de regres. Prezentarea se va face imediat după încetarea impedimentului. ca să se respecte exigenţa literalităţii titlului şi se numeşte reînnoirea cambiei. Când moneda străină are curs. Consemnarea liberează pe debitori de sarcina plăţii şi stinge raportul cambial. Reînnoirea cambiei. Debitorul principal poate fi urmărit cât timp dreptul nu este prescris.59 L.2 C. Dacă posesorul refuză plata parţială debitorii de regres sunt descărcaţi de garanţia de achitare pentru suma oferită şi pentru accesoriile sale.Civ). băncile domiciliatare atenţionează în prealabil pe traşi despre scadenţele cambiilor ce li se vor prezenta.43 al. debitorul poate plăti în moneda natională la cursul stabilit legal. Debitorul are drept de opţiune. creditorul neputându-l constrânge să procedeze într-un fel sau altul. existenţa situaţiei de forţă majoră. Plata în monedă străină Legea reglementează condiţiile în care se face plata altfel decât în moneda naţională. Ei vor putea fi urmăriţi doar pentru diferenţă.Termenul stabilit de lege este în favoarea creditorului şi al debitorului: creditorul nu este ţinut să primească plata anterior scadenţei şi nici nu poate cere plata anticipat. In practică. Recipisa se va depune la instanţa locului de plată. Plata parţială Art. Prorogarea termenului de prezentare la plată Contrar principiilor de drept comun (art. Debitorul însă poate retrage suma depusă. Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul său. Art.

Debitorul săvârşeşte greşeala gravă atunci când plăteşte deşi. vol. Deci posesorul legitim poate refuza plata anticipată. dar are şi facultatea de a o accepta2. constituie dovada refuzului de plată. instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: . dacă ar fi uzat de precauţia de care trebuia să dea dovadă cel mai neglijent om de afaceri ar fi putut cunoaşte lipsa de legitimare activă a posesorului şi ar fi putut să demonstreze cu uşurinţă această stare de lucruri. Insă. 49 alin. Doctrina a arătat că dacă este posibil regresul antiticipat. Extinderea efectelor liberatorii depinde de poziţia pe care o are cel ce plăteşte în lanţul cambial: dacă plăteşte trasul sunt liberaţi toţi obligaţii cambiali. de către instituţia de credit plătitoare. precizează că drepturile de regres pot fi exercitate anticipat dacă trasul este în faliment sau în stare de încetare de plăţi constatată ori nu prin hotărâre judecătorească.data prezentării acesteia la plată. 1993. Costin. 1 L. Menţiunile înscrise pe cambia originală. Curs de drept cambial. Efectele plăţii Art.. din aceeaşi raţiune este posibilă şi solicitarea antiticipată a plăţii.C. 44 al. Cluj. plata obligatului de regres liberează pe toţi garanţii succesivi ai girului celui ce plăteşte. spre a constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege ( în ziua în care ea este plătibilă.N. 1936. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează).48 lit. Bucureşti. vol. Debitorul trebuie să se opună plăţii când ştie că sunt întrunite condiţiile pentru că achitând plata să nu fie valabilă. Cristoforeanu. Pentru a exista fraudă nu este suficient ca debitorul să ştie că posesorul nu este titular al dreptului cambial. Art. debitorul este decăzut din beneficiul termenului3. In baza refuzului. Toţi ceilalţi giranţi precum şi trăgătorul rămân obligaţi faţă de cel ce a plătit. Adică.. Va fi liberat şi cel ce plăteşte anticipat dacă posesorul este titularul dreptului şi nu intervine vreo situaţie care ar invalida plata. refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică. Decăderea debitorului principal din beneficiul termenului Debitorul principal are beneficiul termenului pentru că creditorul este în imposibilitate să-i ceară plata anticipată. p. datată şi semnată de către reprezentanţii legali sau împuterniciţi ai acestora. .ultim L. Lupaş. p. Refuzul total sau parţial al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere Conform art. Dacă la scadenţă posesorul legitim solicită plata trasul va fi obligat să o repete (acesta se poate întâmpla deoarece creditorul plătit anticipat poate transmite prin gir altei persoane titlul legitimându-l ca şi creditor). 46 3 S. II.primeasca înainte de scadenţă1.C. cu respectarea dispoziţiilor art. III. ci este necesar ca debitorul să aibă la dispoziţia sa probele pentru a dovedi că posesorul legitim nu este titularul dreptului sau că nu este îndreptăţit să primească. Marile instituţii ale dreptului civil român.C. 463 L. Cel ce plăteşte se liberează pe sine şi totodată şi pe semnatarii ulteriori. 1 2 M. stabileşte că cel ce plăteşte la scadenţă este valabil liberat afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa.C. Cluj Napoca.b L. Tratat de drept cambial. 1946. plata făcută înainte de scadenţă chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul şi pericolul trasului plătitor. p.declaraţia de refuz. 173 E. 90 62 .

arată că acţiunile posesorului cambial sunt directe sau de regres: daca trasul acceptă cambia.prima conditie. nesiguranţa ce rezultă din falimentul său ori din încetarea de plăţi.execuţia infructuoasă asupra bunurilor trasului. Putem discuta cel mult despre o decădere a debitorului din beneficiul termenului. creditorul se poate îndrepta în regres împotriva celor care au asumat obligaţia subsidiară. prin protest. giranţii si avaliştii lor îşi asumă sarcina subsidiară de acceptare şi plata a cambiei. situaţie ce învederează o criză economică a debitorului care face neprobabilă plata la scadenţă. b) Neacceptarea din partea trasului. Ca să se facă opozabil refuzul tuturor. Posibilitatea exerciţiului anticipat al regresului nu indică o scadenţă anticipată.a doua condiţie constă în necesitatea de a constata refuzul plătii sau acceptării într-o formă determinată. creditorul îl poate urmări direct pe el sau pe avaliştii săi. Condiţii substanţiale pentru exerciţiul acţiunii de regres a) neplata din partea celui desemnat să plătească pe cale principală: este necesar ca posesorul să solicite plata în condiţii legale şi să fie refuzat. Condiţionările pe care le presupune exerciţiul drepturilor de regres au ca scop să facă de necontestat şi opozabile tuturor realitatea refuzului executării obligaţiei directe. dar produce efectul asupra tuturor. .Plata făcută valabil de tras influenţează şi raportul fundamental stingând şi acţiunea cauzală ce rezultă din raportul de proviziune. Şi neacceptarea face superfluă aşteptarea scadenţei titlului. Aceste evenimente sunt următoarele: . Obligaţia de regres şi acţiunea corespunzătoare se diferenţiază de cea directă prin faptul că realizarea ei este subordonată existenţei unor condiţii substanţiale şi formale: . Legiuitorul a considerat inutil să se aştepte scadenţa titlului. Subsecţiunea a VIII-a Regresul cambial Precizări Regresul este o instituţie specifică dreptului cambial. 63 . legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizării cambiei într-un act oficial numit protest. .nesiguranţa economică a trasului acceptant. Art. Acţiunea lui este directă şi nu este supusă vreunei formalităţi speciale. Plata făcută de un debitor de regres nu stinge decât raporturile fundamentale ce justifică girurile ulterioare girantului care face plata şi lasă neatinse celelalte raporturi cauzale care au dat naştere la crearea şi punerea în circulaţie a cambiei. o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat în titlu ca desemnat să plătească pe cale principală. chiar dacă ea (neacceptarea) nu face să se prezume că plata nu va avea loc.C. Condiţii formale pentru exerciţiul dreptului de regres Refuzul acceptării şi plăţii se constată de un singur subiect al raportului cambial. prestabilită.falimentul trăgătorului unei cambii nesupuse acceptării. Faptul de a participa la punerea în circulaţie a unei cambii comportă obligaţia subscriitorului de a garanta plata cambiei: trăgătorul. dacă acceptarea şi plata sunt refuzate şi nu există intervenţie pentru acceptare sau plată.47 L. Uneori legea ia în considerare evenimente care pot face superfluă aşteptarea scadenţei şi solicitarea de plată. adică de a plăti ei înşişi titlul dacă trasul nu-şi va îndeplini obligaţiile. deoarece el fiind în faliment nu va mai putea garanta pentru plată. .

. O. la domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta. la domiciliul celui indicat la nevoie. cambiile protestate. Protestul trebuie dresat contra subiectului desemnat la acceptare sau plată: trasul sau indicatul la nevoie. corecturile şi scrisul printre rânduri sau cu semne de trimitere.este obligatoriu pentru exercitarea regresului. 69 L. care dispune: Cambia trebuie prezentată spre plată la locul şi adresa indicate în cambie. domiciliatarul..C. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale.protestul de neplată . 4/1995. Titluri de credit în comerţul internaţional. În lipsa arătării unei adrese. ţinut de judecătorii. Ştersăturile. Un terţ străin de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplată într-o activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim2 . cel care face protestul este dator să treacă protestele în întregime. Conform art. Originalul protestului se remiteaceluia care a derut protestul. Căpăţână. într-un registru special.V.devine şi un act de conservare al acţiunii de regres deoarece drepturile de regres nu vor putea fi realizate fără întocmirea acestui act. Este un act public.protestul pentru neacceptare . Raporturi de obligaţiuni. Nu se face protestul contra avaliştilor. Drept civil. originalul poate fi înlocuit printr-o copie legalizată după registrul de proteste. III. zi cu zi. În caz de pierdere. 275 3 O. trebuie să fie aprobate de acela care întocmeşte actul de protest. 1923. Sachelarie. vol. Actul de protest trebuie să conţină în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art.deoarece se întocmeşte de un funcţionar public şi nu poate fi înlocuit în principiu cu nici un act.este obligatoriu când posesorul are obligaţia de a prezenta cambia pentru acceptare într-un anumit termen sau doreşte să exercite regresul înainte de scadenţă. 1975.C. indicatul la nevoie pentru plată. 89 C. acceptantul prin intervenţie.el este o condiţie necesară pentru conservarea drepturilor cambiale. Facerea protestului se realizează în ordinea prevăzută de art. cu efectuarea menţiunilor cerute pe articolele precedente. după ordinea datei. Negrea. fiind opozabil tuturor. în care se înregistrează. Pătrăşcanu. 712 64 .C. Craiova.dă garanţii de publicitate în legătură cu soarta obligaţiilor cambiale. Cluj.71 L. . el se face în una din cele două zile următoarei zilei plăţii. p. Protestul va fi intocmit de executorul judecătoresc sau notarul public3 . 1 2 P. cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. trasul acceptant sau nu. dovedind indiscutabil ca prestaţia cambială a fost cerută şi îndeplinirea ei a fost refuzată. 42 L. . Forme de protest In principal întâlnim două forme de protest: . Revista de drept comercial. p. el dovedind îndeplinirea obligaţiilor de diligenţă cambială.Protestul are o funcţie probatorie. zilnic şi în ordinea datei.el fixează definitiv conţinutul titlului1 . p. să fie subscris de cel care l-a dresat. . . Legitimare activă şi pasivă în cererea de dresarea protestului Va fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei şi cesionarul titlului.. Protestul de neacceptare poate fi cerut şi de un detentor.

Cei care determină facerea unui protest nelegitim. Creditorul este scutit de facerea protestului în următoarele situaţii: . Se plătesc în astfel de cauze daune morale. făcute în cursul săptămânii precedente. Turianu. 4/1993. Potrivit prevederilor art.73 L. Ea exonerează pe purtător de obligaţia de a dresa protestul. Această formă de publicitate face să fie cunoscuţi toţi răi platnicii. la cunoştinţa girantului său. Cluj Napoca. . prin scrisoare recomandată. Evenimentul de forţă majoră prelungeşte termenul de prezentare la plată la 30 zile. numele şi prenumele trăgătorului . un tabel cu protestele de neplată a cambiilor.în caz de declaraţie. Cazuri de scutire de prezentare la plată şi de dresare a protestului a) Creditorul nu este obligat să prezinte titlul la plată în caz de faliment al trasului sau al trăgătorului unei cambii interzise supunerii la acceptare. arătând totodată şi numele şi adresa acelora care au făcut încunoştinţările anterioare. Costin. Dacă evenimentul continuă. al celei care a cerut protestul. în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştinţarea trebuie să informeze pe girantul său despre comunicarea primită. fără întârziere.C.C.50 L. 11 Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea: M. Protestele se pot publica din iniţiativă particulară. Acest tabel trebuie să indice data protestului. suma datorată şi scadenţa titlului protestat. Posesorul este dator să aducă. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. dreptul de regres poate fi exercitat fără a fi nevoie de prezentare la plată şi regres. Răspunderea civilă pentru daune morale. însă cu precizarea că nu orice lezare a unui interes cu semnificaţii morale va produce în mod necesar şi o pagubă ce trebuie acoperită 1. cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cambie menţiunea datată şi semnată de el de această încunoştinţare.): Când prezentarea cambiei sau facerea protestului în termenul prescis este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală.În prima zi a fiecărei săptămâni. Declaraţia se scrie pe titlu sau pe hârtie separat.C. caz fortuit ori de forţă majoră). numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a dresat protestul. datată şi este subscrisă de tras. sau fac publicitate unor proteste nelegale răspund material în faţa celor păgubiţi prin astfel de act. pentru rest se aplică dispoziţiile art. 49 L. Conţinutul creditului de regres Pe cale de regres se pot pretinde următoarele: 1 2 C. Există o pagubă morală ce trebuie acoperită atunci când celui lezat i se produce un dezechilibru evident şi cert în raporturile personale şi de afaceri pe care le are2. de refuz. să se ajungă la trăgător. 59 L.N. La rândul său fiecare girant. 1978.C.). prevede că posesorul cambiei trebuie să încunoştinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată în patru zile ce urmează protestului.în caz de existenţă a clauzei fără cheltuieli. ”fără protest”. Dreptul nr. p. însă nu-l exonerează de obligaţia de a prezenta cambia la plată. p. b) Creditorul nu se va prezenta la plată în caz de forţă majoră. 213-217 65 . de acceptare şi plata (art. aceste termene sunt prelungite. astfel încât continuându-se această acţiune. Sarcina avizului Art. Cei interesaţi pot înscrie în titlu clauza “fără cheltuieli”. fiecare judecătorie trimite Camerei de comerţ şi Industrie Judeţene/ a municipiului Bucureştiureşti.

Debitorul care a achitat cambia are dreptul să şteargă girul său şi cel al giranţilor următori lui cu avalurile lor.57 L. dobânda calculată începând cu data de la care a plătit suma.un drept de curtaj ( remuneraţia celui care a făcut operaţiunea) 66 . Efectele exerciţiului dreptului de regres Exercitarea regresului. în situaţia unuia din obligaţii cambiali care a plătit-o prin acţiunea de regres . . iar posesorul acesteia – beneficiarul – care doreşte să recupereze mai repede suma ce i se cuvine trage o nouă cambie ( adică o nouă cambie) asupra unuia din giranţi cu plata la domiciliul acestuia.cheltuieli de protest. Contracambia trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni obligatorii ca şi cambia. trasă de la locul unde trăgătorul contracambiei are domiciliul asupra locului domiciliului girantului. va fi preferat cel ce eliberează cel mai mare număr de debitori de regres. protestul şi contul de întoarcere. Contracambia este un mijloc de încasare.dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă. . . suma de plată este fixată după cursul unei cambii „la vedere”.cheltuielile de protest şi cheltuielile de aviz. „Contul de întoarcere” este un document adiţional al contracambiei şi trebuie să cuprindă: . odată cu cambia neplătită şi cu contul sau socoteala de întoarcere. Toate cheltuielile făcute în exercitarea regresului şi pretinse trebuie justificate printr-un cont de întoarcere (un document). Orice debitor plătitor are dreptul să primească titlul. Este vorba de un drept şi nu de o obligaţie. iar locul de plată va fi domiciliul aceluia asupra căruia contracambia a fost trasă. In această situaţie dacă se oferă mai mulţi debitori să plătească.. în cazul beneficiarului. În cazul când contracambia este emisă de către unul din giranţi care a fost obligat la plată prin regres.dacă există dobânzi convenţionale şi ele intra în dreptul de regres. acelea ale încunoştinţărilor făcute. Contracambia va fi remisă la plată. în cazul unuia dintre obligaţii care au achitat titlul prin acţiunea de regres. ambele justificând suma de plată trecută în contracambie.cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea acţiunii cambiale (la cheltuieli nu se calculează dobânzi). suma este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. Contracambia este o categorie de cambie mai deosebită întrucât ia naştere numai în situaţia în care nu se achită cambia la scadenţă. . . împreună cu dobânda (dacă a fost menţionată în titlu).suma prevăzută în cambia neplătită sau neacceptată plus dobânzile comerciale ce curg după scadenţă. întreaga sumă plătită. pe care cel care plăteşte are dreptul să-l pretindă de la creditorul său.suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită.C. însă scadenţa o va avea „la vedere”. Contracambia Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar. în mod succesiv va mări suma ce trebuie achitată datorită dobânzilor şi cheltuielilor care se acumulează. În situaţia în care contracambia este emisă de beneficiarul deţinător al cambiei neacceptate sau neplătite. deoarece plătitorul fiind în posesia titlului şi a protestului este deplin legitimat să exercite regresul chiar şi fără să şteargă girurile ce figurează după el. spre deosebire de cambia care este un instrument de plată şi de credit. în cazul beneficiarului. trasă de la locul unde cambia originară este plătibilă asupra locului domiciliului girantului. înscris in art.

4 din L. Plata cambiei de către intervenientul pentru onoare Intervenientul pentru onoare este un terţ care.. Formal. se obligă din proprie iniţiativă să facă plata în cazul în care trasul o refuză. dacă va fi locul. Subsecţiunea a IX-a Intervenţia Precizări Neacceptarea cambiei şi neplata acesteia are ca şi consecinţă posibilitatea exercitării drepturilor de regres contra celor care şi-au dat semnătura pe document. având în vedere poziţia originară a intervenientului între: intervenţia provocată. In primul caz. Dacă şi indicatul la nevoie ori acceptantul prin intervenţie refuză plata. Intervenientul trebuie ca în termen de două zile lucrătoare ce urmează intervenţiunii.) Se poate interveni pentru a accepta titlul în locul trasului. iar în al doilea caz.taxa de timbru pentru cambie. prin manifestarea lui îşi schimbă poziţia în nexul cambial. posesorul trebuie să facă din nou un protest ca să-şi conserve drepturile de regres. Doctrina distinge. Făcând plata. intervenientul pentru onoare se poate îndrepta împotriva semnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit. De aici rezultă unele incoveniente: cheltuieli suplimentare şi discreditarea semnatarilor. să încunoştinţeze de intervenţia sa pe acel pentru care a intervenit. Intervenientul este o terţă persoană care nu a participat la procesul cambial. Ca să se evite aceste inconveniente. legea a imaginat posibilitatea intervenţiei care are ca scop înlăturarea sau atenuarea efectelor exercitării regresului. intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar. Intervenient în acest sens poate să fie şi un obligat cambial care. In caz de neobservare a acestui termen. el este răspunzător. dar care are un interes juridic ca acceptarea sau plata cambiei să nu fie refuzată şi intervine să ia locul persoani obligate prin cambie. posesorul trebuie să se adreseze lor dacă trasul a refuzat plata şi s-a dresat protestul. Subsecţiunea a X-a Procesul cambial Precizari 67 . Plata cambiei de către indicatul la nevoie sau acceptantul prin intervenţie In situaţia în care există indicat la nevoie pentru plată sau acceptant prin interventie. vorbim despre un intervenient pentru onoare. evitând un regres anticipat sau pentru a plati titlul paralizând acţiunea de regres pentru neplată. când subiectului intervenient i se cere faptul intervenţiei de către o altă persoană şi intervenţia spontană când intervenientul se oferă din proprie iniţiativă să accepte sau să plătească titlul. Intervenţia constă în înserarea în raportul cambial a unui nou subiect ce intervine pentru a evita o acţiune de regres împotriva celor obligaţi prin semnarea titlului în mod succesiv. 74alin. fără însă ca daunele interese să poată întrece suma din cambie (art. de paguba cauzată prin neglijenţa sa. intervenientul trebuie să declare că plata este făcută pentru onoare.C.

72. Executorii competenţi să facă protestele sunt executorii de pe langă judecătorii. art. Cambia. neexistând norme speciale se vor aplica dispoziţiile art. 1994. p. Acţiunea cambială Prin acţiune cambială înţelegem procedura judecătorească prin care creditorul va constrânge pe debitori la plata sumei la care aceştia s-au obligat. 67 E. Drept comercial.pr. Refuzul investirii se atacă cu plângere conform D. care obligă pe debitor sa execute prestaţia la care s-a obligat. mobiliară şi care tinde la realizarea unui drept1. care se promovează numai după scadenţă şi sunt supuse prescripţiei extinctive. Există acţiuni de regres care se intentează contra debitorilor de regres. p. Investirea se face prin încheiere. Noi reglementări procedurale. Căpăţână.1 lit.V. că el nu poate investi decât o cambie. Revista de drept comercial.Legea impune însă obligaţia investirii titlului cu formulă executorie3. Cambia titlu executor. patrimonială. 89 4 P. sunt condiţionate de dresarea protestului.art. iar pârât oricare din obligaţii ce figurează pe titlu. p. art. Acţiunea cambială este declaratorie. Luha. Cambia şi biletul la ordin.61. revista de drept comercial.2 pct. 161 5 O.377/19604. Adică. 12/1998. Oponentul este îndreptăţit să pună în discuţie validitatea efectului de comerţ. pentru capital şi accesorii. biletul la ordin şi cecul. După investire debitorul este somat să plătească.5 In ce priveşte acţiunile cambiale directe sau de regres. 279 3 P Demetrescu.C. Opoziţia se judecă de instanţa ce a investit cambia cu formulă executorie. p. Hotărârea dată va fi supusă căilor de atac de drept comun. precum şi alte acţiuni legate de cambie. Cristoforeanu. Procesul cambial este un proces de drept comun care se derulează după normele de procedură obişnuite. 1941. 1941.46.o procedura specială execuţională care se întemeiază pe ideea că titlu cambial este un titlu executor.89 L. personală.civ. p. termenul fiind de decădere. 9-12 68 . Procesul cambial. Revista de drept comercial. Judecătorul care investeşte nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu precizarea însă. Pătrăşcanu. Competenţa materială în materie cambială Competenţa pentru judecarea litigiilor cambiale aparţine judecătoriilor . deoarece ei îşi desfăşoara activitatea sub îndrumarea şi controlul preşedintelui instanţei pe lângă care ei funcţionează. Revista de drept comercial. Executarea cambială Cambiei i se recunoaşte valoarea de titlu executor 2. Executarea cambială. Debitorul somat poate face opoziţie în cinci zile de la primire. art.62. care se pot promova uneori înainte de scadenţă şi în care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres. Bucureşti. competenţa revine instanţelor în raport de valoarea materială a pretenţiilor. Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei. procedura civilă.Creditorul cambial ca să-şi realizeze creanţa are două posibilităţi: .a C. Împotriva investirii se poate face opoziţie. 1/1994. Există acţiuni directe ce se intentează contra obligaţilor principali care nu sunt condiţionate de dresarea protestului. art. 1 2 V. proces ce începe printr-o acţiune cambială. .procedura unui proces cambial în care dreptul este constatat de judecător.

deşi acesta era decăzut din dreptul de regres. Sunt excepţii personale excepţiile opozabile numai aceluia care exercită acţiunea cambială. . . Excepţiile reale pot privi trei aspecte: . 314-315 69 . Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă când procedura este îndeplinită şi părţile pot pune concluzii în fond. ca mijloacele de realizare ale creditului să fie precise. Debitorul cambial poate opune creditorului.completarea abuzivă a cambiei în alb.excepţie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea şi transmiterea cambiei. Procesul cambial. Bucureşti. iar circulaţia îngreunata. p. următoarele categorii de excepţii: . Particularităţile raportului cambial (dreptul autonom transmis şi independenţa semnăturilor cambiale) îşi pun amprenta asupra modului în care se derulează procesul cambial. iar dacă o poate ridica numai un anumit subiect va fi o excepţie relativă. chiar dacă pârâtul sau oponentul 1 2 V. . I. intră: . inopozabile terţilor şi care nu pot fi opuse decât de debitor creditorului.Excepţiile cambiale Într-un proces cambial (acţiune sau opoziţie). Porumb. sumare şi expeditive1. Circulaţia normală a cambiei se bazează pe caracterul abstract autonom al dreptului dobândit de posesor.dobândirea titlului de către terţi lucrând cu ştiinţă în paguba debitorului.excepţii ce izvorăsc din raporturi ulterioare creării cambiei. deoarece pot fi opuse oricui. inexistenţa dreptului şi a obligaţiei.neidentificarea posesorului cu persoana care rezultă din cambie. este stabilit că toate excepţiile cambiale se invocă la primul termen de înfăţişare2. . Rigurozitatea specific cambială o regăsim şi în materia probării excepţiilor ce pot fi invocate de pârât în procesul cambial şi în regulile după care se derulează acest proces. Dacă excepţiile unui subiect ar fi opozabile oricui. excepţiile bazate pe reaua credinţă sau greşeala gravă a posesorului sau pe invaliditatea obligaţiei cambiale. Pornind de la aceste consideraţii ar trebui să nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului o excepţie ce izvorăşte dintr-un raport preexistent actualei relaţii creditor-debitor. .nevalabilitatea subscrierii cambiale. In această categorie de excepţii (personale). iar altele sunt denumite personale când pot fi opuse numai unui creditor.lipsa vreuneia dintre condiţiile esenţiale ale titlului. încrederea în titlu ar fi distrusă. Revista de drept comercial. 12/1998. Dacă excepţia poate fi invocată de oricine este o excepţie absolută. vol. comentat şi adnotat. Unele din aceste excepţii sunt denumite excepţii reale (obiective). . Personalitatea excepţiei se referă la persoana creditorului şi nu la cea a debitorului. părţile interesate pot invoca excepţii prin care să demonstreze nevalabilitatea titlului.excepţii privitoare la consimţământ. Codul de procedură civilă.plata făcută de actualul posesor în calitate de debitor de regres ultimului posesor. Este de esenţa dreptului procedural cambial.lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului. pe lângă excepţiile privitoare la forma titlului. 1960. . Pe de o parte. Sunt excepţii strict personale. p. . Luha. 69 G.invocarea lipsei originalului cambiei.

43 70 . Deci. Prescripţia cambială Prescripţia reprezintă modul dde stingere a dreptului la acţiune în sens material. Până la judecarea procesului de amortizare. In acest context. 1938.01. plătind o cauţiune. Hotărârea de amortizare va anula cambia a cărei amortizare se cere şi se va publica în monitorul oficial. Acţiunea directă se prescrie în termen de trei ani de la data scadenţei. 1 Dec.C. De aceea. Socotim. 94 L. In dreptul comun nu se obişnuieşte ca pentru acelaşi drept de creanţă să se recunoască termene diferite de prescripţie în funcţie de subiectul care (ori împotriva căruia se) exercită acţiunea. pentru recuperarea sumei achitate urmează să se intenteze acţiunea în justiţie într-un anumit termeb prevăzut în art. creditorul va putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză se prescrie în termen de un an de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti asupra acţiunii cambiale rămase definitive.nu se prezintă.167/1958. Grabnica soluţiune presupune că soluţionarea lor nu comportă nici o întârziere1. Acţiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat să plătească în regres. Acţiunea de regres a ultimului purtător al titlului împotriva trăgătorilor şi a giranţilor se prescrie într-un an socotit de la data protestului făcut în timp util. Cei interesaţi sunt îndreptăţiţi să facă opoziţie contra hotărârii de amortizare. iar dacă titlul ajunge la scadenţă va putea cere plata cambiei. de asemenea. În cazul unui refuz de plată total sau parţial. III. care a rămas pasiv un anumit timp îşi pierde dreptul de a acţiona în justiţie şi totodată posibilitatea obţinerii executării silite a obligaţiei asumate de debitorul său. p. debitorul nu va mai putea ridica nici o excepţie cambială dacă nu a făcut-o la prima instanţă. Legea cambială nu prevede reguli speciale pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie.89-93 L. Acţiunea de amortizare este reglementată de art. ultimului posesor se prescrie în termen de şase luni socotite de la data în care girantul a plătit cambia sau din ziua în care regresul a fost pornit împotriva sa. Creditorul cambial nu poate fi repus în termen. Revista de drept comercial. sau în situaţia în care acela care plăteşte nu este principalul obligat. Deducem că în acest caz se vor aplica regulile de drept comun. Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemnează o procedură specială prin care se reconstituie înscrisul cambial furat. Aceasta pentru protejarea intereselor terţilor. în exerciţiul unei căi de atac. în materie cambială beneficiarul. legea prevede că excepţiile trebuie să fie de grabnică soluţiune şi întemeiate pe proba scrisă.1937. prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege. pierdut sau distrus. a cărei anulare a cerut-o. Cas. Orice altă probă decât cea scrisă nu poate fi admisă. titularul unui drept subiectiv sau creditorul. Normele amortizării au în vedere că drepturile cambiale nu pot fi exercitate fără document.167/1958.19 din D. hotărârea judecătorească va ţine loc de înscris cambial şi pe baza ei se vor exercita toate drepturile. Legea cambială conţine o reglementare derogatorie de la cea a D.C. că termenele de prescripţie nu se supun dispoziţiilor art. Pe de alta parte. Din 12.

71 .Normele cambiale sunt de ordine publică. subiecţii raportului cambial nu pot renunţa la prescripţie şi instanţa poate pune din oficiu această excepţie. Pe cale de consecinţă.

însă în aşa fel încât ăa conserve toate drepturile subiecţilor nexului cambial. Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului să constate lipsa plăţii prin protest. Sachelarie. Daca nu ar proceda astfel. Ele sunt reglementate prin legea cambială. atât cea cambială cât şi pe cea cauzală. fundamentate pe subscrierea titlului. p. Când posesorul a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra lor acţiune cauzală. putându-se uza de ele pentru a urmări o pretenţie care este legată de un credit cambial. 64 L. directe sau de regres. Plata cambiei la scadenţă va stinge şi raportul fundamental. rezolvă situaţia precizând că dacă din raportul fundamental care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cambiei derivă o acţiune cambială aceasta rămâne în fiinţă în afară de cazul în care se dovedeşte novaţiunea. caracterizate prin trăsături specifice de drept cambial şi altor acţiuni în pretenţii.65 L. fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale între subiecţii raportului juridic cambial. Chiar dacă în esenţă sunt de natură diferite ele au o trăsătură comună: nu sunt cambiale. O. Acţiunea cauzală are un caracter eventual1. 1 P. dar asta nu înseamnă că existenţa lui nu se face şi simţită. sunt deosebite însă urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv. 89 72 .Subsecţiunea a XI-a Acţiuni extracambiale legate de cambile Precizări Emiterea şi circulaţia cambiei dau naştere în afară de acţiuni cambiale. Acţiunea cauzală Orice emitere sau transmitere a cambiei ca şi asumarea oricărei obligaţii cambiale presupune existenţa între părţi a unui raport cambial. aşa cum am precizat. Titlurile de credit în comerţul internaţional. Coexistenţa raportului fundamental cu raportul cambial pune şi problema coexistenţei acţiunii cambiale cu cea cauzală (prin aceasta din urmă s-ar urmări realizarea pretenţiilor ce izvorăsc din raportul fundamental). de conservarea drepturilor celorlalţi subiecţi ai raportului cambial şi de depunerea titlului la dispoziţia pârâtului. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză Acţiunea este reglementată de art. El (posesorul) trebuie să dovedească că trasul a refuzat plata. Titularul dreptului uzează de ea în ipoteza în care nu doreşte să utilizeze mijloacele cambiale pe care i le oferă dreptul de creanţă încorporat în titlu. Dacă posesorul vrea sa uzeze de acţiunea cauzală trebuie să ofere debitorului restituirea documentului. Utilizarea acţiunii este condiţionată. Art. care deşi nu au fundament în conţinutul documentului sunt legate. Paralelismul acestor acţiuni impune ca titularul drepturilor să opteze spre una din ele. prin depunerea lui la grefa instanţei sesizate cu acţiunea cauzală. 1975.C.C. plata creditorului. Exercitarea lor trebuie să fie realizată în aşa fel încât să nu se obţină acelaşi rezultat de două ori. Craiova. Pătrăşcanu. ceea ce este evident nenormal. totuşi prin origine şi funcţiuni de soarta cambiei. Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putinţei titularului dreptului de a utiliza ambele acţiuni. Acest raport nu este relevant în raportul cambial. poate exercita contra trăgătorului. s-ar crea posibilitatea ca reclamantul să obţină câştig şi în acţiunea cauzală şi să uzeze de cambie.V. ipoteza în care debitorul ar fi obligat să plătească dublu. realizând drepturile cambiale. Aceste acţiuni (cea cambială şi cea cauzală).

Avem de aface cu o acţiune necambială care atenuează efectele severe ale rigurozităţii termenelor de prescripţie şi de decădere cambială care ar putea duce la o pierdere ireparabilă a drepturilor cambiale. p. Subiectul activ al acţiunii este beneficiarul titlului. 1998. vol. Cluj Napoca.. acceptantul şi giranţii.Luha. Costin. Bucureşti. Legea uniformă privind cambia. Ambele acţiuni au o justificare socială (echitatea şi echilibrul patrimonial) şi un caracter subsidiar (adică exerciţiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita prejudiciul prin realizarea unei alte pretenţii)1 Acţiunea specială este subordonată pierderii acţiunilor cambiale către toţi obligaţii cambiali. M. 5/1995 3. Luha.. M. 1993 2. Termenul curge de la data pierderii acţiunilor cambiale. Comparativ cu acţiunea de drept comun. Cluj Napoca. M.. Cambia. Titluri de credit. Funcţiile cambiei. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. Caracteristici structurale ale cambiei. M.N.N.N. V.acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit în mod injust şi în paguba sa. Luha.. iar subiecţi pasivi pot fi trăgătorul. Revista de drept comercial nr... relaţia dintre cele două acţiuni este una de la general la special. Revista de drept comercial nr. M. Costin. Luha. Costin.N. Revista de drept comercial nr. Judecătorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz dacă există cu adevărat o îmbogăţire pentru subiectul pasiv al acţiunii şi o pierdere suferită de posesorul cambiei. III. 265 73 . BIBLIOGRAFIE 1. Costin. îmbogăţire în raport de cauzalitate direct cu paguba produsă prin pierderea drepturilor cambiale ce se cuvin posesorului titlului.. V. iar acţiunea legată de cambie reprezintă o atenuare a unor efecte ce se constituie într-o pagubă rezultată dintr-o împrejurare prevăzută de legea cambială. Acţiunea se prescrie în termen de un an. Marile instituţii ale dreptului civil român.N.. 3/1995 4. 4/1995 5. Acţiunea civilă este un remediu pentru reglarea oricărui dezechilibru patrimonial. Costin. indiferent de vreo justificare formală. 1978 1 V. Legea pretinde dovada îmbogăţirii subiectului pasiv al acţiunii. de îmbogăţire fără justă cauză. Legea are în vedere o îmbogăţire efectivă a debitorilor cambiali şi nu una abstractă ce ar rezulta numai din faptul pierderii de către posesorii cambiei a acţiunilor cambiale. V. In noţiunea de pierdere a acţiunilor cambiale nu se cuprinde şi situaţia în care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilităţii de realizare a pretenţiei datorită insolvabilităţii obligaţilor cambiali.

Bârsan. vol. Procesul cambial. V. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. 1939 10. biletul la ordin şi cecul. 1/1994 8. O. Cluj Napoca. Zlătescu. Sachelarie. Georgescu. Georgescu.. Luha.. Curs de drept cambial. comentat şi adnotat. 1996 13.. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. 4/1995 7.. Luha. Economu. 1923 24. Dreptul nr. Lupaş. E. I. Bucureşti.. Drept civil. III. 1998 20. A. V. Craiova. vol. Revista de drept comercial. Bucureşti. Manuel de droit commercial. Teoria generală a obligaţiilor. P. Cristoforeanu. Revista română de drept.. Bucureşti. 1936 9. I 14. 1992 18..L. 2/1975 23. Curierul juridic. Manual practic de drept cambial. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Titluri de credit. Garanţiile creditorului. V.1934 17. Zinveriu.. P. Anca. Pătrăşcanu. Dec. 1938 74 . Popescu. Tratat de drept cambial. Revista de drept comercial. Cambia. Bucureşti.V. P. Curentul juridic 2/1998. Bucureşti... 1978 34. Cluj.... O. Cambia şi biletul la ordin. D. Revista de drept comercial. Cristoforeanu. C. 4/1993 32..R. Pătulea. Teoria generală a obligaţiilor. Cambia. Drept civil. P. 1941 12. Cluj. Cambia şi biletul la ordin. 1975 26. Pătrăşcanu.1945 33. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. V. Revista de drept comercial..L. Revista de drept comercial.. Luha. Demetrescu.. C.D. Codul de procedură civilă. O. Negrea. Răspunderea civilă pentru daune morale.01. T. Turianu. Stătescu. I. Cambia titlu executor.. Bucureşti. I. Bucureşti. III. C. 1939 16. 1968 28.. Gălăşescu Pyk. vol... 1937 15. II. I. Bucureşti. C. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. Bucureşti. E.1981 31. Georgescu. P.. Vicol. Turianu.... Raporturi de obligaţiuni. Cambia.. Târgu Mureş 19. C. S.. Jauffred..1976 29. 1941 11. Demetrescu. Girul cambial nu transmite garanţiile. Din 12. V.. 1939. Executarea cambială.. 1960 30. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Căpăţână. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. Cristoforeanu. Drept comercial. G. Revista de drept comercial.A. R.R. vol.1994 27. Bucureşti.. 12/1998 21. Paris. S. Doctrină şi jurisprudenţă. Bucureşti. Popescu. Ionescu..V. 1946 22.1994 25.6... T. E. Cas. 1970 JURISPRUDENŢĂ 1. Noi reglementări procedurale. Titluri de credit în comerţul internaţional. I.. Bucureşti. V. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. Revista de drept comercial. Porumb. Contractele civile. C.1937. Macovei. Căpăţână. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Revista de drept comercial.

. a titlurilor cambiale. Insă.106 din L. Bucureşti.448 4 St. Caracteristici structurale ale cambiei. Dreptul comerţului internaţional. . numită beneficiar. Spre deosebire de cambie. Raportul juridic cambial6 se suprapune peste raportul fundamental şi coexistă cu acesta dacă nu a intervenit novaţia. privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligaţia de a face să se plătească o sumă determinată celui ce-l prezintă la scadenţă. 75 .SECŢIUNEA a III-a BILETUL LA ORDIN Precizări Reglementării cuprinse în art. 1976. Definirea biletului la ordin Biletul la ordin este un înscris. creditor.C. p. beneficiar al unei prestaţii de servicii deja executate. dispune şi efectuează plata şi care este în situaţia de cumpărător.Subscriitorul sau emitentul. Când titlul conţine obligaţia de a plăti este bilet la ordin (poliţă) şi când cuprinde obligaţia să se plătească ne găsim în faţa unei cambii propriu-zise (trată)2. titlu de credit. se obligă să plătească altei persoane. în realitate nu face altceva decât să repete normele precedente. 1998. De aceea privim şi tratăm în mod unitar aceste două titluri specie1 care. amândouă specii ale „genus cambiale” 3 T. p.Beneficiarul. Asemănarea este numai formală deoarece biletul la ordin este un titlu de credit. care este deţinătorul efectului de comerţ şi este în postura de vânzător. exportator. prin care o persoană numită emitent. debitor. dar încă neachitate. 1976. după ce beneficiarul a girat biletul la ordin. Dreptul comerţului internaţional. biletul la ordin este emis pornind de la existenţa unui raport fundamental între debitor şi creditor. aceea a biletului la ordin.Popescu. 42 Noţiunea de trată nu este folosită de lege. D. stabileşte principiul potrivit căruia dispoziţiile referitoare la cambii sunt aplicabile şi biletului la ordin în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. Ca şi în cazul cambiei. Drept comercial român.C. îi urmeaza art.513 5 T.R.104-107 ce priveşte o altă specie a titlurilor de credit. sau la ordinul acesteia. ce presupune un raport juridic cu trei subiecţi. cel care efectuează prestări de servicii Doctrina învederează o asemănare vădită cu o recunoaştere de datorie a debitorului faţă de creditorul său5. împreună formează “genus cambiale”. date fiind relaţiile directe între cei doi subiecţi se pot invoca excepţiile raportului fundamental. Această definiţie nu este cuprinsă în lege şi este formulată de doctrină4. biletul la ordin realizează o structură juridică cu doi subiecţi: emitentul (debitor) şi beneficiarul (creditor).1-103 L. importantor. Doar doctrina foloseşte termenul pentru a desemna cambia propiu-zisă. p. Emitentul are calitatea de debitor în raportul fundamental. Nu este admisă nici de practică. Beneficiarul este creditorul raportului fundamental şi dobânditorul dreptului autonom ce rezultă din biletul la ordin emis. un document ce încorporează un drept de creanţă şi prin a cărui transmisiune dobânditorul primeşte un drept autonom. deosebind-o de biletul la ordin.R.448 6 Folosim termenul “cambial”deoarece şi biletul la ordin este o specie a “genus cambiale”. Evident. Cărpenaru. Bucureşti. 1 2 V. Bucureşti. Prin emiterea titlului el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă. p. Luha.Popescu. respectiv cel care se obligă. care în afara unor norme particulare. o sumă de bani la scadenţă3. 4/1995. Revista de drept comercial. Din acest motiv art.

Medeanu. excepţii decurgând din raportul fundamental.data şi locul emisiunii. Documentul este un înscris sub semnătura privată chiar dacă în practică se utilizează formulare tipizate.promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. respectiv din denumirea emitentului. respectiv numele şi prenumele.precizarea scadenţei. Felurile scadenţei sunt cele admise şi pentru cambie.104 din L. Este complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. prevede menţiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse în titlu.giratarului nu-i mai pot fi opuse excepţiile pe care emitentul le-ar fi putut opune beneficiarului. iar locul se stabileşte prin indicarea localităţii geografice unde s-a emis titlul. . T. biletul la ordin este un titlu de credit la ordin. . Este formal deaorece trebuie să cuprindă anumite menţiuni obligatorii ca să i se recunoască particularităţile specific cambiale. . 1 St. ale persoanelor fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii are se obligă. respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau. locul plăţii va fi identic cu locul emiterii titlului. Drept comercial român. respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului. . fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin. Universul Juridic. Legea prevede următoarele menţiuni obligatorii: . Caracteristicile biletului la ordin Ca şi cambia. lunii şi anului de emisiune. . .denumirea de bilet la ordin trebuie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea textului. se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele. . Titlul are acest specific chiar dacă emitentul nu a făcut precizare expresă în acest sens. p. autonomă şi necondiţionată1. în limita spaţiului special alocat. Regulile specifice cambiei cu privire la executarea directă se aplică si biletului la ordin. formal.C. 11/2003. Data va fi indicată prin indicarea zilei. nr. titlul este considerat la vedere.semnătura emitentului. 103 76 .D.Cărpenaru. a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului. după caz.numele celui care (sau la ordinul căruia) urmează să se facă plata. Condiţii de forma ale biletului la ordin Art. Caracterul de titlu la ordin rezultă din lege. în Revista de drept comercial. în clar. revăzută şi adăugită. Această promisiune constă chiar în angajamentul emitentului ca va plăti suma de bani menţionată pe document. persoană juridică sau emitent care utilizează astfel de instrumente. Dacă nu se fac menţiuni speciale. Obligaţia de plată trebuia să fie necondiţionată. In lipsa unei menţiuni privitoare la locul emisiunii se socoteşte că biletul a fost emis la locul arătat lângă numele emitentului. p.locul unde trebuie să se facă plata. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale.codul emitentului. Dacă nu se menţionează scadenţa. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. 601. Ediţia a VII-a. .numele emitentului. complet şi care încorporează o obligaţie abstractă. persoană fizică. 2007. Şi biletul la ordin este un titlu executoriu.C.

de asemenea. directe sau de regres în condiţiile precizate de legea cambială. Din punctul de vedere al avalizării. 1976. Refuzul plătii se constată. Întrucât plata se va face chiar de emitent.. 2. 5. Apar unele situaţii specifice în cazul plăţii biletului la ordin. creditorul are posibilitatea să execute pe debitorul emitent investind titlul cu formula executorie. BIBLIOGRAFIE 1. Refuzul vizării se constată printr-un protest. prin protest de neplată. Revista de drept comercial. D. Drept comercial român.R. titlul se prezintă direct la plată. Biletul la ordin poate circula şi prin mijloace de drept comun. în Revista de drept comercial.. Universul Juridic. Prezentarea la viză se face în termen de un an de la data emiterii. Girul are efect de transmitere a drepturilor consemnate pe document de garantare a plăţii titlului şi de legitimare a posesorului. revăzută şi adăugită. Neplata datoriei de către emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova acţiuni cambiale. 4/1995 Medeanu. Caracteristici structurale ale cambiei. D. Ediţia a VII-a. T.. Bucureşti. Deci. V. Acest protest are semnificaţie juridică numai în momentul în care biletul la ordin a fost girat..Dacă nu se respectă condiţiile înscrise în lege cu privire la valabilitatea titlului. Biletul la ordin circulă în mod obişnuit prin gir. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale. 4. p. Sunt admise şi în materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei. legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Dacă biletul are scadenţa la un anumit timp de la vedere este necesar să fie prezentat pentru viză. Biletul la ordin poate fi avalizat. Cărpenaru. Particularităţi ale circulaţiei şi plăţii biletului la ordin In principiu biletului la ordin i se aplică toate regulile specifice cambiei.1998 Cărpenaru. 3.. St. acestuia nu i se va recunoaşte calitatea de bilet la ordin. chiar dacă în principiu. biletul la ordin nu are particularităţi care să-l deosebească de cambie. nr. Aceasta deoarece în raport de momentul vizării i se stabileşte scadenţa.C. T. 2007 V.448 77 . Bucureşti. i se aplică acelaşi reguli ca în cazul cambiei. 11/2003 Popescu. St. Dreptul comerţului internaţional. Luha. De asemenea. Drept comercial român.

Cei care au disponibil bănesc în bancă vor efectua plăţile prin această instituţie financiară. 39/1934 – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. p.tras. 83/1994. Universul Juridic. Ordonanţa Guvernului nr. Din acest motiv unii autori îi spun cambie la vedere trasă asupra unei bănci1. 18/1948). 1 2 S. 3 prevede: Cecul nu poate fi tras decât asupra societăţii bancare.1934. cu deosebirea că trasul nu poate fi decât o bancă. 59/1934 art. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.) Nici în materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o are emitentul cecului depusă la bancă . Drept comercial român. caracterele şi condiţiile de emitere ale cecului Legea nu defineste cecul. Cluj. ca urmare a transmiterii cecului. 100/1.05. Cu toate acestea. 2007. să plătească. Legea nr. 170 Publicată în Monitorul Oficial nr. 604 78 . ca şi la cambie. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. revăzută şi adăugită. raporturile juridice dintre cei trei subiecţi au la bază raporturi juridice cauzale. Legea nr. chiar dacă trasul nu este o sicetate bancară. p. Aceasta. cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec.Cărpenaru. risc constând în furt. Titlul emis fără observarea acestor condiţii valorează totuşi ca cec. ca şi în cazul cambiei la această convenţie însa i-a respectat în cea mai mare parte prevederile. afara de situaţia în care se dovedeşte novaţiunea (art. trei subiecţi. In materie de cec se aplică Legea nr. Cei care folosesc aceste conturi se descarcă de riscul pe care l-ar avea păstrând banii acasă sau purtându-i cu sine. cu precizarea că trasul nu poate fi decât o bancă. ca şi în materie cambială. 394/1943 (abrugată prin Legea nr. aceasta rămâne în fiinţă. Legea nr. 38/2008. Precizări Şi cecul este un titlu de credit care se aseamănă cu cambia. tras şi beneficiar. Primitorul cecului va putea să încaseze el însuşi numerarul echivalent valorii nominale a titlului sau să-l gireze.59/1936. Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras.D. Această lege cuprinde în esenţă regulile adoptate prin conferinţa de la Geneva din 1931 care. Cecul a apărut ca urmare a observării de către comerciant a avantajelor utilizării conturilor din bancă. Definiţia a formulat-o doctrina. România nu a aderat. Lupaş. 1946. Curs de drept cambial. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. Legea 515/1946. In toate cazurile în materie de cec. Legea a fost modificată prin: Legea nr.56 din Legea nr. 11/1993. 127/2009 3 St. pierdere sau distrugere. Aceste raporturi rămân în fiinţă pe întreaga perioadă cât cecul există sau circulă.SECŢIUNEA a IV-a CECUL Subsecţiunea I. numită tras. Ediţia a VII-a. raportul juridic specific se stabileşte între trei persoane: trăgător. Este necesar să facem precizarea că dacă cecul este tras şi plătibil în străinătate el este valabil chiar dacă trasul nu este o societate bancară. Cecul este un titlu de credit prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc. La cec. Avem şi în raportul juridic care ia naştere prin emiterea cecului. Subsecţiunea a II-a Definiţia. a adoptat convenţia pentru uniformizarea reglementărilor asupra cecului (legea uniformă asupra cecului). legea asupra cecului2. la prezentarea titlului o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar3. cu toată emiterea sau transmiterea cecului.

fapt pentru care trebuie prezentat la plată în termene scurte de la emisiune. 42 S.4 C. aceste forme de cecuri uşurează plăţile şi favorizează compensările1. dobânditorul titlului primeşte un drept originar. Trasul nu ia asupra lui obligaţia de a plăti.6) ca cecul plătibil unei anumite persoane fără clauză expresă este un cec la purtător.este o cesiune prin care trăgătorul cesionează unei terţe persoane sumele pe care le are la tras. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului.Cecul este prin natura sa un titlu de credit. Mai mult. cu clauză expresă sau fără clauză. care serveşte ca instrument de plată (oricine are o sumă disponibilă la o bancă va putea dispune de ea în tot sau în parte în folosul său. modalităţile şi condiţiile pe care legea le admite expres. fără echivoc a dreptului de creanţă pe care-l poartă. Certificarea are doar semnificaţia confirmării existenţei proviziunii şi împiedică pe trăgător să retragă disponibilul. dacă asemenea clauză este înscrisă pe document. circulaţia documentului asigură circulaţia dreptului de creanţa. . p. cecul barat. Singura menţiune de cec defineşte natura titlului ca fiind la ordin. un cec girabil. P. ori al unui terţ).este un mandat de plată dat de trăgător trasului în folosul unui terţ. Fiind un instrument de plată el nu trebuie acceptat. etc). Legea precizează (art. . la vedere. este admis cecul “nu la ordin “. Dacă se trec şi alte clauze ele se socotesc nescrise. Bucureşti. Din punctul nostru de vedere cecul rămâne un tilu de credit cu toate caracteristicile ce rezultă din această afirmaţie: în document este încorporat un drept de creanţa. Acest din urmă tip de cec îl întâlnim în situaţia în care pe document nu este trecut numele beneficiarului. Este un titlu la vedere deoarece se plăteşte întotdeauna în momentul în care va fi prezentat trasului. Georgescu.L. formal şi complet. Noua lege asupra cambiei. Sunt admise numai clauzele. Posesorul va avea siguranţa că va fi plătit deorece cecul va fi emis numai dacă trăgătorul are disponibil la tras. cecul are nevoie de un maximum de celeritate şi de siguranţă. El va circula prin cesiune obişnuită. . Emiterea de cecuri fără acoperire este infracţiune dacă produce pagubă (art. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul cecului. 1934 79 . iar beneficiarul delegatar va încasa suma. Este un document complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime.p. Pentru a răspunde scopului său. I. Turcu. 1/1993.este o delegaţiune în care trăgătorul este delegantul pentru trasul delegat la a plăti suma scrisă pe titlu. la ordin.este o stipulaţie pentru altul prin care trăgătorul transmite primitorului cecului o proviziune ce o are la tras. documentul este un bun mobil. Totuşi. Natura juridică a cecului Este demn de interes că in literatură s-au emis diferite păreri care au încercat să definească natura juridică a cecului2. Totuşi cecul prezintă o mai mare siguranţă în circulaţie şi în efectuarea plăţilor. Cecul se aseamănă cu biletul de bancă. Demetrescu. prezumându-se că 1 2 I. care circulă după regulile circulaţiei bunurilor mobile. I. Cecul este un titlu riguros formal trebuind să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege. articol. Ionescu.215 al. Cecul. Practica bancară şi legiuitorul au creat forme diferite de cecuri care să întărească siguranţa posesorului (cecul circular. Separat de asta este admis şi cecul la purtător.). . Revista de drept comercial.

1 C. Teodosescu. 59/1934 asupra cecului). Înşelăciunea prin cecuri. Monitorul Oficial nr. Cecul este valabil din punct de vedere juridic şi dacă nu este emis pe formular tipizat însa. uzuală care să facă documentul funcţional. Se discută dacă emiterea de cecuri fără autorizare prealabilă este infracţiune sau atrage numai o răspundere patrimonială4 Subsecţiunea a III-a Condiţii de valabilitate a cecului Cecul este un titlu formal şi trebuie să cuprindă toate menţiunile pe care le prevede legea (art. De asemenea. Disponibilul trebuie să existe în momentul emiterii cecului şi să se prezinte sub forma unei sume certe şi exigibile asupra căreia trasul să poată dispune la primirea cecului la plată.06. Ediţia a VII-a. Aceasta cerinţă este impusa prin norme metodologice5 . p. 2007. revăzută şi adăugită. oferă un control administrativ şi financiar al băncii de emisiune asupra instrumentelor de plată. Drept comercial român. 2. 119 bis/ 14. delegaţia sau stipulaţia pentru altul. 89 3 St. 605 5 Normele tehnice nr. p. inclusiv asupra cecului6 1 2 V.D. el (bancherul). ea obligându-se să facă plăţile la ordinul dat3. Este o formulă juridică care nu contrazice normele legii 59/1934 şi care. Bancherul va suporta riscurile provenite din furt. pierdere sau distrugere a numerarului depus în depozit. titlul emis fără acoperire valorează ca şi cec.1909 al.dreptul s-a născut în persoana posesorului. Ediţia a VII-a. această calificare a dreptului dobânditorului se explică prin prescripţia achizitivă instantanee reglementată de art. In aceste condiţii şi trăgătorii trebuie să se supună normelor impuse încă din momentul constituirii provizionului în vederea utilizării cecurilor. p. chiar dacă emitentul va fi supus unor răspunderi patrimoniale. Banca va autoriza pe trăgător să tragă asupra ei cecul. în sensul că banca nu este obligată să restituie depunătorului moneda care i-a fost depusă ci numai moneda în valoare corespunzătoare.1995 6 N. Universul Juridic. Existenţa unei convenţii prealabile de emitere a cecului. 9/1994. mandatul. p. 80 . 3/1994. este autorizat să utilizeze banii în orice fel de operaţiuni aducătoare de cîştig. nu va fi funcţional pentru că băncile(traşii). revăzută şi adăugită.1 Legea nr.Cărpenaru. 7-8/1999. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. Banca Naţională a României. sunt obligate să respecte normele metodologice şi nu vor autoriza pe trăgător să emita cecuri în altă formă. Trăsături generale ale titlurilor de credit. Condiţiile de emitere ale cecului Din caracterizarea cecului deducem şi condiţiile lui de emitere. Ciuncan. Totuşi. Fiind un titlu de credit.civ1. Existenta unui disponibil la bancă (proviziunea ). Aceasta.D. 95 şi urm. drepturile şi obligaţiile se consemnează pe un document printr-o scriere inteligibilă. 160 D. chiar dacă în circulaţia cecului regăsim şi schemele juridice ale instituţiilor amintite: cesiunea. Revista de drept comercial. O asemenea convenţie împreună cu convenţia de constituire a proviziunii constituie raportul fundamental ce întemeiază emiterea cecului. Luha. Universul Juridic. De obicei cecurile se tipăresc pe formulare tipizate. Dreptul. 605 4 St. Dreptul 10/1998. administrative sau chiar penale2. p. 2007. 1. Drept comercial român. Depozitul în numerar la bancă are caracterul unui depozit neregulat.Cărpenaru. Acest disponibil rezultă de obicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusă nici o creditare prealabilă din partea băncii).

adică indicarea trasului. In legătură cu această din urmă caracterizare s-a făcut afirmaţia că. aproape nesemnificative în activitatea economică. Cheques. aşa cum am expus-o mai sus. preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului. Menţiuni obligatorii . Această prevedere este facultativă şi depinde de convenţia de emitere a cecurilor dintre trăgător şi tras. 1998. p.Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprinată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. locul emiterii va fi cel indicat lângă numele trăgătorului. Din acest motiv. D. Dacă lipseşte această menţiune. s-a emis cecul. revăzută şi adăugită. luna anul.Numele celui care trebuie să plătească. în limita spaţiului special alocat. 232 81 . . Dacă. p. funcţiunile de creditare sunt reduse. ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. 2007. cecul este numai un instrument de plată nu şi unul de credit2. respectiv un număr unic de identificare. cecul se va plăti la sediul principal al trasului.Emiterea cecului constă în subscrierea acestuia de către trăgător. Gavalda. Fiind vorba de o bancă se menţionează numele comercial al băncii plătitoare. se vor înscrie pe cec primele caractare din numele şi prenumele. Drept comercial român.Locul unde se face plata. susţinem şi ideea valabilităţii cecului în alb. Cărpenaru. Drept comercial român. respectiv din denumirea trăgătorului. adică ziua.în sens de localitate geografică unde.Data şi locul emiterii cecului. Dacă nu este menţionat nici un astfel de loc. lângă denumirea trasului există mai multe locuri cecul va fi plătit la primul loc arătat1 . Bucureşti. Deducem această regulă din natura juridică a cecului. Insă. semnătura olografă (de mână) a persoanei fizice. p. Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă: în clar numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Nu excludem însă mecanisme juridice prin care să se realizeze şi creditări prin emiterea de cecuri3. 1987.Semnătura celui care emitre cecul (trăgătorul). În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Ediţia a VII-a. Paris. Dacă nu fac aceste menţiuni. J. Nu se admit condiţionări ale acestui ordin. . Ea trebuie cuprinsă în textul documentului şi atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. .Codul trăgătorului. Numele trăgătorului. Effet de commerce. Nu se admite nici menţionarea de dobânzi deoarece dacă gândim altfel. Cartes de paiement et de credit. De asemenea. ordin adresat băncii de a plăti suma înscrisă pe document. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului. respectiv numele şi prenumele în clar. 1 2 St.D. bun mobil ce încorporează un drept de creanţă. Universul Juridic. Cecul spre deosebire de cambie nu indică numele beneficiarului chiar dacă practica recunoaşte şi existenţa cecurilor nominative. 606 St. Stoufflet. . locul plăţii va fi locul indicat lângă numele trasului. nu este obligatorie scrierea scadenţei deoarece cecul este un titlu la vedere. . Momentul subscrierii cecului este esenţial pentru constituirea titlului. 519 3 Ch. împiedicăm cecul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost emis.Cărpenaru. Aceleaşi raţiuni care justifică recunoaşterea cambiei în alb ne îndeamnă sa reţinem valabilitatea cecului în alb. emiterii şi locul .Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani. . Droit du credit.

B. la ordin. dar nu transformă titlul din unul. 1976. Acest caracter nu rezultă din clauza expresă în acest sens ci. prin tradiţiune. Girantul în acest caz îşi asumă obligaţia de plată. Dacă ulterior pe cec se menţionează numele unui beneficiar cecul îşi păstrează caracterul de titlu la ordin. Cecul la ordin Legea recunoaşte că cecul este un titlu la ordin. In caz că este menţionat numele beneficiarului. girul scris pe el nu-i schimbă natura. după cum el este la ordin. orice purtător al titlului poate cere plata. Dacă nu se respectă cerinţele legale privind menţiunile obligatorii ale cecului. Bucureşti. 451 St. Cecul la purtător Nu cuprinde numele beneficiarului şi deci. El poate interzice un nou gir şi în acest caz el nu va răspunde către persoanele cărora le-a fost girat ulterior cecul. Cecul nominativ Acest cec trebuie să cuprindă numele beneficiarului şi menţiunea “nu la ordin”.R. Girul are aceleaşi caracteristici şi aceleaşi funcţiuni ca şi girul cambial. Deci el poate fi transmis prin gir. Transmisiunea se face. 1986. El va fi transmis prin cesiune3. Aceste condiţii sunt reglementate de dreptul comun. Subsecţiunea a IV-a Circulaţia cecului Fiind vorba de un titlu la ordin cecul poate să fie girat. De asemenea. Dreptul comerţului internaţional. Modalităţile de transmitere a cecului depind de tipul cecului. el poate fi transmis altor beneficiari care. Ştefănescu. Popescu. girul are efect de legitimare. Se poate realiza şi girarea dar. Bucureşti. D. Posesorul unui cec la ordin este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntrerupta de giruri. 95-96 82 .. Subsecţiunea a V-a Avalizarea cecului Avalul este o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist. p. Seria neîntrerupta a girurilor se apreciază după aceleaşi reguli ca în cazul legitimării cambiale1. p. el trebuie să poarte menţiunea la purtător. la purtător sau nominativ. direct sau pe cale 1 2 T. vol. p. titularitatea dreptului de creanţa consemnată pe document. din lege. Cărpenaru. Prin el se transmit toate drepturile rezultând din cec: dreptul de proprietate asupra documentului. dar este indicată menţiunea la purtător. garantează obligaţia asumată de una din persoanele obligate prin cec. dacă se legitimează ca posesori legitimi pot pretinde dreptul de creanţă încorporat pe document. De asemenea. Ca să fie deosebit de titlul la ordin. Bucureşti. la purtător în altul. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător de plată. plata va fi făcută oricărui posesor al titlului. Girantul răspunde de plata cecului. Tratat de dreptul comerţului internaţional. trebuie scris pe cec. respectiv acela care dă avalul. de regulă. garanţiile. Girul poate fi făcut chiar şi în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat2. Căpăţână. Drept comercial român. 1998. II. El (girul) trebuie să fie necondiţionat şi integral. titlul nu are valoare de cec. 519 3 Pentru opinie difierită: O.Legea nu prevede dispoziţii speciale în legatură cu condiţiile de fond ale emiterii cecului.

fie de către girant. Termenul arătat se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii. se indică întotdeauna persoana avalizatului. D. Pe cale de consecinţă. Dacă avalistul plăteşte cecul el dobândeşte drepturile ce rezultă din cec împotriva persoanei pentru care a garantat precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acesta din urmă în baza cecului. 2 din Legea nr. Neprezentarea la plată atrage pierderea drepturilor de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor săi şi nu dreptul de a se încasa cecul de la tras. avalul se consideră dat pentru trăgător. Cărpenaru. 1 Legea nr. Plata poate fi şi parţială. Cecul poate fi garantat şi printr-un aval. Dacă există provizion şi trasul refuză plata el va răspunde după regulile de drept comun faţă de emitentul cecului. identitatea posesorului titlului şi legitimitatea acestuia. 26 alin. Spre deosebire de cambie. dipune: Cecul emis şi plătibil în România trebuie. 59/1934. Prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care s-a dat avalul. 30 alin. Legea stabileşte în general termene scurte şi variabile în funcţie de distanţele dintre locul emisiunii şi al plăţii. Fiind un titlu la vedere el nu este supus acceptării. sub sancţiunea pirderii dreptului de regres împotriva giranţilor. Aceasta deoarece o asemenea formulă este în favoarea întregului circuit al cecului. Drept comercial român. Bucureşti. Potrivit art. persoană denumită avalizat. 321 din Legea nr. se exprima prin formula “pentru aval” ori prin expresii asemănătoare. avalul se dă prin subscriere autografă. Regulile avalului sunt în principiu identice cu regulile avalului dat pentru cambie: se poate avaliza pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. p. Termenul de prezentare la plată este un termen legal. 520 83 . acesta din urmă fiind obligat numai faţă de posesorii care dobândesc cecul după ce i-a foat girat. Prezentarea cecului la plată Prezentarea unui cec la plată se poate face în original sau prin trunchiere. prevăzute în art. 1998. trasul nu-şi asumă o obligaţie de a plăti şi el nu poate fi urmărit pentru a face plata. imperativ şi de decădere. Trasul este obligat sa verifice condiţiile de formă ale cecului. Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului1. să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”. pentru toată suma menţionată pe cec. 1 St. cecul are o particularitate. Trasul va plăti în limita provizionului existent. Persoana ca dă avalul trebuie să aibă capacitatea juridică de a putea realiza acest act juridic. Avalul poate fi dat. avalul se dă pe cec. în caz de nemenţionare a avalizatului. Răspunderea pentru plata cecului va reveni trăgătorului şi girantilor care au asumat obligaţia subsidiară de garantare a plăţii. avalist poate fi orice persoană sau chiar un semnatar al cecului. fie de o terţă persoană. avalizat poate fi oricare din purtătorii succesivi ai titlului. Nu poate da aval trăgătorul sau trasul ( art. 59/1934).de regres. garanţie specifică titlurilor de credit. Subsecţiunea a VI-a Plata cecului Plata cecului presupune în primul rând prezentarea cecului pentru a fi plătit. transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original. Posesorul cecului nu poate refuza plata parţială. sau numai pentru o parte din ea. 59/1934: a. Prin plată toţi semnatarii cecului sunt liberaţi.

trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. El este un simplu plătitor pentru trăgător.declaraţia de refuz. 84 . prin trunchiere. cuprinse în cecul original. prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege. Imaginea cecului original reprezintă copia electronică a cecului original. de către instituţia de credit plătitoare. Pentru a se exercita acţiunea de regres. datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare.să verifice dacă cecul original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute mai sus. constituie momentul prezentării la plată. instituţia de credit care deţine cecul original va înscrie pe acesta: . cu condiţia ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii. este necesar ca solicitarea plăţii să se facă în termenele prevăzute de lege. transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original. Posesorul unui cec neachitat este obligat să notifice girantul său în condiţiile dreptului cambial. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. Regresul în materia cecului In caz de refuz al plătii posesorul cecului nu are acţiune directă împotriva trasului deoarece trasul nu s-a angajat să plătească.b. Pentru a o putea promova trebuia să se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplată dresat chiar pe cec sau printr-o declaraţie a trasului scrisă şi datată pe titlu. Imaginea cecului original trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile în contextul aranjamentelor de plată sau convenţii constând în aderarea la un sistem de plăţi. . Creditorul are în acest caz acţiune de regres. Obligaţiile instituţiei de credit la prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere: . faptul neplătii. În baza refuzului. spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului de 15 zile. Refuzul total sau parţial la plată al unui cec prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. Prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cecului. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivului cec.data prezentării acestuia la plată. reproducerea imaginii cecului original în format electronic. sunt stabilite potrivit convenţiilor prevăzutede lege. şi c. . Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. Informaţiile relevante pentru trunchiere. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor. precum şi conformitatea imaginii cecului cu cecul original.

In litigiile privind aceste acţiuni se opun aceleaşi excepţii ca şi în domeniul cambial (art. dobândă ce curge de la momentul plăţii şi cheltuielile pe care le-a făcut. este o reproducere exactă a art.64 din Legea cambială. 1998.El trebuie investit cu formula executorie in condiţiile dreptului cambial2.73 din L. 1 2 St.cecului).cecului.57 a L. dobânda legală.C. Cernaianu. Cărpenaru. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. Revista de drept comercial. 4/19912.cecului). ce curge de la prezentare. Acţiunile de regres ale obligaţiilor de regres plătitori.Acţiunea de regres se păstrează contra trăgătorului şi giranţilor chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timpul prevăzut de lege. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. 520 I. Subsecţiunea a VII-a Acţiuni extracartolare3 legate de cec a) Acţiunea în revendicare a cecului. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. b) Acţiunea cauzală funcţionează şi în materie de cec în condiţii identice cu cele prevăzute în art. c) Acţiunea de îmbogăţire fără cauză este reglementată de art. 41 3 Noţiunea folosită desemnează în accepţiunea nostră atributul raportului juridic ce provine din emisiunea sau transmisiunea unui titlu de credit. art. p. 22 din L. Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului. termen ce curge din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa1.65 din L. cheltuielile de protest şi cheltuielile de urmărire.C. Legiuitorul apără buna-credinţă a posesorului şi reţine că posesorul va fi obligat la restituire numai în măsura în care a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă la dobândire. D. unii contra altora. Drept comercial român. Obiectul acţiunii de regres constă în suma arătată în cecul neplătit.cecului care. De altfel. Debitorii de regres sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul titlului. cât şi cecul sunt specii ale titlurilor de credit 85 . depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine”. Este reglementată de art. 64 din L. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la giranţii săi suma scrisă pe titlu. termen de curge de la data exprirării termenului de prezentare a cecului la plată (art. Bucureşti.55 din L. Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii. se prescriu în şase luni. enunţă acelaşi principiu ca şi art. aceasta rămâne în fiinţă.cecului: „ Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală.56 din L. p. oricare ar fi el. Utilizarea atributului de cambial pentru caracterizarea raporturilor juridice ce rezultă din emisiunea sau circulaţia cecului este nepotrivită dacă avem în vedere că atât cambia. Aceeaşi acţiune se poate exercita şi contra giranţilor. Prescripţia în materie de cec Acţiunea posesorului contra obligaţilor de regres se prescriu în termen de 6 luni. Ea urmează aceleaşi reguli ca şi acţiunea în revendicare a cambiei. Există însă o diferenţă în materie de cec:”când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora o acţiune cauzală poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibil la tras ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa”.

numele şi prenumele primitorului. Subsecţiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri Cecul circular Este cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul. şi regres afară de situaţia în care legea dispune altfel. Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pe care se folosesc în diferite locuri fără să ştie dinainte unde au nevoie de ele. deoarece capătă caracterul unei circulare emise de bancă către sucursale şi corespondenţi de a plăti cecul. Certificarea nu presupune asumarea unei obligaţii din partea trasului. 59/1934. Certificarea indică doar creditorilor existenţa acoperirii cecului.Acest text nu mai cere celui care reclamă să facă dovada că pârâtul s-a îmbogăţit fără cauză în dauna sa ci. Băncile ce emit cecuri circulare trebuie să primească autorizare de la Banca Naţională după ce a depus în prealabil o cauţiune de minim 40% din valoarea cecurilor emise. Odată făcută certificarea. Certificarea măreşte încrederea titularilor în titlu. Această trăsătură deosebeşte cecul circular de cecul ordinar unde banca nu este obligată prin cec (mai mult i se interzice băncii asumarea vreunei obligaţiuni în vreo formă oarecare). plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent – art. 80 alin. . beneficiarul are certitudinea încasării cecului. Din acest motiv i se spune şi cec circular. anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. . Cecul certificat In acest tip de cec trasul certifică dinainte existenţa provizionului.cecul se poate încasa în orice localitate unde emitentul are sucursale sau corespondenţi. . .câtă vreme banca îşi asumă obligaţia de a plăti. în cazul în care trăgătorul nu avea provizion.art. Astfel trăgătorul apare în acelaşi timp ca şi tras spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul celorlalte cecuri. sarcina probei revine pârâtului. El poate fi plătit la orice sucursală a băncii emitente.data şi locul emiterii cecului. provizionul nu mai poate fi retras până la momentul împlinirii scadenţei de plată a cecului.semnătura societăţii bancare sau a societăţii de credit Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular. .beneficiarul poate să încaseze numerarul în locul unde are nevoie de el. Cecul circular este un titlu de credit la ordin. Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele menţiuni: . Acest cec prezintă avantaje: . creează prezumţia că acesta s-a îmbogăţit fără cauză în paguba posesorului. 59/1934 Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir. . sau la orice bancă cu care emitentul se află în relaţii de corespondenţă. 2 din Legea nr. . în cuprinsul textului.denumirea de cec circular. 79 din Legea nr. Banca emitentă devine direct obligată faţă de beneficiar. 86 . protest. Suntem de părere că avem de a face cu o prezumţie relativă însă. emis de o societate bancară sau o altă societate de credit.promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani.

Prin asemenea cecuri, se uşurează circulaţia titlurilor. Eventualii primitori sunt dispuşi să fie plătiţi cu astfel de cecuri şi din partea unor persoane necunoscute sau cu solvabilitate incertă. Cecul barat Cecul devine barat prin înscrierea pe faţa titlului a două linii paralele. Bararea o poate face trăgătorul sau posesorul cecului. Bararea poate fi generală sau specială. a) Bararea generală presupune trasarea liniilor fără nici o indicaţie între ele, sau cu menţiunea generală “banca” sau “Bancher”. Prin barare generală cecul nu mai poate fi achitat decât unei bănci sau unui client al trasului. In acest ultim caz, trasul se găseşte în relaţii constante şi de încredere cu clientul său. De obicei se utilizează asemenea procedeu când trăgătorul şi beneficiarul sunt clienţii aceleiaşi bănci. Găsitorul unui asemenea cec nu-l poate folosi şi nu-l poate gira deoarece nimeni, în afara unei bănci, sau al unui clinet de încredere nu-l va putea încasa. Cecurile barate ajută, astfel, la descoperirea rapidă a fraudelor. b) Bararea specială constă în înscrierea între bare a numelui unei bănci. In acest caz plata nu se poate face decât băncii consemnate între barele cecului. In acest fel riscurile ce rezultă prin prezentarea la plată a cecurilor pierdute sau furate sunt înlăturate. Dacă o bancă nu respectă regulile barării şi utilizează, prin prezentarea la plată, cecuri furate sau pierdute se expune la daune. Bararea aplicată nu poate fi stearsă. Ştergerea, în orice formă ar fi făcută, se consideră nerealizată. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin nominalizarea unei bănci. Cecul de călătorie (turistic) In acest tip de cec trăgătorul subordonează plata titlului existenţei pe cec, la momentul prezentării la plată, a unei a doua semnături la fel cu a primitorului. Dacă cineva pleacă în călătorie şi nu transportă numerar, depune la o bancă o sumă de bani şi primeşte un carnet cu cecuri turistice. Cecurile sunt emise la valori nominale, beneficiarul neputând înscrie alte sume pe ele. In momentul ridicării cecurilor, beneficiarul semnează în faţa bancherului, iar a doua semnătură o depune în faţa celui căruia îi remite cecul. Plătitorul va verifica identitatea beneficiarului comparând cele două semnături. Acest sistem măreşte siguranţa utilizării cecurilor. Cecul de călătorie are două părti: un talon şi cecul propriu-zis. Prima semnătură se depune pe talon, a două pe cec, în momentul prezentării la plată. In literatura juridică se discută dacă acest titlu este cu adevărat un cec1. Cecul plătibil în cont Acest cec poartă menţiunea pe faţa titlului “plătibil în cont”, “numai prin virament”. Trăgătorul interzice plata în numerar a cecului. Decontarea se va realiza numai scriptic, prin virament sau compensaţie2. Dacă se face plata efectivă, aceasta se realizează pe riscul plătitorului care se expune la daune echivalente cu valoarea cecului, când plata a fost trecută unui fals creditor. Cecul netransmisibil
1 2

T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti, 1976, p. 454 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti, 1998, p. 523

87

El poarta clauza “netransmisibil” şi nu poate fi plătit decât primitorului. Deci, cecul nu poate fi girat decât unei societăţi bancare pentru încasare, în ipoteza în care posesorul solicită plata cecului în contul său deschis la banca ce a primit prin gir pentru încasare. Alte tipuri de cecuri Comerciantii sunt interesaţi să utilizeze acele tipuri de cecuri care să le confere garanţii că, vor fi platiţi în condiţiile consemnate pe titluri. Din acest motiv statul şi instituţiile financiar bancare sunt preocupate să găsească acele instrumente care să satisfacă interesele comercianţilor, fie în toate cazurile, fie în situaţii particulare. Din acest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrument care să realizeze funcţiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prin L.59/1934. De asemenea, Banca Natională a României a emis norme metodologice, cu caracter tehnic1 care fac precizări detaliate cu privire la modul în care trebuie să se comporte subiecţii ce participă la raporturile juridice născute din emiterea unui cec. Mai mult, Banca Naţională ca unitate de control bancar, şi care realizează o politică financiară şi monetară proprie, adaptată conjuncturilor economice impune unele restricţii în legătură cu emiterea cecurilor şi cu circulaţia lor. Ele au ca scop creşterea siguranţei circulaţiei acestor titluri şi evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel de documente. Mai mult, aceste norme metodologice, crează o tipologie specifică de instrumente de plată. Din punct de vedere teoretic, fiecare din aceste tipuri de instrumente poate fi analizat pentru a se vedea dacă are sau nu caracteristicile unui cec. Dacă aceste instrumente cuprind elementele înscrise în Legea nr. 59/1934 asupra cecului, vorbim despre existenţa unor noi tipuri de cecuri, dacă nu cuprind aceste elemente avem de-a face cu alte instrumente de plată. BIBLIOGRAFIE
1.

2.
3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Bucureşti, 1998 Cărpenaru, St. D., Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007 Căpăţână, O., Ştefănescu, B., Tratat de dreptul comerţului internaţional, vol. II., Bucureşti, 1986 Cernaianu, I., Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare, Revista de drept comercial, 4/1992 Ciuncan, D., Înşelăciunea prin cecuri, Dreptul, 3/1994 Gavalda, Ch., Stoufflet, J., Droit du credit. Effet de commerce. Cheques. Cartes de paiement et de credit, Paris, 1987 Ionescu, S., Demetrescu, P.I., Georgescu, I.L. Noua lege asupra cambiei. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului, Bucureşti,1934 Luha, V., Trăsături generale ale titlurilor de credit, Revista de drept comercial, 7-8/1999 Lupaş, S., Curs de drept cambial, Cluj, 1946 Popescu, T. R., Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti,1976 Teodosescu, N., Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte, Dreptul 10/1998 Turcu, I., Cecul, articol, Revista de drept comercial, 1/1993

1

Normele tehnice nr.9/1994, B.N.R. , MO 119 bis/14.06.1995.

88

SECŢIUNEA a V -a. WARANTUL Precizări Denumirea se referă în realitate la două înscrisuri de natură diferită care îndeplinesc funcţii distincte deşi sunt emise concomitent dintr-un carnet matcă sub forma unui document cu două părţi1. Regimul lor juridic se întemeiază pe Legea nr. 153 din 7.04.1937, pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. In completare se aplica Legea nr. 58/1934 privind cambia în măsura în care reglementările privitoare la cambie nu contravin recipisei warant. Recipisa propriu-zisă constituie titlul reprezentativ al unor mărfuri care se află în depozitele magazinelor generale. Recipisa nominalizează pe deponent şi îi asigură exerciţiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie, fiind un certificat de depozit. Warantul are o dublă natură juridică, fiind un bilet la ordin prin care deponentul se obligă să plătească o sumă în numerar la o anumită dată, în schimbul împrumutului obţinut prin gajarea mărfurilor aflate în depozit2. El conferă beneficiarului cât şi posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( a mărfurilor aflate în depozit). Magazinele (magaziile) generale Ele sunt depozite puse la dispoziţia publicului3. Magazinele generale pot beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale şi sunt autorizate să emită titluri capabile de a reprezenta mărfurile depozitate în ele. Autorizarea de a emite titluri reprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative. De obicei, se construiesc pe pieţele care concentrează mari cantităţi de mărfuri generice. Sunt dotate cu mecanisme care înlesnesc încărcarea, descărcarea, dispun de experţi în afacerile de expediţie, vamale, de conservare , de ambalare. Ele au un triplu scop: - de a face depozitarea mai economicoasă, mai uşoară. - de a înlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le împrumuturi pe garanţia mărfurilor depozitate şi prin girarea către creditor a documentului de gaj eliberat din magazie. - de a înlesni vânzarea mărfurilor prin licitaţie publică şi prin eliberarea de ceritificate de depozit care transmit proprietatea şi posesiunea fără să fie nevoie de a mişca mărfurile de la locul lor4. Acest sistem de magazine funcţionează cu deosebit succes de la începutul secolului XIX în Anglia şi Olanda, extinzându-se apoi în toate ţările, mari puteri economice ale lumii şi în marile pieţe comerciale. Depozitul în magazinele generale este reglementat de normele generale ale contractului de depozit obişnuit, regulat în care subiecţi sunt, pe de o parte, deponentul, iar pe de altă parte, magazinul5. Magazinul trebuie să primească toate mărfurile, putând refuza primirea doar pe

1 2

C. Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligaţiilor comerciale, vol. III, Cluj, 1945, p. 212 C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 124 3 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 3-8 4 Ch. Gavalda, J. Stoufflet, Droit de credit. Effets de commerce, Cheques. Cartes de paiement et de credit. Paris, 1987, p.258 5 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 11-36

89

Cine cere restituirea în baza buletinului de intrare nu exercită un drept autonom neatacabil de excepţiile ce se pot opune posesorilor precedenţi. care la cerere poate fi înlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe. p. Effets de commerce.recipisa şi warantul (certificatul de gaj). Cartes de paiement et de credit. Bucureşti. prin care se confirmă deponentului primirea mărfurilor consemnate în cuprinsul lui. certificatul de depunere) nu are caracterul juridic al certificatului de depozit.motive de forţă majoră (lipsa de spaţiu)6. Posesiunea buletinului. acest document nu este un titlu de credit pentru că îi lipseşte calitatea indispensabilă pentru un titlu de credit ca documentul să reprezinte marfa. Deci. Pe verso-ul titlului se scrie suma garantată cu mărfurile depozitate. . 129 C. certificatul de depozit. Stoufflet. Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are două înţelesuri: . 6 1 C. Magazinul este responsabil de orice pagube şi este îndreptăţit să elibereze recipise warant. De regulă. ambalată şi introdusă în magazin. Cheques. Warantul se analizează ca o formă particulară a contractului de gaj comercial. calitatea şi cantitatea mărfurilor sale. Marfa este verificată. Vivante.un sens restrâns ce desemnează o parte a documentului. Paris. cantitatea. certificatul de depozit cuprinde: denumirea şi sediul magazinului. Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al mărfii încredinţate spre păstrare de către deponent depozitarului. termenul de păstrare. Ele sunt scrise pe aceeaşi filă divizibilă în două părţi. Gavalda. Cluj. 39 2 Ch.263 90 . La cererea deponentului magazinul eliberează titlul dublu. El reprezintă un gaj constituit în beneficiul unui creditor care primeşte de la deponent acest titlu de credit prin mecanismul girului2. Girul certificatului de depozit conferă girantului facultatea de a dispune de mărfuri cu respectarea drepturilor personale ale posesorului buletinului de gaj. Chiar dacă titlul nu poartă clauza la ordin este considerat un titlu la ordin. Depozitul în magazinele generale. p. sortată. 1928. buletinul de gaj. calitatea mărfii depuse. 1987. Recipisa (certificatul de depozit) Oricine vrea să facă un depozit se adresează în scris administraţiei magazinului general. natura. în întregime. indicând numele său. numărul curent din registrul unde au fost înscrise mărfurile depozitate şi data emiterii. eliberat de depozitar. Buletinul de intrare ( biletul de depunere. Cel ce solicită în baza buletinului acţionează ca un mandatar al deponentului şi este expus la toate excepţiile opozabile acestuia. Pentru confirmarea depozitului se eliberează buletinul de intrare sau biletul de introducere. Petrescu Ercea. Ele sunt detaşate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetate aceleaşi indicaţii ca pe documentele eliberate la cerere. dovedeşte cel mult mandatul1. 1947. p. El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor privitoare la cambie. numele şi domiciliul deponentului.un sens larg ce desemnează documentul. Principii de drept comercial. J. Certificatul de depozit dă posibilitate posesorului său să facă diferite tranzacţii. în sensul că nu poate reprezenta marfa şi nu poate circula în locul acesteia. Droit de credit. Acest titlu se transmite prin gir şi are semnificaţia unui gir în garanţie în sensul constituirii unui gaj în favoarea giratarului.

fără warant este în cunostinţă de cauză că marfa respectivă este gajată şi că va putea dispune de marfă numai dacă va consemna la administraţia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul. Posesorul certificatului de gaj poate să acţioneze la alegerea sa pe oricare din giranţii posteriori constituirii gajului sau poate să-i acţioneze pe toţi . titlu reprezentativ al mărfii. prin mijlocirea certificatului de gaj. cele două titluri emise. ei răspunzând solidar3. Cine posedă amândouă documentele poate dispune în mod liber de marfă: să o retragă. 134 91 . posesorul recipisei îi remite creditorului gajist warantul care reprezintă însăşi marfa respectivă. girul documentului dublu transmite toate drepturile sale asupra mărfii. pe când certificatul de gaj serveşte pentru a gaja mărfurile. p. 1 2 Fr. Posesorul documentului dublu poate transmite marfa altora prin girul documentului. Warantul conferă deponentului posibilitatea de a-şi înstrăina marfa din depozit în ciuda faptului că este gajată. Cine are posesiunea legitimă a recipisei are puterea de a dispune de mărfuri cu condiţia să respecte dreptul creditorului gajist. Noul dobânditor când primeăte recipisa. Când creditorul gajist constată refuzul de plată al debitorului el poate cere vânzarea mărfii la licitaţie după un anumit termen de la data exigibilităţii warantului. Transmiterea incompletă a titlului dublu face publicitate deplină a existenţei gajului şi a dreptului personal al împrumutătorului. Aceste mărfuri rămân depozitate în magazie. Contracte civile şi comerciale. Bucureşti. dar care consemnează şi contractul de depozit încheiat cu magazinul. Cărpenaru. să o vândă. Depozitul în magazinele generale. Cluj. 187-208 C.Menţiunile de pe warant se pot scrie şi pe cotorul care se păstrează la registrul magazinului. Principii de drept comercial.99/1999. 233 3 C. posesor al certificatului de gaj. p. Exercitarea acestei acţiuni se face după regulile acţiunii cambiale2 . Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face să se vândă marfa şi de a fi plătit având privilegiu asupra preţului. Deak. giratar al certificatului de depozit. 1993. 1928. Vivante. Petrescu Ercea. să o împartă. St. Termenul pentru exercitarea acţiunii de regres curge din ziua în care s-a efectuat vânzarea pentru că numai din acest moment se poate cunoaşte diferenţa dintre împrumut şi preţul încasat. Recipisa de depozit serveşte la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul de a dispune de marfă). 1947. într-un document unic dar format din două părţi. Pentru diferenţa rămasă neachitată creditorul împrumutător se poate îndrepta în regres împotriva împrumutatului şi a celorlalţi giranţi. dacă acela care a girat nu plăteşte la scadenţă. Bucureşti. Girul în garanţie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei mărfurilor gajate asupra creditorului gajist. Acest gaj este un gaj cu deposedare1 de obiect pentru că proprietarul mărfii. Circulaţia titlurilor Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi. Warant-urile sunt supuse regimului de publicitate instituit prin Legea nr. D. Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decât depunând valoarea împrumutului şi accesoriile la administraţia magazinului care va îndeplini funcţia de casier. efect specific girului. p. Deci. titlul VI. sunt destinate să îndeplinească funcţii esenţial deosebite. Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie că a dat deja în gaj mărfurile. fie că-l ţine pentru sine pentru garanţia preţului sau a restului de preţ ce i l-ar datora cumpărătorul. Instrăinarea operează ca efect al transmiterii recipisei.

fără a avea obligaţia să caute pe actualul posesor al ceritificatului de depozit. Cărpenaru. Effets de commerce. Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaşte scadenţa gajului va putea preveni vânzarea depunând la administraţie suma pentru care mărfurile au fost gajate. Bucureşti. acesta din urmă este îndreptăţit să primească warantul şi îşi reia libera dispoziţie asupra mărfii (cu condiţia să se afle în posesia certificatului de depozit). BIBLIOGRAFIE Deak. vol. 1987 3. Stoufflet. 1928 1. J. în baza plăţii făcute în drepturile posesorului warantului şi va putea provoca vânzarea bunurilor. St. Bucureşti. Teoria obligaţiilor comerciale... Dacă debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie. C.Dacă posesorul certificatului de gaj încasează suma de la primul girant. Cluj. Principii de drept comercial.. Petrescu Ercea. Fr. Contracte civile şi comerciale. Gavalda. III. Drept comercial. Droit de credit. Cartes de paiement et de credit. 1993 2.. Paris. Vivante. D. Ch. C. Cheques. CAPITOLUL IV 92 .. 1945 4.

la o cantitate de mărfuri consemnează o obligaţie patrimonială. Tehnica lor s-a dezvoltat foarte mult încât mecanismele moderne contractuale apar astăzi ca o maşină ultra sofisticată faţă de o unealtă primitivă. fiind curăţat de toate defectele. Circulaţia titlurilor presupune obligatoriu să ştim natura lor. garanţia executării (obişnuită sau suplimentară). Conceptul de titlu Operaţiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaţia titlurilor. vicii ele se transmit la primitor. operaţii în cont etc. la o parte socială. 2. o Bucureştiată de hârtie.CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL OPERAŢIUNILOR CU VALORI MOBILIARE SECŢIUNEA I Schema generală a operaţiunilor cu titluri 1. forma de execuţie. Natura juridică a titlurilor de credit Nimeni nu contestă faptul că titlurile de credit sunt bunuri. Asemenea concepţie. 3. Ultimul posesor poate invoca oricând aceste lipsuri împotriva autorului său cerând compensaţii. Precizări introductive Operaţiunile comerciale se realizează din cele mai vechi timpuri. Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferate de la o persoană la alta cu uşurinţă prin diferite procedee: gir. creată prin manifestări de voinţă. În cazul circulaţiilor titlurilor de credit dobânditorul va primi un drept originar. Oricâte obiecţii s-ar aduce nu putem concepe că un astfel de mecanism se dezvoltă în afara relaţiei credit-debit. Dobânditorul primeşte drepturi derivate. tradiţie. scadenţa. Din acest motiv i se mai spune titlu de credit: consemnează un drept al creditorului. dreptul viciat ajunge în mâna succesorului fără aceste vicii. dacă acest drept are defecte . Apariţia lui se explică prin nevoi practice. dreptul există aşa cum este consemnat literal pe document. ea transmite drepturi derivate. se socoteşte că dreptul s-a născut direct în mâna sa. cine transmite un titlu ştie că împotriva lui nu se mai pot invoca excepţii din transmisiune şi nu i se vor mai cere desdăunări. active patrimoniale. Teoria dreptului face mari eforturi pentru a încadra aceste mecanisme moderne în conceptele clasice ale teoriei generale a obligaţiilor. se ajunge acolo încât vânzătorul să dea mai mult decât are. obţine acelaşi drept care a existat în mâna antecesorului său. transmisiunea este autonomă. O circulaţie obişnuită a bunurilor presupune transmiterea derivată a dreptului de proprietate prin mâini succesive. Cum fiecare comerciant doreşte să-şi vândă creanţele s-a observat că cesiunea de creanţă crează mari neajunsuri. şi invers: cine cumpără este sigur că poate sâ vândă din aceleaşi motive sau poate să-şi realizeze dreptul pentru că debitorul nu poate invoca nici o excepţie. 93 . obiectul operaţiunii personale angajate. lipsuri. nimeni nu va cumpăra un drept de creanţă despre care nu ştie şi nu poate afla nimic. Teoria a căutat explicaţii pentru un asemenea fenomen. ce depăşeşte limitele unei gândiri obişnuite crează avantaje. purtând nume diferite dă dreptul la o sumă de bani.

devine bun corporal mobil. Deci conceptul juridic de bun mobil se înlocuieşte cu un concept economic. drepturile încorporate în titluri îşi pierd individualitatea. ţin conturile clienţilor lor. Intervenţia specialiştilor Nişte operaţiuni atât de precise nu pot fi realizate decât de nişte specialişti. şi invers. valoarea mobilă. prin valori şi devin valori mobiliare. desemnaţi cu termenul generic de agenţi de schimb. din iniţiativa particularilor sau a statului. din raţiuni economice nu trebuie făcută publică. Schema de circulaţie a titlurilor Circulaţia lor obişnuită scuteşte pe persoane de efortul intelectual necesar pentru a concepe transmisiunea şi de efortul fizic de a înfăptui tradiţiunea. creditor în faţă căruia nu se poate ridica nici o excepţie. bunuri mobile se realizează prin înscrieri de conturi curente de titluri.au apărut organismele profesionale de depozit şi compensare. căreia i se dă semnificaţie juridică. depozitele de titluri. Datoriile se reglează prin compensare. uneori plasează valori mobiliare în public. cine are documentul este titularul dreptului. Toate aceste stabilimente sunt indispensabile comerţului modern. deci o monede scripturală. Nu mai avem un consimţământ obişnuit al celui care face 94 . creanţele şi datoriile devin articole ale unui cont curent. ele nu se mai exprimă decât prin unităţi de cont. Pe această schemă s-au creat şi alte instituţii specializate. care vor ţine conturile şi vor înregistra operaţiunea. Caracterul mecanic al operaţiunilor Aceste operaţiuni se vor derula după proceduri standard. păsând însă şi funcţiuni de natură exclusiv economică. pe de altă parte nu poate fi păstrat secretul operaţiunii atunci când valoarea reală a titlului. ori în nume propriu pe pieţe publice create de burse de valori. Pe această înlocuire conceptuală se bazează întreaga teorie juridică a valorilor mobiliare. Titlurile devin astfel o bogăţie fiduciară (bazată pe încredere comună). le păstrează (gestionează). Cel mai mare inconvenient rezultă din erorile de contabilitate. S-a observat că Bucureştiata de hârtie are din punct de vedere juridic defectele oricărui bun material: este perisabil. poate să se piardă şi să fie furată. dreptul de creanţă se materializează. 5. chiar dacă realitatea faptică nu este aşa. posesia cu bună credinţă a titlului îl face titular de necontestat pe dobânditor. El se va transmite după regimul juridic al circulaţiei bunuri mobile. Dreptul comercial a făcut un nou efort: a înlocuit titlul cu o înscriere într-un cont. Nu se mai poate discută despre calitate. Tot în acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc în depozit mărfuri şi sunt îndreptăţite să evită warant-uri. o contabilitate şi o gestionare exactă fac să dispară riscurile. se realizează o uniune atât de strânsă încât dreptul de creanţa nu poate fi exercitat fără existenţa titlului. Comerţul cu titluri are nevoie de tehnicieni care crează titlurile. depozitarea şi retragerile de fonduri monetare sunt înscrise în conturi de cecuri: avem. din viciile de gestiune ale conturilor. vicii de consimţământ. 4. Aşa s-au născut băncile: ele primesc monedă şi titluri în depozit.Atunci s-a inventat titlul care încorporează creanţa. fac creditări sub toate formele. unităţi de cont creditoare sau debitoare. bursa de mărfuri care realizează operaţiile de vânzare de mărfuri prin intermediul unor instituţii specializate de lichidare. posesia de bună credinţă a bunului valorează proprietate. etc. stabilite de lege (regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. 6. bogăţia se exprimă prin cifre consemnate într-un cont. despre modalităţi ale obligaţiilor. Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialişti. Ei operează pe seama clienţilor lor.

2. ele presupunând doar voinţa celui ce doreşte să declanşeze o procedură tipizată. el este diligent sau face greşeli. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. pentru viramente. Se fac emisiuni de cambii. care poate proteja bine sau rău interesele comunităţii de afaceri. o manifestare de voinţă. deşi el există. Avem. Teoria şi practica arată că raporturile dintre societăţi şi deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni sunt raporturi comerciale. el aderă la un standard procedural. Caracteristici distinctive a. operaţiunea îşi urmează cursul şi îşi produce consecinţele aşteptate. dar odată actul iniţial fiind făcut. Ele sunt bunuri mobile chiar dacă reprezintă şi imobile. deşi ea este indispensabilă în orice act juridic. cel puţin în parte. pentru că există valori mobiliare care nu sunt în circuitul bursier. Teoria este mai precisă şi. exprimată în termeni juridici există în ambele cazuri. Se găseşte uneori. El dă o comandă şi totul se derulează de la sine. Ele există însă trebuie înţelese altfel: respectarea regulii ce o presupune procedura specifică ţine loc de bună credinţă şi înlătură greşeala. instrumente destinate pieţelor speciale. Există un veritabil monopol în comerţul cu ele. operaţiunea se înfăptuieşte având în vedere o cauză. obligaţiunile. titlurile de stat. Legea indică cine le pune în circulaţie şi cum anume. Dreptul comercial va fi drept comun pentru operaţiunile cu valori mobiliare b. titluri ce se vor crea respectând norme imperative. dar moralitate. Insă nici nu vom putea susţine că ele nu există. După care legea enumeră exemplificativ: acţiunile. deşi adeseori se spune că sunt străine de dreptul comercial modern. Ele pot mobiliza valorile imobiliare. fiecare presupune o putere de decizie. mai logică: valoarea mobiliară este un titlu negociabil reprezentând dreptul de asociere şi de credit pe termen lung. bilete la ordin. Emisiunea şi punerea în circulaţie este strict controlată. exemplificativă şi lăsată la bunul plac al autorităţii. în operaţiunile cu titluri vorbim de o moralitate formală. Nu vom regăsi în aceste operaţii regulile de drept civil. însă acestei cauze nu i se dă importanţă. Ele nu sunt emise de orice persoană (spre deosebire de efectele de comerţ). se dau ordine pentru bursă. SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a valorilor mobiliare 1. nu mai analizăm cauza operaţiunii. Deci există consimţământ. deci o definiţie largă. în consecinţă. căreia i se dă autoritate deplină de interpretare. instrumentele financiare derivate şi sfârşeşte cu o formulare generală “orice titlu încadrat astfel de către CNVM”. Aceste reguli (cele civile) ţin de situaţia personală a subiectului participant la raportul juridic: el este de bună sau de rea credinţă. formularea este nevalabilă în sistemul nostru de drept pozitiv. Operaţiunile se derulează singure. abstractă. drepturile de preferinţe. Operaţiunile cu valori sunt supuse însă unor reglementări speciale ce rezultă din lege ori din regulamentele şi intrucţiunile emise de autoritatea ce supraveghează comerţul cu ele. operaţiunea devine acauzală. în sfera 95 .operaţiunea. Deci dreptului civil îi este specifică o moralitate individuală. Intrăm deci. care constă în voinţa de adeziune la procedura prestabilită. Definirea valorii mobiliare Legea cadru defineşte valoarea mobiliară: instrument negociabil material sau dematerializat ce conferă drepturi asupra emitentului. sinonimie între sintagmele valoare mobiliară şi titlu bursier. chiar dacă aceştia din urmă nu sunt comercianţi. personală.

tocmai pentru că valoarea mobiliară este un titlu de credit. titlurile reprezentative odată intrate în circuitul pieţei speciale. Explicaţia este de natură economică.relaţiilor de drept public. Valoarea mobiliară se naşte prin incorporare. de drept economic ce indică intervenţia masivă a statului în relaţiile particularilor. dar se valorifică prin dematerializare. Valoarea mobiliară este un titlu de credit atipic. 96 . iar dreptul său este exprimat abstract. pierzându-şi individualitatea. într-o unitate de cont. În negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. valoarea mobiliară ar trebui considerată un drept de creanţă. Ele sunt bunuri fungibile. În materie. Dreptul subiectiv al titularului are în continuare regimul unui drept real. prin mecanismele sale se transformă în unităţi de cont ce indică doar valoarea lor patrimonială. Considerăm că la restituirea valorilor cei interesaţi pot solicita rematerializarea titlurilor lor. c. Titularul rămâne un acţionar. d. Adică. prin transformare în unitate de cont. o fungibilitate puţin diferită de cea specifică dreptului civil (unde bunul nu este individualizat). Totuşi teoria dreptului arată că dreptul titularului nu se transformă într-un drept de creanţă. Caracterul său fungibil este de ordin economic. intrument de credit în circulaţie. Dacă nu am reţine această calificare. un obligatar. ceea ce ar crea inconveniente (după cum vom vedea). lucrul este individualizat prin nominalizarea titularului sau prin număr de ordine. bun mobil corporal. Formularea noastră pune în discuţie ideea rematerializării care nu este reglementată. prin materializarea creanţei. Fenomenul se numeşte dematerializare.

regulile acestui depozit sunt regulile conturilor. Numai în acest mod se pot realiza decontările valorilor pe seama unor terţi. Acest depozit precum şi depozitul efectuat de SNCDDC ia din raţiuni practice forma unui depozit în cont curent. Evident un astfel de depozit se supune în principiu regulilor generale ale teroriei juridice a contului. La nivelul subiecţilor investitori legea permite formarea de societăţi de depozitare ce primesc în conturi activele fondurilor de investiţii (societăţilor de investiţii) şi valorile dematerializate. în sistem de cont curent. că deponenţii ar fi coproprietari pe valorile depozitate). dintre care cel mai important este simplificarea operaţiunilor ce se reduc la nivelul unor înscrieri în cont. pentru decontări pe seama terţilor are o natură juridică specială. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o formă de publicitate specială diferită de publicitatea supusă regulilor de drept comun. obligatoriu. Între deponent şi depozitar se stabileşte o relaţie juridică fundamentată pe contractul de depozit comercial. de obicei în mâna proprietarului. decontarea) nu se poate înfăptui fără o prealabilă dematerializare a titlului. Când investitorul se înscrie să facă operaţiuni la bursă depozitul va fi delegat unei unităţi de depozitare şi compensare colectivă. Depozitarea şi înregistrarea valorilor mobiliare A. Un asemenea depozit pe care îl crează practica necesită un concept nou: titlul în cont curent (titlul unitate de cont). semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. devenind cu adevărat un bun fungibil. Depozitul colectiv. Ele sunt date în depozit unor subiecţi pregătiţi în a le păstra în conturi de depozit de titluri. a. Pentru titlurile de drept comun ce nu intră în regimul pieţei organizate publicitatea transmisiunilor se face după cum urmează: . necolectiv. Astfel: a. Legea indică acele societăţi (precum şi alte stabilimente financiare) care au atribuţii de compensare. Juridic conceptul de proprietate este înlocuit cu conceptul de valoare. Întregul sistem de depozite se transformă într-o casă regională sau centrală. Această formulă crează numai avantaje. Efectuează operaţii de compensare între conturile tuturor clienţilor săi.98 Legea 31/1990). în această formă. decontare şi subdepozitare prin delegare (custodie). delegantul (societatea de depozitare a investitorului). conţinuu şi public (pentru că depozitarul are obligaţia să facă publice activele nete ale investitorilor) b. Realizarea obiectivului (compensarea. depozitul de titluri se transformă în depozit de unităţi de valoare.titlurile nominative sunt înscrise în registrele acţionarilor ţinute de emitent (art. Este un depozit comercial. el deţinând doar dovada de depozitare care nu este o valoare mobiliară. agenţii custode. care prevede: Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu. în forme prestabilite aceste titluri nu sunt ţinute. neregulat. Proprietarul pierde dreptul de dispoziţie materială asupra titlului. Fiind destinate să circule pe o piaţă special organizată.3. Investitorul delegatar rămâne proprietarul valorii şi raportul se reglează după regulile delegaţiei. spre exemplu. după o prealabilă înregistrare într-un registru independent. Nimic nu împiedică pe cel ce deţine titlu în forma materializată să şi le păstreze în depozit. valoarea depersonalizându-se. Asemenea depozit este voluntar. B. Depozitarul conservă valoarea. oneros. regulat. Aceasta din urmă devine delegatul pentru obligaţiile depozitarului. o administrează urmând dispoziţiile date de proprietar prin agenţii săi. c. ce nu se explică prin reglementări civile (chiar dacă s-au făcut încercări de al califica astfel – s-a spus. Dreptul de proprietate asupra 97 .

analog cu întabularea (transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai în momentul în care se face înregistrarea). Faţă de formularea legii se pune problema dacă înscrierea nu are şi efect constitutiv. Primii emit şi transmit într-un cerc restrâns pe o piaţă simplă. Legislaţia este foarte contradictorie în legătură cu definirea societăţilor închise şi deschise. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Când operaţiunile se fac fără respectarea condiţiilor de formă operaţiunea este nulă. SECŢIUNEA a III-a Comerţul cu valori mobiliare 1. Societăţile deschise emit şi plasează prin ofertă publică. Cel ce deţine în baza unei înscrieri regulat făcute nu poate pierde dacă se promovează împotriva lui o acţiune în revendicare. socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor. Este evident că înscrierea are şi efect de opozabilitate. ultimii intră într-un circuit mai larg organizat şi-şi plasează emisiunile pe o piaţă strict organizată (piaţa primară). Emiterea şi plasarea titlului Fiecare titlu este creat după reguli propri. Emitenţii sunt de două feluri: unităţi închise şi unităţi deschise. Concluzia vine în contradicţie cu art. acţiuni. Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani. nedezvoltată. Contează mai puţin pentru el că înstrăinătorul nu a fost titular şi nu a putut să vândă.76 din Legea nr. titularitatea nevalabilă şi fără efecte? Într-o asemenea situaţie înregistrarea îl mai protejează pe dobânditorul de bună credinţă? Se poate invoca reaua credinţă într-o acţiune în revendicare? După cum este formulat art. când un dobânditor îşi transmite valorile primite aceasta se realizează pe o piaţă secundară. 52/1994 răspunsul nu poate fi decât afirmativ pentru că publicitatea furtului are efect analog notării în cartea funciară. Totuşi dobânditorul nu trebuie să fie preocupat de condiţiile de valabilitate ale transmisiunii dreptului său. Exprimarea legii pare să indice un asemenea regim.publicitatea transferului titlurilor la purtător se înfăptuieşte prin tradiţiune urmându-se regulile de drept comun b. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei de capital. Însă reginul lor juridic este bine precizat de teorie. indirect se realizează o dirijare a capitalului privat. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. Dreptul dobânditorului este stabilit în toate cazurile prin înscriere în registru. .acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. Înscrierea va face dovada absolută a dreptului vânzătorului. deţinut în cantităţi mici 98 . Inscripţia prezumă proprietatea titularului înscris. după ce în prealabil au fost dematerializate după o procedură ce are ca scop eliminarea titlului în formă materială (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeaşi valoare). Titlurile ce vor intra în circuitul pieţelor organizate se înregistrează în registre independente organizate sub formă de societăţi pe acţiuni.33 din Legea nr. 52/1995. Sistemul creează avantaje şi dezavantaje dar pune numeroase probleme. Nici nu se poate altfel dată fiind modalitatea de definire a valorii mobiliare. o cerere adresată publicului pentru dobândire de valori.

11. Activitatea economică presupune şi alte mutaţii patrimoniale în folosul sau în detrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni. abstract. Noţiunea de plasament Noţiunea de plasament are un dublu înţeles: fie găsirea de eventuali subscriitori pentru emisiunile iniţiale. Întelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce depinde de forma titlului. Vânzările prin intermediar sunt efectuate la bursă sau pe alte tipuri de pieţe şi sunt cuprinse în ceea ce teoria numeşte monopolul agenţilor de schimb. încât pentru înţelegearea juridică a problemei suntem obligaţi să apelăn la principii. etc). Vânzărilor pe pieţe organizate li se opun cesiunile directe. 52/ 1995: intermedierea de valori fără autorizare. fie de găsire de cumpărător însoţită de executarea vânzăriicumpărării pe seama altuia.24/1996 99 . legea română este lacunară în a reglementa publicitatea. Se pedepseşte şi cel ce cumpără şi cel ce vinde. pentru a le cumpăra.114 din Legea nr. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voinţă al părţilor ci este necesară înfăptuirea şi îndeplinirea unor forme de publicitate (pentru a o face opozabilă tuturor). adică răspândirea de valori în condiţii nepermise. deşi în realitate nu este aşa. Credem că este important ca informaţia transmisă să fie exactă (numai aşa piaţa poate fi socotită transparentă). prezint titlul ca valoare circulând regulat. Bursa de valori aşa cum este reglementată nu admite o astfel de cesiune (deşi există o instrucţiune nr. al societăţilor de valori mobiliare. care se cunosc şi nu au nevoie să ducă operaţiunea lor pe o piaţă publică.4/1996 care nu este publicată). fuziuni. fără ca un astfel de intermediar să primească ordine de vânzare. în locuri publice de către persoane neautorizate. la locul de muncă. Ea (infracţiunea) trebuie înţeleasă ca un mijloc juridic de protecţie a cumpărătorilor. Publicitatea financiară Plasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie. fragil. doritori să investească pe o piaţă ce trebuie să fie sigură. supus unor presiuni economice imediate. de art. în dreptul comercial operaţiunea trebuie să producă efecte şi faţă de terţi. Ele urmează regulile de drept comun însă transferul proprietăţii nu se realizează decât prin înregistrare (art. Prin prisma acestei distincţii putem înţelege infracţiunea prev. Titlurile nominative se transmit prin cesiune după o prealabilă înscriere în registrul emitenţilor. între cedent şi cesionar. ord. cele depuse în conturi curente se transmit prin virament în cont. Infracţiunea o înţelegem ca făcând parte din genul înşelaciunii. rău informaţi nu primesc decât un drept imaginar. Negocierea titlurilor a. 4. Pericolul constă în aceea că deţinătorii fondurilor. nu trebuie să se dovedească producerea unei pagube. Cesiuni directe se pot face numai cu acţiuni emise de o societate închisă. nr. 2. În al doilea caz activitatea este monopolul societăţilor de valori mobiliare. Legiuitorul prin instituirea unui regim sever doreşte să protejeze pe investitor. titlurile la purtător rămase în mâna proprietarului se transmit ca lucruri corporale prin tradiţiune. însă ceea ce este specific constă în aceea că autorului nu trebuie să i se dovedească reaua credinţă. În primul sens considerăm că plasamentul poate fi realizat de comercianţi specializaţi (inclusiv de bănci) activitatea lor intrând sub regimul juridic al contractului de prestări de servicii.de un număr mare de persoane. activitatea oneroasă şi profesională. 3. oferirea de titluri emisă prin ofertă publică la domiciliu. Publicitatea mincinoasă este interzisă şi poate fi socotită o formă de participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

Putem observa. e. Rezultă că valorile mobiliare pot fi urmărite prin acţiuni în revendicare. d.al preş. Cum titlurile sunt date în depozit. Domiciliatarul este un delegat imperfect al debitorului. ce le ţin la dispoziţia cumpărătorului. lucru imposibil dacă ar fi fost titularul unui drept de creanţă. Acest caz individualizarea nu poate fi realizată decât ca o individualizare de bunuri fungibile. dovadă a depozitului şi implicit a dreptului de a dispune juridic (de obicei documentul este numit cupon). la exerciţiul dreptului. Titularul are dreptul să i se restituie capitalul investit. posesia prin sine sau prin altul este indispensabilă. distrugerea. De asemenea. privativ. Obligaţiile vânzătorului. Debitorul nu poate. totuşi următoarele: a. Drepturile titularului de valori mobiliare Valoarea mobiliară fiind un titlu de credit. Cuponul nu este o valoare mobiliară dar serveşte la dovedirea dreptului şi. o încorporare a unei creanţe pe un document. exerciţiul drepturilor presupune deţinerea materială a acesteia. Intermediarul răspunde şi el pentru aceste vicii (o răspundere mai severă decât în dreptul comun). b. Există deosebire între un cont curent bancar şi un cont curent de valori mobiliare în depozit colectiv. Proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. 52/1995). Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real. f. trebuie să se ţină seama că. eliberează deponentului un document. dispariţia titlului presupune obligatoriu proceduri de reconstituire (amortizare). Lipsa titlului. de obicei băncilor. Posesia titlului prezumă proprietatea.edintelui CNVM pentru aprobarea regulamentului nr. Problema capătă importanţă în caz de faliment al intermediarului. lipsa posesiei sale. 13/1996 privind funcţionarea unui registru independent autorizat). Titlul este instrumentul juridic fără de care dreptul nu poate fi exercitat. Pentru că drepturile de creanţă incorporate sunt foarte variate şi exerciţiul prerogativelor titularului pune în discuţie în ce măsură şi cum anume documentul poate fi folosit pentru obţinerea avantajelor pe care le presupune. Pierderea. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile. indirect. În acest ultim caz avem un proprietar. Situaţia se complică atunci când titlurile sunt în depozite colective. c. domiciliază valorile. această răspundere are la origine conduita sa delictuală în timpul derulării unei operaţiuni. de cele mai multe ori. titular de drepturi reale şi nu a unor drepturi de creanţe. b. să presteze serviciile la care s-a obligat la sediul social. Îndeplinirea sarcinilor impusă de normă şi declararea dătătorului de ordin înlătură răspunderea intermediarului (art. sau juridică. ca orice vânzător are dubla obligaţie de a livra bunul vândut şi să garanteze pentru vicii ascunse. la scadenţă. 100 . intermediarii sunt detentori precari şi au obligaţia de a individualiza titlurile prin numărul de ordine. iar în cazul titlurilor nominative. Vânzătorul de valori mobiliare. Totuşi poate fi considerat un titlu la purtător care va putea fi cedat prin tradiţiune. depozitarul. Livrarea presupune individualizarea titlului. oricare ar fi el. dacă este cazul. de proprietate.76 Legea nr. din raţiuni practice. În ce priveşte viciile ascunse este de reţinut că intermediarul are obligaţia să verifice starea titlului: materială. mandatul pentru exercitarea drepturilor. titlurile sunt în mâna intermediarilor. totodată pot fi gajate şi urmărite mobiliar (nu prin poprire). când proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. încredinţează îndeplinirea acestor sarcini unei instituţii adecvate. înseamnă neputinţa exercitării prerogativelor. În acest caz. 5.

3. Când însă se fac operaţiuni în nume propriu. Se poate concepe şi formula în care operaţiile de vânzare cumpărare se fac în nume propriu de către intermediari. 576/05. Situaţii juridice ce pot să apară În activitatea curentă toate ordinele sunt aduse pe piaţă. adică . în funcţie de ordinul primit.intermediari operatori în nume propiu.intermediari comisionari. în speţă. Se admite să se invoce. Intermediarii Este specific operaţiunilor cu valori mobiliare ca acestea să se deruleze în cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumiţi într-un termen general agenţi de schimb). 2. Sistemul românesc permite cumularea celor două ipostaze.512/2002 publicată în M. Ei sunt persoane specializate să facă aceste activităţi şi dispun de logistica şi informaţia necesară. 101 . Ordinul de bursă este un mandat dat unui agent de schimb de către un client pentru a cumpăra sau vinde un titlu determinat. întâi trebuie să se execute ordinele clienţilor şi abia pe urmă să facă afaceri pe risc propriu. Relaţiile lor juridice (între intermediari şi prepuşi) sunt supuse reglementărilor contractului de muncă sau de mandat. Relaţia lor juridică se reglează după regulile contractului de comision. agenţi de valori mobiliare. Agentul de schimb poate cere garanţii de executare.SECŢIUNEA a IV-a Comerţul prin bursa de valori şi pe pieţe organizate 1. fie angajaţi. În sistemul românesc intermedierea se face numai de persoane autorizate. Autorizarea se dă numai persoanelor juridice. societăţi de valori mobiliare. când vând. făcând operaţiuni cu sine însuşi. Dar un intermediar poate primi şi ordine în sens contrar. ce presupune clauza specială “dell credere”. Ordinul de bursă Piaţa valorilor mobiliare se constituie sub două forme: la bursă şi la ghişeu. aprobată prin Legea nr. Intermediarii recunoscuţi pot apărea în dublă postură: . după caz. fie mandatari. cumpără sau schimbă pe cont şi pe risc propriu. când fac operaţiuni în nume propriu dar pe seama dătătorului de ordin. sub forma remiterii titlurilor sau depunerii de fonduri în prealabil pentru operaţiunile de execuţie imediată.2002). operaţiunea trebuie însă înregistrată şi decontată la cursul din momentul operării. Ele (societăţile) au calitatea de comerciant ce face operaţiuni de intermediere astfel cum activitatea este definită de lege (OUG nr. El se poate da direct sau prin mandatar. autorizaţi care au poziţia unor prepuşi. El poate să opună cele două ordine fără să trateze cu un altul.Of. Ordinul este obligatoriu. în anumite faze asemenea excepţii. nr. Schema este simplă: proprietarul dă ordin intermediarului care face vânzarea sau cumpărarea valorii mobiliare. În consecinţă agenţii nu pot face operaţiuni în nume propriu. Ei execută cele ce li se ordonă având obligaţii de diligenţă sau de rezultat. clauză implicită (comisionarul garantează solvabilitatea clientului său. Fiecare agent caută un confrate pentru a realiza operaţiunea. Intermediarii nu sunt purtători de autoritate chiar dacă au regim de unităţi de interes public (nu pot refuza primirea vreunui ordin). Pentru a proteja clienţii. după caz. El presupune capacitatea deplină şi consimţamântul valabil al celui ce-l emite.08. nu poate fi refuzat.38/2002. livrarea titlului sau plata preţului). Forma ordinului depinde de natura operaţiunii ce urmează a se executa. . Societăţile de intermediere desfăşoară activitatea efectivă prin persoane fizice.

Proba operaţiunilor Derularea unor operaţiuni atât de complexe de obicei în formă electronică presupune un circuit precis de documente contabile. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o răspundere civilă delictuală. pentru a se permite intermediarului să execute operaţia contestată în sens invers. În practică. ce apoi vor constitui suport probator pentru părţile interesate: între client şi intermediar. între intermediar şi agenţii săi. Avizul neprotestat prezumă că operaţia a fost executată conform ordinului. tot el crează un sistem scriptic paralel. Este recomandabil şi posibil ca clienţii să ceară subscrierea documentelor de către subiecţii participanţi la operaţiuni. Dacă am accepta o asemenea idee ar rezulta că fapta de a dispune neconform de informaţia confidenţială ar atrage o răspundere penală (abuz de încredere). între compartimentele firmelor de intermediere. 102 . ce va putea servi ca mijloc de probă în caz de conflict. document scris. Responsabilităţile pentru pagubele suferite şi culpe se stabilesc în raport de normele impuse în regulamentele de derulare a pieţei. în spatele fiecărei operaţiuni se află un drum lung al documentelor. de proprietate. când e cazul. compartimentele de depozitare. Problemele ce se ridică sunt de obicei de natură tehnică: adică documentele nu se pot face în ritmul derulării operaţiunilor. Este esenţial ca eventualele greşeli să se descopere înainte de închiderea ciclului de operaţiuni pentru a putea fi corectate. În relaţia client-agent de schimb execuţia se face fie prin tradiţiune titlului. între acestea din urmă. dacă sunt semnate devin acte sub semnătură privată ce se opun agentului. atât în ce priveşte valorile individualizate cât şi în ce priveşte valorile înscrise la cote oficiale la bursă. Esenţa funcţionării juridice a sistemului constă în aceea că operaţiunile sunt listate la o imprimantă şi păstrate scriptic în evidenţă. Altfel spus.Când ordinul este executat agentul trimite dătătorului de ordin un aviz de execuţie. În caz de dezacord clientul trebuie să adreseze imediat contestaţia la bursă. Se poate discută dacă informaţia ce trebuie ţinută secretă poate fi socotită un bun şi dacă asupra acestuia se poate exercita un drept real. Avizul. 4. în raporturile dintre intermediari reglările se fac prin compensaţie. În acest caz documentele de evidenţă devin acte sub semnătură privată Documentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale. prin reprezentaţi statutari sau prepuşi. Teoria modernă a drepturilor reale tinde să facă asemenea evaluări. înregistrare şi ale bursei (back-offices) În concluzie. Aceste documente nesemnate au valoarea unor registre comerciale. însă dătătorul de ordin poate cere borderouri semnate de agent cu operaţiile făcute. indiferent de forma de intermediere. Secretul profesional Intermediarii şi agenţii lor trebuie dă respecte secretul profesional. de obicei nu se semnează pentru că se execută mecanic sau electronic. operaţiunile se derulează printr-un sistem electronic care. Pentru valorile înscrise în conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine de virament în conturile deschise la instituţiile de depozit colectiv. fie prin înscrierea în contul clientului. Informaţiile ce le deţin au valoare economică şi nu pot fi aduse la cunoştinţa oricui. SECŢIUNEA a V-a.

II.N. vol. Stoufflet J.. Lucrări cu caracter general 1. Dragoescu A.I. vol. Galasescu D. 31. vol. 13. Costin M..Teoria generală a obligaţiilor. Popa I. vol. Modificarea capitalului social al societăţilor comerciale. I. 30.N. II.Cartea Românească.. Oradea 1994 2.I. Deleanu S.Pyk. Demetrescu C.. 1993.I.. Bucureşti. Eminescu Y.Tratat de drept comercial.Droit de credit. 1994 25... Bucureşti. 33. Beleiu Gh. Academia..II. Demetrescu P. Vol. 1995. Bucureşti. 1994. 15. 3. 1996. Societăţi comerciale. Comentarii. Bucureşti... Effets de commerce. Alexandrescu M.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Tratat de drept comercial internaţional. contabilitate şi informatică financiar contabilă. 1997 12.. ClujNapoca.. I. Bucureşti.. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. Răspunderea civilă delictuală.. 11. Marile instituţii ale dreptului civil român. Ştefănescu B.L. Popescu T. 1995. Macovei E.G.D. Bucureşti. II.D. Cluj-Napoca 21. Căpăţână O. Căpăţână O. Bucureşti. Bucureşti..Costin M. Dicţionar de drept procesual civil. vol. vol.. 34. Gavalda Ch. Dreptul de autor.III.. Băcanu I. Dragoescu E. Deak Fr. 14. Cristoforeanu E. I.N. vol. Protecţia desenelor şi modelelor industriale. Bucureşti. Bucureşti.1996 18. Drept civil român. Bucureşti. Procedură civilă. 1948. 1982 29. 1936 22. Cantacuzino M. D. Bucureşti. Anghel I. 1972.N. Iasi.I.L. Costin M.N. Cheques. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. Bucureşti..Costin M. 1994. 1995 10. Cărpenaru St.. Schiau I.. 6. vol. Prescure T... Capriel A. 1994. 1997.N.. Bucureşti.. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Dreptul comerţului internaţional..Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. Bucureşti. Bistriceanu G.. Y. Bucureşti. Căpăţână O. Deleanu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. Lumina Lex. 23. Costin M. vol.Leş. 9. Ed.Codul Comercial “Carol al II-lea”. 7. Ed.. Eminescu... Bucureşti. Costin M. Tratat de drept civil. Costin M.. Bucureşti.. Drept comercial român. 1991 27. Contractele civile şi comerciale. 1987 103 . Dictionar de drept international al afacerilor. Economu R. Drept comercial român. Cărpenaru Şt. Finţescu I. 5. Bucureşti. Deak Fr. Cartes du paiement et de credit. Anca P.. Societăţi comerciale. 1998.B.I.N. Raportul Consiliului Legislativ. 24. Mureş 1993 20. Regimul juridic al dobânzilor. Elementele dreptului civil. Contractul comercial de transport. Bucureşti. Tg. 1969. Vol.F.. I. 1996. vol. 1998. Tratat de proprietate industrială.. Bucureştiureşti.I. Lexicon de finanţe. Bucureşti. Tratat de drept cambial.. 1996.. 1940. Deak Fr. Ed.1981 8.. 16. Bucureşti.Radu. 1946. M. Paris. Editura Lumina Lex. Manual practic de drept cambial .. 1993 19.Minea.. Bucureşti. Băcanu I. Bucureşti..R.. Procedura reorganizării şi lichidării judiciare. 1994. Eminescu Y. vol. 1996 28. Cambia si biletul la ordin. 1997. 4... Georgescu I.Bucureşti. Bucureşti. I-II.1939. 26. 17.

L.. Pop L. Tratat de drept civil român.1946 48. Raporturi de obligaţiuni. Poruţiu P.1997 66. Pop L.1996. II Societăţile comerciale.. 1993 63. Luha V. 55.V. vol.1991 39. Bucureşti. P. Teoria generală a obligaţiilor.I.L. Popescu T.Ercea. Drept civil.R.1992 70. Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin... vol. D.. Bucureşti. Cambia.M. Relaţii valutar financiare internaţionale. vol.. 49. 1982.1968 68.. 40. Sachelarie O. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale.. Bucureşti. 1975. Iaşi. Bucureşti. Drept comercial român. Codul de procedură civilă. Iaşi. Petrescu R.1943 72. Negrea C. Lefter C.. 1994. Demetrescu P. Bucureşti. Drept civil. Potolea G.. Teoria generală a obligaţiilor. Drept comercial. Societatea cu răspundere limitată în dreptul comercial. 50. Pop L. Roseti Bălănescu I. Craiova. Paris. Contractul de vânzare-cumpărăre comercială. Drept civil. 1976. Pop L. Gh. Kiritescu C. Hamangiu C. Beleiu Gh. Bucureşti.Porutiu P. Bucureşti.L. 36. Cluj. Partea generală. Popescu T.. Bucureşti. Piperea.35... Bucureşti. Drept civil. Bucureşti. 1998 60. Titluri de credit. Patrascanu P. 1998 46. 1993. Jauffret A. I. 44. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. 61. Subiecţii de drept comercial. Cluj 1947 58. 56.1994 52.61. Stătescu C. Bucureşti. Munteanu R.. Bucureşti..L. Petrescu-Ercea C.. I.Lupan E. Cluj 1945. Bucureşti..Cluj.III. Petrescu R. Elemente de drept civil şi comercial comparat.1934 41. 1993. Teoria generală a obligaţiilor.R..I .. Alba Iulia. Sibiu. Bucureşti.Georgescu. Bazele contabilităţii agenţilor economici din România. Hossu H. Gh. Rucareanu I. Georgescu I. Titluri de credit în comerţul internaţional. Petrescu R. Georgescu I. Drept civil.. Bucureşti. 1998. 67. 1998. mecanismele bursiere în economia de piaţă.V. Teoria generală a obligaţiilor comerciale.Curs de drept cambial. 42. Drept comercial român... Cluj. Drept civil. 1945. p.200. Băicoianu Al.. 1998. Drept comercial.Curs de drept comercial. I. Deva. Bârsan C. Cambia si biletul la ordin. Bucureşti. Contracte de intermedieri în comerţul exterior al României.Bucureşti..vol.. Matiş. III. hârtiile de valoare..1975.1960 71.1948 57. Bucureşti.. 54. Cluj-Napoca. Drept comercial român. 1948... Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. Manual de droit comercial. Porumb G. 1980 73. 1987. Drept civil. Beleiu. Depozitul în magazinele generale. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Ionescu S. Bucureşti.. 64. 1994. Cus de drept. 1981 104 . Bunurile. p. Luha V. Pop A.Anca.. Drept comercial român.Partea generală. Patrascanu P. Dreptul comercial internaţional. comentat şi adnotat. Gherasim D. Bucureşti. Petrescu C. Cluj 1923 51.. Georgescu I.1994 38.. 69.. 62... Teoria generală a obligaţiilor. Teoria obligaţiilor comerciale. Bucureşti. 1994. Cluj-Napoca. 1975 53. Drept civil. vol.. Teoria generală a obligaţiilor. 65.1981 47..Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. Efectele de comerţ. Tratat de drept comercial.. 37. Bucureşti. Bucureşti. 1998.. 1946. vol. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor. Lupas S.1978 43. 45. Pop A. vol.. 59. Drept comercial.Ercea. Petrescu C.

4/1992 10. Bârsan C. Dreptul 10-11/1993. Legea uniformă privind cambia.I.Operaţiuni şi contracte bancare. Articole 1.. Cambia titlu executor. Regula “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Bucureşti. nr.. 1928. 5/1995 16.. Man A. Căpăţână O. Zilberstein S. Bucureşti. Dreptul afacerilor.. Noi reglementări procedurale.74. vol. Cambia. Bucureşti. Dreptul 7/96.. 1970. Stoenescu I.. 1/1994 7. 7 .. Dreptul de properitate industrială. Costin M. Teoria şi practica dreptului comercial român.. Revista de drept comercial 11/1996 12. Repetiţia principiilor de drept civil.1994. Albu I.Teoria generală a obligaţiilor. Cambia. 1972. 1996. Reorganizarea şi lichidarea judiciară.. vol. 1994. biletul la ordin şi cecul. Bucureşti.... Revista de drept comercial. Căpăţână O. 4/1992 6. Revista de drept comercial. Vol. Beleiu Gh.1945 84.. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. Bucureşti... Garanţia creditorului.C. 1981. 1934 17. p...Turcu I. 85. Man A. 89.. ClujNapoca. Revista de drept comercial. 1987. Vivante C. Gheorghiu Gh.. Dreptul 10-11/95 9. Revista de drept comercial. Funcţiile cambiei. Teoria impreviziunii. V.. Luha V.N. Vlachide P. Inşelăciunea prin cecuri.. 1994 86. Drept civil.. I-II. Turcu I... Iaşi. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Clocotici D. Revista de drept comercial. Stătescu C. 79. I-II. Spre un drept economic socialist. Revista de drept comercial. 1946 105 . Contractele civile. Ciuncan D... Mandatul comercial. 3. 1994 76. Witzman M. Turcu I. Bucureşti. Înscrisurile în domeniul actelor juridice civile.. Bucureşti.Ursa.C. Bucureşti.N.Bucureşti.. Zinveliu I. Revista de drept comercial 4/1995 8. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Giurcă G. Rebus sic stantibus în dreptul civil.. P. Albu I. Luha V. Interzicerea concurenţei în raporturile dintre comerciant şi prepus sau alţi salariaţi. Bucureşti. Căpăţână O. Zlătescu V.. Revista de drept comercial 3/1995 15. Dreptul 3/1994 14. Bucureşti. I.D. Revista de drept comercial . 75. Dreptul 7/94 13. 81. Cristoforeanu E.. comerciale şi de dreptul muncii. II. II. 83. Bucureşti. Despre prospectul de emisiune şi subscrierea acţiunilor.. 1977 77... Unele consideraţiuni privind contractul de agent şi contextul relaţiilor comerciale internaţionale. Despre titlurile de credit la purtător.. 5. Turcu I. Teoria generală a obligaţiilor. 1997. 1998. Bucureşti. Bârsan C. Vlachide. Tratat de drept civil. Revista de drept comercial 2/1995 11. Vicol C.123. 78. Repetiţia principiilor de drept civil. Chelaru E. Turcu I. Cristoforeanu E. 80. Contractele comerciale.. 87. 82.. Dreptul 3/93. 1978. Drept procesual civil. Libertatea contractuală. Albu I. Despre vânzarea gajului comercial.8/1996 2. Stătescu C. Principiile dreptului comercial.... Cârcei E. 1992. 88.. Clocotici D. Cernaianu I. vol. Doctrina şi jurisprudenţă. 4. Cluj Napoca. vol.Costin M.

Bucureşti. Dec. nepublicată 4.. Turianu C... 1991 2.articol. 141/93. Procesul cambial..J. Pandectele romane. Dec. Trib. Dec. 3/1995 27. 232.. Caos III. Regimul general şi de drept internaţonal privat al răspunderii pentru produse. 842/1975. Curierul judiciar 1939 19. Dec.S. Revista de drept comercial. Dreptul 4/1993 JURISPRUDENŢA 1.A..Mureş 30. vol.1935. David S. Demetrescu P.C. Revista de drept comercial. Jurisprudenţa generală 3. David S. I. Dec.1941 20. 1937 24. 22/1938. com.S. Ilfov. 1939 25.. 1930. Repertoriu de practică civilă.1/1993 34. 5/93 106 .Revista de drept comercial. Criterii de distingere între actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale statului. nepublicată.. Revista de drept comercial 4/1993 23. Georgescu I. C. 1253/95. Dacă bunurile comune ale soţilor pot constitui aport la capitalul social. Vânzarea comercială internaţională.Dr. civ. Răspunderea civilă pentru daune morale.18.. Trib. 16.. Trib... 487/1935. C. Revista de drept comercial.K.. S. Cas. Tg. Dec. Teoria generală a obligaţiilor. Dec.S.11. citată de Petrescu R.93. Dec. din 6. 15. Săscioreanu. Prescure T. Dec. Revista de drept comercial. Executarea cambială. 152/1995.28.S. Cristoforeanu E. Dreptul 10/1998 33. Gruiu M. Dec. Dec. nepublicată 13. III 12. Trib. Con. Trib. Dec.Com. Luha V... Ilfov.. Dreptul 3/96 7. 7-8/1998 28. Dec... Cecul. I.J.. Turcu I. Dreptul 10/92 31. Dreptul 6/92 26. Mustaţă I. S. 1928. nepublicată 14. Revista economică. 243/1996. Revista de drept comercial. Alba. R. Trăsături generale ale titlurilor de credit. com. Pandectele romane. 5675/1993.L. Trib. din 29. Implicaţii pe planul contenciosului administrativ. T.. Bucureşti. Teodosescu T. Girul cambial nu transmite garanţiile . Practică judiciară în materie comercială. Deosebiri faţă de administratorii şi lichidatorii de drept comun. cu notă de G. 12/1998 29. Georgescu V. Dec. III 17. 1936. Jud.. C. Curierul judiciar. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. nepublicată 6. 1109/1996. I-II.S. Luha V.. Contractul de concesiune. Raporturile dintre obligaţiunea cambială si raportul fundamental.J. Curentul juridic 2/1998. Administratorii şi lichidatorii juridici. 445/1995. Pandectele Romane. Luha V. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. III. 2/1996 32. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte.. 372/1995.. S.. 1994 10. 11/1927. II 5. din 5. Deteşan A. Dreptul 1/97 8.Com..11. S. Funcţiile cambiei. Cas. Pandectele romane. p. Condiţiile şi procedura de numire. S. 159/1993. Alba. Revista de drept comercial. Dec.02. III. 1969-1975 11.Revista de drept comercial. Com. C. 1926 9. 1936. Alba Iulia. Luha V. Cas.. Alba. Alba. 1974 21. Dreptul 9/91 22. II.J. Petrescu R..

care se aplică numai în cauzele pentru soluţionarea cărora au impus şi determinat un atare regim2. Dec. 1938.. Capacitatea procesuală de folosinţă (capacitatea de a fi parte în proces) Capacitatea procesuală de folosinţă este un aspect al capacităţii civile definită în Decretul nr. care este definită. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. derogările sau dispoziţiile deosebite – faţă de procedura de drept comun – care alcătuiesc prin număr conţinut şi sistematizare o reglementare aparte. Dreptul 6/95 CAPITOLUL I RAPORTUL JURIDIC COMERCIAL Raporturile juridice născute din fapte de comerţ sunt guvernate de Codul comercial şi legile speciale. Minea.. Raportul juridic comercial. toţi contractanţii sunt supuşi.S. 591/94. 138/2000. afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel. C.N. I.18. Leş. 2 ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii. T. I 19. capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor. modificare sau desfiinţare se produce prin intervenţia unei fapte de comerţ. I 21.. care impun soluţionarea cu promptitudine a litigiilor în materie comercială.părţile unui raport comercial sunt calificate (cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă calitatea de comerciant). În cazul persoanelor fizice. Particularităţi Raporturile juridice comerciale sunt raporturi sociale preponderent patrimoniale. Constituie proceduri speciale numai complementările.D. complementare sau derogatorii de la procedura de drept comun. I. Bucureşti. Dec. C. Capitolul XIV1 numit Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. Sediul materiei judecării litigiilor comerciale îl constituie art. C. 1983. Cas. M. Pandectele Romane. 442/37. p.07. Dec. 31/1954 art.. Adaptându-se necesităţii dezvoltării relaţiilor economice specifice economiei de piaţă. se aplică normele Codului civil şi ale legislaţiei civile speciale. după care se soluţionează numai anumite pricini expres determinate prin lege.drepturile şi obligaţiile au conţinut preponderent patrimonial. legii comerciale. 138/78. 5 alin. aprobată prin Legea nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale este o procedură specială. . Radu. 219 din 6. Costin. 1078/1935. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a fi parte în a unui raport juridic comercial litigios a. III. Raportul juridic comercial: . Prectica judiciară şi în materie comercială. încât priveşte acest act. 867/1955. Dec. I 20. în măsura în care legislaţia comercială nu oferă o normă specială. dispune: Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi.este raport de drept material. Dec. Dicţionar de drept procesual civil. este o însuşire 1 2 Capitolul XIV a fost reintrodus prin OUG nr. a fost introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Cartea a VI-a – Proceduri speciale. 1978 22. ca fiind un complex de norme procedurale.S. T. 720 1 – 72020 Cod procedură civilă.S. 104 107 .J. în care conduita părţilor este reglementată de normele de drept comercial şi a căror formare. 56 Cod comercial. Art. 138/2008. 1955. modificarea adusă Codului de procedură civilă a prevăzut introducerea unei proceduri speciale şi în această materie. D.S.D. Cas.. .2005 M.

Editura C. p. c. Calitatea procesuală Părţile procesului în materie comercială trebuie să beneficieze de calitate procesuală. Deoarece majoritatea persoanelor care participă. după caz. Altfel spus. b. p. Prin noţiunea de calitate juridică procesuală se înţelege atât îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie. născut şi actual (interesul judiciar există şi este actual din momentul încălcării unui drept subiectiv).. 173 3 Ioan Leş. Potrivit art. p. şi persoane juridice. Acţiunea în procesul civil. 1974. În art. legea nu pretinde şi condiţia capacităţii procesuale de exerciţiu ( cerinţă necesară pentru exercitarea acţiunii). capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. Modalitatea de stabilire a capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinată de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia. Tratat de drept procesual civil. Bucureşti. la soluţionarea litigiilor comerciale sunt societăţi comerciale. pârât etc. chiar dacă nu are capacitate procesuală de exerciţiu. Comercialitatea litigiului Pentru a fi parte într-un proces având ca obiect soluţionarea litigiilor comerciale şi pentru a se aplica în cauză procedura specială instituită de 7201 – 72020 Cod procedură civilă. Editura All Beck.H. trebuie avută în vedere. în faza iniţială a procesului. calitatea procesuală poate fi transmisă: . 1974. care conferă cumpărătorului calitate procesuală pasivă. p. preluării datoriilor. personal ( propriu celui care promovează acţiunea sau celui care se apără în proces). Bucureşti. Bucureşti. actul de înfiinţare sau statut. pentru a fi parte în proces. p. Transmisiunea legală a calităţii procesuale active sau pasive are loc în cazul succesiunii sau al reorganizării persoanelor juridice. Interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim (pretenţiile formulate se nasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege). evidenţiat atât în persoana celui care acţionează în justiţie. cât şi în persoana adversarului acestuia. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Editura Junimea. care conferă cesionarului calitate procesuală activă.în baza acordului de voinţă a părţilor (transmisiune convenţională). 52 108 . 84 4 Laura Cetean-Voiculescu. care conferă cumpărătorului. faţă de debitorul cedat. precum şi pârâtului. Beck.. vânzării bunului litigios. este necesar ca litigiul în cauză să aibă natură comercială4. Condiţiile pentru a sta în judecată 1 2 Ioan Leş. în calitate de părţi. legitimare procesuală activă sau pasivă3. 2001. Editura All Beck. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces. . Tratat de drept procesual civil. care trebuie să justifice ulterior actele procedurale îndeplinite. cât şi obligaţia unei alte persoane de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa2. e.esenţială şi inerentă persoanei fizice. 2001. Interesul de a fi parte Interesul este o condiţie de ordin subiectiv. Radu. 34 Decret 31/1954 este prevăzut că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege. În cursul activităţii judiciare.în temeiul legii (transmisiune legală). Justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului. d. Iaşi. 2007. fapt pentru care se dobândeşte o dată cu naşterea şi încetează la moartea acesteia sau la data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă1. 79 D. Prin urmare persoana fizică sau persoana juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant. Din definiţie rezultă că legitimarea procesuală poate fi activă şi pasivă. 41 Cod procedură civilă:”Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate interveni în cazul: cesiunii de creanţă.

Persoanele care nu dispunde capacitate deplină de exerciţiu participă la activitatea judiciară numai dacă sunt reprezentate. vol. Laura. conform principiului specialităţii. Dicţionar de drept procesual civil. Persoanele fizice lipsite total de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie). Editura C. actele juridice făcute de organele persoanei juridice. Tratat de procedură civilă. Ioan. Editura Servo-Sat. M. 138-141. D.. Iaşi. 2000. Capacitatea procesuală de exerciţiu a comerciantului persoană juridică este limitată. Porumb.. minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie asistat de către ocrotitorii săi legali. Codul de procedură civilă comentate şi adnotat. Editura Servo-Sat. I.. Deleanu. 2000. iar în lipsa acestora prin tutore. Bucureşti. 35 din Decretul nr. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.H. I 6. p. Bucureşti. sunt actele persoanei juridice însăşi. acestea îşi exercită drepturile şi obligaţiile. p. personal sau prin mandatari aleşi 1. G. vol.Potrivit art 42 Cod procedură civilă: “Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate. 1974 1 G. Porumb.. de scopul pentru care a fost înfiinţată. Minea. D. Tratat de procedură civilă. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Ioan Leş. Bibliografie: 1. Tratat de procedură civilă. Bucureşti. Capacitatea de a sta în judecată sau capacitatea procesuală de exercuţiu este definită ca fiind aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a şi-l apăra în proces. I. 1983 3. Autorizarea vizează împrejurarea în care reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane are nevoie pentru îndeplinirea unor acte de o autorizare specială dată de organul competent. Deleanu. Porumb. Acţiunea în procesul civil. participă la activitatea judiciară prin reprezentare. Laura Cetean-Voiculescu. Partea care se găseşte în această situaţie îndeplineşte actele de procedură şi este citată personal în proces. 136. Leş. Condiţii pentru exercitarea acţiunii comerciale Pentru exercitarea acţiunii comerciale trebuie îndeplinită condiţia afirmării unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice care trebuie protejată prin intermediul instanţei judecătoreşti. 152 2 Gh. I. Bucureşti. Editura Junimea. 2001. asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”. Leş. potrivit art. asistate sau autorizate. vol. 2007 2. vol. Costin. I. I. 2001 5. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Persoana pusă sub interdicţie este reprezentată de tutorele desemnat de autoritatea competentă. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. însă acele acte vor fi semnate şi de persoana. Editura All Beck. Autorizarea este necesară pentru îndeplinirea actelor de dispoziţie de către reprezentantţii persoanelor juridice. p.S. Tratat de drept procesual civil. Asistarea operează în cazul persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu deplină. I 4. 31/1954. Minorii sunt reprezentaţi prin părinţii lor. p. f.. Radu.N.. vol. care potrivit legii. îi întregeşte capacitatea 2. 149 109 .. prin organele sale. Beck. Editura All Beck. care vor fi citaţi alături de minor şi vor semna alături de el toate actele adresate instanţei. Radu. M.. În proces. I. În cazul persoanelor juridice.

53 2 I. p. Va putea. darea de cauţiune aste obligatorie. Beck. Bucureşti. Acţiunea comercială este o formă specifică de exprimare a acţiunii civile. de la care împrumută trăsături care pot fi considerate constante ale acţiunii civile. Legea generală în materia acţiunilor comerciale este Codul de procedură civilă. protestat de neplată”. art. p. Asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . în acest sens. 614 şi următoarele din procedura civilă.au caracter accesoriu în raport cu acţiunea principală. care exprimă particularitatea acţiunii comerciale. Codul comercial. Tratat de procedură civilă.CAPITOLUL II ACŢIUNEA CIVILĂ ŞI LITIGIUL COMERCIAL Acţiunea comercială este mijlocul legal prin intermediul căruia se poate formula o cerere adresată instanţelor judecătoreşti. 1 Cod comercial dispune: “Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune. să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea.H. art. poprirea şi sechestrul judiciar . reguli speciale. Cererea de sechestru asigurător sau de poprire se formulează odată cu intentarea acţiunii În materie comercială. pe de altă parte. p. unilaterale sau mixte. într-o anumită măsură. 161 110 . prevede că “partea interesată în o cauză comercială va putea. Bucureşti. în principal. conform art. acţiune comercială se particularizează şi. având calitatea de comercianţi1. dar sunt 1 Laura Cetean-Voiculescu. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă”. reprezintă mijloacele puse la dispoziţia reclamantului de bună credinţă. Editura C. Buta. să ceară să pună sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său. Deleanu. poate cuprinde derogări. prin care se urmăreşte indisponibilizarea şi conservarea bunului care formează obiectul litigiului. până la terminarea procesului. deodată cu intentarea acţiunei. 907. se detaşează de acţiunea civilă2.sechestrul asigurător. după deosebirile mai jos enunţate. subiective. 2001. Sechestrul asigurător este măsura destinată să indisponibilizeze bunurile mobile şi imobile ale pârâtului. de asemenea. afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător. 908 alin. 10/2000. nr. în Revista de drept comercial. conformându-se dispoziţiunilor art. Procesele în materie comercială sunt cele rezultate din încălcarea drepturilor născute ca urmare a săvârşirii unor fapte de comerţ – obiective. dar Legea comercială şi procedura specială de soluţionare a litigiilor comerciale. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Gh. 27-57 3 Ioan Leş. în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa3. Acţiunea comercială. Editura All Beck. 2007. cerere privitoare la fapte de comerţ între orice persoane.

Litigiul comercial Definiţia dată litigiului comercial . 3 Cod comercial este prevăzut expres că sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma. raportat la cea din dreptul comun: 1. există o prezumţie economică a productivităţii banilor. 26 111 . art. 11 şi 13 din Decretul Lege nr. capitalurile sunt apte să producă beneficii din momentul posedării lor. executarea sau desfiinţarea lui. 2000. conform art. Băcanu. în materie comercială capitalul este productiv. Editura Lumina Lex.sitpulate şi unele excepţii referitoare la existenţa unei cambii sau a unui efect de comerţ prestat de neplată. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. 908 alin. 3 Cod comercial. Neplata la 1 Laura Cetean-Voiculescu.H. fie prin evaluare convenţională2. capital. ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din această operaţiune”. În art. chiar dacă săvârşeşte fapte de comerţ obiective cu caracter izolat poate deveni parte într-un proces în materie comercială. De asemenea. In cazul raportului obligaţional comercial nu este necesară punerea în întârziere Codul comercial art.de regulile de procedură arbitrală ale Camerei de Arbitraj Bucureşti. Bucureşti. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România . mai mult. Regula specială a lipsei formalităţii de punere în întârziere a debitorului în materie comercială se justifică şi prin specificul comerţului. Editura C. precum şi litiile prevăzute de art. precum şi apărarea creditorilor impun o respectare riguroasă a termenelor. nu este nevoie de punerea în întârziere. iar evaluarea acestei productivităţi se face fie la nivelul dobânzii legale.. iar banii sunt “fructiferi”. 5 lit. 4 Cod comercial. Litigiul va fi comercial dacă priveşte fapte de comerţ definite de art. Plata dobânzii de la data la care datoria devine exigibilă se întemeiază pe principiul potrivit căruia. 72010 Cod procedură civilă. inclusiv referitor la încheierea. potrivit prevederilor art. Necesitatea unei proceduri speciale în materie comercială Trasăturile specifice ale raporturilor obligaţionale comerciale care impun o procedură distinctă. 9 Cod comercial: “Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ. p. nu poate fi considerată ca comerciant. persoana fizică sau juridică.este orice litigiu derivat dintr-un contract comercial. pentru care s-a înfiinţat acel sechestru. Beck. p. cu alte cuvinte. j. emise în temeiul art. care dispune: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. Ediţia a II-a. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. proprie. 70 2 I. 2007. interese şi cheltuieli. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. unde conexiunea şi celeritatea operaţiunilor comerciale. Regimul juridic al dobânzilor. ca şi alte raporturi juridice comerciale1. În comerţ. Bucureşti. în materie comercială există o prezumţie de comercialitate a tuturor contractelor şi obligaţiunilor unui comerciant. 43 prevede: “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”.

Cuantumul dobânzi este stabilit potrivit art. se va plăti dobânda legală.2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. şi nu de creditor2. 42 Cod comercial: “În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte. 42 Cod com. şi societăţile comerciale. fiecare dintre aceştia garantând cu bunurile sale executarea de către ceilalţi a părţii ce le revine din întreaga datorie. încât îi priveşte. Dobânda In cazul în care.01. Potrivit art. publicată în Monitorul Oficial nr. la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.termen a unei obligaţii comerciale poate antrena efecte negative în lanţ. 2007. acesta poate urmări pe oricare dintre debitori. 6 din OG nr. chiar dacă acesta este necomerciant. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs. 2. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a 1 Laura Cetean-Voiculescu. Bucureşti. şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie. In toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care. Codebitorii comerciali răspund solidar Art. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale. sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ. Nicolae. p. care garantează o obligaţiune comercială. datorită interdependenţei operaţiunilor comerciale. 3 al art. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs. având comerţul ca o profesiune obişnuită. diminuat cu 20%. Dacă debitorul comercial nu plăteşte la scadenţă. în materie comercială. între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul. nu sunt fapte de comerţ”. în funcţie de care se stabileşte dobânda legală. 7 din Codul comercial. anatocismul este admis în anumite condiţii şi cumulul dobânzii cu despăgubirile este permis a. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. 3 din OG nr. Dobânda este definită în art. Excepţia de la regula solidarităţii codebitorilor este prevăzută de alin. 9/2000: “ Dobânda legală se stabileşte. dar numai în cazul operaţiunilor care nu sunt fapte de comerţ în ceea ce-i priveşte. Beck. ponderată cu volumul tranzacţiilor. afară de stipulaţiune contrarie. 9/21.H. 362/2002 112 . 12/1997. chiar necomerciant. prezumţia se aplică şi în privinţa fidejusorului. Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie. iar riscul insolvabilităţii unuia va fi suportat de codebitorii săi. 26/2000. Regula stabilită de art.: când răspunderea ar aparţine necomercianţilor. Celeritatea operaţiunilor comerciale reclamă înlăturarea formalităţilor de felul celei de punere în întârziere. îmbogăţindu-se fără justă cauză de pe urma creditorului1. Editura C. 3. Principiul comercial ocrotit prin acestă dispoziţie este cel al protecţiei creditorului. este solidaritatea (dacă părţile nu au stipulat altfel). Regula specială a fost instituită în vederea protecţiei creditorilor şi asigurării securităţii operaţiunilor prin posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui codebitor. la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului”. 9/20003 “… sumele socotite în bani cu acest titlu. a fost aprobată prin Legea nr. în Revista de drept comercial. dar şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire. p. el se foloseşte de bani. 42 alin. 96-97 2 Pentru detalii a se vedea: M. Aceeaşi presumpţiune există şi contra fidejusorului. 112-124 3 O. în cazul în care garantează o obligaţie comercială.G nr. mai ales în condiţiile deprecierii monetare. este cel din prima zi lucrătoare a anului. 1 Cod com. In materie comercială dobânda curge de drept. obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii. nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale.

84 alin. Prescure. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Schiau. prevede că: ”În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. Legea admite şi excepţii. fidejusorul beneficiază de cumulul dobânzilor şi al daunelor interese (art 1669 Cod civil). Prin OG nr. asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite. potrivit art. I. 1088 Cod civil şi deci este admis cumulul dobânzilor cu depăgubirile. În materie comercială nu poate fi aplicat art.în acţiunea de regres contra debitorului.existenţa unei convenţii a părţilor. dobânzile se cumulează cu daunele interese în cazurile arătate de art. în caz de dol sau fraudă (art. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. In relaţiile de comerţ exterior sau în alte relaţii economice internaţionale. p. pentru detalii: T. . 44. cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor (art. 2. Bucureşti. 383 Cod comercial). este o condiţie esenţială pentru derularea în bune 1 St. În mod excepţional. p. (art. D. în Revista de drept comercial. la termen. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice altă acţiune. . 8 OG 9/2000): . de fidejusiune şi societate. 8 din ordonanţă. 1088 Cod civil: . după lege. 2 Legea nr. . nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată.mandatarul care schimbă destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului. 4 OG 9/2000) b. 31/1990). răspunde de suma datorată. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie Codul comercial art.României va fi publicat în Monitorul Oficial al României. 48-49 113 . deoarece dobânzile sunt în realitate daune-interese de întârziere (daune moratorii). dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. 4. atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină. . art.2/2000 sunt stabilite condiţiile în care este permis anatocismul: Astfel. în afară de daune. 2007. c. prin grija Băncii Naţionale a României”. 1088 Cod civil: “ La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare. Dobânzile nu se pot cumula cu dauneleinterese1. Cumulul dobânzii cu despăgubirile Potrivit art.dobânzile să fie scadente. asociatul. dobânda legală este de 6% pe an. 12/1999. Anatocismul nu este permis în cazul contractului de cont curent şi atunci când legea dispune altfel. dobânda curge de drept”.dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat. Anatocismul (capitalizarea dobânzilor) Anatocismul reprezintă o convenţie prin care părţile stipulează ca dobânda să se capitalizeze prin adăugarea la suma datorată şi prin producerea de dobândă în continuare. e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit.dobânzile să fie datorate pe cel pe un an. chiar penală. iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul. anatocismul fiind permis cu respectarea următoarelor condiţii (alin. Drept comercial român. 1021 din Codul civil”. nr. afară de cazurile în care. 65 ali 2 din Legea nr. Cărpenaru. Partea I. 422. . care se particularizează prin aceea că ele sunt anticipat evaluate de către legiuitor. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială.potrivit art. Interdicţia acordării termenului de graţie în cazul obligaţiilor comerciale se explică prin faptul că executarea obligaţiei. încheiată în acest sens. Universul Juridic. 31/1990. afară de regulile speciale în materie de comerţ.

32-39 3 St. prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă” Libertatea contractuală este principiul fundamental al obligaţiilor comerciale. transporturilor. Bucureşti. Drept comercial român. dispune: “Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţară şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile. Drept comercial român. 424. navlului. facilitează circulaţia mărfurilor5.L. cursul schimbului. Instrumentul probatoriu al unui drept comercial trebuie: să facă deplină credinţă. Bucureşti. sau după orice fel de probă. iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb. In materie comercială operează principiul libertăţii probaţiunii Specificul probelor în dreptul comercial este definit Potrivit art. Termenul de graţie. Editura Lumina Lex. In raporturile comerciale. 57 I. în lipsă. (art. Bucureşti. Necesitatea apărării creditorului şi a circulaţiei bunurilor cere ca obligaţia să se execute întocmai şi la termenul stipulat 1. În contractele comerciale. 4/2001. afară numai dacă contractul poartă clauza "efectiv" sau o altă asemenea”. Reguli speciale instituite de lege privind preţul în obligaţiile comerciale Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor. Bucureşti. Cărpenaru. Neefectuarea unei plăţi la termen poate avea repecusiuni asupra obligaţiei pe care creditorul. p. Gerota. putând duce la executări silite. 41 Cod comercial. înRevista de drept comercial. în contract să fie stipulat termenul de executare. art.D. după acelea ale locului celui mai apropiat. 7. al primelor de asigurare. acordarea termenului de graţie ar duce la dezorganizarea activităţii comerciale. aplicarea procedurii insolvenţei2. De asemenea. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. pot fi utilizate ca mijloace de plată şi efecte de comerţ. Deleanu. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. preţul poate fi stabilit şi în monedă străină. să fie uşor de confecţionat pentru a nu stânjeni celeritatea în circulaţia bunurilor comerciale. Din prevederile art. 6. 5. p. de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. Imprimeria Naţională. 46 Cod comercial “Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte registrele părţilor. proba să fie uşor de administrat. el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat. 1191 din codul civil. implicit. 1932. Bucureşti. Nu este permis retractul litigios 1 2 I. după cursul pieţei celei mai apropiate. obligaţia debitorului trebuie să aibă caracter comercial3. teoria generală a obligaţiilor comerciale. 121 4 D. teoria generală a obligaţiilor comerciale. p. Universul Juridic. Pentru detalii: D. 157-158 5 St. Cărpenaru. pentru a consolida creditul comercial. 44 Cod civil rezultă condiţiile în care operează interdicţia legală a acordării termenului de graţie: obligaţia debitorului trebuie să rezulte dintr-un contract sinalagmatic. în materie comercială.condiţii a activităţii comerciale. după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii. mărfurilor. p. 1932. p. cu martori. Universul Juridic. D. plata va putea fi făcută în moneda ţării. 2007. al efectelor publice şi al titlurilor industriei. o are faţă de alţii. nr. p. 2007. 40 Cod comercial) Regulile speciale privind determinarea preţului asigură criterii pentru soluţionarea litigiilor şi. Imprimeria Naţională. 1994. D. 418 114 . Drept comercial român. Georgescu. pentru a asigura securitatea în justiţie a cauzelor comerciale4. la rândul său. Gerota.D. are drept corolar libertatea probei în litigiile comerciale. sau.

Deleanu. Cărpenaru.L. care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului. nr. Editura Lumina Lex. Bucureşti. Gerota. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial” 8.. I. 2001 9. la formarea contractului. Laura Cetean-Voiculescu. Bucureşti. I.. 2000 2.. contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial.. Tratat de procedură civilă. 10/2000 5. M. în Revista de drept comercial. 1932 8.. 1402. 1994 7. Nicolae. nr. 45 Cod comercial “Contractul litigios prevăzut de art. Georgescu. nr. Prescure. Ediţia a II-a.Retractul litigios este o măsură de protecţie a debitorului împotriva actelor de speculaţie ale cumpărătorilor de drepturi litigioase. 2007 3.. Buta. St. Bucureşti. Potrivit art. Editura C. 12/1999 115 . Bibliografie: 1. ori din intenţiunea părţilor contractante. Schiau.. Editura Lumina Lex. sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. Bucureşti.H. Drept comercial român. Regimul juridic al dobânzilor. atunci predarea se va face în acel loc”. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Bucureşti. Laura.. 2007 4. în Revista de drept comercial. D. Leş. Gh. Bucureşti. I. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. În lipsa de o clauză expresă. prevede: “Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract. Legea comercială a instituit reguli speciale pentru determinarea locului executării obligaţiilor comerciale Articolul 59 Cod comercial. Ioan. Beck. 4/2001 6. nr. I.. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Editura All Beck. T. Universul Juridic. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială.. Acţiunea comercială. în Revista de drept comercial. sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei. D.. Băcanu. 12/1997 10. Deleanu. Termenul de graţie. Drept comercial român.D.. I. Imprimeria Naţională. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. în Revista de drept comercial.

S. 5/2001 modificată prin Legea nr. In doctrină. 5/2002. Acţiuni privitoare la fondul de comerţ ??????????????? 2. în Dreptul nr. certe şi exigibile. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. Procedura somaţiei de plată în P. pentru explicaţii şi lămuriri. Deleanu. nr. 1 2 OG nr. Papadopol. există autorii care susţin caracterul contencios2 al procedurii somaţiei de plată. Petre. 4. 3/2003.este o procedură necontencioasă. în Dreptul. B.CAPITOLUL III TIPURI DE ACŢIUNI COMERCIALE Acţiunea comercială În funcţie de domeniul sau instituţia de drept comercial din care fac parte. prin intermediul căreia aceştia îşi pot recupera creanţele băneşti lichide. Acţiuni pentru aplicarea unor măsuri asigurătorii ????????????????????? b. dimensiune esenţială a oricărei economii funcţionale. 90-107 116 . Procedura specială a somaţiei de plată. p. Leaua. iar unii autorii susţin că faza soluţionării cererii de către tribunalul. precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată. 295/2002. majoritatea autorilor susţin opinia caracterului necontencios. In cadrul procedurii necontencioase. Acţiuni în unele proceduri speciale a. Prin OG nr. 10 3 I. are caracter necontencios.este o procedură facultativă ( nu exclude utilizarea acţiunilor de drept comun pentru valorificarea creanţelor şi obţinerea titlului executoriu). Caracterele procedurii somaţiei de plată: . respectiv tribunalul comercial. iar faza soluţionării cererii în anulare a ordonanţei de somare are caracter contencios3. 9/2002. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. 195/2004 C. . în Dreptul nr. 170-171. 5/20011 s-a urmărit imprimarea unei dinamici pozitive circuitului economic al banilor. putem vorbi despre: 1.R. Somaţia de plată Creditorii au la dispoziţie o procedură judiciară mult simplificată. nr. p. p. Onica-Jarka. 1/2002. mult mai rapid decât înainte. judecătorul citează părţile. B. D. Nicolae. p.

Obiectul cererii îl formează suma ce reprezintă obligaţia principală a debitorului. p. deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor). 1 Dec nr. . în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe. fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă. 5/2001 “ Procedura somaţiei de plată se desfăşoară. . la cererea creditorului. lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani. asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut. C. adm. ori determinate potrivit unui statut. care constituie titlu executoriu. p.H. chiar neautentice.să nu existe hotărâre judecătorească de respingere a acţiunii creditorului privind valorificarea creanţei băneşti.sumele de bani datorate trebuie să rezulte dintr-un înscris.temeiul de drept al obligaţiei de pltă să fie de natură contractuală . fie emanând de la debitor.este o procedură specială. 9/2002. regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. regulament sau altui înscris. derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite. Competenţa materială să judece o astfel de cerere o are instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. s.. .Dacă creditorul primeşte plata datoriei ori se declară că este mulţumit cu întelegerea asupra plătii. judecătorul închide dosarul şi pronunţă o încheiere irevocabilă. fie recunoscute de dânsul. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii care se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective. lucrări sau orice alte prestaţii. 114 117 . precum şi dobânzile..înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. 1 din OG nr. Timişoara. .cont.creanţele să reprezinte obligaţii de plată a unei sume de bani. precum şi dobânzile. 2007.1 . . Bucureşti.com. 233/7.03. lichidă (câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice. Beck. emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul).creditorul – persoană fizică sau persoană juridică – să dispună de o creanţă certă (existenţa rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 178-179 2 Laura Cetean-Voiculescu.să nu existe hotărâre judecătorească de obligare a debitorului la plata creanţei2. fie contract încheiat între părţi. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi admisă procedura somaţiei de plată: Potrivit art. chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală) şi exigibilă (creanţă cu scadenţa împlinită.dreptul la acţiune să nu fie prescris.în contractul care constată obligaţia de plată a sumei de bani să nu existe clauze compromisorii.2002. Suma ce reprezintă obligaţia prevazută de lege. întrucât puterea de lucru judecat se impune şi în cadrul procedurii somaţiei de plată. Pe parcursul desfăşurării procedurii: . dacă s-ar judeca conform procedurii de drept comun. lucrări sau orice alte prestaţii.A. Editura C. însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. Cererea de emitere a unei ordonanţe care să conţină o somaţie de plată se adresează preşedintelui instanţei de la domiciliul debitorului persoană fizică sau sediul debitorului persoană juridică. . . publicată în Revista de drept comercial nr. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective”.

după caz. vol.civ: “Arbitrajul poate fi încredinţat. precum şi termenul de plată (între 10 şi 30 de zile. se comunica şi debitorului. dar numai în cazul în care nu a formulat cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. arbitrajul instituţional beneficiază de structuri permanente. Drept procesual civil.civ.Dacă se consideră că nu îndeplineşte condiţiile cerute de această procedură. Dacă acţiunea în anulare este admisă. creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Regula generală este prevăzută în art. este o formă de justiţie privată. specificul constă în faptul că îşi încetează activitatea odată cu pronunţarea sentinţei sau cu expirarea termenului arbitrajului) şi arbitrajul instituţional (când părţile încredinţează organizarea arbitrajului unei instituţii specializate. potrivit convenţiei părţilor1. litigiul soluţionându-se după regulile stabilite de această instituţie. 340 Cod proc. 2005. Există. 313 118 . 340 şi art. cel interesat poate face contestaţie la executare. două modalităţi prin care ordonanţa iniţială să rămână irevocabilă: fie debitorul nu a apelat la acţiunea în anulare în termenul legal de 10 zile. Despre arbitraj. emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor. potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă. litigiile referitoare la lucrurile care nu sunt în comerţ. Editura Universul juridic. Bucureşti. în afara de cele referitoare la drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţii (litigiile privind statutul persoanelor. Potrivit art.. II. judecătorul admite în tot sau în parte cererea creditorului. dar acţiunea i-a fost respinsă. Arbitrajul va avea aceeaşi natură şi când este organizat de către un terţ. Acţiuni derivate din procedura arbitrajului comercial Arbitrajul comercial reglementat în Codul de procedură civilă. c. 341 Cod proc. In acest caz. În această situaţie debitorul nemultumit poate introduce o acţiune în anulare a ordonanţei (acţiune specifică procedurii somaţiei de plată. dacă părtile nu se înţeleg altfel). Tăbârcă. ordonanţa constituie titlu executoriu. fie a acţionat în acest sens. p. Astfel investită. ordonanţa iniţială devine irevocabilă prin hotărâre judecătorească. judecatorul respinge cererea creditorului şi emite o ordonanţă irevocabilă. arbitrii învestiţi constituie.instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. Potrivit art. tribunalul arbitral”. judecătorul anulează ordonanţa iniţială şi pronunţă o hotărâre irevocabilă. în copie.. precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte. o astfel de ordonanţă irevocabilă va fi investită cu formulă executorie. Cartea a IV-a. uneia sau mai multor persoane.Dacă se constată existenţa unei datorii. pe calea arbitrajului. In România. prin convenţia arbitrală. Dacă acţiunea în anulare este respinsă. Persoanele care dispunde capacitate de exerciţiu pot conveni să soluţioneze litigiile patrimoniale dintre ele. 10 din OG nr. care se eliberează creditorului. La cererea creditorului. Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu. care au rolul 1 M. în sensul dispoziţiilor de faţă. Totodată titlul. . sau litigiile privind lichidarea judiciară). potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila. învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. pentru arbitrajul ocaziţional. referitor la organizarea arbitrajului părţile pot alege între arbitrajul ocaziţional ( când părţile dispun de libertatea deplină de a-l organiza şi de a-i stabili procedura potrivit înţelegerii dintre ele. conflictele colective de muncă. derogatorie de la căile de atac de drept comun atât prin termenul în care poate fi introdusă -10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanţei. Arbitrul unic sau. cât şi prin instanţa competentă să o judece . 5/2001.

să asigure constituirea tribunalului arbitral, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Avantajele arbitrajului - judecarea mai rapidă, mai puţin formală, mai suplă – fac din acesta o modalitate privilegiată de soluţionare a litigiilor. Avantajul major al arbitrajului îl constituie confidenţialitatea1, reglementată în art. 353 lit. c, Cod procedură civilă, care se impune ca o regulă fundamentală opusă publicităţii proprii procesului judiciar care se poate constitui uneori ca o gravă sancţiune comercială cu caracter destabilizator pentru părţi. Convenţia arbitrală reprezintă un contract bilateral, consensual şi comutativ; este un act de dispoziţie (pentru că părţile renunţă la garanţiile specifice justiţiei de stat, iar pe de altă parte se obligă să execute o sentinţă arbitrală, ce poate impune plata unei sume de bani sau transferul proprietăţii asupra unui bun). Potrivit art. 343 Cod proc.civ. , convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis. Forma depinde de momentul în care intervine acordul de voinţă (înainte de naşterea litigiului sau după). - clauza compromisorie. Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă. - Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Dacă în contractul principal părţile au inserat clauze compromisorii sau au realizat o înţelegere de sine stătătoare, în forma compromisului, litigiul comercial în cauză va fi soluţionat pe calea arbitrajului, competenţa instanţelor judecătoreşti fiind exclusă. Cu toate acestea instanţa va reţine spre soluţionare procesul: dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală; dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate sau inoperantă; dacă tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenţie arbitrală. În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (art. 3434 Cod proc.civ.) Efectele convenţiei arbitrale se produc numai între cei care au încheiat-o sau au semnat-o – în urma clauzei compromisorii – ea nu poate fi opusă terţilor chiar dacă aceştia sunt în contractul principal. Pentru atragerea terţilor în cadrul procedurii arbitrale, sub forma intervenţiei voluntare sau forţate, trebuie ca terţul să fie şi el parte în convenţia arbitrală, sau ulterior declanşării litigiului arbitral părţile iniţiale şi terţul să încheie un compromis în acest sens. Efectele de natură procedurală se referă la excluderea competenţelor instanţelor judecătoreşti pentru litigiul în cauză şi instituirea competenţei arbitrilor de a soluţiona litigiul. Instanţele judecătoreşti au competenţa de a rezolva trei categorii de cereri: cele privind soluţionarea incidentelor privind organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; cererile de anulare a unei hotărâri arbitrale; cererile de investire cu formulă executorie a hotărârilor arbitrale. Potrivit art. 342 Cod proc.civ: “ Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea

1

O. Calmuschi, R. Munteanu, Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor, în Registrul de Drept Privat nr. 2/2002, p. 17

119

arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”. Sentinţa arbitrală se comunică părţilor în termen de o lună de la data pronunţării, are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. Desfiinţarea sentinţei arbitrale se poate obţine numai prin acţiune în anulare (numai pentru motivele prevăzute în art. 364 Cod proc.civ.), care poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării şi este de competenţa instanţei judecătoreşti imediat superioare celei ce ar fi competentă dacă nu s-ar fi încheiat convenţia arbitrală. Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs. Acţiunea în anulare are o natură juridică controversată, fiind calificată drept recurs, cale de atac extraordinară, acţiune principală de control judecătoresc, cale de atac specială1, până la a o considera o formă de control judecătoresc ce se realizează pe cale de acţiune, opinie împărtăşită şi de noi. d. Acţiuni privitoare la procedura insolvenţei Procedura insolvenţei este o procedură specială căreia îi vor fi aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Art. 1 din Legea nr. 85/2006 precizează sfera persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care pot intra sub incidenţa acestei legi, iar procedura insolvenţei a fost defalcată în două categorii2: - procedura generală: se aplică societăţilor comerciale, societăţilor cooperative, organizaţiilor cooperatiste, societăţilor agricole, grupurilor de interes economic, oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice; - procedura simplificată: se aplică comercianţilor, persoane fizice, acţionând individual; asociaţiilor familiale; comercianţilor enumeraţi la alin. 1 în anumite condiţii; debitorilor care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1 în anumite condiţii; societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive şi debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară. Este considerată procedură specială deoarece: - organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul (art. 5 din Legea nr. 85/2006); - procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 sunt de competenţa tribunalului, respectiv a tribunalului comercial specializat, în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului şi sunt exercitate de judecătorul-sindic; - hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006); - judecătorului-sindic care a pronunţat o hotărâre într-o etapă a procedurii insolvenţei, nu-i sunt aplicabile prevederile art. 23 şi art. 24 Cod de procedură civilă privind incompatibilitatea şi abţinerea.
1

V.M Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, p. 612; Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului, în Revista de drept comercial, nr. 12/2002; Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. 1/2002, p. 76-83; Ioan Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 256-258; E. Oripencu, M. Cozmanciuc, Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 9/1995, p. 15 2 Laura Cetean-Voiculescu, Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 126-127

120

În cadrul procedurii insolvenţei pot fi exercitate următoarele acţiuni şi cereri: - cererile introductive pentru începerea procedurii, sunt formulate de către creditor, debitor sau de către orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege – art. 26 alin. 1 Legea nr. 85/2006; - contestaţiile debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii (art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006) - opoziţiile creditorilor la deschiderea procedurii; - cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; - cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă; - acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; - contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; - cererile administratorului judiciar, prevăzută în art. 105 Legea nr. 85/2006: “ Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele. Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere”. e. Ordonanţa preşedinţială Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. În materie comercială, ordonanţa preşedinţială poate constitui un mijloc procedural deosebit de util pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru luarea oricăror măsuri ce reclamă o intervenţie promptă a justiţiei1. Folosirea ordonanţei preşedinţiale în litigiile comerciale este supusă condiţiilor privind urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei, vremelnicia măsurii luate. Ordonanţa preşedinţială nu poate fi folosită: - pentru evacuarea dintr-un spaţiu comercial când părţile îşi dispută chiar dreptul de proprietate asupra acestuia2; - pentru încetarea calităţii de administrator prin modalitatea de revocare; - pentru excluderea unui asociat din societate; - asupra valabilităţii unui contract de credit sau a unui contract de garanţie, prin radierea lui din cartea funciară3; - pentru înregistrarea în registrul de acţiuni a emitentului uneri cesiuni 4. Legea nr. 31/1990 prevede în art. 133 alin. 1: “O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”, prin lege specială se face trimitere expresă la posibilitatea folosirii ordonanţei preşedinţiale. 3. Acţiuni privitoare la societăţile comerciale
1 2

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 C.S.J., s. com., dec. nr. 147/1996, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1996, p. 319 3 Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 4 C.S.J., s.com., dec. Nr. 815/1995, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1995, p. 376

121

primii administratori sau. 48 dispune: “În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. Beck. 31/1990. p. art. nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică. i-a pus în întârziere. obiectul său de activitate. Ei răspund în mod 1 Laura Cetean-Voiculescu. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii. . p. 56 Legea nr. 76-84 122 . Editura C.acţiunea în declararea nulităţii societăţii înmatriculate în registrul comerţului Potrivit art. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi.a. potrivit legii. cererea de înmatriculare. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii. 47 LSC). Dacă societatea nu se conformează. societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor.H. în Dreptul nr. va respinge. incapabili. la data constituirii societăţii. judecătorul delegat.cererea de înmatriculare a societăţii în registrul comerţului În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal. obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. 130-133 2 C. fondatorii. Acţiuni referitoare la constituirea societăţilor comerciale1 (acţiunile se referă la cererile de regularizare a societăţilor comerciale în cazul încălcării condiţiilor de fond sau de formă pentru constituirea societăţilor). Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. . . sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim. 2007. fie că atrag nulitatea societăţii. dacă este cazul. oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării.cererea de înmatriculare a societăţilor comerciale în registrul comerţului Articolul 36 din LSC prevede: În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi. vor putea fi invocate în cadrul unei acţiuni în regularizare. în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi.recursul declarat împotriva încheierilor judecătorului delegat referitoare la înmatriculare sau la oricare înregistrări în registrul comerţului. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii. se susţine că neregularităţile. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. prin încheiere. . subscris şi vărsat. 5/2005. fie că nu atrag această sancţiune. .acţiunea în regularizare a neregularităţilor constatate după înmatriculare Legea nr. Leaua. din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie. Bucureşti. 31/1990. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. după ce. . motivat. aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris. să le regularizeze. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire (art.acţiunea în regularizare a neregularităţilor existente înainte de constituirea societăţii comerciale Potrivit art. prevăzut de lege. 46 LSC: Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. În doctrină2. toţi fondatorii au fost. prin notificare sau scrisoare recomandată.

acţiunea în dizolvarea societăţii pentru cazul imposibilităţii realizării obiectului de activitate sau realizarea obeictului de activitate stabilit. prin încheiere. 228 şi art. 1 C. . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. în condiţiile art. . 3 din Legea nr. 31/1990. Editura C. Acţiunile ce pot fi exercitate cu privire la dizolvare1 sunt: . conform art. 31/1990. Laura Cetean-Voiculescu. prin încheiere motivată. . Acţiuni privind modificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale Acţiunile ce pot fi exercitate sunt: . Leaua.acţiunea în excludere a asociatului.opoziţiile.143 123 . . 83-102. b. art. prin poştă. . Judecătorul delegat va putea dispune.acţiunea în încuviinţarea retragerii din societate. în cazul în care durata societăţii a expirat.solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii.cererea de înregistrare în registrul comerţului a actului modificator. p. la cererea oricăruia dintre asociaţi. poate dispune. în contul părţilor.acţiunea în dizolvarea societăţii la cererea oricărui asociat. soluţionarea aparţine instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. cu scrisoare recomandată. 227 lit. 119 alin.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care directoratul constată că. sunt prevăzute în art. potrivit legii. 212 LSC). Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai în condiţiile prevăzute de art.acţiunea în declararea nulităţii prospectului de emisiune (art. în Dreptul nr. Documentele care trebuie anexate cererii. b.H.acţiunea în constatarea dizolvării societăţii. . Bucureşti.recursul îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în urma opoziţiilor. 1 din Legea nr. 228 lit.cererea de efectuare a consultării asociaţilor privind prelungirea duratei societăţii. . 229 din Legea nr. p. 36 alin. activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris şi adunarea generală nu hotărăşte reîntregirea capitalului sau reducerea lui la valoarea rămasă. 2007. în cazurile prevăzute de art. precum şi administrarea altor dovezi. 2 LSC. Beck. Controlul legalităţii actelor sau faptelor care. de către oficiul registrului comerţului. . f.(art. La începutul fiecărui an judecătoresc. tribunalul de la sediul societăţii. în urma unor pierderi. coroborat cu art 153 24 alin. g. . 31/1990. 2/2003. 31/1990. Acţiuni privind dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale Dizolvarea societăţiilor se dispune direct de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art. 1. Dacă asociaţii nu sunt consultaţi în legătură cu eventuala prelungire a duratei societăţii. preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului. c. poate fi introdusă şi acţiunea în stabilirea drepturilor asociatului exclus. e. Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac. pe lângă acţiunea în excludere. c. pentru motive temeinice. efectuarea unei expertize. 37 LSC) Cererile şi căile de atac sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. ataşându-se recipisa la dosar. 138. efectuarea consultării. 56 Legea nr. sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului. .acţiunea în declararea nulităţii societăţii comerciale. fără ca asociaţii să decidă prelungirea duratei acesteia. 222 LSC. ori în condiţiile Codului de procedură civilă.

d. . incapacitatea. retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi. . acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor 1 Laura Cetean-Voiculescu.H. . 10 alin. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.opoziţia la hotărârea asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. . Acţiuni privind hotărârile Adunării Generale a Asociaţilor . Bucureşti. .acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. 132 din Legea nr. datorită acestor cauze. . 1 Legea nr. Beck. Editura C. f.cererea de înmatriculare în registrul comerţului. 2007.recursurile declarate de persoanele nemulţumite împotriva rezoluţiilor sau încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care mumărul acţionarilor scade sub minumul legal. încheierile acestuia au natura juridică de hotărâri judecătoreşti. Acţiunile şi cererile din această categorie sunt: . numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Deşi atribuţiile judecătorului delegat au dublu caracter: litigios şi administrativ.acţiunea în nulitate a hotărârilor adunării generale pentru cazurile în care se invocă motive de nulitate absolută. e. Acţiuni privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului Caracteristica acţiunilor privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului constă în faptul că sunt în competenţa judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului. Art. 31/1990 prevede unele norme procedurale referitoare la această acţiune.opoziţia la hotărârea asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. .cererea de radiere ( a societăţii comerciale în urma dizolvării şi a unor înregistrări) din registrul comerţului. la mutarea sediului sau la forma societăţii1. societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni prin falimentul.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care capitalul social se reduce sub minimul legal.. când.acţiunea în dizolvarea societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată. 148-149 124 . .cererea de anulare sau de modificare a titlului în baza căruia s-a făcut o menţiune în registrul comerţului. în condiţiile art. . formulată de către persoana fizică sau persoana juridică prejudiciată prin înmatricularea sau menţiunea în registrul comerţului.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. . excluderea.acţiunea în faliment a societăţii comerciale. precum şi cererea de radiere a acelei menţiuni. Acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor şi ale acestora împotriva societăţii 1. .cererea de înscrierea menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. .cererea de retragere a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate. 31/1990.

răspunderea delictuală este atrasă de săvârşirea unor fapte ilicite producătoare de pagube. Acţiuni în materia efectelor de comerţ Principalele categorii de cereri: .răspunderea contractuală este atrasă de neexecutarea sau neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate prin contracte.opoziţia. . . interese contrare acelora ale societăţii. 1998.cereri de investire cu formulă executorie. .acţiunea în revocare însoţită de răspunderea pentru daune a administratorilor care sunt concomitent şi fără autorizarea consiliului de administraţie. într-o operaţiune determinată. Drept comercial. bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane. . fără a-i anunţa în prealabil pe ceilalţi administratori. p. fără votul său.acţiunea în daune ce aparţine societăţii împotriva asociatului care. 1 E.acţiunea în pretenţii pentru beneficiile rezultate din operaţiunea (când administratorul şia substituit o altă persoană pentru a administra societatea. Acţiuni în răspundere contractuală sau delictuală . Editura Curierul Judiciar. pe cont propriu sau al altei persoane. p. Acţiunile societăţii împotriva asociaţilor şi ale asociaţilor împotriva societăţii . dacă.acţiunea în restituirea beneficiilor şi acţiunea în despăgubiri pentru daunele cauzate de asociatul care a întrebuinţat capitalul. ori exercită acelaşi comerţ sau altul concurent. p. nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art. Tratat de drept cambial. 5. amortizarea cambiei1). 455-476. Alba Iulia. membri în comitetul de direcţie. 1936. pe cont propriu sau pe contul altuia. II. acţiuni ale administratorilor împotriva societăţii . Gălăşescu Pyk.. 1947.acţiunea pentru anularea titlului pierdut. membri ai comitetului de direcţie sau directori ai unei societăţi pe acţiuni.acţiunea în daune pentru cazul în care au fost revocaţi. . 79 Legea nr. V. Tiparul Românesc. şi pe de altă parte. Editura Continental. administratori. Bucureşti. 112 125 . 2. Cambia şi biletul la ordin. . 31/1990). D. pe nedrept. fără consimţământul scris la celorlalţi asociaţi ai societăţii în nume colectiv. 4.acţiunea în răspundere împotriva comanditarului care a încheiat operaţiuni în contul societăţii fără a avea o procură specială dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. . 622-690. vol. fără a avea în mod expres această facultate. Asociatul care contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii.acţiunea în răspundere pentru cazul în care un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni care depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care-l exercită societatea. nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune. Cristoforeanu. din funcţia de administratori g. Bucureşti. Luha. Creditorul cambial care doreşte să-şi realizeze creanţa are la dispoziţie: procedura unui proces cambial şi o procedură specială execuţională întemeiată pe ideea că titlul cambial este un titlu executor. vol. cenzori sau asociaţi cu răspundere limitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect. Bunurile. II. are. .acţiunea în revendicare cambială. sustras sau distrus ( acţiune numită în doctrină.

R. de execuţie a lucrărilor. (Legea nr. Bucureşti.11 consideră ca fapte de comerţ obiective. în vederea promovării intereselor consumatorilor. nr. 3. cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. 2007. 8. Beck. menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal.M. Procedura somaţiei de plată în P. în Registrul de Drept Privat nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 11/1991) In vederea aderării României la Uniunea Europeană. Dreptul bancar este definit în doctrină. 169 2 L. Statutul dreptului bancar.H. 3 pct. 7 din Legea nr. potrivit uzanţelor cinstite. V. Acţiuni rezultate din fapte de concurenţă neloială Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă. art. Bucureşti.H. p. Constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor. I. în Revista de drept comercial. 1936 Deleanu. (art. Laura. Editura Naţional. vol. O. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Munteanu. 5. Banca este un comerciant şi încheie acte juridice şi operaţiuni comerciale. va interveni procedura executării silite prin intermediul unui executor bancar. Statutul dreptului bancar.R. nr. în Revista de drept comercial. în Revista de drept comercial. Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. Bucureşti. E. V. acesta va solicita judecătoriei încuviinţarea executării silite a debitorului în temeiul contractului de credit sau a contractului de garanţie imobiliară încheiat cu banca. 2/2002 Cetean-Voiculescu. Bibliografie: 1.M. 12/2002 Ciobanu. în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului. Editura C. Bercea.M.. operaţiunile de bancă şi schimb. (art.. Bucureşti.. p. ca fiind un drept profesional. vol. 5/2002 Laura Cetean-Voiculescu. Tratat de drept cambial. 11/1991). V. 6/2003 Calmuschi. 130-136 126 .6... 1). o măsură necesară a fost cea referitoare la protecţia. 4.. L. dreptul comercianţilor care speculează asupra monedei şi creditului2. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile asumate prin încheierea contractului de credit cu o bancă. II. II. Acţiuni din domeniul bancar Codul comercial. 1/2002 Cristoforeanu. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. 7. 1997 Ciobanu. Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor. iar litigiile apărute sunt guvernate de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la soluţionarea acestor litigii1. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. 1 Bercea. art. 6. 2007 Ciobanu.. 21/1996. Editura C. Acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului. 2 din Legea nr. 6/2003. Beck. nr. nr... 2. 7. Editura Curierul Judiciar.

com. Petre. 10. nr..S. în Dreptul nr. 13. Drept comercial. 815/1995. Editura All Beck..2002. Editura Universul juridic. Procedura specială a somaţiei de plată. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. 295/2002. C.03. 233/7. Bunurile. Comentariile Codului de procedură civilă.. s. B.. E.cont.A. 22. D.9. Bucureşti... 1/2002 Leaua. 9/2002 C. Cambia şi biletul la ordin. Timişoara.. 20. 2005.. 2001 Nicolae.S. în Buletinul Jurisprudenţei... dec. 12. Alba Iulia. Nr. Tratat de drept procesual civil. 17. 9/2002 Oripencu. s. 5/2005 Leaua.. Bucureşti. II Dec nr. adm. 3/2003 Tăbârcă. dec.J. 2/2003 Luha.. 147/1996. D. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. 18. Bucureşti.. în Buletinul Jurisprudenţei.com. Ioan. M. în Dreptul. S. Cozmanciuc. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. în Dreptul nr. publicată în Revista de drept comercial nr. 21. C. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. Culegere de decizii pe anul 1996 C.J. în Dreptul nr. 1947 Leaua. vol. Tiparul Românesc.. 15. Drept procesual civil. 14.com. s. 16. vol. vol. C. Ioan. 11. în Dreptul nr. Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale. M. 2001 Leş. 1998 Leş. Onica-Jarka. V. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale.. B.. C. Editura Continental. II. II. în Dreptul nr. Culegere de decizii pe anul 1995 127 .. 19.. Bucureşti. 9/1995 Papadopol. Gălăşescu Pyk. Editura All Beck.. nr.

Competenţa organelor Curţii de Conturi în materie comercială După adoptarea OUG nr. 166 Laura Cetean-Voiculescu.Competenţa organelor arbitrale în materie comercială Arbitrajul comercial reprezintă instituţia juridică reglementată pentru soluţionarea unor litigii comerciale născute sau care se vor naşte din acte. 2001. Bucureşti. între persoane fizice şi persoane juridice care au calitatea de comercianţi. Editura C. . Cazurile şi condiţiile în care un organ judiciar are îndreptăţirea legală de a soluţiona o anumită cauză se determină prin intermediul regulilor de competenţă. Competenţa generală desemnează instituţia procesuală prin intermeniul căreia se delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti de atribuţiile altor autorităţi statale sau nestatale1. de asemenea. p. 117/2003. 1 2 Ioan Leş. p. Formele de competenţă: a. în calitate de persoane juridice de drept public. Editura All Beck. în momentul înserării în contract a clauzei compromisorii sau în momentul încheierii compromisului2.H. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. fapte sau operaţiuni comerciale. Curtea de Conturi nu mai are competenţa de a soluţiona litigiile comerciale. precum şi asupra modului în care se asigură respectarea clauzelor contractuale stabilite pri contractele de privatizare. 176 128 . Bucureşti. 2007. numai de a exercita funcţia de control financiar asupra statului şi unităţilor administrativ teritoriale. Beck. Datorită importanţei acordate determinării regulilor de competenţă. acestea sunt stabilite în primele articole ale Codului de procedură civilă. Tratar de drept procesual civil. . exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare prevăzute de lege.CAPITOLUL IV COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR COMERCIALE Competenţa desemnează capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţiona anumite cereri sau litigii.

tribunale. Competenţa judecătoriei în materie comercială nu este prevăzută de art. Consiliul Concurenţei îndeplineşte o funcţie corectivă privind restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal şi o funcţie prevenitvă de monitorizare a piueţelor în scopul protejării şi stimulării concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal. de asemenea. în vederea promovării intereselor consumatorilor. 167 Ioan Leş. cu personalitate juridică. . art. cauzele cu minori şi de familie. Competenţa materială (de atribuţiune) a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Competenţa materială sau de atribuţiune este forma competenţei prin care se delimitează. legea prvede înfiinţarea tribunalelor specializate pentru cauzele comerciale. instanţe militare. prevede: Judecătoriile judecă: în primă instanţă. Tratar de drept procesual civil. . tribunale specializate. prevede: “Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. 61 alin. 1 Cod proc. 304/2004.Competenţa materială (de atribuţiune) a judecătoriei în materie comercială Art.1 care prevede competenţa tribunalului. Tratar de drept procesual civil. 1 Cod proc. p. . Bucureşti. 26 din Legea 26/1996.noua instanţă va avea plenitudinea de jurisdicţie în materie comercială pentru orice procese şi cereri din domeniul comercial.se realizează transferul efectiv de dosare de la tribunalul de drept comun la tribunalul comercial specializat.1 lit. inclusiv. b. Bucureşti.. 2001.La procedura arbitrajului comercial se recurge frecvent în litigiile comerciale şi în special în litigiile de comerţ internaţional. Judecătoria este competentă să judece litigiile comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100.civ. 2. în afară de cele date în competenţa judecătoriei sau de cele date de legi speciale în competenţa altor instanţe. Excepţii de la această regulă sunt prevăzute în legi speciale (astfel Legea nr. Atribuţiile Consiliului Concurenţei sunt cele stabilite prin art. înfiinţat prin Legea nr. 2001. Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. toate procesele şi cererile. 1. imparţială şi egală pentru toţi. cauze de contencios administrativ şi fiscal. curţi de apel. Criteriul de delimitare a competenţei instanţelor judecătoreşti faţă de competenţa organelor arbitrale îl constituie existenţa convenţiei arbitrale. este unică. 58/1934 prevede că este competentă pentru a investi cambia cu formulă executorie judecătoria – art. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. 179 2 129 . în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.Competenţa Curţii Constituţionale în materie comercială Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei şi realizează o veritabilă juridicţie specială1. sfera de activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul nostru judiciar2. 2. . pe linie verticală. judecătoria este competentă în privinţa investirii cu formulă executorie a biletului la 1 Ioan Leş.noua instanţă are competenţa să soluţioneze litigiile comerciale. care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor legii. dar nu şi litigiile care au obiect neevaluabil în bani. 1 alin. Efectele înfiinţări tribunalelor comerciale specializate constau în aceea că: . judecătorii”.civ. 21/1996. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Legea nr. 2 pct. . însă reiese din art.000 lei.Competenţa Consiliului Concurenţei în materie comercială Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei. p. Editura All Beck. Editura All Beck.

precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani (art. 2001. 3 şi 4. ca instanţe de recurs. care prevede: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială.civ. din Cod proc. Se distring următoarele forme: competenţă teritorială generală. . p. competenţa teritorială generală aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul. Bucureşti. “Curţile de apel judecă: ….civ.H.” . 212-213 2 Ioan Leş. 2 pct. între persoane.a Cod proc.Competenţa materială (de atribuţiune) a Curţii de apel în materie comercială Potrivit art. 2. . precum şi cele asimilate lor prin dispoziţiile art. Editura All Beck. competenţă teritorială excepţională. instanţa supremă este competentă să soluţioneze recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către curţile de apel sau în situaţiile de excepţie.civ. 4 prevede: “ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri. care nu pot fi atacate cu apel.(dacă pârâtul are domiciliul în 1 Laura Cetean-Voiculescu.civ1. 2007. recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale. Beck. 1 lit. p. Competenţa teritorială generală în materie comercială Pentru soluţionarea litigiilor comerciale. nu sunt supuse apelului.000 lei. cele privitoare la calitatea de comerciant sau la existenţa unei societăţi comerciale -. recursurile în interesul legii. a cecului. 3 pct. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. în cazurile prevăzute de lege. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Prin normele de competenţă teritorială se realizează delimitarea de atribuţii pe linie orizontală între diferitele instanţe judecătoreşti de acelaşi grad. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.” In materie comercială. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. Bucureşti.Competenţa materială (de atribuţiune) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie comercială Cod proc. 196 130 . care.ordin.civ. apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă. Editura C. 2. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.: “Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului” . a. recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de către curţile de apel în primă instanţă. competenţă teritorială alternativă. 72010 Cod proc.. Sub incidenţa procedurii de soluţionare a litigiilor comerciale intră litigiile comerciale propriu-zise – toate contestaţiile relative la fapte de comerţ. precum şi în privinţa contestaţiei la executare în cazul urmăririi silite a unui comerciant). Tratar de drept procesual civil. ca instanţe de apel. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. competenţă teritorială convenţională2. Principiul este enunţat în art.Competenţa materială (de atribuţiune) a tribunalului în materie comercială Tribunalul judecă: în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100. potrivit legii. Tribunalul este instanţa cu plenitudine de competenţă în materie comercială. art. 5 Cod proc.).

se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal”. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut. 7 Cod proc. 31/1990. 3. atunci când bunul asigurat este obiect al comerţului sau cel puţin unilaterală. . Pentru ca reclamantul să poată alege instanţa competentă teritorial între cea corespunzătoare domiciliului pârătului şi cea a aşezării comerciale. a obligaţiunii.în cererile izvorâte dintr-un contract de transport. 2 al art. enumeră cazurile de competenţă teritorială alternativă. care dispune: “Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege. instanţa locului de plată. la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului. Norme de competenţă teritorială sunt cuprinse în art. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea. 63 Legea nr.în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. cec sau bilet la ordin. cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri. instanţa locului de plecare sau de sosire. ..civ.civ. Prevederile art. în afară de domiciliul său. Prevederile art. instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii. caz în care raportului juridic de asigurare i se va aplica tot legea comercială. 6 Cod proc. proc. 4 şi 5): .în cererile privitoare la obligaţii comerciale.în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit..în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie. comerciale sau industriale. 11 Cod proc.în cererile privitoare la executarea. alin. cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară. “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente” Articolul 10 Cod. Regula este enunţată în mod expres în art.ţară). în condiţiile în care intreprinderea de asigurare este faptă de comerţ bilaterală. are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole. pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc”. 1. .litigiul să fie comercial. “Când pârâtul. Competenţa teritorială alternativă în materie comercială Competenţa teritorială alternativă este forma competenţei teritoriale care consacră dreptul reclamantului de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente. 7 permite introducerea cererii de chemare în judecată şi la instanţa locului unde persoana juridică are reprezentanţă. In domeniul comercial este importantă norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. Cazuri de competenţă teritorială alternativă care se referă expres la domeniul commercial (pct. . conţine o normă de competenţă teritorială generală în privinţa persoanelor juridice: “Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal”. dar numai pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.obligaţiile să fie născute sau urmează să se execute în acel loc. trebuie îndeplinite două condiţii: . în materie de asigurare. instanţa locului unde se află imobilul. anularea. . 12 Cod proc. de competenţa instanţelor judecătoreşti. atunci când e vorba de asigurări asupra vieţii sau a unor bunuri care nu fac obiectul 131 . 2 şi 8) . iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută. civ. Cazuri de competenţă teritorială alternativă comune cu domeniul civil (pct. Dacă persoana juridică are una sau mai multe reprezentanţe. rezoluţiunea sau rezilierea unui contract. în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară.civ. fie chiar în parte. b.civ.

sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. I. Bucureşti. Bucureşti.:”Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele”. competenţa unei anumite instanţe judecătoreşti în soluţionarea unui litigiu. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. 19 Cod proc. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. Tratar de drept procesual civil.. Zilberstein. Editura Lumina Lex.H. p. 2000. In materia reorganizării judiciare şi a falimentului. Potrivit art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului. Ioan. astfel “În materie de asigurare. Beck. 2001. locul unde s-a produs accidentul” c. Procesul civil internaţional.. cât şi cele civile)4. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Editura Lumina Lex. 2001. Deleanu. p. 17-18 şi art. Bucureşti. 204-205. 1 Cod proc. Editura C. p. Competenţa teritorială convenţională în materie comercială Părţile au posibilitatea de a stabili. Competenţa teritorială exclusivă în materie comercială Competenţa teritorială exclusivă este forma competenţei teritoriale prin care se stabileşte capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate o anumită cauză. Tratat de procedură civilă. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Arad. bunurile asigurate. Editura C. 251 4 Ioan Leş. Tratar de drept procesual civil. vol. Tratat de procedură civilă. până la sfârşitul lichidării în fapt. Editura All Beck. I. prin acordul lor de voinţă. 2007 2. potrivit prevederilor art. Arad.civ. I. 426 132 . Tratar de drept procesual civil. Conform art. c. Procesul civil internaţional. Laura. Art. Cetean-Voiculescu. au competenţă teritorială. 2007.civ. Bucureşti. 1994 1 Laura Cetean-Voiculescu. Editura C. Bucureşti. În funcţie de caracterul normelor care consacră reguli referitoare la atribuţiile instanţelor judecătoreşti. prevede un alt caz de competenţă teritorială exclusivă: Cererile în materie de societate.H. p. “ Părţile pot conveni. până la sfârşitul lichidării în fapt. Deleanu. Editura Servo-Sat.civ. 2001 4.comerţului1 – art. vol. Bucureşti. Bucureşti. 1994. Zilberstein. S. ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care. Editura All Beck. avem: competenţă absolută (se întemeiază pe norme imperative de la care părţile nu se pot abate în nici un mor) şi competenţă relativă (se întemeiază pe reguli care nu presciu norme obligatorii pentru părţi şi pentru instanţă)2. Editura All Beck. 60. 3 pct. 15 Cod proc. potrivit legii. S.H. cu excepţia cazurilor de competenţă teritorială exclusivă reglementate prin norme de competenţă absolute. Beck. 250 2 Ioan Leş. 16 Cod proc. I. cererile sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului. Bucureşti. dacă acesta este proprietarul lor3. p. Bibliografie: 1. 13 alin. 206 3 Laura Cetean-Voiculescu.civ. Cererile în materie de societate (atât societăţi comerciale. Doctrina şi practica judiciară admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. 2000 3. 6 Cod comercial. Beck. Leş. Editura Servo-Sat.. 2007.

109 alin. noţiunea de conciliere directă are o importanţă deosebită pentru cauzele apaţinând materiei comerciale. p. 7201 Cod proc. Caracterele procedurii prealabile a concilierii .este directă ( forma directă presupune prezenţa faţă în faţă a participanţilorla domiciliul sau sediulul eventualului pârât ori la locul convenit de părţi pentru a-şi comunica pretenţiile referitoare la obiectul litigiului). Editura All Beck. . Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”.civ: „În cazurile anume prevăzute de lege.CAPITOLUL V JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ Concilierea părţilor Concilierea în litigiile comerciale – procedură prealabilă şi obligatorie1 Din perspectiva reglementărilor Codului de procedură civilă. 7201 determină considerarea ca obligatorie a procedurii de conciliere). reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Litigiile juridice din acest domeniu au ca participanţi în primul rând persoanele juridice – în special societăţile comerciale. 7201 care stabilesc regulile care se aplică procedurii concilierii trebuie coroborate cu prevederile art. în condiţiile stabilite de acea lege. înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. Conform art. 1 Ioan Leş.procedura prealabilă a concilierii este obligatorie ( redactarea imperativă a dispoziţiilor art. sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. 2 Cod proc.: în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani. 803 133 . aria de aplicabilitate şi de interes a noţiunii de conciliere este foarte largă. Bucureşti.civ. Tratar de drept procesual civil. 2001. dar şi persoanele fizice. Dispoziţiile art.

Arad. 2 Cod proc. alături de conciliere pot fi incluse: medierea. Roşu. . Beck. Conexiunea concilierii cu alte proceduri prealabile În categoria modalităţilor alternative de soluţionare a conflictelor5.A. 7-8/2002. p. Concilierea este obligatorie în privinţa litigiilor comerciale patrimoniale (al căror obiect este evaluabil în bani). 67-97. nr. în care a treia parte asistă părţile să negocieze o înţelegere. Baias. c. Editura C. .A.H.le ajută să rezolve neînţelegerile dintre ele prin utilizarea unor metode şi tehnici specifice. rezultă că este vorba de cazurile în care legea reglementează o procedură prealabilă. fără conciliator1. p. p. Medierea vizează ajungerea la o soluţie de compromis. 139-144 4 B.obligaţia de conciliere este o obligaţie de diligenţă2 Categorii de litigii care necesită procedura prealabilă a concilierii a. V. F. Procedura concilierii a fost introdusă ca obligatorie în materie comercială b. . b. p. Dănăilă. Ciobanu. Bădescu.M. 2000. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. 7/2000. prin care mediatorul – o terţă persoană neutră. 274 3 Pentru detalii:V. considerate alternative la procesul judiciar6. în Revista de drept comercial nr. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. în Dreptul nr. Concilierea directă.este formulată în scris ( atât convocarea la conciliere. p. 2007.negocierea reprezintă comunicarea orientată spre încheierea unei înţelegeri. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). Tratat de procedură civilă.H. atunci când împăcarea nu este posibilă. p. facilitarea. V. 78 9 V. V. 12/2002. II. 283 8 F. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 126-129 5 A. Gh. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 2007. G. fără a se distinge între cele 1 2 I. Ed. 64-73 6 Laura Cetean-Voiculescu. Din interpretarea restrictivă a art. 275 Laura Cetean-Voiculescu.medierea este modalitatea extrajudiciară de soluţionare a conflictelor.este o procedură contradictorie. în Revista de drept comercial. cât şi interese divergente. în timp ce consilierea vizează menţinerea sau restabilirea raporturilor dintre părţi prin împăcarea lor9. Litigii în materie comercială. nr. arbitrajul. p. p. Beck..facilitarea este o formă de negociere asistată. Medierea – un alt fel de justiţie. 7-8/2002. Belegante. Servo-Sat. cât şi dovada îndeplinirii procedurii prealabile). 45-46. p. vol. în Juridica nr. Belegante. Jurisprudenţă comercială comentată. fără a interveni în conţinutul propriu-zis al negocierii. 253-256 134 .civ. Editura C. 9/2005. cât şi competiţia în găsirea unui acord7. 281. 2007. în Revista de drept comercial nr. nemijlocită. Bucureşti. Medierea – un alt fel de justiţie. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Beck. concentrându-se asupta înlesnirii procedurii în sine. 1/2006. în materie de arbitraj ( Tribunalul arbitral poate fi sesizat fără îndeplinirea procedurii concilierii3). Buta. bazate pe comunicare şi negociere8. Luncean. Baias. în Revista de drept comercial. 8/2002.H. . imparţială şi fără putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile . un proces de rezolvare a unui conflict. atunci când părţile au atât interese comune. 5/2002. 7 Laura Cetean-Voiculescu. în cadrul procedurii somaţiei de plată (concilerea este incompatibilă cu caracterele şi scopul procedurii somaţiei de plată). Categorii de litigii care nu necesită procedura concilierii a. p. Bucureşti. Editura C. 109 alin. în Revista de drept comercial nr. negocierea. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. Bucureşti. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. Diamant. proces care include atât cooperarea. 15. . în cadrul procedurii insolvenţei comerciale4. Deleanu. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. în Revista de drept comercial nr. p.

9-28 7 Laura Cetean-Voiculescu. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 803 5 Gh. Îndeplinirea procedurilor prealabile trebuie verificate întrucât: . 7201 alin. p. Buta. 4/2004. în Revista de drept comercial. 107 3 Gh. În situaţia în care pârâtul nu dă curs solicitării de a se prezenta la conciliere. Bucureşti. 109 alin. 2003. Costin. Bucureşti. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. Buta. Teorie şi jurisprudenţă. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal. Dovada primirii convocării la conciliere se anexează la cererea de chemare în judecată. respectiv data primirii convocării.civ. 313 6 M. Editura Lumina Lex. forma scrisă a convocării la conciliere este obligatorie în toate cazurile. 2 din Codul de procedură civilă. prin telegramă. telex. Roşu. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. 4/2004. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. 2001. În doctrină1 s-a afirmat că această concepţie ar contribui la accelerarea judecăţilor şi la degrevarea instanţelor judecătoreşti şi la armonizarea legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene. Miff. 2 din Codul de procedură civilă. . reclamantul fixează o dată la care pârâtul se va prezenta ca să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă. reclamantul poate introduce împotriva acestuia cererea de chemare în judecată. p. nr. în Dreptul nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 109 alin. în procesul verbal de conciliere. Petrovici. iar prevederile sale devin obligatorii pentru cele două părţi (atât reclamant. In concluzie. data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. Jurisdicţia comercială. p. C. nr. 99-111 2 M. 311. p. să stabilească un alt loc pentru desfăşurarea concilierii5. Bucureşti. acesta trebuie să fie la domiciliul pârâtului dacă este vorba de comerciant sau necomerciant persoană fizică. Editura Lumina Lex. A. Dovada îndeplinirii obligaţiei de conciliere Potrivit art.: reclamantul va convoca partea adversă. Bucureşti. dar ţinând cont de normele de competenţă teritorială generală sau principiile de echitate4. Fanu-Moca. Nimic nu împiedică părţile ca prin acordul lor de voinţă. 7201 alin. 3 Cod proc. 2 Cod proc. A. În procesul verbal vor fi precizate clar pretenţiile părţilor cu privire la obiectul litigiului. Jurisdicţie comercială. 7/2001. Teorie şi jurisprudenţă. În situaţia în care pârâtul dă curs solicitării primite din partea reclamantului şi se prezintă la data la care este convocat se consemnează în scris. dar nu mai repede de 30 de zile de la data primirii convocării la conciliere de către reclamant. Pentru realizarea procedurii concilierii prealabile.. p. fax sau orice alt mijloc de comunicare3 care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. 1 M. în Revista de drept comercial. 2003.trebuie să existe corespondenţă între conţinutul procedurii prealabile şi conţinutul cererii de chemare în judecată2. cât şi pârât).N. Potrivit art.facultative şi cele obligatorii. ce va fi semnat de fiecare dintre părţi. p. Tratar de drept procesual civil. Locul de desfăşurare a procedurii concilierii nu este precizat în lege. Convocarea. precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.se desfăşoară în condiţii stabilite de lege. p. rezultatul discuţiilor. Editura C. 12/2001. Editura All Beck.159-167 4 Ioan Leş. iar temeiul legal al acestor pretenţii să fie însoţit de înscrisuri pe care părţile îşi întemeiază punctele de vedere7. Petrovici. p. ori la sediul uneia dintre părţile litigante6. Beck. ori la sediul societăţii comerciale. în Dreptul nr. 2007.civ. 296 135 .H.

114. 1 Cod proc. anexându-se dovada calităţii. reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii. pentru persoanele juridice. Tratar de drept procesual civil. Întâmpinarea Întâmpinarea este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de către reclamant. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere. Dacă instanţa de judecată este sesizată cu judecarea unei cauze în care procedura concilierii directe este obligatorie şi aceasta nu a fost îndeplinită. . 7204 alin. la alin.Avantajele procedurii concilierii constau în: faptul că neînţelegerile pot fi soluţionate de către părţi într-un timp cât mai scurt. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. în faţa primei instanţă. . 368 136 . precum şi probele pe care se întemeiază cererea. faptul că reclamantul evită plata taxelor de timbru în situaţia unui proces. 7201alin. după caz. Bucureşti. Potrivit art. Editura All Beck. 7204 alin. după caz. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. Etapa scrisă pregătitoare Etapa scrisă pregătitoare reprezintă prima etapă a dezbaterilor judiciare. . 7203 se completează cu cu cele ale art. art. în cererea de chemare în judecată trebuie să se arate şi domicliul ales în România. Cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul investeşte instanţa de judecată cu soluţionarea pretenţiilor sale.numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu. menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. în acelaşi timp. 7203 Cod proc. 1 pct. În această etapă: . 112 Cod proc. 2001. a.se citează părţile. denumirea şi sediul lor. şi apărările sale1. (art.civ. va pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii formulateşi va respinge cererea ca inadmisibilă. Prevederile art. La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori. va putea trece la administrarea dovezilor şi judecarea fondului cauzei. La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile.motivele de fapt şi de drept.. Potrivit art. .semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia. p. iar în procesele 1 Ioan Leş. arătând.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: . dimpotrivă.se introduce cererea de chemare în judecată ( se investeşte instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului). precum şi.) b.numele. (În cazul persoanelor fizice. 112 prevede că în cazul în care reclamantul locuieşte în străinătate. . 2: Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. 2. când este cazul.se depune întâmpinarea şi cererea reconvenţională. codul fiscal şi contul bancar.obiectul şi valoarea cererii.civ. dacă instanţa constată îndeplinirea procedurii concilierii. .

cel puţin 5 zile.civ.civ. 7203 alin. .se realizează egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor. a) şi b). Citarea părţilor în litigiile comerciale Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea. Bucureşti. Bucureşti. . 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere. 2007. 372 3 Laura Cetean-Voiculescu. Art. 86 din Cod proc. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. În pricinile urgente. p. . datorită avantajelor pe care le oferă soluţionarea concomitentă a celor două cereri3. Tratar de drept procesual civil. 317-318 137 . La cererea părţii interesate. precum şi pentru studierea acesteia de către pârât.contribuie la urgentarea soluţionării procesului. termenul poate fi şi mai scurt. Este deosebit de important depunerea întâmpinării în materie comercială. precum şi prin faptul că instanţa are posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care-şi va desfăşura activitatea1. legate special de celeritate. Editura C. 115. p. din oficiu. În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională. reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. d. în sensul de a deriva din acelaşi raport juridic. Disjungerea cererilor se va pronunţa în materie comercială numai în cazuri extreme. Beck. citaţia. iar în procesele urgente. întrucât: . Bucureşti. 313 2 Ioan Leş. În cazul litigiilor prevăzute de art. Beck. sub pedeapsa nulităţii. prin arătarea dovezilor. determinată de necercetarea fondului. în litigiile comerciale nu pot fi inovecate pretenţii civile.cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională se judecă împreună. poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. c. prin motivarea ei. 2001. după aprecierea instanţei. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională: . p. cu cel puţin 3 zile. va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.: Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic. menţionându-se şi datele arătate la art. Editura All Beck. Cererea reconvenţională Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art.urgente. 2007. instanţa. . Editura C. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere. 1 lit. prevede modalităţile de comunicare a cererilor şi a actelor de procedură: Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face. prin 1 Laura Cetean-Voiculescu. 7205 Cod proc. el poate face cerere reconvenţională.H. ţinând seama de complexitatea cauzei.reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării.obiectul cererii reconvenţionale să fie de natură comercială.pretenţiile pârâtului să aubă legătură cu cererea principală. Potrivit art.H.

Pentru motive temeinice. 2. pentru parte sau pentru cel care o reprezintă. date în cunoştinţa părţilor. alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. în Revista de drept comercial nr. îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri. chiar şi asupra fondului. Comunicarea se va face prin poştă. 1 Cod proc. potrivit art. 7-8/2001. procesele se judecă cu precădere faţă de alte litigii. citarea părţilor. judecata.civ. în ziua următoare sau la termene scurte. succesive.) Când procedura de citare este legal îndeplinită. dacă procedura de citare nu este îndeplinită. potrivit legii. potrivit legii. de la săptămână la săptămână. în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. editat de Oficiul Naţional al registrului Comerţului. care pot contribui la soluţionarea cu celeritate a litigiilor comerciale şi dau posibilitatea administrării oricăror probe1. când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă. precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu. Sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedură este nulitatea relativă (întrucât poate fi invocată numai de către partea interesată. care nu a fost legal citată sau căreia nu i-au fost communicate actele de procedură. b. precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului (art. A. Fanu-Moca. Roşu. precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. Instanţa este datoare să asigure. în materie comercială.agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia. asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor. Judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi. vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri. O particularitate a litigiilor comerciale constă în existenţa unei noi excepţii procesuale – lipasa procedurii prealabile – ce poate fi ridicată în faţa instanţei. p. 222. 7206 alin. relaţii scrise. 159-167 138 . Dacă au fost invocate mai multe excepţii. precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe. La aceste termene instanţa poate stabili. Instanţa solicitată. cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. când este cazul. În doctrină. Regula stabilită este acordarea termenului de judecată “în ziua următoare sau la termene scurte”. 7 alin. În cadrul procedurii insolvenţei. Procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. 85/2006. este obligată să ia de îndată măsurile necesare. soluţionarea cu celeritate a procesului. 1 din Legea nr. a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. se consideră că este mai potrivită acordarea de termene scurte. şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. Dezbaterea cauzei în şedinţă publică Din dispoziţiile Codului de procedură civilă pot fi desprinse două reguli importante care sunt destinate soluţionării eficiente şi rapide a procesului: a. precum şi comunicarea oricăror acte de procedură. în acelaşi timp: 1 C. iar excepţia este acordarea de termene normale. Considerţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor.

şi de la comunicare. astfel încât nu se mai pune problema analizării celeilalte excepţii. deliberarea se va face în confom prevederilor cuprinse în Cartea II Titlul III Capitolul IV. sunt prevăzute două reguli derogatorii de la dreptul comun: 1. preşedintele va putea încuviinţa. 261 alin. 2.darea de cauţiune. precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. iar potrivit 7204 alin. excepţia de procedură a necompetenţei şi excepţia lipsei procedurii prealabile. asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . întrucât nu mai sunt dosare de conexat2. preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii. dacă a fost dată cu citarea părţilor.civ. excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia conexităţii. Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. instanţa va cerceta mai întâi excepţia de necompetenţă. Asistarea părţilor Asistarea presupune punerea la dispoziţia mandantului a cunoştinţelor prin oferirea de consultanţă juridică sau prin consiliere în formularea de acte la diferite autorităţi publice. art.civ. purtând menţiunea că este irevocabilă. 6 Cod proc. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil.civ. 4 Cod proc. întrucât admiterea ei duce la respingerea cererii. Editura C. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. (7202 Cod proc.civ) 1 Laura Cetean-Voiculescu.partea introductivă. în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială. 7209 Cod proc. sechestrarea navelor. 7208 Cod proc. măsuri asigurătorii. Art. 2007. 326 2 M. hotărârea.civ.. 7209 Cod proc. 7209 alin. 107-123 139 .sunt prevăzute de Codul comercial. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. În procesele şi cererile în materie comercială părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti. deoarece numai instanţa competentă poate verifica cea de-a doua excepţie1. Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute de 1141 alin. trebuie cercetată mai întâi excepţia lipsei procedurii prealabile. 6 Cod proc. fără efectuarea altor formalităţi (art. Beck.civ.1. prin încheiere executorie. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi.civ. b. Bucureşti. poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. prevăzute de art.) Alte aspecte specifice judecăţii în primă instanţă în materie comercială a.). 2. constituie titlu executoriu. Hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde elementele obligatorii (care alcătuiesc cele trei părţi esenţiale ale oricărei hotărâri judecătoreşti: practicaua. în condiţiile legii. Tăbârcă. 7208 şi art. momentul la care poate fi formulată cererea de sechestru asigurător sau poprire asigurătorie. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti Întrucât dispoziţiile speciale privind soluţionarea litigiilor comrcaile nu prevăd norme speciale. Hotărârii judecătoreşti pronunţate în materie comercială sunt executorii şi sunt supuse atât apelului cât şi recursului. în Dreptul nr. dacă a fost dată fără citarea lor.H.civ. Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. ridicarea sechestrului asighurător. (art. 1 Cod proc. p. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. în materie comercială. În art. prevede: De asemenea. motivarea sau considerentele – motivele de fapt şi de drept şi dispozitivul). 11/2003. p.

prin înţelegerea părţilor. În materie comercială termenul de perimare este de şase luni. în Juridica nr. 1021 din Codul civil. art.Regula potrivit căreia părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistate de experţi ori de alţi specialişti... realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. se întemeiază pe caracterul complex al litigiilor comerciale. Belegante. c. I. contestaţie. Teorie şi jurisprudenţă. în Revista de drept comercial nr. nr.. Gh. Jurisprudenţă comercială comentată. Stăruinţa instanţei pentru soluţionarea litigiului prin înţelegere În cursul judecăţii asupra fondului procesului. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. Bibliografie 1. V. în tot sau în parte. când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. 7206 Cod proc.. instanţa este datoare să asigure desfăşurarea cu cleritate a procesului. instanţa este datoare să asigure. Editura Lumina Lex. Ed. care dispune că: procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. judecătorul este obligat să stăruie pentru soluţionarea prin înţelegerea părţilor. G. 12/2002 7.N. Hotărârea pronunţată nu poate fi atacată nici cu apel. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. M. Litigii în materie comercială. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială.civ. 7-8/2002 2. Deleanu. Bucureşti. V. Gh. g. dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Beck. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial. II. Editura C.. A. Termenul perimării nu curge cât timp. 45 Cod com.A. fără vina părţii. d. potrivit legii. cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. instanţa va stărui pentru soluţionarea lui.. Jurisdicţia comercială.M. Bucureşti. recurs. nr. 2007 6. 44: În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. Se observă că în cazul litigiilor comerciale. Arad. 2003 4. în Revista de drept comercial nr. în Revista de drept comercial. Tratat de procedură civilă. nr.... Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. 12/2001 8. Asigurarea celerităţii Regula este prevăzută expres de art. 248 Cod proc.. Costin. Medierea – un alt fel de justiţie. chiar împotriva incapabililor.H. Laura. în Revista de drept comercial. Perimarea judecăţii în litigiile comerciale Potrivit art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Concilierea directă. 2000 140 . 5/2002 5. potrivit art. Partea nu se socoteşte în vină. Gh. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie de către instanţă în cazul obligaţiilor comerciale Potrivit prevederilor Codului comercial. Buta. Ciobanu. Cetean-Voiculescu. f. Bădescu. apel. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. în Revista de drept comercial. e. Servo-Sat. 7/2000 3.: Orice cerere de chemare în judecată. Baias. Dănăilă. V. Miff. Buta.. Inadmisibilitatea retractului litigios In materie comercială. nici cu recurs.civ.. vol. 1402.: Contractul litigios prevăzut de art. F. 9/2005 9.

Editura All Beck. A. 1981. legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor şi de a casa ori modifica acele hotărâri ce sunt greşute sau de a le confirma pe cele ce sunt legale şi temeinice1. Stoenescu.. C. . Ioan. Fanu-Moca. Editura Didactică şi Pedagogică. stabileşte două reglementări distincte referitoare la hotărârile pronunţate în materie comercială: 1.. Codul de procedură civilă. Bucureşti. p. Editura All Beck. 1 I.. 4/2004 Roşu. în Dreptul nr. 15. Potrivit art. Luncean. Diamant. Zilberstein.”Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. A. Tratat de drept procesual civil. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 9. 8/2002 Leş. Controlul judiciar reprezintă dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica. Bucureşti. în Dreptul nr. Tratar de drept procesual civil. Căile de atac şi Procedurile speciale. în Dreptul nr.civ. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). în Revista de drept comercial nr.10. Ioan Leş. în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. nr. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. 2 din Codul de procedură civilă. p. 7208 Cod proc. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială... 109 alin. 530 141 . 7-8/2001 Tăbârcă.. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 2001. 13.. în Revista de drept comercial. S. 1/2006 Roşu. Drept procesual civil. 12. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. M. V.. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”. 11/2003 CAPITOLUL VI JUDECATA IN CONTROL JUDICIAR Controlul judiciar se declanşează prin intermediul căilor legale de atac prevăzute în Codul de procedură civilă. B. Bucureşti. 11. 14. 2001 Petrovici. M.

pentru cel lipsă. :“Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere. Exemplificăm în acest sens. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac”. pentru că dispoziţiile 2821 alin. Laura Cetean-Voiculescu. În legi speciale comerciale se regăsesc texte care prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti pot fi atacate doar cu recurs. acţiunile posesorii. 12/2004. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.civ. nr.:”Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. că este susceptibilă de apel. 31/1990: “Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului”. Gheorghiu. în Revista de drept comercial. p. V. vol. 24 2 Ioan Leş. 282 1 din Codul de procedură civilă. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. 2007. atât în materie civilă. 60 alin. De asemenea. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Apelul Apelul reprezintă calea ordinară de atac prin care oricare dintre părţile litigiului comercial poate solicita jurisdicţiei imediat superioare reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond2. 327-328. Astfel. 431 142 . constituie titlu executoriu. p. 1 Cod proc. cât şi în materie comercială. dispune:” Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. 2001. Ciobanu. şi de la comunicare. purtând menţiunea că este irevocabilă. II. hotărârea. Existenţa a trei sau mai multe grade de jurisdicţie este de natură să complice în mod inutil sistemul de organizare a unei justiţii democratice şi eficiente1. 1 al art. luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”. 1 Ioan Leş. 31/1990: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului”. 102-103. 1 Cod proc. cât şi nepatrimoniale s-a exprimat opinia3. Editura C. Tratat de drept procesual civil. iar cele pronunţate în apel sunt susceptibile de recurs. 2821 alin. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare. 3 N. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. 62 alin. nr. Bucureşti.civ. Editura All Beck. În materie comercială. Potrivit art. în doctrină s-a afirmat că numai promovarea consecventă a principiului celor două grade de jurisdicţie poate da eficienţă imperativului de realizare a unei justiţii eficiente şi rapide. Dispoziţii speciale prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti nu sunt supuse apelului sau că pot fi atacate numai cu recurs. Beck. fără efectuarea altor formalităţi”. precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. potrivit art. 1 din Legea nr. p. 7209 Cod proc. 3733 Cod proc.civ. 6/2003. hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt susceptibile de apel.M. art.000 lei inclusiv. pentru creditorul prezent. 539. p.civ. 3 din Legea nr. Actuala reglementare asigură principiul dublului grad de jurisdicţie. Bucureşti. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. litigii al căror obiect are o valoare de până la 100. Dacă cererea cuprinde atât capete patrimoniale. în Revista de drept comercial. sunt derogatorii de la norma generală care instituie că hotărârile pronunţate în materie comercială sunt susceptibile de apel. ale art.H.2. dispoziţiile art.

H. 60 dispune: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului. 317-318 Cod proc. p. cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată”. Hotărârile 1 Laura Cetean-Voiculescu. Editura C. 85/2006 art. 284 alin. Partea a IV-a. Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. In materie comercială. Motivele recursului se pot depune la instanţă. Bucureşti.civ.civ. dacă legea nu dispune altfel. In materie comercială sunt prevăzute reguli pentru soluţionarea recursului: . Contestaţia în anulare obişnuită2 ( poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. Bucureşti. 8. 85/2006 art. în cazul nesocotirii unor norme procedurale1. pentru orice alte persoane interesate. În cazul admiterii recursului.. în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege. prin intermediul căreia părţile sau procurorul pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru cazurile prevăzute în mod limitativ de art. prevede unele norme procedurale cu privire la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. 1 Cod proc. 609 143 . iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ. 301 Cod proc. Recursul Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căruia ser poate cere desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în apel sau fără drept de apel. nci în cazul în care acest termen nu a fost respectat. În termen de 3 zile de la data depunerii. de retractare. 1. . Potrivit art. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei. 31/1990 la art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.).Legea nr. oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. 304 Cod proc.civ. citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. dacă legea nu dispune altfel (art.. p. Editura All Beck. 317 alin. 2007. recursul va fi soluţionat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curta de apel. apelul nu are efect suspensiv nici în cazul în care a fost declarat în termen. 2001. termenul de recurs este de 10 zile.Legea nr. Fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. Instanţa de recurs este Curtea de apel. decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului. Beck. 438 2 Ioan Leş. pentru motivele prevăzute în art. Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României.civ.Legea nr. Contestaţia în anulare Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară. 12 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs. dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului). În dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt consacrate două forme ale contestaţiei în anulare: 1. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Tratat de drept procesual civil.

1 Cod proc. 616-617 C. p.civ). să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Contestaţia în anulare specială1 (poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs şi numai pentru cazurile prevăzute de art. pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. 2. Editura All Beck. pentru motivele arătate mai jos. 1 Cod proc. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii. publicată în Revista de drept comercial nr.S. nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. 207-208 144 . 2001.irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare. Revizuirea Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară.M. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Potrivit art. dec. fără a implica reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor2. 5/2004. s. din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.H. (art. II 1 2 Ioan Leş. respingând recursul sau admiţându-l numai în parte. Bibliografie: 1. Bucureşti.322 Cod proc. 317 alin.civ. 318 alin. Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României. 2007 2.. pentru ziua când s-a judecat pricina.com. Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii. Partea I. a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare şi vizează numia hotărârea instanţei de recurs. 329 Cod proc. Bucureşti. Cetean-Voiculescu. 2382/2. precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul. Recursul în interesul legii Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac ce are ca scop asigurarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării.2002. Beck. Laura..: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa. vol. nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Ciobanu... Editura C. nr. de retractare prin intermediul căreia se obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art.civ.J.: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.civ. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe. Tratat de drept procesual civil.04. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. V. p.

12/2004 4.3. nr. Bucureşti. 2001 5.. 2382/2. I. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. în cazul în care dispoziţiile speciale ale procedurii speciale de soluţionare a litigiilor comerciale sau cele cuprinse în legi comerciale speciale nu prevăd altfel. 14 .. 5/2004 CAPITOLUL VII EXECUTAREA SILITĂ A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIE COMERCIALĂ Executarea silită în materie comercială urmează regulile dreptului comun cu privire la executarea silită. în Revista de drept comercial. Ioan. publicată în Revista de drept comercial nr.. 2821 din Codul de procedură civilă. Zilberstein.. S.. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. Editura Didactică şi Pedagogică.. Căile de atac şi Procedurile speciale. dec. N. Art..S. Editura All Beck.civ. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. Tratat de drept procesual civil. 6/2003 6. hotărârea. Cap. nr. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. Stoenescu.J. au relevanţă în privinţa executării silite a hotărârilor judecătoreşti: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii.2002. 7208 şi art. Leş. 7209 Cod proc.com.. s.04. Bucureşti. Gheorghiu. 1 al art. nr. în Revista de drept comercial. Drept procesual civil. purtând 145 . care se aduce la îndeplinire prin executare silită.Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. Ioan. 1981 7. Leş. C.

2 şi 3 dispune: “În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi. “Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori. iar în conformitate cu art. hotărârea judecătorească pronunţată în materie comercială reprezintă titlu executoriu. biletul la ordin sau cec ul au forţă executorie.2005 146 . potrivit legii. 269 alin. care se execută fără formula executorie. calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau. fără efectuarea altor formalităţi”. actele autentificate de notarii publici. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă. constituie titlu executoriu. care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.civ. 58/1934 şi Legii nr. în cazul urmăririi bunurilor. Codul de procedură civilă la art. Pentru a proteja drepturile părţii care a obţinut câştig de cauză Codul de procedură civilă. Textul de lege reglementează1 o procedură execuţională dată în sarcina organului de executare. cambia. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. 374: Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. în cazul celorlalte titluri executorii. afară de încheierile executorii. 484 din 29 septembrie 2005. 1040 din 23. 372 Cod proc. este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea. Adică. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu. 2. executorul judecătoresc are de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată. Legea nr. indiferent de izvorul ei. 105/1992 recunoaşte hotărârilor judecătoreşti străine. la cererea creditorului. 3. de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege. fără să fi fost stabilit cuantumul acestora. 59/1934. potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. 368 dispune: Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani.menţiunea că este irevocabilă. şi la actualizarea acestei sume. Împotriva acestei operaţii. de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. 36/1995 art. se va proceda. penalităţi sau alte sume.XI. În cadrul acestei proceduri. de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. 1. există şi alte înscrisuri care au valoarea unor titluri executorii: 1. putere de lucru judecat. care dacă vor constata creanţe certe şi lichide au putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acestora. Conform art. potrivit legii. Executarea hotărârilor judecătoreşti Potrivit art. 373 Cod proc. Legea nr. Alături de hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti în materie comercială. 4. persoana 1 Curtea Constituţională. 66. Hotărârile pronunţate în materie comercială fac parte din categoria excepţiilor şi nu trebuie investite cu formulă executorie. forţă probantă şi forţă executorii. fără a mai fi nevoie de investirea cu formulă executorie. organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei. Potrivit Legii nr. 3712 alin. pblicată în Monitorul Oficial nr. Decizia nr. constituie titlu executoriu. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii.civ: Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care. art. ele vor fi calculate de organul de executare.

o notificare prin scrisore recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc sau bancar. acestea trebuie investite cu formulă executorie de către instanţa locului unde este situat imobilul4. 108-131 3 Legea nr. 1 Laura Cetean-Voiculescu. cu dobânzile aferente la data operării rezilierii. Potrivit art. Potrivit art. 1945. ori îşi poate organiza corpul de executori proprii. 190/1999 a fost modificată şi completată prin Legea nr. devine exigibilă. numiţi prin ordin al preşedintelui AVAB2. precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”. î Revista de drept comercial. creitorul ipotecar va trimite împrumutatului. . 2811. p. pentru valorificarea activelor bancare. expertul desemnându-se de AVAB pe bază de contract.Legea nr. 34/2006 4 Laura Cetean-Voiculescu. 399 alin. Art. 58/1934. dacă împrumutatul nu execută obligaţiile asupra cărora a fost notificat. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare3. În vederea executării silite a titlurilor executorii. Beck. .care se consideră vătămată în drepturile sale –debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare. Bucureşti. art. p. potrivit art. în cazul întârzierii la plată. Editura C. 399-404 Cod proc.H. prevenindu-l asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. AVAB poate folosi executori judecătoreşti. 449 2 A. precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. 2007.H. Fuduli. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Valorificarea unor active bancare. 2/2002. dispune: “ Împotriva executării silite. în condiţiile legii. în caz contrar creditorul poate proceda la executarea silită fără nicio altă somaţie. p. 20 din lege. 23. contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a creditului. după caz. Beck. Derogări de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă . Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. numită prin ordin al preşedintelui (art.civ1. prevede: cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii.O. precum şi garanţii reale şi personale subsecvente constituie titluri executorii. preţul de pornire la licitaţiei se stabileşte prin expertiză. Vânzarea bunurilor urmărite silit se face prin licitaţie publică organizată de o comisie din cadrul AVAB.U. 2007. executarea creanţelor ipotecare se va face de către executorii proprii ai instituţiilor autorizate sau de către executorii judecătoreşti. la ultima adresă comunicată. În conformitate cu prevederile art. 451 147 . se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul.Reguli privind executarea silită sunt statuate prin Legea nr. 51/1998 prevede norme derogatorii de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă.civ. calea de atac împotriva acestora este contestaţia la executare. 1 Cod proc. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Editura C. 1944 din OUG 51/1998 ). Nr. întinderea sau aplicarea titlului executoriu. în termen de 30 de zile de la primirea notificării. nr. De asemenea. Părţile sau terţele persoane prejudiciate prin actele de executare silită. dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 61. Termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu este de 5 zile lucrătoare de la primirea titlului executoriu.G nr. Bucureşti.

59/1934 prevede dispoziţii derogatorii cu privire la executarea silită Art. Opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formulă executorie. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. Bucureşti. 2/2002 3.. 484 din 29 septembrie 2005.XI. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cecul a fost emis.H. Decizia nr. 2007 2. A. înaintea oricărei alte pricini. Potrivit art. înscriindu-se în fals. Fuduli. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Bibliografie: 1.. Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii. creditorul va putea obţine măsuri de asigurare. Laura.2005 148 . sau nu recunoaşte procura. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. Editura C. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. de urgenţă şi cu precădere. pblicată în Monitorul Oficial nr. 54 din Legea asupra cecului.Inscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investire cu formulă executorie. somaţia va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. de urgenţă şi cu precădere. înaintea oricărei alte pricini. în Revista de drept comercial. Cetean-Voiculescu. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură. . În caz de suspendarea executării. debitorul poate face opoziţie la executare. 53 din Legea nr. Potrivit art. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. 58/1934: În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii. Beck. în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. 62 din Legea nr. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului. debitorul poate face opoziţie la executare. 59/1934 prevede: Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cambia a fost emisă. Valorificarea unor active bancare. Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura. nr. Curtea Constituţională.Legea nr. 1040 din 23.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful