P. 1
V Bunurile Regim Comercial T

V Bunurile Regim Comercial T

|Views: 194|Likes:
Published by Pop Iuliu Alin

More info:

Published by: Pop Iuliu Alin on Feb 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/13/2014

pdf

text

original

CAPITOLUL I FONDUL DE COMERŢ SECŢIUNEA I Noţiuni generale privind fondul de comerţ Legea nu defineşte fondul de comerţ.

Există o singură referire legală ce foloseşte această expresie: art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, unde se vorbeşte despre operaţiunile ce au ca obiect fondul de comerţ – „ donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ”. Legea nr. 99/1999, Titlul VI, în art. 10 alin. 3, garanţia reală mobiliară poate avea ca obiect şi fondul de comerţ. De asemenea, Legea nr. 11/1992 privind combaterea concurenţei neloiale, în art. 1 1 lit. c, defineşte fondul de comerţ astfel: constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. Separat de asta, Codul Comercial 1938, reglementează actele juridice privind fondul de comerţ1. Noţiunea, caracterele, elementele şi natura sa juridică au fost precizate de doctrină. S-a arătat că2, orice activitate comercială obligă pe întreprinzătorii, persoane fizice ori juridice să utilizeze anumite instrumente, din cele mai variate, care să-i ajute să-şi realizeze scopul economic propus. Aceste lucruri, instrumente ale exerciţiului comerţului sunt separate din punct de vedere economic, prin destinaţia lor de celelalte bunuri ce intră în patrimoniul comerciantului. Teoria fondului de comerţ nu încalcă principiul unităţii patrimoniului înscris în art.1718 Cod Civil deoarece “acest patrimoniu are numai o valoare economică, nu şi o valoare juridică, independentă de voinţa titularului său”3. Definiţia Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei, şi implicit obţinerii de profit4 .
P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Codul Comercial “Carol al II-lea”. Raportul Consiliului Legislativ. Comentarii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940; P.Poruţiu, Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial, Sibiu, 1943. 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 119; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 515-516; P.Poruţiu, Tratat de drept comercial, vol.I, Cluj, 1946, pag.352. 3 I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, p.515. 4 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p.119; O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.164; O.Căpăţână, Caracteristici generale ale societăţilor comerciale, articol, Dreptul nr.9-12/1990, p .23.
1

1

Alături de fondul de comerţ pot există din punct de vedere economic şi alte fonduri: fonduri ale meşteşugarilor, fonduri ale persoanelor care desfăşoară activităţi libere (arhitecţi, medici, avocaţi).Ca să vorbim despre existenţa unui fond de comerţ trebuie ca activitatea căreia îi sunt afectate bunurile să fie comercială. Exploatarea acestor bunuri trebuie să fie făcută de un comerciant ce urmăreşte atragerea de clientelă şi obţinerea unui profit economic, patrimonial. Fondul de comerţ şi intreprinderea Noţiunea de intreprindere se foloseşte mai rar de dreptul pozitiv. Art.3 C. com. enumeră, spre exemplu, tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiective comerciale – „Orice întreprinderi de furnituri; întreprinderile de spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; întreprinderile de construcţii; întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde” Această noţiune o întâlnim frecvent în ştiinţele economice. Intreprinderea este definită, în general, ca ansamblul tuturor elementelor materiale şi umane grupate şi organizate de comerciant, persoana fizică ori juridică, pe riscul său în vederea obţinerii unui produs destinat schimbului1. Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obţinerea de profit şi care presupune, în mod obligatoriu combinarea factorilor productivi- natura, capital, munca- în aşa fel încât să producă rezultate economice şi riscul pe care intreprinzatorul şi-l asumă. Numai activitatea economică, sistematică şi complexă, în întregul său , organizată (nu şi actele izolate), cu scopul de a aduce un câştig poate fi considerată intreprindere. Evident că, conceptul de intreprindere a evoluat în timp2. Concepţiile mai noi evidenţiază funcţiile sociale ale intreprinderii, de a promova un echilibru între interesele divergente ale intreprinzatorului ce-şi asumă riscul acţiunii, ale salariaţilor şi ale clienţilor3. Vedem, astfel că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri cuprins într-o intreprindere comercială, adică într-o structură economică ce are ca scop efectuarea de acte de comerţ de către intreprinzătorul comerciant. Deci, avem de a face cu două noţiuni distincte4 . Sfera noţiunii de intreprindere cuprinde şi pe cea a noţiunii de fond de comerţ. Adică, structura globală a intreprinderii include ca parte componentă şi fondul de comerţ 5.

A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.77 Pentru precizări suplimentare a se vedea: O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.169; D.Gălăşescu, Pyk, Drept Comercial, Bucureşti, 1948, p.350; I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. .241-253; C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,Cluj, 1948, vol.I, pag.73. 3 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.170 4 Există opinii foarte diferite în legătură cu corelaţia dintre cele două noţiuni. Pentru date suplimentare a se vedea : I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti.,vol.I, p.252; E.Cristoforeanu, Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale, Pandectele romane , 1942, IV, p.18. 5 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.172
2

1

2

SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a fondului de comerţ In doctrină s-au emis diferite teorii în legătură cu natura juridică a fondului de comerţ. S-a căutat să se dea răspuns unor întrebări: care este regimul juridic al ansamblului bunurilor căruia comerciantul îi atribuie o destinaţie economică precisă?; cum se explică faptul că ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale? a) Teoria personificării fondului de comerţ Se apreciază că fondul de comerţ devine el însuşi subiect de drept, distinct de persoana comerciantului. El se detaşează de intreprinzător, are drepturi şi datorii, patronul nefiind decât un reprezentant al fondului. Această concepţie contravine principiului înscris în art.1718 Cod Civil privind unitatea patrimoniului. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu, cu care răspunde pentru toate obligaţiile asumate, civile şi comerciale1. b. Teoria universalităţii de drept Fondul de comerţ este văzut ca o universalitate juridică, universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii distincte de drepturile şi obligaţiile civile2. Văzut ca universalitate de drept fondul de comerţ “ar proceda după modelul universalităţilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului, un activ si un pasiv propriu în conexiune indisolubilă, adică ar fi echivalentul patrimoniului general “3. Dobânditorul unei asemenea universalităţi ar fi continuatorul succesorului său şi trebuie să plătească datoriile acestuia. Adică, fondul de comerţ ar cuprinde şi datoriile, idee cu consecinţe neacceptabile în momentul în care fondul de comerţ ar fi înstrăinat ori gajat. Ideea este neproductivă deoarece nimeni nu este interesat să cumpere datorii4. Mai mult, acceptarea acestei concepţii ar duce la ideea că un comerciant titular de mai multe fonduri de comerţ ar avea mai multe patrimonii. c) Teoria universalităţii de fapt Fondul de comerţ ar fi o universalitate de fapt creată prin voinţa intreprinzatorului. Universalitatea de fapt este văzută ca un complex de bunuri, o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale. Această asamblare se realizează numai prin voinţa comerciantului care desprinde din patrimoniul său o cantitate de bunuri şi cărora le dă o destinaţie şi o unitate. Izvorul universalităţii de fapt este numai voinţa proprietarului (această spre deosebire de universalităţile legale pe care legea le crează şi le stabileşte natura juridică) 5, care unifică masa amorfă de bunuri ce formează fondul de comerţ într-o entitate nouă. Ideea are semnificaţie practică deoarece în acest caz fondul de comerţ poate fi vândut, gajat, închiriat, grevat de sarcini6.

St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, pag. 121; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 522 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 121 3 I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 524 4 Acest fenomen se observă în mod pregnant în procesul actual de privatizare. Eventualii investitori nu sunt dispuşi să cumpere fondurile de comerţ în care se includ şi datoriile. 5 Exemplu de universalitate legală: succesiunea sub beneficiu de inventar. 6 H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.

1

3

Astfel. Ediţia a VII-a. 525 6 A. cu regimuri juridice bine conturate).. dreptului muncii. pag. Paris 1902. Drept comercial român.L. 1946. 8 D. 1998.277/46. articol. Essai d’une theorie generale de l’obligations. Georgescu.C. 2 I. 1993.III. In caz de înstrăinare a fondului înstrăinătorul nu poate face concurenţa dobânditorului. Manuel de droit commercial.I. fie în componentele sale când fiecare element îşi păstrează regimul juridic obişnuit.U. Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activităţii sale comerciale fie ca un singur bun.487. în cadrul celorlalte bunuri (deoarece Codul Civil nu recunoaşte decât existenţa bunurilor mobile şi imobile.Cărpenaru.C. pag. Această teorie reprezintă în esenţă o reluare în alţi termeni a ideii de universalitate juridică. vol.G D.1462/1930. Bucureşti. Fondul de comerţ ar fi un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate incorporală similar cu dreptul de proprietate asupra creaţiei intelectuale3 Spunem că este o ficţiune juridică deoarece se consideră că titularul fondului de comerţ este titular şi asupra unor bunuri corporale. Dreptul 8/1994. citată de I. Universul Juridic. p. 1946. p. 525.228.I. chiar dacă nu există clauza expresă în acest sens.J. Cas. Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instanţelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava.64-66. Separat de asta. 4 . Cas. 2007. 121 4 Pentru precizări. Drept Comercial Român. 1930. pp. s-a spus că 5 fondul de comerţ este: 1) Un bun unitar. e) Teoria proprietăţii incorporale. p.L. drept ce trebuie apărat ca atare.Jauffret.148. Această concepţie creează o ficţiune juridică simplă şi cu consecinţe practice. Se evidenţiază însă ideea că avem de a face cu o creaţie intelectuală ce constă în îmbinarea elementelor ansamblului în aşa fel încât să se atragă clientela. Bucureşti. D. 1 D.1982. Bucureşti. diferit de elementele ce îl compun. De aici rezultă că.Cărpenaru. Or. în materiile dreptului comercial. 83 7 S-a susţinut şi (în mod izolat) că este un bun imobiliar: P. a unei evicţiuni8 . Din acest motiv majoritatea autorilor o acceptă.S. p. calitatea de universitas facti a fondului de comerţ dă naştere la dificultăti privind stabilirea locului acestui bun. 3 St. revăzută şi adăugită. pentru că majoritatea componentelor sale sunt bunuri mobile. Cas. continuarea comerţului de către înstrăinător cu aceeaşi clientelă are semnificaţia unei tulburări de folosinţă.28.Saleille. p. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. pag.I. Evident că trăsăturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase în evidenţă de doctrină. S-a formulat şi teza că fondul trebuie privit ca un drept de clientelă ce conferă titularului un monopol de exploatare4. 2) Un bun mobil6.c.D.Georgescu în Drept Comercial Român. vol. ea nu explică totuşi natura juridică a fondului de comerţ ci se mărgineşte să facă o simplă constatare. p. primind protecţia legală specifică a ansamblului.L. In această ipoteză transmiţătorul garantează pentru vicii şi evicţiune precum vânzătorul unui bun mobil. Drept Comercial Român.Perju.I. Practică judiciară în materie comercială.. vol. 108 5 I. a se vedea St.Deşi teoria universalităţii de fapt a fost recunoscută de practică 1 .283/1930. poate fi gajat şi că poate fi executat silit după regulile executării silite a bunurilor mobile7 . d) Teoria patrimoniului de afectaţiune Fondul de comerţ a fost calificat şi ca un patrimoniu de afectaţiune. Revista drept comercial 1930. El nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de Codul civil şi nici toate particularităţile drepturilor intelectuale prevăzute de legi speciale. Jurisprudenţa generală. Bucureşti. destinat realizării unui scop (exerciţiul comerţului)2.D.

Elementele disparate.în principiu.bunurile cuprinse în ansamblu îşi păstrează individualitatea şi regimul juridic şi pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terţi. 1 D. .L. fondul de comerţ nu are o alcătuire stabilă. Totuşi. unele corporale. Este posibilă cel mult o enumerare exemplificativă. I. .Georgescu.Muresan. 1946. Curs de drept comercial. Drept Comercial Român.Petrescu.I.158.regimul juridic al ansamblului îl dau elementele cele mai numeroase ce alcătuiesc fondul de comerţ.I. definirea ca bun mobil a ansamblului face ca operaţiunile asupra imobilelor contopite în masa fondului să fie considerate operaţiuni comerciale.c. p. sunt incorporate printr-o ficţiune juridică în cele esenţiale. p. Ursa. 3 M. aceste din urmă indicând regimul juridic al întregului3 . 3) Este un bun incorporal. 517 2 R. 1980. ce urmează regulile derogatorii ale dreptului comercial. 4 C. urmărirea şi transmisiunea se face respectând reglementările privind circulaţia imobilelelor. 909 Cod civil privind prescripţia instantanee. Ca o consecinţă a acestei caracterizări deducem că dacă fondul este vândut succesiv la mai multe persoane dobânditor va fi primul cumpărător chiar dacă următorul are posesia fondului. 1948. M. de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic. 5 . mai puţin importante. Concluzii Numeroasele discuţii teoretice cu privire la natura juridică a fondului de comerţ au mai mult semnificaţia unui exerciţiu intelectual de explicăre a creaţiei practicii şi mai puţine consecinţe juridice.Petrescu Ercea. Cluj.N. p.797. Bucureşti. Totuşi. în cazul fondului de comerţ nu se aplică regulile înscrise în art. p. asemenea dezbateri scot în evidenţă câteva reguli de bază care fundamentează folosirea de către practicienii dreptului comercial a acestui concept2: . Mai mult.ansamblul poate fi privit şi ca un bun unitar.131.Dacă fondul de comerţ cuprinde şi imobile (este de precizat că literatura juridică românească acceptă fără rezerve teza potrivit căreia imobilele destinate exerciţiului comerţului.III.această asociere făcute în scopul dobândirii de clientelă şi implicit de câştig are semnificaţia unei creaţii intelectuale care trebuie ocrotită invocând principiile dreptului privat. vol. altele necorporale care nu pot fi enumerate în totalitate. . dacă titularul fondului este şi proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comerţ1 . 1996. Revista de drept comercial 935. fondul de comerţ nu are o alcătuire omogenă şi nu este stabil ca un bun imobil. p. Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi găsită în teoria accesiunii.10. . Totuşi. Drept comercial roman. Dictionar de drept civil.Costin. El este compus din elemente diferite.fondul de comerţ este o asamblare făcută numai prin voinţa intreprinzatorului pe criterii economice. el are permanent câteva elemente definitorii care diferenţiază un fond de comerţ de alte fonduri economice chiar dacă aparţin aceleiaşi persoane4 SECŢIUNEA a III-a Elementele fondului de comerţ Precizări Aşa cum am arătat. vol.3/1934 Cas. Bucureşti.. Buureşti.

constituind obiectul comerţului. In general. maşini.Codul Comercial “Carol al II-lea”. mai degrabă rezultatul sau obiectul activităţii ce o desfăşoară.Nu toate elementele componente au aceeaşi semnificaţie juridică. precum şi executarea silită a lor urmează regulile dreptului comun. pag. 1940. Comentarii.). Această apreciere are o singură consecinţă practică semnificativă: faptul de a considera operaţiunea cu un imobil cuprins într-un fond de comerţ ca o operaţiune comercială. 109 C.Cartea Româneasca. Drept Comercial Român. drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive. prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul să le destineze exerciţiului profesiunii sale ci.p. mărfurile nu pot fi gajate deoarece această operaţiune ar bloca derularea normală a activităţii comerciale. Bucureşti. drepturile de autor.1982. acesta (imobilul) suferă o transformare a naturii lui juridice. Comentarii. etc. 31 5 În sens contrar: A. b) Bunurile imobile. Bucureşti. Bucureşti.Cărpenaru. drepturile de proprietate industrială.L.L.. Elementele incorporale Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei). Ori de câte ori se face referire la fondul de comerţ ca ansamblu de bunuri. 1992.. Drept Comercial Român. dacă este proprietarul lor5.Cartea Româneasca. Teoretic prin cuprinderea unui imobil în fondul de comerţ.127. Dreptul afacerilor. Raportul Consiliului Legislativ. Ed. 7 St. mobilier. drepturile asupra clientelei. 1998. aparatură. Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece conferă titularului dreptul exclusiv de a le exploata în condiţiile stabilite de lege7. a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului (utilaje.D. drepturile asupra brevetelor de invenţii. etc6. 1 2 St. transmiterea dreptului de proprietate asupra lor când transmisiunea se face printr-o operaţiune ce vizează fondul de comerţ. se admite că materiile prime destinate prelucrării. Georgescu I. Elementele corporale Din această categorie fac parte bunurile mobile corporale şi bunurile imobile. 1928. fac parte din fondul de comerţ1 In legătură cu cuprinderea mărfurilor s-au exprimat rezerve2. de comerţ si de serviciu. 3 Demetrescu P. 1940. drepturile asupra mărcilor de fabrică. 109 6 .Turcu. p.. Manuel de droit commercial. pe care le considerăm esenţiale.Codul Comercial “Carol al II-lea”. Ed. p. In general doctrina şi practica admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ.D.Unele din ele. Mărfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vândute. 83 6 I. Bucureşti. Raportul Consiliului Legislativ.J.L. materiile prime şi mărfurile.. dau însăşi caracterizarea juridică a fondului de comerţ.Vivante. Totuşi. cu toate aceste obiecţiuni se admite că mărfurile fac parte din fondul de comerţ deoarece soluţia este în favoarea creditorilor şi a creditului în general3. Iaşi. Georgescu I. In lipsa unei reglementări exprese. Bucureşti. Mai mult.p. Principii de drept comercial. pag. precum şi mărfurile. Ele. mărfurile trebuie socotite ca element component în afară de stipulaţie contrară4.227.Jauffret. 1998. drepturile asupra denumirilor de origine şi a indicaţiilor de provenienţă.. 30 4 Demetrescu P.G D.Cărpenaru. p.

a) Numele comercial (firma). 26/1990 privind registrul comerţului. 524 7 . De asemenea. Faptul înmatriculării conferă titularului un drept exclusiv şi absolut de folosinţă asupra firmei. Acest tip de protecţie juridică asigură iniţiativei şi spiritului intreprinzător al comerciantului o forţă economică evaluabilă în bani. Firma (numele comercial) se înmatriculează în registrul comerţului în mod obligatoriu. academie. Este un element de individualizare asemănător numelui persoanei fizice. român. Fiecare denumire trebuie să aibă suficiente elemente de noutate care să le deosebească de alte nume comerciale. Pentru înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului. ştiinţifică. Dacă acest drept este încălcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie. 30 alin. Este reglementată de Legea nr. exprimă puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursă de venituri determinată1. Avem de a face astfel cu un drept absolut asemănător cu dreptul de proprietate în sens clasic care oferă prerogativa folosinţei (ius utendi) şi a dispoziţiei (ius abutendi). 4. sau derivatele acestora ori sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. dispune: „Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comeţului”. în circumscripţia teritorială în care a fost stabilit sediul social. şcolar. 1 I. Totusi. academic. Bucureşti. 1946. i se poate impune să adauge suficiente elemente care să-l distingă şi să evite confuzia. titularul poate cere instanţei să-l oblige pe uzurpator să înceteze actele de tulburare şi să plăteasca despăgubiri. Georgescu.45 Legea nr. Ea (protecţia). tehnică). printr-o acţiune ce tinde să înlăture orice tulburare ce vine din partea terţilor. Potrivit art. universitate. 3. este interzisă înscrierea unei firme care conţine următoarele cuvinte ori derivatele acestora: ştiinţific. nu poate fi interzis unui omonim să exercite comerţul sub nume propriu însă. vol. Inmatricularea cu rea-credinţă a unei firme ce poate produce confuzie în paguba titularului legitim poate realiza conţinutul infracţiunii speciale de concurenţă neloială (art. Dacă actul de tulburare se realizează prin înmatricularea numelui se poate cere prin instanţă radierea. Insă. uzurpare a unei producţii necorporale intelectuale cu o eventuală valoare economică. universitar. „Firma este numele. 39 alin. Drept Comercial Român. 1.In teorie s-a arătat că dreptul privativ nu se exercită asupra unui bun corporal ci. Dreptul privativ oferă mijloacele prin care se înlătură orice tulburare. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează”. institut. El conferă acele prerogative prin care se poate apăra o intreprindere proprie. clientela ori o creaţie intelectuală (artistică. Articolul 30 alin.I. Se interzice înmatricularea unui nume comercial care poate să creeze confuzie între comercianţi. se fundamentează pe reputaţia comerciantului şi se bazează pe superioritatea produselor şi a organizării muncii sale. înscrierea unei firme care conţine cuvintele naţional. respectiv al municipiului Bucureşti. 11/1991 privind concurenţă neloială). acest drept nu va fi apărat printr-o acţiune în revendicare propriu-zisă ci. pag.L. Potrivit art. şcoală. Oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze înscrierea unei firme ce nu conţine suficiente elemente de individualizare. sau după caz.

26/1990 defineşte emblema ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeşte un comerciant de altul cu acelaşi fel de activitate. 1 din Legea nr. 1998. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor. În cazul în care firma unei societăţi cu rsăpundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi. Singura cerinţă ce o impune legea este că ea trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. 41 alin. 42 din Legea nr. 29/1990 rămân aplicabile. Iaşi. De aici rezultă că registrul comerţului nu trebuie să cerceteze elementele de noutate ale emblemei şi să refuze înscrierea. 1998 2 8 . societăţi în nume colectiv ori comandită simplă. b)Emblema. Din punct de vedere practic emblema trebuie să fie suficient de sugestivă încât să atragă atenţia şi.că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. 1992. un animal. 3 I. Concluzia se impune câtă vreme legea nu prevede ca în cazul firmei posibilitatea de transmitere numai împreună cu fondul de comerţ. pentru acelaşi fel de comerţ. Dreptul afacerilor. De aici.Turcu. astfel cum le-am definit mai înainte. Nu există obligativitatea înscrierii emblemei în registrul comerţului. 111 I. Există libertate deplină în alegerea emblemei: o figură grafică. Noi îl includem în categoria drepturilor privative. 41 din Legea nr.2 din Legea nr. Este un atribut de identificare în activitatea comercială3. Ele au mai mult o semnificaţie economică. în comadită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. un simbol.30 al. Totuşi. Ea va asigura un supliment de individualizare faţă de numele comercial şi nu este obligatorie. dispoziţiile art. Drept Comercial Român. c) Clientela şi vadul comercial Aceste noţiuni nu sunt definite de lege. Băcanu. Editura Lumina Lex.Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial şi este calificat ca fiind un drept de proprietate incorporală1. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. 29/1990 dispune. Totuşi. 29/1990: Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară. 1 St. ca dreptul de proprietate.Cărpenaru.D.227. rezultă că acest drept poate fi înstrăinat. Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. El are un caracter real (se exercită fără intervenţia activă a altor persoane) şi absolut (opozabil tuturor)2. care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale. art. Consacrarea ideii că ele aparţin fondului de comerţ imprimă noţiunilor şi un conţinut juridic al cărui regim încercăm să-l definim. o denumire fantezistă. Art. Bucureşti. o îmbinare de culori. Firma şi emblema comercială. Dreptul asupra emblemei are toate caracterele juridice enunţate când am făcut referire la dreptul asupra numelui comercial. etc. pag. Bucureşti. emblema poate fi transmisă separat de fondul de comerţ. p. legea prevede în art. implicit clientela. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea.

din punct de vedere economic. Pe de o parte. Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul3 La realizarea acestei finalităţi concură mai mulţi factori ce ţin. Bucureşti. Căpăţână. revăzută şi adăugită. Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezintă mai puţină importanţă. Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relaţia dintre clientelă şi vadul comercial4.D. Drept comercial român. Indepărtarea clientelei semnifică micşorarea vânzărilor şi implicit micşorarea cifrei de afaceri şi a câştigului.D. pe de o parte de elemente obiective (locul unde este situat magazinul. Universul Juridic. în Revista de drept comercial. Clientela şi vadul comercial nu pot fi separate. sediul. pentru a-şi proteja interesele economice legate de clientelă şi vadul comercial. să se abţină de acte tulburătorii.166. clientela constă în realizarea faptică a potenţialităţii pe care o reprezintă vadul comercial. deoarece dă stabilitate raporturilor sale juridice şi asigură în mod constant vânzarea de mărfuri şi servicii.Cărpenaru. 1991. 127 O. Ediţia a VII-a. 2007. 1 2 St. de elemente subiective (atitudinea personalului faţă de potenţialii cumpărători). promptitudinea serviciilor). Normele dreptului comun nu oferă o reglementare care să acopere şi un astfel de raport social. Este important să observăm prerogativele pe care comerciantul le are. nr. neorganizat şi variabil2. au fost considerate ca elemente distincte aflate într-o permanentă corelaţie5. Mai mult. St. p. Universul Juridic. cărora li se pretinde să aibă o anumită conduită negativă. p. p. clientela este principalul factor de prosperitate a comerciantului. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.Cărpenaru. revăzută şi adăugită. numai că “bunul” în legătură cu care se exercită prerogativele nu este un lucru determinat. Regăsim în această schemă caractere specifice ale drepturilor reale. clientela are valoare economică. 2007. Clientela comercială. 127-128 9 . Ea (clientela). 5/1998. este interesat să nu fie împiedicat să-şi mărească numărul de cumpărători şi să nu fie împiedicat să obţină realizarea acestui deziderat. Din punctul de vedere al comerciantului.Turcu. prerogativele sale de subiect activ se adresează tuturor.Cărpenaru. 10-12 3 O. s-a reţinut că ele sunt două feţe ale aceluiaşi fenomen economic. Dreptul afacerilor. Are un caracter nedeterminat. active şi pasive pentru a se apăra împotriva celor care-l tulbură în exerciţiul normal al activităţii sale. iar pe de altă parte de elemente organizatorice (priceperea în realizarea reclamei. Drept comercial român. In esenţă. revăzută şi adăugită. Din acest motiv ele sunt analizate împreună din punct de vedere juridic. p. p. Universul Juridic. 1992. iar pe de altă parte. Deci.236-238 5 Pentru amanunte a se vedea St. Comerciantul este interesat să menţină mereu trează atenţia consumatorilor de mărfuri şi servicii şi să înlăture orice acte care l-ar despărţi de clienţii săi indiferent de forma în care se produc manifestările tulburătorii. Ediţia a VII-a. Ediţia a VII-a. 127 4 I. conform legii. Definirea conţinutului juridic al dreptului pe care comerciantul îl are asupra clientelei şi vadului comercial nu poate fi realizată numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun.Inţelegem prin clientelă toate persoanele fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant pentru procurarea celor necesare1. Drept comercial român.Căpăţână. vânzare ce-i aduce profit. p.D. Găsim o astfel de precizare normativă în Legea nr. Societăţile comerciale. Iaşi. este alcătuită dintr-o diversitate de persoane. corporal. Se pune problema dacă comerciantul are un veritabil drept la clientelă si care este izvorul legitimării sale. 2007. localul). Deci. calitatea mărfurilor.

un drept privativ. 50-52 5 Practica veche a considerat la un moment dat că fondul de comerţ este o universalitate de drept şi a cuprins şi datoriile. 1971. L. 1946. indicaţiile de provenienţă. ce duce la rezultate economice. pag. apelând la proceduri diferite (civile sau penale). 544 Yolanda Eminescu.998 C. p.D. III. p. 405 /1922. 1982. Drepturile de creaţie intelectuală. Ediţia a VII-a. Drept civil. p. D. Universul Juridic. L. Aceste drepturi fac parte din fondul de comerţ şi sunt reglementate prin legi speciale3. Totuşi. p. Bucureşti. Cărpenaru. şi conferă titularului său. comerciantul este legitimat activ să ceară prin instanţă oricui să respecte sarcinile unei obligaţii de a nu face ceva. 212 /1991.c.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia. în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor. orice creaţie ştiinţifică şi artistică)2. pe durata valabilităţii acestuia. fie o dată cu fondul de comerţ dacă sunt cuprinse în ansamblul acestuia. B. dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare4. Mihai. de comerţ şi de serviciu. I. Doctrina este unanimă în a considera în prezent că drepturile de creanţă şi obligaţiile nu fac parte din fondul de comerţ. Ada Petrescu. 129.O. vol. Toţi comercianţii şi numai comercianţii.Comerciantul tulburat în exerciţiul normal al activităţii sale poate cere instanţei. Creaţii noi. în consecinţă.O. Fondul de comerţ nu este o universalitate juridică şi nu poate cuprinde toate elementele active şi pasive ale patrimoniului comerciantului5. Tratat de proprietate industrială. ne obligă să vorbim despre existenţa unui drept privativ în sensul indicat mai înainte. 1923. interzis. Tipografia Universităţii Bucureşti. M. Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de inveţie. Editura Academiei. Din punct de vedere juridic le calificăm a fi drepturi privative. izvorul obligaţiei constând într-un fapt ilicit cauzator de prejudicii (art. vol. dreptul asupra clientelei şi vadului comercial este absolut. p. Dreptul de proprietate industrială. un drept exclusiv de exploatare. de reprezentare sau folosire. eliberat de OSIM. Drept Comercial Român. d) Drepturile de creaţie intelectuală Avem în vedere drepturile de proprietate industrială cât şi drepturile de autor (invenţii. M. Altfel spus.L. Bucureşti. Observăm deci. Drept comercial român.O. Titularul fondului de comerţ în calitate de dobânditor are dreptul să le folosească şi să le culeagă beneficiile patrimoniale în condiţiile prevăzute de normele speciale. Din aceste caracteristici putem deduce apoi consecinţe practice1. normele indică conduita interzisă. ocrotirea unei potenţialităţi ce rezultă dintr-o activitate organizatorică de creaţie intelectuală. să impună încetarea oricărui act tulburător.114/1967. denumirile de origine. 4 St.Mai mult. know-how-ul. revăzută şi adăugită. mărcile de fabrică de comerţ şi de serviciu. 2007. Pandectele romane. f) Regimul creanţelor şi datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului.60/1996. are dreptul de reproducere şi difuzare.33 10 . neindividualizaţi sunt obligaţi să se abţină să săvârşească actele considerate interzise.28/1967 privind mărcile de fabrică.III. Intâlnim aici aceleaşi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice dreptului exercitat asupra fondului de comerţ. desenele şi modelele industriale.Cărpenaru. 1987. în compunerea fondului de comerţ trebuie să intre anumite creanţe si obligaţii legate 1 2 I. Opozabilitatea erga omnes. 8 3 L. Deci. e) Drepturile de autor Titularul fondului de comerţ.I. incorporal. în alt mod a operei şi.64/1991 privind brevetele de invenţii. în sensul precizat. L. Editura Didactică şi Pedagogică.Civ). Ele pot fi ocrotite fie separat. 17. D. Georgescu. St. că obiectul dreptului ocrotit în persoana comerciantului este un bun necorporal faţă de care toţi comercianţii au obligaţia să se abţină să săvârşească anumite acte pe care normele le indică a fi interzise. Bucureşti.Cas. Succesiunile. Dacă există vreo pagubă se pot obţine despăgubiri.

De asemenea. nemijlocit de alte elemente ale fondului1. El îşi asumă responsabilitatea exploatării.Dreptul 3/1996. singur sau cu ajutorul colaboratorilor. dată fiind legătură lor indisolubilă. Prin ele se tinde să se înlăture tulburările aduse fondului şi elementelor componente ale acestuia.D.J. Drept Comercial Român.71.p. pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza acţiunea în revendicare deoarece fondul de comerţ este şi un bun incorporal asupra căruia titularul are drepturi privative ce conferă puteri exclusive de exploatare. 1998. Bucureşti. acţiunea în revendicare foloseşte pentru apărarea drepturilor ce se exercită în legătură cu bunuri corporale. Textul art. 11 . Totuşi. SECŢIUNEA a V-a Exploatarea şi gestionarea fondului de comerţ Cel mai adesea fondul este exploatat şi gestionat de către proprietarul însuşi. 14-15 din Legea 1 R. Drept comercial roman.C. el încasează beneficiile şi el suportă pierderile.S.p. 1996. Or. Acele tulburări ce constituie acte de concurenţă neloială intră sub incidenţa reglementărilor Legii nr. fondul de comerţ cuprinde drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele de muncă ale persoanelor ce lucrează utilizând elementele fondului de comerţ.156. SECŢIUNEA a IV-a Apărarea fondului de comerţ Caracterizarea fondului de comerţ ca fiind un bun mobil ne îndreaptă spre ideea că fondul poate fi apărat prin acţiunea în revendicare. vătămată.C. energie. Dacă fapta constituie infracţiunea de concurenţă neloială. telefon etc). De asemenea.c.160/1996.D. se pot utiliza acţiuni în pretenţii prin care se solicită repararea pagubelor produse urmare a actelor tulburatorii. Apărarea fondului de comerţ se realizează prin acţiuni specifice. Ne referim la drepturile de creanţă şi obligaţiile ce rezultă din contractul de închiriere a sediului magazinului şi din contractele obişnuite de furnitură (apă.. Bucureşti.c.93. pag. în funcţie de natura corporală ori necorporală a părţii din ansamblu.Petrescu. Numele colaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie făcute publice prin registrul comerţului.451/1995. El asigură conducerea. St. 116 2 D.Revista de drept comercial 9/1996.Carpenaru.. Nimic nu împiedică însă pe comerciant să-şi apere separat fiecare element component al fondului sau prin acţiunile recunoscute de lege. Practica a consacrat ideea că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din închirierea magazinului fac parte din fondul de comerţ deoarece localul este un element esenţial ce atrage clientela2. statul ca titular al acţiunii penale va trage la răspundere penală pe tulburător în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.S. Lor li se vor aplica dispoziţiile acestei legi. 11/1990 privind combaterea concurenţei neloiale. Aceste drepturi şi obligaţii se vor transmite o dată cu fondul de comerţ.J. Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevăzute de această lege şi să ceară încetarea tulburării şi recuperarea eventualei pagube. p.direct.

Vânzarea fondului de comerţ. Subsecţiunea a II-a .J. p. condiţie ad probationem. gajat. Cel care controlează activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu de comerciant.G D. Distincţia capătă semnificaţie practică cel mult în cazul comercianţilor persoane fizice. Legea nu prevede expres aceste posibilităţi însă deducem regula din principiul mai general al libertăţii actelor juridice.. Condiţii de formă Vânzarea fondului de comerţ este un fapt de comerţ deoarece se realizează din nevoi comerciale şi are ca scop continuarea unor fapte de comerţ începute de vânzător. Comerciantul va rămâne în acest caz proprietarul. In lipsa unei reglementări făcute de legea comercială aceste acte vor fi supuse regulilor de drept civil şi comercial. iar gestionarul va controla şi dirija exploatarea fondului.L. Drept Comercial Român. In principiu această vânzare este supusă regulilor vânzării comerciale. Manuel de droit commercial.nr. El va fi resposabil în faţa proprietarului în condiţiile contractului de muncă sau de mandat. percepe beneficiile şi suportă pierderile. 68 A. Totuşi fiind necesară înregistrarea la registrul comerţului se impune redactarea actului în forma scrisă. 1998. De altfel. Nimic nu impiedică pe proprietar să încredinţeze gestionarea fondului unui terţ. El poate fi donat. In practica românească aceste acte nu se prea utilizează însă. Bucureşti. după caz. Totuşi.21 din Legea nr. în principiu prin orice mijloc de probă. 26/1990 se aplica si celor ce administreaza sau gestioneaza fondul de comerţ din aceleaşi raţiuni pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea înregistrării acelor date. SECŢIUNEA a VI-a Operaţii juridice având ca obiect fondul de comerţ Subsecţiunea I. Fiind un fapt de comerţ va putea fi dovedită. Precizări Fondul de comerţ poate face obiectul unor operaţiuni juridice foarte diferite. pag. 83 12 . Deducem însă din obligaţia înscrisă în art. al exploatării fondului. închiriat. ea are anumite particularităţi ce rezultă din natura juridică specială a bunului ce constituie obiectul operaţiunii.D. in condiţii prestabilite prin contract. este greu de închipuit o exploatare şi o gestionare a unui fond comercial distinctă de exploatarea şi gestionarea unei societăţi comerciale.Jauffret. poate fi grevat de un uzufruct2. el exercitând comerţul pentru altul1. Nici o normă nu indică ce anume va cuprinde contractul de vânzare cumpărare al unui fond de comerţ. In acest din urmă caz proprietarul păstrează riscul afacerii sale. nimic nu împiedică pe cei interesaţi să uzeze de asemenea formule juridice.Carpenaru. salariat sau angajat printr-o convenţie de drept comun (mandat). vândut. Vom examina în cele ce urmează cele mai importante acte juridice ce au ca obiect fondul de comerţ. 26/1990 ca acest contract 1 2 St. adus cu titlu de aport în societate.1982. Proprietarul poate să-l cointereseze asigurându-i participarea şi la beneficii.

vânzătorul trebuie să permită cumpărătorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verifica îndeplinirea acestei obligaţii. Bucureşti. a) Vânzătorul trebuie să predea bunul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător de evicţiune şi pentru vicii ascunse. Lipsa înregistrării nu duce la nulitatea actului ci.21 din L. 58/ 1991 privind privatizarea societăţilor comerciale. pag. De asemenea. în care sarcina probei aparţine reclamantului care trebuie să dovedească frauda şi reaua credinţă a cumpărătorului.124. Fiind un bun mobil alcătuit şi din bunuri imobile trebuie să se menţioneze şi să se individualizeze imobilele ce se consideră a fi vândute odată cu fondul de comerţ.trebuie să cuprindă un minimum de menţiuni care ar prezenta importanţă pentru terţii creditori (înregistrarea are ca efect opozabilitatea actului faţă de terţi şi ca scop protejarea intereselor creditorilor): preţul vânzării. Se impune. 2 13 . Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja rămâne acţiunea pauliană.Carpenaru. Mai mult. p. Drept Comercial Român. o acţiune de drept comun. fără alte precizări. Teoria generală a obligaţiilor. Predarea fondului constă în punerea la dispoziţia cumpărătorului a tuturor elementelor corporale cel alcătuiesc. că transmisiunea imobilelor urmează şi reguli de drept comun şi trebuie să se facă formalităţile de publicitate imobiliară. Aceasta.D. 1998. cifra de afaceri ce a rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedentă vânzării. cei fraudaţi printr-o astfel de vânzare nu au nici un mijloc procedural eficient pentru a-şi proteja interesele şi drepturile. 169/1991 3 Liviu Pop. Monitorul Oficial nr. Condiţii de fond Acest contract este supus regulilor generale ce guvernează vânzarea comercială. Bucureşti. Problema publicităţii vânzării fondului de comerţ Din păcate legea română nu prevede nici o formă de publicitate a vânzării fondului de comerţ (excepţie fac vânzările de fonduri aparţinând statului aflate sub regimul reglementărilor privind privatizarea)2. Pentru creditorii vânzătorului această operaţiune este esenţială câtă vreme fondul de comerţ cuprinde o parte însemnată din activele patrimoniale ale comerciantului şi sumele încasate din vânzare pot fi risipite practic cu mare uşurinţă. lichidă şi exigibilă3. reclamantul ca să i se primească acţiunea trebuie să aibă o creanţă certă. Lipsa acestor menţiuni ar putea fi invocată de creditori ca dovadă de fraudare într-o eventuală acţiune revocatorie. Efectele contractului Orice vânzare dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina vânzătorului şi a cumpărătorului.26/1990 prevede obligaţia înregistrării menţiunilor referitoare la vânzarea fondului. cel mult la sancţiuni de ordin administrativ. de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii să-şi poată proteja drepturile şi interesele. Deducem că un contract neînregistrat produce efecte între părţi dar nu poate fi opus terţilor pentru că înregistrarea are numai un efect de opozabilitate1. în astfel de vânzări. Practic. 1 St. Art. mai ales. Neprocedarea în acest mod are semnificaţia neîndeplinirii obligaţiei de predare. beneficiul rezultat în anii precedenţi. 118 Legea nr. 1997.

din art. de asemenea. Dacă fondul se revinde înainte de încasarea integrală a preţului. de la caz la caz: să prezinte clienţii săi cumpărătorului. Gajarea fondului de comerţ Nici gajul asupra fondului de comerţ nu este supus vreunei reglementări speciale care să-l facă mai atractiv pentru creditori. etc.1700 pct. Fondul de comerţ poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa rapidă (privită ca şi posibilitate). 1 St. Gajarea se realizează convenţional printr-un contract de gaj. Drept Comercial Român. In cazul fondului de comerţ această predare ar însemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-şi putea derula afacerile aducătoare de venituri. în circuitul comercial îl face. privilegiul prevăzut de art. în practică. Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat să fie remis creditorului. din interpretarea textelor deducem că acestui bun mobiliar i se aplică dispoziţiile titlului VI al Legii nr. Inceperea de către vânzător a aceluiaşi gen de comerţ imediat după vânzare poate avea semnificaţia unei evingeri a cumpărătorului.5 Cod civil deoarece fondul de comerţ este un bun mobil. b) Cumpărătorul trebuie să plătească preţul stabilit. titlul VI din Legea nr. în art. Orice proprietar îl poate atribui cu titlu de garanţie mobiliară unui creditor al său.D. vânzătorii se angajează să nu practice acelaşi gen de comerţ pe o perioadă determinată de timp. In acest caz cumpărătorul nu trebuie să facă dovada existenţei unei pagube ci. Fiind vorba de derularea unor sume mai mari deseori o parte din preţ se va plăti la termen. 1998.6 rezultă că regimul special instituit de această lege vizează toate bunurile mobile corporale sau necorporale aduse în gaj. vânzătorul trebuie să procedeze corespunzător. De obicei. Bucureşti. Ea urmează regimul general comercial. vânzătorul fără garanţii preconstituite va avea poziţia unui creditor chirografar. Neplata preţului îndreptăţeşte pe vânzător şi la acţiunea în rezoluţiune a contractului. licenţelor pe seama cumpărătorului.3. 99/1999. să înregistreze cesiunea brevetelor.Carpenaru. vânzătorul nu are drept de urmărire asupra acestuia (dacă nu a preconstituit un gaj). Astfel. Ca să se evite acest inconvenient în acest sector se poate practica gajul fără deposedare (art. obligaţia garantării pentru evicţiune prin fapta personală a vânzătorului este foarte probabil să fie invocată. Patrimoniul cumpărătorului va constitui gajul său general şi creditorul vânzător va intra în concurs cu alţi creditori ai cumpărătorului.9 pct. Garanţia pentru evicţiune prin fapta terţilor şi pentru vicii ascunse o imaginăm greu într-o astfel de vânzare. 99/1999). or.6. Pentru a face operabil acest privilegiu este recomandabil ca vânzătorul să introduca în contract o clauză de interzicere a revânzării fondului până la achitarea integrală a preţului. doar dovada actelor tulburătorii1. De aici deducem importanţa ce o are pentru vânzător garantarea plăţii unei părţi din preţul stabilit pentru fondul de comerţ vândut şi predat. fondul de comerţ este un bun mobil necorporal. El va avea. practic să fie lipsit de interes.In ce priveşte elementele necorporale. 118 14 . clauza înregistrată expres în registrul comerţului. Legea română nu prevede garanţii speciale în acest sens. pag.1 se precizează că această lege se aplică tuturor garanţiilor reale mobiliare. Subsectiunea a III-a. Insă. Deşi fondul de comerţ nu face parte din bunurile enumerate expres în art.

Nu se va putea constitui însă sechestrul prevăzut de art. Noi rămânem la punctul de vedere ca legea română nu exclude gajul fără deposedare şi că textul legii (art. 15 . Se pune problema dacă asupra unui fond de comerţ se pot institui măsuri asigurătorii de către instanţă. dreptul asupra spaţiului închiriat) deoarece ele ţin de natura fondului de comerţ1.proc. 1946..591-601 C.Jauffret.civ. or.I. Pyk. .J. Buletinul Curtii de Apel. 475 .1946.363.p. 475 . Dreptul creditorului gajist intră sub incidenţa art. 1934.Gălăşescu. este necesară realizarea atât a înregistrării gajului la registrul comerţului cât şi publicitatea specifică garanţiilor. O parte a doctrinei reţine că gajul fondului de comerţ este un gaj cu deposedare şi că la încheierea lui se face o remitere simbolică a bunului gajat prin predarea documentelor privitoare la fondul de comerţ. Creditorul are însă drept de urmărire şi preferinţa asupra fondului astfel cum va fi descris în actul de constituire a gajului.128/14. dar admite sechestrul judiciar D.b din Legea nr.să se enumere elementele fondului de comerţ care vor constitui garanţia creditorului. publicitatea acestor măsuri este obligatorie 1 2 A. Câtă vreme considerăm fondul de comerţ un bun unitar şi mobil reţinem că nu există nici un impediment pentru ca fondul de comerţ să fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurător în condiţiile comune înscrise în art. 3 I. întinderea puterii de urmărire-primul asupra preţului global al fondului.de Apel Chisinău.proc.21. .40. Georgescu.c.I.3. Bucureşti.64/1995.99/1999) nu exclude fondul de comerţ dintre bunurile pentru care nu se face deposedarea. Drept Comercial. p.c. Regula o deducem din dispoziţiile art. să le descrie şi să le indice locul unde se află. acest fapt trebuie consemnat în registrul comercianţilor alături de publicitatea comună tuturor garanţiilor. lit. 26/1990 şi art.477.2 lit. 99/1999. 1948.L. Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial. Bucureşti.1700 C. dubla înregistrarea are raţiuni practice. Cas.C. Revista de drept comercial 1946. p. Intre privilegiul vânzătorului (art. Manoperele frauduloase ale debitorului îl decad pe acesta din beneficiul termenului (art.-D. rangul de preferinţă. condiţie ad validitatem.G D. C. Manuel de droit commercial.civ3. vol. gajarea fondului de comerţ vizează însăşi realitatea pe care o reprezintă comerciantul în viaţa economică. Este evident că gajul nu poate cuprinde mărfurile deoarece prin specificul lor nu pot să fie urmărite. Deşi Legea nr. numai în acest mod pot fi protejate interesele terţilor. Drept Comercial Român.13 pct. clientela.21 din Legea nr.a L. 26/1990 nu prevede expres înregistrarea sechestrului judiciar şi al sechestrului asigurător asupra fondului de comerţ.05.L.Civ) si gajul creditorului există deosebiri (natura juridică a prerogativelor.11 pct.106 din L. cel de-al doilea asupra bunurilor enumerate în contract). predare ce ar realiza şi publicitatea specifică gajurilor2.491. titlul VI din Legea nr.civ.225/1933. pag.2.26/1990).contractul este supus înregistrării la registrul comerţului (art. 99/1999). el va fi înregistrat de asemenea ca garanţie pentru a se realiza publicitatea faţă de terţi.Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .deoarece acest sechestru se referă la imobile4.1982. p.477 C. p. Efectele gajului Din caracteristicile gajului asupra fondului de comerţ deducem că creditorul gajist nu are posesia fondului care rămâne la debitor cu dreptul de a-l înstrăina. titlul VI din Legea nr. 9 pct. 532 4 Practica reţine că nu este admis sechestrul prevăzut de art. 96 D.contractul să se încheie în forma scrisă.

26/1990). p. condiţie ad probationem (art. Ea (publicitatea) prezintă importanţa. ca în cazul gajului. Deci. Fondul de comerţ poate fi adus ca aport social într-o societate comercială. locatar. cu condiţia să se menţioneze calitatea de succesor în exploatare a locatarului (art. Universul Juridic. Ediţia a VII-a. Dacă unele bunuri aparţinând fondului se consumă în timpul exploatării lor se va restitui proprietarului contravaloarea. Universul Juridic. Drept comercial român. Această operaţiune are efect translativ de drepturi.Cărpenaru.4 al acestei legii. Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totuşi o vânzare comercială a fondului de comerţ. St. obiect al locaţiunii poate fi şi numele comercial. 26/1990). 2007. ca parte a fondului de comerţ. Pentru un plus de claritate se impune.S. Este necesară totuşi forma scrisă. Subsecţiunea a V-a Locaţiunea fondului de comerţ.pentru că măsurile de sechestrare afectează direct activitatea celui ce administrează fondul ( se aduc modificări înregistrărilor anterioare). Din acest motiv operaţiunii i se vor aplica regulile ce guvernează constituirea societăţilor comerciale. Ediţia a VII-a. Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunoştinţă despre operaţiune şi pot să pună în discuţie valabilitatea şi opozabilitatea aportării.D. Dacă persoana locatarului este esenţială pentru contract (contractul este intuitu personae).21 Legea nr.civ). operaţiunii trebuie să i se facă publicitatea specifică prin intermediul registrului comerţului. p. revăzută şi adăugită. Actul de locaţiune a fondului de comerţ are caracter comercial.D. Bucureşti. ea nu intră sub incidenţa titlului VI al Legii nr. Locaţiunea trebuie înregistrată în registrul comerţului (art. art. dacă se au în vedere dispoziţiile al.Stoenescu. 1 2 I. în special pentru creditorii transmiţătorului care riscă să fie privaţi de o valoare importantă a patrimoniului debitorului lor. Locatarul va exploata pe riscul său fondul şi va plăti proprietarului-locator un preţ (redevenţa). 133 3 St. Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă asupra fondului se transmite de la asociat la societatea nou înfiinţată. Efectele locaţiunii Intre părti: Locatarul trebuie să exploateze fondul conform destinaţiei sale şi ca un bun proprietar (art 1429 C. 133-134 16 . 1977. Per a contrario.2.civ. sublocaţiunea este admisă. schimbând destinaţia unor bunuri ori înstrăinându-le3.Drept procesual civil. 2007. 41 din Legea nr. locatorul fondului de comerţ nu poate avea ca obiect al activităţii locaţiunea propriului fond de comerţ. exceptând ipoteza enunţată deja.Cărpenaru. Drept comercial român. locatarul nu poate subînchiria fondul primit în exploatare. Deci nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura fondului de comerţ. cât şi ca aport la mărirea capitalului unei societăţi existente deja2.Zilberstein . 99/1999. p. Nu sunt prevăzute condiţii speciale de formă pentru încheierea contractului. să se nominalizeze şi localizeze elementele componente ale fondului supus măsurilor conservatorii şi asigurătorii1. Subsecţiunea a IV-a Aducerea fondului de comerţ ca aport social într-o societate comercială. atât ca aport la o societate care se înfiinţează.1191 C. Dacă proprietarul acceptă. Prin contractul de locaţiune proprietarul (locator) fondului de comerţ transmite folosinţa totală sau parţială unei alte persoane. revăzută şi adăugită.).255-260.

O. C.. afară de situaţia în care proprietarul ar înregistra o creştere patrimonială corelativă unei pierderi a locatarului1. 1 Liviu Pop. Prin locaţie de gestiune specială se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane fizice sau juridice. etc. Fondurile de comerţ supuse unor astfel de reglementări se referă la părţi ale unor regii autonome sau societăţi comerciale: uzine.1228/1990 din M. Locaţia de gestiune a fondului de comerţ Prin norme speciale2 este reglementată locaţiunea unor fonduri de comerţ în care proprietar este statul.civ. Legea română nu obligă pe proprietar să depună în prealabil o sumă. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale. Prelungirea locaţiunii trebuie menţionată obligatoriu în registrul comerţului. din aceleaşi raţiuni care pretind înregistrarea tuturor operaţiunilor cu fondul de comerţ.143-148.140/1990. civ.1436 C. Bucureşti. republicata in M. Regula o deducem din principiile îmbogăţirii fără justă cauză. Suntem de părere că acestui contract nu i se poate aplica art. câtă vreme locaţiunea este înregistrată în elementele ei esenţiale la registrul comerţului. Bucureşti. care-şi exercită titularitatea prin regii autonome sau societăţi comerciale. drept garanţie.202/1992. precizările speciale vor fi completate cu normele de drept comun. H. contraproductivă pentru toţi comercianţii.O. C. La sfârşitul locaţiunii proprietarul nu preia datoriile fondului dat în exploatare altcuiva. Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse în actele normative emise în acest scop.O. Teoria generală a obligaţiilor. Tratat de drept civil. ateliere. p. secţii. Incetarea locaţiunii înainte de termenul stipulat în contract trebuie înscrisă în registrul comerţului. A gândi altfel înseamnă a accepta o stare de incertitudine. Încetarea locaţiunii Locaţiunea se face pe perioadă determinată (art. 1991. gestiunea şi riscurile fondurilor astfel închiriate. Teoria generală a obligaţiilor. 1997. care preiau controlul. H.Locatorul trebuie să pună la dispoziţia locatarului folosinţa fondului şi să garanteze de evicţiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie să se abţină de la desfăşurarea unui comerţ de acelaşi gen pe o durată predeterminată de timp). Bârsan. In lipsa de dispoziţie contrară locatarul răspunde personal de datoriile contractate în timpul exploatării fondului de comerţ închiriat.140/1991 din M.98/1990.In lipsă. p. 129-134 2 Legea nr.48/1991.1437 C.O.G. Faţă de terţi: Faţă de creditorii proprietarului şi cei ai locatarului contractul îşi produce efectele din momentul înregistrării actului la registrul comerţului. Stătescu. fără îndoială nevoia ce se resimte în activitatea economică a unor reglementări care să precizeze în mod clar regulile acestei instituţii juridice. Din acest moment ei pot promova acţiuni revocatorii dacă consideră că sunt fraudaţi prin încheierea contractului de locaţiune. că îşi va respecta obligaţiile. M. 17 . Preocuparea teoreticienilor şi a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comerţ demonstrează. Concluzii Toate ideile expuse până acum sunt inspirate din creaţia practicii şi a doctrinei. fabrici.G.).

P.I Petrescu. C.. Drept Comercial Roman.Teoria generală a obligaţiilor. P.. dreptului familiei şi contenciosului administrativ.1938.Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instantelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava.. I.. Sibiu. Bucureşti. 1992 Vivante. Comentarii. Curs de drept comercial. vitregiile istoriei ne-au împiedicat să beneficiem de o lege clară în acest domeniu3. 15. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. 7.Stoenescu. 17.Ursa. articol.1982 H.. Editura Cartea Românească. Iaşi. 1996. Bârsan.Gălăşescu. 4. Ercea. 8..V. C.Deşi.262/10.. 1997 Poruţiu.. JURISPRUDENŢĂ 3 Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M. Dreptul nr.. Cluj. O. 5.. Georgescu. 1996 Pop. Raportul Consiliului Legislativ.N. Liviu. Poruţiu. Principii de drept comercial.vol. Cărpenaru.. 9. Bucureşti.dreptului muncii. I. Drept Comercial. Pandectele romane. Mureşan. 14. Căpăţână. 1977 Turcu.1998 Costin. 1946. D.L.vol..1946 Saleille. Societăţi comerciale. .I.J. I. S.et J. P. 1948 I.L.II.. 10. Teoria generală a obligaţiilor. V. Bucureşti. Georgescu.. Lecons de droit civil. 1942. în materiile dreptului comercial. 6. Drept comercial român. Tratat de drept civil. Bucureşti. 21. M. Zilberstein.. 11.L. 19. Bucureşti. Codul Comercial “Carol al II-lea”.G D. Paris. 3. Drept Comercial Român.. Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale. C.O. Dicţionar de drept civil. St.9-12/1990 Căpăţână O. M. articol.. Bucureşti.IV Demetrescu. E. deci în sarcina generaţiilor viitoare de jurişti îndeplinirea acestui deziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vieţii economice şi adoptarea unei legi care să stabilească regulile ce guvernează ansamblul bunurilor destinate de comerciant exerciţiului profesiei sale.vol.Mazeaud. Bucureşti. Manuel de droit commercial. Bucureşti. I. Bucureşti. D.Cluj. 1980 Cristoforeanu.. C.Stătescu. în ţara noastră au existăt preocupări pentru reglementarea regimului juridic al fondului de comerţ. Caracteristici generale ale societăţilor comerciale. Rămâne.L.Pyk. vol. Bucureşti.Paris 1902 C. I. 12. 18 . R. BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. Dreptul 8/1994 Petrescu. 1960 Perju. 2.1943. 16. 1940 D. Dreptul afacerilor... P.. 1991 I. 22. Tratat de drept comercial. Drept procesual civil. 20.11. Essai d’une theorie generale de l’obligations.. 1928 13. A.1948. 18.I Jauffret..

S.Buc.1462/1930.05.283/1930.Cas. Buletinul Curtii de Apel.J.Cas.1930.c.1946.C.451/1995.J.III.Cas.c.S.S.vol.1934 D.c.C. citată de I.C.c.160/1996...c.U.Dreptul 3/1996 D.1923.C.277/46.c.Practica judiciara in materie comerciala.D.III. Jurisprudenta generala.c.I.128/14.Revista de drept comercial 1946 19 .III D.III.C.Georgescu D.I.3/1934 Cas.1993 D.Cas.I.Revista de drept comercial 9/1996 D.de Apel Chisinau. Cas.225/1933.Revista de drept comercial 1935 D.L.Pandectele romane.405 /1922.. Revista drept comercial 1930 D.

I. p. 35 20 . Dicţionar de drept internaţional al afacerilor.N. Bucureşti. Le spunem fungibile acelora care satisfac în mod egal aceleaşi nevoi şi. care se pot substitui în mod reciproc. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. circulaţia lor nu face obiectul analizei noastre. însă mărfurile circulă independent de fondul de comerţ. Petrescu. SECŢIUNEA I Mărfurile şi circulaţia lor Subsecţiunea I.D. separat de fondul de comerţ. 1996. 76 M.1982. b) Mărfurile se disting prin materia ce o conţin şi prin forma lor într-o infinitate de specii. Asta. 251 4 R. Costin. Drept comercial român. 1998.eventual la regimul vamal.L. I. Paris. 1996..N. 61. p. c) Mărfurile cuprind atât bunuri mobile cât şi bunuri imobile. Precizări Mărfurile pot face parte din fondul de comerţ1. In termeni economici vorbim despre o valoare de schimb a mărfii. Incercăm să găsim caracterele juridice gnerale ale circulaţiei mărfurilor aflate sub regimul Legii comerciale. 109 2 3 A. Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemnează în mod generic produsul muncii omeneşti susceptibil să satisfacă o necesitate socială şi este destinat schimbului prin vânzare3 Totuşi. Costin. vol. mărfurile care prin natura lor au caractere deosebite de toate celelalte şi 1 St. În sens general. Dacă o astfel de clasificare are importanţă juridică aceasta se referă doar la posibilităţile de transport şi . imposibil de enumerat (enumerare şi clasificare ce nu are semnificaţie juridică). Valoarea lor este dată de piaţă în funcţie de cerere şi ofertă.CAPITOLUL II REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI UNOR DREPTURI AFLATE ÎN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI. Subsecţiunea a II-a Caracteristicile generale ale mărfurilor a) Mărfurile nu poartă în ele o valoare intrinsecă prestabilită. p.J. p. în principiu regulile obişnuite ale dreptului comercial. Separat de asta. Dimpotrivă. tot ceea ce formează obiect al activităţii comerciale se poate chema marfă. spre deosebire de titlurile de credit care au o valoare nominală incorporata în ele. vol. Notiunea de marfă are cu precădere un înţeles economic şi mai puţin juridic. Bucureşti. utilizăm acest concept în scop juridic pentru a desemna toate produsele muncii omeneşti care se află in circuitul juridic comercial. circulaţia lor urmând.Cărpenaru. facem asemenea analiza şi pentru a indica diferenţele existente între regimul juridic al produselor industriale şi manufacturiere în antiteză cu regimul juridic al titlurilor de credit.Jauffret. . Tot ceea ce estre produs de activitatea omului şi destinat schimbului este socotit a fi marfă. M. Bucureşti. chiar dacă unii autori contestă acest lucru2. d) Mărfurile se deosebesc după natura lor în mărfuri fungibile şi mărfuri nefungibile.G D. 1996. Bucureşti. Cum bunurile imobile nu intrî în regimul circulaţiei comerciale4. Drept Comercial Român. Manuel de droit commercial. În imensa majoritate a cazurilor. pag.

Prin mijlocirea acestor titluri. Revista de drept comercial 7-8/1998. Se admite ca transmiţătorul poate vinde mărfurile pe care le va procura sau produce până la scadenţa obligaţiei sale de predare2. Avem o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceleiaşi mărfi3. p.ultim C. contractul va trebui executat oferind mărfuri de acelaşi fel după calităţile de întrebuinţare pe care le au. etc.1901 al. recipisele de gaj.care. deoarece căpitanul vasului. Cumpărătorul poate apăra marfa cumpărată contra oricui vrea să o revendice prin posesia sa şi prin buna credinţă. dacă au fost indicate în mod generic fără ca să li se stabilească calitatea sau individualitatea. Stelian. Bucureşti. cărăuşul. Vivante. Bucureşti. Dacă părţile nu specifică starea calitativă a mărfii generice ea (calitatea) trebuie să fie la un nivel calitativ mediu faţă de particularităţile mărfurilor ce circulă pe piaţă. e) Când este vorba de transmisiunea unor mărfuri se acceptă valabilitatea vânzării bunului altuia.D. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. contractul va trebui executat cu ele şi nu altfel. pentru daunele pricinuite. magazionerul. Drept comercial. 389. în care mărfurile sunt descrise. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă în momentul primirii bunului. 1 2 C.civ. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Subsecţiunea a III-a Circulaţia mărfurilor Transmiterea mărfurilor de la o persoană la alta se face.). certificatele de depozit. 1916. sunt vândute. Circulaţia mărfurilor este supusă regulilor circulaţiei bunurilor mobiliare.) Dacă mărfurile au fost indicate în contracte în mod individual. p. III. 54 21 . fără cheltuieli şi fără să ţină seama de întârzierile transportului. pag.civ. Aceste titluri reprezintă marfa aflată la cei ce o păstrează: căpitanul vasului. Norma dă un titlul suficient oricărui dobânditor de mărfuri aflate în circuitul comercial. Şi acest lucru este valabil chiar dacă vânzătorul care a dispus de marfă a comis un abuz sau o fraudă vânzând-o. Bucureşti. 110 3 V. Prin acest mijloc simplu mărfurile imobilizate în mijlocul de transport sau în magazii generale. nu le pot preda decât posesorului legitimat al titlului.(opere de artă. Principii de drept comercial. Totuşi în dreptul comercial transmiterea mărfurilor se realizează şi prin predarea titlurilor ce le reprezintă (pentru economie de timp şi de cheltuieli).). 1998. Dacă cumpărarea s-a făcut din loc public sau de la un negustor. magazionerul. Drept Comercial Român. prin denumiri speciale. deci. proprietarul trebuie sa restituie preţul plătit de cumpărătorul de bună-credinţă. vol. acordânduse cumpărătorului de bună credinţă drept de regres contra celui de la care a cumpărat. nu se pot considera echivalente şi substituibile sunt nefungibile. Exemplificăm în acest sens: poliţa de încărcare. Luha. acela ce le posedă dobândeşte posibilitatea de a dispunde de ele ca şi cum le-ar avea în stăpânire efectivă.1 C. 1928. etc. Însă dacă este vorba de mărfuri pierdute sau furate se aplică principiul de drept comun care dă dreptul adevăratului proprietar să-şi revendice bunurile sale de oriunde le-ar găsi.1909 al. Obligaţia constând în predarea unor mărfuri nu se interpretează în favoarea debitorului1. de obicei.Cărpenaru. 127 St. etc. animale de rasă. Ele formează obiectul a numeroase şi rapide operaţiuni fără pericole. ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit chiar şi de la un neproprietar. prin predarea reală a lor sau prin predare simbolică (predarea cheilor depozitului în care sunt depozitate). circulă cu uşurinţă. scrisoarea de trăsură la ordin sau la purtător. p. sunt date în gaj. acesta din urmă având drept de retenţie asupra mărfii (art. cărăuşul. T.

realizându-se interesele legitime ale creditorilor de a încasa orice fel de monede aflate în circulaţie legală. I. dacă mărfurile furate sunt depozitate într-un magazin general (în sensul Legii nr. care îndeplineşte funcţia de echivalent general al valorii tuturor celorlalte mărfuri. Tratat de drept comercial. Nimic nu împiedică însă părţile să convină ca plata să se facă în altă monedă şi. Târgu Mureş. Alexandrescu. fungibil cu toate consecinţele juridice ce rezultă din această calificare. p.41 Cod comercial).I. Pentru a înlesni banului să îndeplinească această funcţie se permite în principiu debitorului să-şi plătească datoriile în moneda naţională. C. vol. In acest caz cel ce dobândeşte marfa cu bună-credinţă şi se legitimează ca posesor al titlului şi implicit al mărfii reprezentate poate să respingă revendicarea proprietarului păgubit. Oradea. Macovei. banii se analizează şi ca titluri de valoare la purtător şi la vedere. 177 22 . Astfel. Lor nu le pot fi opuse excepţiile antecesorului vânzătorului prin titlu reprezentativ. ”o marfă generală şi specială desprinsă de celelalte mărfuri şi . p. Un asemenea pact este permis de legislaţia românească5. 1993. o valoare nominală indicată de banca emitentă şi o valoare reală determinată de criterii economice indicate de politica economică şi financiară a statului emitent2 Banii sunt o marfă deoarece sunt destinaţi schimbului.G. 69 5 M. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. 1994. p. acela care le cumpără cu bună-credinţă primind prin gir în regulă certificatul de depozit. p. Costin. Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. Luha. autonom1. Din această însuşire rezultă o putere bivalentă: de cumpărare şi de stingere a obligaţiilor prin plată4 . instrument general al schimbului”3. p. Bucureşti. 1 2 V. urmând regimul circulaţiei acestora. însă o marfă cu caractere speciale ce rezultă tocmai din funcţiile economice pe care le îndeplineşte orice valută. 35 3 G. Nici de revendicarea titlului pentru că posesorul unui titlu la ordin nu poate să fie privat de el dacă i-a parvenit în baza unui şir neîntrerupt de giruri şi nici de revendicarea mărfurilor pentru că nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept real dacă nu posedă titlul. când buna-credinţă asigură mai multă protecţie urmare a publicităţii cumpărării. 1981. Demetrescu. 84 4 M. Bistriceanu. contabilitate şi informatică financiar contabilă. Revista de drept comercial 7-8/1998.N.. în acest caz se utilizează moneda prevăzută în contract (art.D. 1978. nu se mai poate teme de nici o revendicare. Teoria generală a obligaţiilor. In această situaţie.. Relaţii valutar financiare internaţionale. Lexicon de fianţe. Bucureşti. 53 C.04. Kiriţescu. 153/7. Subsecţiunea a IV-a Banii ca marfă Şi banii sunt o marfă. I. din depozit). Separat de asta. pentru a respecta regula impusă de contract creditorul are dreptul să fie plătit cu mijlocul prevăzut şi nu cu altul. din magazin. Caracterul general sau universal al schimbului pe care îl poate realiza moneda nu ne împiedică să analizăm această marfă ca un bun generic.Observăm că această reglementare este cuprinsă în dreptul comun şi că realizează un compromis între interesele proprietarului şi cele ale cumpărătorului de bună-credinţă. Numai aşa se explică ideea promovată de lege că proprietarul care revendică bunul ce i s-a furat trebuie să ramburseze cumpărătorului ceea ce acesta a plătit (dacă a cumpărat la licitaţie publică. Este evident că in circuitul comercial sunt mai bine protejaţi cei ce cumpără mărfuri prin titluri reprezentative. din târg. Ei se prezintă sub forma unor titluri care au o valoare intrinsecă nesemnificativă (cu excepţia monedelor din metale preţioase). pentru că ei vor primi un drept originar. E..1937). Vol.

Spre deosebire de alte mărfuri banii sunt consideraţi a avea o productivitate continuă. Ei nu sunt destinaţi să rămână nefructificaţi în casă ci pentru a fi întrebuinţaţi cu folos pentru diferite operaţiuni aducătoare de câştig. De aceea orice debitor ce întârzie plata după scadenţă şi care este somat să achite datoria şi nu o face, trebuie să plătească daune interese constând în dobânzi din ziua în care s-a făcut punerea în întârziere (art.1088 C.Civ). Mai mult, pentru că întrebuinţarea imediată a banului este o condiţie indispensabilă pentru o bună gestiune comercială se poate considera că acela care întârzie plata, beneficiază deoarece poate să fructifice capitalul rămas în mâna sa. Pe cale de consecinţă, el trebuie să plăească dobânzi sumelor ajunse la scadenţă şi pe care ar fi trebuit să le achite creditorului chiar dacă acesta nu se prezintă să le încaseze (art.43 si art.372 al.2 C.Com.)1 Banul poate constitui obiect de contract ca orice altă marfă. Aceasta se întâmplă în fiecare zi în operaţiunile caselor de schimb care, schimbă monede de un fel cu altele de alt fel şi în operaţiunile valutare de arbitraj (în schimbul de monede de pe o piaţă pe alta) 2, precum şi în contractele de împrumut maritim3 (art.601-615,C Com) Valoarea acestei mărfi este fluctuantă şi creează riscuri mari mai ales în contractele de comerţ internaţional. Pentru a preîntâmpina riscurile valutare părţile inserează în contractele lor fie clauze de consolidare valutară, prin efectul cărora valoarea mărfii, constând în bani, este subordonată unui etalon stabilit, fie clauze ce conferă anumite opţiuni creditorului4. In dreptul comun, este înscris principiul nominalismului monetar (art.1578 C.civ.), principiu care stabileşte că moneda îşi păstrează totdeauna aceeaşi valoare cu suma numerică indicată în contract. Doctrina a arătat, pe bună-dreptate, că nominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetară5. In contextul instabilităţii monetare practica a acordat prioritate principiului mai general al menţinerii echilibrului prestaţiilor în contracte şi al recuperării integrale a pagubelor6. Doctrina recomandă practicienilor comerţului utilizarea clauzelor de evitare a riscurilor valutare pentru a putea corela dispoziţiile anacronice ale legii cu nevoile lor7. SECŢIUNEA a II-a Creanţele şi circulaţia lor Regula ce rezultă din principiul libertăţii contractuale este că toate creanţele, certe şi ajunse la scadenţă, incerte şi viitoare, care au ca obiect un bun determinat în mod individual sau o cantitate de bunuri generice, o obligaţie de a da sau face şi care rezultă dintr-un contract sau din lege pot fi cedate. Interzicerea prin contract de a ceda o creanţă poate produce efect între părţile contractante, dar nu poate avea putere faţă de terţi, chiar şi când aceştia ştiu pentru că dreptul de proprietate
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 52 2 M.N. Costin, Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996, p. 303 3 Decizia civ. Din 5.05.1926, Curtea de Apel Galaţi, citată în Buletinul jurisprudenţei maritime, I, Constanţa, 1998, p. 116 4 M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995, p. 152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Vol. II, Bucureşti, 1996, p. 72-114 5 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 71 6 D.C. 623/1982, Tribunalul Suprem C.D. 1982, p. 296; D.C. 82/1983, C.D. 1983, p. 239 7 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 73

23

este incompatibil cu interdicţia de a fi cedat1. O asemenea interdicţie nu poate impune decât legiuitorul. Transmisiunea creanţelor de orice fel se realizează pin cesiune, operaţiune reglementată de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404)2. Creditorul cedent transmite creanţa unui dobânditorcesionar, debitorul cedat ramânând terţ faţă de convenţie. Cesiunea nu este perfectă decât atunci când debitorul creanţei cedate a fost încunoştiinţat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de voinţă autentificată3. Acesta pentru că din acest moment, debitorul ştie că nu mai are creditor precedent ci pe cesionar. Legea nr.99/1999, Titlul VI, art.2 lit. a instituie obligaţia ca cesiunii să-i fie realizată publicitatea specială instituită de această lege. Publicitatea cesiunii nu înlătură obligaţia notificării; publicitatea are ca scop protejarea intereselor terţilor iar notificarea vizează relaţiile cedent – cesionar – debitor. Cesionarul dobândeşte pe baza cesiunii dreptul de a i se plăti chiar dacă nu este în posesiunea documentului ce probează dreptul său. In caz de cedare succesivă a aceleiaşi creanţe către mai mulţi cesionari va deveni titular cel care a notificat primul operaţiunea debitorului. Cel ce a notificat va fi preferat chiar dacă un altul este în posesia documentului probator al creanţei. Cedentul va garanta existenţa creanţei şi a accesoriilor sale nu şi solvabilitatea debitorului cedat. Părţile pot să-şi agraveze sau să-şi micşoreze răspunderea de garanţie. Acestă schemă juridică comună dreptului civil şi comercial presupune o schimbare a subiecţilor raportului juridic existent iniţial. Prin ea se realizează o schimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului4. In dreptul comercial însă există situaţii în care regulile de bază ale cesiunii nu se aplică întocmai datorită specificului unor raporturi obligaţionale speciale ce apar în circuitul comercial. Imaginăm următoarea situaţie: In raporturile de succesiune între comercianţi persoane juridice când operează o transmisiune universală sau cu titlu universal, succesorul va prelua şi creanţele autorului său. In asemenea situaţie, succesorul nu trebuie să notifice operaţiunea fiecărui debitor al transmiţătorului. Publicitatea schimbărilor subiecţilor raportului juridic iniţial se înfăptuieşte altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii. Publicitatea se realizează conform legii prin registrul comerţului. O situaţie similară întâlnim în materia drepturilor intelectuale (înţelese în sens larg de drept privativ asupra oricărei creaţii intelectuale ce intră în circuitul comercial). Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale. Natura lor juridică este controversată 5 şi nu interesează din punctul de vedere al temei ce o abordăm. Reţinem doar că aceste drepturi se transmit prin cesiune6 şi că în obiectul lor intră şi prerogative specifice drepturilor de creanţă. Publicitatea acestei cesiuni nu se realizează ca în dreptul comun pentru că nu există un debitor determinat căruia să i se notifice operaţiunea prin mijloacele prevăzute de dreptul comun. Această publicitate se realizează prin mijloacele prevăzute de normele speciale ce constituie izvor
1 2

C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 132 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1998, p. 458 3 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1981, p. 349 4 A. Pop, Gh. Beleiu, drept civil. Partea generală, Bucureşti, 1975, p. 139 5 În acest sens: Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982; Y. Eminescu, Dreptul de autor, Bucureşti, 1994; Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993; V. Ursa, dreptul de proprietate industrială, Vol. I, Cluj Napoca, 1987 6 Ideea că o astfel de operaţiune este o cesiune de creanţă rezultă clar din Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982, p. 63

24

de drept în domeniu. Publicitatea realizată în condiţiile normei speciale aduce la cunoştinţa tuturor titularitatea prerogativelor ce rezultă din aceste drepturi, inclusiv titularitatea ce rezultă ca efect al cesiunii. Dreptul comercial cunoaşte reguli diferite de cele ale dreptului comun şi în materia cesiunii drepturilor de creanţă litigioase. Codul civil admite retractul litigios: dacă se cedează drepturi litigioase, debitorul cedat se va putea libera valabil plătind, nu valoarea creanţei, ci preţul de cesionare al creanţei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ. Practic, debitorul cedat poate opri cesiunea liberându-se de obligaţii prin manifestarea sa unilaterală, dezdăunându-l pe cesionar. Normele comerciale interzic însă retractul şi, implicit validează cesiunea, indiferent de voinţa debitorului cedat1 Dreptul pozitiv românesc nu reglementează, din păcate, contractul de factoring. Acest instrument de cedare a creanţelor este practicat numai în raporturile de drept comercial internaţional. Titularul unei creanţe (aderent), transmite oneros drepturile sale ce rezultă din vânzarea de mărfuri pe credit către un factor, ce-şi asumă obligaţia să le încaseze, scop în care se substituie în toate drepturile pe care partenerul său contractual le are faţă de debitorii-cumpărători de marfă. Aderentul înmânează facturile sale către factorul-cesionar pe baza unui borderou, întocmit periodic, împreună cu toate garanţiile, factorul dobândind proprietatea creanţelor. Pentru plata facturilor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clienţii agreaţi ai aderentului. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu, M., Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România, Oradea, 1994 2. Bistriceanu, G.D., Macovei, E.I., Demetrescu, C.G., Lexicon de fianţe, contabilitate şi informatică financiar contabilă, vol. I., Bucureşti, 1981 3. Cărpenaru, St. D., Drept Comercial Român, Bucureşti, 1998 4. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. I, Bucureşti, 1996 5. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996 6. Costin, M.N., Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993 7. Costin, M.N., Deleanu, S., Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995 8. Eminescu, Y., Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982 9. Eminescu, Y., Dreptul de autor, Bucureşti, 1994 10. Eminescu, Y., Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993 11. Georgescu, I.L., Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cunpărare comercială, Bucureşti, 1994 12. Jauffret, A., Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982, Paris 13. Kiriţescu, C., Relaţii valutar financiare internaţionale, Bucureşti, 1978
1.
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 63

25

V. A. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. III. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor.D. Tratat de drept civil. Din 5. D.. Pop. Vivante. Ursa. Teoria generală a obligaţiilor. C.C. citată în Buletinul jurisprudenţei maritime.. 623/1982.. Constanţa. C.05. Luha. Drept civil. Beleiu. 82/1983. Bucureşti.. 296. Revista de drept comercial 78/1998 15. 1987 21.. Gh. D.C. Partea generală.. 1981 18. 1983 26 . Vol.. Pop. C. Dreptul de proprietate industrială. II. V. Tratat. Sitaru. 1975 16. C. Stelian.. 1916 20. 1982. I. T. Liviu. Stătescu. Bârsan.. Drept comercial. 1928 JURISPRUDENŢĂ Decizia civ. Tribunalul Suprem C. vol. Principii de drept comercial. Curtea de Apel Galaţi. A. Bucureşti.. 1998 D.14. Bucureşti. I.D. Vol. Bucureşti. 1998 17.1926. Bucureşti. Cluj Napoca. 1996 19. p.

Cluj Napoca. hârtiile de valoare. Însă fenomenele economice sunt într-o continuă mişcare şi transformare. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Din păcate. Hossu. 1992. Vol. Drept civil. un bun mobil prin natura lui. Noţiunea de titlu de credit are la bază o construcţie juridică întemeiată pe ideea de drept şi obligaţii autonome aflate într-o succesiune de transmisiuni făcute după reguli speciale. Bucureşti. Avem doar texte ale unor acte normative în care indică regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit4 Această stare de lucruri nu este normală. (un înscris).. p. concret.M. 28 3 Alte legislaţii cuprind astfel de reglementări: art. 1997. ca actualele specii de titluri de credit recunoscute de lege să nu mai corespundă exigenţelor. P. din Codul civil italian 4 Legea nr. 1994. A. 1994. acest efort colectiv nu-l regăsim în domeniul legislativ. 126. de obicei această valoare este nesemnificativă din punct de vedere economic)5. In realitate nu întâlnim un titlu de credit în stadiu pur. Legea nr. Expresia titlu de credit desemnează un document. ”datorită căreia se poate spune că economia contemporană apare aproape transfigurată datorită rolului deosebit de important dobândit de aceste titluri”2.CAPITOLUL III TITLURILE DE CREDIT SECŢIUNEA I Conceptul general de “titlu de credit” 1. 59/1934. cu valoare intrinsecă (chiar dacă. Vlachide. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Dragoescu. De obicei în viaţa economică apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaşte legislaţia noastră. p. p. Bucureşti. Beleiu. Cluj Napoca. Cluj Napoca.Trăsăturile titlurilor de credit a) Caracterul necesar al înscrisului. H. 200. Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generală în acest domeniu3. Efectele de comerţ. I. Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevărată cucerire a dreptului modern.Reglementarea titlurilor de credit Noţiunea de titlu de credit nu indică ceva determinat. 1992. Ionescu. Dragoescu. ci documente în care regăsim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice1 . 10. Gh. 2. p. 58/1934. Intr-un asemenea raport 1 G. art. Partea generală.C. Potolea. Pop. Nu este exclus în acest context. Repetiţia principiilor de drept civil. Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea că scrisul consemnat pe un document conţine manifestarea de voinţă adevărată a aceluia care l-a emis6 şi că actul dresat sau semnat de una din părţi conţine voinţa sa în raportul dintre ea şi ceilalţi. Partea generală. fapt ce indică nevoia permanentă de mijloace juridice adecvate. In sistemul juridic românesc expresia titlu de credit indică produsul unei opere generale efectuate de doctrina românească şi străină care a elaborat un pachet de principii juridice aplicabile unei întregi categorii de documente constatatoare de drepturi şi obligaţii.. P. Bucureşti. Legea nr. 60 6 E. dar care în acelaşi timp au elemente particulare prin care se diferenţiază unele de altele. 1981. 1991. p. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. 1934. De aceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativă a principiilor care să permită apoi utilizarea de către comercianţi a acelui document care să răspunda cel mai bine intereselor lor. Drept civil. Demetrescu. 31/1990 privind societăţile comerciale 5 A. art. 1975. E. Lupan. p. 41 27 . 24 2 S.

Curs de drept. p. Bucureşti. II.înscrisurilor li s-a recunoscut. Urmează deci să găsim şi alte trăsături specifice ale titlurilor de credit. Bucureşti. Pe de o parte dreptul şi obligaţia corelativă nu se nasc decât prin consemnarea voinţei subiecţilor într-un document. nu este singură.Existenţa. vol. încât posesia primului constituie întotdeauna condiţia suficientă şi necesară pentru exercitarea celuilalt3. Acelaşi lucru îl putem spune despre exerciţiul unui drept rezultat dintr-un act solemn în ipoteza în care creditorul nu poate depune actul scris şi dreptului nu i s-au făcut formalităţile de opozabilitate faţă de terţi. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. în sensul că servesc la dovedirea existenţei unei obligaţii. regula suficienţei. calitatea şi modalitatea dreptului ce titularul are şi. Ştefănescu. Deci între document şi obligaţie există o legătură ce dă înscrisului o valoare juridică mult mai mare decât aceea a înscrisurilor probatorii. întrucât odată ce obligaţia are dreptul corelativ născut în mod legal. sau mai bine spus. Nici suficienţa documentului pentru exerciţiul unui drept. Legătura nu este însă permanentă. nimeni nu poate obţine realizarea unei creanţe mai mari de 250 lei. deşi sunt titluri de credit au la baza utilizării lor. Nu 1 2 O. b) Caracterul literal al dreptului Prin acest caracter se înţelege că atât conţinutul cât şi întinderea dreptului creditorului şi a obligaţiei debitorului. indisolubilă. Spre exemplu. Practic. Aşa-zisele documente de legitimare. în practică. doctrina relevă că între obligaţie şi înscris legătură nu este numai constitutivă ci şi permanentă1. o manifestare a formalismului cerut pentru valabilitatea sa. Observăm totuşi că această legătură de necesitate. în general. Demetrescu. Caracterul literal al titlului nu este decât consecinţa. Obligaţia există independent şi poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă. ele au o evoluţie independentă de existenţa înscrisului. deci şi ale obligaţiei sunt fixate numai prin menţiunile inserate în documentul scris. iar pe de altă parte “dreptul nu poate fi exercitat de către titulari decât prin posesiunea materială a înscrisului. nu este prin ea însăşi absolut definitorie numai pentru documentele . dacă debitorul nu o recunoaşte ori nu este contestată într-un act scris. 1976. p. Intre înscris şi obligaţie nu există o legătură deosebită. Popescu. B. deci exercita dreptul decât în limitele înscrisului. documentul având un caracter de necesitate. iar debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile celui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris”2. pentru naşterea şi exerciţiul dreptului şi pentru stingerea obligaţiei corelative. Posesorul titlului nu poate. Căpăţână. sau pot să exercite vreo influenţă asupra lui4 . Obligaţia pe care partea vrea să o asume nu poate lua naştere fără ca ea să fie consemnată într-un document. 28 3 I Rucăreanu. deşi specifică.R. Deci sub aspectul conţinutului titlului constatăm existenţa unei strânse conexiuni între document şi drept. Conexiunea durează cât timp există dreptul şi obligaţia. funcţii probatorii. Părţile nu au dreptul să se refere şi alte elemente din afara de titlu.titluri de credit. fără putinţa de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului. p. care împreună cu caracterul necesar al documentului să le definească precis şi inconfundabil. I. Ionescu. necesitatea documentului o întâlnim în exerciţiul drepturilor în toate ipotezele de creditare născute din raporturi juridice pentru care dreptul pozitiv preferă forma scrisă ad probationem sau ad solemnitatem. sunt determinate de cuprinsul înscrisului şi numai de acest cuprins. P. Tratat de drept comercial internaţional.L. 412-414 28 . Dreptul comerţului internaţional. p. unica trăsătură definitorie a titlului de credit. chiar dacă acestea au ocazionat naşterea sa. Georgescu. Elemente de drept civil şi comercial comparat. 1980. 1934. Alteori înscrisurilor li s-a recunoscut şi o funcţie constitutivă. cantitatea. 87 S. Referitor la titlurile de credit. 333 4 T. Bucureşti.

Circulaţia titurilor de credit este asimilată astfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale. Revista de drept comercial 7-8/1998. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. c) Caracterul autonom al dreptului. Dreptul dobândit va avea un caracter derivat. Întrucât în sistemul nostru de drept nu există norme relative la titlurile de credit explicăţiile au fost căutate în principiile generale ale dreptului privat. acea persoană este obligată să satisfacă faţă de orice purtător de bună credinţă a documentului. asigurând titlului integralitatea valorii patrimoniale pe care o constată îi sporeşte creditul şi posibilitatea de circulaţie. Se încearcă să se explice cum se realizează juridic derogarea de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are şi de ce dreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar. motiv pentru care nu i se pot opune nici una din excepţiile personale opozabile primitorului sau diferiţilor posesori intermediari ai titlului2. 160 29 . Obligaţia născută dintr-un titlu de credit pune faţă în faţă un debitor şi un creditor. In ce priveşte această din urma formalitate. p. ea este înlăturată la titlurile de credit pe considerarea sa. Man. 1 I. obligaţia fiind încorporată în înscris. p. transferarea înscrisului implică şi transmisiunea dreptului respectiv. a) Din punctul de vedere al laturii pasive reţinem că din moment ce o persoană semnează un titlu de credit. Circulaţia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. o latură pasivă şi una activă. în sensul că achizitorul unui asemenea titlu este considerat că a dobândit dreptul la prestaţia menţionată pe document direct de la emitentul acestuia. a fost căutată de numeroşi doctrinari şi astfel au fost elaborate numeroase teorii. Pe temeiul acestei reguli achizitorul unui asemenea drept este nevoit să suporte toate excepţiunile pe care debitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferiţilor transmiţători intermediari. Adică. In concluzie se poate spune că autonomia obligaţiei arată că obligaţia este independentă de cauza sa (independentă de cauză. determinarea naturii juridice a obligaţiei izvorâte din titlul de credit. adică nu un drept derivat. ci un drept originar. autonomie care. Elementul formal constituie baza celui literal. publicitatea faţă de terţi fiind îndeplinită în acest caz prin însăşi remiterea materială a înscrisului în posesiunea dobânditorului. 3. obligaţie asumată aşa cum rezultă literal din înscris. se mai ştie că pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesară şi îndeplinirea unor formalităţi ce ţin loc de publicitate şi anume formalitatea notificării transmisiunii faţă de debitorul cedat. Luha. Explicţia juridică a acestui fenomen. Revista de drept comercial 7-8/1996.trebuie să se facă confuzie între caracterul literal al înscrisului şi formalismul acestuia. obligaţia are cauză însă soarta ei nu este influenţată de cauză. dar nu lipsită de cauză). Această abatere de la regula tradiţională indicată mai sus atribuie dreptului posesorului titlului caracterul unui drept autonom. A. 72 2 V. Pe de altă parte. In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplică principiul “nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet”1. Natura juridică a titlurilor de credit. Caracterul literal nu este decât o consecinţă a formalismului. Albu.

pretinde că ceea ce dă naştere obligaţiei nu este remiterea materială a titlului. că drepturile cocreditorului. încheie un contract prin care se obligă la o prestaţie atât faţă de primul beneficiar cât şi oricui s-ar găsi în posesia legitimă a titlului în ziua scadenţei. care dă naştere unei obligaţii eventuale în favoarea celui ce s-ar găsi în posesia legitimă a titlului la scadenţă. Până în acest moment. I.teoriile caracterului contractual al obligaţiei. iar faţă de purtătorii succesivi ai titlului. pe lângă raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. Demetrescu. prin sustragere sau pierdere. 3 Amănunte în legătură cu aceste teorii. Ea se prezintă sub mai multe variante. Susţin că obligaţia se divide în două. ci pur şi simplu dreptul său de proprietate asupra înscrisului.teoriile posesiunii de bună credinţă. susţin în esenţă. voinţă care se materializează prin punerea în circulaţie a titlului. -teoria pendentei: obligaţia debitorului există şi subzistă chiar de la crearea sau semnarea titlului. drepturi ce depăşesc pe cele ale cesionarului unei creanţe de drept comun. Georgescu. P. în momentul închiderii circulaţiei titlului. iar faptul punerii în circulaţie. voluntar sau involuntar nu este decât o condiţie suspensivă. după natura titlului (prin remitere de posesie. pentru titlurile la ordin sau prin transfer în materie de titluri nominative). Ionescu. S-au emis următoarele teorii: .L. terţ de buna credinţă.Cum se explică sub raport juridic această obligaţie faţă de o persoană cu care debitorul niciodată nu a tratat. faţă de care nu s-a obligat şi despre care nu află că e debitor decât în momentul scadenţei? S-au formulat în doctrină următoarele tipuri de teorii3: . -ateoriile caracterului mixt al obligaţiei. 34 şi urm.teoriile caracterului unilaterial al obligaţiei: acestea prezintă obligaţia născută din titlul de credit ca un rezultat al manifestării de voinţă unilaterale a emitentului prin care acesta se recunoaşte debitor faţă de oricine s-ar găsi în posesia titlului la scadenţă. 30 . Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. dreptul de creanţă corelativ obligaţiei se află în stare de pendenta şi nu se va putea exercita decât de acela care va justifica posesia legitimă asupra înscrisului. rezultă din însăşi faptul bunei credinţe. în materia titlurilor la purtător. b) Sub aspectul laturii active s-a încercat să se explice drepturile purtătorului de bună credinţă al titlului. Teoria creaţiunii . nu lanţul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligaţie. 1934. care-l apără de excepţiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept. că între emitent şi beneficiar obligaţia ia naştere dintrun raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. proprietate care se dobândeşte în condiţii specifice. emitentul se angajează printr-o declaraţie unilaterală de voinţă.susţine că obligaţia ia naştere chiar din momentul în care emitentul şi-a pus semnătura pe document indiferent dacă l-a pus în circulaţie sau nu. ci voinţa semnatarului de a se obliga. Bucureşti. acesta va fi obligat să satisfacă obligaţia faţă de purtatorul de bună credinţă şi care nu a comis o greşeala gravă. Deci teoriile unilateraliste susţin că titlurile de credit ar apare ca o ofertă de plată făcută tuturor ce s-ar găsi în posesiunea titlului la scadenţă. Chiar dacă titlul a intrat în circulaţie peste voinţa emitentului. Deci. . Teoria emisiunii. dovedind. printr-o serie de giruri neîntrerupte. pe când dreptul de creanţă corelativ obligaţiei nu se determină şi nu ia fiinţă decât ulterior. creaţia titlului este dătătoare de măsura pentru a judeca existenţa obligaţiei. Acest grup de teorii susţine că debitoul. S. p.

Tocmai aici titlurile de credit îşi realizează funcţiunile înlăturând riscurile dobânditorilor de credite. Cluj. p. Teoria generală a obligaţiilor. acesta din urmă trebuie să se legitimeze faţă de debitor dovedind achiziţia făcută. In opinia noastră funcţiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie într-un cadru mai larg al mobilizării creditelor. Mobilizarea creditelor prin cedarea lor (prin transmisiune). Cluj. Gidro. Analizăm pe rând riscurile dobândirii bogăţiei după regulile de drept comun. Însă aceste transmisiuni crează probleme cedenţilor şi fac pe dobânditori să suporte riscuri. De asemenea. p. Transmisiunea presupune o renunţare de drept din partea cedentului şi o achiziţie din partea cesionarului (primitorului). raport guvernat de principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Aşadar să vedem urmările: Din punct de vedere substanţial orice achiziţie printr-un titlu derivativ este supusă regulii potrivit căreia transferul nu poate da achizitorului o poziţie jurdică mai bună decât poziţia celui care a renunţat la drept. girul şi transferul nu sunt mijloace de transmisiune ale unor raporturi de obligaţie ci mijloace de transferare a proprietăţii asupra înscrisului care încorporează sau materializează obligaţia menţionată pe document1. Acest transfer produce şi unele consecinţe negative ce rezultă din caracterul derivat al titlului prin care se realizează achizitţia. întrucât nimeni nu poate primi mai mult decât a avut cel ce i-a transmis3. 8 4 L. dacă cel ce cedează nu este efectiv titularul creditului cedat (pentru că dreptul său nu este valabil de la constituire sau dreptul său este vulnerabil la excepţii ale debitorului care reduc total sau în parte prerogativele creditorului). Curs de drept cambial. Chiar dacă se verifică vreunul din riscuri. Toate aceste teorii apărute ca să explice pe plan juridic efectele titlurilor de credit nu prezintă importanţă practică deosebită. In consecintă. al bogăţiei. Curs de drept cambial. 346 31 . Fiecare din aceste situaţii pot fi inconveniente pentru dobânditorii succesivi ai aceleiaşi creanţe. p. ultimul dobânditor trebuie să dovedească lanţul de achiziţii până la el. substanţiale şi formale. astfel încât dobânditorul nu obţine un drept originar. Lupaş. Iaşi. Astfel: a) Problemele şi riscurile dobândirii creditului după regulile cesiunii. Fenomenul este consecinţa raportului ce se stabileşte între cel ce cedează şi primitor. Asta înseamnă că dobânditorul preia toate inconvenientele antecesorului său. nu este o noutate adusă de doctrină ci o instituţie juridică pe care dreptul român o reglementează amănunţit prin instituţia cesiunii de creanţă (1391-1404 Cod civil). Pop. achizitorul se poate despăgubi având acţiune împotriva celui care i-a provocat paguba. trebuie preîntâmpinat riscul ca dobânditorul neştiutor despre cesiune să plătească vechiului titular. Teoria generală a obligaţiilor. 1982. Din punct de vedere formal: întrucât obţinerea dreptului este rezultatul unei negocieri între cel care cedează şi cesionar. El (cesionarul) se vede frustat în realizarea scopului pentru care a făcut achiziţia. 32 Liviu Pop. Cesiunea de creanţă este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă unei alte persoane2. Ele sunt încercări teoretice de a încadra în şabloane juridice clasice o realitate de fapt şi juridică creată de viaţa economică şi comercială modernă. 1948. p. Dacă sunt mai mulţi achizitori succesivi. această lipsă se răsfrânge asupra cesionarului. Cluj Napoca. Acţiunea are însă un caracter personal. Drept civil. adică să urmărească obiectul 1 2 S. 1993. de bogaţie mobilizată. Drept civil. 1948. cum tot aşa este reglementată transmisiunea bogăţiei mobile între diferiţi subiecţi (1909 Cod civil). de desdăunare şi nu un caracter real. Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri. R.Remiterea de posesie. Lupaş. prin notificarea operaţiunii4. 455 3 S.

Din punct de vedere substanţial. Va fi proprietar cel ce a obţinut posesia necunoscând înstrăinările precedente3. deoarece operaţiunea în sine nu dă siguranţa specifică transmisiunii mobilelor şi legea nu crează pentru ea nici o situaţie exterioară care dă certitudine în cazul transmisiunii bunurilor mobile. Beleiu. inclusiv al înstrăinărilor succesive.N. de buna credinţă. Pop. de obicei. Interesul achizitorului este acoperit. Siguranţa transmisiunii se bazează pe operaţiunea însăşi şi nu pe un fapt exterior acesteia. Gherasim. 58 3 A. 1978. Ionaşcu. Leş. orice viciu pe care-l prezintă titlul înstrăinătorului4. 202 4 D. Creaţia acestui instrument aparţine practicii şi practicienilor în activitatea comercială. p. I. excepţiile specifice titlurilor deverivative îngreunează situaţia dobânditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificării cesiunii. p. Procedură civilă. 154 5 T. 1975. Deci. M. De aici rezultă niste avantaje specifice circulaţiei bunurilor mobile în raport cu circulaţia creanţelor. notorii. 194 32 . 30-34 I. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. Costin. Bucureşti.2 C. p. Partea generală. buna credinţă acoperă în principiu (există excepţii înscrise în art. devine realitate în momentul în care se realizează un titlu de credit (adică 1 2 M. p.civ). c) Problema extinderii protecţiei specifice transmiterii mobilelor la obţinerea creditelor. 1994. Drept civil. Dicţionar de drept procesual civil. Norma dă un titlu suficient oricărui dobânditor de bunuri mobile. dobânditorul este scutit de a face dovada dreptului antecesorului său şi al proprietarilor precedenţi ai acestui antecesor. Brădeanu. 1991. El trebuia sa facă numai dovada posesiei sale. I. dacă se împlineşte condiţia de a nu fi cunoscut că înstrăinătorul nu este titularul dreptului transmis. 1993. circulaţiei creditelor. Bucureşti. Avem de a face. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. vol. p. Legiuitorul nu face altceva decât să consacre juridic acest instrument.1909 al. Posibilitatea de a face creditele să circule ca şi bunurile mobile. De aici deducem şi consecinţa: o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceloraşi bunuri mobile. Finalitatea dorită de achizitorii de creanţă se realizează numai aplicând regulile proprii circulaţiei bunurilor mobile.cedat şi să menţină stabilă şi necontestată poziţia obţinută de creditor.un titlu valabil sub orice aspect. b) Protecţia dobânditorului în circulaţia bunurilor mobile. Bucureşti. circulaţia creditelor prin cesiune asigură o slabă protecţie cumpărătorului. cu condiţia ca dobânditorul să fi fost de bună credinţă în momentul primirii bunului. cu o reglementare simplă şi eficienţa care măreşte încrederea cumpăratorilor în operaţia făcută. Buna credinţă în raporturile juridice civile. riscurile fiind totalmente înlăturate. I. Din punct de vedere formal. fără să mai fie obligat să facă vreo formalitate5.1909 Cod civil) ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit de la neproprietar. a unei stări de fapt evidente şi. Bucureşti. dobânditorul este ocrotit de orice risc. Radu.acela al titlurilor de credit. S. Cesionarul îşi vede periclitată poziţia atât în situaţia în care creditul transmis este vulnerabil la excepţiile pe care le-ar putea invoca debitorul cât şi la excepţiile terţilor dacă acelaşi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari. deci. O dată obţinută posesia bunului. Gh. Deleanu. S-a observat că acest dezavantaj al sistemului de circulaţie al creditelor în raport cu sistemul de circulaţie al bunurilor mobile a fost înlăturat prin apariţia unui instrument juridic nou. Iaşi. dobânditor al unui credit cedat1. Totalmente diferită este protecţia achizitorului ce a dobândit prin cumpărare un bun mobil (protecţia sa capătă un caracter real)2. Această certitudine nu o întâlnim în cazul transmisiunii creditelor prin cesiune. Minea.

Turcu. 1994. De aici deducem unele consecinţe. legătura exprimată prin formula încorporării nu are caracter absolut ci un caracter instrumental. Legătura ce se stabileşte între proprietatea documentului şi creditul înscris. dependenţa numai de voinţa părţilor. se realizează un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protecţia ce o dă legea circulaţiei bunurilor mobile asupra circulaţiei creditelor. Principiul literalităţii se manifestă ca o regulă de protecţie a intereselor debitorului. Fenomenul încorporării se poate analiza pornind de la crearea unui titlu de credit. nr. Creditorul devine subiect în două raporturi juridice: un raport fundamental. de o poziţie reală faţă de document. Intinderea dreptului şi obligaţiei ce rezultă din titlu. în sensul că din proprietatea acestuia din urmă rezultă titularitatea dreptului de creanţă. 167 I. In literatura juridică această unitate se exprimă prin formula . rezultat dintr-o relaţie juridică tipică dintre cel ce emite titlul de credit şi cel care îl primeşte. întâmplătoare. alături de acest raport. 7-8/1998.încorporarea dreptului în titlu2. Relaţia ce se stabileşte între document şi credit este diferită de alte forme de conexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorăsc din raporturi juridice ce se constată în forma scrisă. Desigur nu este o unitate oarecare. într-un document pe baza căruia îşi asumă obligaţia unilaterală de a efectua prestaţia în favoarea oricăruia ce se va găsi în proprietatea acelui document. există un raport specific apărut prin crearea titlului. Această expresie redă ideea că situaţia creditorului este legată de poziţia sa reală ce priveşte documentul. determinate prin menţiunile de pe înscris exprimă indirect calităţile. Operaţiuni şi contracte bancare. Semnificaţia juridică a acestei formule. în baza unui raport juridic obişnuit între cei doi subiecţi (creditor-debitor). p. Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naşte prin emiterea unui titlu de credit este condiţionată de existenţa unui drept real asupra înscrisului constatator al creanţei. p. d) Incorporarea dreptului în titlu. Voinţa subscriitorului unui titlu de credit este dată numai de semnificaţia literală a cuvintelor folosite şi este interzisă 1 2 V. Avem un subiect care are faţă de altul o datorie rezultată dintr-un raport juridic determinat. în sensul că obţinerea dreptului este un efect al obţinerii proprietăţii documentului. în care creditul corespondent va circula după regulile cesiunii. care corespunde creditului şi circulă după regula ce spune că oricine devine proprietar asupra documentului devine şi titular al dreptului de creanţă ce este constatat de document. 123 33 .titularitatea creditului). Practic se realizează o extindere a legislaţiei privitoare la circulaţia bunurilor mobile asupra circulaţiei drepturilor de creanţă. Bucureşti. El transpune obligaţia sa.unitatea dintre dreptul de proprietate asupra documentului ce conţine obligaţia debitorului şi dreptul asupra creditului . ci o unitate pe care o denumim unitate funcţională: legătură dintre dreptul de creanţă şi proprietatea titlului trebuie să asigure în mod egal şi permanent o funcţie constitutivă şi de condiţie necesară pentru exerciţiul creditului1. posibilitatea cererii îndreptate împotriva debitorului. redusă la elementele sale esenţiale. ad probationem şi ad solemnitatem). însuşirile “bunului mobil “ care se transmite. care exprimă caracteristicile esenţiale ale titlurilor de credit şi anume: literalitatea şi autonomia dreptului. Adică. Luha. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Revista de drept comercial. necesare şi suficiente pentru a identifica conţinutul şi modalitatea prestaţiei la care s-a obligat. Creditorul poate transmite acest drept de creanţă cu maximum de siguranţa unui beneficiar transferîndu-i proprietatea documentului constatator al obligaţiei unilaterale asumate de debitor. In titlul de credit se stabileşte o legătură între document şi drept nu numai în ce priveşte constituirea dreptului ci şi în ce priveşte circulaţia lui.

Chiar dacă titlul circulă prin mai multe mâini fiecare posesor are un drept nou.Civ. ca să stingă în totul sau în parte pretenţia creditorului. 1994. cum este incorporat prin scriere în document şi va circula numai în acest mod indiferent de subiecţii prin mâna cărora trece. Teoria generală a obligaţiilor. Popescu. titular legitim al creditului. propriu şi nu un drept cedat. de ce nu am admite că principiul este valabil şi într-un raport în care dobânditorul are o pozitie reala faţă de creditul primit. Formularea este improprie însă. Dreptul creditorului este stabilit în baza unei situaţii ce rezultă din proprietatea înscrisului şi continutul său nu mai poate fi fixat prin interpretare1. aşa cum am formulat-o naşte o întrebare: pe ce text de lege se bazează ? Aşa cum am arătat ea nu se fundamentează pe un text legal expres. Bucureşti. Titularul creditului are o poziţie reală faţă de document (un drept de proprietate). obţinut după regulile generale ale dobândirii proprietăţii bunurilor mobile.orice căutare a intenţiilor declarate sau ascunse. cel ce l-a emis este ţinut să îndeplinească prestaţia la care s-a obligat.1909 C. circulaţia titlurilor de credit investeşte pe dobânditor cu un drept originar. după care cineva poate dobândi mai mult decât îi transmite autorul său. In această formă. ci numai pe interpretarea logică a principiilor de drept cuprinse în art. Atât principiul literalităţii cât şi al autonomiei drepturilor specifice titlurilor de credit. e) Justificarea legală a teoriei titlurilor de credit. deducem că debitorul nu mai poate invoca compensaţia pentru o creanţă ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii2. 1 2 T. cu valoare de principiu. Bârsan.civ. 318 34 .1391-1396 şi art. 1976. iar dobânditorul prin posesia de bună credinţă a documentului este proprietar şi creditor. Drept civil. Dacă cesiunea creanţelor transmite un drept derivat. documentul. nu se mai poate invoca o excepţie ce rezultă din raportul existent între cedent şi debitor după ce dreptul de credit a fost dobândit de cesionar. Construcţia juridică a încorporării şi a caracterului originar al dreptului născut la dobânditor. Fiecare nou posesor devine titular al dreptului aşa cum este el înscris în document. Asta înseamnă că oricare ar fi motivul care ar fi determinat emiterea titlului. Obţinerea proprietăţii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea creditului menţionat pe document. Circulaţia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor. Adică. Bucureşti. Dreptul comerţului internaţional. C. Deci. (ce transmite un drept de creanţă) presupune circulaţia unui bun mobil. 414 C.R. reflectă o situaţie juridică reală ce acoperă o nevoie economică practică: creditul este legat de document.excepţiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu pot fi opuse dobânditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului). p. Aceasta. Autonomia dreptului pune pe creditor într-o stare de independenţă faţă de situaţia juridică a oricărui purtător al titlului. Din interpretarea art. Stătescu. Se crează astfel o ficţiune juridică prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creanţelor şi implicit se stabileşte regula.1395 C. în literalitatea lui. Dacă dăm acestei reguli o valoare de principiu şi admitem că ea este valabilă într-un raport ce transmite un drept derivat. p. pun pe debitor în imposibilitatea de a invoca faţă de purtătorii succesivi ai titlului excepţiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el îl are cu primul din ei. literalitatea titlului imită calităţile fizice imuabile şi notorii ale bunului mobil aflat în circulaţia sa juridică. deoarece dreptul s-a născut aşa şi numai aşa.

titluri la ordin. Oricine se găseşte în posesia unui asemenea titlu este presupus. 1 E. Titlurile la ordin.Definiţia şi clasificarea Faţă de cele expuse deducem că titlul de credit este un înscris necesar pentru a transfera sau pretinde dreptul literal şi autonom înscris în el. biletul la ordin şi cecul.documente de transport. 4. 1946. . după cum trebuie să rezulte de aici şi orice act făcut pentru a opri circulaţia. mărci poştale. cu menţiunea că. Cine este în posesia legitimă a documentului se consideră în posesia mărfurilor pentru că depozitarul. Titlul emis la purtător îşi păstrează caracterul şi posesorul nu poate să-i schimbe regulile de circulaţie printr-o declaraţie unilaterală de voinţă.deosebim şi titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor: acţiunile. Orice act ce are ca scop restrângerea valorii titlului trebuie să rezulte numai din document. Acest inconvenient nu poate fi preîntâmpinat de posesor prin înscrierea numelui său pe titlu sau prin aplicarea vreunui semn distinctiv. certificatele de părţi sociale. cărăuşul. titluri nominative. Cristoforeanu. poliţa de încărcare. bilete la ordin. Va putea fi transformat în titlu la ordin sau nominativ însă numai prin acordul dintre posesor şi emitent. certificatul de gaj. prin semnarea celui ce transmite pe dosul titlului (de unde şi numele de andosare). posesor legitim. căpitanul vasului nu pot să le predea decât aceluia ce-i prezintă titlul. voinţa posesorului fiind insuficientă. Vor purta scris pe ele numele primului creditor. cecuri. un serviciu. deci fie creditorului însuşi. bonuri de tezaur.Această concepţie fundamentată pe mecanismul încorporării are valoare practică întrucât permite să se elimine sau să se reducă la minimum inconvenientele formale şi substanţiale ce însoţesc circulaţia creditelor după regulile cesiunii de creanţă. bilete de bancă. neputându-se obliga mai sever sau mai uşor. Transmiterea se face prin gir. Asemenea titluri plătibile la ordin sunt prin excelenţă cambia. Titlul de credit spre deosebire de orice alt înscris are o influenţă esenţială asupra soartei creditului. ci indreptăţeşte pe oricine s-ar găsi în posesia titlului să exercite drepturile consemnate în document. fie unei persoane arătate de acesta în titlu. p. recipisa de depozit. Cine-şi pune semnătura pe titlu se obligă în aceleaşi condiţii ca cel care l-a emis. Creditul există în măsura în care este consemnat în titlu şi nici o limitare nu poate să restrângă valoarea lui contrazicând cuprinsul său. Titlurile la purtător. în special asupra circulaţiei şi stingerii sale. deci pentru aceasta concursul debitorului. conosamentul. . un drept care se valorifică asupra unui bun determinat: scrisori de trăsură. o anumită cantitate de mărfuri. Despre titlurile de credit la purtător. Ele circulă prin tradiţiune. cambii. Sunt titlurile în care nu se indică un creditor căruia să i se facă plata în mod exclusiv sau la ordinul său. Conţinutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit: . creanţa va fi plătită la ordinul acestuia.există titluri ce reprezintă un drept real. El va continua să circule şi pe mai departe ca titlu la purtător. până la proba contrară. timbre. Cât timp titlul circulă el va purta cu sine dreptul menţionat în toată integritatea sa1. Din această cauză aceste titluri prezintă pe lângă avantajul de a putea circula cu mare uşurinţă un mare inconvenient în caz de pierdere sau furt. După modalitatea de circulaţie distingem: titluri la purtător. Trebuie.există titluri ce dau dreptul la o prestaţie din partea debitorului: o sumă de bani-titluri de rentă.ordinele î producte. 444 35 . magazionerul. bilete de loterie. Revista de drept comercial.

I. Problematica titlurilor de credit este vastă şi complexă. Albu. 1994 36 .. Acesta va lua la cunoştinţă despre gir în momentul în care i se va prezintă titlul la plată şi va trebui să urmarească numai regularitatea formală a andosării şi succesiunea neîntreruptă a girurilor. A. Revista de drept comercial 7-8/1996 Căpăţână. Titlurile nominative... vol. bilete de teatru. Această teorie a realizat o penetraţie a principiilor de drept care dă posibilitatea unei mobilizări de bunuri ce se întâlnesc în activitatea comercială curentă. O. Sunt doar simple înscrisuri de credit..Tratat de drept comercial internaţional.titluri aparente. 5. Asemenea titluri circulă pe cale de cesiune. Titularul dreptului înscris pe document nu va putea pretinde dreptul său decât atâta timp cât este în posesia titlului. de tramvai. In anumite împrejurări dreptul poate fi exercitat chiar în lipsa documentului.. 2. In realitate nu au nici una din trăsăturile specifice titlurilor de credit. Dicţionar de drept procesual civil. Procedură civilă. deşi se aseamănă cu titlurile propriu-zise prin structura exterioară sau prin termenii prin care sunt numite. Acestea poartă scris pe document numele creditorului.Debitorul nu trebuie încunoştinţat în legătură cu această transmitere. De aceea se spune că sunt titluri improprii. Ele sunt de două feluri: -documentele de legitimare-efectul lor constă în aceea că posesiunea documentului constituie proba titularitătii dreptului. fără a putea justifica dobândirea lui pe cale legală nu va putea folosi înscrisul. I.. dreptul modern a obţinut o spectaculoasă cucerire.. Iaşi. Despre titlurile de credit la purtător. cesiune ce trebuie înscrisă atât pe titlu cât şi în scriptele debitorului. Exemplu tipic în acest sens este factura (desi unele sisteme legislative admit circulaţia ei în condiţiile specifice titlurilor de credit). iar debitorul nu se poate libera valabil decât achitând valoarea titlului în mâna acelui creditor.. Bucureşti.. M. 1993 Cristoforeanu. E. M. vol. II Costin. Minea. 4.). Acestea au o eficacitate juridică mai limitată. Titluri de credit improprii. BIBLIOGRAFIE 1. Există o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristicile titlurilor de credit. (bilete de tren. 3. 1946 Deleanu. Prin teoria titlurilor.. Leş. Asemenea documente îndeplinesc funcţiunea de mijloc de probă a unui raport contractual. O politică legislativă şi economiă raţională va trebui să dea titlurilor de credit o reglementare unitară şi ea se va impune cu uşurinţă comercianţilor la orice nivel. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Însă o asemenea probă nu este decât o simplă prezumţie care-şi produce efectele numai până la proba contrarie. în sensul că încorporarea nu este deplină. dacă asemenea registre sunt prevăzute de lege. Ştefănescu. tichete de garderobă. B. I.N. Man. Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor. etc. Mişcarea legislativă din ţara noastră va trebui să aibă în vedere acest lucru şi va trebui să constate că domeniul titlurilor de credit este slab reprezentat. I. Persoana străină ce s-ar găsi în posesia acelui titlu. Aplicarea în practică a teoriei enunţate va aduce numai beneficii oricărui sistem economic bazat pe principiile pieţei libere. Radu. . Revista de drept comercial.I. aproape inexistent în ansamblul normelor de drept pozitiv.

19. Liviu. H.. P. Drept civil. 1976 Potolea. Cluj Napoca. Revista de drept comercial 78/1998 Luha. Bucureşti.Georgescu. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Elemente de drept civil şi comercial comparat... Efectele de comerţ.. C. Buna credinţă în raporturile juridice civile.. 18.L.. Bârsan. 9.. T. Teoria generală a obligaţiilor. 15.. Bucureşti. Dragoescu. I.M. P. nr.. Teoria generală a obligaţiilor. Demetrescu. A. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Beleiu. hârtiile de valoare. I... P. Cluj.. p. Partea generală.R. Bucureşti. Dreptul comerţului internaţional. 1994. Cluj Napoca. mecanismele bursiere în economia de piaţă. 1975 Pop.6. I. Operaţiuni şi contracte bancare. 1994.. 12. Drept civil. Dragoescu. Revista de drept comercial. 20. 1993 Pop. 1994 Turcu.. 123 Vlachide. Drept civil.. A. 60 37 . Partea generală. S. S. 1980 Stătescu. 1948 Pop. Hossu. E. D. I. Curs de drept. Gidro. E. 1978 Ionescu. 17. Brădeanu. Bucureşti. 1991 Gherasim. 14. Drept civil. T.. Bucureşti. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. C.C. G. V. Bucureşti. I. I. Repetiţia principiilor de drept civil. 16. 1982 Popescu.. Bucureşti. 8. p. R.. 1992 Rucăreanu. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. 1981 Lupaş.. 10. Cluj Napoca. 22. 1934 Ionescu. Curs de drept cambial.. Drept civil. 78/1998 Lupan. 7. 13. Teoria generală a obligaţiilor.. 1934 Luha. Iaşi.. Bucureşti.. L. Bucureşti. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Demetrescu. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin... 1991 Ionaşcu. Vol. 21. 11.. Gh. 23.. V. Bucureşti. Cluj Napoca.

Definiţie. Izvoarele dreptului cambial.G. Legea română adaugă la normele uniforme mai mult decât îi permit rezervele. au rămas fără rezultate pozitive. Modificările aduse sunt nesemnificative din punctul de vedere al concepţiei iniţiale a legiuitorului asupra cambiei. astfel că în curând s-a simţit nevoaia unei legiferări uniforme. Ca instituţie juridică în sensul celei de astăzi cu caracterele ei esenţiale. Aceasta a dus la o diversitate de legislaţii. p. cu unele modificări neesenţiale. Costin.1673. 163/2009 2 Pentru amănunte a se vedea: M. La rândul său legea italiană este o adaptare a legii uniforme.05. 11/1993. de obicei bancher.N. 58/1934. 39/2008 şi Legea nr. oferă doar o reglementare detaliată a acestui titlu1. Legea cambială română a fost modificată prin O. Luha. Legea română nu este legea uniformă chiar dacă în marea lor majoritate textele au corespondenţă. sau într-o monedă diferită. 36-47 38 .SECŢIUNEA a II-a CAMBIA Subsecţiunea I . In acest fel se evita transportul de numerar într-o vreme în care drumurile erau nesigure. Scurt istoric. putem vorbi despre cambie din secolul al XVIIlea. In secolul XIX fiecare stat a codificat în felul său normele privitoare la cambie. publicată în Monitorul Oficial nr. Legea nr. Definirea a oferit-o doctrina. 83/1994. Legea nr.1934. s-a realizat mai degrabă o 1 Legea nr. formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească o sumă determinată. o sumă de bani. 100/1. Funcţii Legea nu defineşte cambia. Revista de drept comercial nr.nr. Legea uniformă privind cambia. In virtutea acestui titlu o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane numite tras să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat.Codul Savary . Legea cambială a intrat în vigoare la 1 mai 1934 şi a realizat unificarea dreptului cambial românesc. pentru adaptarea la dreptul pozitiv românesc. La început cambia nu a fost altceva decât un instrument destinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoană. O serie de congrese şi conferinţe interstatale între care cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912. Atributele care caracterizează cambia au apărut cu timpul şi şi-au găsit consacrare legislativă în Ordonanţa asupra comerţului terestru . Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene2. Cambia se prezintă ca un titlu de credit esenţialmente girabil.11/1993 pentru modificarea legii asupra cambiei şi biletului la ordin. 5/1995. în aceeaşi monedă. V. In 1930 s-a realizat semnarea a trei convenţii: Convenţia asupra legii uniforme referitoare la cambie şi biletul la ordin. In 1929 a fost convocată la Geneva o conferinţă care şi-a asumat sarcina de a realiza unificarea în materie.). OUG nr. 58/1934 cunoscută în mod obişnuit ca legea cambială (L. De altfel. îşi lua angajamentul de a face să se plătească de către un corespondent al său dintr-o altă localitate. Caractere. Aceste modificări sunt de obicei preluate din legea italiană sau sunt adaptări româneşti. Ulterior această lege a fost modificată prin OG nr. Se consideră că acest titlu de credit ar fi apărut în secolul XIII. o convenţie destinată a reglementa conflictele de legi în materie şi o convenţie referitoare la timbrarea cambiei.C. unui client care plătise bancherului o sumă corespunzătoare. Această scrisoare nu era altceva decât dovada plăţii făcută bancherului şi a obligaţiei luate de acesta. Ea este o traducere a legii italiene din 1933.

pot fi izvoare de drept în materie. şi Legea nr. prin aducerea elementelor de pe verso-ul acestora pe recto. pe lângă imaginea instrumentului de debit. In literatură s-a discutăt dacă dreptul cambial este sau nu un sistem legislativ independent care să asigure prin el însuşi relgementarea titlului atât din punct de vedere material cât şi formal. Susţinem că normele de drept comun cu valoare de principiu pot să completeze cu succes lacunele legii cambiale. Dacă îl acceptă îi urmează regulile cu stricteţe. Aceasta deoarece practica bancară consemnează faptul că foile de prelungire sunt foarte puţin utilizate. în principiu. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în general. a imaginii acesteia. De aici decurg unele consecinţe: . Astfel. 58/1934 asupra cambiei şi biletului de ordin. Raportul cambial şi titlul care a luat naştere cu efecte cambiale. interpretarea normelor cambiale trebuie 39 . modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege. Definirea cuprinsului semnăturilor de pe cambie sau bilet de ordin se va face prin sintagma „semnătura olografă a persoanei”. Ca atare. nescrise. nu pot pierde ulterior această calitate şi invers. actul normativ are drept obiect: reglementarea trunchierii (prezentării electronice la plată a cambiei şi biletului de ordin). Insă. . Instituţiile de credit nu sunt obligate să aplice trunchierea. prin trunchiere. Ordonanţa mai prevede eliminarea foii de prelungire (allonge) pe care se puteau înscrie girurile sau avalurile. 16372009. 83/1994.când lipseşte vreuna din condiţiile pe care legea le impune circuitului cambial. De aceea. Totuşi. putând recurge la această posibilitate de procesare numai dacă au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale. În vederea uşurării procesării cambiilor şi biletelor la ordin. eliminându-se sintagma „numele şi prenumele sau firma celui care se obligă”. considerată prea generală. Părţile nu pot deroga .adaptare a reglementărilor iniţiale la realităţile economice şi instituţionale existente în acest moment în România. în principiu. completări sau modificări minore ale legii pentru facilitarea trunchierii: eliminarea foii de prelungire (allonge) şi eliminarea referirilor la verso-ul instrumentelor. oferă posibilitatea procesării cambiei şi biletului la ordin prin mijloace electronice. manifestarea de voinţă nu are eficacitate cambială. trunchierea nu este obligatorie şi nu produce efecte decât dacă este agreată în mod formal de instituţiile de credit implicate. civil şi comercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L. Normele stabilite prin L. definirea mai clară a cuprinsului semnăturilor de pe cambie şi bilet la ordin. şi deci. Părţile nu au altă libertate decât de a accepta sau nu raportul cambial. instituţiile de credit au convenit schimbarea formatului instrumentelor de plată. actul care nu a luat naştere în forma cambială nu poate căpăta mai târziu această poziţie nici ca efect al unei hotărâri judecătoreşti. renunţarea la acestea neproducând inconveniente pentru utilizatorii cambiilor sau biletelor la ordin. Drepturile şi obligaţiile cambiale sunt fixate de legiuitor în mod rigid. multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plăţi. .orice manifestare care încalcă legea trebuie observată şi invocată din oficiu. Clauzele străine. Ele au acest drept numai în cazurile în care posibilitatea le este acordată expres de legiuitor. articolul de lege care făcea referire la acest format a fost modificat corespunzător). incompatibile cu legea sunt socotite.C. imperative. legea uniformă nu este izvor de drept pentru dreptul cambial românesc deoarece România nu a aderat la Convenţia de la Geneva. pentru a nu fi necesară captarea şi transmiterea. ulterior legea a fost modificată prin Legea nr. 39/2008 (Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. sunt. de la dispoziţiile legii.pe document se trec numai clauzele.părţile nu pot valida cambia nevalabilă formal prin voinţa lor. Altfel spus dacă normele de drept comun. .C.

19 40 .1 Caracterele titlului cambial. p. ceea ce impune că dreptul purtătorului să fie determinat prin titlu care i-a fost remis într-un mod care să nu dea naştere nici unei îndoieli. Târgu Mureş. originar2 Pe lângă trăsăturile comune oricăror titluri de credit. Sunt literale pentru că conţinutul şi întinderea drepturilor. Formalismul cambiei este impus în primul rând prin faptul că titlul este destinat să circule în mâinile diferiţilor purtători succesivi. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege pot fi trecute în înscrisul cambial. Legea românească urmează a fi interpretată în spiritul raţional şi practic al legii uniforme şi. Clauzele străine.cambia face parte din categoria titlurilor la ordin. incompatibile cu legea cambială sunt socotite nescrise. Manual practic de drept cambial. sunt determinate numai de cuprinsul înscrisului. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul unei cambii. Luha. Cambia cuprinde drepturi literale şi autonome. care nu cunosc raportul iniţial şi nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori.cambia este un titlu riguros formal. Bucureşti. non est in mundo” (ceea ce nu este în cambie nu există în lume). . Aceasta este regula suficienţei. In consecinţă şi cambia este un document necesar întrucât dreptul pe care-l conţine nu poate fi exercitat de titlular decât prin posesiunea materială a înscrisului însuşi. Funcţiile cambiei 1 V.cambia este un document complet.să ţina seama de scopul emiterii titlului şi acest scop este exprimat foarte precis în cuprinsul legii uniforme. Pe de altă parte. Adică dreptul posesorului legitimat nu este identic cu dreptul transmiţătorului care poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu. Ea este înconjurată de un rigorism excesiv pentru a putea să corespundă scopului său de a circula uşor şi de a asigura o deplină securitate creditului. din acest motiv este necesar să fie cunoscută. In acelaşi timp indicaţiile din titlu trebuie să excludă orice incertitudine (regula certitudinii). . Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc.cambia este un titlu executoriu. trebuind să cuprindă anumite menţiuni obligatorii. Debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris. 11 2 R. Astfel: . Existenţa înscrisului este cea dintâi condiţie pentru existenţa înscrisului. Numai clauzele. Aceste două trăsături le vom examina separat în secţiunile ce urmează. Fiind un titlu de credit cambia întruneşte toate trăsăturile ce caracterizează aceste titluri. Economu. cambia fiind un act complet prin el însuşi. p. Menţiunile pe care le poartă titlul sunt de aşa natură încât din ele trebuie să rezulte toate informaţiile necesare din care decurg obligaţiile cambiale.conţinutul cambiei trebuie să fie consemnat într-un document (înscris). . Ea trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. 1996. regulile cambiale mai prevăd şi altele specifice cambiei. neputând exista cambie verbală. . Sunt autonome întrucât posesorul legitim şi de bună credinţă al înscrisului exercită un drept care s-a născut în persoană să şi nu un drept derivat. Nu există obligaţie cambială să nu fie cuprinsă într-un act scris. Curentul juridic 2/1998. Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul “quod non est in cambio. rigurozitatea formei atrage atenţia semnatatului asupra responsabilităţii ce şi-o asumă prin semnarea titlului.

2233 2 T. d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligaţii.Cambia a apărut din necesităţi economice şi îndeplineşte anumite funcţii1 care-i asigură o atenţie specială din partea mediilor economice. pentru că în perioada respectivă acea persoană să poată vinde mărfurile şi să obţină astfel sumele necesare achitării preţului. Anume: . Dreptul comerţului internaţional. obţinând de la banca respectivă suma ce reprezintă preţul. Un producător vinde produsele sale unei persoane (cumpărător) acordându-i pentru plata preţului un termen de câteva luni. pe o altă piaţă sau într-o altă ţară.R. necorespunzând unei livrări de mărfuri sau de prestări de servicii se numeşte efect financiar. Funcţiile cambiei. prin care semnatarul scrisorii îi cere să pună la dispoziţia aducătorului ei suma de bani prevăzută în scrisoare.N. urmând ca plătitorul să primească.adică toate drepturile.cel care are nevoie de o sumă de bani într-o anumită monedă în altă localitate. Luha. . .se transmite simplu şi rapid prin gir. Garanţia pe care poate să o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte (luăm în considerare sensul larg al noţiunii de garanţie . Este consecinţa faptului că de regulă cambiile nu se plătesc de îndată. Revista de drept comercial nr. c) Constituie un instrument de credit. invitându-l să o plătească la scadenţă. . Costin. în schimb îi plăteşte de îndată suma corespunzătoare. adică la o dată ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv. In scopul acoperirii creditului astfel acordat vânzătorul emite la momentul perfectării contractului o cambie în beneficiul său. pe credit. In acest mod se înlătură riscul şi cheltuielile pe care le-ar fi implicat transportul de bani în numerar.este garantată solidar de giranţi.cel care are de primit o sumă de bani în altă localitate redactează o scrisoare către debitorul său şi o dă unei persoane care are de efectuat o plată în acea localitate şi care. 421 41 . V. diminuată însă cu taxa de scont. p. Posesorul mai multor cambii plătibile într-o anumită localitate poate face plăţi dând acele cambii în loc de numerar. Se utilizează cu un atare rol. Excepţie fac doar situaţiile când cambia este la vedere. a) Constituie un procedeu de schimb în materie monetară. Utilizarea cambiei într-un atare scop s-a impus în virtutea avantajelor pe care le prezintă acest titlu de credit. în vederea achitării preţului. Această cambie este suscceptibilă de onorare la o bancă chiar înainte de scadenţă. pentru sumele prevăzute în cuprinsul lor. Popescu. pentru a i se pune în evidenţă acest rol. o scrisoare către corespondentul acestuia aflat în localitatea respectivă. 3/1995. Cambia constătă un contract de schimb a cărui realizare poate fi schematizată după cum urmeaza2. Când este legată de operaţii bancare. mijloacele şi instrumentele 1 Pentru amănunte a se vedea: M. 1976. realizându-se schimbul într-o altă localitate. de pildă în materia vânzării comerciale. A fost concepută cu o atare menire fiind denumită şi “lettre de change” (scrisoare de schimb). . p. b) Serveşte ca instrument de plată. Bucureşti. în baza scrisorii. -faţă de beneficiar nu sunt opozabile excepţiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtătorilor succesivi ai titlului. Când cambia constătă o creanţă izvorâtă dintr-o livrare de mărfuri ori prestare de servicii se numeşte efect de comerţ. prin scontare.conferă certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptată de tras. obţine de la o altă persoană (de regulă bancher). suma de la destinatarul acesteia. asupra cumpărătorului.

p. print-un gir adecvat. C Turianu. de cele mai multe ori. garantare prin avalizare. după care o remite unui creditor al său pentru a nu-l plăti în numerar. numai că pentru a proteja pe terţii dobânditori de bună credinţă şi a asigura scopul economic al unei circulaţiuni eficace a bunurilor s-a recurs la principiul inopozabilităţii excepţiilor. Subsectiunea a II-a Raportul juridic cambial Temeiul naşterii unui raport juridic cambial îl constituie. pentru a evita să i se opună vreo excepţie care ar ridica contractului eficacitatea juridică. Revista de drept comercial nr.N. 4/1995.fie prin darea cambiei în gaj. deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobânditorii subsecvenţi. Deci cambia în alb stă la dispoziţia creditorului ca un instrument ce îi garantează şi îl ajută să execute obligaţia ce iniţial i-a fost incertă. Revista de drept comercial. Georgescu. .D. împrumutul. Luha. 586 3 Pentru amănunte a se vedea: M. Costin. Cele mai importante operaţiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor. Bucureşti. 1994. Subiecţii raportului cambial 1 V. Cambia oferă posibilităţi de realizare a creanţelor pe care dreptul comun nu le oferă. în executarea obligaţiilor ce rezultă din ele sunt: vânzarea-cumpărărea. De asemenea. Creditorul dintr-o astfel de operaţiune. Raportul cambial se alătură unui raport juridic cauzal şi. p. Nu există obligaţie cambială care să se nască dintr-un raport pur cambial. 1970. mandatul şi fideiiusiunea. Ca orice raport juridic. Cambia de complezenţă purtătoare a unei semnături de favoare asigură terţilor creditori posibilitatea de a-şi satisface creanţele din patrimoniul celui ce a dat semnătura. Creanţa emitentului împotriva debitorului său. iar creanţa beneficiarului împotriva emitentului care justifică transmisiunea cambiei o numim valoare furnizată.fie sub forma unei semnături de favoare ce realizează o garanţie personală. prin cambie se asigură executarea unei promisiuni de plată incertă.L. fundamental. 38-49 42 . Astfel de posibilităţi oferă cambia în alb. V. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Raportul cambial se naşte astfel în executarea unui alt raport juridic primar. Garanţiile creditorului. prin gir ai cambiei”2. indirect creditorul obligaţiei ce rezultă din raportul fundamental beneficiază şi de avantajele ce le aduce legea cambială: caracterul executoriu al titlului. raportul cambial cuprinde structural trei elemete constitutive: subiecţii. emite asupra debitorului său o cambie. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. V. Caracteristici structurale ale cambiei. ”Cum toate actele juridice au o cauză nici cambia nu face excepţiune de la această regulă de viaţă. Debitorul emitentului nu mai poate invoca faţă de posesorul legitim al cambiei nici o excepţie ce ar rezulta din contractul său cu emitentul şi va fi nevoit să-şi îndeplinească obligaţia sa. ce constituie temeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei. conţinutul şi obiectul3 . p.prin care se poate proteja cineva de consecinţele păgubitoare ale unui fapt determinat şi mijloc juridic ce întăreşte şansele de executare a obligaţiilor)1. 2 2 I. p. Zlătescu. Beneficiarul cambiei în alb poate completa titlul numai dacă obligaţia ia naştere. 1937. Bucureşti. 31. o operaţiune juridică. răspunderea solidară. Pătulea. girul de garanţie. Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constată sau realiza raporturi specifice de garanţie în sens restrâns (de mijloc juridic ce conferă creditorului prerogative speciale faţă de alţi creditori). Acest lucru se înfăptuieşte în două forme: .

a acceptantului prin intervenţie şi. Numai plata făcută de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligaţiile cambiale şi ca urmare blochează orice acţiune cambială. Obligaţii cambiali se împart în două catagorii. a acceptantului prin intervenţie. fiecărei subscrieri îi urmează atribuirea unui grad după un criteriu logic şi nu cronologic. trasul. adică după ce a fost refuzată acceptarea şi plata din partea destinatarului ordinului de plată. pe de altă parte şi reflectă modul diferit în care se exercită dreptul subiectiv cambial. pentru plata-trasul acceptat şi avaliştii săi. Face excepţie posesorul legitim al titlului care apare doar în postura de creditor. Ea se naşte prin subscrierea cambiei. Plata făcută de oricare alt obligat eliberează definitiv doar pe semnatarii ulteriori şi lasă solvensului posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar de grad anterior lui. Obligaţia cambială. a avalistului.obligaţii de regres -subiecţi cărora te adresezi numai după ce s-a cerut inutil plata obligatului principal. Raportul cambial este un raport obligaţional particular. acei cărora te poţi adresa direct la scadenţă. adică prin asumarea obligaţiei prin depunerea semnăturii autografe pe documentul cambial. Abstractă pentru că din contextul în care se naşte obligaţia nu rezultă scopul (cauza) pentru care ea este asumată. când debitorul răspunde numai dacă creditorul s-a adresat fără succes debitorului cambial principal. obligaţia acceptantului (a trasului). In raporturile interne între diferiţii semnatari ai titlului. Nu se acordă nici o semnificaţie juridică motivului pentru care subiectul se 43 . giranţii şi avaliştii lor. şi în măsura în care declară propria acceptare asupra titlului şi . Obligaţia cambială este abstractă si autonomă. . a girantului . în sfârşit a celui ce garantează prin angajament propriu plata titlului din partea unui terţ. Aceştia sunt trăgătorul.cel căruia i se adresează ordinul şi care devine parte a raportului numai dacă. Conţinutul si obiectul raportului cambial. al drepturilor la care dă naştere. criteriu ce ţine de însăşi natura declaraţiei cambiale. . Obiectul său constă în acţiunea concretă la care este îndatorat subiectul pasiv şi la care este îndreptăţit subiectul activ.Cambia presupune existenţa a trei subiecţi: persoana care crează titlul-trăgătorul-ce emite ordinul necondiţionat de plată şi care-şi asumă răspunderea în caz de neexecutare a acesteia. Subiecţii cambiali sunt şi obligaţi cambiali întrucât fiecare din ei îşi asumă câte o obligaţie. a avalistului. Dispunerea pe grade diferite a obligaţiilor cambiale are consecinţe în situaţia îndeplinirii de către unul din ei a obligaţiei asumate. respectiv o prestaţie pozitivă de a da sau de a face ceva. a girantului care răspunde şi el de neacceptarea sau neplata faţă de toţi beneficiarii succesivi. Forţa sa obligatorie rezultă numai din titlu. Din punct de vedere al persoanelor care asumă obligaţia vorbim despre obligaţia emitentului (a trăgătorului).obligaţi direcţi . Trăsătura specifică a cambiei este aceea că la obligaţia cambială a subscriitorului iniţial se poate adăuga cea a altor subiecţi: a trasului care acceptă. Obligaţiile cambiale sunt directe când debitorul poate fi urmărit nemijlocit de creditorul cambial fără să se fi adresat mai înainte către alt debitor şi indirecte (de regres). Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligaţiilor ce le conţine şi sub aspect activ. Conţinutul său este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au subiecţii acestui raport.beneficiarul-persoana în favoarea căreia se face plata. pe de o parte si beneficiarul. Această distincţie priveşte raporturile ce se statornicesc între semnatarii titlului. acceptantul prin intervenţie.

civ. Se poate emite cambia când se doreşte novarea raportului din care derivă. Sau se justifică pentru obţinerea unui document de plată către un creditor-giratar. Cambia are o cauză însă valabilitatea obligaţiei ce o conţine nu este condiţionată de indicarea ei. 178 I. Legea nu caracterizează dreptul asupra documentului. vol. Obligaţia cambială este formală deoarece pentru a fi valabilă trebuie să cuprindă anumite indicări prescrise de lege. dar care scop nu face parte din titlu2 . deşi acest motiv există întotdeauna. Obiectul acestor obligaţii constă în a da o sumă de bani determinată.L. 1937. bun mobil cu valoare intrinsecă nesemnificativă. Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate. Toate obligaţiile cambiale sunt guvernate de principiul independenţei semnăturilor. 1 2 D. In sistemul cambial românesc nu se acceptă cambiile în producte sau în mărfuri. I. p. prin alte titluri. în ce-i priveşte pe obligaţii direcţi şi de a-i face pe alţii să plătească această sumă pentru obligaţii de regres. Bucureşti. însă se desprinde şi cu care nu mai păstrează decât anumite puncte de interferenţă. Nu de puţine ori părţile înţeleg să emită titlu în scop de garantare a executării prestaţiei din raportul cambial. rente. Georgescu. 1939. în funcţie de motivul (scop mediat). Cauza dreptului sau a raportului exprimat în titlul cambial nu poate fi alta decât acea a tuturor raporturilor de drept. a posesorului titlului.obligă. raport de care. Ori emiterea titlului urmăreşte punerea în circulaţie a unui drept de creanţă. nici cambiile ce exprimă sume plătibile prin compensaţie.C. Este autonomă în sensul că obligaţia fiecărui semnatar al cambiei trebuie să fie considerată separat. element esenţial al oricărui act juridic ce justifică plata unei sume de bani. Valabilitatea semnăturii puse pe titlu nu depinde de valabilitatea celorlalte semnături. el dobândind proprietatea prin prescripţia instantanee prevăzută de art. Sunt comerciale toate operaţiunile cambiale precum şi acţiunile ce rezultă din ele1 . creditorul cambial este un proprietar al documentului. indiferent de natura raportului juridic care ia dat naştere. Cambia este considerată un titlu abstract în sensul că din conţinutul său nu rezultă cauza emiterii sale. Obiectul obligaţiilor debitorilor de regres nu este permanent acelaşi. figurând între actele obiectiv comerciale. Cambia şi biletul la ordin.18 L. In literatura se discută că sub aspect activ conţinutul raportului cambial ni se prezintă din unitatatea a două elemente: un drept de creanţă şi un drept asupra unui document. p. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. Specific cambiei este faptul că între dreptul la credit şi înscrisul constatator al acestui drept există o legătură constitutivă pentru exerciţiul creditului. Obligaţiei de a plăti o sumă determinată îi corespunde dreptul creditorului. de a pretinde această sumă la scadenţă. Gălăşescu Pyk. 586 44 . Raportul cambial şi raportul fundamental. Obligaţia cambială rezultă şi se alătură unui raport fundamental din care derivă obligaţia de plată a unei sume de bani. mobilizarea creanţelor. Revista de drept comercial. adică complexul faptelor juridice care îi dă naştere şi-i determină modul de a fi. independent de celelalte. Socotim că.etc. un drept de credit. scop imediat al obligaţiei cambiale. Fiecare din aceste motive prezintă importanţa în sensul că indică legăturile ce le păstrează raportul fundamental cu raportul cambial nou format. Obligaţia cambială constituie un act de comerţ. Obligaţia de a fece să se plătească se poate transforma în temeiul legii într-o obligaţie de a da în momentul în care obligatul principal refuză să-şi îndeplinească sarcinile. Insă proprietăţii sale i se aplică regulile speciale înscrise în art. al emisiunii cambiei. 1909 C.

Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Bucureşti. de complezenţă. Subsecţiunea a III-a Condiţii de formă şi de fond ale cambiei CONDIŢII DE FORMĂ In dreptul cambial condiţiile de formă au o importanţă deosebită. Ionescu.1 L. Acest formalism riguros vrea sa garanteze conştientizarea subscrierii. ce se prezintă sub forma cambiei de favoare. Altfel spus. De la principiile enunţate până acum practica ne oferă o derogare (aparentă). numit şi convenţie de execuţie sau convenţie de eliberare a cambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizată).Putem deci spune că obligaţia cambială are cauză însă acesteia nu i acordă importanţă ca într-un raport de drept comun. Georgescu. Menţiuni obligatorii: sunt obligatorii următoarele menţiuni. 58/ 1934 – „Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu” Denumirea de cambie. Un astfel de raport rezultă din aşa zisa convenţie de favoare. se emite o cambie fără să existe în prealabil un raport juridic fundamental de proviziune. deci ca denumirea să se facă sub forma unui titlu.L. cât şi în ce priveşte raportul de proviziune. 1934.menţiuni obligatorii. p. In atare situaţie putem să considerăm angajamentul de a elibera o semnătură cambială de favoare ca un raport fundamental. indicate de art. impunând în contextul documentului folosirea unei expresii care indică toate urmările ce derivă din natura cambială a obligaţiei asumate. corespunzător debitului cambial care să poată genera o acţiune alăturată celei cambiale. ci şi la faptul că sensul obligaţiilor asumate este determinat uneori chiar de locul unde se află menţiunile şi chiar prin semne dispuse în mod diferit. 1 alin. cambia de favoare nu este decât o abatere aparentă de la principiile ce guvernează coexistenţa raportului cambial cu cel fundamental. pe lângă celelalte care sunt facultative. In realitate ceea ce lipseşte în cambia de favoare este un debit cauzal. Cambia este un act formal într-un sens mai riguros decât în cazul unor acte formale.C. Cambia de favoare. Totuţi există un raport juridic care justifică asumarea obligaţiei cambiale. Adică. 1. Nu este obligatoriu. Legea pretinde că denumirea de cambie să fie trecută în însuşi textul titlului. Demetrescu. I. Această cerinţă a legii exprimă într-o formulă specifică formalismul tipic cambial. poliţe). convenţii care ne indică scopul emisiunii sau al punerii în circulaţie. Nu este permisă utilizarea altor denumiri (trată . 1 din Legea nr. Denumirea trebuie sa fie înserată gramatical încât să apară evident şi logic legătura denumirii cu ordinul cambial. Este denumită astfel orice intervenţie în nexul cambial al unui favorizator care-şi pune semnătura pe titlu cu scopul de a credita un alt subiect -favorizatul. Potrivit art. Felul cum se interferează raportul fundamental şi cel cambial depinde de convenţia de emitere a cambiei (dintre creditorul şi debitorul raportului de proviziune). P. Formalismul nu se referă numai la cerinţa unui înscris care să cuprindă obligaţiile părţilor. 1 S. 102 45 . Excepţiile cambiale se întemeiază şi vor putea fi invocate în conformitate cu acest “pactum de cambiando”1. Raportul cambial este autonom atât faţă de raportul ce intervine la primul purtător al titlului (raport de valoare furnizată). Legea pretinde că titlul cambial să cuprindă anumite menţiuni determinate.

Legea spune ca trasul se indica cu numele său de persoana fizica sau cu numele de persoana juridică. să fie unică (nu se admit cambii cu scadenţe succesive) şi să rezulte precis din textul cambiei. locul plăţii.R. . Indicarea scadentei. Numele celui care trebuie sa plătească (tras). luni. ale persoanei fizice. Chiar dacă există mai mulţi trăgători toţi se angajează pentru aceeaşi sumă şi ea este prevăzută pentru executarea aceleiaşi creanţe. fiind sigur că titlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres. săptămâni. scadenţa sau câtimea obligaţiei. dacă nu există prezentare. Bucureşti. Desemnarea lor este cumulativă şi nu alternativă. .scadenţa la un anumit termen de la vedere. in litere sau cifre. admite ca ordinul de plată sa fie adresat trăgătorului însuşi. 392-395 46 . ani din ziua prezentării la acceptare. O astfel de cambie se deosebeşte de un bilet la ordin deoarece în cazul în care trasul refuză acceptarea. 4. Codul trasului.cu scadenţă la zi fixă: este cea mai utilizată în practică. din ziua următoare a datei emisiunii cambiei. Popescu. respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. El nu trebuie să conţină condiţii încât să facă incert faptul plăţii. iar creditorul este obligat să facă toate formalităţile pentru conservarea regresului. imaginar. adică la un anumit număr de zile. adică la un anumit număr de zile. Scadenţele sunt de mai multe feluri: . adică a zilei din care titlul devine exigibil. respectiv numele şi prenumele. Suma de plată este unică şi indivizibilă pentru că proviziunea cambială este unică.2.scadenţa la un anumit termen de la o emisiune. complet sau prin precizări uzuale. în clar. se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele. 3. trăgătorul îşi rezervă posibilitatea de a asuma o obligaţie directă. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei. săptamâni.la vedere: înseamnă că plata cambiei trebuie să se facă la prezentarea ei în acest scop. Chiar dacă legea nu prevede o anumită formulă ordinul trebuie să fie clar şi precis. Constă în cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna beneficiarului. din ziua protestului. să fie certă (să indice cu precizie ziua sau termenul până la care beneficiarul trebuie să se prezinte la încasare). În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului 5. Teoria generală a obligaţiilor. luna. Scadenţa trebuie să fie posibilă (să nu fie înaintea emiterii sau o zi neindentificabilă). Scadenţa trebuie să indice ziua. Ordinul de plata este considerat o dublă delegare1. Stipulaţia de dobanzi se consideră nescrisă cu excepţia cambiilor la vedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata de dobânzi. la prezentare. (şi nu un mandat dat trasului): una a posesorului de a exercita unele drepturi şi una a trasului de a îndeplini anumite obligaţii. Aceasta din urmă formulă păcătuieşte prin incertitudine. Necesitatea de a indica o sumă determinată este o derogare de la principiul de drept comun după care poate să existe o obligaţie determinabilă. respectiv denumirea trasului. Cambia nu poata să cuprindă decât obligaţii constând în sume de bani. Trasul trebuie să fie o persoană existentă chiar dacă se individualizează printr-un nume fictiv. Se pot indica mai mulţi traşi. ani. sau. Natura juridică a ordinului de plată sub formă de delegare explică posibilitatea revocării ordinului până la acceptare. p. anul . . Practic prin această formulă a ordinului de plată. 1 T. 1968. L. Anca. Daca în titlu nu se indică o altă scadentă se prezumă ca este făcută la vedere (iuris et de iure). 2 al aceluiaşi articol prevede: „Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată”. în limita spaţiului special alocat. Se pot utiliza şi formule echivalente: la cerere.C. P. luni. trăgătorul va fi obligat de regres. In principiu nu se pot înscrie accesorii. Alin.

Localitatea de plată trebuie să existe. Dacă lângă semnătură nu este indicat vreun loc titlul este nul. alternativ sau succesiv. loc al plăţii. trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea. Ele pot să coincidă sau nu şi problemele se rezolvă după următoarele reguli: trasul poate indica în localitatea ce reprezintă locul plăţii şi adresa plăţii. Când cambia este plătibilă la domiciliul trasului. astfel creanţa cambială este nerealizabilă. Se admite pluralitatea locului de plată cumulativ. . Toţi trăgătorii vor răspunde solidar.C. Neindicarea locului plătii nu duce la invalidarea titlului. domiciliatarul. 8. determinarea valabilităţii drepturilor semnatarilor privind acţiunea cambială (protest. Conform art. cumulativ sau alternativ. Cambia poate fi semnată de mai mulţi trăgători şi în acest caz va lua naştere o obligaţie unică. 58/1938 – Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: în clar. calculul perioadei de dobândă. loc al plăţii efective. – „Dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată. Se pot indica mai mulţi beneficiari. regres). Noţiunea are înţeles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata şi nu locul unde se plăteşte efectiv (adresa plăţii). Locul unde trebuie făcută plata.6. constatarea capacităţii legale (vârsta) a semnatarilor. Data trebuie sa fie unică. posibilă şi certă. altul decât cel al domiciliului trasului. Dacă nu se indică locul emisiunii se prezumă iuris et de iure ca loc al emisiunii este locul arătat lângă semnătura trăgătorului. trasul poate indica şi el pe domiciliatar în condiţiile art. Suma din cambie este cherabilă nu portabilă. Când indicarea se face alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul. de obicei. Arătarea datei şi a locului emisiunii Se menţionează. indivizibilă şi cu aceeaşi scadenţă. Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa. Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabilă titlului. Legea prevede şi posibilitatea ca loc de plată să fie indicat domiciliul unui terţ. acesta poate să arate în acceptare o adresă în aceeaşi localitate unde plata trebuie să fie făcută” . pe partea stângă sus şi trebuie să cuprindă ziua.Titlul trebuie prezentat obligatului pentru plată. domiciliatarul este stabilit de obicei de trăgător. luna. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor 47 . Indicarea beneficiarului. dreptul se exercită colectiv şi integral. 8 din Legea nr. anul emiterii. Deci fiecare din noţiunile. numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. 9. (adresa plăţii) şi domiciliul trasului au semnificaţia lor. Aceasta este cambia domiciliata. domiciliatar. fără însă să arate un terţiu la care plata trebuie să fie făcută. 7.Semnătura celui care emite cambia (trăgător) Cambia este un titlul sub semnatură privată şi se fundamentează pe subscrierea celui care emite titlul. Domiciliatarul nu are drepturi şi obligaţii cambiale. Cambia domiciliată. semnătura olografă a persoanei fizice. Dacă indicarea este cumulativă. pe faţa titlului. În lipsa unei atari arătări. Locul plăţii se referă la locul unde posesorul are obligaţia de a prezenta cambia la plată.dacă locul plăţii nu coincide cu domiciliul trasului şi trăgătorul nu l-a desemnat. adică persoana căreia trebuie să i se plătească suma din cambie. Obligaţiile şi drepturile sunt stabilite de dreptul comun şi rezultă din convenţia ce o are cu cel ce l-a desemnat. precum şi locul emiterii. Locul plăţii este un element esenţial în sensul că trebuie să aibă acoperire în context.30 L. acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuşi la locul plăţii. Data emiterii permite determinarea mai multor elemente: calculul datei de scadenţă.Data emiterii este certă şi opozabilă tuturor până la proba contrară.

fie sub formă de copii. îl explică. prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau. dacă trasul acceptă mai multe exemplare îşi multiplică obligaţia. Pe lângă clauzele definitorii. persoană fizică. Insă cambia imperfectă rămâne un document care recunoaşte un debit cauzal 1. persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii.altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. Numărul de exmplare trebuie să rezulte din numerotarea cuprinsă în însăşi textul titlului. clauza ”valoare primită în mărfuri”. .clauze care afectează obligaţiile cambiale: clauza “nu la ordin”. însa ele nu definesc actul ci îl precizează. micşorarea forţei executorii a cambiei). etc. Astfel: . Pluralitate de documente şi unicitatea obligaţiei cambiale. Girantul ce obţine duplicatele este obligat să nu imprime acestora circulaţii distincte. Cambia incompletă formal. Jauffred. pe cambie se aplică şi ştampila persoanelor juridice implicate în procesul cambial. Clauze neobligatorii. Soluţia o deducem din principiul relativităţii efectelor actelor juridice. plata în rate). 305 48 . Paris. ”netransmisibil prin gir”. 1992. îi restrâng efectele. Menţiunile care contrazic natura titlului sunt interzise şi duc la nulitatea titlului însuşi (condiţionarea obligaţiei cambiale. documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesiei titlului. îl leagă de alte raporturi juridice. obligatorii părţile obişnuiesc să înscrie pe titlu şi alte menţiuni. C. după caz. Posesorul trebuie să valorifice drepturile fără să fie obligat să ofere toate exmplarele deaorece există o singură obligaţie. protejează interesele ce le are posesorul titlului de a obţine de la trăgător multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate. In acest raport se face aplicarea art. Pentru persoanele juridice. 1 A. Manuel de droit commercial. în sensul că cel în favoarea căruia este făcută cambia nu trebuie să facă dovada cauzei creditului pe care îl invocă şi care se prezumă că există până la proba contrară din partea debitorului. Este o reproducere originală a titlului efectuată cu respectarea autografă a semnăturii trăgătorului. titlul nu este nul ci nu are eficacitate cambială. 967 Cod civil. Prin excepţie. ”clauza de negaranţie pentru acceptare”. Când posesorul cambiei incomplete este străin de raportul fundamental. scadenţe succesivă. Există menţiuni care sunt în contradicţie cu natura titlului dar nu duc la nulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descărcarea trăgătorului de responsabilitatea de plată. Nevalabilitatea sa este absolută şi obiectivă în sensul că poate fi invocată de orice debitor faţă de orice posesor. L. Duplicatul. transmiţându-le la persoane diferite întrucât rămâne obligat faţă de toţi purtătorii succesivi ai oricărui exemplar. etc. a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului. Când lipseşte vreuna din condiţiile esenţiale. p.clauze care nu influenţează obligaţia cambială: clauza “după aviz”. Efectele acestui document sunt însă limitate. Totuşi. Dacă titlul este în circulaţie trebuie să se reproducă autograf şi semnăturile celorlalţi semnatari. In principiu se poate înscrie pe titlu orice menţiune ce nu contravine naturii sale. Inscrierea lor nu este interzisă. Indeplinirea obligaţiei anulează valoarea cambială a tuturor exemplarelor aflate în circulaţie.

nu corespunde voinţei subiectului cu privire la obligaţia pentru care a subscris. Titluri de credit în comerţul internaţional. Legea arată ca cel care semnează ca reprezentant al unei persoane fără a avea împuternicire este ţinut personal pentru obligaţia subscrisă. Se distinge intre contrafacerea semnăturii si alte alterări ale cambiei1. de asemenea. 89 49 . putând să se îndrepte împotriva tuturor obligaţilor cambiali. Capacitatea se ia în considerare în momentul subscrierii obligaţiei. Purtătorul copiei girate va putea. In temeiul principiului autonomiei obligaţiilor cambiale celelalte obligaţii ramân însă valabile. Pătrăşcanu. Răspunderea îi este înlăturată prin ratificarea operaţiunii. o anumită semnătură (sau mai multe). acolo unde se termină reproducerea. în baza posesiei ei. Dacă semnătura trăgătorului este falsificată girantul îşi asumă o obligaţie cambială şi şirul girurilor nu este întrerupt. Obligaţia asumată de un incapabil este lovită de nulitate relativă. CONDIŢII DE FOND Legea nu cuprinde dispoziţii privind condiţiile de fond. Semnatarul aparent nu se obligă şi nu obţine nici un drept întrucât semnătura nu a fost făcută de el. Ea nu se foloseşte pentru a se da acceptarea. să valorifice dreptul către cei ce au subscris-o. Deci falsul reprezentant care a plătit titlul are aceleaşi drepturi ca şi pretinsul reprezentat. Deci cambiei i se vor aplica regulile de drept comun în materie. O. Ceilalţi semnatari îşi asumă însă obligaţii valabile şi vor fi ţinuţi cambial aplicânduse principiul autonomiei obligaţiilor cambiale. Dreptul său nu este autonom cu subiecţii aflaţi în relaţie directă (reprezentatul cu reprezentantul) cei doi subiecţi ai raportului de reprezentare se vor desocoti după regulile de drept comun.V. legală. 1 P. Cambia este valabilă din punct de vedere formal şi obligaţiile asumate. O semnatură este contrafăcută când este scrisă de o altă persoană decât aceea care este indicată în iscălitură sau când semnătura autografă a fost modificată încât semnătura nouă apare ca fiind a unei alte persoane. Reprezentarea cambială Obligaţiile cambiale pot fi asumate şi prin reprezentant. Sachelarie. Se ţine seama ca operaţiile cu cambii sunt acte de comerţ şi acte de dispoziţie şi ca atare nu pot fi efectuate de minori sau de către persoane puse sub interdicţie. p. In această materie este suficient un mandat general din cuprinsul căruia să rezulte că mandatarul are dreptul să emită cambii. cu indicaţia “copie”. Temeiul acestei responsabilitati este faptul ilicit cu consecinţa de responsabilitate obiectivă. Regulile falsului cambial Avem în vedere situaţia în care conţinutul original al titlului suferă modificări. 1975. însă ea nu va avea aceeaşi valoare către semnatarii de pe original fără posesia şi a documentului original. Insă. Copia trebuie să reproducă întocmai originalul cu girurile şi toate celelalte menţiuni care figurează în cambie. Când mandatarul subscrie este necesar să-i rezulte această calitate.Copia este o reproducere identică a titlului original efectuată de acelaşi posesor care consemnează în noul document textul cu toate subscrierile. Craiova.

ca un angajament al trăgătorului de a face să se plătească această sumă. Completarea se face până la prezentarea cambiei la plată dar nu mai mult de trei ani de la data emiterii. care prevede: „Dacă o cambie. chiar dacă ordinul de plată îşi găseşte justificarea în creanţa ce o deţine trăgătorul împotriva trasului. afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. Nerespectarea termenului de completare duce la decăderea din drept. Asemenea decădere nu este opozabilă posesorului de bună credinţă. Fiecare giratar va completa cambia şi va răspunde după indicaţiile date de girantul său. Ultimul giratar nu este obligat să cunoască conţinutul înţelegerii iniţiale de completare. Primul este ţinut în limita textului original şi cel din urmă conform conţinutului alterat. Situaţia este reglementată de dispoziţiile art. este că toate condiţiile formale trebuie să existe în momentul în care se valorifică dreptul contra oricărui obligat cambial. Această norma face distincţie între cel ce a semnat înainte de alterare şi cel ce a semnat după. ipoteza prevăzută în art. iar doctrina vorbeste despre cambie în alb. – „În cazul alterării textului unei cambii.12 L. Convenţia iniţială de completare nu este opozabilă primitorilor succesivi prin gir. Subsecţiunea a IV-a Acceptarea Poziţia trasului înainte de acceptare Cambia se prezintă în momentul creării sale în dublă ipostază: ca ordin de a se plăti o sumă de bani beneficiarului titlului. semnatarii anteriori sunt ţinuţi potrivit textului original.88 L.Alterarea titlului presupune modificarea conţinutului documentului fără voinţa celor interesaţi. Sarcina probei aparţine posesorului deoarece el are interesul să dovedească valabilitatea titlului actual.C. irevocabil şi transmisibil prin tradiţia documentului. 50 . căruia titlul i-a fost transmis completat”. necompletată la emitere. Conţinutul dreptului de completare rezultă din conţinutul înţelegerii dintre trăgător şi primul beneficiar. O cambie în alb trebuie să conţină cel puţin subscrierea trăgătorului.C. neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului. Deci documentul poate fi completat succesiv. se presupune că a fost pusă înainte”. Acest drept este patrimonial. SITUAŢII SPECIALE Cambia în alb Principiul L. Completarea tardivă produce o cambie nevalabilă deoarece la data când trebuia completată îi lipseau elementele esenţiale. semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în limitele textului alterat. Momentul alterării trebuie dovedit deoarece de el se leagă întinderea obligaţiilor subscriitorilor. a fost completată fără a se ţine seama de înţelegerile intervenite. În cazul în care din titlu nu rezultă sau nu dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare.C. Dobânditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeşte prin gir. Legea foloseste noţiunea de cambie necompletată. Completarea abuzivă îndreptăţeşte pe cei interesaţi să invoce excepţia completării abuzive dacă au încercat un prejudiciu. Dreptul de completare îl are primul dobânditor şi posesorii succesivi. Trasul nu are în acest moment nici o obligaţie. Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei. Dacă dovada nu este posibilă se prezumă că semnătura a fost pusă înainte de alterare.

un terţ intervine în nexul cambial şi se obligă direct să plătească suma de bani înscrisă în titlu. Problema este mai delicată când lipseşte autorizarea de emitere a cambiei. deoarece nu a subscris încă titlul. literală şi abstractă. Bucureşti. Daca vreunul refuză acceptarea se întocmeşte protest de neacceptare. Revocarea după restituire se consideră o alterare a înscrisului. dar nu mai lung de o zi. In acest caz neprezentarea sau refuzul acceptării nu produc consecinţe. Cambia. aşa cum a promis. 100 51 . considerată neacceptare). Trasul răspunde contractual faţă de trăgătorul autorizat să emită cambia. pentru că se consideră a fi o acceptare limitată şi nu condiţionată. Prezentarea la acceptare este în principiu facultativă. Dacă figurează şi indicaţi la nevoie. Acceptarea este în principiu. irevocabila dupa ce ajunge la destinatie. Prezentarea se face la domiciliul trasului. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. poziţia trasului este nesemnificativă cambial. Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicându-se persoana de la care provine. Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenţă la un anumit timp de la vedere şi la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare. „voi onora” pe cambie. se va solicita şi acceptarea lor. Prezentarea cambiei la acceptare Titlul este prezentat la acceptare de către posesor până în preziua scadenţei. Conţinutul şi forma acceptării Acceptarea este o manifestare de voinţă prin care trasul. Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin voinţa trăgătorului sau a giranţilor. 1998. Daca trasul se va angaja faţă de beneficiar că va acepta cambia şi. principiu neadmis de dreptul comun. Nu se primeşte acceptare prin act separat. In principiu acceptarea nu se dateaza. Asta deoarece răspunderea cambială este mai severă decât răspunderea contractuală a trasului faţă de trăgător din raportul fundamental1. Dacă nu ajunge la cunoştinţa celor interesaţi poate fi revocată chiar dacă a fost scrisă pe titlu. Acceptarea se scrie prin formula “acceptat”. Acceptarea se poate face şi pe duplicat. ea este semnată de tras.Inainte de acceptare. Se acceptă totuşi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare. Revoarea acceptării echivalează cu o neacceptare. Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteşte nescrisă în ce priveşte partea ce depăşeşte obligaţia cambială. Se admite însă acceptarea parţială. Aducerea la cunoştinţă a acceptării se face prin restituirea cambiei purtătoare a semnăturii de acceptare. Titluri de credit. Refuzul de datare se constată prin protest de nedatare. în ipoteza în care nu va accepta. Dacă se indică mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele. Obligaţia asumată este autonomă. deoarece acceptarea este fapt personal al trasului. apoi nu-şi va respecta această obligaţie va răspunde faţă de beneficiar contractual şi nu cambial. „voi plăti”. p. Ea se prezintă la domciiliul trasului chiar dacă se indică un domiciliatar. creditorul poate agrava unilateral poziţia debitorului. In această ipoteză trasul nu va avea o răspundere faţă de trăgător pentru că refuză să accepte cambia. 1 V Luha. Trasul poate cere timp de gândire o singură dată. Acceptarea este necondiţionată (acceptarea condiţionată este nulă. Când există mai mulţi traşi prezentarea se face tuturor. Dacă s-ar accepta contrariul. s-ar ajunge la concluzia că.

pe ascuns sau împotriva voinţei posesorului legitim. faptul se constată într-un protest de neplată şi se activează dreptul de regres al creditorului. giranţi şi avaliştii lor. Aceasta circulaţie poate fi voluntară sau involuntară. El este ţinut faţă de creditor în solidar alături de trăgător. sarcina probei inexistenţei proviziunii revine trasului. prev. de art. sau le primeşte în lipsa oricărui acord. Situaţia este acoperită de principiul prescripţiei instantanee. Transmisiunea face ca dobânditorul să primească şi titularitatea dreptului încorporat în document. Nerespectarea ordinului impus de giranţi duce la decăderea dreptului de regres împotriva girantului. Dacă trasul plăteşte se stinge raportul cambial. primitorului. pot fixa termene în acest sens. Dacă clauza este înserată de trăgător produce efecte faţă de orice obligat cambial. 52 . Obligativitatea prezentării la acceptare rezultă şi din lege. Subsecţiunea a V-a Circulaţia cambiei Titlurile de credit sunt destinate circulaţiei.1909 al. Circulaţia involuntară constă într-o transmisiune în care dobânditorul nu primeşte drepturile în urma unui acord valabil. Legea româna nu reglementează cambial proviziunea. Circulaţia voluntară se bazează pe un contract valabil de transmisiune prin care se atribuie proprietatea titlului. ca titlu de credit nu-şi poate realiza funcţiunile economice decât prin circulaţie. iar ceilalţi de a face să se plătească. Clauza de obligativitate a prezentării la acceptare poate fi trecută şi de giranţi care. De aici rezultă urmatoarele: trasul acceptant plătitor nu are acţiune cambială contra trăgătorului ci numai acţiune de drept comun. prezentarea la acceptare determinând scadenţa. Excepţia poate fi invocată numai de girant si garanţii săi. In asemenea ipoteză dobânditorul poate obţine legitimarea pretinderii dreptului dar nu şi proprietatea documentului. trăgătorul poate revoca ordinul de plată al trasului de a accepta şi de a plăti cambia. O astfel de situaţie se poate răsfrânge asupra transferurilor ulterioare cu efecte nedorite. Termenul poate fi fixat precizând atât începutul cât şi sfârşitul sau poate fi indicat numai sfârşitul acestuia. Dacă nu plăteşte.Trăgătorul poate fixa termen în care cambia să fie prezentată la acceptare. Cambia. Clauza de interdicţie nu este posibilă în cambiile cu scadenţă la un anumit termen de la vedere şi nici în cele ce sunt plătibile la un terţ. Cambia. Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o dată cu girul. Trăgătorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula “fără obligaţie de acceptare”.1 C. Acest lucru se realizează în cambiile cu scadenţă la un anume termen de la vedere. în sensul că trasul are obligaţia de a plăti. Creditorul îl poate urmări pe trasul acceptant deoarece el este obligat cambial. Efectele acceptarii Prin acceptare trasul devine obligat cambial principal.Civ care spune ca posesia de bună credinţă valorează titlu. Dacă clauza de prezentare în termen nu se respecta posesorul este decăzut din dreptul de regres faţă de toţi debitorii cambiali. Prezentarea se va face în timp de un an de la emisiune. prin specificul ei evită neajunsurile ce rezultă din formele de transmitere a titlurilor de credit.

Girul are la bază o convenţie cauzală anterioară. celelalte modalităţi de transmitere fiind permise. 2 din L. sub forma unor menţiuni scrise şi semnate. De obicei se scrie pe dosul titlului. debitorul convine cu creditorul să-i transmită titlul cambial aflat în posesia sa. prevede că girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). alin. girul trebuie scris pe cambie. complexă exprimată în scris. Implicit s-a ajuns la formula valabilă după care girul poate conţine numai subscrierea girantului. Cambia “nu la ordin” si cambia netransferabila Cambia este un titlu la ordin ca efect al dispoziţiilor legale. transmiţătorul asumă faţă de primitor şi faţă de toţi cei care-i succed obligaţia de a face să se plătească titlul (garanţia acceptării şi plăţii cambiei). Girul. Forma girului Potrivit art. In acest caz cambia poate circula dar cu efectele unei cesiuni de creanţa. Deci. toate drepturile consemnate literal pe document. Dobânditorul unei cambii “nu la ordin” va fi obligat să demonstreze transferul în baza căruia a obţinut cambia. către o altă persoană. Natura juridică Înţelegem prin gir mijlocul tipic de circulaţie al cambiei prin care un girant transmite unei alte persoane numite giratar. el trebuie semnat de girant.Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin şi se transmite de cele mai multe ori prin gir. el primind un drept derivat. Raportul dintre girant şi giratar este abstract deoarece cambia circulă dezbrăcată de raportul fundamental dintre cei doi subiecţi. In asemenea ipoteza giratarul va trebui să-şi completeze singur numele. girul pentru a fi valabil. care din punct de vedere juridic reprezintă o declaraţie scrisă şi subscrisă şi cuprinde: numele girantului. pe de o parte şi a legitimităţii pretinderii prestaţiei la care s-a obligat debitorul cambial. Mai mult decât atât. În acest din urmă caz. Legea permite însă introducerea unei clauze “nu la ordin”. 15 din L. 15. se are în vedere proprietatea documentului şi dreptul de creanţă pe care titlul îl încorporează. trebuie să fie scris pe cambie Cambia poate fi transmisă în alb. data şi semnătura girantului.. Se pune problema dacă ar fi admisibilă o clauză care să interzică transmiterea cambiei sub orice formă. iar sub aspectul conţinutului. numele giratarului. Este complexă pentru că vizează sub aspectul formei două acţiuni concrete: dispoziţia asupra documentului prin remiterea acestuia şi subrogarea giratarului în drepturile girantului. girul se analizează ca o manifestare de voinţă. Art. constituindu-se el însuşi ca garant pentru plata sumei la scadenţă. toate inconvenientele. Asemenea gir îşi realizează funcţiile 53 . prin particularităţile dreptului transmis.C. care interzice girarea. prin scrierea unei formule specifice. Prin gir se transmit drepturi autonome si literale. adică printr-o manieră specifică ce înlătură. pe de altă parte. Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei prin gir. In opinia noastră o asemenea clauză nu este valabilă deoarece afectează însăşi natura titlului.Efectul acestei manifestări de voinţă constă în transmiterea proprietăţii documentului. printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu. adică girantul să nu indice numele giratarului.C. Pentru lichidarea sau garantarea unei datorii. odată cu predarea acestuia..

se face o nouă girare în care giratarul devine girant iar mandatarul giratar. înainte de scadenţă. girantul garantează numai existenţa creanţei nu şi plata acesteia. Se poate spune că girul pentru procură este o formă în care giratarul mandatează o altă persoană pentru a încasa banii. urmând ca giratarul să se preocupe de recuperarea sumei înscrise în cambie. prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoarea pentru acoperire”. putând transmite în continuare titlul. Mandatul cuprins printr-un gir „de procură” nu încetează prin moartea mandantului. De fapt.deoarece după completare se transformă în gir complet. Totuşi nu este admis girul la purtător . Giratar poate fi orice persoană din nexul cambial. neafectat de modalităţi. afară numai dacă posesorul. girantul cedează cambia la un preţ mai scăzut datorită problemelor apărute cu încasarea acesteia. Girul trebuie să fie pur şi simplu. Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni. Girul se poate face numai până în momentul adresării protestului. prin girare în favoarea băncii. înainte de scadenţă. însă girul ulterior protestului produce numai efectele unei cesiuni ordinare. Girul pentru procură ( gir pentru încasare). Girul în alb păstrează caracteristicile circulaţiei cambiale chiar dacă uneori se rezumă la o simplă înmânare a documentului. În ambele cazuri. „valoare în gaj”.C. oricare dintre giratari care se află în posesia girului poate exercita drepturile cambiale. dar un gir făcut de el este socotit ca făcut cu titlu de procură. posesorul poate să exercite toate drepturile inzvorând din cambie. deoarece circulaţia normală a cambiei durează numai până la scadenţă. În cazul girului cumulativ. Articolul 21 din L. primind cambia. „pentru procură”. prin gir de întoarcere. Girul după scadenţă (gir făcut între momentul scadenţei şi termenul pentru adresarea protestului). Condiţionarea girului se socoteşte nescrisă. Girul ulterior scadenţei produce aceleaşi efecte ca şi girul anterior. Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului. În acest al doilea caz. primitor prin astfel de gir se comportă ca un veritiabil giratar. în baza unui gir în garanţie. sau până când protestul poate fi făcut. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat. Posesorul cambiei. a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. iar în cazul girului alternativ.C. Girul ulterior scadenţei/ ulterior protestului. exercitarea drepturilor cambiale urmează să se facă de către toţi giratarii. Legea nu interzice girul după acest moment însă. raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece datoria nu este exigibilă. Cei obligaţi nu pot opun e posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu girantul. „pentru încasare”. 20 din L. poate să execute toate drepturile care decurg din cambie. In această situatie vorbim despre gir de întoarcere. el nu va avea efectul său specific. Nu este acceptat nici girul parţial. Girul în favoarea băncii (operaţiunea de scontare prin care posesorul cambiei poate obţine prin gir resurse de la o bancă. pe baza menţiunilor enumerate mai sus.Potrivit legii girul la purtător este considerat gir în alb. dar nu o poate gira decât cu titlu de procură. Girul cumulativ/ alternativ în cazul în care pe titlu se înscriu mai mulţi giratari. cum ar fi garanţia pentru bună execuţie a unor lucrări de investiţii. Efectele girului 54 . Dacă titlul ajunge în mâna unui debitor cambial. Girul pentru garanţie se dă de către beneficiar pentru a garanta anumite obligaţii. prin acordul comun al acestora. Debitorul cambial. este considerat ca fiind un gir obişnuit. stipulează că pe cambie se fac menţiunile „valoare în garanţie”. sau orice altă menţiune care implică gajul. Potrivit art.

Textul indicat reglementează o consecinţă a exercitării regresului şi are în vedere plata efectuată de un obligat cambial. 1976.Doctrina recunoaşte girului trei efecte: este translativ de drepturi. Giratarul prin procură este un mandatar al girantului şi primeste documentul numai ca să-şi dovedească împuternicirea de a îndeplini ceea ce este necesar pentru conservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir.1950 V. 588 3 T. Obţinerea cambiei prin plată Art. Terţul de bună credinţă şi care a dobândit fără greşeală gravă devine titlular al dreptului cambial chiar dacă autorul său nu a avut această calitate. Controversa a fost soluţionată prin D. Ca să existe un şir neîntrerupt de giruri trebuie ca primul giratar să fie beneficiarul titlului. In sarcina girantului se naşte întotdeauna şi obligaţia subsidiară faţă de posesor de a răspunde dacă debitorul refuză acceptarea sau plata. reţine că girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. In practică se discută dacă prin gir se transmit şi garanţiile reale constituite pentru garantarea creanţei cambiale. de a-l ceda.55 L. predarea cambiei. Şirul neîntrerupt de giruri prezumă până la proba contrară că ultimul giratar este şi creditorul dreptului de creanţă şi proprietarul cambiei. stabileşte că orice obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat regresul poate cere în schimbul plătii. Urmare a girului numai giratarul este abilitat să exercite dreptul cambial. Dacă titlul este plătit creditorul poate reţine pentru sine parte din suma încasată până la concurenţa creanţei sale sau poate reţine întreaga sumă până la scadenţa creanţei când se va satisface preferenţial. Această excludere poate să privească fie acceptarea şi plata fie una din acestea două. c) Efectul legitimativ al girului. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. 1939. dreptul de a se întoarce în regres contra debitorilor de regres. Bucureşti.C. iar fiecare din următorii giranţi să fi fost indicaţi ca giratari în girul precedent. a) Efectul translativ de drepturi. In acest caz giratarul va exercita un drept cambial propriu. 3673/19401 în sensul că prin gir se transmit aceste garanţii dacă garanţiile sunt menţionate în titlu ca garanţii ale obligaţiei cambiale şi nu ale obligaţiilor raportului fundamental2. Nimic nu ne impiedică să observăm fenomenul şi în situaţia în care plata este făcută de un obligat de categorie diferită (garantul obligatului principal) sau chiar 1 2 Decretul Lege 3673/1940 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. garantează pe primitor de acceptarea şi plata cambiei şi legitimează pe posesor să pretindă creditul. b) Efectul de garanţie. Dreptul comerţului internaţional. Georgescu. Daca între giruri figurează unul în alb şirul nu este întrerupt dacă el este semnat de cel ce figurează giratar în girul anterior plin3 . Revista de drept comercial. Efectul de legitimare al girului nu poate fi înlăturat prin voinţa părţilor.L. dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi plata.R. de a-l da în garanţie. Când girul finalizează o convenţie de mandat avem de a face cu un gir pentru procură. Avem de a face cu un fenomen particular al circulaţiei cambiale prin care cambia este transferată de la creditorul cambial la cel care a plătit.A. Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului. p. 432-433 55 . creanţa cambială. autorul acestuia este prezumat că a dobândit titlul în baza girului în alb. p.C. L. 104/16. Girantului i se ridică legitimarea obţinerii prestaţiei cambiale. Într-un lanţ cambial legitimarea aparţine numai posesorului care justifică dreptul său printro serie neîntreruptă de giruri. dreptul de a gira în continuare titlul. Girantul poate exclude răspunderea sa printr-o clauză de negaranţie. Când girul finalizează un contract de garanţie şi titlul este dat în gaj vorbim despre un gir în garanţie. Popescu.XI.

căruia i se vor putea opune toate excepţiunile opozabile acestuia. In cazul răscumpărării. subiecţi ai unui raport cambial. ori situaţia cambiei confiscate. fie dintr-un act sparat. obţinând în schimbul plătii. Legea nr.C. Avem deci mai multe ipoteze în care există interes din partea celui care a plătit cambia de a-şi exercita drepturile împotriva obligaţilor cambiali.C. afară de stipulaţie contrară. nici acceptarea. nici plata cambiei. Bârsan.23. De asemenea. In acest caz vorbim despre o răscumpărare a cambiei în cazul în care cel ce a plătit era obligat cambial.35 si 82 L. Lipsa unui astfel de suport dă naştere unei circulaţii neregulate (involuntare) ce vizează fie legitimarea creditorului. Cambia este mai puţin expusă la astfel de situaţii. se poate explica prin structura specifică a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a plătit posibilitatea de a acţiona contra celor obligaţi cambial de grad precedent şi drepturile cambiale sunt atribuite în baza proprietăţii titlului. Primitorul dobândeşte un drept derivat. Sunt reglementate două ipoteze în care se obţin efectele cesiunii: girul întârziat şi transmisiunea prin act separat. de existenta creanţei. fie titularitatea proprietarului documentului. art. Bucureşti. prin cesiunea cambiei. El va răspunde. Efectul prevăzut de textele de lege (art. deoarece el îşi îndeplineşte obligaţia sa. Cesiunea urmează regulile expuse mai înainte cu câteva precizări. dobânditorul se legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri rămas după ştergerea girurilor ulterioare lui. derivând fie dintr-un gir făcut posterior protestului de neplată sau după expirarea termenului pentru facerea protestului. Legitimarea lor rezultă din textul legal. In acest caz. 1 C. Prin aceste operaţii dobânditorul obţine poziţia juridică a autorului său şi legitimarea se face după reguli de drept comun. 1981. C. 43 L. ori ca efect al unui act de fuziune al unor societăţi.55. La fiecare din aceste cazuri drepturile cambiale trec de la cedent la cesionar.). Drept civil. el care plăteşte ia locul unui obligat cambial (plata prin intervenţie) şi va obţine drepturile împotriva celui pentru care a plătit şi contra celor ce sunt obligaţi faţă de acesta din urmă. cesionarului având dreptul la predarea cambiei. Circulaţia neregulată Transferul proprietăţii titlului cambial urmează regula generală după care acest efect este subordonat existenţei unui contract valabil de transmisiune. Această legitimare este specifică circulaţiei cambiale. nu şi de solvabilitatea debitorului. se transmit creditorului toate drepturile cambiale ale cedentului. 58/1934. Exerciţiul lor este condiţionat de dobândirea titlului.de către un străin de raportul cambial. însă nu cambial. Când vorbim despre subrogaţi în drepturile altuia legitimarea se face după regulile de drept comun coroborate cu art. Debitorul poate opune cesionarului excepţiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar dacă posesorul este de bună credinţă. care obligă pe creditorul plătit să preda titlul cu menţiunea de achitare. Stătescu. se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vânzarea unui fond cu activele sale. p. proprietatea titlului. chiar anterior scadenţei. Teoria generală a obligaţiilor. Transmiţătorul nu garantează. a proprietăţii lui şi a drepturilor încorporate în el. Imaginăm şi situaţia în care creditorul gajist poate dobândi cambia gajată după reguli de drept comun. Totuşi nu sunt excluse neregularităţi de acest fel câtă vreme titlul poate circula prin gir în alb. sau despre o subrogare în drepturile altuia în cazul în care plata se face de un terţ1 (20). Transmisiunea prin mijloace de drept comun Cambia poate fi transmisă prin succesiune legală sau testamentară. 351 56 . dacă cesiunea a fost oneroasă.

Pierderea titlului presupune furtul (ori alte sustrageri). 58/1934. ori deposedarea voluntară prin abuz de încredere sau înşelăciune.3 L. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă. Oprează deci o uzucapare a dreptului cambial. Dacă plata s-a făcut. Sarcina probei contrare revine reclamantului. Avalul este o garanţie dată de o persoană. Zinveriu. Acţiunea în revendicare cambială Cel ce se consideră îndreptăţit să posede cambia şi nu are titlul îl poate revendica de la cel care îl posedă. pentru toată suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din 1 I. Titulari ai acţiunii pot fi: proprietarul cambiei. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei . I. prevede: Dacă o persoană a pierdut.Art. 33 57 . Acţiunea în revendicare cambială este o acţiune de drept comun şi urmează normele procedurale obişnuite.C (respectiv: dacă un gir este urmat de un alt gir. 2/1975. p. Dacă se face dovada relei credinţe. p. Culpa gravă există când dobânditorul ar fi trebuit să ştie. Contractele civile. prin orice întâmplare. Buna lui credinţă se prezumă. şi giratarul prin procură. numită avalist. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Reaua-credinţă presupune că purtătorul titlului l-a dobândit ştiind că cel ce a transmis nu avea dreptul de a dispune de bun. Macovei. In principiu nu se poate dobândi un bun de la un non domino1. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb). Buna credinţă este apreciată mai sever decât în dreptul comun. Revista română de drept. bun mobil. Ocrotirea dreptului cambial prin acţiune în revendicare este consecinţa ideii de încorporare a dreptului de creanţă într-un document. Cluj Napoca. nu este ţinut să predea cambia. Subsecţiunea a VI-a Avalul Natura juridică a avalului Legea nu defineşte avalul. De asemenea. Legea însă oferă o soluţie: dobânditorul nu este ţinut să predea cambia afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă. 2 al art. creditorul gajist care apară propriile sale drepturi. prin orice întâmplare. Se spune numai că plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea – art. care garantează plata pentru unul din obligaţii cambiali.18 al. că acela care a transmis titlul nu avea dreptul să dispună de el. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. 1 din Legea nr. 33 alin. Observăm deci că avalul se încadrează în categoria garanţiilor obligaţiilor. pot fi titulari debitorii acceptanţi sau de regres care trebuie să primeasca titlul urmare a plăţii. ipoteza generală în care o persoană a pierdut posesia unei cambii. 1978. pierderea propriu-zisă. dând dovada de un minimum de diligenţă.adică. 18 din L. posesiunea unei cambii. Într-o astfel de acţiune posesorul trebuie să prezinte titlul şi să-şi dovedească legitimarea. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat la alin.C. 62-63. cambia fiind înmânată solvensului pârâtul va restitui suma încasată. posesorul trebuie să restituie titlul. Nu poate fi titular cel ce a înstrăinat titlul nefiind îndreptăţit chiar dacă dobânditorul a fost de rea-credinţă. numit avalizat.

O garanţie personală poate fi garantată cambial şi altfel decât în condiţiile fidejusiunii. ”pentru garanţie”. Totuşi obligaţia sa este independentă şi autonomă. Avalul se dă numai până la scadenţă. deoarece în dreptul cambial nu interesează cauza asumării obligaţiei.ea. Legea permite avalul parţial. p. Drepturile avalistului care plăteşte 1 E. Ca să existe o garanţie a obligaţiei cambiale ea trebuie să fie consemnată pe document1. Cambia şi biletul la ordin. Avem de a face cu o garanţie tipic cambială recunoscută astfel de lege şi nu dedusă din alte norme sau din alte mecanisme pe care le crează raportul cambial. Exemplificăm situaţia când creditorul ce nu are încredere în solvabilitatea debitorului sau cere să fie subscrisă cambia şi de un alt subiect ce va figura ca şi coemitent care are o solvabilitate notorie. Răspundea avalistului este ca cea a unui obligat obişnuit: răspundere solidară. Plata unei obligaţii cambiale poate fi asigurată (garantată) şi prin asumarea unei alte obligaţii cambiale. Nu se datează şi nici nu se localizează. Bucureşti. 178 58 . p. abstracta din care rezultă garanţie pentru stingerea creditului cambial. Cel care garantează se numeşte avalist şi cel garantat este denumit avalizat. Cristoforeanu. 1939.Aceste garanţii pot fi reale sau personale. El rezultă din document: se poate scrie pe titlu. În asemenea situaţii. Curierul juridic. I. Distingem între garanţii ale obligaţiilor ce rezultă din raportul fundamental pe care se întemeiază emiterea unei cambii şi garanţii ale obligaţiilor cambiale. Girul cambial nu transmite garanţiile. 497. Forma avalului si individualizarea avalistului Ca orice obligaţie cambială avalul trebuie să îndeplinească formalismul specific. beneficiarul solicită avalizarea cambiei. Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului independenţei semnăturilor. Existenţa mai multor obligaţi cambiali sporeşte încrederea în titlu şi garantează plata acestuia. ”pentru siguranţă”. Nu este valabil pe act separat. Creditorul trebuie să îndeplinească faţă de avalist toate formalităţile prevăzute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este şi rămâne un obligat cambial independent. pe un adaos sau pe copie. Daca nu se face menţiunea se prezumă că a fost dat pentru trăgător. vol. Insă avalul produce efecte dacă obligaţia garantată este lipsită de valabilitate din alte motive decât cele formale. Prin aval se naşte o nouă obligaţie cambială. Ea va fi reglementată după regulile de drept comun. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi avalizatul. Nu poate fi dat condiţionat. “în obligaţie solidară”. El dobândeşte rang egal cu avalizatul sau obligaţia lui are aceeaşi întindere cu cea a avalizatului. Se menţionează întotdeauna cine este avalizatul. Gălăşescu Pyk. Avalul dat pentru o semnatură nevalabilă din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garanţia unei obligaţii inexistente este şi ea nevalabilă. ”pentru fidejusiune”. 1939. D. Se înscrie cu formulele ”pentru aval”. Avalul se foloseşte atunci când sunt anumite rezerve privind capacitatea de plată a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informaţii despre bonitatea acestuia. Pe lângă toate aceste forme de garantare a obligaţiilor cambiale legea recunoaşte şi posibilitatea avalizării. Doctrina şi practica recunosc posibilitatea garantării prin fidejusiune a unei obligaţii cambiale.

particularitate a oricarei garanţii şi independenţa -particularitate a oricărei obligaţii cambiale. pe care-i urmăreşte în regres. .Totuşi. Legea reglementează stingerea obligaţiei cambiale prin plată. Doctrina şi practica acceptă că regulile se aplică mutatis. Subsecţiunea a VII-a Plata cambiei Plata constituie finalitatea şi esenţa oricărui negoţ cambial. Obligaţia cambială este cherabilă şi nu portabilă pentru că debitorul nu cunoaşte până la scadenţă cine este creditorul. Asta nu exclude însă posibilitatea de stingere a acesteia şi prin alte mijloace de drept comun: remitere de datorie. . Totuşi. a trăgătorului şi a avaliştilor lor.3 L.. aceste două caractere ale avalului sunt reale şi nu pot fi neglijate. In materie cambială se aplică regula proprie titlurilor de credit după care obţinerea plăţii presupune îndeplinirea unei condiţii esenţiale: prezezentarea documentului de către creditor către debitor pentru plată. care prevede: Când avalistul plăteşte cambia. ierarhie statornicită de şirul neîntrerupt de giruri. compensaţia. mutandis şi plăţilor efectuate de ceilalţi debitori cambiali. par a fi incompatibile. independenţa rezultă din natura obligaţiei cambiale. p. raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare. Deci : .60 L. Din acest motiv se susţine că avalul este o garanţie tipic cambială.dacă a semnat pentru trăgător are acţiune numai contra trăgătorului. Accesorietatea şi autonomia obligaţiei avalistului Cele două caractere. fuziunea. Vicol. 136 59 . accesorietatea . Intre cei care au avalizat acelaşi obligat cambial nu există raporturi cambiale ci numai raporturi de solidaritate. Cambia. Lor li se aplică dispoziţiile art.obligaţia avalistului se sprijină întotdeauna pe o altă obligaţie valabilă din punct de vedere formal.35 al. Ca să exercite drepturile avalistul trebuie să obţină titlul şi documentele de conservare ale regresului. In caz de achitare parţială avalistul dobândeşte drepturile cambiale până la concurenţa sumei plătite de el1. 1945. Doctrină şi jurisprudenţă.Avalistul care achită cambia dobândeşte toate drepturile ce izvorăsc din ea atât împotriva celui garantat cât si împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. Bucureşti. care prevede cî între mai mulţi obligaţi care au o situaţie egală în cambie nu se poate exercita acţiunea cambială. cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. Autonomia. novaţia. Prezentarea la plată o face posesorul legitim. 1 C..avalizatul indică rangul cel ocupă avalistul în ierarhia subscrierilor cambiale. Aceste ultime două observaţii definesc caracterul accesoriu al garanţiei date prin aval. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. în temeiul cambiei) Avalistul intra în şirul de obligaţi cambiali în mod autonom ca urmare a poziţiei sale.C.C. în temeiul cambiei (art. .dacă a garantat pentru acceptant se îndreaptă numai contra acestuia. Legea nu reglementează decât plata făcută de debitorul principal.dacă avalul este dat pentru un girant el se întoarce contra girantului avalizat şi predecesorilor lui. această autonomie nu poate fi privită în mod absolut din următoarele motive: .

Dacă scadenţa este zi nelucrătoare.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original. dar în aceste condiţii nu se mai poate dresa protestul. prin utilizarea oricăror mijloace tehnice admise de lege. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi a giranţilor. precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. În sensul prezentei legi. 60 . . când se prezintă la plată o cambie prin trunchiere: . 39/2008 se numără reglementarea trunchierii. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca prezentarea la plată a cambiei originale.. Răspunderea pentru pierderea suferită prin nerespectarea acestor obligaţii revine instituţiei de credit. . inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. Termenele de prezentare la plată Posesorul unei cambii plătibile la zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează.să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. Potrivit Legii nr.Prezentarea se face trasului indiferent dacă acesta a acceptat sau nu. potrivit art. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii. 58/1934 art. plata se cere în ziua lucrătoare următoare şi termenul de două zile se prelungeşte încât posesorul are trei zile lucrătoare pentru prezentare. Cambia nu va fi prezentată avalistului trasului pentru plată. Daca există mai mulţi traşi sau domiciliatari cambia va fi prezentată tuturor în ordinea aleasă de posesor.C.reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic – imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite prin convenţii. 462 din L. prin trunchiere trebuie astfel realizată încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora.transpunerea în format electronic a infomaţiilor relevante de pe cambia originală. Instituţia de credit este obligată. prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: . Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. iar posesorul decade din drepturile de regres. constituie momentul prezentării la plată. adică prezentarea electronică la plată a cambiei. cu condiţia ca această din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. .transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute mai sus către instituţiile de credit plătitoare. Dacă este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei. Din neacceptare nu se poate deduce că trasul nu va plăti. Obiectul trunchierii îl constituie numai cambiile acceptate. Cererea plăţii împotriva trasului acceptant se poate face oricând în temenul de prescripţie. In subsidiar cambia va fi prezentată acceptantului prin intervenţie sau indicatului la nevoie. Între prevederile introduse de OUG nr. 461 prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere.

ca să se respecte exigenţa literalităţii titlului şi se numeşte reînnoirea cambiei. Neprezentarea la plată îl decade pe creditor din drepturile de regres. poate să efectueze un depozit liberatoriu la o instituţie bancară pe cheltuiala şi pe riscul creditorului. Operaţia se realizează prin înlocuirea cambiei cu o alta nouă. Noul titlu cuprinde aceleaşi clauze. Debitorul are drept de opţiune.2 L.43 al.Termenul stabilit de lege este în favoarea creditorului şi al debitorului: creditorul nu este ţinut să primească plata anterior scadenţei şi nici nu poate cere plata anticipat. Daca situaţia durează mai mult de 30 zile drepturile de regres se pot exercita fără prezentare la plată şi fără protest. ori caz fortuit. Art. băncile domiciliatare atenţionează în prealabil pe traşi despre scadenţele cambiilor ce li se vor prezenta. însă posesorul trebuie să aducă la cunoştinţa girantului sau prin scrisoare recomandată. Când moneda străină are curs. numai părţile pot conveni prorogarea scadenţei cambiei. In practică.C. Plata parţială Art. Se aplică principiul că în situaţia în care moneda titlului nu are curs la locul plăţii debitorul are posibilitatea de a se elibera plătind cu moneda curentă după valoarea plăţii în ziua scadenţei. Consemnarea liberează pe debitori de sarcina plăţii şi stinge raportul cambial. Recipisa se va depune la instanţa locului de plată. Prorogarea termenului de prezentare la plată Contrar principiilor de drept comun (art. Plata în monedă străină Legea reglementează condiţiile în care se face plata altfel decât în moneda naţională.Civ). Plata anticipată Întrucât scadenţa cambială este şi în interesul creditorului în materie cambială nu se aplică regulile de drept comun conform cărora debitorul poate face plata şi creditorul este obligat să o 61 .59 L. Dacă posesorul refuză plata parţială debitorii de regres sunt descărcaţi de garanţia de achitare pentru suma oferită şi pentru accesoriile sale. afară de scadenţă. Reînnoirea nu este admisibilă decât cu acordul tuturor semnatarilor. Reînnoirea cambiei. Debitorul principal poate fi urmărit cât timp dreptul nu este prescris. Avem astfel o excepţie de la principiul general de drept comun după care creditorul nu este ţinut să accepte îndeplinirea parţială a obligaţiei.1001 al.2 C. Ei vor putea fi urmăriţi doar pentru diferenţă. existenţa situaţiei de forţă majoră.C. Prezentarea se va face imediat după încetarea impedimentului. Debitorul principal însă. debitorul poate plăti în moneda natională la cursul stabilit legal. creditorul neputându-l constrânge să procedeze într-un fel sau altul. Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul său. Debitorul însă poate retrage suma depusă. precizează că posesorul nu poate refuza o plată parţială. Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plată produce efecte atât în ce-i priveşte pe debitorii de regres cât şi în ce-l priveşte pe debitorul principal. prevede că dacă prezentarea cambiei este împiedicată de un obstacol de neînlăturat termenul se prelungeşte.

p. p. 90 62 . 1936. 49 alin.48 lit. Dacă la scadenţă posesorul legitim solicită plata trasul va fi obligat să o repete (acesta se poate întâmpla deoarece creditorul plătit anticipat poate transmite prin gir altei persoane titlul legitimându-l ca şi creditor). Tratat de drept cambial. . Menţiunile înscrise pe cambia originală. 1993..ultim L. Costin. Adică. Cristoforeanu. Extinderea efectelor liberatorii depinde de poziţia pe care o are cel ce plăteşte în lanţul cambial: dacă plăteşte trasul sunt liberaţi toţi obligaţii cambiali. Lupaş. ci este necesar ca debitorul să aibă la dispoziţia sa probele pentru a dovedi că posesorul legitim nu este titularul dreptului sau că nu este îndreptăţit să primească. II. Art. 46 3 S. Debitorul trebuie să se opună plăţii când ştie că sunt întrunite condiţiile pentru că achitând plata să nu fie valabilă. Efectele plăţii Art. 1946. de către instituţia de credit plătitoare.declaraţia de refuz. Cel ce plăteşte se liberează pe sine şi totodată şi pe semnatarii ulteriori.C. din aceeaşi raţiune este posibilă şi solicitarea antiticipată a plăţii. dacă ar fi uzat de precauţia de care trebuia să dea dovadă cel mai neglijent om de afaceri ar fi putut cunoaşte lipsa de legitimare activă a posesorului şi ar fi putut să demonstreze cu uşurinţă această stare de lucruri. Refuzul total sau parţial al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere Conform art. precizează că drepturile de regres pot fi exercitate anticipat dacă trasul este în faliment sau în stare de încetare de plăţi constatată ori nu prin hotărâre judecătorească. datată şi semnată de către reprezentanţii legali sau împuterniciţi ai acestora. In baza refuzului.data prezentării acesteia la plată.N.. plata obligatului de regres liberează pe toţi garanţii succesivi ai girului celui ce plăteşte. 1 2 M. III. Cluj Napoca. Pentru a exista fraudă nu este suficient ca debitorul să ştie că posesorul nu este titular al dreptului cambial. 1 L.C. spre a constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege ( în ziua în care ea este plătibilă. 463 L. instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: . dar are şi facultatea de a o accepta2. constituie dovada refuzului de plată. vol. debitorul este decăzut din beneficiul termenului3. Deci posesorul legitim poate refuza plata anticipată. refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică. Decăderea debitorului principal din beneficiul termenului Debitorul principal are beneficiul termenului pentru că creditorul este în imposibilitate să-i ceară plata anticipată. Va fi liberat şi cel ce plăteşte anticipat dacă posesorul este titularul dreptului şi nu intervine vreo situaţie care ar invalida plata. vol. Marile instituţii ale dreptului civil român.b L. Bucureşti. p. 173 E.C. Debitorul săvârşeşte greşeala gravă atunci când plăteşte deşi.C. Cluj. cu respectarea dispoziţiilor art. Insă. Curs de drept cambial. Toţi ceilalţi giranţi precum şi trăgătorul rămân obligaţi faţă de cel ce a plătit. Doctrina a arătat că dacă este posibil regresul antiticipat. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează). 44 al. plata făcută înainte de scadenţă chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul şi pericolul trasului plătitor. stabileşte că cel ce plăteşte la scadenţă este valabil liberat afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa.primeasca înainte de scadenţă1.

prima conditie. giranţii si avaliştii lor îşi asumă sarcina subsidiară de acceptare şi plata a cambiei. situaţie ce învederează o criză economică a debitorului care face neprobabilă plata la scadenţă.Plata făcută valabil de tras influenţează şi raportul fundamental stingând şi acţiunea cauzală ce rezultă din raportul de proviziune. . Ca să se facă opozabil refuzul tuturor. Condiţii substanţiale pentru exerciţiul acţiunii de regres a) neplata din partea celui desemnat să plătească pe cale principală: este necesar ca posesorul să solicite plata în condiţii legale şi să fie refuzat.nesiguranţa economică a trasului acceptant. chiar dacă ea (neacceptarea) nu face să se prezume că plata nu va avea loc.a doua condiţie constă în necesitatea de a constata refuzul plătii sau acceptării într-o formă determinată.falimentul trăgătorului unei cambii nesupuse acceptării. Art.C. adică de a plăti ei înşişi titlul dacă trasul nu-şi va îndeplini obligaţiile. Acţiunea lui este directă şi nu este supusă vreunei formalităţi speciale. Posibilitatea exerciţiului anticipat al regresului nu indică o scadenţă anticipată. creditorul îl poate urmări direct pe el sau pe avaliştii săi. dar produce efectul asupra tuturor. deoarece el fiind în faliment nu va mai putea garanta pentru plată. prin protest. o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat în titlu ca desemnat să plătească pe cale principală. 63 . Aceste evenimente sunt următoarele: . legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizării cambiei într-un act oficial numit protest. Obligaţia de regres şi acţiunea corespunzătoare se diferenţiază de cea directă prin faptul că realizarea ei este subordonată existenţei unor condiţii substanţiale şi formale: . nesiguranţa ce rezultă din falimentul său ori din încetarea de plăţi. creditorul se poate îndrepta în regres împotriva celor care au asumat obligaţia subsidiară. Legiuitorul a considerat inutil să se aştepte scadenţa titlului. dacă acceptarea şi plata sunt refuzate şi nu există intervenţie pentru acceptare sau plată. Putem discuta cel mult despre o decădere a debitorului din beneficiul termenului. . Faptul de a participa la punerea în circulaţie a unei cambii comportă obligaţia subscriitorului de a garanta plata cambiei: trăgătorul. Condiţionările pe care le presupune exerciţiul drepturilor de regres au ca scop să facă de necontestat şi opozabile tuturor realitatea refuzului executării obligaţiei directe. Subsecţiunea a VIII-a Regresul cambial Precizări Regresul este o instituţie specifică dreptului cambial. b) Neacceptarea din partea trasului. Şi neacceptarea face superfluă aşteptarea scadenţei titlului. Plata făcută de un debitor de regres nu stinge decât raporturile fundamentale ce justifică girurile ulterioare girantului care face plata şi lasă neatinse celelalte raporturi cauzale care au dat naştere la crearea şi punerea în circulaţie a cambiei.execuţia infructuoasă asupra bunurilor trasului.47 L. . arată că acţiunile posesorului cambial sunt directe sau de regres: daca trasul acceptă cambia. prestabilită. Condiţii formale pentru exerciţiul dreptului de regres Refuzul acceptării şi plăţii se constată de un singur subiect al raportului cambial. Uneori legea ia în considerare evenimente care pot face superfluă aşteptarea scadenţei şi solicitarea de plată.

. Craiova.devine şi un act de conservare al acţiunii de regres deoarece drepturile de regres nu vor putea fi realizate fără întocmirea acestui act. Căpăţână. În lipsa arătării unei adrese. Cluj. corecturile şi scrisul printre rânduri sau cu semne de trimitere.V.protestul de neplată . III. acceptantul prin intervenţie. indicatul la nevoie pentru plată. . Conform art.el este o condiţie necesară pentru conservarea drepturilor cambiale.71 L. Negrea. 69 L.protestul pentru neacceptare . O. p. Titluri de credit în comerţul internaţional. p. cu efectuarea menţiunilor cerute pe articolele precedente. Un terţ străin de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplată într-o activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim2 . Protestul trebuie dresat contra subiectului desemnat la acceptare sau plată: trasul sau indicatul la nevoie. Actul de protest trebuie să conţină în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. după ordinea datei. la domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta. Forme de protest In principal întâlnim două forme de protest: . dovedind indiscutabil ca prestaţia cambială a fost cerută şi îndeplinirea ei a fost refuzată. Legitimare activă şi pasivă în cererea de dresarea protestului Va fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei şi cesionarul titlului.. trebuie să fie aprobate de acela care întocmeşte actul de protest. ţinut de judecătorii.el fixează definitiv conţinutul titlului1 . el dovedind îndeplinirea obligaţiilor de diligenţă cambială. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. vol. să fie subscris de cel care l-a dresat. p.. domiciliatarul. la domiciliul celui indicat la nevoie. Sachelarie.Protestul are o funcţie probatorie. . 42 L. 1923. Raporturi de obligaţiuni. zi cu zi. În caz de pierdere. trasul acceptant sau nu. Este un act public. Originalul protestului se remiteaceluia care a derut protestul. originalul poate fi înlocuit printr-o copie legalizată după registrul de proteste.dă garanţii de publicitate în legătură cu soarta obligaţiilor cambiale. Revista de drept comercial. Ştersăturile. în care se înregistrează. . fiind opozabil tuturor. Facerea protestului se realizează în ordinea prevăzută de art.C. cel care face protestul este dator să treacă protestele în întregime. 4/1995. cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. zilnic şi în ordinea datei. Protestul va fi intocmit de executorul judecătoresc sau notarul public3 . Protestul de neacceptare poate fi cerut şi de un detentor. Pătrăşcanu. 275 3 O. Nu se face protestul contra avaliştilor.C. care dispune: Cambia trebuie prezentată spre plată la locul şi adresa indicate în cambie. 712 64 .este obligatoriu când posesorul are obligaţia de a prezenta cambia pentru acceptare într-un anumit termen sau doreşte să exercite regresul înainte de scadenţă. într-un registru special.este obligatoriu pentru exercitarea regresului.deoarece se întocmeşte de un funcţionar public şi nu poate fi înlocuit în principiu cu nici un act. el se face în una din cele două zile următoarei zilei plăţii. 1975. . cambiile protestate. 1 2 P.C. 89 C. Drept civil.

La rândul său fiecare girant. numele şi prenumele trăgătorului . p.În prima zi a fiecărei săptămâni. Conţinutul creditului de regres Pe cale de regres se pot pretinde următoarele: 1 2 C. Cluj Napoca. însă cu precizarea că nu orice lezare a unui interes cu semnificaţii morale va produce în mod necesar şi o pagubă ce trebuie acoperită 1. Creditorul este scutit de facerea protestului în următoarele situaţii: .C. Există o pagubă morală ce trebuie acoperită atunci când celui lezat i se produce un dezechilibru evident şi cert în raporturile personale şi de afaceri pe care le are2. Cazuri de scutire de prezentare la plată şi de dresare a protestului a) Creditorul nu este obligat să prezinte titlul la plată în caz de faliment al trasului sau al trăgătorului unei cambii interzise supunerii la acceptare. Sarcina avizului Art.N. Evenimentul de forţă majoră prelungeşte termenul de prezentare la plată la 30 zile. cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cambie menţiunea datată şi semnată de el de această încunoştinţare. Dreptul nr. 213-217 65 . dreptul de regres poate fi exercitat fără a fi nevoie de prezentare la plată şi regres. Turianu. datată şi este subscrisă de tras. pentru rest se aplică dispoziţiile art. să se ajungă la trăgător. fără întârziere.): Când prezentarea cambiei sau facerea protestului în termenul prescis este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală. prevede că posesorul cambiei trebuie să încunoştinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată în patru zile ce urmează protestului.50 L. Costin. arătând totodată şi numele şi adresa acelora care au făcut încunoştinţările anterioare. ”fără protest”. suma datorată şi scadenţa titlului protestat. de refuz. prin scrisoare recomandată. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. Ea exonerează pe purtător de obligaţia de a dresa protestul. Cei interesaţi pot înscrie în titlu clauza “fără cheltuieli”. făcute în cursul săptămânii precedente. Potrivit prevederilor art. aceste termene sunt prelungite. sau fac publicitate unor proteste nelegale răspund material în faţa celor păgubiţi prin astfel de act. Răspunderea civilă pentru daune morale. 49 L. însă nu-l exonerează de obligaţia de a prezenta cambia la plată. b) Creditorul nu se va prezenta la plată în caz de forţă majoră. în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştinţarea trebuie să informeze pe girantul său despre comunicarea primită. 59 L. . al celei care a cerut protestul. Această formă de publicitate face să fie cunoscuţi toţi răi platnicii. de acceptare şi plata (art.C. p. 11 Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea: M. un tabel cu protestele de neplată a cambiilor.în caz de existenţă a clauzei fără cheltuieli.C. la cunoştinţa girantului său. Dacă evenimentul continuă. Cei care determină facerea unui protest nelegitim.în caz de declaraţie. 4/1993. Posesorul este dator să aducă. fiecare judecătorie trimite Camerei de comerţ şi Industrie Judeţene/ a municipiului Bucureştiureşti. caz fortuit ori de forţă majoră). Se plătesc în astfel de cauze daune morale.73 L. 1978.C. astfel încât continuându-se această acţiune. numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a dresat protestul. Protestele se pot publica din iniţiativă particulară. Declaraţia se scrie pe titlu sau pe hârtie separat.). Acest tabel trebuie să indice data protestului.

va fi preferat cel ce eliberează cel mai mare număr de debitori de regres. în mod succesiv va mări suma ce trebuie achitată datorită dobânzilor şi cheltuielilor care se acumulează.C. În situaţia în care contracambia este emisă de beneficiarul deţinător al cambiei neacceptate sau neplătite. împreună cu dobânda (dacă a fost menţionată în titlu).dacă există dobânzi convenţionale şi ele intra în dreptul de regres. spre deosebire de cambia care este un instrument de plată şi de credit.. În cazul când contracambia este emisă de către unul din giranţi care a fost obligat la plată prin regres. în cazul beneficiarului. Orice debitor plătitor are dreptul să primească titlul. .cheltuielile de protest şi cheltuielile de aviz. odată cu cambia neplătită şi cu contul sau socoteala de întoarcere.un drept de curtaj ( remuneraţia celui care a făcut operaţiunea) 66 . . deoarece plătitorul fiind în posesia titlului şi a protestului este deplin legitimat să exercite regresul chiar şi fără să şteargă girurile ce figurează după el. pe care cel care plăteşte are dreptul să-l pretindă de la creditorul său. .57 L. suma de plată este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. Contracambia este un mijloc de încasare. trasă de la locul unde cambia originară este plătibilă asupra locului domiciliului girantului. In această situaţie dacă se oferă mai mulţi debitori să plătească. Debitorul care a achitat cambia are dreptul să şteargă girul său şi cel al giranţilor următori lui cu avalurile lor. dobânda calculată începând cu data de la care a plătit suma.cheltuieli de protest.suma prevăzută în cambia neplătită sau neacceptată plus dobânzile comerciale ce curg după scadenţă. Toate cheltuielile făcute în exercitarea regresului şi pretinse trebuie justificate printr-un cont de întoarcere (un document). . „Contul de întoarcere” este un document adiţional al contracambiei şi trebuie să cuprindă: . în situaţia unuia din obligaţii cambiali care a plătit-o prin acţiunea de regres . acelea ale încunoştinţărilor făcute. trasă de la locul unde trăgătorul contracambiei are domiciliul asupra locului domiciliului girantului. însă scadenţa o va avea „la vedere”. suma este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. . iar posesorul acesteia – beneficiarul – care doreşte să recupereze mai repede suma ce i se cuvine trage o nouă cambie ( adică o nouă cambie) asupra unuia din giranţi cu plata la domiciliul acestuia. Este vorba de un drept şi nu de o obligaţie. în cazul beneficiarului. Contracambia va fi remisă la plată. înscris in art. ambele justificând suma de plată trecută în contracambie.suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită. Contracambia trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni obligatorii ca şi cambia. iar locul de plată va fi domiciliul aceluia asupra căruia contracambia a fost trasă. protestul şi contul de întoarcere. întreaga sumă plătită. în cazul unuia dintre obligaţii care au achitat titlul prin acţiunea de regres. Contracambia Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar. Contracambia este o categorie de cambie mai deosebită întrucât ia naştere numai în situaţia în care nu se achită cambia la scadenţă.dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă.cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea acţiunii cambiale (la cheltuieli nu se calculează dobânzi). Efectele exerciţiului dreptului de regres Exercitarea regresului.

având în vedere poziţia originară a intervenientului între: intervenţia provocată. Subsecţiunea a X-a Procesul cambial Precizari 67 . Dacă şi indicatul la nevoie ori acceptantul prin intervenţie refuză plata. intervenientul trebuie să declare că plata este făcută pentru onoare. posesorul trebuie să se adreseze lor dacă trasul a refuzat plata şi s-a dresat protestul. Doctrina distinge. In primul caz. legea a imaginat posibilitatea intervenţiei care are ca scop înlăturarea sau atenuarea efectelor exercitării regresului. 4 din L. Intervenţia constă în înserarea în raportul cambial a unui nou subiect ce intervine pentru a evita o acţiune de regres împotriva celor obligaţi prin semnarea titlului în mod succesiv. Intervenient în acest sens poate să fie şi un obligat cambial care. Plata cambiei de către indicatul la nevoie sau acceptantul prin intervenţie In situaţia în care există indicat la nevoie pentru plată sau acceptant prin interventie.) Se poate interveni pentru a accepta titlul în locul trasului. posesorul trebuie să facă din nou un protest ca să-şi conserve drepturile de regres. iar în al doilea caz. De aici rezultă unele incoveniente: cheltuieli suplimentare şi discreditarea semnatarilor. Subsecţiunea a IX-a Intervenţia Precizări Neacceptarea cambiei şi neplata acesteia are ca şi consecinţă posibilitatea exercitării drepturilor de regres contra celor care şi-au dat semnătura pe document. vorbim despre un intervenient pentru onoare.. evitând un regres anticipat sau pentru a plati titlul paralizând acţiunea de regres pentru neplată. el este răspunzător. să încunoştinţeze de intervenţia sa pe acel pentru care a intervenit. dar care are un interes juridic ca acceptarea sau plata cambiei să nu fie refuzată şi intervine să ia locul persoani obligate prin cambie. 74alin. de paguba cauzată prin neglijenţa sa. Ca să se evite aceste inconveniente. Intervenientul trebuie ca în termen de două zile lucrătoare ce urmează intervenţiunii. fără însă ca daunele interese să poată întrece suma din cambie (art. intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar. dacă va fi locul. Formal. Făcând plata. intervenientul pentru onoare se poate îndrepta împotriva semnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit.C.taxa de timbru pentru cambie. In caz de neobservare a acestui termen. Intervenientul este o terţă persoană care nu a participat la procesul cambial. când subiectului intervenient i se cere faptul intervenţiei de către o altă persoană şi intervenţia spontană când intervenientul se oferă din proprie iniţiativă să accepte sau să plătească titlul. prin manifestarea lui îşi schimbă poziţia în nexul cambial. se obligă din proprie iniţiativă să facă plata în cazul în care trasul o refuză. Plata cambiei de către intervenientul pentru onoare Intervenientul pentru onoare este un terţ care.

mobiliară şi care tinde la realizarea unui drept1. 67 E. Există acţiuni de regres care se intentează contra debitorilor de regres.procedura unui proces cambial în care dreptul este constatat de judecător. 89 4 P. Cambia. care se pot promova uneori înainte de scadenţă şi în care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres.pr. că el nu poate investi decât o cambie. Investirea se face prin încheiere. 1/1994. patrimonială.C. p. Împotriva investirii se poate face opoziţie. art. Executarea cambială. p. Executorii competenţi să facă protestele sunt executorii de pe langă judecătorii. Revista de drept comercial. Drept comercial. Cristoforeanu. 279 3 P Demetrescu. neexistând norme speciale se vor aplica dispoziţiile art. Adică. procedura civilă. p. Revista de drept comercial. proces ce începe printr-o acţiune cambială. 1941. Revista de drept comercial. Oponentul este îndreptăţit să pună în discuţie validitatea efectului de comerţ. După investire debitorul este somat să plătească. Hotărârea dată va fi supusă căilor de atac de drept comun. Opoziţia se judecă de instanţa ce a investit cambia cu formulă executorie. Pătrăşcanu.2 pct. 1994.art. 12/1998.62. deoarece ei îşi desfăşoara activitatea sub îndrumarea şi controlul preşedintelui instanţei pe lângă care ei funcţionează. care obligă pe debitor sa execute prestaţia la care s-a obligat. Noi reglementări procedurale.46. personală. sunt condiţionate de dresarea protestului.72. Debitorul somat poate face opoziţie în cinci zile de la primire. Procesul cambial. art. 161 5 O. termenul fiind de decădere. competenţa revine instanţelor în raport de valoarea materială a pretenţiilor. Refuzul investirii se atacă cu plângere conform D. Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei. art. Acţiunea cambială Prin acţiune cambială înţelegem procedura judecătorească prin care creditorul va constrânge pe debitori la plata sumei la care aceştia s-au obligat.61. Executarea cambială Cambiei i se recunoaşte valoarea de titlu executor 2. biletul la ordin şi cecul.1 lit.Creditorul cambial ca să-şi realizeze creanţa are două posibilităţi: . Acţiunea cambială este declaratorie. p. Există acţiuni directe ce se intentează contra obligaţilor principali care nu sunt condiţionate de dresarea protestului. Bucureşti. Procesul cambial este un proces de drept comun care se derulează după normele de procedură obişnuite. pentru capital şi accesorii.a C. Căpăţână. p. 9-12 68 .o procedura specială execuţională care se întemeiază pe ideea că titlu cambial este un titlu executor.civ.V.Legea impune însă obligaţia investirii titlului cu formulă executorie3. art. 1 2 V.89 L.377/19604. revista de drept comercial. Judecătorul care investeşte nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu precizarea însă. Cambia titlu executor. care se promovează numai după scadenţă şi sunt supuse prescripţiei extinctive.5 In ce priveşte acţiunile cambiale directe sau de regres. precum şi alte acţiuni legate de cambie. iar pârât oricare din obligaţii ce figurează pe titlu. . Competenţa materială în materie cambială Competenţa pentru judecarea litigiilor cambiale aparţine judecătoriilor . Cambia şi biletul la ordin. 1941. Luha.

Revista de drept comercial. Sunt excepţii strict personale. I. .lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului. părţile interesate pot invoca excepţii prin care să demonstreze nevalabilitatea titlului.excepţie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea şi transmiterea cambiei. Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă când procedura este îndeplinită şi părţile pot pune concluzii în fond. Particularităţile raportului cambial (dreptul autonom transmis şi independenţa semnăturilor cambiale) îşi pun amprenta asupra modului în care se derulează procesul cambial. Debitorul cambial poate opune creditorului. Codul de procedură civilă. . p. Dacă excepţiile unui subiect ar fi opozabile oricui. p.plata făcută de actualul posesor în calitate de debitor de regres ultimului posesor. .nevalabilitatea subscrierii cambiale.excepţii ce izvorăsc din raporturi ulterioare creării cambiei.excepţii privitoare la consimţământ. 314-315 69 . inexistenţa dreptului şi a obligaţiei.neidentificarea posesorului cu persoana care rezultă din cambie. excepţiile bazate pe reaua credinţă sau greşeala gravă a posesorului sau pe invaliditatea obligaţiei cambiale. Pornind de la aceste consideraţii ar trebui să nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului o excepţie ce izvorăşte dintr-un raport preexistent actualei relaţii creditor-debitor. Circulaţia normală a cambiei se bazează pe caracterul abstract autonom al dreptului dobândit de posesor. . inopozabile terţilor şi care nu pot fi opuse decât de debitor creditorului. Este de esenţa dreptului procedural cambial. sumare şi expeditive1. In această categorie de excepţii (personale). intră: . chiar dacă pârâtul sau oponentul 1 2 V. următoarele categorii de excepţii: . . vol. Pe de o parte.completarea abuzivă a cambiei în alb. Sunt excepţii personale excepţiile opozabile numai aceluia care exercită acţiunea cambială. Excepţiile reale pot privi trei aspecte: . Rigurozitatea specific cambială o regăsim şi în materia probării excepţiilor ce pot fi invocate de pârât în procesul cambial şi în regulile după care se derulează acest proces.Excepţiile cambiale Într-un proces cambial (acţiune sau opoziţie). iar circulaţia îngreunata.dobândirea titlului de către terţi lucrând cu ştiinţă în paguba debitorului. Bucureşti. este stabilit că toate excepţiile cambiale se invocă la primul termen de înfăţişare2. Unele din aceste excepţii sunt denumite excepţii reale (obiective). . deoarece pot fi opuse oricui. Procesul cambial. deşi acesta era decăzut din dreptul de regres. Personalitatea excepţiei se referă la persoana creditorului şi nu la cea a debitorului. iar altele sunt denumite personale când pot fi opuse numai unui creditor. 12/1998.invocarea lipsei originalului cambiei. 69 G. . pe lângă excepţiile privitoare la forma titlului.lipsa vreuneia dintre condiţiile esenţiale ale titlului. încrederea în titlu ar fi distrusă. . 1960. Porumb. ca mijloacele de realizare ale creditului să fie precise. iar dacă o poate ridica numai un anumit subiect va fi o excepţie relativă. Luha. Dacă excepţia poate fi invocată de oricine este o excepţie absolută. comentat şi adnotat.

89-93 L. debitorul nu va mai putea ridica nici o excepţie cambială dacă nu a făcut-o la prima instanţă.01. Pe de alta parte. Normele amortizării au în vedere că drepturile cambiale nu pot fi exercitate fără document. Hotărârea de amortizare va anula cambia a cărei amortizare se cere şi se va publica în monitorul oficial. Acţiunea de amortizare este reglementată de art. hotărârea judecătorească va ţine loc de înscris cambial şi pe baza ei se vor exercita toate drepturile.C. p. Deducem că în acest caz se vor aplica regulile de drept comun. ultimului posesor se prescrie în termen de şase luni socotite de la data în care girantul a plătit cambia sau din ziua în care regresul a fost pornit împotriva sa. legea prevede că excepţiile trebuie să fie de grabnică soluţiune şi întemeiate pe proba scrisă. Cei interesaţi sunt îndreptăţiţi să facă opoziţie contra hotărârii de amortizare. Deci. In acest context. III. titularul unui drept subiectiv sau creditorul. în materie cambială beneficiarul. Prescripţia cambială Prescripţia reprezintă modul dde stingere a dreptului la acţiune în sens material. 1 Dec. In dreptul comun nu se obişnuieşte ca pentru acelaşi drept de creanţă să se recunoască termene diferite de prescripţie în funcţie de subiectul care (ori împotriva căruia se) exercită acţiunea. în exerciţiul unei căi de atac. Legea cambială conţine o reglementare derogatorie de la cea a D. plătind o cauţiune. Acţiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat să plătească în regres. Creditorul cambial nu poate fi repus în termen.19 din D. pierdut sau distrus. Orice altă probă decât cea scrisă nu poate fi admisă. că termenele de prescripţie nu se supun dispoziţiilor art. Din 12.167/1958.1937. Până la judecarea procesului de amortizare. Revista de drept comercial. Cas. Acţiunea de regres a ultimului purtător al titlului împotriva trăgătorilor şi a giranţilor se prescrie într-un an socotit de la data protestului făcut în timp util. 94 L. sau în situaţia în care acela care plăteşte nu este principalul obligat. De aceea. a cărei anulare a cerut-o. Socotim. care a rămas pasiv un anumit timp îşi pierde dreptul de a acţiona în justiţie şi totodată posibilitatea obţinerii executării silite a obligaţiei asumate de debitorul său. de asemenea. Legea cambială nu prevede reguli speciale pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie.167/1958. 1938. iar dacă titlul ajunge la scadenţă va putea cere plata cambiei. prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege.nu se prezintă. Grabnica soluţiune presupune că soluţionarea lor nu comportă nici o întârziere1. Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemnează o procedură specială prin care se reconstituie înscrisul cambial furat.C. În cazul unui refuz de plată total sau parţial. Aceasta pentru protejarea intereselor terţilor. 43 70 . Acţiunea directă se prescrie în termen de trei ani de la data scadenţei. pentru recuperarea sumei achitate urmează să se intenteze acţiunea în justiţie într-un anumit termeb prevăzut în art. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză se prescrie în termen de un an de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti asupra acţiunii cambiale rămase definitive. creditorul va putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale.

Normele cambiale sunt de ordine publică. Pe cale de consecinţă. 71 . subiecţii raportului cambial nu pot renunţa la prescripţie şi instanţa poate pune din oficiu această excepţie.

care deşi nu au fundament în conţinutul documentului sunt legate. Coexistenţa raportului fundamental cu raportul cambial pune şi problema coexistenţei acţiunii cambiale cu cea cauzală (prin aceasta din urmă s-ar urmări realizarea pretenţiilor ce izvorăsc din raportul fundamental). p. Chiar dacă în esenţă sunt de natură diferite ele au o trăsătură comună: nu sunt cambiale. sunt deosebite însă urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv. rezolvă situaţia precizând că dacă din raportul fundamental care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cambiei derivă o acţiune cambială aceasta rămâne în fiinţă în afară de cazul în care se dovedeşte novaţiunea. Utilizarea acţiunii este condiţionată. Acţiunea cauzală Orice emitere sau transmitere a cambiei ca şi asumarea oricărei obligaţii cambiale presupune existenţa între părţi a unui raport cambial. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză Acţiunea este reglementată de art. însă în aşa fel încât ăa conserve toate drepturile subiecţilor nexului cambial. Plata cambiei la scadenţă va stinge şi raportul fundamental.65 L.Subsecţiunea a XI-a Acţiuni extracambiale legate de cambile Precizări Emiterea şi circulaţia cambiei dau naştere în afară de acţiuni cambiale. realizând drepturile cambiale. 64 L. directe sau de regres.C. Pătrăşcanu.C. putându-se uza de ele pentru a urmări o pretenţie care este legată de un credit cambial. atât cea cambială cât şi pe cea cauzală. ipoteza în care debitorul ar fi obligat să plătească dublu. s-ar crea posibilitatea ca reclamantul să obţină câştig şi în acţiunea cauzală şi să uzeze de cambie. fundamentate pe subscrierea titlului. prin depunerea lui la grefa instanţei sesizate cu acţiunea cauzală. Dacă posesorul vrea sa uzeze de acţiunea cauzală trebuie să ofere debitorului restituirea documentului. Titlurile de credit în comerţul internaţional. Paralelismul acestor acţiuni impune ca titularul drepturilor să opteze spre una din ele. totuşi prin origine şi funcţiuni de soarta cambiei. caracterizate prin trăsături specifice de drept cambial şi altor acţiuni în pretenţii. plata creditorului. Exercitarea lor trebuie să fie realizată în aşa fel încât să nu se obţină acelaşi rezultat de două ori. Aceste acţiuni (cea cambială şi cea cauzală). Art. Ele sunt reglementate prin legea cambială. Titularul dreptului uzează de ea în ipoteza în care nu doreşte să utilizeze mijloacele cambiale pe care i le oferă dreptul de creanţă încorporat în titlu. O. Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putinţei titularului dreptului de a utiliza ambele acţiuni. de conservarea drepturilor celorlalţi subiecţi ai raportului cambial şi de depunerea titlului la dispoziţia pârâtului. Acţiunea cauzală are un caracter eventual1. ceea ce este evident nenormal. Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului să constate lipsa plăţii prin protest. 89 72 . Acest raport nu este relevant în raportul cambial. poate exercita contra trăgătorului.V. Craiova. aşa cum am precizat. Sachelarie. El (posesorul) trebuie să dovedească că trasul a refuzat plata. fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale între subiecţii raportului juridic cambial. 1975. Când posesorul a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra lor acţiune cauzală. Daca nu ar proceda astfel. dar asta nu înseamnă că existenţa lui nu se face şi simţită. 1 P.

In noţiunea de pierdere a acţiunilor cambiale nu se cuprinde şi situaţia în care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilităţii de realizare a pretenţiei datorită insolvabilităţii obligaţilor cambiali.. Luha. Revista de drept comercial nr. Costin. acceptantul şi giranţii. Legea uniformă privind cambia.N. Costin. Revista de drept comercial nr. Bucureşti..N. V. Cluj Napoca. Costin. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice.. de îmbogăţire fără justă cauză. Comparativ cu acţiunea de drept comun. 1998.. M. M. indiferent de vreo justificare formală. Acţiunea se prescrie în termen de un an.. M. Funcţiile cambiei. iar acţiunea legată de cambie reprezintă o atenuare a unor efecte ce se constituie într-o pagubă rezultată dintr-o împrejurare prevăzută de legea cambială. Acţiunea civilă este un remediu pentru reglarea oricărui dezechilibru patrimonial. relaţia dintre cele două acţiuni este una de la general la special. 265 73 .. Legea pretinde dovada îmbogăţirii subiectului pasiv al acţiunii. p. Cluj Napoca. Avem de aface cu o acţiune necambială care atenuează efectele severe ale rigurozităţii termenelor de prescripţie şi de decădere cambială care ar putea duce la o pierdere ireparabilă a drepturilor cambiale. Legea are în vedere o îmbogăţire efectivă a debitorilor cambiali şi nu una abstractă ce ar rezulta numai din faptul pierderii de către posesorii cambiei a acţiunilor cambiale. Costin. Subiectul activ al acţiunii este beneficiarul titlului. Cambia. Termenul curge de la data pierderii acţiunilor cambiale. iar subiecţi pasivi pot fi trăgătorul. M.. Ambele acţiuni au o justificare socială (echitatea şi echilibrul patrimonial) şi un caracter subsidiar (adică exerciţiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita prejudiciul prin realizarea unei alte pretenţii)1 Acţiunea specială este subordonată pierderii acţiunilor cambiale către toţi obligaţii cambiali. Luha. 1993 2.N. 1978 1 V.N. vol. 3/1995 4. Luha. Judecătorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz dacă există cu adevărat o îmbogăţire pentru subiectul pasiv al acţiunii şi o pierdere suferită de posesorul cambiei.N. îmbogăţire în raport de cauzalitate direct cu paguba produsă prin pierderea drepturilor cambiale ce se cuvin posesorului titlului. Titluri de credit. Marile instituţii ale dreptului civil român.Luha. BIBLIOGRAFIE 1. Revista de drept comercial nr. V. M. 4/1995 5. Caracteristici structurale ale cambiei. III.acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit în mod injust şi în paguba sa.. V. 5/1995 3. Costin.

Manuel de droit commercial. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. 12/1998 21. Tratat de drept cambial. O.D. Executarea cambială. I... vol. Dec. Popescu.1976 29. Pătrăşcanu. I. vol. Revista de drept comercial. D.. Popescu. Cluj.. Craiova... C. Paris.1994 27. Demetrescu. Codul de procedură civilă. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin.1937. Bucureşti. Manual practic de drept cambial. Girul cambial nu transmite garanţiile.. Bucureşti. E... Drept civil. Jauffred. Revista de drept comercial. C. 4/1993 32. Procesul cambial.. Georgescu. Zlătescu.A. 1941 12. Din 12. Porumb.. Luha. Curentul juridic 2/1998. 1/1994 8. I. Bucureşti. Cristoforeanu. R. 1923 24. Bucureşti.L.V. V. Revista de drept comercial. Bucureşti. Titluri de credit în comerţul internaţional. Anca. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Vicol. 1968 28.. biletul la ordin şi cecul. Cambia. Căpăţână..R. A. Bucureşti. T.R. Macovei.. Revista de drept comercial. I 14. Cas. 1941 11. Cambia. Drept civil. Georgescu. C.. E. 1992 18. Economu. 1960 30. O. 1978 34.. T. Raporturi de obligaţiuni. 1939. Cambia şi biletul la ordin. Georgescu. Bucureşti.L. Pătrăşcanu. Cristoforeanu.. C. P. Cambia. comentat şi adnotat. Bucureşti. 1998 20. V. Bucureşti. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. 1939 10. Cambia titlu executor. Cluj Napoca.. vol. Turianu. Cluj. Gălăşescu Pyk. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. C. 1970 JURISPRUDENŢĂ 1. Cambia şi biletul la ordin. C.... 4/1995 7. Drept comercial.. Teoria generală a obligaţiilor.V. S. I. vol. P. Garanţiile creditorului. 2/1975 23. Ionescu. Bucureşti. Stătescu. 1975 26. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. 1938 74 . Dreptul nr. I. P. Căpăţână. Bârsan. 1939 16. Bucureşti. Doctrină şi jurisprudenţă... V.. E.1934 17. Bucureşti. Contractele civile.6. II. 1936 9... Luha. Revista de drept comercial. Curs de drept cambial. Bucureşti. Revista română de drept. Dreptul comerţului internaţional. V. III. P. G. Revista de drept comercial.. V. Titluri de credit. Târgu Mureş 19. Negrea. Revista de drept comercial. Noi reglementări procedurale.. Curierul juridic.1994 25. 1946 22. III. Demetrescu. 1937 15..1945 33. Zinveriu. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental.. Sachelarie. Teoria generală a obligaţiilor. Răspunderea civilă pentru daune morale. Revista de drept comercial. Cristoforeanu.. Luha. S.. 1996 13. Turianu... V. O. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. Lupaş. Pătulea.1981 31. P.01.

Luha. 1 2 V. Bucureşti. Beneficiarul este creditorul raportului fundamental şi dobânditorul dreptului autonom ce rezultă din biletul la ordin emis. Spre deosebire de cambie. deosebind-o de biletul la ordin.R. Revista de drept comercial. după ce beneficiarul a girat biletul la ordin.448 4 St. Drept comercial român. ce presupune un raport juridic cu trei subiecţi. biletul la ordin realizează o structură juridică cu doi subiecţi: emitentul (debitor) şi beneficiarul (creditor). Când titlul conţine obligaţia de a plăti este bilet la ordin (poliţă) şi când cuprinde obligaţia să se plătească ne găsim în faţa unei cambii propriu-zise (trată)2. împreună formează “genus cambiale”. importantor. Dreptul comerţului internaţional. stabileşte principiul potrivit căruia dispoziţiile referitoare la cambii sunt aplicabile şi biletului la ordin în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. 1976. Nu este admisă nici de practică. Definirea biletului la ordin Biletul la ordin este un înscris. respectiv cel care se obligă. prin care o persoană numită emitent. o sumă de bani la scadenţă3. Prin emiterea titlului el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă. p. 1998. titlu de credit. Dreptul comerţului internaţional. îi urmeaza art. numită beneficiar. sau la ordinul acesteia. Din acest motiv art. Asemănarea este numai formală deoarece biletul la ordin este un titlu de credit. dar încă neachitate. Insă. biletul la ordin este emis pornind de la existenţa unui raport fundamental între debitor şi creditor. debitor.104-107 ce priveşte o altă specie a titlurilor de credit.Beneficiarul. cel care efectuează prestări de servicii Doctrina învederează o asemănare vădită cu o recunoaştere de datorie a debitorului faţă de creditorul său5. exportator. 42 Noţiunea de trată nu este folosită de lege.Popescu. Evident. . p. amândouă specii ale „genus cambiale” 3 T. p.106 din L.Subscriitorul sau emitentul. D. De aceea privim şi tratăm în mod unitar aceste două titluri specie1 care. beneficiar al unei prestaţii de servicii deja executate. Caracteristici structurale ale cambiei.1-103 L. Emitentul are calitatea de debitor în raportul fundamental. aceea a biletului la ordin. 1976. Această definiţie nu este cuprinsă în lege şi este formulată de doctrină4.Popescu.C. date fiind relaţiile directe între cei doi subiecţi se pot invoca excepţiile raportului fundamental.R. Bucureşti. un document ce încorporează un drept de creanţă şi prin a cărui transmisiune dobânditorul primeşte un drept autonom. privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligaţia de a face să se plătească o sumă determinată celui ce-l prezintă la scadenţă.513 5 T. 4/1995. 75 . . p. creditor. se obligă să plătească altei persoane. a titlurilor cambiale.C.448 6 Folosim termenul “cambial”deoarece şi biletul la ordin este o specie a “genus cambiale”. Doar doctrina foloseşte termenul pentru a desemna cambia propiu-zisă.SECŢIUNEA a III-a BILETUL LA ORDIN Precizări Reglementării cuprinse în art. Ca şi în cazul cambiei. care este deţinătorul efectului de comerţ şi este în postura de vânzător. Raportul juridic cambial6 se suprapune peste raportul fundamental şi coexistă cu acesta dacă nu a intervenit novaţia. dispune şi efectuează plata şi care este în situaţia de cumpărător. care în afara unor norme particulare. Cărpenaru. în realitate nu face altceva decât să repete normele precedente. Bucureşti.

în limita spaţiului special alocat. .denumirea de bilet la ordin trebuie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea textului. Şi biletul la ordin este un titlu executoriu. Titlul are acest specific chiar dacă emitentul nu a făcut precizare expresă în acest sens. persoană juridică sau emitent care utilizează astfel de instrumente. Dacă nu se fac menţiuni speciale. prevede menţiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse în titlu. se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele. . .104 din L. biletul la ordin este un titlu de credit la ordin. Obligaţia de plată trebuia să fie necondiţionată. iar locul se stabileşte prin indicarea localităţii geografice unde s-a emis titlul.precizarea scadenţei.Cărpenaru.numele emitentului. . în Revista de drept comercial. Regulile specifice cambiei cu privire la executarea directă se aplică si biletului la ordin. Este formal deaorece trebuie să cuprindă anumite menţiuni obligatorii ca să i se recunoască particularităţile specific cambiale. respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau. locul plăţii va fi identic cu locul emiterii titlului. respectiv numele şi prenumele. autonomă şi necondiţionată1. a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin. Ediţia a VII-a. Data va fi indicată prin indicarea zilei. . . titlul este considerat la vedere. după caz. Legea prevede următoarele menţiuni obligatorii: . Felurile scadenţei sunt cele admise şi pentru cambie. nr. 11/2003.giratarului nu-i mai pot fi opuse excepţiile pe care emitentul le-ar fi putut opune beneficiarului.C. respectiv din denumirea emitentului. In lipsa unei menţiuni privitoare la locul emisiunii se socoteşte că biletul a fost emis la locul arătat lângă numele emitentului. în clar.numele celui care (sau la ordinul căruia) urmează să se facă plata.data şi locul emisiunii. Documentul este un înscris sub semnătura privată chiar dacă în practică se utilizează formulare tipizate. 2007. Condiţii de forma ale biletului la ordin Art. 1 St. excepţii decurgând din raportul fundamental. Medeanu.promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. .D. 103 76 . Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale. revăzută şi adăugită. ale persoanelor fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii are se obligă. Această promisiune constă chiar în angajamentul emitentului ca va plăti suma de bani menţionată pe document. respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului. p. Este complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului.C.semnătura emitentului. complet şi care încorporează o obligaţie abstractă. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Caracterul de titlu la ordin rezultă din lege. Dacă nu se menţionează scadenţa. formal. . Universul Juridic. lunii şi anului de emisiune. Drept comercial român. T. Caracteristicile biletului la ordin Ca şi cambia. 601.codul emitentului. persoană fizică. p.locul unde trebuie să se facă plata.

legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Particularităţi ale circulaţiei şi plăţii biletului la ordin In principiu biletului la ordin i se aplică toate regulile specifice cambiei.. acestuia nu i se va recunoaşte calitatea de bilet la ordin. biletul la ordin nu are particularităţi care să-l deosebească de cambie. Biletul la ordin circulă în mod obişnuit prin gir.448 77 . Ediţia a VII-a. 3. Drept comercial român. creditorul are posibilitatea să execute pe debitorul emitent investind titlul cu formula executorie. prin protest de neplată. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. de asemenea. 5. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale.C. 2007 V. Caracteristici structurale ale cambiei. Biletul la ordin poate circula şi prin mijloace de drept comun. Din punctul de vedere al avalizării. Refuzul vizării se constată printr-un protest. Acest protest are semnificaţie juridică numai în momentul în care biletul la ordin a fost girat. T.R. Neplata datoriei de către emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova acţiuni cambiale. St. BIBLIOGRAFIE 1. chiar dacă în principiu. 1976.. Refuzul plătii se constată.. directe sau de regres în condiţiile precizate de legea cambială. Biletul la ordin poate fi avalizat.Dacă nu se respectă condiţiile înscrise în lege cu privire la valabilitatea titlului. D. Girul are efect de transmitere a drepturilor consemnate pe document de garantare a plăţii titlului şi de legitimare a posesorului. T. Dacă biletul are scadenţa la un anumit timp de la vedere este necesar să fie prezentat pentru viză. Universul Juridic. Aceasta deoarece în raport de momentul vizării i se stabileşte scadenţa. Întrucât plata se va face chiar de emitent. Cărpenaru. Deci. St. titlul se prezintă direct la plată. De asemenea. 4. Prezentarea la viză se face în termen de un an de la data emiterii.1998 Cărpenaru. revăzută şi adăugită. Bucureşti. 4/1995 Medeanu. nr. Sunt admise şi în materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei. 2. 11/2003 Popescu.. Revista de drept comercial. V. D.. Luha. i se aplică acelaşi reguli ca în cazul cambiei. în Revista de drept comercial. Drept comercial român. Apar unele situaţii specifice în cazul plăţii biletului la ordin. p.

38/2008. 18/1948). aceasta rămâne în fiinţă.05. Cu toate acestea. Cecul a apărut ca urmare a observării de către comerciant a avantajelor utilizării conturilor din bancă. Din acest motiv unii autori îi spun cambie la vedere trasă asupra unei bănci1. raportul juridic specific se stabileşte între trei persoane: trăgător. să plătească. revăzută şi adăugită. 394/1943 (abrugată prin Legea nr. Cei care au disponibil bănesc în bancă vor efectua plăţile prin această instituţie financiară. ca urmare a transmiterii cecului. 100/1. Lupaş. Ordonanţa Guvernului nr. ca şi în materie cambială. raporturile juridice dintre cei trei subiecţi au la bază raporturi juridice cauzale. Legea a fost modificată prin: Legea nr. p. Primitorul cecului va putea să încaseze el însuşi numerarul echivalent valorii nominale a titlului sau să-l gireze. Aceasta. a adoptat convenţia pentru uniformizarea reglementărilor asupra cecului (legea uniformă asupra cecului). risc constând în furt. Legea nr.59/1936. In materie de cec se aplică Legea nr.tras. Drept comercial român. 11/1993. Precizări Şi cecul este un titlu de credit care se aseamănă cu cambia. Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras.1934. Curs de drept cambial. La cec.D. Această lege cuprinde în esenţă regulile adoptate prin conferinţa de la Geneva din 1931 care. 83/1994. ca şi la cambie. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. afara de situaţia în care se dovedeşte novaţiunea (art. p. cu precizarea că trasul nu poate fi decât o bancă. 170 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1 2 S. cu deosebirea că trasul nu poate fi decât o bancă. Subsecţiunea a II-a Definiţia.56 din Legea nr. 39/1934 – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală.) Nici în materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o are emitentul cecului depusă la bancă . In toate cazurile în materie de cec. tras şi beneficiar. 59/1934 art. România nu a aderat. Aceste raporturi rămân în fiinţă pe întreaga perioadă cât cecul există sau circulă. 127/2009 3 St. 604 78 . cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec.SECŢIUNEA a IV-a CECUL Subsecţiunea I. Cecul este un titlu de credit prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. 3 prevede: Cecul nu poate fi tras decât asupra societăţii bancare. Definiţia a formulat-o doctrina. Cluj. la prezentarea titlului o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar3. chiar dacă trasul nu este o sicetate bancară. Legea 515/1946. Este necesar să facem precizarea că dacă cecul este tras şi plătibil în străinătate el este valabil chiar dacă trasul nu este o societate bancară. 1946. numită tras. Titlul emis fără observarea acestor condiţii valorează totuşi ca cec. legea asupra cecului2. Legea nr. Ediţia a VII-a. Avem şi în raportul juridic care ia naştere prin emiterea cecului. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. trei subiecţi. pierdere sau distrugere. Cei care folosesc aceste conturi se descarcă de riscul pe care l-ar avea păstrând banii acasă sau purtându-i cu sine.Cărpenaru. caracterele şi condiţiile de emitere ale cecului Legea nu defineste cecul. Universul Juridic. ca şi în cazul cambiei la această convenţie însa i-a respectat în cea mai mare parte prevederile. 2007. Legea nr.

p.6) ca cecul plătibil unei anumite persoane fără clauză expresă este un cec la purtător.4 C. un cec girabil. Natura juridică a cecului Este demn de interes că in literatură s-au emis diferite păreri care au încercat să definească natura juridică a cecului2. Mai mult. Trasul nu ia asupra lui obligaţia de a plăti. El va circula prin cesiune obişnuită. Dacă se trec şi alte clauze ele se socotesc nescrise. . P.este o stipulaţie pentru altul prin care trăgătorul transmite primitorului cecului o proviziune ce o are la tras. Fiind un instrument de plată el nu trebuie acceptat.215 al. la vedere. etc). la ordin. Emiterea de cecuri fără acoperire este infracţiune dacă produce pagubă (art.este un mandat de plată dat de trăgător trasului în folosul unui terţ. I. cecul are nevoie de un maximum de celeritate şi de siguranţă. Posesorul va avea siguranţa că va fi plătit deorece cecul va fi emis numai dacă trăgătorul are disponibil la tras. iar beneficiarul delegatar va încasa suma.este o cesiune prin care trăgătorul cesionează unei terţe persoane sumele pe care le are la tras. Noua lege asupra cambiei. cecul barat. care circulă după regulile circulaţiei bunurilor mobile. Din punctul nostru de vedere cecul rămâne un tilu de credit cu toate caracteristicile ce rezultă din această afirmaţie: în document este încorporat un drept de creanţa. 42 S. Acest din urmă tip de cec îl întâlnim în situaţia în care pe document nu este trecut numele beneficiarului. fără echivoc a dreptului de creanţă pe care-l poartă.Cecul este prin natura sa un titlu de credit. Demetrescu. formal şi complet. Certificarea are doar semnificaţia confirmării existenţei proviziunii şi împiedică pe trăgător să retragă disponibilul. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul cecului. dobânditorul titlului primeşte un drept originar. cu clauză expresă sau fără clauză. articol. care serveşte ca instrument de plată (oricine are o sumă disponibilă la o bancă va putea dispune de ea în tot sau în parte în folosul său. Cecul se aseamănă cu biletul de bancă. Sunt admise numai clauzele. Singura menţiune de cec defineşte natura titlului ca fiind la ordin. Legea precizează (art.). Este un document complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime. . ori al unui terţ). I. circulaţia documentului asigură circulaţia dreptului de creanţa. .L. 1/1993. prezumându-se că 1 2 I. Este un titlu la vedere deoarece se plăteşte întotdeauna în momentul în care va fi prezentat trasului. modalităţile şi condiţiile pe care legea le admite expres. Separat de asta este admis şi cecul la purtător. Bucureşti. documentul este un bun mobil. Totuşi cecul prezintă o mai mare siguranţă în circulaţie şi în efectuarea plăţilor. fapt pentru care trebuie prezentat la plată în termene scurte de la emisiune. 1934 79 . Cecul. Pentru a răspunde scopului său.este o delegaţiune în care trăgătorul este delegantul pentru trasul delegat la a plăti suma scrisă pe titlu. Turcu. Totuşi. . Georgescu. dacă asemenea clauză este înscrisă pe document. Practica bancară şi legiuitorul au creat forme diferite de cecuri care să întărească siguranţa posesorului (cecul circular. aceste forme de cecuri uşurează plăţile şi favorizează compensările1. Ionescu. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului. Revista de drept comercial. Cecul este un titlu riguros formal trebuind să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege. este admis cecul “nu la ordin “. p.

este autorizat să utilizeze banii în orice fel de operaţiuni aducătoare de cîştig. p. mandatul.D. Trăsături generale ale titlurilor de credit. p. titlul emis fără acoperire valorează ca şi cec.1 Legea nr. Banca Naţională a României. Existenţa unei convenţii prealabile de emitere a cecului. 2007. Drept comercial român. In aceste condiţii şi trăgătorii trebuie să se supună normelor impuse încă din momentul constituirii provizionului în vederea utilizării cecurilor. chiar dacă emitentul va fi supus unor răspunderi patrimoniale. Acest disponibil rezultă de obicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusă nici o creditare prealabilă din partea băncii). 119 bis/ 14. pierdere sau distrugere a numerarului depus în depozit. Existenta unui disponibil la bancă (proviziunea ). Bancherul va suporta riscurile provenite din furt. O asemenea convenţie împreună cu convenţia de constituire a proviziunii constituie raportul fundamental ce întemeiază emiterea cecului. Depozitul în numerar la bancă are caracterul unui depozit neregulat. 9/1994. Dreptul. 7-8/1999.civ1. delegaţia sau stipulaţia pentru altul. 2. Condiţiile de emitere ale cecului Din caracterizarea cecului deducem şi condiţiile lui de emitere. Revista de drept comercial. 80 . De asemenea. Ediţia a VII-a. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. această calificare a dreptului dobânditorului se explică prin prescripţia achizitivă instantanee reglementată de art. sunt obligate să respecte normele metodologice şi nu vor autoriza pe trăgător să emita cecuri în altă formă. el (bancherul). Înşelăciunea prin cecuri. Monitorul Oficial nr. Ediţia a VII-a. nu va fi funcţional pentru că băncile(traşii). Universul Juridic. Totuşi. 3/1994. Se discută dacă emiterea de cecuri fără autorizare prealabilă este infracţiune sau atrage numai o răspundere patrimonială4 Subsecţiunea a III-a Condiţii de valabilitate a cecului Cecul este un titlu formal şi trebuie să cuprindă toate menţiunile pe care le prevede legea (art. Universul Juridic. revăzută şi adăugită. administrative sau chiar penale2. Dreptul 10/1998. Aceasta cerinţă este impusa prin norme metodologice5 . ea obligându-se să facă plăţile la ordinul dat3. 160 D. 59/1934 asupra cecului). p.1909 al. Banca va autoriza pe trăgător să tragă asupra ei cecul. inclusiv asupra cecului6 1 2 V. Teodosescu. 2007.dreptul s-a născut în persoana posesorului.Cărpenaru. 1. Fiind un titlu de credit.D. Aceasta. p. drepturile şi obligaţiile se consemnează pe un document printr-o scriere inteligibilă. Ciuncan. Luha. uzuală care să facă documentul funcţional. 95 şi urm.06. Cecul este valabil din punct de vedere juridic şi dacă nu este emis pe formular tipizat însa. oferă un control administrativ şi financiar al băncii de emisiune asupra instrumentelor de plată. revăzută şi adăugită.Cărpenaru. De obicei cecurile se tipăresc pe formulare tipizate.1995 6 N.1 C. Drept comercial român. p. în sensul că banca nu este obligată să restituie depunătorului moneda care i-a fost depusă ci numai moneda în valoare corespunzătoare. 89 3 St. 605 4 St. chiar dacă în circulaţia cecului regăsim şi schemele juridice ale instituţiilor amintite: cesiunea. Este o formulă juridică care nu contrazice normele legii 59/1934 şi care. 605 5 Normele tehnice nr. Disponibilul trebuie să existe în momentul emiterii cecului şi să se prezinte sub forma unei sume certe şi exigibile asupra căreia trasul să poată dispune la primirea cecului la plată.

în sens de localitate geografică unde. Droit du credit. funcţiunile de creditare sunt reduse. 232 81 . cecul este numai un instrument de plată nu şi unul de credit2. se vor înscrie pe cec primele caractare din numele şi prenumele. bun mobil ce încorporează un drept de creanţă. 1987. Cartes de paiement et de credit. Deducem această regulă din natura juridică a cecului. Stoufflet. aşa cum am expus-o mai sus. Cecul spre deosebire de cambie nu indică numele beneficiarului chiar dacă practica recunoaşte şi existenţa cecurilor nominative. nu este obligatorie scrierea scadenţei deoarece cecul este un titlu la vedere.Numele celui care trebuie să plătească. Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă: în clar numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Nu se admit condiţionări ale acestui ordin.Emiterea cecului constă în subscrierea acestuia de către trăgător. Nu excludem însă mecanisme juridice prin care să se realizeze şi creditări prin emiterea de cecuri3. luna anul. Menţiuni obligatorii . De asemenea. s-a emis cecul. p. În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Drept comercial român. p. . 519 3 Ch. Această prevedere este facultativă şi depinde de convenţia de emitere a cecurilor dintre trăgător şi tras. Ea trebuie cuprinsă în textul documentului şi atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. . Cheques. cecul se va plăti la sediul principal al trasului. respectiv din denumirea trăgătorului. Nu se admite nici menţionarea de dobânzi deoarece dacă gândim altfel. J. susţinem şi ideea valabilităţii cecului în alb. Fiind vorba de o bancă se menţionează numele comercial al băncii plătitoare. respectiv un număr unic de identificare. locul plăţii va fi locul indicat lângă numele trasului.Locul unde se face plata. aproape nesemnificative în activitatea economică. preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului. Ediţia a VII-a. Aceleaşi raţiuni care justifică recunoaşterea cambiei în alb ne îndeamnă sa reţinem valabilitatea cecului în alb. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. . Dacă nu este menţionat nici un astfel de loc. semnătura olografă (de mână) a persoanei fizice. 2007. Din acest motiv. Effet de commerce. Bucureşti. p. respectiv numele şi prenumele în clar. locul emiterii va fi cel indicat lângă numele trăgătorului. Paris.Semnătura celui care emitre cecul (trăgătorul). Universul Juridic. Insă.Data şi locul emiterii cecului. adică ziua. ordin adresat băncii de a plăti suma înscrisă pe document. Dacă. adică indicarea trasului.Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprinată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Gavalda. emiterii şi locul .D. . Drept comercial român. In legătură cu această din urmă caracterizare s-a făcut afirmaţia că. 1998. . fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului. împiedicăm cecul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost emis. .Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani. Cărpenaru. Numele trăgătorului. 606 St. Momentul subscrierii cecului este esenţial pentru constituirea titlului. 1 2 St. ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Dacă nu fac aceste menţiuni. în limita spaţiului special alocat. lângă denumirea trasului există mai multe locuri cecul va fi plătit la primul loc arătat1 . revăzută şi adăugită.Codul trăgătorului. D.Cărpenaru. Dacă lipseşte această menţiune.

451 St. Girantul în acest caz îşi asumă obligaţia de plată. In caz că este menţionat numele beneficiarului. Cărpenaru. Tratat de dreptul comerţului internaţional. dar este indicată menţiunea la purtător. titularitatea dreptului de creanţa consemnată pe document. Posesorul unui cec la ordin este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntrerupta de giruri. orice purtător al titlului poate cere plata. 519 3 Pentru opinie difierită: O. Dacă ulterior pe cec se menţionează numele unui beneficiar cecul îşi păstrează caracterul de titlu la ordin. 1976.Legea nu prevede dispoziţii speciale în legatură cu condiţiile de fond ale emiterii cecului. D. Seria neîntrerupta a girurilor se apreciază după aceleaşi reguli ca în cazul legitimării cambiale1. Girul are aceleaşi caracteristici şi aceleaşi funcţiuni ca şi girul cambial. Bucureşti. 1998. Ştefănescu. El poate interzice un nou gir şi în acest caz el nu va răspunde către persoanele cărora le-a fost girat ulterior cecul. prin tradiţiune. el trebuie să poarte menţiunea la purtător. 1986.R. Deci el poate fi transmis prin gir. Prin el se transmit toate drepturile rezultând din cec: dreptul de proprietate asupra documentului.. II. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător de plată. de regulă. p. la purtător în altul. De asemenea. El va fi transmis prin cesiune3. Cecul la purtător Nu cuprinde numele beneficiarului şi deci. 95-96 82 . Bucureşti. el poate fi transmis altor beneficiari care. Cecul nominativ Acest cec trebuie să cuprindă numele beneficiarului şi menţiunea “nu la ordin”. Dreptul comerţului internaţional. plata va fi făcută oricărui posesor al titlului. B. Bucureşti. Subsecţiunea a IV-a Circulaţia cecului Fiind vorba de un titlu la ordin cecul poate să fie girat. garantează obligaţia asumată de una din persoanele obligate prin cec. vol. Dacă nu se respectă cerinţele legale privind menţiunile obligatorii ale cecului. Cecul la ordin Legea recunoaşte că cecul este un titlu la ordin. girul scris pe el nu-i schimbă natura. Drept comercial român. Transmisiunea se face. Căpăţână. Ca să fie deosebit de titlul la ordin. respectiv acela care dă avalul. p. Girul poate fi făcut chiar şi în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat2. Girantul răspunde de plata cecului. p. titlul nu are valoare de cec. Se poate realiza şi girarea dar. El (girul) trebuie să fie necondiţionat şi integral. direct sau pe cale 1 2 T. De asemenea. girul are efect de legitimare. dacă se legitimează ca posesori legitimi pot pretinde dreptul de creanţă încorporat pe document. garanţiile. la ordin. la purtător sau nominativ. Modalităţile de transmitere a cecului depind de tipul cecului. Subsecţiunea a V-a Avalizarea cecului Avalul este o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist. din lege. Aceste condiţii sunt reglementate de dreptul comun. dar nu transformă titlul din unul. Acest caracter nu rezultă din clauza expresă în acest sens ci. Popescu. trebuie scris pe cec. după cum el este la ordin.

Termenul arătat se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii. Nu poate da aval trăgătorul sau trasul ( art. Fiind un titlu la vedere el nu este supus acceptării. 30 alin. avalul se dă prin subscriere autografă. 1998. 520 83 . garanţie specifică titlurilor de credit. Drept comercial român. Dacă avalistul plăteşte cecul el dobândeşte drepturile ce rezultă din cec împotriva persoanei pentru care a garantat precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acesta din urmă în baza cecului. dipune: Cecul emis şi plătibil în România trebuie. 1 Legea nr. se exprima prin formula “pentru aval” ori prin expresii asemănătoare. Plata poate fi şi parţială. 1 St. Trasul va plăti în limita provizionului existent. fie de către girant. Neprezentarea la plată atrage pierderea drepturilor de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor săi şi nu dreptul de a se încasa cecul de la tras. sub sancţiunea pirderii dreptului de regres împotriva giranţilor. Termenul de prezentare la plată este un termen legal. 2 din Legea nr. prevăzute în art. Bucureşti. acesta din urmă fiind obligat numai faţă de posesorii care dobândesc cecul după ce i-a foat girat. 59/1934). Prin plată toţi semnatarii cecului sunt liberaţi. 59/1934. 26 alin. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care s-a dat avalul. avalizat poate fi oricare din purtătorii succesivi ai titlului. se indică întotdeauna persoana avalizatului. Legea stabileşte în general termene scurte şi variabile în funcţie de distanţele dintre locul emisiunii şi al plăţii. Persoana ca dă avalul trebuie să aibă capacitatea juridică de a putea realiza acest act juridic. fie de o terţă persoană. avalul se consideră dat pentru trăgător. Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului1. Subsecţiunea a VI-a Plata cecului Plata cecului presupune în primul rând prezentarea cecului pentru a fi plătit. Potrivit art.de regres. transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original. în caz de nemenţionare a avalizatului. D. sau numai pentru o parte din ea. Pe cale de consecinţă. persoană denumită avalizat. Prezentarea cecului la plată Prezentarea unui cec la plată se poate face în original sau prin trunchiere. identitatea posesorului titlului şi legitimitatea acestuia. Avalul poate fi dat. Trasul este obligat sa verifice condiţiile de formă ale cecului. să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”. p. Răspunderea pentru plata cecului va reveni trăgătorului şi girantilor care au asumat obligaţia subsidiară de garantare a plăţii. cecul are o particularitate. Regulile avalului sunt în principiu identice cu regulile avalului dat pentru cambie: se poate avaliza pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive. avalul se dă pe cec. avalist poate fi orice persoană sau chiar un semnatar al cecului. 321 din Legea nr. imperativ şi de decădere. 59/1934: a. Cărpenaru. Aceasta deoarece o asemenea formulă este în favoarea întregului circuit al cecului. Dacă există provizion şi trasul refuză plata el va răspunde după regulile de drept comun faţă de emitentul cecului. Posesorul cecului nu poate refuza plata parţială. trasul nu-şi asumă o obligaţie de a plăti şi el nu poate fi urmărit pentru a face plata. pentru toată suma menţionată pe cec. Spre deosebire de cambie. Cecul poate fi garantat şi printr-un aval.

faptul neplătii. cu condiţia ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii. datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. precum şi conformitatea imaginii cecului cu cecul original. constituie momentul prezentării la plată. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cecului.să verifice dacă cecul original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. de către instituţia de credit plătitoare. Obligaţiile instituţiei de credit la prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere: . Imaginea cecului original trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile în contextul aranjamentelor de plată sau convenţii constând în aderarea la un sistem de plăţi. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. Posesorul unui cec neachitat este obligat să notifice girantul său în condiţiile dreptului cambial. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor.data prezentării acestuia la plată.declaraţia de refuz.b. . cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. Pentru a o putea promova trebuia să se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplată dresat chiar pe cec sau printr-o declaraţie a trasului scrisă şi datată pe titlu. . 84 . Imaginea cecului original reprezintă copia electronică a cecului original. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivului cec. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. este necesar ca solicitarea plăţii să se facă în termenele prevăzute de lege. reproducerea imaginii cecului original în format electronic. sunt stabilite potrivit convenţiilor prevăzutede lege. cuprinse în cecul original. El este un simplu plătitor pentru trăgător. spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului de 15 zile. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. prin trunchiere. Refuzul total sau parţial la plată al unui cec prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică. În baza refuzului. Prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original. şi c. instituţia de credit care deţine cecul original va înscrie pe acesta: . Creditorul are în acest caz acţiune de regres. Pentru a se exercita acţiunea de regres. Regresul în materia cecului In caz de refuz al plătii posesorul cecului nu are acţiune directă împotriva trasului deoarece trasul nu s-a angajat să plătească. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute mai sus.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original. prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege. Informaţiile relevante pentru trunchiere. transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit.

Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. p. art. este o reproducere exactă a art. Utilizarea atributului de cambial pentru caracterizarea raporturilor juridice ce rezultă din emisiunea sau circulaţia cecului este nepotrivită dacă avem în vedere că atât cambia. Prescripţia în materie de cec Acţiunea posesorului contra obligaţilor de regres se prescriu în termen de 6 luni. Cărpenaru.55 din L.C. In litigiile privind aceste acţiuni se opun aceleaşi excepţii ca şi în domeniul cambial (art.cecului care. Bucureşti. depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine”. Acţiunile de regres ale obligaţiilor de regres plătitori. Există însă o diferenţă în materie de cec:”când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora o acţiune cauzală poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibil la tras ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa”. enunţă acelaşi principiu ca şi art.56 din L. unii contra altora. dobânda legală. Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului. Subsecţiunea a VII-a Acţiuni extracartolare3 legate de cec a) Acţiunea în revendicare a cecului. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. oricare ar fi el. D. De altfel.cecului). Drept comercial român. Este reglementată de art. Debitorii de regres sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul titlului. p. 1 2 St.73 din L. 22 din L. Cernaianu.57 a L. Obiectul acţiunii de regres constă în suma arătată în cecul neplătit. 1998. 4/19912.El trebuie investit cu formula executorie in condiţiile dreptului cambial2. aceasta rămâne în fiinţă. Revista de drept comercial. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la giranţii săi suma scrisă pe titlu. 41 3 Noţiunea folosită desemnează în accepţiunea nostră atributul raportului juridic ce provine din emisiunea sau transmisiunea unui titlu de credit.cecului). c) Acţiunea de îmbogăţire fără cauză este reglementată de art. se prescriu în şase luni. Ea urmează aceleaşi reguli ca şi acţiunea în revendicare a cambiei. 64 din L.65 din L. dobândă ce curge de la momentul plăţii şi cheltuielile pe care le-a făcut. Aceeaşi acţiune se poate exercita şi contra giranţilor. 520 I. cât şi cecul sunt specii ale titlurilor de credit 85 . termen de curge de la data exprirării termenului de prezentare a cecului la plată (art.64 din Legea cambială. Legiuitorul apără buna-credinţă a posesorului şi reţine că posesorul va fi obligat la restituire numai în măsura în care a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă la dobândire.Acţiunea de regres se păstrează contra trăgătorului şi giranţilor chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timpul prevăzut de lege. b) Acţiunea cauzală funcţionează şi în materie de cec în condiţii identice cu cele prevăzute în art.cecului: „ Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. cu toată emiterea sau transmiterea cecului.cecului. cheltuielile de protest şi cheltuielile de urmărire. termen ce curge din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa1. ce curge de la prezentare.C.

numele şi prenumele primitorului. 86 .câtă vreme banca îşi asumă obligaţia de a plăti. Acest cec prezintă avantaje: .beneficiarul poate să încaseze numerarul în locul unde are nevoie de el. Cecul circular este un titlu de credit la ordin. anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii.data şi locul emiterii cecului. Odată făcută certificarea.promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani.denumirea de cec circular.art. protest. Băncile ce emit cecuri circulare trebuie să primească autorizare de la Banca Naţională după ce a depus în prealabil o cauţiune de minim 40% din valoarea cecurilor emise. 59/1934. Subsecţiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri Cecul circular Este cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul. deoarece capătă caracterul unei circulare emise de bancă către sucursale şi corespondenţi de a plăti cecul. emis de o societate bancară sau o altă societate de credit. Banca emitentă devine direct obligată faţă de beneficiar. 79 din Legea nr. şi regres afară de situaţia în care legea dispune altfel. Cecul certificat In acest tip de cec trasul certifică dinainte existenţa provizionului. plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent – art. provizionul nu mai poate fi retras până la momentul împlinirii scadenţei de plată a cecului. Certificarea indică doar creditorilor existenţa acoperirii cecului. . Din acest motiv i se spune şi cec circular. Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele menţiuni: . în cuprinsul textului. El poate fi plătit la orice sucursală a băncii emitente. beneficiarul are certitudinea încasării cecului. 2 din Legea nr. . Certificarea nu presupune asumarea unei obligaţii din partea trasului. . . . Certificarea măreşte încrederea titularilor în titlu.cecul se poate încasa în orice localitate unde emitentul are sucursale sau corespondenţi. 80 alin.semnătura societăţii bancare sau a societăţii de credit Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular. Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pe care se folosesc în diferite locuri fără să ştie dinainte unde au nevoie de ele. Astfel trăgătorul apare în acelaşi timp ca şi tras spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul celorlalte cecuri. . 59/1934 Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir. . Această trăsătură deosebeşte cecul circular de cecul ordinar unde banca nu este obligată prin cec (mai mult i se interzice băncii asumarea vreunei obligaţiuni în vreo formă oarecare). creează prezumţia că acesta s-a îmbogăţit fără cauză în paguba posesorului. în cazul în care trăgătorul nu avea provizion. sarcina probei revine pârâtului. Suntem de părere că avem de a face cu o prezumţie relativă însă.Acest text nu mai cere celui care reclamă să facă dovada că pârâtul s-a îmbogăţit fără cauză în dauna sa ci. sau la orice bancă cu care emitentul se află în relaţii de corespondenţă.

Prin asemenea cecuri, se uşurează circulaţia titlurilor. Eventualii primitori sunt dispuşi să fie plătiţi cu astfel de cecuri şi din partea unor persoane necunoscute sau cu solvabilitate incertă. Cecul barat Cecul devine barat prin înscrierea pe faţa titlului a două linii paralele. Bararea o poate face trăgătorul sau posesorul cecului. Bararea poate fi generală sau specială. a) Bararea generală presupune trasarea liniilor fără nici o indicaţie între ele, sau cu menţiunea generală “banca” sau “Bancher”. Prin barare generală cecul nu mai poate fi achitat decât unei bănci sau unui client al trasului. In acest ultim caz, trasul se găseşte în relaţii constante şi de încredere cu clientul său. De obicei se utilizează asemenea procedeu când trăgătorul şi beneficiarul sunt clienţii aceleiaşi bănci. Găsitorul unui asemenea cec nu-l poate folosi şi nu-l poate gira deoarece nimeni, în afara unei bănci, sau al unui clinet de încredere nu-l va putea încasa. Cecurile barate ajută, astfel, la descoperirea rapidă a fraudelor. b) Bararea specială constă în înscrierea între bare a numelui unei bănci. In acest caz plata nu se poate face decât băncii consemnate între barele cecului. In acest fel riscurile ce rezultă prin prezentarea la plată a cecurilor pierdute sau furate sunt înlăturate. Dacă o bancă nu respectă regulile barării şi utilizează, prin prezentarea la plată, cecuri furate sau pierdute se expune la daune. Bararea aplicată nu poate fi stearsă. Ştergerea, în orice formă ar fi făcută, se consideră nerealizată. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin nominalizarea unei bănci. Cecul de călătorie (turistic) In acest tip de cec trăgătorul subordonează plata titlului existenţei pe cec, la momentul prezentării la plată, a unei a doua semnături la fel cu a primitorului. Dacă cineva pleacă în călătorie şi nu transportă numerar, depune la o bancă o sumă de bani şi primeşte un carnet cu cecuri turistice. Cecurile sunt emise la valori nominale, beneficiarul neputând înscrie alte sume pe ele. In momentul ridicării cecurilor, beneficiarul semnează în faţa bancherului, iar a doua semnătură o depune în faţa celui căruia îi remite cecul. Plătitorul va verifica identitatea beneficiarului comparând cele două semnături. Acest sistem măreşte siguranţa utilizării cecurilor. Cecul de călătorie are două părti: un talon şi cecul propriu-zis. Prima semnătură se depune pe talon, a două pe cec, în momentul prezentării la plată. In literatura juridică se discută dacă acest titlu este cu adevărat un cec1. Cecul plătibil în cont Acest cec poartă menţiunea pe faţa titlului “plătibil în cont”, “numai prin virament”. Trăgătorul interzice plata în numerar a cecului. Decontarea se va realiza numai scriptic, prin virament sau compensaţie2. Dacă se face plata efectivă, aceasta se realizează pe riscul plătitorului care se expune la daune echivalente cu valoarea cecului, când plata a fost trecută unui fals creditor. Cecul netransmisibil
1 2

T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti, 1976, p. 454 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti, 1998, p. 523

87

El poarta clauza “netransmisibil” şi nu poate fi plătit decât primitorului. Deci, cecul nu poate fi girat decât unei societăţi bancare pentru încasare, în ipoteza în care posesorul solicită plata cecului în contul său deschis la banca ce a primit prin gir pentru încasare. Alte tipuri de cecuri Comerciantii sunt interesaţi să utilizeze acele tipuri de cecuri care să le confere garanţii că, vor fi platiţi în condiţiile consemnate pe titluri. Din acest motiv statul şi instituţiile financiar bancare sunt preocupate să găsească acele instrumente care să satisfacă interesele comercianţilor, fie în toate cazurile, fie în situaţii particulare. Din acest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrument care să realizeze funcţiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prin L.59/1934. De asemenea, Banca Natională a României a emis norme metodologice, cu caracter tehnic1 care fac precizări detaliate cu privire la modul în care trebuie să se comporte subiecţii ce participă la raporturile juridice născute din emiterea unui cec. Mai mult, Banca Naţională ca unitate de control bancar, şi care realizează o politică financiară şi monetară proprie, adaptată conjuncturilor economice impune unele restricţii în legătură cu emiterea cecurilor şi cu circulaţia lor. Ele au ca scop creşterea siguranţei circulaţiei acestor titluri şi evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel de documente. Mai mult, aceste norme metodologice, crează o tipologie specifică de instrumente de plată. Din punct de vedere teoretic, fiecare din aceste tipuri de instrumente poate fi analizat pentru a se vedea dacă are sau nu caracteristicile unui cec. Dacă aceste instrumente cuprind elementele înscrise în Legea nr. 59/1934 asupra cecului, vorbim despre existenţa unor noi tipuri de cecuri, dacă nu cuprind aceste elemente avem de-a face cu alte instrumente de plată. BIBLIOGRAFIE
1.

2.
3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Bucureşti, 1998 Cărpenaru, St. D., Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007 Căpăţână, O., Ştefănescu, B., Tratat de dreptul comerţului internaţional, vol. II., Bucureşti, 1986 Cernaianu, I., Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare, Revista de drept comercial, 4/1992 Ciuncan, D., Înşelăciunea prin cecuri, Dreptul, 3/1994 Gavalda, Ch., Stoufflet, J., Droit du credit. Effet de commerce. Cheques. Cartes de paiement et de credit, Paris, 1987 Ionescu, S., Demetrescu, P.I., Georgescu, I.L. Noua lege asupra cambiei. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului, Bucureşti,1934 Luha, V., Trăsături generale ale titlurilor de credit, Revista de drept comercial, 7-8/1999 Lupaş, S., Curs de drept cambial, Cluj, 1946 Popescu, T. R., Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti,1976 Teodosescu, N., Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte, Dreptul 10/1998 Turcu, I., Cecul, articol, Revista de drept comercial, 1/1993

1

Normele tehnice nr.9/1994, B.N.R. , MO 119 bis/14.06.1995.

88

SECŢIUNEA a V -a. WARANTUL Precizări Denumirea se referă în realitate la două înscrisuri de natură diferită care îndeplinesc funcţii distincte deşi sunt emise concomitent dintr-un carnet matcă sub forma unui document cu două părţi1. Regimul lor juridic se întemeiază pe Legea nr. 153 din 7.04.1937, pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. In completare se aplica Legea nr. 58/1934 privind cambia în măsura în care reglementările privitoare la cambie nu contravin recipisei warant. Recipisa propriu-zisă constituie titlul reprezentativ al unor mărfuri care se află în depozitele magazinelor generale. Recipisa nominalizează pe deponent şi îi asigură exerciţiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie, fiind un certificat de depozit. Warantul are o dublă natură juridică, fiind un bilet la ordin prin care deponentul se obligă să plătească o sumă în numerar la o anumită dată, în schimbul împrumutului obţinut prin gajarea mărfurilor aflate în depozit2. El conferă beneficiarului cât şi posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( a mărfurilor aflate în depozit). Magazinele (magaziile) generale Ele sunt depozite puse la dispoziţia publicului3. Magazinele generale pot beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale şi sunt autorizate să emită titluri capabile de a reprezenta mărfurile depozitate în ele. Autorizarea de a emite titluri reprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative. De obicei, se construiesc pe pieţele care concentrează mari cantităţi de mărfuri generice. Sunt dotate cu mecanisme care înlesnesc încărcarea, descărcarea, dispun de experţi în afacerile de expediţie, vamale, de conservare , de ambalare. Ele au un triplu scop: - de a face depozitarea mai economicoasă, mai uşoară. - de a înlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le împrumuturi pe garanţia mărfurilor depozitate şi prin girarea către creditor a documentului de gaj eliberat din magazie. - de a înlesni vânzarea mărfurilor prin licitaţie publică şi prin eliberarea de ceritificate de depozit care transmit proprietatea şi posesiunea fără să fie nevoie de a mişca mărfurile de la locul lor4. Acest sistem de magazine funcţionează cu deosebit succes de la începutul secolului XIX în Anglia şi Olanda, extinzându-se apoi în toate ţările, mari puteri economice ale lumii şi în marile pieţe comerciale. Depozitul în magazinele generale este reglementat de normele generale ale contractului de depozit obişnuit, regulat în care subiecţi sunt, pe de o parte, deponentul, iar pe de altă parte, magazinul5. Magazinul trebuie să primească toate mărfurile, putând refuza primirea doar pe

1 2

C. Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligaţiilor comerciale, vol. III, Cluj, 1945, p. 212 C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 124 3 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 3-8 4 Ch. Gavalda, J. Stoufflet, Droit de credit. Effets de commerce, Cheques. Cartes de paiement et de credit. Paris, 1987, p.258 5 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 11-36

89

Paris. care la cerere poate fi înlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe. Ele sunt scrise pe aceeaşi filă divizibilă în două părţi. dovedeşte cel mult mandatul1. Certificatul de depozit dă posibilitate posesorului său să facă diferite tranzacţii. Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are două înţelesuri: . 1928. Deci. 1987. La cererea deponentului magazinul eliberează titlul dublu. termenul de păstrare. J. Vivante. Cel ce solicită în baza buletinului acţionează ca un mandatar al deponentului şi este expus la toate excepţiile opozabile acestuia. Effets de commerce. Buletinul de intrare ( biletul de depunere. Pentru confirmarea depozitului se eliberează buletinul de intrare sau biletul de introducere. De regulă.263 90 . sortată. p. calitatea şi cantitatea mărfurilor sale. prin care se confirmă deponentului primirea mărfurilor consemnate în cuprinsul lui. Bucureşti. Droit de credit. El reprezintă un gaj constituit în beneficiul unui creditor care primeşte de la deponent acest titlu de credit prin mecanismul girului2. buletinul de gaj. calitatea mărfii depuse. Recipisa (certificatul de depozit) Oricine vrea să facă un depozit se adresează în scris administraţiei magazinului general. Depozitul în magazinele generale. . Cartes de paiement et de credit.un sens larg ce desemnează documentul. ambalată şi introdusă în magazin. Marfa este verificată. Stoufflet. certificatul de depozit cuprinde: denumirea şi sediul magazinului. în sensul că nu poate reprezenta marfa şi nu poate circula în locul acesteia. Principii de drept comercial. indicând numele său. numele şi domiciliul deponentului. natura. Cine cere restituirea în baza buletinului de intrare nu exercită un drept autonom neatacabil de excepţiile ce se pot opune posesorilor precedenţi. eliberat de depozitar. Acest titlu se transmite prin gir şi are semnificaţia unui gir în garanţie în sensul constituirii unui gaj în favoarea giratarului.un sens restrâns ce desemnează o parte a documentului. în întregime. 6 1 C.recipisa şi warantul (certificatul de gaj). Posesiunea buletinului. Petrescu Ercea. Magazinul este responsabil de orice pagube şi este îndreptăţit să elibereze recipise warant. 39 2 Ch. p. Warantul se analizează ca o formă particulară a contractului de gaj comercial. cantitatea. certificatul de depunere) nu are caracterul juridic al certificatului de depozit. Gavalda. 129 C. acest document nu este un titlu de credit pentru că îi lipseşte calitatea indispensabilă pentru un titlu de credit ca documentul să reprezinte marfa. Pe verso-ul titlului se scrie suma garantată cu mărfurile depozitate. Ele sunt detaşate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetate aceleaşi indicaţii ca pe documentele eliberate la cerere. Chiar dacă titlul nu poartă clauza la ordin este considerat un titlu la ordin. 1947. El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor privitoare la cambie. Cheques. Cluj. numărul curent din registrul unde au fost înscrise mărfurile depozitate şi data emiterii. Girul certificatului de depozit conferă girantului facultatea de a dispune de mărfuri cu respectarea drepturilor personale ale posesorului buletinului de gaj.motive de forţă majoră (lipsa de spaţiu)6. p. Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al mărfii încredinţate spre păstrare de către deponent depozitarului. certificatul de depozit.

giratar al certificatului de depozit. dacă acela care a girat nu plăteşte la scadenţă. posesor al certificatului de gaj. Noul dobânditor când primeăte recipisa. p. Când creditorul gajist constată refuzul de plată al debitorului el poate cere vânzarea mărfii la licitaţie după un anumit termen de la data exigibilităţii warantului. Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decât depunând valoarea împrumutului şi accesoriile la administraţia magazinului care va îndeplini funcţia de casier. p.99/1999. Circulaţia titlurilor Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi. 1928. 233 3 C. Termenul pentru exercitarea acţiunii de regres curge din ziua în care s-a efectuat vânzarea pentru că numai din acest moment se poate cunoaşte diferenţa dintre împrumut şi preţul încasat. Exercitarea acestei acţiuni se face după regulile acţiunii cambiale2 . St. Bucureşti. dar care consemnează şi contractul de depozit încheiat cu magazinul. Petrescu Ercea. într-un document unic dar format din două părţi. ei răspunzând solidar3. Recipisa de depozit serveşte la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul de a dispune de marfă). Deak. 187-208 C. Warantul conferă deponentului posibilitatea de a-şi înstrăina marfa din depozit în ciuda faptului că este gajată. să o vândă. Posesorul documentului dublu poate transmite marfa altora prin girul documentului. Transmiterea incompletă a titlului dublu face publicitate deplină a existenţei gajului şi a dreptului personal al împrumutătorului. 134 91 . posesorul recipisei îi remite creditorului gajist warantul care reprezintă însăşi marfa respectivă. Cluj.Menţiunile de pe warant se pot scrie şi pe cotorul care se păstrează la registrul magazinului. D. Posesorul certificatului de gaj poate să acţioneze la alegerea sa pe oricare din giranţii posteriori constituirii gajului sau poate să-i acţioneze pe toţi . Instrăinarea operează ca efect al transmiterii recipisei. Bucureşti. Cine are posesiunea legitimă a recipisei are puterea de a dispune de mărfuri cu condiţia să respecte dreptul creditorului gajist. Warant-urile sunt supuse regimului de publicitate instituit prin Legea nr. titlul VI. sunt destinate să îndeplinească funcţii esenţial deosebite. să o împartă. titlu reprezentativ al mărfii. efect specific girului. cele două titluri emise. 1993. Depozitul în magazinele generale. Girul în garanţie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei mărfurilor gajate asupra creditorului gajist. 1947. Cine posedă amândouă documentele poate dispune în mod liber de marfă: să o retragă. Principii de drept comercial. Cărpenaru. p. Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie că a dat deja în gaj mărfurile. Deci. prin mijlocirea certificatului de gaj. fără warant este în cunostinţă de cauză că marfa respectivă este gajată şi că va putea dispune de marfă numai dacă va consemna la administraţia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul. Vivante. Pentru diferenţa rămasă neachitată creditorul împrumutător se poate îndrepta în regres împotriva împrumutatului şi a celorlalţi giranţi. Aceste mărfuri rămân depozitate în magazie. pe când certificatul de gaj serveşte pentru a gaja mărfurile. girul documentului dublu transmite toate drepturile sale asupra mărfii. fie că-l ţine pentru sine pentru garanţia preţului sau a restului de preţ ce i l-ar datora cumpărătorul. 1 2 Fr. Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face să se vândă marfa şi de a fi plătit având privilegiu asupra preţului. Acest gaj este un gaj cu deposedare1 de obiect pentru că proprietarul mărfii. Contracte civile şi comerciale.

. III. Principii de drept comercial. Cluj. 1993 2. Fr. 1987 3. vol.. Stoufflet. Vivante. Dacă debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie. Cărpenaru... Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaşte scadenţa gajului va putea preveni vânzarea depunând la administraţie suma pentru care mărfurile au fost gajate. Contracte civile şi comerciale. C. fără a avea obligaţia să caute pe actualul posesor al ceritificatului de depozit. Cheques. Bucureşti. St. Paris. Teoria obligaţiilor comerciale. D. Droit de credit.. C. J. 1928 1. acesta din urmă este îndreptăţit să primească warantul şi îşi reia libera dispoziţie asupra mărfii (cu condiţia să se afle în posesia certificatului de depozit). Drept comercial. 1945 4. Cartes de paiement et de credit. în baza plăţii făcute în drepturile posesorului warantului şi va putea provoca vânzarea bunurilor. Gavalda. Ch. Effets de commerce. BIBLIOGRAFIE Deak. Bucureşti. Petrescu Ercea. CAPITOLUL IV 92 .Dacă posesorul certificatului de gaj încasează suma de la primul girant.

Teoria a căutat explicaţii pentru un asemenea fenomen. obiectul operaţiunii personale angajate. 3. operaţii în cont etc. active patrimoniale. O circulaţie obişnuită a bunurilor presupune transmiterea derivată a dreptului de proprietate prin mâini succesive. dreptul există aşa cum este consemnat literal pe document. Asemenea concepţie. 2. Natura juridică a titlurilor de credit Nimeni nu contestă faptul că titlurile de credit sunt bunuri. cine transmite un titlu ştie că împotriva lui nu se mai pot invoca excepţii din transmisiune şi nu i se vor mai cere desdăunări. Tehnica lor s-a dezvoltat foarte mult încât mecanismele moderne contractuale apar astăzi ca o maşină ultra sofisticată faţă de o unealtă primitivă. 93 . la o cantitate de mărfuri consemnează o obligaţie patrimonială. lipsuri. Cum fiecare comerciant doreşte să-şi vândă creanţele s-a observat că cesiunea de creanţă crează mari neajunsuri. o Bucureştiată de hârtie. Precizări introductive Operaţiunile comerciale se realizează din cele mai vechi timpuri. dreptul viciat ajunge în mâna succesorului fără aceste vicii. Circulaţia titlurilor presupune obligatoriu să ştim natura lor. Teoria dreptului face mari eforturi pentru a încadra aceste mecanisme moderne în conceptele clasice ale teoriei generale a obligaţiilor. Conceptul de titlu Operaţiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaţia titlurilor. obţine acelaşi drept care a existat în mâna antecesorului său. În cazul circulaţiilor titlurilor de credit dobânditorul va primi un drept originar. Dobânditorul primeşte drepturi derivate. Ultimul posesor poate invoca oricând aceste lipsuri împotriva autorului său cerând compensaţii. ce depăşeşte limitele unei gândiri obişnuite crează avantaje. forma de execuţie. creată prin manifestări de voinţă. nimeni nu va cumpăra un drept de creanţă despre care nu ştie şi nu poate afla nimic.CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL OPERAŢIUNILOR CU VALORI MOBILIARE SECŢIUNEA I Schema generală a operaţiunilor cu titluri 1. transmisiunea este autonomă. se socoteşte că dreptul s-a născut direct în mâna sa. şi invers: cine cumpără este sigur că poate sâ vândă din aceleaşi motive sau poate să-şi realizeze dreptul pentru că debitorul nu poate invoca nici o excepţie. la o parte socială. vicii ele se transmit la primitor. purtând nume diferite dă dreptul la o sumă de bani. tradiţie. fiind curăţat de toate defectele. Apariţia lui se explică prin nevoi practice. garanţia executării (obişnuită sau suplimentară). scadenţa. Oricâte obiecţii s-ar aduce nu putem concepe că un astfel de mecanism se dezvoltă în afara relaţiei credit-debit. se ajunge acolo încât vânzătorul să dea mai mult decât are. dacă acest drept are defecte . Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferate de la o persoană la alta cu uşurinţă prin diferite procedee: gir. ea transmite drepturi derivate. Din acest motiv i se mai spune titlu de credit: consemnează un drept al creditorului.

care vor ţine conturile şi vor înregistra operaţiunea. creditor în faţă căruia nu se poate ridica nici o excepţie. bursa de mărfuri care realizează operaţiile de vânzare de mărfuri prin intermediul unor instituţii specializate de lichidare. Tot în acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc în depozit mărfuri şi sunt îndreptăţite să evită warant-uri. deci o monede scripturală. ele nu se mai exprimă decât prin unităţi de cont. 4. Ei operează pe seama clienţilor lor. fac creditări sub toate formele. uneori plasează valori mobiliare în public. posesia de bună credinţă a bunului valorează proprietate. ori în nume propriu pe pieţe publice create de burse de valori. creanţele şi datoriile devin articole ale unui cont curent. depozitele de titluri. depozitarea şi retragerile de fonduri monetare sunt înscrise în conturi de cecuri: avem. stabilite de lege (regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. din iniţiativa particularilor sau a statului. le păstrează (gestionează). din viciile de gestiune ale conturilor. ţin conturile clienţilor lor. bogăţia se exprimă prin cifre consemnate într-un cont. Dreptul comercial a făcut un nou efort: a înlocuit titlul cu o înscriere într-un cont. şi invers. din raţiuni economice nu trebuie făcută publică. drepturile încorporate în titluri îşi pierd individualitatea. Nu mai avem un consimţământ obişnuit al celui care face 94 . desemnaţi cu termenul generic de agenţi de schimb. El se va transmite după regimul juridic al circulaţiei bunuri mobile. Comerţul cu titluri are nevoie de tehnicieni care crează titlurile. 6. Deci conceptul juridic de bun mobil se înlocuieşte cu un concept economic. căreia i se dă semnificaţie juridică. păsând însă şi funcţiuni de natură exclusiv economică. Datoriile se reglează prin compensare. despre modalităţi ale obligaţiilor. se realizează o uniune atât de strânsă încât dreptul de creanţa nu poate fi exercitat fără existenţa titlului. etc. Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialişti. Aşa s-au născut băncile: ele primesc monedă şi titluri în depozit. 5.Atunci s-a inventat titlul care încorporează creanţa. unităţi de cont creditoare sau debitoare. chiar dacă realitatea faptică nu este aşa. o contabilitate şi o gestionare exactă fac să dispară riscurile. Caracterul mecanic al operaţiunilor Aceste operaţiuni se vor derula după proceduri standard. dreptul de creanţă se materializează. posesia cu bună credinţă a titlului îl face titular de necontestat pe dobânditor. Cel mai mare inconvenient rezultă din erorile de contabilitate. Titlurile devin astfel o bogăţie fiduciară (bazată pe încredere comună).au apărut organismele profesionale de depozit şi compensare. Pe această schemă s-au creat şi alte instituţii specializate. Nu se mai poate discută despre calitate. valoarea mobilă. Schema de circulaţie a titlurilor Circulaţia lor obişnuită scuteşte pe persoane de efortul intelectual necesar pentru a concepe transmisiunea şi de efortul fizic de a înfăptui tradiţiunea. prin valori şi devin valori mobiliare. vicii de consimţământ. Intervenţia specialiştilor Nişte operaţiuni atât de precise nu pot fi realizate decât de nişte specialişti. poate să se piardă şi să fie furată. bunuri mobile se realizează prin înscrieri de conturi curente de titluri. devine bun corporal mobil. cine are documentul este titularul dreptului. Toate aceste stabilimente sunt indispensabile comerţului modern. pe de altă parte nu poate fi păstrat secretul operaţiunii atunci când valoarea reală a titlului. Pe această înlocuire conceptuală se bazează întreaga teorie juridică a valorilor mobiliare. S-a observat că Bucureştiata de hârtie are din punct de vedere juridic defectele oricărui bun material: este perisabil.

instrumentele financiare derivate şi sfârşeşte cu o formulare generală “orice titlu încadrat astfel de către CNVM”. Ele există însă trebuie înţelese altfel: respectarea regulii ce o presupune procedura specifică ţine loc de bună credinţă şi înlătură greşeala. Teoria şi practica arată că raporturile dintre societăţi şi deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni sunt raporturi comerciale. Legea indică cine le pune în circulaţie şi cum anume. căreia i se dă autoritate deplină de interpretare. instrumente destinate pieţelor speciale. operaţiunea se înfăptuieşte având în vedere o cauză. bilete la ordin. titluri ce se vor crea respectând norme imperative. fiecare presupune o putere de decizie. obligaţiunile. însă acestei cauze nu i se dă importanţă. titlurile de stat. operaţiunea devine acauzală. Dreptul comercial va fi drept comun pentru operaţiunile cu valori mobiliare b. pentru că există valori mobiliare care nu sunt în circuitul bursier. El dă o comandă şi totul se derulează de la sine. exprimată în termeni juridici există în ambele cazuri. operaţiunea îşi urmează cursul şi îşi produce consecinţele aşteptate. Insă nici nu vom putea susţine că ele nu există. Emisiunea şi punerea în circulaţie este strict controlată. Caracteristici distinctive a. Definirea valorii mobiliare Legea cadru defineşte valoarea mobiliară: instrument negociabil material sau dematerializat ce conferă drepturi asupra emitentului. Se fac emisiuni de cambii. Nu vom regăsi în aceste operaţii regulile de drept civil. Deci există consimţământ. Aceste reguli (cele civile) ţin de situaţia personală a subiectului participant la raportul juridic: el este de bună sau de rea credinţă. Există un veritabil monopol în comerţul cu ele.operaţiunea. care poate proteja bine sau rău interesele comunităţii de afaceri. ele presupunând doar voinţa celui ce doreşte să declanşeze o procedură tipizată. deşi ea este indispensabilă în orice act juridic. deşi el există. el aderă la un standard procedural. Se găseşte uneori. 2. dar odată actul iniţial fiind făcut. formularea este nevalabilă în sistemul nostru de drept pozitiv. personală. mai logică: valoarea mobiliară este un titlu negociabil reprezentând dreptul de asociere şi de credit pe termen lung. în consecinţă. exemplificativă şi lăsată la bunul plac al autorităţii. chiar dacă aceştia din urmă nu sunt comercianţi. Ele sunt bunuri mobile chiar dacă reprezintă şi imobile. abstractă. care constă în voinţa de adeziune la procedura prestabilită. Deci dreptului civil îi este specifică o moralitate individuală. pentru viramente. dar moralitate. cel puţin în parte. SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a valorilor mobiliare 1. deşi adeseori se spune că sunt străine de dreptul comercial modern. Avem. nu mai analizăm cauza operaţiunii. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. Ele nu sunt emise de orice persoană (spre deosebire de efectele de comerţ). Intrăm deci. o manifestare de voinţă. Ele pot mobiliza valorile imobiliare. Operaţiunile se derulează singure. în operaţiunile cu titluri vorbim de o moralitate formală. Teoria este mai precisă şi. se dau ordine pentru bursă. Operaţiunile cu valori sunt supuse însă unor reglementări speciale ce rezultă din lege ori din regulamentele şi intrucţiunile emise de autoritatea ce supraveghează comerţul cu ele. el este diligent sau face greşeli. în sfera 95 . deci o definiţie largă. sinonimie între sintagmele valoare mobiliară şi titlu bursier. După care legea enumeră exemplificativ: acţiunile. drepturile de preferinţe.

Caracterul său fungibil este de ordin economic. Ele sunt bunuri fungibile. Dreptul subiectiv al titularului are în continuare regimul unui drept real. Valoarea mobiliară se naşte prin incorporare. un obligatar. într-o unitate de cont. d. o fungibilitate puţin diferită de cea specifică dreptului civil (unde bunul nu este individualizat). prin materializarea creanţei. Formularea noastră pune în discuţie ideea rematerializării care nu este reglementată. tocmai pentru că valoarea mobiliară este un titlu de credit. ceea ce ar crea inconveniente (după cum vom vedea).relaţiilor de drept public. lucrul este individualizat prin nominalizarea titularului sau prin număr de ordine. bun mobil corporal. Fenomenul se numeşte dematerializare. Explicaţia este de natură economică. valoarea mobiliară ar trebui considerată un drept de creanţă. Adică. dar se valorifică prin dematerializare. Titularul rămâne un acţionar. Dacă nu am reţine această calificare. În materie. În negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. intrument de credit în circulaţie. Considerăm că la restituirea valorilor cei interesaţi pot solicita rematerializarea titlurilor lor. iar dreptul său este exprimat abstract. Totuşi teoria dreptului arată că dreptul titularului nu se transformă într-un drept de creanţă. c. prin mecanismele sale se transformă în unităţi de cont ce indică doar valoarea lor patrimonială. de drept economic ce indică intervenţia masivă a statului în relaţiile particularilor. Valoarea mobiliară este un titlu de credit atipic. titlurile reprezentative odată intrate în circuitul pieţei speciale. prin transformare în unitate de cont. pierzându-şi individualitatea. 96 .

neregulat. regulile acestui depozit sunt regulile conturilor. în forme prestabilite aceste titluri nu sunt ţinute. decontarea) nu se poate înfăptui fără o prealabilă dematerializare a titlului. Juridic conceptul de proprietate este înlocuit cu conceptul de valoare. Această formulă crează numai avantaje. decontare şi subdepozitare prin delegare (custodie). B.98 Legea 31/1990). în această formă. valoarea depersonalizându-se. c. Legea indică acele societăţi (precum şi alte stabilimente financiare) care au atribuţii de compensare. Fiind destinate să circule pe o piaţă special organizată. de obicei în mâna proprietarului. Aceasta din urmă devine delegatul pentru obligaţiile depozitarului. care prevede: Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu. Dreptul de proprietate asupra 97 . delegantul (societatea de depozitare a investitorului). La nivelul subiecţilor investitori legea permite formarea de societăţi de depozitare ce primesc în conturi activele fondurilor de investiţii (societăţilor de investiţii) şi valorile dematerializate. oneros. după o prealabilă înregistrare într-un registru independent. Un asemenea depozit pe care îl crează practica necesită un concept nou: titlul în cont curent (titlul unitate de cont). dintre care cel mai important este simplificarea operaţiunilor ce se reduc la nivelul unor înscrieri în cont. regulat. Efectuează operaţii de compensare între conturile tuturor clienţilor săi. obligatoriu. Asemenea depozit este voluntar. Depozitarul conservă valoarea. că deponenţii ar fi coproprietari pe valorile depozitate). necolectiv. Numai în acest mod se pot realiza decontările valorilor pe seama unor terţi. Când investitorul se înscrie să facă operaţiuni la bursă depozitul va fi delegat unei unităţi de depozitare şi compensare colectivă. Depozitarea şi înregistrarea valorilor mobiliare A. Ele sunt date în depozit unor subiecţi pregătiţi în a le păstra în conturi de depozit de titluri. Investitorul delegatar rămâne proprietarul valorii şi raportul se reglează după regulile delegaţiei. spre exemplu. devenind cu adevărat un bun fungibil. ce nu se explică prin reglementări civile (chiar dacă s-au făcut încercări de al califica astfel – s-a spus. o administrează urmând dispoziţiile date de proprietar prin agenţii săi. Acest depozit precum şi depozitul efectuat de SNCDDC ia din raţiuni practice forma unui depozit în cont curent. Pentru titlurile de drept comun ce nu intră în regimul pieţei organizate publicitatea transmisiunilor se face după cum urmează: . Depozitul colectiv. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o formă de publicitate specială diferită de publicitatea supusă regulilor de drept comun. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. pentru decontări pe seama terţilor are o natură juridică specială. Proprietarul pierde dreptul de dispoziţie materială asupra titlului. Realizarea obiectivului (compensarea. el deţinând doar dovada de depozitare care nu este o valoare mobiliară. în sistem de cont curent.titlurile nominative sunt înscrise în registrele acţionarilor ţinute de emitent (art. Este un depozit comercial. Astfel: a. conţinuu şi public (pentru că depozitarul are obligaţia să facă publice activele nete ale investitorilor) b. Nimic nu împiedică pe cel ce deţine titlu în forma materializată să şi le păstreze în depozit. Între deponent şi depozitar se stabileşte o relaţie juridică fundamentată pe contractul de depozit comercial. Evident un astfel de depozit se supune în principiu regulilor generale ale teroriei juridice a contului. Întregul sistem de depozite se transformă într-o casă regională sau centrală.3. a. depozitul de titluri se transformă în depozit de unităţi de valoare. agenţii custode.

Cel ce deţine în baza unei înscrieri regulat făcute nu poate pierde dacă se promovează împotriva lui o acţiune în revendicare. indirect se realizează o dirijare a capitalului privat. Exprimarea legii pare să indice un asemenea regim. Emitenţii sunt de două feluri: unităţi închise şi unităţi deschise. socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei de capital. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor.76 din Legea nr. Dreptul dobânditorului este stabilit în toate cazurile prin înscriere în registru. Inscripţia prezumă proprietatea titularului înscris. Faţă de formularea legii se pune problema dacă înscrierea nu are şi efect constitutiv. Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani. analog cu întabularea (transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai în momentul în care se face înregistrarea). Emiterea şi plasarea titlului Fiecare titlu este creat după reguli propri. Înscrierea va face dovada absolută a dreptului vânzătorului. Totuşi dobânditorul nu trebuie să fie preocupat de condiţiile de valabilitate ale transmisiunii dreptului său. Contează mai puţin pentru el că înstrăinătorul nu a fost titular şi nu a putut să vândă. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. Sistemul creează avantaje şi dezavantaje dar pune numeroase probleme.publicitatea transferului titlurilor la purtător se înfăptuieşte prin tradiţiune urmându-se regulile de drept comun b. când un dobânditor îşi transmite valorile primite aceasta se realizează pe o piaţă secundară.acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. 52/1994 răspunsul nu poate fi decât afirmativ pentru că publicitatea furtului are efect analog notării în cartea funciară.33 din Legea nr. Legislaţia este foarte contradictorie în legătură cu definirea societăţilor închise şi deschise. 52/1995. Însă reginul lor juridic este bine precizat de teorie. Este evident că înscrierea are şi efect de opozabilitate. Când operaţiunile se fac fără respectarea condiţiilor de formă operaţiunea este nulă. deţinut în cantităţi mici 98 . ultimii intră într-un circuit mai larg organizat şi-şi plasează emisiunile pe o piaţă strict organizată (piaţa primară). Concluzia vine în contradicţie cu art. Societăţile deschise emit şi plasează prin ofertă publică. acţiuni. titularitatea nevalabilă şi fără efecte? Într-o asemenea situaţie înregistrarea îl mai protejează pe dobânditorul de bună credinţă? Se poate invoca reaua credinţă într-o acţiune în revendicare? După cum este formulat art. SECŢIUNEA a III-a Comerţul cu valori mobiliare 1. . o cerere adresată publicului pentru dobândire de valori. Primii emit şi transmit într-un cerc restrâns pe o piaţă simplă. după ce în prealabil au fost dematerializate după o procedură ce are ca scop eliminarea titlului în formă materială (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeaşi valoare). Titlurile ce vor intra în circuitul pieţelor organizate se înregistrează în registre independente organizate sub formă de societăţi pe acţiuni. nedezvoltată. Nici nu se poate altfel dată fiind modalitatea de definire a valorii mobiliare.

4/1996 care nu este publicată). Bursa de valori aşa cum este reglementată nu admite o astfel de cesiune (deşi există o instrucţiune nr. Legiuitorul prin instituirea unui regim sever doreşte să protejeze pe investitor. al societăţilor de valori mobiliare.11. 2. Noţiunea de plasament Noţiunea de plasament are un dublu înţeles: fie găsirea de eventuali subscriitori pentru emisiunile iniţiale. titlurile la purtător rămase în mâna proprietarului se transmit ca lucruri corporale prin tradiţiune. fie de găsire de cumpărător însoţită de executarea vânzăriicumpărării pe seama altuia. în dreptul comercial operaţiunea trebuie să producă efecte şi faţă de terţi. supus unor presiuni economice imediate. Activitatea economică presupune şi alte mutaţii patrimoniale în folosul sau în detrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni. deşi în realitate nu este aşa. cele depuse în conturi curente se transmit prin virament în cont. fuziuni. Credem că este important ca informaţia transmisă să fie exactă (numai aşa piaţa poate fi socotită transparentă). prezint titlul ca valoare circulând regulat. Publicitatea mincinoasă este interzisă şi poate fi socotită o formă de participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii. 3. fragil. Cesiuni directe se pot face numai cu acţiuni emise de o societate închisă. Întelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce depinde de forma titlului. rău informaţi nu primesc decât un drept imaginar. Negocierea titlurilor a. legea română este lacunară în a reglementa publicitatea. Prin prisma acestei distincţii putem înţelege infracţiunea prev. între cedent şi cesionar.24/1996 99 . abstract. nr. oferirea de titluri emisă prin ofertă publică la domiciliu. fără ca un astfel de intermediar să primească ordine de vânzare. 4. Vânzărilor pe pieţe organizate li se opun cesiunile directe. adică răspândirea de valori în condiţii nepermise. Vânzările prin intermediar sunt efectuate la bursă sau pe alte tipuri de pieţe şi sunt cuprinse în ceea ce teoria numeşte monopolul agenţilor de schimb. în locuri publice de către persoane neautorizate. de art. În al doilea caz activitatea este monopolul societăţilor de valori mobiliare. doritori să investească pe o piaţă ce trebuie să fie sigură. activitatea oneroasă şi profesională. 52/ 1995: intermedierea de valori fără autorizare. Se pedepseşte şi cel ce cumpără şi cel ce vinde. încât pentru înţelegearea juridică a problemei suntem obligaţi să apelăn la principii. Publicitatea financiară Plasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie. pentru a le cumpăra. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voinţă al părţilor ci este necesară înfăptuirea şi îndeplinirea unor forme de publicitate (pentru a o face opozabilă tuturor). la locul de muncă. însă ceea ce este specific constă în aceea că autorului nu trebuie să i se dovedească reaua credinţă. În primul sens considerăm că plasamentul poate fi realizat de comercianţi specializaţi (inclusiv de bănci) activitatea lor intrând sub regimul juridic al contractului de prestări de servicii. Infracţiunea o înţelegem ca făcând parte din genul înşelaciunii.114 din Legea nr. Titlurile nominative se transmit prin cesiune după o prealabilă înscriere în registrul emitenţilor.de un număr mare de persoane. ord. Pericolul constă în aceea că deţinătorii fondurilor. Ea (infracţiunea) trebuie înţeleasă ca un mijloc juridic de protecţie a cumpărătorilor. Ele urmează regulile de drept comun însă transferul proprietăţii nu se realizează decât prin înregistrare (art. etc). nu trebuie să se dovedească producerea unei pagube. care se cunosc şi nu au nevoie să ducă operaţiunea lor pe o piaţă publică.

exerciţiul drepturilor presupune deţinerea materială a acesteia. Pentru că drepturile de creanţă incorporate sunt foarte variate şi exerciţiul prerogativelor titularului pune în discuţie în ce măsură şi cum anume documentul poate fi folosit pentru obţinerea avantajelor pe care le presupune. când proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. Pierderea. această răspundere are la origine conduita sa delictuală în timpul derulării unei operaţiuni. iar în cazul titlurilor nominative. să presteze serviciile la care s-a obligat la sediul social. Obligaţiile vânzătorului. Totuşi poate fi considerat un titlu la purtător care va putea fi cedat prin tradiţiune. Situaţia se complică atunci când titlurile sunt în depozite colective. Titularul are dreptul să i se restituie capitalul investit. dovadă a depozitului şi implicit a dreptului de a dispune juridic (de obicei documentul este numit cupon). Cuponul nu este o valoare mobiliară dar serveşte la dovedirea dreptului şi. Debitorul nu poate. Livrarea presupune individualizarea titlului. Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real. intermediarii sunt detentori precari şi au obligaţia de a individualiza titlurile prin numărul de ordine. indirect. Cum titlurile sunt date în depozit. trebuie să se ţină seama că. În acest caz. totuşi următoarele: a. Posesia titlului prezumă proprietatea. Domiciliatarul este un delegat imperfect al debitorului. dispariţia titlului presupune obligatoriu proceduri de reconstituire (amortizare). f. Rezultă că valorile mobiliare pot fi urmărite prin acţiuni în revendicare. dacă este cazul. În ce priveşte viciile ascunse este de reţinut că intermediarul are obligaţia să verifice starea titlului: materială.al preş. titlurile sunt în mâna intermediarilor. b. e. domiciliază valorile. Îndeplinirea sarcinilor impusă de normă şi declararea dătătorului de ordin înlătură răspunderea intermediarului (art. d. posesia prin sine sau prin altul este indispensabilă. Există deosebire între un cont curent bancar şi un cont curent de valori mobiliare în depozit colectiv. 5. încredinţează îndeplinirea acestor sarcini unei instituţii adecvate. Putem observa. 100 . din raţiuni practice. Drepturile titularului de valori mobiliare Valoarea mobiliară fiind un titlu de credit. mandatul pentru exercitarea drepturilor. Problema capătă importanţă în caz de faliment al intermediarului. Vânzătorul de valori mobiliare. Acest caz individualizarea nu poate fi realizată decât ca o individualizare de bunuri fungibile. În acest ultim caz avem un proprietar. la exerciţiul dreptului. c. de cele mai multe ori. Intermediarul răspunde şi el pentru aceste vicii (o răspundere mai severă decât în dreptul comun). 52/1995). 13/1996 privind funcţionarea unui registru independent autorizat). la scadenţă. distrugerea.edintelui CNVM pentru aprobarea regulamentului nr. De asemenea. sau juridică. înseamnă neputinţa exercitării prerogativelor. ce le ţin la dispoziţia cumpărătorului. eliberează deponentului un document. Proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. b. oricare ar fi el. titular de drepturi reale şi nu a unor drepturi de creanţe. o încorporare a unei creanţe pe un document. ca orice vânzător are dubla obligaţie de a livra bunul vândut şi să garanteze pentru vicii ascunse. lucru imposibil dacă ar fi fost titularul unui drept de creanţă.76 Legea nr. privativ. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile. lipsa posesiei sale. de obicei băncilor. depozitarul. Lipsa titlului. Titlul este instrumentul juridic fără de care dreptul nu poate fi exercitat. de proprietate. totodată pot fi gajate şi urmărite mobiliar (nu prin poprire).

livrarea titlului sau plata preţului). ce presupune clauza specială “dell credere”. Relaţia lor juridică se reglează după regulile contractului de comision. Intermediarii nu sunt purtători de autoritate chiar dacă au regim de unităţi de interes public (nu pot refuza primirea vreunui ordin).2002). 101 . adică . nu poate fi refuzat. . întâi trebuie să se execute ordinele clienţilor şi abia pe urmă să facă afaceri pe risc propriu. agenţi de valori mobiliare. El poate să opună cele două ordine fără să trateze cu un altul. sub forma remiterii titlurilor sau depunerii de fonduri în prealabil pentru operaţiunile de execuţie imediată. Ordinul este obligatoriu. Dar un intermediar poate primi şi ordine în sens contrar.512/2002 publicată în M. Relaţiile lor juridice (între intermediari şi prepuşi) sunt supuse reglementărilor contractului de muncă sau de mandat. Ei sunt persoane specializate să facă aceste activităţi şi dispun de logistica şi informaţia necesară. Pentru a proteja clienţii. Se admite să se invoce. Situaţii juridice ce pot să apară În activitatea curentă toate ordinele sunt aduse pe piaţă. în funcţie de ordinul primit. după caz. Ordinul de bursă Piaţa valorilor mobiliare se constituie sub două forme: la bursă şi la ghişeu. autorizaţi care au poziţia unor prepuşi. Ei execută cele ce li se ordonă având obligaţii de diligenţă sau de rezultat. Forma ordinului depinde de natura operaţiunii ce urmează a se executa. Se poate concepe şi formula în care operaţiile de vânzare cumpărare se fac în nume propriu de către intermediari. În sistemul românesc intermedierea se face numai de persoane autorizate.Of.SECŢIUNEA a IV-a Comerţul prin bursa de valori şi pe pieţe organizate 1. Autorizarea se dă numai persoanelor juridice. El presupune capacitatea deplină şi consimţamântul valabil al celui ce-l emite. după caz. 2. Societăţile de intermediere desfăşoară activitatea efectivă prin persoane fizice. operaţiunea trebuie însă înregistrată şi decontată la cursul din momentul operării. Fiecare agent caută un confrate pentru a realiza operaţiunea. făcând operaţiuni cu sine însuşi. Intermediarii recunoscuţi pot apărea în dublă postură: .08. Schema este simplă: proprietarul dă ordin intermediarului care face vânzarea sau cumpărarea valorii mobiliare. aprobată prin Legea nr. societăţi de valori mobiliare. în anumite faze asemenea excepţii. Sistemul românesc permite cumularea celor două ipostaze. Agentul de schimb poate cere garanţii de executare. În consecinţă agenţii nu pot face operaţiuni în nume propriu. Ordinul de bursă este un mandat dat unui agent de schimb de către un client pentru a cumpăra sau vinde un titlu determinat. El se poate da direct sau prin mandatar. cumpără sau schimbă pe cont şi pe risc propriu. Ele (societăţile) au calitatea de comerciant ce face operaţiuni de intermediere astfel cum activitatea este definită de lege (OUG nr. când fac operaţiuni în nume propriu dar pe seama dătătorului de ordin. nr. fie mandatari. în speţă. fie angajaţi. 576/05.intermediari comisionari. când vând.intermediari operatori în nume propiu. Intermediarii Este specific operaţiunilor cu valori mobiliare ca acestea să se deruleze în cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumiţi într-un termen general agenţi de schimb). Când însă se fac operaţiuni în nume propriu.38/2002. 3. clauză implicită (comisionarul garantează solvabilitatea clientului său.

de obicei nu se semnează pentru că se execută mecanic sau electronic. în raporturile dintre intermediari reglările se fac prin compensaţie. Avizul. indiferent de forma de intermediere. Esenţa funcţionării juridice a sistemului constă în aceea că operaţiunile sunt listate la o imprimantă şi păstrate scriptic în evidenţă. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o răspundere civilă delictuală. Pentru valorile înscrise în conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine de virament în conturile deschise la instituţiile de depozit colectiv. Responsabilităţile pentru pagubele suferite şi culpe se stabilesc în raport de normele impuse în regulamentele de derulare a pieţei. Informaţiile ce le deţin au valoare economică şi nu pot fi aduse la cunoştinţa oricui. însă dătătorul de ordin poate cere borderouri semnate de agent cu operaţiile făcute. Teoria modernă a drepturilor reale tinde să facă asemenea evaluări. Se poate discută dacă informaţia ce trebuie ţinută secretă poate fi socotită un bun şi dacă asupra acestuia se poate exercita un drept real. ce va putea servi ca mijloc de probă în caz de conflict. pentru a se permite intermediarului să execute operaţia contestată în sens invers. Secretul profesional Intermediarii şi agenţii lor trebuie dă respecte secretul profesional. între intermediar şi agenţii săi. Aceste documente nesemnate au valoarea unor registre comerciale. de proprietate. Altfel spus. între compartimentele firmelor de intermediere. operaţiunile se derulează printr-un sistem electronic care. În caz de dezacord clientul trebuie să adreseze imediat contestaţia la bursă. dacă sunt semnate devin acte sub semnătură privată ce se opun agentului. În practică. 4. între acestea din urmă. Proba operaţiunilor Derularea unor operaţiuni atât de complexe de obicei în formă electronică presupune un circuit precis de documente contabile. Problemele ce se ridică sunt de obicei de natură tehnică: adică documentele nu se pot face în ritmul derulării operaţiunilor. În relaţia client-agent de schimb execuţia se face fie prin tradiţiune titlului. când e cazul.Când ordinul este executat agentul trimite dătătorului de ordin un aviz de execuţie. Dacă am accepta o asemenea idee ar rezulta că fapta de a dispune neconform de informaţia confidenţială ar atrage o răspundere penală (abuz de încredere). Este esenţial ca eventualele greşeli să se descopere înainte de închiderea ciclului de operaţiuni pentru a putea fi corectate. fie prin înscrierea în contul clientului. atât în ce priveşte valorile individualizate cât şi în ce priveşte valorile înscrise la cote oficiale la bursă. Este recomandabil şi posibil ca clienţii să ceară subscrierea documentelor de către subiecţii participanţi la operaţiuni. ce apoi vor constitui suport probator pentru părţile interesate: între client şi intermediar. înregistrare şi ale bursei (back-offices) În concluzie. document scris. tot el crează un sistem scriptic paralel. SECŢIUNEA a V-a. în spatele fiecărei operaţiuni se află un drum lung al documentelor. compartimentele de depozitare. În acest caz documentele de evidenţă devin acte sub semnătură privată Documentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale. prin reprezentaţi statutari sau prepuşi. 102 . Avizul neprotestat prezumă că operaţia a fost executată conform ordinului.

Comentarii. Bucureşti.... I. Dreptul comerţului internaţional. Protecţia desenelor şi modelelor industriale. 26.Minea. Deak Fr. Bistriceanu G.B. 1972. 1987 103 . Eminescu Y. I. Bucureşti.Pyk. Cartes du paiement et de credit.. Beleiu Gh. 34.Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor. Eminescu.1981 8.D. vol.. 1993 19. Effets de commerce.. Bucureşti.Radu.. 1995. Demetrescu C. Bucureşti. Schiau I. II. Cambia si biletul la ordin. Bucureşti. Bucureşti. Paris. Costin M. Costin M. Contractele civile şi comerciale. Popa I.. vol. 16..I. Ed. Macovei E. Dragoescu A. Băcanu I. 1996 28. 1995 10. Societăţi comerciale. Mureş 1993 20. 1998.. 1993.. Eminescu Y. 1997. vol. Elementele dreptului civil. 1998. Ştefănescu B. 1940.Codul Comercial “Carol al II-lea”. 11. Costin M.. 17. Tratat de drept civil. Lexicon de finanţe. 3. Costin M.. Modificarea capitalului social al societăţilor comerciale. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Vol. Bucureşti. Dragoescu E. 1996. 1994. 1996.. Căpăţână O. Răspunderea civilă delictuală. Bucureşti.D.N. Bucureştiureşti. Iasi. Georgescu I. Dictionar de drept international al afacerilor.N. Deak Fr..1996 18. Marile instituţii ale dreptului civil român. I-II.Bucureşti.N. Capriel A. vol. I. Raportul Consiliului Legislativ. Tratat de proprietate industrială. Ed. contabilitate şi informatică financiar contabilă. 9. Bucureşti. 23. Cărpenaru St.I..... II. Oradea 1994 2. I.. Bucureşti. Bucureşti.. 1997 12.. Deleanu I.Teoria generală a obligaţiilor.. Editura Lumina Lex.Costin M. 1994.. Bucureşti. Finţescu I. Căpăţână O.Cartea Românească. Tratat de drept cambial.G. M. 1996. vol.. Drept comercial român.I. 1994. vol. Bucureşti.L. Economu R. 30. Contractul comercial de transport. Dreptul de autor.. Bucureşti.. Tg. Academia.. Bucureşti. D.. 1948. Y. vol. Reorganizarea şi lichidarea judiciară.. Bucureşti.. Gavalda Ch. Bucureşti. 1997. Alexandrescu M. Bucureşti. Anca P. 1994.R. Stoufflet J.F. Cantacuzino M. 1995. 14. Bucureşti.. vol.. Manual practic de drept cambial .I. Regimul juridic al dobânzilor. Bucureşti.Costin M.I. Tratat de drept comercial internaţional.. 33. Demetrescu P.. Bucureşti.L... Anghel I. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor..III. 1982 29. Lumina Lex. 4. Vol.Droit de credit. Căpăţână O. Cluj-Napoca 21. Costin M.N. Lucrări cu caracter general 1.. Drept civil român. Societăţi comerciale. 15. Procedură civilă.I.. 1969. 31. 5. 24.. Băcanu I. 1991 27.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. vol.Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. Deak Fr. Prescure T. Bucureşti. Procedura reorganizării şi lichidării judiciare. Cărpenaru Şt. 1946. 1936 22. Cristoforeanu E..Leş. II. Dicţionar de drept procesual civil. Bucureşti.N. vol. 13.II. Popescu T. Galasescu D. Bucureşti. Bucureşti.1939. 6. 7. Ed. 1994 25.N. Cheques. Deleanu S. ClujNapoca. Bucureşti.N.. Drept comercial român. vol.

1975 53. 65.. 1998. Bucureşti. Petrescu R. Bucureşti.V. 1998. Kiritescu C. Bucureşti.1994 38. Manual de droit comercial. 37.61. Bucureşti. Efectele de comerţ. Luha V. Sibiu. Drept comercial. Cambia si biletul la ordin. Georgescu I. Raporturi de obligaţiuni..R.. 45. Petrescu R. vol. Bucureşti. Roseti Bălănescu I.. vol. Teoria generală a obligaţiilor.1996.vol.. Bârsan C.Curs de drept comercial. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial.. Luha V. Drept comercial.. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Contracte de intermedieri în comerţul exterior al României. Pop L.1968 68. Iaşi. Teoria obligaţiilor comerciale. Bucureşti. 44.Ercea. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Teoria generală a obligaţiilor comerciale.L.1981 47. Beleiu Gh. Bazele contabilităţii agenţilor economici din România.. Patrascanu P.1946 48. Probele. 1946. 59.1978 43.. Bucureşti. Buna credinţă în raporturile juridice civile.. 42. Teoria generală a obligaţiilor. D. Potolea G. Teoria generală a obligaţiilor. Ionescu S. Elemente de drept civil şi comercial comparat. Drept comercial român. vol.1991 39. Drept civil. I. Hossu H.Ercea. Poruţiu P. Bucureşti.L. 61. Băicoianu Al. 1994.. Titluri de credit. 1998 60. Cluj 1947 58. Bucureşti.Bucureşti. 1948. 1982. Teoria generală a obligaţiilor. p.. Bucureşti. Cus de drept.1948 57. 64.III. 1993.. 50. 56. vol.200. 1980 73. Porumb G. Georgescu I.. hârtiile de valoare. Lefter C. Alba Iulia.Anca. Petrescu-Ercea C.Georgescu. 1945. Partea generală.Partea generală. 1994. Jauffret A. p. Bucureşti. Georgescu I. vol.I . Drept civil.. Sachelarie O. 1998. Drept civil.I.Curs de drept cambial. Pop A..... Munteanu R. Titluri de credit în comerţul internaţional. Bucureşti. III. Bucureşti. Tratat de drept comercial.1992 70. Drept civil.1943 72. Cluj-Napoca. Contractul de vânzare-cumpărăre comercială. 69. 1993 63. Stătescu C. 1998 46. Rucareanu I. Bucureşti. Relaţii valutar financiare internaţionale. Teoria generală a obligaţiilor.1975. Gh..Cluj. Popescu T. Drept comercial român. Bunurile.1934 41. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Codul de procedură civilă. comentat şi adnotat.1960 71. Cluj 1945. Bucureşti. Cambia. 49. 1994. I. Petrescu R..1994 52. Petrescu C. 1975.R. 36. Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin..35. Gherasim D. Deva. Gh. Pop L. Petrescu C.. Dreptul comercial internaţional.. Depozitul în magazinele generale. Lupas S.. vol. Bucureşti. Cluj. Matiş. Bucureşti.1997 66. 1981 104 . Bucureşti. Drept comercial român. 1993. Societatea cu răspundere limitată în dreptul comercial. Drept civil.L. 1998. Tratat de drept civil român. Piperea... Iaşi. Cluj-Napoca. Cluj 1923 51. Demetrescu P.M.. Subiecţii de drept comercial. Bucureşti. 1976. Drept civil. Patrascanu P. Drept comercial român. 62. 40.. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale.. Drept comercial. Popescu T. Pop L.. Craiova. Pop L.Porutiu P..Lupan E.. 1987. Pop A.Teoria generală a obligaţiilor. II Societăţile comerciale. 55. Paris. I. Bucureşti. Drept civil..V. Beleiu. Hamangiu C.. Bucureşti.. Bucureşti. P. Bucureşti.... 67. Negrea C.. 54.L.. Bucureşti. Cluj.

Operaţiuni şi contracte bancare. Revista de drept comercial 4/1995 8. 1978. 89. Luha V.. Libertatea contractuală. Vivante C.. 1977 77. Revista de drept comercial 3/1995 15.. Bucureşti... Bucureşti. Witzman M. Zilberstein S. 80. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. I-II. Bucureşti. 1934 17. 5. Bucureşti. Turcu I. Cârcei E. Drept civil.Costin M.C. Mandatul comercial. Cambia. Zlătescu V. Bucureşti. 4/1992 6. 7 . Garanţia creditorului. Albu I.. vol. 1/1994 7...... Dreptul 3/1994 14. biletul la ordin şi cecul....8/1996 2. Cristoforeanu E. V. Gheorghiu Gh.. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor.Turcu I. Turcu I. P. Stoenescu I. Vicol C. Revista de drept comercial. Stătescu C.. Dreptul 10-11/95 9. 78. Căpăţână O. Cambia.. 4/1992 10.. 1981.. Bârsan C. 5/1995 16. Teoria generală a obligaţiilor.Teoria generală a obligaţiilor.. Revista de drept comercial . vol.I. Chelaru E. Clocotici D. Cambia titlu executor. nr. Repetiţia principiilor de drept civil.. Bârsan C.. Ciuncan D.. 1928. comerciale şi de dreptul muncii. Dreptul 7/94 13. Man A. 1994.Ursa. Revista de drept comercial. Revista de drept comercial. 1994 76. Dreptul de properitate industrială.74. 1987. Revista de drept comercial 2/1995 11. Funcţiile cambiei. Teoria şi practica dreptului comercial român.123. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. II. Bucureşti. Drept procesual civil. 83. 85. Iaşi.. Dreptul 3/93. Teoria impreviziunii. 1946 105 . p. 1970. Revista de drept comercial 11/1996 12..D. vol.. Costin M. Vlachide P. ClujNapoca..N. Bucureşti. Noi reglementări procedurale. Zinveliu I. 81.. Turcu I. Despre titlurile de credit la purtător. Doctrina şi jurisprudenţă. 3. Spre un drept economic socialist. Beleiu Gh.. 82.. Albu I. Repetiţia principiilor de drept civil. Stătescu C... Cernaianu I.N.. Dreptul 10-11/1993. Principiile dreptului comercial. Regula “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. 1972. Rebus sic stantibus în dreptul civil. Contractele civile. Căpăţână O. Căpăţână O. 88.. Contractele comerciale.C. 1998.. Despre vânzarea gajului comercial. Vlachide.1994. 79. Revista de drept comercial. I-II. Luha V. Turcu I. 1994 86. Legea uniformă privind cambia. Unele consideraţiuni privind contractul de agent şi contextul relaţiilor comerciale internaţionale... Bucureşti. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Dreptul afacerilor. Revista de drept comercial. 4. Bucureşti. 1996. Interzicerea concurenţei în raporturile dintre comerciant şi prepus sau alţi salariaţi. Despre prospectul de emisiune şi subscrierea acţiunilor. Dreptul 7/96. Albu I. vol. 1997. Bucureşti. Înscrisurile în domeniul actelor juridice civile. I. 87. Bucureşti..1945 84.. Articole 1. Man A.. 75. Clocotici D. Vol. Cluj Napoca. Cristoforeanu E.. Giurcă G. II. Bucureşti.Bucureşti. Inşelăciunea prin cecuri. 1992. Revista de drept comercial. Tratat de drept civil.

Cas. III.1935. Cas. 372/1995. Alba. 16.J. Răspunderea civilă pentru daune morale. 7-8/1998 28. Dec..C. din 6.. nepublicată 13. Dec. Revista de drept comercial. Trib. I. Raporturile dintre obligaţiunea cambială si raportul fundamental. Luha V.J. 2/1996 32. 1928. Administratorii şi lichidatorii juridici. Turianu C. S..articol. 232. 487/1935. Ilfov... I-II. Dreptul 6/92 26. vol. Luha V. R.18. com. Pandectele Romane. Mustaţă I. 15. Dreptul 9/91 22.. 1936.Dr.. Dec. Alba. Caos III. Pandectele romane. Dec. Procesul cambial. 1974 21. 1991 2.. 1936. Ilfov. Girul cambial nu transmite garanţiile . S. Bucureşti. T. Jurisprudenţa generală 3.S. 445/1995. 1109/1996. Dec. p. S.. C. Revista de drept comercial. 1939 25.. Dreptul 3/96 7. Revista de drept comercial. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. Revista de drept comercial. 22/1938. Revista de drept comercial.1941 20. II 5. Con. Practică judiciară în materie comercială..L. Trăsături generale ale titlurilor de credit. din 29. Dreptul 4/1993 JURISPRUDENŢA 1. Prescure T. II. Săscioreanu. Georgescu I. Dec.K.. Demetrescu P. nepublicată 6.93.Mureş 30. Dreptul 10/1998 33. David S. 243/1996.S. Curentul juridic 2/1998. nepublicată. III 17.J. Curierul judiciar 1939 19. Dec. Tg. 11/1927. S. Teoria generală a obligaţiilor. Revista economică.. Jud.02. Alba. Teodosescu T. 5/93 106 . Cecul.11.. Luha V.11. Dec.. Criterii de distingere între actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale statului. III 12. Bucureşti. Contractul de concesiune. III. 1930. 1253/95. Dreptul 10/92 31. Condiţiile şi procedura de numire. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. Dec. cu notă de G.A. Com.S.28. Dec.Com. Deteşan A.. Luha V. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. Gruiu M. I.. Georgescu V. 159/1993.. 1937 24. Dec. S.. Pandectele romane. Dec.S. Trib. 5675/1993. Vânzarea comercială internaţională. 842/1975. Curierul judiciar. Funcţiile cambiei. civ. Trib. 152/1995. 141/93.. Revista de drept comercial 4/1993 23.. Implicaţii pe planul contenciosului administrativ.Revista de drept comercial. 12/1998 29. Regimul general şi de drept internaţonal privat al răspunderii pentru produse. Cas.1/1993 34.J. C. Dec. 1994 10. 3/1995 27. Dec. Cristoforeanu E. C.. C. Revista de drept comercial. Alba. Alba Iulia. com.. Trib. Petrescu R. Dreptul 1/97 8. Executarea cambială. 1969-1975 11. Turcu I. Dec. Pandectele romane. din 5. Dacă bunurile comune ale soţilor pot constitui aport la capitalul social. Trib. David S.. nepublicată 14.. Deosebiri faţă de administratorii şi lichidatorii de drept comun. Repertoriu de practică civilă..Revista de drept comercial.Com.. citată de Petrescu R..S. nepublicată 4. 1926 9. Trib.

Pandectele Romane. Raportul juridic comercial: . 138/78. I. III. Dec. 1983.D. încât priveşte acest act. Adaptându-se necesităţii dezvoltării relaţiilor economice specifice economiei de piaţă. Bucureşti. Radu. D. 442/37. I 20.N.2005 M. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a fi parte în a unui raport juridic comercial litigios a. complementare sau derogatorii de la procedura de drept comun. Costin. 1955. 56 Cod comercial. derogările sau dispoziţiile deosebite – faţă de procedura de drept comun – care alcătuiesc prin număr conţinut şi sistematizare o reglementare aparte. Cartea a VI-a – Proceduri speciale. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale este o procedură specială. Dreptul 6/95 CAPITOLUL I RAPORTUL JURIDIC COMERCIAL Raporturile juridice născute din fapte de comerţ sunt guvernate de Codul comercial şi legile speciale. I. C.. legii comerciale. C. care se aplică numai în cauzele pentru soluţionarea cărora au impus şi determinat un atare regim2.07. În cazul persoanelor fizice. afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel. I 21. 138/2000.este raport de drept material. Capacitatea procesuală de folosinţă (capacitatea de a fi parte în proces) Capacitatea procesuală de folosinţă este un aspect al capacităţii civile definită în Decretul nr. Dec. Particularităţi Raporturile juridice comerciale sunt raporturi sociale preponderent patrimoniale. în măsura în care legislaţia comercială nu oferă o normă specială. T. Raportul juridic comercial. Dec. care impun soluţionarea cu promptitudine a litigiilor în materie comercială. în care conduita părţilor este reglementată de normele de drept comercial şi a căror formare. Cas.S.18. 720 1 – 72020 Cod procedură civilă. ca fiind un complex de norme procedurale. T. 138/2008.. aprobată prin Legea nr. 867/1955. . după care se soluţionează numai anumite pricini expres determinate prin lege.S. . 31/1954 art. Prectica judiciară şi în materie comercială. dispune: Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Dicţionar de drept procesual civil. I 19.S.. 2 ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Leş.J. modificarea adusă Codului de procedură civilă a prevăzut introducerea unei proceduri speciale şi în această materie. este o însuşire 1 2 Capitolul XIV a fost reintrodus prin OUG nr. 219 din 6. 1978 22. se aplică normele Codului civil şi ale legislaţiei civile speciale. 1938.. C.drepturile şi obligaţiile au conţinut preponderent patrimonial. 1078/1935. Constituie proceduri speciale numai complementările. 5 alin. toţi contractanţii sunt supuşi. modificare sau desfiinţare se produce prin intervenţia unei fapte de comerţ. care este definită. Dec. Minea. 104 107 .. 591/94.S. Dec.D. a fost introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Capitolul XIV1 numit Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor. Art.părţile unui raport comercial sunt calificate (cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă calitatea de comerciant). Cas. Sediul materiei judecării litigiilor comerciale îl constituie art. M.

cât şi în persoana adversarului acestuia. Iaşi. personal ( propriu celui care promovează acţiunea sau celui care se apără în proces). Comercialitatea litigiului Pentru a fi parte într-un proces având ca obiect soluţionarea litigiilor comerciale şi pentru a se aplica în cauză procedura specială instituită de 7201 – 72020 Cod procedură civilă. care conferă cesionarului calitate procesuală activă. 2007. Potrivit art.. 41 Cod procedură civilă:”Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Din definiţie rezultă că legitimarea procesuală poate fi activă şi pasivă. Beck. legea nu pretinde şi condiţia capacităţii procesuale de exerciţiu ( cerinţă necesară pentru exercitarea acţiunii). 173 3 Ioan Leş. Tratat de drept procesual civil. Radu. legitimare procesuală activă sau pasivă3. Modalitatea de stabilire a capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinată de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia. actul de înfiinţare sau statut. 52 108 . faţă de debitorul cedat.esenţială şi inerentă persoanei fizice.în baza acordului de voinţă a părţilor (transmisiune convenţională). capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. Altfel spus. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces. d. vânzării bunului litigios. după caz. 79 D.. p. 2001. e. Calitatea procesuală Părţile procesului în materie comercială trebuie să beneficieze de calitate procesuală. Acţiunea în procesul civil. care conferă cumpărătorului calitate procesuală pasivă. trebuie avută în vedere. preluării datoriilor. c. care conferă cumpărătorului. p. 1974. Bucureşti. Interesul de a fi parte Interesul este o condiţie de ordin subiectiv. fapt pentru care se dobândeşte o dată cu naşterea şi încetează la moartea acesteia sau la data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă1. În art. Justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului. precum şi pârâtului. Editura C. 1974. Editura All Beck. cât şi obligaţia unei alte persoane de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa2. pârât etc. 34 Decret 31/1954 este prevăzut că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege. 2001. în faza iniţială a procesului. la soluţionarea litigiilor comerciale sunt societăţi comerciale. Tratat de drept procesual civil. Bucureşti. născut şi actual (interesul judiciar există şi este actual din momentul încălcării unui drept subiectiv).H. calitatea procesuală poate fi transmisă: . Transmisiunea legală a calităţii procesuale active sau pasive are loc în cazul succesiunii sau al reorganizării persoanelor juridice. Condiţiile pentru a sta în judecată 1 2 Ioan Leş. Editura Junimea. Deoarece majoritatea persoanelor care participă. Interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim (pretenţiile formulate se nasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege). 84 4 Laura Cetean-Voiculescu. p. Bucureşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate interveni în cazul: cesiunii de creanţă. p. p. care trebuie să justifice ulterior actele procedurale îndeplinite. în calitate de părţi. b. În cursul activităţii judiciare.în temeiul legii (transmisiune legală). evidenţiat atât în persoana celui care acţionează în justiţie. chiar dacă nu are capacitate procesuală de exerciţiu. . pentru a fi parte în proces. Prin noţiunea de calitate juridică procesuală se înţelege atât îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie. Editura All Beck. este necesar ca litigiul în cauză să aibă natură comercială4. Prin urmare persoana fizică sau persoana juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant. şi persoane juridice.

2000. Editura All Beck. 2001. Leş.H. personal sau prin mandatari aleşi 1. p. acestea îşi exercită drepturile şi obligaţiile. Editura All Beck. 1983 3. de scopul pentru care a fost înfiinţată. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. I. Tratat de drept procesual civil. I. p. Porumb. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. prin organele sale. Bucureşti. Bibliografie: 1.. Autorizarea este necesară pentru îndeplinirea actelor de dispoziţie de către reprezentantţii persoanelor juridice. I 4. 2001 5. Beck. care potrivit legii. 35 din Decretul nr. 152 2 Gh. vol. care vor fi citaţi alături de minor şi vor semna alături de el toate actele adresate instanţei.. f. potrivit art.N. Editura C. Tratat de procedură civilă. 149 109 . actele juridice făcute de organele persoanei juridice. Editura Junimea.Persoanele care nu dispunde capacitate deplină de exerciţiu participă la activitatea judiciară numai dacă sunt reprezentate. I. Dicţionar de drept procesual civil. iar în lipsa acestora prin tutore.S. Radu. M. Costin. Laura. Partea care se găseşte în această situaţie îndeplineşte actele de procedură şi este citată personal în proces.. sunt actele persoanei juridice însăşi. vol. Porumb. vol.Potrivit art 42 Cod procedură civilă: “Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate. 136. asistate sau autorizate. Leş. D. Codul de procedură civilă comentate şi adnotat. Bucureşti. I 6. vol. Laura Cetean-Voiculescu. Asistarea operează în cazul persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu deplină. Persoanele fizice lipsite total de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie). Radu. conform principiului specialităţii. Editura Servo-Sat. Deleanu. Tratat de procedură civilă. Bucureşti. Minorii sunt reprezentaţi prin părinţii lor. Porumb. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. I. M.. vol. Persoana pusă sub interdicţie este reprezentată de tutorele desemnat de autoritatea competentă. Tratat de procedură civilă. însă acele acte vor fi semnate şi de persoana. D. minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie asistat de către ocrotitorii săi legali. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Capacitatea de a sta în judecată sau capacitatea procesuală de exercuţiu este definită ca fiind aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a şi-l apăra în proces. Ioan. Deleanu. 2000. 1974 1 G. I. îi întregeşte capacitatea 2. 2007 2. G. 31/1954. Autorizarea vizează împrejurarea în care reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane are nevoie pentru îndeplinirea unor acte de o autorizare specială dată de organul competent. p. În proces.. Iaşi. În cazul persoanelor juridice. Acţiunea în procesul civil. Editura Servo-Sat. participă la activitatea judiciară prin reprezentare. Capacitatea procesuală de exerciţiu a comerciantului persoană juridică este limitată. Condiţii pentru exercitarea acţiunii comerciale Pentru exercitarea acţiunii comerciale trebuie îndeplinită condiţia afirmării unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice care trebuie protejată prin intermediul instanţei judecătoreşti. Ioan Leş. Minea. p.. Bucureşti. asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”... 138-141.

prin care se urmăreşte indisponibilizarea şi conservarea bunului care formează obiectul litigiului. art. Buta. 907. Deleanu.H. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 1 Cod comercial dispune: “Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune. să ceară să pună sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său. în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa3. protestat de neplată”. acţiune comercială se particularizează şi. Codul comercial. afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător. 614 şi următoarele din procedura civilă. 2001. se detaşează de acţiunea civilă2. Procesele în materie comercială sunt cele rezultate din încălcarea drepturilor născute ca urmare a săvârşirii unor fapte de comerţ – obiective. care exprimă particularitatea acţiunii comerciale.au caracter accesoriu în raport cu acţiunea principală. p. dar sunt 1 Laura Cetean-Voiculescu. dar Legea comercială şi procedura specială de soluţionare a litigiilor comerciale. poate cuprinde derogări.sechestrul asigurător. p. poprirea şi sechestrul judiciar . Tratat de procedură civilă. p. de asemenea. subiective. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă”. pe de altă parte. Acţiunea comercială este o formă specifică de exprimare a acţiunii civile. conformându-se dispoziţiunilor art. unilaterale sau mixte. de la care împrumută trăsături care pot fi considerate constante ale acţiunii civile. în acest sens. 27-57 3 Ioan Leş. Asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . darea de cauţiune aste obligatorie. 10/2000. 53 2 I. nr. conform art. Sechestrul asigurător este măsura destinată să indisponibilizeze bunurile mobile şi imobile ale pârâtului. prevede că “partea interesată în o cauză comercială va putea. Legea generală în materia acţiunilor comerciale este Codul de procedură civilă. 908 alin. Editura All Beck. cerere privitoare la fapte de comerţ între orice persoane. într-o anumită măsură. în Revista de drept comercial. Editura C. 161 110 . Beck. Cererea de sechestru asigurător sau de poprire se formulează odată cu intentarea acţiunii În materie comercială. 2007. reprezintă mijloacele puse la dispoziţia reclamantului de bună credinţă. în principal. reguli speciale. deodată cu intentarea acţiunei. Bucureşti. Va putea. având calitatea de comercianţi1.CAPITOLUL II ACŢIUNEA CIVILĂ ŞI LITIGIUL COMERCIAL Acţiunea comercială este mijlocul legal prin intermediul căruia se poate formula o cerere adresată instanţelor judecătoreşti. Acţiunea comercială. să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea. art. după deosebirile mai jos enunţate. până la terminarea procesului. Bucureşti. Gh.

Regimul juridic al dobânzilor. precum şi apărarea creditorilor impun o respectare riguroasă a termenelor. cu alte cuvinte. inclusiv referitor la încheierea. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. art. p.. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. capital.de regulile de procedură arbitrală ale Camerei de Arbitraj Bucureşti. Editura Lumina Lex. Litigiul va fi comercial dacă priveşte fapte de comerţ definite de art. ca şi alte raporturi juridice comerciale1. nu este nevoie de punerea în întârziere. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. fie prin evaluare convenţională2. raportat la cea din dreptul comun: 1. Necesitatea unei proceduri speciale în materie comercială Trasăturile specifice ale raporturilor obligaţionale comerciale care impun o procedură distinctă. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România . Neplata la 1 Laura Cetean-Voiculescu. 3 Cod comercial. unde conexiunea şi celeritatea operaţiunilor comerciale. Bucureşti. iar banii sunt “fructiferi”. 11 şi 13 din Decretul Lege nr. 3 Cod comercial este prevăzut expres că sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma. nu poate fi considerată ca comerciant. proprie.este orice litigiu derivat dintr-un contract comercial. există o prezumţie economică a productivităţii banilor. precum şi litiile prevăzute de art. Plata dobânzii de la data la care datoria devine exigibilă se întemeiază pe principiul potrivit căruia. 2007. 5 lit. conform art. care dispune: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. 908 alin. Bucureşti. mai mult. persoana fizică sau juridică. iar evaluarea acestei productivităţi se face fie la nivelul dobânzii legale. 72010 Cod procedură civilă. Litigiul comercial Definiţia dată litigiului comercial . De asemenea. în materie comercială capitalul este productiv. chiar dacă săvârşeşte fapte de comerţ obiective cu caracter izolat poate deveni parte într-un proces în materie comercială. Beck. În art. În comerţ. Regula specială a lipsei formalităţii de punere în întârziere a debitorului în materie comercială se justifică şi prin specificul comerţului. executarea sau desfiinţarea lui. 70 2 I. Băcanu. potrivit prevederilor art. ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din această operaţiune”. pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.sitpulate şi unele excepţii referitoare la existenţa unei cambii sau a unui efect de comerţ prestat de neplată. în materie comercială există o prezumţie de comercialitate a tuturor contractelor şi obligaţiunilor unui comerciant. 43 prevede: “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”. In cazul raportului obligaţional comercial nu este necesară punerea în întârziere Codul comercial art. 9 Cod comercial: “Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ. emise în temeiul art. 4 Cod comercial. Ediţia a II-a. j. p.H. capitalurile sunt apte să producă beneficii din momentul posedării lor. Editura C. interese şi cheltuieli. 26 111 . 2000.

îmbogăţindu-se fără justă cauză de pe urma creditorului1. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. este solidaritatea (dacă părţile nu au stipulat altfel). 42 Cod comercial: “În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte. în cazul în care garantează o obligaţie comercială. la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Dobânda este definită în art. diminuat cu 20%. Cuantumul dobânzi este stabilit potrivit art. 42 alin. 96-97 2 Pentru detalii a se vedea: M. Editura C. între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul. care garantează o obligaţiune comercială. în materie comercială.G nr. se va plăti dobânda legală. a fost aprobată prin Legea nr. 362/2002 112 . Beck. sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ. 2. dar şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire. publicată în Monitorul Oficial nr. Bucureşti. Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie. şi societăţile comerciale. Dobânda In cazul în care.01. Celeritatea operaţiunilor comerciale reclamă înlăturarea formalităţilor de felul celei de punere în întârziere. şi nu de creditor2. Aceeaşi presumpţiune există şi contra fidejusorului. afară de stipulaţiune contrarie. dar numai în cazul operaţiunilor care nu sunt fapte de comerţ în ceea ce-i priveşte. p. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs. Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care. şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a 1 Laura Cetean-Voiculescu. Potrivit art. 9/2000: “ Dobânda legală se stabileşte. în Revista de drept comercial. încât îi priveşte. 7 din Codul comercial. 3 al art. 6 din OG nr. 26/2000.: când răspunderea ar aparţine necomercianţilor. el se foloseşte de bani. datorită interdependenţei operaţiunilor comerciale.2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. Nicolae. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. 3. 12/1997. chiar dacă acesta este necomerciant. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii. chiar necomerciant. este cel din prima zi lucrătoare a anului. 9/20003 “… sumele socotite în bani cu acest titlu. în funcţie de care se stabileşte dobânda legală. Regula specială a fost instituită în vederea protecţiei creditorilor şi asigurării securităţii operaţiunilor prin posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui codebitor. Excepţia de la regula solidarităţii codebitorilor este prevăzută de alin. prezumţia se aplică şi în privinţa fidejusorului. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale. 112-124 3 O. 9/21. In toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Dacă debitorul comercial nu plăteşte la scadenţă. nr. p. la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului”. iar riscul insolvabilităţii unuia va fi suportat de codebitorii săi. 3 din OG nr. nu sunt fapte de comerţ”.H. mai ales în condiţiile deprecierii monetare. având comerţul ca o profesiune obişnuită. Regula stabilită de art. Principiul comercial ocrotit prin acestă dispoziţie este cel al protecţiei creditorului. In materie comercială dobânda curge de drept. 1 Cod com. ponderată cu volumul tranzacţiilor. anatocismul este admis în anumite condiţii şi cumulul dobânzii cu despăgubirile este permis a. 42 Cod com. fiecare dintre aceştia garantând cu bunurile sale executarea de către ceilalţi a părţii ce le revine din întreaga datorie. acesta poate urmări pe oricare dintre debitori. 2007.termen a unei obligaţii comerciale poate antrena efecte negative în lanţ. Codebitorii comerciali răspund solidar Art.

31/1990). c. . dobânzile se cumulează cu daunele interese în cazurile arătate de art.2/2000 sunt stabilite condiţiile în care este permis anatocismul: Astfel. atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină. p.României va fi publicat în Monitorul Oficial al României. 8 din ordonanţă. 8 OG 9/2000): .dobânzile să fie scadente. este o condiţie esenţială pentru derularea în bune 1 St. Prin OG nr. 1088 Cod civil: “ La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare. Cărpenaru. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. 2007. Schiau. nr. Prescure. 422. deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice altă acţiune. nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. 48-49 113 . I. 2. 4. (art. pentru detalii: T. . 65 ali 2 din Legea nr. e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit. Anatocismul nu este permis în cazul contractului de cont curent şi atunci când legea dispune altfel. 44. 84 alin. care se particularizează prin aceea că ele sunt anticipat evaluate de către legiuitor. la termen. Drept comercial român. D. de fidejusiune şi societate. Partea I. 1088 Cod civil şi deci este admis cumulul dobânzilor cu depăgubirile. 383 Cod comercial). cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor (art. Interdicţia acordării termenului de graţie în cazul obligaţiilor comerciale se explică prin faptul că executarea obligaţiei. fidejusorul beneficiază de cumulul dobânzilor şi al daunelor interese (art 1669 Cod civil). Cumulul dobânzii cu despăgubirile Potrivit art. după lege. . 31/1990. p. 1088 Cod civil: . .potrivit art. asociatul. 2 Legea nr. În materie comercială nu poate fi aplicat art. dobânda legală este de 6% pe an. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. anatocismul fiind permis cu respectarea următoarelor condiţii (alin. răspunde de suma datorată. In relaţiile de comerţ exterior sau în alte relaţii economice internaţionale. încheiată în acest sens. dobânda curge de drept”. Dobânzile nu se pot cumula cu dauneleinterese1. Legea admite şi excepţii. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul.existenţa unei convenţii a părţilor.dobânzile să fie datorate pe cel pe un an. dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Universul Juridic. deoarece dobânzile sunt în realitate daune-interese de întârziere (daune moratorii). Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. chiar penală. 12/1999.mandatarul care schimbă destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului. afară de cazurile în care. în afară de daune. În mod excepţional. 1021 din Codul civil”. 4 OG 9/2000) b.dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat. potrivit art. prin grija Băncii Naţionale a României”. în Revista de drept comercial. prevede că: ”În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. în caz de dol sau fraudă (art. . Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie Codul comercial art. Bucureşti. afară de regulile speciale în materie de comerţ.în acţiunea de regres contra debitorului. asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite. Anatocismul (capitalizarea dobânzilor) Anatocismul reprezintă o convenţie prin care părţile stipulează ca dobânda să se capitalizeze prin adăugarea la suma datorată şi prin producerea de dobândă în continuare. art.

Pentru detalii: D. 418 114 . Bucureşti. afară numai dacă contractul poartă clauza "efectiv" sau o altă asemenea”. prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă” Libertatea contractuală este principiul fundamental al obligaţiilor comerciale. o are faţă de alţii. Neefectuarea unei plăţi la termen poate avea repecusiuni asupra obligaţiei pe care creditorul. să fie uşor de confecţionat pentru a nu stânjeni celeritatea în circulaţia bunurilor comerciale. în materie comercială. implicit. Reguli speciale instituite de lege privind preţul în obligaţiile comerciale Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor. 46 Cod comercial “Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte registrele părţilor. al efectelor publice şi al titlurilor industriei. acordarea termenului de graţie ar duce la dezorganizarea activităţii comerciale. Din prevederile art. sau după orice fel de probă. 57 I. sau. Bucureşti. p. de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. 44 Cod civil rezultă condiţiile în care operează interdicţia legală a acordării termenului de graţie: obligaţia debitorului trebuie să rezulte dintr-un contract sinalagmatic. obligaţia debitorului trebuie să aibă caracter comercial3. 6. transporturilor. 4/2001. facilitează circulaţia mărfurilor5. In materie comercială operează principiul libertăţii probaţiunii Specificul probelor în dreptul comercial este definit Potrivit art. 424. p. 5. Gerota. Imprimeria Naţională. 121 4 D. în lipsă. Universul Juridic. Gerota. Drept comercial român. în contract să fie stipulat termenul de executare. pot fi utilizate ca mijloace de plată şi efecte de comerţ. (art. Drept comercial român. 1994. mărfurilor. la rândul său. In raporturile comerciale. 157-158 5 St. 40 Cod comercial) Regulile speciale privind determinarea preţului asigură criterii pentru soluţionarea litigiilor şi. Termenul de graţie. dispune: “Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţară şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile. D. p. D. 32-39 3 St. nr. 2007. Universul Juridic. proba să fie uşor de administrat. iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb. aplicarea procedurii insolvenţei2. 2007.D. are drept corolar libertatea probei în litigiile comerciale. pentru a asigura securitatea în justiţie a cauzelor comerciale4.D. De asemenea.L. cu martori. teoria generală a obligaţiilor comerciale. 7. el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat. Cărpenaru. art. Nu este permis retractul litigios 1 2 I. înRevista de drept comercial. navlului. p. plata va putea fi făcută în moneda ţării. p. Instrumentul probatoriu al unui drept comercial trebuie: să facă deplină credinţă. Imprimeria Naţională. p. Necesitatea apărării creditorului şi a circulaţiei bunurilor cere ca obligaţia să se execute întocmai şi la termenul stipulat 1. putând duce la executări silite. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. 1191 din codul civil. Editura Lumina Lex. după cursul pieţei celei mai apropiate. după acelea ale locului celui mai apropiat. cursul schimbului. 1932. Cărpenaru. preţul poate fi stabilit şi în monedă străină. al primelor de asigurare. Bucureşti. după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii. Drept comercial român. Bucureşti. Deleanu. 1932. teoria generală a obligaţiilor comerciale.condiţii a activităţii comerciale. pentru a consolida creditul comercial. Bucureşti. Georgescu. 41 Cod comercial. În contractele comerciale.

Bucureşti. Gh. I. Bucureşti. Laura Cetean-Voiculescu.. M. sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. Prescure. Termenul de graţie.. Imprimeria Naţională. Universul Juridic. Laura.L.. Acţiunea comercială. Bucureşti. nr. nr. 10/2000 5. 2007 3. Editura C. Ediţia a II-a. 4/2001 6. Deleanu. Gerota. 2000 2. 2001 9. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. Editura Lumina Lex.. Nicolae. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat.. Tratat de procedură civilă. D. Beck. nr. în Revista de drept comercial. 12/1999 115 .. Bucureşti. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial” 8. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. Deleanu.. 12/1997 10. Regimul juridic al dobânzilor. I.. 1402. contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial.D. Editura Lumina Lex.. prevede: “Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract.H. I. 45 Cod comercial “Contractul litigios prevăzut de art. în Revista de drept comercial.. nr. Băcanu. în Revista de drept comercial. sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei. Schiau. Bucureşti. 1994 7. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului. Legea comercială a instituit reguli speciale pentru determinarea locului executării obligaţiilor comerciale Articolul 59 Cod comercial. Bucureşti. Ioan. Georgescu.. Leş. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Potrivit art. la formarea contractului. Editura All Beck. Drept comercial român. T. 1932 8. atunci predarea se va face în acel loc”. ori din intenţiunea părţilor contractante. I. în Revista de drept comercial. St. Drept comercial român. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 2007 4.. Bibliografie: 1. În lipsa de o clauză expresă. Cărpenaru. D.Retractul litigios este o măsură de protecţie a debitorului împotriva actelor de speculaţie ale cumpărătorilor de drepturi litigioase. I. Buta.

există autorii care susţin caracterul contencios2 al procedurii somaţiei de plată. certe şi exigibile. dimensiune esenţială a oricărei economii funcţionale. iar unii autorii susţin că faza soluţionării cererii de către tribunalul. 90-107 116 . . pentru explicaţii şi lămuriri. Acţiuni în unele proceduri speciale a. 9/2002. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. are caracter necontencios. Procedura specială a somaţiei de plată. Acţiuni privitoare la fondul de comerţ ??????????????? 2. Leaua. judecătorul citează părţile. Acţiuni pentru aplicarea unor măsuri asigurătorii ????????????????????? b. Deleanu.CAPITOLUL III TIPURI DE ACŢIUNI COMERCIALE Acţiunea comercială În funcţie de domeniul sau instituţia de drept comercial din care fac parte. 5/2001 modificată prin Legea nr. precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată. Papadopol. prin intermediul căreia aceştia îşi pot recupera creanţele băneşti lichide. Somaţia de plată Creditorii au la dispoziţie o procedură judiciară mult simplificată. 5/20011 s-a urmărit imprimarea unei dinamici pozitive circuitului economic al banilor. 170-171. Petre. B. 4. Onica-Jarka. 10 3 I. Caracterele procedurii somaţiei de plată: . B. 295/2002. p. In doctrină. D. 1 2 OG nr. mult mai rapid decât înainte. 5/2002. în Dreptul nr. în Dreptul. în Dreptul nr. S. nr. majoritatea autorilor susţin opinia caracterului necontencios.este o procedură necontencioasă. p. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. putem vorbi despre: 1. 3/2003. respectiv tribunalul comercial. Prin OG nr. 195/2004 C. p. 1/2002. Procedura somaţiei de plată în P. In cadrul procedurii necontencioase.R.este o procedură facultativă ( nu exclude utilizarea acţiunilor de drept comun pentru valorificarea creanţelor şi obţinerea titlului executoriu). p. Nicolae. iar faza soluţionării cererii în anulare a ordonanţei de somare are caracter contencios3. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. nr.

.înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. p.cont.creditorul – persoană fizică sau persoană juridică – să dispună de o creanţă certă (existenţa rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte. s. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective”..2002. chiar neautentice. asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi admisă procedura somaţiei de plată: Potrivit art.în contractul care constată obligaţia de plată a sumei de bani să nu existe clauze compromisorii. emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul). fie recunoscute de dânsul. . . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.1 . Pe parcursul desfăşurării procedurii: .com. 1 Dec nr. 5/2001 “ Procedura somaţiei de plată se desfăşoară. . Cererea de emitere a unei ordonanţe care să conţină o somaţie de plată se adresează preşedintelui instanţei de la domiciliul debitorului persoană fizică sau sediul debitorului persoană juridică.sumele de bani datorate trebuie să rezulte dintr-un înscris. Obiectul cererii îl formează suma ce reprezintă obligaţia principală a debitorului. întrucât puterea de lucru judecat se impune şi în cadrul procedurii somaţiei de plată. ori determinate potrivit unui statut. 114 117 . publicată în Revista de drept comercial nr. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii care se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective. lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani.temeiul de drept al obligaţiei de pltă să fie de natură contractuală . la cererea creditorului. derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite. fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă.Dacă creditorul primeşte plata datoriei ori se declară că este mulţumit cu întelegerea asupra plătii. 9/2002. 1 din OG nr. fie emanând de la debitor.H. regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală) şi exigibilă (creanţă cu scadenţa împlinită.03. adm. însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. Beck.este o procedură specială..creanţele să reprezinte obligaţii de plată a unei sume de bani. lichidă (câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice. 2007. precum şi dobânzile.să nu existe hotărâre judecătorească de respingere a acţiunii creditorului privind valorificarea creanţei băneşti. judecătorul închide dosarul şi pronunţă o încheiere irevocabilă. p. deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor). lucrări sau orice alte prestaţii. fie contract încheiat între părţi. Suma ce reprezintă obligaţia prevazută de lege. care constituie titlu executoriu. Competenţa materială să judece o astfel de cerere o are instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe.dreptul la acţiune să nu fie prescris.să nu existe hotărâre judecătorească de obligare a debitorului la plata creanţei2. Timişoara. 178-179 2 Laura Cetean-Voiculescu. C. . lucrări sau orice alte prestaţii. dacă s-ar judeca conform procedurii de drept comun. precum şi dobânzile. Editura C. regulament sau altui înscris. 233/7. Bucureşti. .A. .

340 şi art. Regula generală este prevăzută în art. Totodată titlul. ordonanţa constituie titlu executoriu. este o formă de justiţie privată. 10 din OG nr. arbitrajul instituţional beneficiază de structuri permanente. precum şi termenul de plată (între 10 şi 30 de zile.civ: “Arbitrajul poate fi încredinţat. cel interesat poate face contestaţie la executare. p. potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă. 5/2001. Tăbârcă. Acţiuni derivate din procedura arbitrajului comercial Arbitrajul comercial reglementat în Codul de procedură civilă. conflictele colective de muncă. se comunica şi debitorului. Există. Dacă acţiunea în anulare este respinsă. o astfel de ordonanţă irevocabilă va fi investită cu formulă executorie. Bucureşti. pentru arbitrajul ocaziţional. dacă părtile nu se înţeleg altfel).Dacă se consideră că nu îndeplineşte condiţiile cerute de această procedură. c. Arbitrajul va avea aceeaşi natură şi când este organizat de către un terţ. derogatorie de la căile de atac de drept comun atât prin termenul în care poate fi introdusă -10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanţei. după caz. 341 Cod proc. cât şi prin instanţa competentă să o judece . fie a acţionat în acest sens. II. În această situaţie debitorul nemultumit poate introduce o acţiune în anulare a ordonanţei (acţiune specifică procedurii somaţiei de plată. care se eliberează creditorului. 340 Cod proc. ordonanţa iniţială devine irevocabilă prin hotărâre judecătorească. Dacă acţiunea în anulare este admisă. 313 118 . două modalităţi prin care ordonanţa iniţială să rămână irevocabilă: fie debitorul nu a apelat la acţiunea în anulare în termenul legal de 10 zile. învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele.civ. pe calea arbitrajului. Astfel investită. sau litigiile privind lichidarea judiciară). tribunalul arbitral”. . Editura Universul juridic. Despre arbitraj. emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor. potrivit convenţiei părţilor1.instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. Persoanele care dispunde capacitate de exerciţiu pot conveni să soluţioneze litigiile patrimoniale dintre ele. dar acţiunea i-a fost respinsă. arbitrii învestiţi constituie. specificul constă în faptul că îşi încetează activitatea odată cu pronunţarea sentinţei sau cu expirarea termenului arbitrajului) şi arbitrajul instituţional (când părţile încredinţează organizarea arbitrajului unei instituţii specializate. Cartea a IV-a. prin convenţia arbitrală. Potrivit art. 2005. precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte. judecătorul anulează ordonanţa iniţială şi pronunţă o hotărâre irevocabilă. vol. In acest caz..Dacă se constată existenţa unei datorii. potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila. judecătorul admite în tot sau în parte cererea creditorului.. care au rolul 1 M. Arbitrul unic sau. Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu. In România. litigiul soluţionându-se după regulile stabilite de această instituţie. Potrivit art. în sensul dispoziţiilor de faţă. La cererea creditorului. în copie. litigiile referitoare la lucrurile care nu sunt în comerţ. în afara de cele referitoare la drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţii (litigiile privind statutul persoanelor. dar numai în cazul în care nu a formulat cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. uneia sau mai multor persoane. creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. referitor la organizarea arbitrajului părţile pot alege între arbitrajul ocaziţional ( când părţile dispun de libertatea deplină de a-l organiza şi de a-i stabili procedura potrivit înţelegerii dintre ele. Drept procesual civil. judecatorul respinge cererea creditorului şi emite o ordonanţă irevocabilă.

să asigure constituirea tribunalului arbitral, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Avantajele arbitrajului - judecarea mai rapidă, mai puţin formală, mai suplă – fac din acesta o modalitate privilegiată de soluţionare a litigiilor. Avantajul major al arbitrajului îl constituie confidenţialitatea1, reglementată în art. 353 lit. c, Cod procedură civilă, care se impune ca o regulă fundamentală opusă publicităţii proprii procesului judiciar care se poate constitui uneori ca o gravă sancţiune comercială cu caracter destabilizator pentru părţi. Convenţia arbitrală reprezintă un contract bilateral, consensual şi comutativ; este un act de dispoziţie (pentru că părţile renunţă la garanţiile specifice justiţiei de stat, iar pe de altă parte se obligă să execute o sentinţă arbitrală, ce poate impune plata unei sume de bani sau transferul proprietăţii asupra unui bun). Potrivit art. 343 Cod proc.civ. , convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis. Forma depinde de momentul în care intervine acordul de voinţă (înainte de naşterea litigiului sau după). - clauza compromisorie. Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă. - Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Dacă în contractul principal părţile au inserat clauze compromisorii sau au realizat o înţelegere de sine stătătoare, în forma compromisului, litigiul comercial în cauză va fi soluţionat pe calea arbitrajului, competenţa instanţelor judecătoreşti fiind exclusă. Cu toate acestea instanţa va reţine spre soluţionare procesul: dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală; dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate sau inoperantă; dacă tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenţie arbitrală. În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (art. 3434 Cod proc.civ.) Efectele convenţiei arbitrale se produc numai între cei care au încheiat-o sau au semnat-o – în urma clauzei compromisorii – ea nu poate fi opusă terţilor chiar dacă aceştia sunt în contractul principal. Pentru atragerea terţilor în cadrul procedurii arbitrale, sub forma intervenţiei voluntare sau forţate, trebuie ca terţul să fie şi el parte în convenţia arbitrală, sau ulterior declanşării litigiului arbitral părţile iniţiale şi terţul să încheie un compromis în acest sens. Efectele de natură procedurală se referă la excluderea competenţelor instanţelor judecătoreşti pentru litigiul în cauză şi instituirea competenţei arbitrilor de a soluţiona litigiul. Instanţele judecătoreşti au competenţa de a rezolva trei categorii de cereri: cele privind soluţionarea incidentelor privind organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; cererile de anulare a unei hotărâri arbitrale; cererile de investire cu formulă executorie a hotărârilor arbitrale. Potrivit art. 342 Cod proc.civ: “ Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea

1

O. Calmuschi, R. Munteanu, Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor, în Registrul de Drept Privat nr. 2/2002, p. 17

119

arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”. Sentinţa arbitrală se comunică părţilor în termen de o lună de la data pronunţării, are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. Desfiinţarea sentinţei arbitrale se poate obţine numai prin acţiune în anulare (numai pentru motivele prevăzute în art. 364 Cod proc.civ.), care poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării şi este de competenţa instanţei judecătoreşti imediat superioare celei ce ar fi competentă dacă nu s-ar fi încheiat convenţia arbitrală. Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs. Acţiunea în anulare are o natură juridică controversată, fiind calificată drept recurs, cale de atac extraordinară, acţiune principală de control judecătoresc, cale de atac specială1, până la a o considera o formă de control judecătoresc ce se realizează pe cale de acţiune, opinie împărtăşită şi de noi. d. Acţiuni privitoare la procedura insolvenţei Procedura insolvenţei este o procedură specială căreia îi vor fi aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Art. 1 din Legea nr. 85/2006 precizează sfera persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care pot intra sub incidenţa acestei legi, iar procedura insolvenţei a fost defalcată în două categorii2: - procedura generală: se aplică societăţilor comerciale, societăţilor cooperative, organizaţiilor cooperatiste, societăţilor agricole, grupurilor de interes economic, oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice; - procedura simplificată: se aplică comercianţilor, persoane fizice, acţionând individual; asociaţiilor familiale; comercianţilor enumeraţi la alin. 1 în anumite condiţii; debitorilor care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1 în anumite condiţii; societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive şi debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară. Este considerată procedură specială deoarece: - organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul (art. 5 din Legea nr. 85/2006); - procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 sunt de competenţa tribunalului, respectiv a tribunalului comercial specializat, în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului şi sunt exercitate de judecătorul-sindic; - hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006); - judecătorului-sindic care a pronunţat o hotărâre într-o etapă a procedurii insolvenţei, nu-i sunt aplicabile prevederile art. 23 şi art. 24 Cod de procedură civilă privind incompatibilitatea şi abţinerea.
1

V.M Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, p. 612; Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului, în Revista de drept comercial, nr. 12/2002; Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. 1/2002, p. 76-83; Ioan Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 256-258; E. Oripencu, M. Cozmanciuc, Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 9/1995, p. 15 2 Laura Cetean-Voiculescu, Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 126-127

120

În cadrul procedurii insolvenţei pot fi exercitate următoarele acţiuni şi cereri: - cererile introductive pentru începerea procedurii, sunt formulate de către creditor, debitor sau de către orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege – art. 26 alin. 1 Legea nr. 85/2006; - contestaţiile debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii (art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006) - opoziţiile creditorilor la deschiderea procedurii; - cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; - cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă; - acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; - contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; - cererile administratorului judiciar, prevăzută în art. 105 Legea nr. 85/2006: “ Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele. Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere”. e. Ordonanţa preşedinţială Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. În materie comercială, ordonanţa preşedinţială poate constitui un mijloc procedural deosebit de util pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru luarea oricăror măsuri ce reclamă o intervenţie promptă a justiţiei1. Folosirea ordonanţei preşedinţiale în litigiile comerciale este supusă condiţiilor privind urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei, vremelnicia măsurii luate. Ordonanţa preşedinţială nu poate fi folosită: - pentru evacuarea dintr-un spaţiu comercial când părţile îşi dispută chiar dreptul de proprietate asupra acestuia2; - pentru încetarea calităţii de administrator prin modalitatea de revocare; - pentru excluderea unui asociat din societate; - asupra valabilităţii unui contract de credit sau a unui contract de garanţie, prin radierea lui din cartea funciară3; - pentru înregistrarea în registrul de acţiuni a emitentului uneri cesiuni 4. Legea nr. 31/1990 prevede în art. 133 alin. 1: “O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”, prin lege specială se face trimitere expresă la posibilitatea folosirii ordonanţei preşedinţiale. 3. Acţiuni privitoare la societăţile comerciale
1 2

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 C.S.J., s. com., dec. nr. 147/1996, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1996, p. 319 3 Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 4 C.S.J., s.com., dec. Nr. 815/1995, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1995, p. 376

121

acţiunea în regularizare a neregularităţilor constatate după înmatriculare Legea nr. art.H. . prin notificare sau scrisoare recomandată. judecătorul delegat. Ei răspund în mod 1 Laura Cetean-Voiculescu. nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică. cererea de înmatriculare. în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. subscris şi vărsat. Dacă societatea nu se conformează. în Dreptul nr. la data constituirii societăţii. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. 56 Legea nr. s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii. . p. Bucureşti.acţiunea în declararea nulităţii societăţii înmatriculate în registrul comerţului Potrivit art.a. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. fie că nu atrag această sancţiune. 48 dispune: “În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. Editura C. . se susţine că neregularităţile. 76-84 122 . primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. 5/2005. fie că atrag nulitatea societăţii.recursul declarat împotriva încheierilor judecătorului delegat referitoare la înmatriculare sau la oricare înregistrări în registrul comerţului. În doctrină2. Leaua. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii. obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie. . obiectul său de activitate.cererea de înmatriculare a societăţilor comerciale în registrul comerţului Articolul 36 din LSC prevede: În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării. toţi fondatorii au fost. p. primii administratori sau. fondatorii. să le regularizeze.cererea de înmatriculare a societăţii în registrul comerţului În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal. după ce. potrivit legii. 2007. i-a pus în întârziere. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor. va respinge. prin încheiere. dacă este cazul. prevăzut de lege. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. 47 LSC).acţiunea în regularizare a neregularităţilor existente înainte de constituirea societăţii comerciale Potrivit art. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii. incapabili. Beck. 31/1990. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi. Acţiuni referitoare la constituirea societăţilor comerciale1 (acţiunile se referă la cererile de regularizare a societăţilor comerciale în cazul încălcării condiţiilor de fond sau de formă pentru constituirea societăţilor). 31/1990. motivat. 130-133 2 C. vor putea fi invocate în cadrul unei acţiuni în regularizare. . 46 LSC: Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire (art. . Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii.

prin încheiere. ori în condiţiile Codului de procedură civilă. g. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Controlul legalităţii actelor sau faptelor care. Documentele care trebuie anexate cererii. b. pentru motive temeinice. Laura Cetean-Voiculescu. activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris şi adunarea generală nu hotărăşte reîntregirea capitalului sau reducerea lui la valoarea rămasă. 83-102. 1.H. 222 LSC. în urma unor pierderi. 138. Editura C.cererea de înregistrare în registrul comerţului a actului modificator. în contul părţilor. Beck.acţiunea în constatarea dizolvării societăţii. f. . la cererea oricăruia dintre asociaţi. Acţiunile ce pot fi exercitate cu privire la dizolvare1 sunt: . 36 alin. în cazurile prevăzute de art. e. c. 119 alin. Acţiuni privind modificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale Acţiunile ce pot fi exercitate sunt: . 31/1990.143 123 . Dacă asociaţii nu sunt consultaţi în legătură cu eventuala prelungire a duratei societăţii. 228 lit. 228 şi art. potrivit legii. 1 C. 3 din Legea nr. 212 LSC). Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. 37 LSC) Cererile şi căile de atac sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. p. prin poştă. de către oficiul registrului comerţului.acţiunea în declararea nulităţii prospectului de emisiune (art. 2007.acţiunea în dizolvarea societăţii la cererea oricărui asociat. . conform art. 227 lit. Bucureşti. . în Dreptul nr.solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii. precum şi administrarea altor dovezi. 2 LSC. în cazul în care durata societăţii a expirat. soluţionarea aparţine instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. . sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului. pe lângă acţiunea în excludere. Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai în condiţiile prevăzute de art. . poate dispune. cu scrisoare recomandată.acţiunea în excludere a asociatului. . Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac. prin încheiere motivată. coroborat cu art 153 24 alin. p. se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. 2/2003. Acţiuni privind dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale Dizolvarea societăţiilor se dispune direct de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art. 31/1990. art. 31/1990.acţiunea în dizolvarea societăţii pentru cazul imposibilităţii realizării obiectului de activitate sau realizarea obeictului de activitate stabilit. sunt prevăzute în art. ataşându-se recipisa la dosar. în condiţiile art.cererea de efectuare a consultării asociaţilor privind prelungirea duratei societăţii.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care directoratul constată că. . poate fi introdusă şi acţiunea în stabilirea drepturilor asociatului exclus. Judecătorul delegat va putea dispune. 56 Legea nr. efectuarea consultării.recursul îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în urma opoziţiilor. efectuarea unei expertize. preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului.acţiunea în declararea nulităţii societăţii comerciale. tribunalul de la sediul societăţii. fără ca asociaţii să decidă prelungirea duratei acesteia. 31/1990. 229 din Legea nr.opoziţiile. Leaua.(art. b. La începutul fiecărui an judecătoresc. . 1 din Legea nr. . .acţiunea în încuviinţarea retragerii din societate. c.

în condiţiile art. Bucureşti.opoziţia la hotărârea asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor 1 Laura Cetean-Voiculescu.cererea de înscrierea menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. e. . datorită acestor cauze. 1 Legea nr. formulată de către persoana fizică sau persoana juridică prejudiciată prin înmatricularea sau menţiunea în registrul comerţului.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni prin falimentul. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. 10 alin.cererea de retragere a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate. 2007. retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi.. . Acţiuni privind hotărârile Adunării Generale a Asociaţilor . d. Deşi atribuţiile judecătorului delegat au dublu caracter: litigios şi administrativ.cererea de înmatriculare în registrul comerţului. . Acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor şi ale acestora împotriva societăţii 1.acţiunea în nulitate a hotărârilor adunării generale pentru cazurile în care se invocă motive de nulitate absolută. 132 din Legea nr. . Editura C.cererea de anulare sau de modificare a titlului în baza căruia s-a făcut o menţiune în registrul comerţului. p.cererea de radiere ( a societăţii comerciale în urma dizolvării şi a unor înregistrări) din registrul comerţului. .acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care capitalul social se reduce sub minimul legal.acţiunea în faliment a societăţii comerciale. Acţiuni privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului Caracteristica acţiunilor privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului constă în faptul că sunt în competenţa judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului. . Acţiunile şi cererile din această categorie sunt: . f. la mutarea sediului sau la forma societăţii1. .H. 31/1990. încheierile acestuia au natura juridică de hotărâri judecătoreşti.opoziţia la hotărârea asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. . Beck.recursurile declarate de persoanele nemulţumite împotriva rezoluţiilor sau încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului. incapacitatea. 31/1990 prevede unele norme procedurale referitoare la această acţiune. excluderea. când.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. 148-149 124 . precum şi cererea de radiere a acelei menţiuni. . . .acţiunea în dizolvarea societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. . Art.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care mumărul acţionarilor scade sub minumul legal.

79 Legea nr. Asociatul care contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii. acţiuni ale administratorilor împotriva societăţii . Editura Curierul Judiciar. membri ai comitetului de direcţie sau directori ai unei societăţi pe acţiuni. Bucureşti. ori exercită acelaşi comerţ sau altul concurent. . vol.acţiunea în revendicare cambială. 31/1990).acţiunea în răspundere pentru cazul în care un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni care depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care-l exercită societatea. Alba Iulia.acţiunea în răspundere împotriva comanditarului care a încheiat operaţiuni în contul societăţii fără a avea o procură specială dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. p. Gălăşescu Pyk.acţiunea în pretenţii pentru beneficiile rezultate din operaţiunea (când administratorul şia substituit o altă persoană pentru a administra societatea. V. 2.acţiunea în revocare însoţită de răspunderea pentru daune a administratorilor care sunt concomitent şi fără autorizarea consiliului de administraţie. Luha.cereri de investire cu formulă executorie. II. sustras sau distrus ( acţiune numită în doctrină. 1 E. 1947. fără a avea în mod expres această facultate. pe cont propriu sau al altei persoane. Cristoforeanu. 1998. Acţiuni în materia efectelor de comerţ Principalele categorii de cereri: .. nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune. Bunurile. vol. 5. Acţiuni în răspundere contractuală sau delictuală . . fără votul său. Tratat de drept cambial. . 112 125 .acţiunea în daune ce aparţine societăţii împotriva asociatului care. într-o operaţiune determinată. p.răspunderea delictuală este atrasă de săvârşirea unor fapte ilicite producătoare de pagube. Creditorul cambial care doreşte să-şi realizeze creanţa are la dispoziţie: procedura unui proces cambial şi o procedură specială execuţională întemeiată pe ideea că titlul cambial este un titlu executor. . şi pe de altă parte. Tiparul Românesc. Bucureşti. p. Cambia şi biletul la ordin. 455-476. II. din funcţia de administratori g. Acţiunile societăţii împotriva asociaţilor şi ale asociaţilor împotriva societăţii . nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art. membri în comitetul de direcţie. . fără consimţământul scris la celorlalţi asociaţi ai societăţii în nume colectiv. dacă.opoziţia. pe cont propriu sau pe contul altuia. bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane. fără a-i anunţa în prealabil pe ceilalţi administratori. 1936. interese contrare acelora ale societăţii.acţiunea în restituirea beneficiilor şi acţiunea în despăgubiri pentru daunele cauzate de asociatul care a întrebuinţat capitalul. administratori.acţiunea în daune pentru cazul în care au fost revocaţi. are. . 4.acţiunea pentru anularea titlului pierdut. D. . pe nedrept. . 622-690. Drept comercial. cenzori sau asociaţi cu răspundere limitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect.răspunderea contractuală este atrasă de neexecutarea sau neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate prin contracte. Editura Continental. amortizarea cambiei1).

Tratat teoretic şi practic de procedură civilă..R. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului. Beck. Banca este un comerciant şi încheie acte juridice şi operaţiuni comerciale. iar litigiile apărute sunt guvernate de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la soluţionarea acestor litigii1. Tratat de drept cambial.M. 7 din Legea nr. art. 3. 2007 Ciobanu. art. Editura Curierul Judiciar. în Revista de drept comercial.11 consideră ca fapte de comerţ obiective. Beck. 11/1991) In vederea aderării României la Uniunea Europeană. Bercea. Laura. nr. menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal. vol. 3 pct. Bibliografie: 1. (art. 21/1996. în Revista de drept comercial... operaţiunile de bancă şi schimb. 7. nr. L. p. E. V. 1/2002 Cristoforeanu. Editura Naţional. potrivit uzanţelor cinstite. II. acesta va solicita judecătoriei încuviinţarea executării silite a debitorului în temeiul contractului de credit sau a contractului de garanţie imobiliară încheiat cu banca.M.. 130-136 126 . dreptul comercianţilor care speculează asupra monedei şi creditului2. II. 4. 6/2003 Calmuschi.M. 5. în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului. 1 Bercea. Dreptul bancar este definit în doctrină. 2/2002 Cetean-Voiculescu.H.. O.. 1936 Deleanu. 2. 2 din Legea nr. 12/2002 Ciobanu. Statutul dreptului bancar. Acţiuni rezultate din fapte de concurenţă neloială Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă.6. în Revista de drept comercial. Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor. 1997 Ciobanu. Munteanu. Editura C. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în vederea promovării intereselor consumatorilor. 2007. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. V. de execuţie a lucrărilor. Statutul dreptului bancar. 1). Editura C. nr. (Legea nr. (art. în Registrul de Drept Privat nr. 6.. Constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor. Procedura somaţiei de plată în P. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile asumate prin încheierea contractului de credit cu o bancă.. Bucureşti. Bucureşti. 6/2003. va interveni procedura executării silite prin intermediul unui executor bancar. vol. cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. 7.. 5/2002 Laura Cetean-Voiculescu. ca fiind un drept profesional. 169 2 L. V. o măsură necesară a fost cea referitoare la protecţia. I. p. 11/1991). Bucureşti. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. nr. Bucureşti. Acţiuni din domeniul bancar Codul comercial. Acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului.H. 8. Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. R.

5/2005 Leaua.com. vol. vol... Cambia şi biletul la ordin.S. 10. Tratat de drept procesual civil. 2001 Leş. C. M.. Drept procesual civil. în Dreptul nr. 18. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. dec. în Dreptul nr. Bucureşti. Culegere de decizii pe anul 1996 C. M. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. 14.cont. 9/2002 Oripencu. II. Editura All Beck. E.A. Bucureşti. B. 2001 Nicolae. 295/2002. 9/2002 C. Ioan. Timişoara. II Dec nr. 21. D. Drept comercial. Petre. în Dreptul nr. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. 1998 Leş. Editura Continental.9. adm.. Alba Iulia. s.. în Buletinul Jurisprudenţei. S. Editura Universul juridic. vol. Onica-Jarka.. 233/7. Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale. publicată în Revista de drept comercial nr. în Dreptul. B. 13. Gălăşescu Pyk. C.. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. 20. 11. nr. s.. Procedura specială a somaţiei de plată.J. 1/2002 Leaua. 22. 12.. 3/2003 Tăbârcă... Bucureşti. 9/1995 Papadopol. 2005. com. Ioan. 147/1996. în Dreptul nr. 16. C. C.. s. 17. Nr.03.S. 2/2003 Luha. 1947 Leaua.com. nr.. V. Editura All Beck. Bunurile. 815/1995.J.. Comentariile Codului de procedură civilă. Cozmanciuc.. 19. D. Tiparul Românesc... în Dreptul nr. Culegere de decizii pe anul 1995 127 . II. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. în Buletinul Jurisprudenţei. Bucureşti.. 15. dec.2002..

Editura C. în momentul înserării în contract a clauzei compromisorii sau în momentul încheierii compromisului2. .Competenţa organelor Curţii de Conturi în materie comercială După adoptarea OUG nr.H. 176 128 . . între persoane fizice şi persoane juridice care au calitatea de comercianţi. 1 2 Ioan Leş. Formele de competenţă: a. 166 Laura Cetean-Voiculescu. 2001. Bucureşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. Bucureşti. numai de a exercita funcţia de control financiar asupra statului şi unităţilor administrativ teritoriale. Cazurile şi condiţiile în care un organ judiciar are îndreptăţirea legală de a soluţiona o anumită cauză se determină prin intermediul regulilor de competenţă. Editura All Beck. 117/2003. exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare prevăzute de lege. Datorită importanţei acordate determinării regulilor de competenţă. Tratar de drept procesual civil. p.Competenţa organelor arbitrale în materie comercială Arbitrajul comercial reprezintă instituţia juridică reglementată pentru soluţionarea unor litigii comerciale născute sau care se vor naşte din acte. Curtea de Conturi nu mai are competenţa de a soluţiona litigiile comerciale. precum şi asupra modului în care se asigură respectarea clauzelor contractuale stabilite pri contractele de privatizare. Competenţa generală desemnează instituţia procesuală prin intermeniul căreia se delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti de atribuţiile altor autorităţi statale sau nestatale1. acestea sunt stabilite în primele articole ale Codului de procedură civilă. Beck. de asemenea. 2007. în calitate de persoane juridice de drept public.CAPITOLUL IV COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR COMERCIALE Competenţa desemnează capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţiona anumite cereri sau litigii. fapte sau operaţiuni comerciale.

instanţe militare.noua instanţă are competenţa să soluţioneze litigiile comerciale. 304/2004. 21/1996. sfera de activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul nostru judiciar2.La procedura arbitrajului comercial se recurge frecvent în litigiile comerciale şi în special în litigiile de comerţ internaţional. cauzele cu minori şi de familie. Judecătoria este competentă să judece litigiile comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100.se realizează transferul efectiv de dosare de la tribunalul de drept comun la tribunalul comercial specializat. cu personalitate juridică. curţi de apel. Tratar de drept procesual civil. tribunale specializate. prevede: “Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Editura All Beck. însă reiese din art.civ. Competenţa materială (de atribuţiune) a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Competenţa materială sau de atribuţiune este forma competenţei prin care se delimitează. care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor legii. 1. Efectele înfiinţări tribunalelor comerciale specializate constau în aceea că: . 2001. este unică. 2 pct. b. Competenţa judecătoriei în materie comercială nu este prevăzută de art.Competenţa Curţii Constituţionale în materie comercială Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei şi realizează o veritabilă juridicţie specială1. înfiinţat prin Legea nr. 2. inclusiv..noua instanţă va avea plenitudinea de jurisdicţie în materie comercială pentru orice procese şi cereri din domeniul comercial. tribunale. 26 din Legea 26/1996. 58/1934 prevede că este competentă pentru a investi cambia cu formulă executorie judecătoria – art. 61 alin. imparţială şi egală pentru toţi. de asemenea. în afară de cele date în competenţa judecătoriei sau de cele date de legi speciale în competenţa altor instanţe. . Atribuţiile Consiliului Concurenţei sunt cele stabilite prin art. Excepţii de la această regulă sunt prevăzute în legi speciale (astfel Legea nr. 167 Ioan Leş. prevede: Judecătoriile judecă: în primă instanţă. Tratar de drept procesual civil. judecătoria este competentă în privinţa investirii cu formulă executorie a biletului la 1 Ioan Leş. p. pe linie verticală. art. 179 2 129 . judecătorii”. .1 lit.000 lei. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Legea nr. Bucureşti. . 1 Cod proc. legea prvede înfiinţarea tribunalelor specializate pentru cauzele comerciale. Criteriul de delimitare a competenţei instanţelor judecătoreşti faţă de competenţa organelor arbitrale îl constituie existenţa convenţiei arbitrale. . . 2. Bucureşti. dar nu şi litigiile care au obiect neevaluabil în bani. cauze de contencios administrativ şi fiscal. în vederea promovării intereselor consumatorilor. Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 1 alin.Competenţa materială (de atribuţiune) a judecătoriei în materie comercială Art. în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. toate procesele şi cererile. 1 Cod proc.civ.Competenţa Consiliului Concurenţei în materie comercială Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Editura All Beck. 2001. Consiliul Concurenţei îndeplineşte o funcţie corectivă privind restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal şi o funcţie prevenitvă de monitorizare a piueţelor în scopul protejării şi stimulării concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal.1 care prevede competenţa tribunalului. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. p.

apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă. 4 prevede: “ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Prin normele de competenţă teritorială se realizează delimitarea de atribuţii pe linie orizontală între diferitele instanţe judecătoreşti de acelaşi grad. . 2.civ. competenţa teritorială generală aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul. recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale.000 lei. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. nu sunt supuse apelului.Competenţa materială (de atribuţiune) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie comercială Cod proc. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. 2007. precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani (art.civ. 72010 Cod proc. competenţă teritorială convenţională2. instanţa supremă este competentă să soluţioneze recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către curţile de apel sau în situaţiile de excepţie. Competenţa teritorială generală în materie comercială Pentru soluţionarea litigiilor comerciale. ca instanţe de apel.Competenţa materială (de atribuţiune) a tribunalului în materie comercială Tribunalul judecă: în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100. Tratar de drept procesual civil. Bucureşti. 212-213 2 Ioan Leş. 1 lit. .H. care prevede: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. care.ordin. p. precum şi în privinţa contestaţiei la executare în cazul urmăririi silite a unui comerciant).a Cod proc. cele privitoare la calitatea de comerciant sau la existenţa unei societăţi comerciale -. art. recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de către curţile de apel în primă instanţă. 2001. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. 2 pct.. potrivit legii. 2. competenţă teritorială alternativă. Editura All Beck.(dacă pârâtul are domiciliul în 1 Laura Cetean-Voiculescu. a. care nu pot fi atacate cu apel. Tribunalul este instanţa cu plenitudine de competenţă în materie comercială. 196 130 . Beck. Editura C. “Curţile de apel judecă: …. a cecului. 3 şi 4. ca instanţe de recurs.civ. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. între persoane. competenţă teritorială excepţională.” .civ. Principiul este enunţat în art. p. în cazurile prevăzute de lege.).: “Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului” .” In materie comercială. precum şi cele asimilate lor prin dispoziţiile art.civ1. 3 pct. Bucureşti.Competenţa materială (de atribuţiune) a Curţii de apel în materie comercială Potrivit art. 5 Cod proc. Se distring următoarele forme: competenţă teritorială generală. Sub incidenţa procedurii de soluţionare a litigiilor comerciale intră litigiile comerciale propriu-zise – toate contestaţiile relative la fapte de comerţ. din Cod proc. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. recursurile în interesul legii. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială.

atunci când e vorba de asigurări asupra vieţii sau a unor bunuri care nu fac obiectul 131 . care dispune: “Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege.civ.civ. 2 şi 8) . . . de competenţa instanţelor judecătoreşti. 4 şi 5): . 7 permite introducerea cererii de chemare în judecată şi la instanţa locului unde persoana juridică are reprezentanţă. instanţa locului de plată. instanţa locului unde se află imobilul. fie chiar în parte. 2 al art. Cazuri de competenţă teritorială alternativă care se referă expres la domeniul commercial (pct. 6 Cod proc. în condiţiile în care intreprinderea de asigurare este faptă de comerţ bilaterală. în materie de asigurare. în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară. b.în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil. Competenţa teritorială alternativă în materie comercială Competenţa teritorială alternativă este forma competenţei teritoriale care consacră dreptul reclamantului de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente. instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.. cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară. la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului. 7 Cod proc. Cazuri de competenţă teritorială alternativă comune cu domeniul civil (pct. proc. Dacă persoana juridică are una sau mai multe reprezentanţe. dar numai pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. în afară de domiciliul său. Pentru ca reclamantul să poată alege instanţa competentă teritorial între cea corespunzătoare domiciliului pârătului şi cea a aşezării comerciale. enumeră cazurile de competenţă teritorială alternativă. 3. trebuie îndeplinite două condiţii: . . comerciale sau industriale. a obligaţiunii. 63 Legea nr.civ.în cererile izvorâte dintr-un contract de transport. civ.în cererile privitoare la obligaţii comerciale. pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc”. . anularea. cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri. 1. 11 Cod proc. In domeniul comercial este importantă norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. instanţa locului de plecare sau de sosire.civ. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea. Prevederile art..litigiul să fie comercial.în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit. se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal”. Norme de competenţă teritorială sunt cuprinse în art. iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. “Când pârâtul. Regula este enunţată în mod expres în art. 12 Cod proc. “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente” Articolul 10 Cod. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut. cec sau bilet la ordin. atunci când bunul asigurat este obiect al comerţului sau cel puţin unilaterală. alin. caz în care raportului juridic de asigurare i se va aplica tot legea comercială. .obligaţiile să fie născute sau urmează să se execute în acel loc. are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole.ţară). 31/1990. Prevederile art. conţine o normă de competenţă teritorială generală în privinţa persoanelor juridice: “Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal”.în cererile privitoare la executarea. rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie.

17-18 şi art. Doctrina şi practica judiciară admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. Editura Servo-Sat. 426 132 . astfel “În materie de asigurare. Laura. 2007 2. 15 Cod proc. I. “ Părţile pot conveni.civ. Beck.civ. Bucureşti. Bucureşti.H. 2001. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. Zilberstein. 2000. Editura C. In materia reorganizării judiciare şi a falimentului. Tratar de drept procesual civil.:”Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele”. Deleanu.H.. I. Bucureşti. 2007. Ioan.comerţului1 – art. Editura All Beck. până la sfârşitul lichidării în fapt. vol. p.civ. p. 19 Cod proc. dacă acesta este proprietarul lor3. 204-205. Editura C. I. 3 pct. până la sfârşitul lichidării în fapt. Competenţa teritorială convenţională în materie comercială Părţile au posibilitatea de a stabili. Tratar de drept procesual civil. Arad. 250 2 Ioan Leş. p. 1 Cod proc. Art. 1994 1 Laura Cetean-Voiculescu. 2001. 251 4 Ioan Leş.civ. Zilberstein. prin acordul lor de voinţă. Editura Servo-Sat. au competenţă teritorială. cu excepţia cazurilor de competenţă teritorială exclusivă reglementate prin norme de competenţă absolute. cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului. În funcţie de caracterul normelor care consacră reguli referitoare la atribuţiile instanţelor judecătoreşti. 2007. Leş.. Potrivit art. 6 Cod comercial. 2001 4. Editura All Beck. Cetean-Voiculescu. Editura Lumina Lex. avem: competenţă absolută (se întemeiază pe norme imperative de la care părţile nu se pot abate în nici un mor) şi competenţă relativă (se întemeiază pe reguli care nu presciu norme obligatorii pentru părţi şi pentru instanţă)2. Editura All Beck. Competenţa teritorială exclusivă în materie comercială Competenţa teritorială exclusivă este forma competenţei teritoriale prin care se stabileşte capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate o anumită cauză. Bucureşti. c. prevede un alt caz de competenţă teritorială exclusivă: Cererile în materie de societate. bunurile asigurate. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. cererile sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului. Bibliografie: 1. p. p. 1994. 2000 3. Bucureşti. Conform art. I. potrivit legii. S. Bucureşti. ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care. Bucureşti. Tratat de procedură civilă.. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.H. Tratat de procedură civilă. Tratar de drept procesual civil. 13 alin. S. potrivit prevederilor art. cât şi cele civile)4. Arad. 60. locul unde s-a produs accidentul” c. Procesul civil internaţional. Bucureşti. 206 3 Laura Cetean-Voiculescu. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. Deleanu. Editura Lumina Lex. vol. Cererile în materie de societate (atât societăţi comerciale. Beck. 16 Cod proc. competenţa unei anumite instanţe judecătoreşti în soluţionarea unui litigiu. Procesul civil internaţional. p. Editura C. Beck.

2001. 7201 care stabilesc regulile care se aplică procedurii concilierii trebuie coroborate cu prevederile art. dar şi persoanele fizice. în condiţiile stabilite de acea lege. Bucureşti. Editura All Beck. Litigiile juridice din acest domeniu au ca participanţi în primul rând persoanele juridice – în special societăţile comerciale.procedura prealabilă a concilierii este obligatorie ( redactarea imperativă a dispoziţiilor art. noţiunea de conciliere directă are o importanţă deosebită pentru cauzele apaţinând materiei comerciale. 109 alin.este directă ( forma directă presupune prezenţa faţă în faţă a participanţilorla domiciliul sau sediulul eventualului pârât ori la locul convenit de părţi pentru a-şi comunica pretenţiile referitoare la obiectul litigiului). .: în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani. p.civ: „În cazurile anume prevăzute de lege. 2 Cod proc. 7201 determină considerarea ca obligatorie a procedurii de conciliere). 803 133 . înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”. reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. aria de aplicabilitate şi de interes a noţiunii de conciliere este foarte largă. 7201 Cod proc. Tratar de drept procesual civil. 1 Ioan Leş. sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.civ. Dispoziţiile art. Conform art.CAPITOLUL V JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ Concilierea părţilor Concilierea în litigiile comerciale – procedură prealabilă şi obligatorie1 Din perspectiva reglementărilor Codului de procedură civilă. Caracterele procedurii prealabile a concilierii .

Bădescu. p. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. Baias. nr. concentrându-se asupta înlesnirii procedurii în sine. Bucureşti. 283 8 F. fără a interveni în conţinutul propriu-zis al negocierii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Roşu. Beck. Ed. G. în Revista de drept comercial nr. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. c. Tratat de procedură civilă. fără conciliator1. în materie de arbitraj ( Tribunalul arbitral poate fi sesizat fără îndeplinirea procedurii concilierii3). Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. proces care include atât cooperarea.H. Procedura concilierii a fost introdusă ca obligatorie în materie comercială b.. 275 Laura Cetean-Voiculescu. în Juridica nr. 5/2002. în Revista de drept comercial. Din interpretarea restrictivă a art. nr. 15. 8/2002. V. Medierea – un alt fel de justiţie. F. un proces de rezolvare a unui conflict. Arad.facilitarea este o formă de negociere asistată. Litigii în materie comercială. Beck. nemijlocită. 1/2006.obligaţia de conciliere este o obligaţie de diligenţă2 Categorii de litigii care necesită procedura prealabilă a concilierii a. în cadrul procedurii somaţiei de plată (concilerea este incompatibilă cu caracterele şi scopul procedurii somaţiei de plată). 281. Dănăilă. p. Belegante. Belegante. Medierea – un alt fel de justiţie.M. p. 7-8/2002. Beck. 9/2005. 7-8/2002. fără a se distinge între cele 1 2 I. p. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. Deleanu. în Revista de drept comercial nr. 7 Laura Cetean-Voiculescu. V. 126-129 5 A. în Revista de drept comercial. p. Bucureşti. atunci când părţile au atât interese comune. . 67-97.H. 2007. în Revista de drept comercial nr. alături de conciliere pot fi incluse: medierea. 2007. rezultă că este vorba de cazurile în care legea reglementează o procedură prealabilă.A. p. 2 Cod proc. 109 alin.medierea este modalitatea extrajudiciară de soluţionare a conflictelor. b.este o procedură contradictorie. p. imparţială şi fără putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile . p. 7/2000. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. II. în care a treia parte asistă părţile să negocieze o înţelegere. 12/2002. arbitrajul. Categorii de litigii care nu necesită procedura concilierii a. prin care mediatorul – o terţă persoană neutră. Bucureşti. cât şi interese divergente. în Revista de drept comercial nr. bazate pe comunicare şi negociere8. Editura C. în cadrul procedurii insolvenţei comerciale4. p. . Servo-Sat. vol. 45-46. p. p. cât şi competiţia în găsirea unui acord7.H. p. 139-144 4 B. . 2000.A. . Ciobanu. 78 9 V. Baias. 2007. Editura C. Gh. facilitarea. Editura C. Luncean.le ajută să rezolve neînţelegerile dintre ele prin utilizarea unor metode şi tehnici specifice. Jurisprudenţă comercială comentată. V. 253-256 134 . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 274 3 Pentru detalii:V. Conexiunea concilierii cu alte proceduri prealabile În categoria modalităţilor alternative de soluţionare a conflictelor5. Diamant. considerate alternative la procesul judiciar6.este formulată în scris ( atât convocarea la conciliere. Medierea vizează ajungerea la o soluţie de compromis. în timp ce consilierea vizează menţinerea sau restabilirea raporturilor dintre părţi prin împăcarea lor9. Concilierea directă. Buta. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). 64-73 6 Laura Cetean-Voiculescu. atunci când împăcarea nu este posibilă. în Dreptul nr. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile.civ. .negocierea reprezintă comunicarea orientată spre încheierea unei înţelegeri. negocierea. Concilierea este obligatorie în privinţa litigiilor comerciale patrimoniale (al căror obiect este evaluabil în bani). cât şi dovada îndeplinirii procedurii prealabile).

p. iar temeiul legal al acestor pretenţii să fie însoţit de înscrisuri pe care părţile îşi întemeiază punctele de vedere7.civ. 296 135 . în Dreptul nr. 2 din Codul de procedură civilă. 2 Cod proc. Îndeplinirea procedurilor prealabile trebuie verificate întrucât: . . Bucureşti.se desfăşoară în condiţii stabilite de lege. 109 alin. iar prevederile sale devin obligatorii pentru cele două părţi (atât reclamant. În situaţia în care pârâtul nu dă curs solicitării de a se prezenta la conciliere. reclamantul poate introduce împotriva acestuia cererea de chemare în judecată. A. forma scrisă a convocării la conciliere este obligatorie în toate cazurile. 2001. Roşu. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Tratar de drept procesual civil. p. Costin. în procesul verbal de conciliere. Bucureşti. Buta. 99-111 2 M. În doctrină1 s-a afirmat că această concepţie ar contribui la accelerarea judecăţilor şi la degrevarea instanţelor judecătoreşti şi la armonizarea legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene. Buta. reclamantul fixează o dată la care pârâtul se va prezenta ca să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.facultative şi cele obligatorii. În procesul verbal vor fi precizate clar pretenţiile părţilor cu privire la obiectul litigiului. Teorie şi jurisprudenţă. 9-28 7 Laura Cetean-Voiculescu.civ. p. dar nu mai repede de 30 de zile de la data primirii convocării la conciliere de către reclamant.: reclamantul va convoca partea adversă. nr. 1 M.N. 2007. 4/2004. 3 Cod proc. Bucureşti. In concluzie. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 4/2004. În situaţia în care pârâtul dă curs solicitării primite din partea reclamantului şi se prezintă la data la care este convocat se consemnează în scris. Editura C. Miff. 2003. Beck. 12/2001. Editura Lumina Lex. Petrovici. p. nr. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. ori la sediul societăţii comerciale. Convocarea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Editura Lumina Lex. acesta trebuie să fie la domiciliul pârâtului dacă este vorba de comerciant sau necomerciant persoană fizică. p. prin telegramă. 803 5 Gh. Pentru realizarea procedurii concilierii prealabile. ori la sediul uneia dintre părţile litigante6. 7/2001. fax sau orice alt mijloc de comunicare3 care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. rezultatul discuţiilor. în Dreptul nr. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal.trebuie să existe corespondenţă între conţinutul procedurii prealabile şi conţinutul cererii de chemare în judecată2. Jurisdicţie comercială. 109 alin.. Editura All Beck. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. p. cât şi pârât). p. respectiv data primirii convocării. 7201 alin. să stabilească un alt loc pentru desfăşurarea concilierii5. telex. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 107 3 Gh. Locul de desfăşurare a procedurii concilierii nu este precizat în lege. ce va fi semnat de fiecare dintre părţi. în Revista de drept comercial. Dovada primirii convocării la conciliere se anexează la cererea de chemare în judecată. data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. 2 din Codul de procedură civilă. Bucureşti. Teorie şi jurisprudenţă. Nimic nu împiedică părţile ca prin acordul lor de voinţă. 311. în Revista de drept comercial. Petrovici. 7201 alin. 2003. p. 313 6 M. precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.159-167 4 Ioan Leş. Fanu-Moca. A.H. dar ţinând cont de normele de competenţă teritorială generală sau principiile de echitate4. C. Dovada îndeplinirii obligaţiei de conciliere Potrivit art. Jurisdicţia comercială. Potrivit art.

114. . precum şi probele pe care se întemeiază cererea. va pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii formulateşi va respinge cererea ca inadmisibilă. Etapa scrisă pregătitoare Etapa scrisă pregătitoare reprezintă prima etapă a dezbaterilor judiciare.. 7204 alin. Dacă instanţa de judecată este sesizată cu judecarea unei cauze în care procedura concilierii directe este obligatorie şi aceasta nu a fost îndeplinită. 1 pct. .numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu.civ. dacă instanţa constată îndeplinirea procedurii concilierii. . 7204 alin. p. după caz. 2001. codul fiscal şi contul bancar. care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere. când este cazul. a. În această etapă: . cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: . 7203 Cod proc. denumirea şi sediul lor. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. 368 136 .) b. Potrivit art. faptul că reclamantul evită plata taxelor de timbru în situaţia unui proces. Bucureşti. 7203 se completează cu cu cele ale art. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. . anexându-se dovada calităţii.numele. în faţa primei instanţă. iar în procesele 1 Ioan Leş.semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia. cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Potrivit art. 1 Cod proc.se depune întâmpinarea şi cererea reconvenţională.civ. în acelaşi timp. art.se citează părţile. la alin. Cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul investeşte instanţa de judecată cu soluţionarea pretenţiilor sale. dimpotrivă. 2: Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. 112 prevede că în cazul în care reclamantul locuieşte în străinătate. 7201alin.se introduce cererea de chemare în judecată ( se investeşte instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului). Editura All Beck. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. Tratar de drept procesual civil. în cererea de chemare în judecată trebuie să se arate şi domicliul ales în România. arătând. precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori. La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. (art. va putea trece la administrarea dovezilor şi judecarea fondului cauzei. . 2. Prevederile art. Întâmpinarea Întâmpinarea este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de către reclamant. La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile.civ. pentru persoanele juridice. menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art.obiectul şi valoarea cererii. . reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii. după caz. şi apărările sale1. (În cazul persoanelor fizice. 112 Cod proc.motivele de fapt şi de drept. precum şi.Avantajele procedurii concilierii constau în: faptul că neînţelegerile pot fi soluţionate de către părţi într-un timp cât mai scurt.

cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională se judecă împreună. d. Editura C. va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Tratar de drept procesual civil.reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul. Bucureşti. Editura C. c. Cererea reconvenţională Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2. el poate face cerere reconvenţională. sub pedeapsa nulităţii. Art.urgente. 1 lit. precum şi prin faptul că instanţa are posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care-şi va desfăşura activitatea1. 7205 Cod proc. 7203 alin. după aprecierea instanţei.contribuie la urgentarea soluţionării procesului. Este deosebit de important depunerea întâmpinării în materie comercială. poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării. prevede modalităţile de comunicare a cererilor şi a actelor de procedură: Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face. . 86 din Cod proc. cel puţin 5 zile.obiectul cererii reconvenţionale să fie de natură comercială. întrucât: . p. Beck. cu cel puţin 3 zile. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere. p.se realizează egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării. Bucureşti. Citarea părţilor în litigiile comerciale Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea. Beck. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. . precum şi pentru studierea acesteia de către pârât. Disjungerea cererilor se va pronunţa în materie comercială numai în cazuri extreme.H. termenul poate fi şi mai scurt. în sensul de a deriva din acelaşi raport juridic.civ. . În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională. 317-318 137 . 2007. a) şi b). În cazul litigiilor prevăzute de art. determinată de necercetarea fondului. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Potrivit art. 313 2 Ioan Leş. legate special de celeritate. din oficiu. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională: . Bucureşti. 115. În pricinile urgente. La cererea părţii interesate. prin 1 Laura Cetean-Voiculescu. ţinând seama de complexitatea cauzei. 2007. în litigiile comerciale nu pot fi inovecate pretenţii civile.civ.: Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic. citaţia.H. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere. prin motivarea ei. menţionându-se şi datele arătate la art. Editura All Beck. reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare.pretenţiile pârâtului să aubă legătură cu cererea principală. . prin arătarea dovezilor. 372 3 Laura Cetean-Voiculescu. iar în procesele urgente. 2001. instanţa. datorită avantajelor pe care le oferă soluţionarea concomitentă a celor două cereri3. p.

şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. citarea părţilor. este obligată să ia de îndată măsurile necesare. se consideră că este mai potrivită acordarea de termene scurte. îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri. asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor. 85/2006. precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe. Dacă au fost invocate mai multe excepţii. precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. 1 din Legea nr. când este cazul. Roşu. procesele se judecă cu precădere faţă de alte litigii. Comunicarea se va face prin poştă. Dezbaterea cauzei în şedinţă publică Din dispoziţiile Codului de procedură civilă pot fi desprinse două reguli importante care sunt destinate soluţionării eficiente şi rapide a procesului: a. Regula stabilită este acordarea termenului de judecată “în ziua următoare sau la termene scurte”. potrivit legii. Pentru motive temeinice. La aceste termene instanţa poate stabili. judecata. în acelaşi timp: 1 C. Instanţa este datoare să asigure. editat de Oficiul Naţional al registrului Comerţului. chiar şi asupra fondului. 7-8/2001. relaţii scrise. precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului (art. vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri. poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu. 7206 alin. în materie comercială. 7 alin. soluţionarea cu celeritate a procesului. în Revista de drept comercial nr. În cadrul procedurii insolvenţei. a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. în ziua următoare sau la termene scurte.) Când procedura de citare este legal îndeplinită. Instanţa solicitată. dacă procedura de citare nu este îndeplinită. Procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. precum şi comunicarea oricăror acte de procedură. răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. care pot contribui la soluţionarea cu celeritate a litigiilor comerciale şi dau posibilitatea administrării oricăror probe1. cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. succesive. care nu a fost legal citată sau căreia nu i-au fost communicate actele de procedură. b. date în cunoştinţa părţilor. O particularitate a litigiilor comerciale constă în existenţa unei noi excepţii procesuale – lipasa procedurii prealabile – ce poate fi ridicată în faţa instanţei. pentru parte sau pentru cel care o reprezintă. potrivit art. 159-167 138 . 2. de la săptămână la săptămână. p. Considerţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. În doctrină. A. alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. Sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedură este nulitatea relativă (întrucât poate fi invocată numai de către partea interesată. în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.civ. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. Judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi.agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia. când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă. 1 Cod proc. Fanu-Moca. iar excepţia este acordarea de termene normale. potrivit legii. precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. 222.

întrucât nu mai sunt dosare de conexat2. (art. art.civ.civ) 1 Laura Cetean-Voiculescu. Hotărârii judecătoreşti pronunţate în materie comercială sunt executorii şi sunt supuse atât apelului cât şi recursului. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. Hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde elementele obligatorii (care alcătuiesc cele trei părţi esenţiale ale oricărei hotărâri judecătoreşti: practicaua. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti Întrucât dispoziţiile speciale privind soluţionarea litigiilor comrcaile nu prevăd norme speciale. purtând menţiunea că este irevocabilă. 326 2 M. 7208 şi art. 7209 Cod proc. şi de la comunicare. iar potrivit 7204 alin. deliberarea se va face în confom prevederilor cuprinse în Cartea II Titlul III Capitolul IV. excepţia de procedură a necompetenţei şi excepţia lipsei procedurii prealabile. 1 Cod proc. momentul la care poate fi formulată cererea de sechestru asigurător sau poprire asigurătorie. 7208 Cod proc. excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia conexităţii. 11/2003. Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. 6 Cod proc. Asistarea părţilor Asistarea presupune punerea la dispoziţia mandantului a cunoştinţelor prin oferirea de consultanţă juridică sau prin consiliere în formularea de acte la diferite autorităţi publice.darea de cauţiune. 6 Cod proc. ridicarea sechestrului asighurător. (7202 Cod proc. în Dreptul nr.) Alte aspecte specifice judecăţii în primă instanţă în materie comercială a.civ. 107-123 139 .civ. p. 7209 alin. constituie titlu executoriu. 4 Cod proc. sunt prevăzute două reguli derogatorii de la dreptul comun: 1. asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . motivarea sau considerentele – motivele de fapt şi de drept şi dispozitivul). întrucât admiterea ei duce la respingerea cererii. prin încheiere executorie. În procesele şi cererile în materie comercială părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti.civ. În art. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. Art. dacă a fost dată fără citarea lor. instanţa va cerceta mai întâi excepţia de necompetenţă. prevede: De asemenea.sunt prevăzute de Codul comercial. preşedintele va putea încuviinţa. preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii. Bucureşti. în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială. Tăbârcă.civ. Beck. poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.). fără efectuarea altor formalităţi (art. Editura C.H.civ. 7209 Cod proc. în materie comercială. p.partea introductivă. deoarece numai instanţa competentă poate verifica cea de-a doua excepţie1. Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute de 1141 alin. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. 2. prevăzute de art. dacă a fost dată cu citarea părţilor..1. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi. 261 alin. sechestrarea navelor. în condiţiile legii. măsuri asigurătorii. hotărârea. b.civ. precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt. 2007. astfel încât nu se mai pune problema analizării celeilalte excepţii. 2. trebuie cercetată mai întâi excepţia lipsei procedurii prealabile.

Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie de către instanţă în cazul obligaţiilor comerciale Potrivit prevederilor Codului comercial. V. Bucureşti. Dănăilă. Stăruinţa instanţei pentru soluţionarea litigiului prin înţelegere În cursul judecăţii asupra fondului procesului. instanţa este datoare să asigure desfăşurarea cu cleritate a procesului. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.. instanţa va stărui pentru soluţionarea lui. când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.M. potrivit art.. Hotărârea pronunţată nu poate fi atacată nici cu apel. potrivit legii. în Revista de drept comercial nr. A.. Miff. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. Editura Lumina Lex.. În materie comercială termenul de perimare este de şase luni. nr. 7/2000 3. II. Deleanu. 248 Cod proc. Bucureşti. M. f. prin înţelegerea părţilor. Arad. Baias.. g. Perimarea judecăţii în litigiile comerciale Potrivit art. Gh. apel.civ.H. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor.. contestaţie. Litigii în materie comercială. c. e. Termenul perimării nu curge cât timp. în tot sau în parte. fără vina părţii. Jurisprudenţă comercială comentată. Editura C.N.. Teorie şi jurisprudenţă. Inadmisibilitatea retractului litigios In materie comercială. V. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. nr. Se observă că în cazul litigiilor comerciale. vol. în Revista de drept comercial. G. Buta. nr.Regula potrivit căreia părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistate de experţi ori de alţi specialişti. cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. V.. 44: În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. în Juridica nr.civ.A. Tratat de procedură civilă. dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. 2003 4. Jurisdicţia comercială. 5/2002 5. Belegante. Bibliografie 1. F. Gh. care dispune că: procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. 1402. Beck. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial. chiar împotriva incapabililor.. se întemeiază pe caracterul complex al litigiilor comerciale. Medierea – un alt fel de justiţie. Costin. Ciobanu. 2000 140 . 7-8/2002 2. 7206 Cod proc. judecătorul este obligat să stăruie pentru soluţionarea prin înţelegerea părţilor. Servo-Sat. Gh. în Revista de drept comercial nr. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. 12/2001 8. Laura. Bădescu. 45 Cod com. nici cu recurs. Ed. instanţa este datoare să asigure. în Revista de drept comercial.. Concilierea directă. Asigurarea celerităţii Regula este prevăzută expres de art.. I. 1021 din Codul civil.. 9/2005 9. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. recurs. Cetean-Voiculescu. d. în Revista de drept comercial. Partea nu se socoteşte în vină.: Orice cerere de chemare în judecată. 12/2002 7. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.: Contractul litigios prevăzut de art. Buta. 2007 6. art.

civ. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. Ioan. Drept procesual civil. Luncean.. p.. în Dreptul nr. legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor şi de a casa ori modifica acele hotărâri ce sunt greşute sau de a le confirma pe cele ce sunt legale şi temeinice1. în Revista de drept comercial nr. nr. 109 alin. în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. Bucureşti. 11. în Dreptul nr. C.10. 530 141 . 12. în Dreptul nr. 8/2002 Leş. 1981. Editura All Beck. Fanu-Moca. . Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”.. 9. p. Stoenescu. M. Editura Didactică şi Pedagogică. B. Editura All Beck. Bucureşti. Controlul judiciar reprezintă dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica. 14. 2001 Petrovici. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. A. 4/2004 Roşu. Tratar de drept procesual civil. Potrivit art. în Revista de drept comercial. 7-8/2001 Tăbârcă.. 1 I. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. Căile de atac şi Procedurile speciale.. 7208 Cod proc.”Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială.. 13. 15... 11/2003 CAPITOLUL VI JUDECATA IN CONTROL JUDICIAR Controlul judiciar se declanşează prin intermediul căilor legale de atac prevăzute în Codul de procedură civilă. V. Codul de procedură civilă. M. 1/2006 Roşu. 2001. stabileşte două reglementări distincte referitoare la hotărârile pronunţate în materie comercială: 1. Ioan Leş. S. Tratat de drept procesual civil. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. Zilberstein. Diamant. 2 din Codul de procedură civilă. Bucureşti. A.

Existenţa a trei sau mai multe grade de jurisdicţie este de natură să complice în mod inutil sistemul de organizare a unei justiţii democratice şi eficiente1. Dispoziţii speciale prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti nu sunt supuse apelului sau că pot fi atacate numai cu recurs. sunt derogatorii de la norma generală care instituie că hotărârile pronunţate în materie comercială sunt susceptibile de apel. 24 2 Ioan Leş.civ. purtând menţiunea că este irevocabilă. Gheorghiu. în Revista de drept comercial. 327-328. dispoziţiile art. II. vol. 539. V. luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”. 1 al art. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. litigii al căror obiect are o valoare de până la 100. Beck. 2001. În legi speciale comerciale se regăsesc texte care prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti pot fi atacate doar cu recurs. 60 alin. 6/2003. atât în materie civilă. pentru creditorul prezent.civ. :“Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere. 3733 Cod proc. art. hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt susceptibile de apel. 102-103.M. cât şi nepatrimoniale s-a exprimat opinia3. Bucureşti. 2821 alin. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare. în Revista de drept comercial. 3 N.civ. că este susceptibilă de apel.2. 1 Cod proc. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac”. dispune:” Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. 31/1990: “Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului”. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. 31/1990: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului”. 3 din Legea nr. nr. 282 1 din Codul de procedură civilă. Apelul Apelul reprezintă calea ordinară de atac prin care oricare dintre părţile litigiului comercial poate solicita jurisdicţiei imediat superioare reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond2. acţiunile posesorii. Ciobanu. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. iar cele pronunţate în apel sunt susceptibile de recurs. 12/2004.:”Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. Exemplificăm în acest sens. şi de la comunicare. Editura C. p. p. Bucureşti. 431 142 . pentru cel lipsă. 1 din Legea nr.H. potrivit art. precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. Laura Cetean-Voiculescu. cât şi în materie comercială.000 lei inclusiv. Dacă cererea cuprinde atât capete patrimoniale. pentru că dispoziţiile 2821 alin. 2007. 7209 Cod proc. Astfel. fără efectuarea altor formalităţi”. În materie comercială. Tratat de drept procesual civil. Potrivit art. p. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. 1 Cod proc. 1 Ioan Leş. ale art. p. p. 62 alin. Actuala reglementare asigură principiul dublului grad de jurisdicţie. constituie titlu executoriu. De asemenea. nr. hotărârea.civ. Editura All Beck. în doctrină s-a afirmat că numai promovarea consecventă a principiului celor două grade de jurisdicţie poate da eficienţă imperativului de realizare a unei justiţii eficiente şi rapide.

1. în cazul nesocotirii unor norme procedurale1. . 284 alin. Editura All Beck. citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Tratat de drept procesual civil. Editura C. Potrivit art. 317 alin. apelul nu are efect suspensiv nici în cazul în care a fost declarat în termen. dacă legea nu dispune altfel (art.Legea nr. Bucureşti. în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege. 12 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. de retractare.Legea nr. nci în cazul în care acest termen nu a fost respectat. In materie comercială. Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României. Beck. prevede unele norme procedurale cu privire la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. În cazul admiterii recursului. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. dacă legea nu dispune altfel. prin intermediul căreia părţile sau procurorul pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru cazurile prevăzute în mod limitativ de art. Recursul Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căruia ser poate cere desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în apel sau fără drept de apel. pentru motivele prevăzute în art.). Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Motivele recursului se pot depune la instanţă.Legea nr. recursul va fi soluţionat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curta de apel. decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului.civ. 317-318 Cod proc. În termen de 3 zile de la data depunerii. oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii..civ. Partea a IV-a. Contestaţia în anulare Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară. 609 143 .H. 438 2 Ioan Leş. dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului).. cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată”. Hotărârile 1 Laura Cetean-Voiculescu. 8. termenul de recurs este de 10 zile.civ. p. 2001. 304 Cod proc. 301 Cod proc. In materie comercială sunt prevăzute reguli pentru soluţionarea recursului: . 2007. 85/2006 art. Fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 85/2006 art. Contestaţia în anulare obişnuită2 ( poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. p. În dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt consacrate două forme ale contestaţiei în anulare: 1. 1 Cod proc. 60 dispune: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului. pentru orice alte persoane interesate. Instanţa de recurs este Curtea de apel. 31/1990 la art. iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ. Bucureşti.civ.

irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare. a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare şi vizează numia hotărârea instanţei de recurs.. Potrivit art. Bucureşti. Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României. (art. să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.. p. publicată în Revista de drept comercial nr. din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. 616-617 C. precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul.civ. Editura All Beck.2002. Tratat de drept procesual civil. Editura C. 5/2004.M. Ciobanu. Beck.04. II 1 2 Ioan Leş. s. 1 Cod proc.civ. Bibliografie: 1. vol. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă..com. 2007 2.. Partea I. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Recursul în interesul legii Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac ce are ca scop asigurarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării.322 Cod proc. pentru motivele arătate mai jos. de retractare prin intermediul căreia se obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art. 317 alin. p.J.civ). 2. Revizuirea Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară. nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. fără a implica reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor2. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe. dec. Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii.: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa. Bucureşti. 318 alin.civ. Cetean-Voiculescu. 2382/2. Laura. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. respingând recursul sau admiţându-l numai în parte.S.H.: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. nr. pentru ziua când s-a judecat pricina. 207-208 144 . 2001. 1 Cod proc. V. Contestaţia în anulare specială1 (poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs şi numai pentru cazurile prevăzute de art. nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. 329 Cod proc.

Bucureşti. 1981 7. s. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. 7208 şi art. Editura All Beck. nr.com. nr.S.Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială.. Leş. Leş. Bucureşti. N. 14 .civ. 2821 din Codul de procedură civilă. 7209 Cod proc. Cap. Căile de atac şi Procedurile speciale.J... Zilberstein. 12/2004 4. hotărârea. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. publicată în Revista de drept comercial nr. 5/2004 CAPITOLUL VII EXECUTAREA SILITĂ A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIE COMERCIALĂ Executarea silită în materie comercială urmează regulile dreptului comun cu privire la executarea silită. 1 al art. Stoenescu. S.. au relevanţă în privinţa executării silite a hotărârilor judecătoreşti: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. purtând 145 . Drept procesual civil.2002. 2001 5. Tratat de drept procesual civil.. în Revista de drept comercial.. Gheorghiu. Ioan. în cazul în care dispoziţiile speciale ale procedurii speciale de soluţionare a litigiilor comerciale sau cele cuprinse în legi comerciale speciale nu prevăd altfel. 2382/2. nr. Ioan. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. Art. în Revista de drept comercial. 6/2003 6.04. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual.. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. I. C.. dec. Editura Didactică şi Pedagogică.3.

există şi alte înscrisuri care au valoarea unor titluri executorii: 1. Textul de lege reglementează1 o procedură execuţională dată în sarcina organului de executare. 105/1992 recunoaşte hotărârilor judecătoreşti străine. iar în conformitate cu art. în cazul celorlalte titluri executorii. 66. art. este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea. 4. Conform art. biletul la ordin sau cec ul au forţă executorie. 58/1934 şi Legii nr. care se execută fără formula executorie. constituie titlu executoriu. 59/1934. potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. afară de încheierile executorii. Potrivit Legii nr. 1. indiferent de izvorul ei. fără efectuarea altor formalităţi”. 368 dispune: Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. executorul judecătoresc are de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată. ele vor fi calculate de organul de executare. de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege. putere de lucru judecat.menţiunea că este irevocabilă. Pentru a proteja drepturile părţii care a obţinut câştig de cauză Codul de procedură civilă. 374: Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 373 Cod proc. persoana 1 Curtea Constituţională. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă. forţă probantă şi forţă executorii. care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Codul de procedură civilă la art.XI. penalităţi sau alte sume. care dacă vor constata creanţe certe şi lichide au putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acestora. 484 din 29 septembrie 2005. potrivit legii. Adică. fără a mai fi nevoie de investirea cu formulă executorie. 269 alin. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii. hotărârea judecătorească pronunţată în materie comercială reprezintă titlu executoriu. Împotriva acestei operaţii. şi la actualizarea acestei sume. potrivit legii. cambia.civ. Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani. “Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori. fără să fi fost stabilit cuantumul acestora. Hotărârile pronunţate în materie comercială fac parte din categoria excepţiilor şi nu trebuie investite cu formulă executorie. Decizia nr. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. constituie titlu executoriu. Alături de hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti în materie comercială. 2 şi 3 dispune: “În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi. 2. de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. Legea nr. 372 Cod proc. în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. 1040 din 23. la cererea creditorului. 3.2005 146 . 3712 alin.civ: Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care. actele autentificate de notarii publici. Legea nr. în cazul urmăririi bunurilor. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu. Executarea hotărârilor judecătoreşti Potrivit art. 36/1995 art. organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei. calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau. pblicată în Monitorul Oficial nr. se va proceda. În cadrul acestei proceduri.

61. în termen de 30 de zile de la primirea notificării. 2/2002.civ. p. se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul. 1944 din OUG 51/1998 ). 190/1999 a fost modificată şi completată prin Legea nr. AVAB poate folosi executori judecătoreşti. precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 1 Cod proc.O. 2811. 108-131 3 Legea nr. 2007. art. 1945. Fuduli. pentru valorificarea activelor bancare. 20 din lege. în caz contrar creditorul poate proceda la executarea silită fără nicio altă somaţie.U. acestea trebuie investite cu formulă executorie de către instanţa locului unde este situat imobilul4. 399 alin. ori îşi poate organiza corpul de executori proprii. dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. potrivit art.care se consideră vătămată în drepturile sale –debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare. î Revista de drept comercial. contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a creditului. devine exigibilă. 2007. 1 Laura Cetean-Voiculescu. În conformitate cu prevederile art. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare3. preţul de pornire la licitaţiei se stabileşte prin expertiză. în condiţiile legii. dacă împrumutatul nu execută obligaţiile asupra cărora a fost notificat. Valorificarea unor active bancare. 23. Potrivit art. cu dobânzile aferente la data operării rezilierii. calea de atac împotriva acestora este contestaţia la executare.civ1. o notificare prin scrisore recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc sau bancar. Părţile sau terţele persoane prejudiciate prin actele de executare silită. Vânzarea bunurilor urmărite silit se face prin licitaţie publică organizată de o comisie din cadrul AVAB. dispune: “ Împotriva executării silite. p. întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Derogări de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă .H.Legea nr. 51/1998 prevede norme derogatorii de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă. 34/2006 4 Laura Cetean-Voiculescu. Beck. Bucureşti. Art. Bucureşti. Nr. În vederea executării silite a titlurilor executorii. precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”. 58/1934. . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 449 2 A. creitorul ipotecar va trimite împrumutatului. executarea creanţelor ipotecare se va face de către executorii proprii ai instituţiilor autorizate sau de către executorii judecătoreşti. la ultima adresă comunicată. 451 147 . nr. Editura C. expertul desemnându-se de AVAB pe bază de contract. după caz. prevenindu-l asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare.G nr. Potrivit art. în cazul întârzierii la plată. prevede: cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. Beck. Editura C. De asemenea.Reguli privind executarea silită sunt statuate prin Legea nr. numită prin ordin al preşedintelui (art.H. precum şi garanţii reale şi personale subsecvente constituie titluri executorii. p. . 399-404 Cod proc. numiţi prin ordin al preşedintelui AVAB2. Termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu este de 5 zile lucrătoare de la primirea titlului executoriu.

Valorificarea unor active bancare. în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului.2005 148 . 54 din Legea asupra cecului. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. pblicată în Monitorul Oficial nr. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cecul a fost emis. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii. 59/1934 prevede: Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. Bibliografie: 1. Decizia nr. 62 din Legea nr. 59/1934 prevede dispoziţii derogatorii cu privire la executarea silită Art. nr. creditorul va putea obţine măsuri de asigurare. A. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură. înaintea oricărei alte pricini. Potrivit art. înaintea oricărei alte pricini. Fuduli.Inscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investire cu formulă executorie. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată.. Opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formulă executorie. 53 din Legea nr. înscriindu-se în fals. Bucureşti. 2/2002 3. de urgenţă şi cu precădere.. Laura. Editura C.H. În caz de suspendarea executării. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. 58/1934: În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii. Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura. de urgenţă şi cu precădere. Curtea Constituţională.Legea nr. debitorul poate face opoziţie la executare. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cambia a fost emisă. sau nu recunoaşte procura. somaţia va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul. în Revista de drept comercial. 484 din 29 septembrie 2005. debitorul poate face opoziţie la executare. Cetean-Voiculescu. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii. . Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. 1040 din 23. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. Beck. 2007 2. Potrivit art.XI. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->