CAPITOLUL I FONDUL DE COMERŢ SECŢIUNEA I Noţiuni generale privind fondul de comerţ Legea nu defineşte fondul de comerţ.

Există o singură referire legală ce foloseşte această expresie: art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, unde se vorbeşte despre operaţiunile ce au ca obiect fondul de comerţ – „ donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ”. Legea nr. 99/1999, Titlul VI, în art. 10 alin. 3, garanţia reală mobiliară poate avea ca obiect şi fondul de comerţ. De asemenea, Legea nr. 11/1992 privind combaterea concurenţei neloiale, în art. 1 1 lit. c, defineşte fondul de comerţ astfel: constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. Separat de asta, Codul Comercial 1938, reglementează actele juridice privind fondul de comerţ1. Noţiunea, caracterele, elementele şi natura sa juridică au fost precizate de doctrină. S-a arătat că2, orice activitate comercială obligă pe întreprinzătorii, persoane fizice ori juridice să utilizeze anumite instrumente, din cele mai variate, care să-i ajute să-şi realizeze scopul economic propus. Aceste lucruri, instrumente ale exerciţiului comerţului sunt separate din punct de vedere economic, prin destinaţia lor de celelalte bunuri ce intră în patrimoniul comerciantului. Teoria fondului de comerţ nu încalcă principiul unităţii patrimoniului înscris în art.1718 Cod Civil deoarece “acest patrimoniu are numai o valoare economică, nu şi o valoare juridică, independentă de voinţa titularului său”3. Definiţia Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei, şi implicit obţinerii de profit4 .
P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Codul Comercial “Carol al II-lea”. Raportul Consiliului Legislativ. Comentarii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940; P.Poruţiu, Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial, Sibiu, 1943. 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 119; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 515-516; P.Poruţiu, Tratat de drept comercial, vol.I, Cluj, 1946, pag.352. 3 I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, p.515. 4 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p.119; O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.164; O.Căpăţână, Caracteristici generale ale societăţilor comerciale, articol, Dreptul nr.9-12/1990, p .23.
1

1

Alături de fondul de comerţ pot există din punct de vedere economic şi alte fonduri: fonduri ale meşteşugarilor, fonduri ale persoanelor care desfăşoară activităţi libere (arhitecţi, medici, avocaţi).Ca să vorbim despre existenţa unui fond de comerţ trebuie ca activitatea căreia îi sunt afectate bunurile să fie comercială. Exploatarea acestor bunuri trebuie să fie făcută de un comerciant ce urmăreşte atragerea de clientelă şi obţinerea unui profit economic, patrimonial. Fondul de comerţ şi intreprinderea Noţiunea de intreprindere se foloseşte mai rar de dreptul pozitiv. Art.3 C. com. enumeră, spre exemplu, tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiective comerciale – „Orice întreprinderi de furnituri; întreprinderile de spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; întreprinderile de construcţii; întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde” Această noţiune o întâlnim frecvent în ştiinţele economice. Intreprinderea este definită, în general, ca ansamblul tuturor elementelor materiale şi umane grupate şi organizate de comerciant, persoana fizică ori juridică, pe riscul său în vederea obţinerii unui produs destinat schimbului1. Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obţinerea de profit şi care presupune, în mod obligatoriu combinarea factorilor productivi- natura, capital, munca- în aşa fel încât să producă rezultate economice şi riscul pe care intreprinzatorul şi-l asumă. Numai activitatea economică, sistematică şi complexă, în întregul său , organizată (nu şi actele izolate), cu scopul de a aduce un câştig poate fi considerată intreprindere. Evident că, conceptul de intreprindere a evoluat în timp2. Concepţiile mai noi evidenţiază funcţiile sociale ale intreprinderii, de a promova un echilibru între interesele divergente ale intreprinzatorului ce-şi asumă riscul acţiunii, ale salariaţilor şi ale clienţilor3. Vedem, astfel că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri cuprins într-o intreprindere comercială, adică într-o structură economică ce are ca scop efectuarea de acte de comerţ de către intreprinzătorul comerciant. Deci, avem de a face cu două noţiuni distincte4 . Sfera noţiunii de intreprindere cuprinde şi pe cea a noţiunii de fond de comerţ. Adică, structura globală a intreprinderii include ca parte componentă şi fondul de comerţ 5.

A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.77 Pentru precizări suplimentare a se vedea: O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.169; D.Gălăşescu, Pyk, Drept Comercial, Bucureşti, 1948, p.350; I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. .241-253; C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,Cluj, 1948, vol.I, pag.73. 3 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.170 4 Există opinii foarte diferite în legătură cu corelaţia dintre cele două noţiuni. Pentru date suplimentare a se vedea : I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti.,vol.I, p.252; E.Cristoforeanu, Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale, Pandectele romane , 1942, IV, p.18. 5 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.172
2

1

2

SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a fondului de comerţ In doctrină s-au emis diferite teorii în legătură cu natura juridică a fondului de comerţ. S-a căutat să se dea răspuns unor întrebări: care este regimul juridic al ansamblului bunurilor căruia comerciantul îi atribuie o destinaţie economică precisă?; cum se explică faptul că ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale? a) Teoria personificării fondului de comerţ Se apreciază că fondul de comerţ devine el însuşi subiect de drept, distinct de persoana comerciantului. El se detaşează de intreprinzător, are drepturi şi datorii, patronul nefiind decât un reprezentant al fondului. Această concepţie contravine principiului înscris în art.1718 Cod Civil privind unitatea patrimoniului. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu, cu care răspunde pentru toate obligaţiile asumate, civile şi comerciale1. b. Teoria universalităţii de drept Fondul de comerţ este văzut ca o universalitate juridică, universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii distincte de drepturile şi obligaţiile civile2. Văzut ca universalitate de drept fondul de comerţ “ar proceda după modelul universalităţilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului, un activ si un pasiv propriu în conexiune indisolubilă, adică ar fi echivalentul patrimoniului general “3. Dobânditorul unei asemenea universalităţi ar fi continuatorul succesorului său şi trebuie să plătească datoriile acestuia. Adică, fondul de comerţ ar cuprinde şi datoriile, idee cu consecinţe neacceptabile în momentul în care fondul de comerţ ar fi înstrăinat ori gajat. Ideea este neproductivă deoarece nimeni nu este interesat să cumpere datorii4. Mai mult, acceptarea acestei concepţii ar duce la ideea că un comerciant titular de mai multe fonduri de comerţ ar avea mai multe patrimonii. c) Teoria universalităţii de fapt Fondul de comerţ ar fi o universalitate de fapt creată prin voinţa intreprinzatorului. Universalitatea de fapt este văzută ca un complex de bunuri, o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale. Această asamblare se realizează numai prin voinţa comerciantului care desprinde din patrimoniul său o cantitate de bunuri şi cărora le dă o destinaţie şi o unitate. Izvorul universalităţii de fapt este numai voinţa proprietarului (această spre deosebire de universalităţile legale pe care legea le crează şi le stabileşte natura juridică) 5, care unifică masa amorfă de bunuri ce formează fondul de comerţ într-o entitate nouă. Ideea are semnificaţie practică deoarece în acest caz fondul de comerţ poate fi vândut, gajat, închiriat, grevat de sarcini6.

St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, pag. 121; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 522 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 121 3 I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 524 4 Acest fenomen se observă în mod pregnant în procesul actual de privatizare. Eventualii investitori nu sunt dispuşi să cumpere fondurile de comerţ în care se includ şi datoriile. 5 Exemplu de universalitate legală: succesiunea sub beneficiu de inventar. 6 H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.

1

3

525 6 A. Georgescu.c. Practică judiciară în materie comercială.G D. 1993. Paris 1902. drept ce trebuie apărat ca atare. chiar dacă nu există clauza expresă în acest sens. Jurisprudenţa generală. S-a formulat şi teza că fondul trebuie privit ca un drept de clientelă ce conferă titularului un monopol de exploatare4.64-66.Deşi teoria universalităţii de fapt a fost recunoscută de practică 1 . Bucureşti. 2) Un bun mobil6.L. dreptului muncii.C.148. în cadrul celorlalte bunuri (deoarece Codul Civil nu recunoaşte decât existenţa bunurilor mobile şi imobile. citată de I. Această concepţie creează o ficţiune juridică simplă şi cu consecinţe practice. revăzută şi adăugită. Fondul de comerţ ar fi un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate incorporală similar cu dreptul de proprietate asupra creaţiei intelectuale3 Spunem că este o ficţiune juridică deoarece se consideră că titularul fondului de comerţ este titular şi asupra unor bunuri corporale. diferit de elementele ce îl compun. calitatea de universitas facti a fondului de comerţ dă naştere la dificultăti privind stabilirea locului acestui bun. El nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de Codul civil şi nici toate particularităţile drepturilor intelectuale prevăzute de legi speciale. Bucureşti. fie în componentele sale când fiecare element îşi păstrează regimul juridic obişnuit.D.I. destinat realizării unui scop (exerciţiul comerţului)2.283/1930. Dreptul 8/1994. primind protecţia legală specifică a ansamblului.D. Din acest motiv majoritatea autorilor o acceptă. 83 7 S-a susţinut şi (în mod izolat) că este un bun imobiliar: P. pp. poate fi gajat şi că poate fi executat silit după regulile executării silite a bunurilor mobile7 . 1946. cu regimuri juridice bine conturate).Cărpenaru. p. Cas. pag. vol. Drept Comercial Român. a se vedea St.S. Ediţia a VII-a. Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instanţelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. s-a spus că 5 fondul de comerţ este: 1) Un bun unitar..L. 1 D. 1946. Drept Comercial Român. pag.28.Jauffret. Drept comercial român.I. Astfel. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. 1930. articol. continuarea comerţului de către înstrăinător cu aceeaşi clientelă are semnificaţia unei tulburări de folosinţă..I. pag. p.487. De aici rezultă că. 1998. Essai d’une theorie generale de l’obligations. a unei evicţiuni8 . e) Teoria proprietăţii incorporale. Bucureşti. vol. D. Separat de asta.228. Cas.J. în materiile dreptului comercial.U.1982.III. Cas. 3 St. 525.Cărpenaru. ea nu explică totuşi natura juridică a fondului de comerţ ci se mărgineşte să facă o simplă constatare.277/46. p. Această teorie reprezintă în esenţă o reluare în alţi termeni a ideii de universalitate juridică. Evident că trăsăturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase în evidenţă de doctrină. Universul Juridic. Se evidenţiază însă ideea că avem de a face cu o creaţie intelectuală ce constă în îmbinarea elementelor ansamblului în aşa fel încât să se atragă clientela. In această ipoteză transmiţătorul garantează pentru vicii şi evicţiune precum vânzătorul unui bun mobil. 2007. p.I. 4 . Or. 108 5 I.Saleille.L.Georgescu în Drept Comercial Român. 121 4 Pentru precizări.Perju. vol. pentru că majoritatea componentelor sale sunt bunuri mobile. Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activităţii sale comerciale fie ca un singur bun. d) Teoria patrimoniului de afectaţiune Fondul de comerţ a fost calificat şi ca un patrimoniu de afectaţiune. 2 I. p. Revista drept comercial 1930. 8 D.C. p. Bucureşti. Manuel de droit commercial. In caz de înstrăinare a fondului înstrăinătorul nu poate face concurenţa dobânditorului.1462/1930.

altele necorporale care nu pot fi enumerate în totalitate. Revista de drept comercial 935. 1 D.c. Elementele disparate. Drept Comercial Român.bunurile cuprinse în ansamblu îşi păstrează individualitatea şi regimul juridic şi pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terţi. I. 1996. vol. Bucureşti.I.797. fondul de comerţ nu are o alcătuire omogenă şi nu este stabil ca un bun imobil.. 3 M. p. 909 Cod civil privind prescripţia instantanee. . Concluzii Numeroasele discuţii teoretice cu privire la natura juridică a fondului de comerţ au mai mult semnificaţia unui exerciţiu intelectual de explicăre a creaţiei practicii şi mai puţine consecinţe juridice. Curs de drept comercial.158. . Mai mult.Costin. p. 5 . El este compus din elemente diferite. Cluj. el are permanent câteva elemente definitorii care diferenţiază un fond de comerţ de alte fonduri economice chiar dacă aparţin aceleiaşi persoane4 SECŢIUNEA a III-a Elementele fondului de comerţ Precizări Aşa cum am arătat.Petrescu.fondul de comerţ este o asamblare făcută numai prin voinţa intreprinzatorului pe criterii economice.Georgescu.III.Muresan. sunt incorporate printr-o ficţiune juridică în cele esenţiale. M.N. vol. .I. 1946. mai puţin importante.ansamblul poate fi privit şi ca un bun unitar. de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic. p. Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi găsită în teoria accesiunii.Petrescu Ercea. definirea ca bun mobil a ansamblului face ca operaţiunile asupra imobilelor contopite în masa fondului să fie considerate operaţiuni comerciale.10. Este posibilă cel mult o enumerare exemplificativă.Dacă fondul de comerţ cuprinde şi imobile (este de precizat că literatura juridică românească acceptă fără rezerve teza potrivit căreia imobilele destinate exerciţiului comerţului. Drept comercial roman. unele corporale.131. ce urmează regulile derogatorii ale dreptului comercial.L. Totuşi. 4 C. 3) Este un bun incorporal. fondul de comerţ nu are o alcătuire stabilă. Ca o consecinţă a acestei caracterizări deducem că dacă fondul este vândut succesiv la mai multe persoane dobânditor va fi primul cumpărător chiar dacă următorul are posesia fondului. Totuşi. 1948. în cazul fondului de comerţ nu se aplică regulile înscrise în art.3/1934 Cas. urmărirea şi transmisiunea se face respectând reglementările privind circulaţia imobilelelor. 1980. Bucureşti. p. p. 517 2 R. Totuşi. Dictionar de drept civil. asemenea dezbateri scot în evidenţă câteva reguli de bază care fundamentează folosirea de către practicienii dreptului comercial a acestui concept2: . .regimul juridic al ansamblului îl dau elementele cele mai numeroase ce alcătuiesc fondul de comerţ. aceste din urmă indicând regimul juridic al întregului3 . Ursa. Buureşti.această asociere făcute în scopul dobândirii de clientelă şi implicit de câştig are semnificaţia unei creaţii intelectuale care trebuie ocrotită invocând principiile dreptului privat. dacă titularul fondului este şi proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comerţ1 .în principiu.

p.Cărpenaru. Georgescu I.Codul Comercial “Carol al II-lea”. In general doctrina şi practica admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ.Nu toate elementele componente au aceeaşi semnificaţie juridică. 1992. 3 Demetrescu P. drepturile asupra mărcilor de fabrică. aparatură. Mai mult.G D. maşini. Ed. dacă este proprietarul lor5. Totuşi.Cărpenaru. etc. drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive. drepturile asupra clientelei. 1 2 St.127.1982.p. pe care le considerăm esenţiale. drepturile de autor.. 109 6 .L. drepturile asupra brevetelor de invenţii. 30 4 Demetrescu P.. dau însăşi caracterizarea juridică a fondului de comerţ. Ed. Ele. Drept Comercial Român. Comentarii. Ori de câte ori se face referire la fondul de comerţ ca ansamblu de bunuri. fac parte din fondul de comerţ1 In legătură cu cuprinderea mărfurilor s-au exprimat rezerve2..Cartea Româneasca. Această apreciere are o singură consecinţă practică semnificativă: faptul de a considera operaţiunea cu un imobil cuprins într-un fond de comerţ ca o operaţiune comercială. Raportul Consiliului Legislativ. Bucureşti.227.L. Manuel de droit commercial. se admite că materiile prime destinate prelucrării. precum şi executarea silită a lor urmează regulile dreptului comun. Bucureşti. transmiterea dreptului de proprietate asupra lor când transmisiunea se face printr-o operaţiune ce vizează fondul de comerţ. drepturile asupra denumirilor de origine şi a indicaţiilor de provenienţă. etc6. 7 St. a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului (utilaje. Bucureşti. mărfurile nu pot fi gajate deoarece această operaţiune ar bloca derularea normală a activităţii comerciale.. 31 5 În sens contrar: A. p. Mărfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vândute. mai degrabă rezultatul sau obiectul activităţii ce o desfăşoară.Vivante. Drept Comercial Român. Iaşi. 1998. 1928.p. precum şi mărfurile. Principii de drept comercial.Unele din ele. Comentarii.. Bucureşti. Raportul Consiliului Legislativ.Turcu.Codul Comercial “Carol al II-lea”. Bucureşti. Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece conferă titularului dreptul exclusiv de a le exploata în condiţiile stabilite de lege7. Elementele incorporale Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei). In general. pag. Georgescu I.D. prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul să le destineze exerciţiului profesiunii sale ci. Dreptul afacerilor. acesta (imobilul) suferă o transformare a naturii lui juridice. 1940. p. 1998. mobilier. 83 6 I. Teoretic prin cuprinderea unui imobil în fondul de comerţ.Cartea Româneasca.J.Jauffret. 109 C. drepturile de proprietate industrială. Elementele corporale Din această categorie fac parte bunurile mobile corporale şi bunurile imobile. b) Bunurile imobile. constituind obiectul comerţului. pag.L. de comerţ si de serviciu.D. mărfurile trebuie socotite ca element component în afară de stipulaţie contrară4.). 1940. cu toate aceste obiecţiuni se admite că mărfurile fac parte din fondul de comerţ deoarece soluţia este în favoarea creditorilor şi a creditului în general3. materiile prime şi mărfurile. In lipsa unei reglementări exprese.

Totusi. 26/1990 privind registrul comerţului. Oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze înscrierea unei firme ce nu conţine suficiente elemente de individualizare. i se poate impune să adauge suficiente elemente care să-l distingă şi să evite confuzia. Se interzice înmatricularea unui nume comercial care poate să creeze confuzie între comercianţi. „Firma este numele. Bucureşti. vol. institut. şcolar. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează”. Ea (protecţia). acest drept nu va fi apărat printr-o acţiune în revendicare propriu-zisă ci. 30 alin. 11/1991 privind concurenţă neloială). Georgescu.In teorie s-a arătat că dreptul privativ nu se exercită asupra unui bun corporal ci. 3. 1 I. 1. Insă. înscrierea unei firme care conţine cuvintele naţional. academie. universitar. sau după caz. Potrivit art. se fundamentează pe reputaţia comerciantului şi se bazează pe superioritatea produselor şi a organizării muncii sale. 524 7 . Este reglementată de Legea nr. Dacă acest drept este încălcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie. Potrivit art. pag. 39 alin. El conferă acele prerogative prin care se poate apăra o intreprindere proprie. exprimă puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursă de venituri determinată1. Fiecare denumire trebuie să aibă suficiente elemente de noutate care să le deosebească de alte nume comerciale.45 Legea nr. Inmatricularea cu rea-credinţă a unei firme ce poate produce confuzie în paguba titularului legitim poate realiza conţinutul infracţiunii speciale de concurenţă neloială (art. 4. Drept Comercial Român. a) Numele comercial (firma). Este un element de individualizare asemănător numelui persoanei fizice.I. universitate. uzurpare a unei producţii necorporale intelectuale cu o eventuală valoare economică. respectiv al municipiului Bucureşti. Acest tip de protecţie juridică asigură iniţiativei şi spiritului intreprinzător al comerciantului o forţă economică evaluabilă în bani. este interzisă înscrierea unei firme care conţine următoarele cuvinte ori derivatele acestora: ştiinţific. Pentru înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului. Dacă actul de tulburare se realizează prin înmatricularea numelui se poate cere prin instanţă radierea. ştiinţifică. nu poate fi interzis unui omonim să exercite comerţul sub nume propriu însă. Articolul 30 alin. De asemenea.L. român. Dreptul privativ oferă mijloacele prin care se înlătură orice tulburare. în circumscripţia teritorială în care a fost stabilit sediul social. printr-o acţiune ce tinde să înlăture orice tulburare ce vine din partea terţilor. Faptul înmatriculării conferă titularului un drept exclusiv şi absolut de folosinţă asupra firmei. sau derivatele acestora ori sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. clientela ori o creaţie intelectuală (artistică. şcoală. tehnică). academic. titularul poate cere instanţei să-l oblige pe uzurpator să înceteze actele de tulburare şi să plăteasca despăgubiri. 1946. dispune: „Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comeţului”. Avem de a face astfel cu un drept absolut asemănător cu dreptul de proprietate în sens clasic care oferă prerogativa folosinţei (ius utendi) şi a dispoziţiei (ius abutendi). Firma (numele comercial) se înmatriculează în registrul comerţului în mod obligatoriu.

un animal.D. c) Clientela şi vadul comercial Aceste noţiuni nu sunt definite de lege. El are un caracter real (se exercită fără intervenţia activă a altor persoane) şi absolut (opozabil tuturor)2. ca dreptul de proprietate. 41 alin. Nu există obligativitatea înscrierii emblemei în registrul comerţului. Dreptul afacerilor. 111 I. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. 1 din Legea nr. Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. 29/1990 rămân aplicabile. emblema poate fi transmisă separat de fondul de comerţ. De aici rezultă că registrul comerţului nu trebuie să cerceteze elementele de noutate ale emblemei şi să refuze înscrierea. 1998. o îmbinare de culori.Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial şi este calificat ca fiind un drept de proprietate incorporală1. Firma şi emblema comercială. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor.227. Consacrarea ideii că ele aparţin fondului de comerţ imprimă noţiunilor şi un conţinut juridic al cărui regim încercăm să-l definim. pag. Art. dispoziţiile art. în comadită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. Drept Comercial Român. Ea va asigura un supliment de individualizare faţă de numele comercial şi nu este obligatorie. Concluzia se impune câtă vreme legea nu prevede ca în cazul firmei posibilitatea de transmitere numai împreună cu fondul de comerţ. 41 din Legea nr. De aici. Noi îl includem în categoria drepturilor privative. un simbol.30 al. Bucureşti. implicit clientela. Există libertate deplină în alegerea emblemei: o figură grafică. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. Totuşi. care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale. pentru acelaşi fel de comerţ. etc. 26/1990 defineşte emblema ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeşte un comerciant de altul cu acelaşi fel de activitate. Bucureşti.Cărpenaru. Totuşi. 29/1990: Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară. b)Emblema. 1992. art. Ele au mai mult o semnificaţie economică. În cazul în care firma unei societăţi cu rsăpundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi. rezultă că acest drept poate fi înstrăinat. 3 I. legea prevede în art. societăţi în nume colectiv ori comandită simplă.Turcu. Este un atribut de identificare în activitatea comercială3.că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. o denumire fantezistă. Iaşi. astfel cum le-am definit mai înainte. Dreptul asupra emblemei are toate caracterele juridice enunţate când am făcut referire la dreptul asupra numelui comercial. 29/1990 dispune. p. Băcanu. Editura Lumina Lex.2 din Legea nr. Din punct de vedere practic emblema trebuie să fie suficient de sugestivă încât să atragă atenţia şi. 1 St. 1998 2 8 . Singura cerinţă ce o impune legea este că ea trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. 42 din Legea nr.

p. Din punctul de vedere al comerciantului. Deci. 2007. revăzută şi adăugită. conform legii. Universul Juridic. Societăţile comerciale.Căpăţână. 1992.Cărpenaru. Căpăţână. deoarece dă stabilitate raporturilor sale juridice şi asigură în mod constant vânzarea de mărfuri şi servicii.236-238 5 Pentru amanunte a se vedea St. p. calitatea mărfurilor. 127 O. Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul3 La realizarea acestei finalităţi concură mai mulţi factori ce ţin. Regăsim în această schemă caractere specifice ale drepturilor reale. localul). Comerciantul este interesat să menţină mereu trează atenţia consumatorilor de mărfuri şi servicii şi să înlăture orice acte care l-ar despărţi de clienţii săi indiferent de forma în care se produc manifestările tulburătorii. Ea (clientela). s-a reţinut că ele sunt două feţe ale aceluiaşi fenomen economic. Bucureşti. neorganizat şi variabil2. p.D. să se abţină de acte tulburătorii. Clientela şi vadul comercial nu pot fi separate. 1 2 St. Are un caracter nedeterminat. pentru a-şi proteja interesele economice legate de clientelă şi vadul comercial. p. Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relaţia dintre clientelă şi vadul comercial4.Cărpenaru. Universul Juridic. Dreptul afacerilor. Indepărtarea clientelei semnifică micşorarea vânzărilor şi implicit micşorarea cifrei de afaceri şi a câştigului.D. Drept comercial român. Universul Juridic. In esenţă. Deci. clientela este principalul factor de prosperitate a comerciantului. sediul. iar pe de altă parte. revăzută şi adăugită. Mai mult. vânzare ce-i aduce profit. Din acest motiv ele sunt analizate împreună din punct de vedere juridic. din punct de vedere economic. pe de o parte de elemente obiective (locul unde este situat magazinul. 127-128 9 . iar pe de altă parte de elemente organizatorice (priceperea în realizarea reclamei. cărora li se pretinde să aibă o anumită conduită negativă.Inţelegem prin clientelă toate persoanele fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant pentru procurarea celor necesare1. p. revăzută şi adăugită. Ediţia a VII-a. clientela constă în realizarea faptică a potenţialităţii pe care o reprezintă vadul comercial. Este important să observăm prerogativele pe care comerciantul le are. corporal. clientela are valoare economică. 127 4 I. nr. Se pune problema dacă comerciantul are un veritabil drept la clientelă si care este izvorul legitimării sale. au fost considerate ca elemente distincte aflate într-o permanentă corelaţie5. 5/1998. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. active şi pasive pentru a se apăra împotriva celor care-l tulbură în exerciţiul normal al activităţii sale. promptitudinea serviciilor). Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezintă mai puţină importanţă. 10-12 3 O. Normele dreptului comun nu oferă o reglementare care să acopere şi un astfel de raport social.166. Iaşi. Pe de o parte. St. este alcătuită dintr-o diversitate de persoane. numai că “bunul” în legătură cu care se exercită prerogativele nu este un lucru determinat. în Revista de drept comercial. 1991.D.Turcu. Ediţia a VII-a. prerogativele sale de subiect activ se adresează tuturor.Cărpenaru. p. Clientela comercială. 2007. Drept comercial român. Ediţia a VII-a. de elemente subiective (atitudinea personalului faţă de potenţialii cumpărători). Găsim o astfel de precizare normativă în Legea nr. Drept comercial român. 2007. este interesat să nu fie împiedicat să-şi mărească numărul de cumpărători şi să nu fie împiedicat să obţină realizarea acestui deziderat. Definirea conţinutului juridic al dreptului pe care comerciantul îl are asupra clientelei şi vadului comercial nu poate fi realizată numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun.

St. Mihai. dreptul asupra clientelei şi vadului comercial este absolut. interzis. Ediţia a VII-a.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia. 212 /1991. că obiectul dreptului ocrotit în persoana comerciantului este un bun necorporal faţă de care toţi comercianţii au obligaţia să se abţină să săvârşească anumite acte pe care normele le indică a fi interzise. d) Drepturile de creaţie intelectuală Avem în vedere drepturile de proprietate industrială cât şi drepturile de autor (invenţii. Dreptul de proprietate industrială. neindividualizaţi sunt obligaţi să se abţină să săvârşească actele considerate interzise. e) Drepturile de autor Titularul fondului de comerţ. Tratat de proprietate industrială. 1946. Tipografia Universităţii Bucureşti. un drept exclusiv de exploatare.O.L.I. Din punct de vedere juridic le calificăm a fi drepturi privative. pe durata valabilităţii acestuia.O. 1923. Opozabilitatea erga omnes. p. Georgescu.Comerciantul tulburat în exerciţiul normal al activităţii sale poate cere instanţei. 129. vol.33 10 . un drept privativ.O. p. Creaţii noi. Drept comercial român. denumirile de origine.64/1991 privind brevetele de invenţii.Cărpenaru. orice creaţie ştiinţifică şi artistică)2. în consecinţă.c.Civ). 405 /1922. în compunerea fondului de comerţ trebuie să intre anumite creanţe si obligaţii legate 1 2 I. are dreptul de reproducere şi difuzare. Altfel spus. Pandectele romane. comerciantul este legitimat activ să ceară prin instanţă oricui să respecte sarcinile unei obligaţii de a nu face ceva. p.D. Doctrina este unanimă în a considera în prezent că drepturile de creanţă şi obligaţiile nu fac parte din fondul de comerţ. Din aceste caracteristici putem deduce apoi consecinţe practice1.114/1967. în alt mod a operei şi.III. 544 Yolanda Eminescu. vol. Bucureşti. de reprezentare sau folosire. D. Cărpenaru. revăzută şi adăugită. p. pag. D.60/1996. I. să impună încetarea oricărui act tulburător. eliberat de OSIM. şi conferă titularului său. ne obligă să vorbim despre existenţa unui drept privativ în sensul indicat mai înainte.Cas. III. normele indică conduita interzisă. fie o dată cu fondul de comerţ dacă sunt cuprinse în ansamblul acestuia. Drept civil. 1982. Totuşi. Fondul de comerţ nu este o universalitate juridică şi nu poate cuprinde toate elementele active şi pasive ale patrimoniului comerciantului5. dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare4. M. în sensul precizat. p. Titularul fondului de comerţ în calitate de dobânditor are dreptul să le folosească şi să le culeagă beneficiile patrimoniale în condiţiile prevăzute de normele speciale. 8 3 L. Deci. 2007. Succesiunile. L. 50-52 5 Practica veche a considerat la un moment dat că fondul de comerţ este o universalitate de drept şi a cuprins şi datoriile. 1987. ocrotirea unei potenţialităţi ce rezultă dintr-o activitate organizatorică de creaţie intelectuală. B. Drepturile de creaţie intelectuală. incorporal. 17. izvorul obligaţiei constând într-un fapt ilicit cauzator de prejudicii (art. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Academiei. Observăm deci. know-how-ul. Universul Juridic. Ele pot fi ocrotite fie separat. Ada Petrescu. indicaţiile de provenienţă.28/1967 privind mărcile de fabrică. Bucureşti. în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor. f) Regimul creanţelor şi datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului. Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de inveţie. Dacă există vreo pagubă se pot obţine despăgubiri. ce duce la rezultate economice. de comerţ şi de serviciu. Toţi comercianţii şi numai comercianţii. desenele şi modelele industriale. 1971.998 C.Mai mult. mărcile de fabrică de comerţ şi de serviciu. M. apelând la proceduri diferite (civile sau penale). L. L. Intâlnim aici aceleaşi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice dreptului exercitat asupra fondului de comerţ. Drept Comercial Român. Bucureşti. 4 St. Aceste drepturi fac parte din fondul de comerţ şi sunt reglementate prin legi speciale3.

pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza acţiunea în revendicare deoarece fondul de comerţ este şi un bun incorporal asupra căruia titularul are drepturi privative ce conferă puteri exclusive de exploatare. Acele tulburări ce constituie acte de concurenţă neloială intră sub incidenţa reglementărilor Legii nr. singur sau cu ajutorul colaboratorilor. energie.Revista de drept comercial 9/1996. telefon etc). 116 2 D.p. se pot utiliza acţiuni în pretenţii prin care se solicită repararea pagubelor produse urmare a actelor tulburatorii. Drept comercial roman. fondul de comerţ cuprinde drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele de muncă ale persoanelor ce lucrează utilizând elementele fondului de comerţ. Aceste drepturi şi obligaţii se vor transmite o dată cu fondul de comerţ. Apărarea fondului de comerţ se realizează prin acţiuni specifice. Ne referim la drepturile de creanţă şi obligaţiile ce rezultă din contractul de închiriere a sediului magazinului şi din contractele obişnuite de furnitură (apă. Lor li se vor aplica dispoziţiile acestei legi. St. pag. 11/1990 privind combaterea concurenţei neloiale. SECŢIUNEA a IV-a Apărarea fondului de comerţ Caracterizarea fondului de comerţ ca fiind un bun mobil ne îndreaptă spre ideea că fondul poate fi apărat prin acţiunea în revendicare.Petrescu. Textul art. Practica a consacrat ideea că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din închirierea magazinului fac parte din fondul de comerţ deoarece localul este un element esenţial ce atrage clientela2.S. Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevăzute de această lege şi să ceară încetarea tulburării şi recuperarea eventualei pagube.71. statul ca titular al acţiunii penale va trage la răspundere penală pe tulburător în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Numele colaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie făcute publice prin registrul comerţului. Prin ele se tinde să se înlăture tulburările aduse fondului şi elementelor componente ale acestuia. 14-15 din Legea 1 R.C. 1998. Drept Comercial Român.Dreptul 3/1996.direct.D. în funcţie de natura corporală ori necorporală a părţii din ansamblu.. Bucureşti. De asemenea. 1996.p.160/1996. El asigură conducerea.D.c.451/1995. Dacă fapta constituie infracţiunea de concurenţă neloială. p. De asemenea.c. El îşi asumă responsabilitatea exploatării.Carpenaru. el încasează beneficiile şi el suportă pierderile.156. Totuşi. dată fiind legătură lor indisolubilă. 11 ..C.J. Nimic nu împiedică însă pe comerciant să-şi apere separat fiecare element component al fondului sau prin acţiunile recunoscute de lege. Or. acţiunea în revendicare foloseşte pentru apărarea drepturilor ce se exercită în legătură cu bunuri corporale.S.93. vătămată.J. SECŢIUNEA a V-a Exploatarea şi gestionarea fondului de comerţ Cel mai adesea fondul este exploatat şi gestionat de către proprietarul însuşi. nemijlocit de alte elemente ale fondului1. Bucureşti.

după caz. în principiu prin orice mijloc de probă. Manuel de droit commercial. al exploatării fondului.21 din Legea nr. gajat.G D. p. Deducem însă din obligaţia înscrisă în art. in condiţii prestabilite prin contract. Nimic nu impiedică pe proprietar să încredinţeze gestionarea fondului unui terţ. Vânzarea fondului de comerţ. Distincţia capătă semnificaţie practică cel mult în cazul comercianţilor persoane fizice.nr. Totuşi. pag. Vom examina în cele ce urmează cele mai importante acte juridice ce au ca obiect fondul de comerţ. El va fi resposabil în faţa proprietarului în condiţiile contractului de muncă sau de mandat. 68 A. condiţie ad probationem. închiriat. SECŢIUNEA a VI-a Operaţii juridice având ca obiect fondul de comerţ Subsecţiunea I..1982. este greu de închipuit o exploatare şi o gestionare a unui fond comercial distinctă de exploatarea şi gestionarea unei societăţi comerciale. Drept Comercial Român. De altfel. adus cu titlu de aport în societate. Bucureşti.D. percepe beneficiile şi suportă pierderile. salariat sau angajat printr-o convenţie de drept comun (mandat). Cel care controlează activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu de comerciant.Carpenaru.J. 1998. iar gestionarul va controla şi dirija exploatarea fondului.Jauffret. Proprietarul poate să-l cointereseze asigurându-i participarea şi la beneficii. el exercitând comerţul pentru altul1. Precizări Fondul de comerţ poate face obiectul unor operaţiuni juridice foarte diferite. Comerciantul va rămâne în acest caz proprietarul. Totuşi fiind necesară înregistrarea la registrul comerţului se impune redactarea actului în forma scrisă. Legea nu prevede expres aceste posibilităţi însă deducem regula din principiul mai general al libertăţii actelor juridice. El poate fi donat. In practica românească aceste acte nu se prea utilizează însă. vândut. Subsecţiunea a II-a . ea are anumite particularităţi ce rezultă din natura juridică specială a bunului ce constituie obiectul operaţiunii. In lipsa unei reglementări făcute de legea comercială aceste acte vor fi supuse regulilor de drept civil şi comercial. nimic nu împiedică pe cei interesaţi să uzeze de asemenea formule juridice. poate fi grevat de un uzufruct2. 26/1990 se aplica si celor ce administreaza sau gestioneaza fondul de comerţ din aceleaşi raţiuni pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea înregistrării acelor date. Condiţii de formă Vânzarea fondului de comerţ este un fapt de comerţ deoarece se realizează din nevoi comerciale şi are ca scop continuarea unor fapte de comerţ începute de vânzător. Nici o normă nu indică ce anume va cuprinde contractul de vânzare cumpărare al unui fond de comerţ.L. 83 12 . In acest din urmă caz proprietarul păstrează riscul afacerii sale. Fiind un fapt de comerţ va putea fi dovedită. 26/1990 ca acest contract 1 2 St. In principiu această vânzare este supusă regulilor vânzării comerciale.

în care sarcina probei aparţine reclamantului care trebuie să dovedească frauda şi reaua credinţă a cumpărătorului. 118 Legea nr. 2 13 . Se impune. Predarea fondului constă în punerea la dispoziţia cumpărătorului a tuturor elementelor corporale cel alcătuiesc. Efectele contractului Orice vânzare dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina vânzătorului şi a cumpărătorului. o acţiune de drept comun. mai ales. 1997.trebuie să cuprindă un minimum de menţiuni care ar prezenta importanţă pentru terţii creditori (înregistrarea are ca efect opozabilitatea actului faţă de terţi şi ca scop protejarea intereselor creditorilor): preţul vânzării. cifra de afaceri ce a rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedentă vânzării. 1 St. p. Practic. cei fraudaţi printr-o astfel de vânzare nu au nici un mijloc procedural eficient pentru a-şi proteja interesele şi drepturile.21 din L. Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja rămâne acţiunea pauliană. Monitorul Oficial nr. Drept Comercial Român. Neprocedarea în acest mod are semnificaţia neîndeplinirii obligaţiei de predare. Art. cel mult la sancţiuni de ordin administrativ. că transmisiunea imobilelor urmează şi reguli de drept comun şi trebuie să se facă formalităţile de publicitate imobiliară. Deducem că un contract neînregistrat produce efecte între părţi dar nu poate fi opus terţilor pentru că înregistrarea are numai un efect de opozabilitate1. reclamantul ca să i se primească acţiunea trebuie să aibă o creanţă certă. vânzătorul trebuie să permită cumpărătorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verifica îndeplinirea acestei obligaţii.26/1990 prevede obligaţia înregistrării menţiunilor referitoare la vânzarea fondului. Mai mult. Fiind un bun mobil alcătuit şi din bunuri imobile trebuie să se menţioneze şi să se individualizeze imobilele ce se consideră a fi vândute odată cu fondul de comerţ. 1998.124. a) Vânzătorul trebuie să predea bunul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător de evicţiune şi pentru vicii ascunse. Aceasta. beneficiul rezultat în anii precedenţi. Condiţii de fond Acest contract este supus regulilor generale ce guvernează vânzarea comercială. lichidă şi exigibilă3. 58/ 1991 privind privatizarea societăţilor comerciale. Problema publicităţii vânzării fondului de comerţ Din păcate legea română nu prevede nici o formă de publicitate a vânzării fondului de comerţ (excepţie fac vânzările de fonduri aparţinând statului aflate sub regimul reglementărilor privind privatizarea)2. Lipsa acestor menţiuni ar putea fi invocată de creditori ca dovadă de fraudare într-o eventuală acţiune revocatorie.D. Bucureşti. pag. Lipsa înregistrării nu duce la nulitatea actului ci. 169/1991 3 Liviu Pop. Pentru creditorii vânzătorului această operaţiune este esenţială câtă vreme fondul de comerţ cuprinde o parte însemnată din activele patrimoniale ale comerciantului şi sumele încasate din vânzare pot fi risipite practic cu mare uşurinţă. fără alte precizări. în astfel de vânzări.Carpenaru. de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii să-şi poată proteja drepturile şi interesele. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. De asemenea.

Gajarea fondului de comerţ Nici gajul asupra fondului de comerţ nu este supus vreunei reglementări speciale care să-l facă mai atractiv pentru creditori. 99/1999. b) Cumpărătorul trebuie să plătească preţul stabilit.6. clauza înregistrată expres în registrul comerţului. în practică. Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat să fie remis creditorului.6 rezultă că regimul special instituit de această lege vizează toate bunurile mobile corporale sau necorporale aduse în gaj. 1998. în art. El va avea. Deşi fondul de comerţ nu face parte din bunurile enumerate expres în art. licenţelor pe seama cumpărătorului. practic să fie lipsit de interes. Insă. Garanţia pentru evicţiune prin fapta terţilor şi pentru vicii ascunse o imaginăm greu într-o astfel de vânzare.3.D. de la caz la caz: să prezinte clienţii săi cumpărătorului. pag.9 pct. Legea română nu prevede garanţii speciale în acest sens. Pentru a face operabil acest privilegiu este recomandabil ca vânzătorul să introduca în contract o clauză de interzicere a revânzării fondului până la achitarea integrală a preţului. din interpretarea textelor deducem că acestui bun mobiliar i se aplică dispoziţiile titlului VI al Legii nr. Patrimoniul cumpărătorului va constitui gajul său general şi creditorul vânzător va intra în concurs cu alţi creditori ai cumpărătorului. să înregistreze cesiunea brevetelor. Astfel. Bucureşti.5 Cod civil deoarece fondul de comerţ este un bun mobil. de asemenea. Ea urmează regimul general comercial. 99/1999). vânzătorul nu are drept de urmărire asupra acestuia (dacă nu a preconstituit un gaj). Neplata preţului îndreptăţeşte pe vânzător şi la acţiunea în rezoluţiune a contractului.In ce priveşte elementele necorporale. vânzătorul fără garanţii preconstituite va avea poziţia unui creditor chirografar. vânzătorul trebuie să procedeze corespunzător. Ca să se evite acest inconvenient în acest sector se poate practica gajul fără deposedare (art. fondul de comerţ este un bun mobil necorporal. 118 14 . privilegiul prevăzut de art. Dacă fondul se revinde înainte de încasarea integrală a preţului.1700 pct. din art. titlul VI din Legea nr.Carpenaru. In acest caz cumpărătorul nu trebuie să facă dovada existenţei unei pagube ci. vânzătorii se angajează să nu practice acelaşi gen de comerţ pe o perioadă determinată de timp. doar dovada actelor tulburătorii1. De obicei. etc. în circuitul comercial îl face.1 se precizează că această lege se aplică tuturor garanţiilor reale mobiliare. Inceperea de către vânzător a aceluiaşi gen de comerţ imediat după vânzare poate avea semnificaţia unei evingeri a cumpărătorului. Drept Comercial Român. De aici deducem importanţa ce o are pentru vânzător garantarea plăţii unei părţi din preţul stabilit pentru fondul de comerţ vândut şi predat. 1 St. Orice proprietar îl poate atribui cu titlu de garanţie mobiliară unui creditor al său. Fiind vorba de derularea unor sume mai mari deseori o parte din preţ se va plăti la termen. Fondul de comerţ poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa rapidă (privită ca şi posibilitate). Gajarea se realizează convenţional printr-un contract de gaj. obligaţia garantării pentru evicţiune prin fapta personală a vânzătorului este foarte probabil să fie invocată. Subsectiunea a III-a. In cazul fondului de comerţ această predare ar însemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-şi putea derula afacerile aducătoare de venituri. or.

dar admite sechestrul judiciar D..477 C. Efectele gajului Din caracteristicile gajului asupra fondului de comerţ deducem că creditorul gajist nu are posesia fondului care rămâne la debitor cu dreptul de a-l înstrăina. Bucureşti.L.2.13 pct. dubla înregistrarea are raţiuni practice. Georgescu.b din Legea nr. or.3. C. să le descrie şi să le indice locul unde se află. publicitatea acestor măsuri este obligatorie 1 2 A. este necesară realizarea atât a înregistrării gajului la registrul comerţului cât şi publicitatea specifică garanţiilor.2 lit.225/1933. Cas.591-601 C. Drept Comercial. .363. vol. pag. clientela. 96 D. Deşi Legea nr. 475 . .1982.I.11 pct. Este evident că gajul nu poate cuprinde mărfurile deoarece prin specificul lor nu pot să fie urmărite. Regula o deducem din dispoziţiile art.1700 C. întinderea puterii de urmărire-primul asupra preţului global al fondului. 3 I. Manuel de droit commercial.05. p. Nu se va putea constitui însă sechestrul prevăzut de art. Noi rămânem la punctul de vedere ca legea română nu exclude gajul fără deposedare şi că textul legii (art.Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . p.106 din L.1946.I. 9 pct.civ.99/1999) nu exclude fondul de comerţ dintre bunurile pentru care nu se face deposedarea. Manoperele frauduloase ale debitorului îl decad pe acesta din beneficiul termenului (art.p. 532 4 Practica reţine că nu este admis sechestrul prevăzut de art. 99/1999.G D. acest fapt trebuie consemnat în registrul comercianţilor alături de publicitatea comună tuturor garanţiilor.Gălăşescu. cel de-al doilea asupra bunurilor enumerate în contract).civ.deoarece acest sechestru se referă la imobile4.J.a L. lit. condiţie ad validitatem. Pyk. numai în acest mod pot fi protejate interesele terţilor. Bucureşti.40. 1948.491. Drept Comercial Român. 26/1990 şi art.21. Se pune problema dacă asupra unui fond de comerţ se pot institui măsuri asigurătorii de către instanţă. 26/1990 nu prevede expres înregistrarea sechestrului judiciar şi al sechestrului asigurător asupra fondului de comerţ. Intre privilegiul vânzătorului (art.Jauffret. rangul de preferinţă. 1934.-D. 475 . p. predare ce ar realiza şi publicitatea specifică gajurilor2.L.civ3. el va fi înregistrat de asemenea ca garanţie pentru a se realiza publicitatea faţă de terţi.de Apel Chisinău.contractul este supus înregistrării la registrul comerţului (art. O parte a doctrinei reţine că gajul fondului de comerţ este un gaj cu deposedare şi că la încheierea lui se face o remitere simbolică a bunului gajat prin predarea documentelor privitoare la fondul de comerţ. Creditorul are însă drept de urmărire şi preferinţa asupra fondului astfel cum va fi descris în actul de constituire a gajului. titlul VI din Legea nr.să se enumere elementele fondului de comerţ care vor constitui garanţia creditorului. 99/1999).C.proc. Dreptul creditorului gajist intră sub incidenţa art.64/1995.c. 15 .c.proc. titlul VI din Legea nr.Civ) si gajul creditorului există deosebiri (natura juridică a prerogativelor. Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial.477. Câtă vreme considerăm fondul de comerţ un bun unitar şi mobil reţinem că nu există nici un impediment pentru ca fondul de comerţ să fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurător în condiţiile comune înscrise în art. gajarea fondului de comerţ vizează însăşi realitatea pe care o reprezintă comerciantul în viaţa economică. 1946.21 din Legea nr. dreptul asupra spaţiului închiriat) deoarece ele ţin de natura fondului de comerţ1. Buletinul Curtii de Apel. Revista de drept comercial 1946. p.26/1990).contractul să se încheie în forma scrisă.128/14.

). St. Per a contrario.Stoenescu. 133 3 St. cât şi ca aport la mărirea capitalului unei societăţi existente deja2. Prin contractul de locaţiune proprietarul (locator) fondului de comerţ transmite folosinţa totală sau parţială unei alte persoane. Locaţiunea trebuie înregistrată în registrul comerţului (art. Dacă persoana locatarului este esenţială pentru contract (contractul este intuitu personae). 26/1990).D. ea nu intră sub incidenţa titlului VI al Legii nr. 41 din Legea nr. Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunoştinţă despre operaţiune şi pot să pună în discuţie valabilitatea şi opozabilitatea aportării. Dacă proprietarul acceptă.S. Dacă unele bunuri aparţinând fondului se consumă în timpul exploatării lor se va restitui proprietarului contravaloarea. Actul de locaţiune a fondului de comerţ are caracter comercial.21 Legea nr. obiect al locaţiunii poate fi şi numele comercial. Subsecţiunea a IV-a Aducerea fondului de comerţ ca aport social într-o societate comercială.255-260. locatar. art. p. Pentru un plus de claritate se impune. locatarul nu poate subînchiria fondul primit în exploatare.D. Ediţia a VII-a. revăzută şi adăugită.Drept procesual civil. operaţiunii trebuie să i se facă publicitatea specifică prin intermediul registrului comerţului. Este necesară totuşi forma scrisă. revăzută şi adăugită.2.civ). 1977. Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totuşi o vânzare comercială a fondului de comerţ. Ediţia a VII-a. Deci. Deci nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura fondului de comerţ. 133-134 16 . Această operaţiune are efect translativ de drepturi. 26/1990). locatorul fondului de comerţ nu poate avea ca obiect al activităţii locaţiunea propriului fond de comerţ. schimbând destinaţia unor bunuri ori înstrăinându-le3. Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă asupra fondului se transmite de la asociat la societatea nou înfiinţată. Din acest motiv operaţiunii i se vor aplica regulile ce guvernează constituirea societăţilor comerciale.Cărpenaru.1191 C. 2007. ca în cazul gajului.Cărpenaru. cu condiţia să se menţioneze calitatea de succesor în exploatare a locatarului (art. 2007. 1 2 I.civ. ca parte a fondului de comerţ. Drept comercial român. condiţie ad probationem (art. în special pentru creditorii transmiţătorului care riscă să fie privaţi de o valoare importantă a patrimoniului debitorului lor. sublocaţiunea este admisă. Bucureşti. exceptând ipoteza enunţată deja. Universul Juridic.pentru că măsurile de sechestrare afectează direct activitatea celui ce administrează fondul ( se aduc modificări înregistrărilor anterioare). 99/1999. Ea (publicitatea) prezintă importanţa. dacă se au în vedere dispoziţiile al. Nu sunt prevăzute condiţii speciale de formă pentru încheierea contractului.4 al acestei legii. Fondul de comerţ poate fi adus ca aport social într-o societate comercială. Locatarul va exploata pe riscul său fondul şi va plăti proprietarului-locator un preţ (redevenţa). p. Drept comercial român. atât ca aport la o societate care se înfiinţează. p. Efectele locaţiunii Intre părti: Locatarul trebuie să exploateze fondul conform destinaţiei sale şi ca un bun proprietar (art 1429 C. Subsecţiunea a V-a Locaţiunea fondului de comerţ. Universul Juridic. să se nominalizeze şi localizeze elementele componente ale fondului supus măsurilor conservatorii şi asigurătorii1.Zilberstein .

140/1990.Locatorul trebuie să pună la dispoziţia locatarului folosinţa fondului şi să garanteze de evicţiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie să se abţină de la desfăşurarea unui comerţ de acelaşi gen pe o durată predeterminată de timp). câtă vreme locaţiunea este înregistrată în elementele ei esenţiale la registrul comerţului.98/1990.O. Bucureşti. Incetarea locaţiunii înainte de termenul stipulat în contract trebuie înscrisă în registrul comerţului. Regula o deducem din principiile îmbogăţirii fără justă cauză.1436 C. Suntem de părere că acestui contract nu i se poate aplica art.civ. Tratat de drept civil.G. 129-134 2 Legea nr. precizările speciale vor fi completate cu normele de drept comun. p. ateliere. gestiunea şi riscurile fondurilor astfel închiriate. Stătescu. fabrici. care preiau controlul. drept garanţie. Legea română nu obligă pe proprietar să depună în prealabil o sumă. republicata in M. secţii. 17 . Bârsan.O. din aceleaşi raţiuni care pretind înregistrarea tuturor operaţiunilor cu fondul de comerţ.O. In lipsa de dispoziţie contrară locatarul răspunde personal de datoriile contractate în timpul exploatării fondului de comerţ închiriat. care-şi exercită titularitatea prin regii autonome sau societăţi comerciale. Preocuparea teoreticienilor şi a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comerţ demonstrează. că îşi va respecta obligaţiile. 1 Liviu Pop. Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse în actele normative emise în acest scop. 1991. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale. M.In lipsă.G. Fondurile de comerţ supuse unor astfel de reglementări se referă la părţi ale unor regii autonome sau societăţi comerciale: uzine. Din acest moment ei pot promova acţiuni revocatorii dacă consideră că sunt fraudaţi prin încheierea contractului de locaţiune.O. Teoria generală a obligaţiilor. Faţă de terţi: Faţă de creditorii proprietarului şi cei ai locatarului contractul îşi produce efectele din momentul înregistrării actului la registrul comerţului.1437 C. C. Prin locaţie de gestiune specială se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane fizice sau juridice. afară de situaţia în care proprietarul ar înregistra o creştere patrimonială corelativă unei pierderi a locatarului1.202/1992. etc. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. H. Locaţia de gestiune a fondului de comerţ Prin norme speciale2 este reglementată locaţiunea unor fonduri de comerţ în care proprietar este statul. fără îndoială nevoia ce se resimte în activitatea economică a unor reglementări care să precizeze în mod clar regulile acestei instituţii juridice.1228/1990 din M. La sfârşitul locaţiunii proprietarul nu preia datoriile fondului dat în exploatare altcuiva. p. civ.48/1991.140/1991 din M. Prelungirea locaţiunii trebuie menţionată obligatoriu în registrul comerţului. Concluzii Toate ideile expuse până acum sunt inspirate din creaţia practicii şi a doctrinei. A gândi altfel înseamnă a accepta o stare de incertitudine.). H. contraproductivă pentru toţi comercianţii.143-148. C. Încetarea locaţiunii Locaţiunea se face pe perioadă determinată (art. 1997..

vol.J. Manuel de droit commercial. 2. Bucureşti.1982 H. Pandectele romane.. Drept Comercial. Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale. 1997 Poruţiu.1943. Curs de drept comercial..Stoenescu.1938.IV Demetrescu.Deşi. Tratat de drept comercial. în materiile dreptului comercial. Bucureşti. 1960 Perju. 18. 6.vol.V.L. 3. I. Georgescu. Bucureşti. R. 16... Ercea. C. Dreptul afacerilor. Bucureşti. Raportul Consiliului Legislativ. E.Teoria generală a obligaţiilor.. Dreptul 8/1994 Petrescu.. Editura Cartea Românească.Stătescu.11. Bucureşti. Georgescu.. Drept procesual civil. Codul Comercial “Carol al II-lea”. 4. 18 . 1977 Turcu. 15. C.dreptului muncii.1998 Costin. 20.vol.Gălăşescu. 10. I.. S.1946 Saleille. I. Poruţiu. Bucureşti. Dicţionar de drept civil. D. Căpăţână.II. în ţara noastră au existăt preocupări pentru reglementarea regimului juridic al fondului de comerţ. articol.L.L. I. 1992 Vivante. O. Teoria generală a obligaţiilor. 1940 D. 1942.L. V. deci în sarcina generaţiilor viitoare de jurişti îndeplinirea acestui deziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vieţii economice şi adoptarea unei legi care să stabilească regulile ce guvernează ansamblul bunurilor destinate de comerciant exerciţiului profesiei sale. Sibiu. Bucureşti..O. 1946. articol. Zilberstein.Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instantelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. 17. Principii de drept comercial. P.. Drept comercial român. Cluj. 19. Rămâne. Essai d’une theorie generale de l’obligations.9-12/1990 Căpăţână O. C. Comentarii. vitregiile istoriei ne-au împiedicat să beneficiem de o lege clară în acest domeniu3. 22. 9. P. 1996 Pop.Mazeaud. 1928 13. 5. P. Cărpenaru. vol. C. 21. JURISPRUDENŢĂ 3 Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M. Liviu. Lecons de droit civil. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. D. Tratat de drept civil.. 7. St. Societăţi comerciale.I. Bucureşti.. 14. P. Dreptul nr. 1996..Cluj. M... Bucureşti.N.et J.. 1991 I.Paris 1902 C.G D. 12..1948. A. 1948 I. 1980 Cristoforeanu.. Drept Comercial Român.. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial.Ursa. I. Bârsan. 11.262/10.. Bucureşti.. M. Caracteristici generale ale societăţilor comerciale.I Jauffret. Drept Comercial Roman.. ..Pyk. Bucureşti. Paris. BIBLIOGRAFIE 1.I Petrescu. Iaşi. Mureşan. 8.

Revista de drept comercial 1946 19 . Jurisprudenta generala.C.D.Cas.Cas.c.1946.c.1993 D.160/1996.U.J.c.III.1930.c..283/1930. Cas.451/1995.c.I.Practica judiciara in materie comerciala.05.S.S.Georgescu D.C.c.C.III.Revista de drept comercial 1935 D.III.1462/1930.c.I.1923. Buletinul Curtii de Apel.S..225/1933.C.de Apel Chisinau.128/14.277/46.J. citată de I..Dreptul 3/1996 D.Buc.3/1934 Cas.1934 D.Revista de drept comercial 9/1996 D.I.III D. Revista drept comercial 1930 D.405 /1922.Cas.Pandectele romane.vol.C.Cas.L.

p. Bucureşti. tot ceea ce formează obiect al activităţii comerciale se poate chema marfă. 1996. I.J.N. Bucureşti.1982. Precizări Mărfurile pot face parte din fondul de comerţ1.N. facem asemenea analiza şi pentru a indica diferenţele existente între regimul juridic al produselor industriale şi manufacturiere în antiteză cu regimul juridic al titlurilor de credit. Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemnează în mod generic produsul muncii omeneşti susceptibil să satisfacă o necesitate socială şi este destinat schimbului prin vânzare3 Totuşi. 1996. Manuel de droit commercial. p. Drept Comercial Român. vol. care se pot substitui în mod reciproc. . în principiu regulile obişnuite ale dreptului comercial. Dimpotrivă.. 251 4 R. imposibil de enumerat (enumerare şi clasificare ce nu are semnificaţie juridică). Bucureşti.Cărpenaru. Bucureşti. b) Mărfurile se disting prin materia ce o conţin şi prin forma lor într-o infinitate de specii. Drept comercial român. Costin.D. Separat de asta. vol. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. Paris. I. Notiunea de marfă are cu precădere un înţeles economic şi mai puţin juridic. În sens general. Cum bunurile imobile nu intrî în regimul circulaţiei comerciale4. circulaţia lor nu face obiectul analizei noastre.Jauffret. c) Mărfurile cuprind atât bunuri mobile cât şi bunuri imobile. însă mărfurile circulă independent de fondul de comerţ. d) Mărfurile se deosebesc după natura lor în mărfuri fungibile şi mărfuri nefungibile. Subsecţiunea a II-a Caracteristicile generale ale mărfurilor a) Mărfurile nu poartă în ele o valoare intrinsecă prestabilită.eventual la regimul vamal. 76 M. In termeni economici vorbim despre o valoare de schimb a mărfii. p. 35 20 . Asta. spre deosebire de titlurile de credit care au o valoare nominală incorporata în ele.L. separat de fondul de comerţ. chiar dacă unii autori contestă acest lucru2.CAPITOLUL II REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI UNOR DREPTURI AFLATE ÎN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI. Tot ceea ce estre produs de activitatea omului şi destinat schimbului este socotit a fi marfă. Le spunem fungibile acelora care satisfac în mod egal aceleaşi nevoi şi. 109 2 3 A. 1996. circulaţia lor urmând.G D. utilizăm acest concept în scop juridic pentru a desemna toate produsele muncii omeneşti care se află in circuitul juridic comercial. Costin. Incercăm să găsim caracterele juridice gnerale ale circulaţiei mărfurilor aflate sub regimul Legii comerciale. Dacă o astfel de clasificare are importanţă juridică aceasta se referă doar la posibilităţile de transport şi . Valoarea lor este dată de piaţă în funcţie de cerere şi ofertă. SECŢIUNEA I Mărfurile şi circulaţia lor Subsecţiunea I. M. În imensa majoritate a cazurilor. p. 61. 1998. pag. mărfurile care prin natura lor au caractere deosebite de toate celelalte şi 1 St. Petrescu. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor.

e) Când este vorba de transmisiunea unor mărfuri se acceptă valabilitatea vânzării bunului altuia. p. Prin acest mijloc simplu mărfurile imobilizate în mijlocul de transport sau în magazii generale. cărăuşul. în care mărfurile sunt descrise. prin predarea reală a lor sau prin predare simbolică (predarea cheilor depozitului în care sunt depozitate). prin denumiri speciale. Totuşi în dreptul comercial transmiterea mărfurilor se realizează şi prin predarea titlurilor ce le reprezintă (pentru economie de timp şi de cheltuieli). circulă cu uşurinţă. ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit chiar şi de la un neproprietar. cărăuşul.D.1909 al. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă în momentul primirii bunului. Însă dacă este vorba de mărfuri pierdute sau furate se aplică principiul de drept comun care dă dreptul adevăratului proprietar să-şi revendice bunurile sale de oriunde le-ar găsi. Bucureşti.Cărpenaru. p.ultim C. Dacă părţile nu specifică starea calitativă a mărfii generice ea (calitatea) trebuie să fie la un nivel calitativ mediu faţă de particularităţile mărfurilor ce circulă pe piaţă. Drept Comercial Român. Vivante. Ele formează obiectul a numeroase şi rapide operaţiuni fără pericole.1 C. vol. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. acordânduse cumpărătorului de bună credinţă drept de regres contra celui de la care a cumpărat. sunt date în gaj. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. 389.civ. 54 21 .) Dacă mărfurile au fost indicate în contracte în mod individual. Prin mijlocirea acestor titluri.civ.). etc. proprietarul trebuie sa restituie preţul plătit de cumpărătorul de bună-credinţă. Drept comercial.). Bucureşti. Principii de drept comercial. Şi acest lucru este valabil chiar dacă vânzătorul care a dispus de marfă a comis un abuz sau o fraudă vânzând-o. 1916. 110 3 V. Dacă cumpărarea s-a făcut din loc public sau de la un negustor. Luha. Aceste titluri reprezintă marfa aflată la cei ce o păstrează: căpitanul vasului. 1998. Avem o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceleiaşi mărfi3. deoarece căpitanul vasului. Circulaţia mărfurilor este supusă regulilor circulaţiei bunurilor mobiliare. Bucureşti.(opere de artă. sunt vândute. Cumpărătorul poate apăra marfa cumpărată contra oricui vrea să o revendice prin posesia sa şi prin buna credinţă. 127 St. scrisoarea de trăsură la ordin sau la purtător. Revista de drept comercial 7-8/1998. recipisele de gaj.1901 al. fără cheltuieli şi fără să ţină seama de întârzierile transportului. de obicei. deci. magazionerul. acesta din urmă având drept de retenţie asupra mărfii (art. p. contractul va trebui executat oferind mărfuri de acelaşi fel după calităţile de întrebuinţare pe care le au. contractul va trebui executat cu ele şi nu altfel. acela ce le posedă dobândeşte posibilitatea de a dispunde de ele ca şi cum le-ar avea în stăpânire efectivă. etc. nu se pot considera echivalente şi substituibile sunt nefungibile. pag.care. etc. Stelian. animale de rasă. Se admite ca transmiţătorul poate vinde mărfurile pe care le va procura sau produce până la scadenţa obligaţiei sale de predare2. dacă au fost indicate în mod generic fără ca să li se stabilească calitatea sau individualitatea. III. Subsecţiunea a III-a Circulaţia mărfurilor Transmiterea mărfurilor de la o persoană la alta se face. 1928. Exemplificăm în acest sens: poliţa de încărcare. magazionerul. Obligaţia constând în predarea unor mărfuri nu se interpretează în favoarea debitorului1. 1 2 C. certificatele de depozit. pentru daunele pricinuite. nu le pot preda decât posesorului legitimat al titlului. Norma dă un titlul suficient oricărui dobânditor de mărfuri aflate în circuitul comercial. T.

Separat de asta. 1 2 V. C. Nimic nu împiedică însă părţile să convină ca plata să se facă în altă monedă şi. însă o marfă cu caractere speciale ce rezultă tocmai din funcţiile economice pe care le îndeplineşte orice valută. nu se mai poate teme de nici o revendicare.N. p. contabilitate şi informatică financiar contabilă. Luha. Oradea. 1993.. când buna-credinţă asigură mai multă protecţie urmare a publicităţii cumpărării. din magazin. Tratat de drept comercial. urmând regimul circulaţiei acestora. vol. Pentru a înlesni banului să îndeplinească această funcţie se permite în principiu debitorului să-şi plătească datoriile în moneda naţională. Din această însuşire rezultă o putere bivalentă: de cumpărare şi de stingere a obligaţiilor prin plată4 . Macovei. 153/7..Observăm că această reglementare este cuprinsă în dreptul comun şi că realizează un compromis între interesele proprietarului şi cele ale cumpărătorului de bună-credinţă.G.. Alexandrescu. Nici de revendicarea titlului pentru că posesorul unui titlu la ordin nu poate să fie privat de el dacă i-a parvenit în baza unui şir neîntrerupt de giruri şi nici de revendicarea mărfurilor pentru că nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept real dacă nu posedă titlul. 1978. pentru că ei vor primi un drept originar. I. pentru a respecta regula impusă de contract creditorul are dreptul să fie plătit cu mijlocul prevăzut şi nu cu altul. Ei se prezintă sub forma unor titluri care au o valoare intrinsecă nesemnificativă (cu excepţia monedelor din metale preţioase). Astfel. Bucureşti. Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. dacă mărfurile furate sunt depozitate într-un magazin general (în sensul Legii nr. Relaţii valutar financiare internaţionale. Lor nu le pot fi opuse excepţiile antecesorului vânzătorului prin titlu reprezentativ. E. In această situaţie. Bistriceanu. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Un asemenea pact este permis de legislaţia românească5. Bucureşti. p. din depozit). ”o marfă generală şi specială desprinsă de celelalte mărfuri şi . Este evident că in circuitul comercial sunt mai bine protejaţi cei ce cumpără mărfuri prin titluri reprezentative. 1994. Vol. Teoria generală a obligaţiilor. Revista de drept comercial 7-8/1998. 53 C. banii se analizează şi ca titluri de valoare la purtător şi la vedere. care îndeplineşte funcţia de echivalent general al valorii tuturor celorlalte mărfuri.I. Numai aşa se explică ideea promovată de lege că proprietarul care revendică bunul ce i s-a furat trebuie să ramburseze cumpărătorului ceea ce acesta a plătit (dacă a cumpărat la licitaţie publică. fungibil cu toate consecinţele juridice ce rezultă din această calificare. Caracterul general sau universal al schimbului pe care îl poate realiza moneda nu ne împiedică să analizăm această marfă ca un bun generic. acela care le cumpără cu bună-credinţă primind prin gir în regulă certificatul de depozit. în acest caz se utilizează moneda prevăzută în contract (art.41 Cod comercial). I.D. Kiriţescu. 35 3 G. 1981. autonom1. o valoare nominală indicată de banca emitentă şi o valoare reală determinată de criterii economice indicate de politica economică şi financiară a statului emitent2 Banii sunt o marfă deoarece sunt destinaţi schimbului.04. Târgu Mureş. Subsecţiunea a IV-a Banii ca marfă Şi banii sunt o marfă. Costin. instrument general al schimbului”3. 177 22 . p. In acest caz cel ce dobândeşte marfa cu bună-credinţă şi se legitimează ca posesor al titlului şi implicit al mărfii reprezentate poate să respingă revendicarea proprietarului păgubit. p. p. 69 5 M.1937). Demetrescu. 84 4 M. Lexicon de fianţe. realizându-se interesele legitime ale creditorilor de a încasa orice fel de monede aflate în circulaţie legală. din târg.

Spre deosebire de alte mărfuri banii sunt consideraţi a avea o productivitate continuă. Ei nu sunt destinaţi să rămână nefructificaţi în casă ci pentru a fi întrebuinţaţi cu folos pentru diferite operaţiuni aducătoare de câştig. De aceea orice debitor ce întârzie plata după scadenţă şi care este somat să achite datoria şi nu o face, trebuie să plătească daune interese constând în dobânzi din ziua în care s-a făcut punerea în întârziere (art.1088 C.Civ). Mai mult, pentru că întrebuinţarea imediată a banului este o condiţie indispensabilă pentru o bună gestiune comercială se poate considera că acela care întârzie plata, beneficiază deoarece poate să fructifice capitalul rămas în mâna sa. Pe cale de consecinţă, el trebuie să plăească dobânzi sumelor ajunse la scadenţă şi pe care ar fi trebuit să le achite creditorului chiar dacă acesta nu se prezintă să le încaseze (art.43 si art.372 al.2 C.Com.)1 Banul poate constitui obiect de contract ca orice altă marfă. Aceasta se întâmplă în fiecare zi în operaţiunile caselor de schimb care, schimbă monede de un fel cu altele de alt fel şi în operaţiunile valutare de arbitraj (în schimbul de monede de pe o piaţă pe alta) 2, precum şi în contractele de împrumut maritim3 (art.601-615,C Com) Valoarea acestei mărfi este fluctuantă şi creează riscuri mari mai ales în contractele de comerţ internaţional. Pentru a preîntâmpina riscurile valutare părţile inserează în contractele lor fie clauze de consolidare valutară, prin efectul cărora valoarea mărfii, constând în bani, este subordonată unui etalon stabilit, fie clauze ce conferă anumite opţiuni creditorului4. In dreptul comun, este înscris principiul nominalismului monetar (art.1578 C.civ.), principiu care stabileşte că moneda îşi păstrează totdeauna aceeaşi valoare cu suma numerică indicată în contract. Doctrina a arătat, pe bună-dreptate, că nominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetară5. In contextul instabilităţii monetare practica a acordat prioritate principiului mai general al menţinerii echilibrului prestaţiilor în contracte şi al recuperării integrale a pagubelor6. Doctrina recomandă practicienilor comerţului utilizarea clauzelor de evitare a riscurilor valutare pentru a putea corela dispoziţiile anacronice ale legii cu nevoile lor7. SECŢIUNEA a II-a Creanţele şi circulaţia lor Regula ce rezultă din principiul libertăţii contractuale este că toate creanţele, certe şi ajunse la scadenţă, incerte şi viitoare, care au ca obiect un bun determinat în mod individual sau o cantitate de bunuri generice, o obligaţie de a da sau face şi care rezultă dintr-un contract sau din lege pot fi cedate. Interzicerea prin contract de a ceda o creanţă poate produce efect între părţile contractante, dar nu poate avea putere faţă de terţi, chiar şi când aceştia ştiu pentru că dreptul de proprietate
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 52 2 M.N. Costin, Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996, p. 303 3 Decizia civ. Din 5.05.1926, Curtea de Apel Galaţi, citată în Buletinul jurisprudenţei maritime, I, Constanţa, 1998, p. 116 4 M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995, p. 152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Vol. II, Bucureşti, 1996, p. 72-114 5 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 71 6 D.C. 623/1982, Tribunalul Suprem C.D. 1982, p. 296; D.C. 82/1983, C.D. 1983, p. 239 7 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 73

23

este incompatibil cu interdicţia de a fi cedat1. O asemenea interdicţie nu poate impune decât legiuitorul. Transmisiunea creanţelor de orice fel se realizează pin cesiune, operaţiune reglementată de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404)2. Creditorul cedent transmite creanţa unui dobânditorcesionar, debitorul cedat ramânând terţ faţă de convenţie. Cesiunea nu este perfectă decât atunci când debitorul creanţei cedate a fost încunoştiinţat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de voinţă autentificată3. Acesta pentru că din acest moment, debitorul ştie că nu mai are creditor precedent ci pe cesionar. Legea nr.99/1999, Titlul VI, art.2 lit. a instituie obligaţia ca cesiunii să-i fie realizată publicitatea specială instituită de această lege. Publicitatea cesiunii nu înlătură obligaţia notificării; publicitatea are ca scop protejarea intereselor terţilor iar notificarea vizează relaţiile cedent – cesionar – debitor. Cesionarul dobândeşte pe baza cesiunii dreptul de a i se plăti chiar dacă nu este în posesiunea documentului ce probează dreptul său. In caz de cedare succesivă a aceleiaşi creanţe către mai mulţi cesionari va deveni titular cel care a notificat primul operaţiunea debitorului. Cel ce a notificat va fi preferat chiar dacă un altul este în posesia documentului probator al creanţei. Cedentul va garanta existenţa creanţei şi a accesoriilor sale nu şi solvabilitatea debitorului cedat. Părţile pot să-şi agraveze sau să-şi micşoreze răspunderea de garanţie. Acestă schemă juridică comună dreptului civil şi comercial presupune o schimbare a subiecţilor raportului juridic existent iniţial. Prin ea se realizează o schimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului4. In dreptul comercial însă există situaţii în care regulile de bază ale cesiunii nu se aplică întocmai datorită specificului unor raporturi obligaţionale speciale ce apar în circuitul comercial. Imaginăm următoarea situaţie: In raporturile de succesiune între comercianţi persoane juridice când operează o transmisiune universală sau cu titlu universal, succesorul va prelua şi creanţele autorului său. In asemenea situaţie, succesorul nu trebuie să notifice operaţiunea fiecărui debitor al transmiţătorului. Publicitatea schimbărilor subiecţilor raportului juridic iniţial se înfăptuieşte altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii. Publicitatea se realizează conform legii prin registrul comerţului. O situaţie similară întâlnim în materia drepturilor intelectuale (înţelese în sens larg de drept privativ asupra oricărei creaţii intelectuale ce intră în circuitul comercial). Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale. Natura lor juridică este controversată 5 şi nu interesează din punctul de vedere al temei ce o abordăm. Reţinem doar că aceste drepturi se transmit prin cesiune6 şi că în obiectul lor intră şi prerogative specifice drepturilor de creanţă. Publicitatea acestei cesiuni nu se realizează ca în dreptul comun pentru că nu există un debitor determinat căruia să i se notifice operaţiunea prin mijloacele prevăzute de dreptul comun. Această publicitate se realizează prin mijloacele prevăzute de normele speciale ce constituie izvor
1 2

C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 132 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1998, p. 458 3 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1981, p. 349 4 A. Pop, Gh. Beleiu, drept civil. Partea generală, Bucureşti, 1975, p. 139 5 În acest sens: Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982; Y. Eminescu, Dreptul de autor, Bucureşti, 1994; Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993; V. Ursa, dreptul de proprietate industrială, Vol. I, Cluj Napoca, 1987 6 Ideea că o astfel de operaţiune este o cesiune de creanţă rezultă clar din Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982, p. 63

24

de drept în domeniu. Publicitatea realizată în condiţiile normei speciale aduce la cunoştinţa tuturor titularitatea prerogativelor ce rezultă din aceste drepturi, inclusiv titularitatea ce rezultă ca efect al cesiunii. Dreptul comercial cunoaşte reguli diferite de cele ale dreptului comun şi în materia cesiunii drepturilor de creanţă litigioase. Codul civil admite retractul litigios: dacă se cedează drepturi litigioase, debitorul cedat se va putea libera valabil plătind, nu valoarea creanţei, ci preţul de cesionare al creanţei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ. Practic, debitorul cedat poate opri cesiunea liberându-se de obligaţii prin manifestarea sa unilaterală, dezdăunându-l pe cesionar. Normele comerciale interzic însă retractul şi, implicit validează cesiunea, indiferent de voinţa debitorului cedat1 Dreptul pozitiv românesc nu reglementează, din păcate, contractul de factoring. Acest instrument de cedare a creanţelor este practicat numai în raporturile de drept comercial internaţional. Titularul unei creanţe (aderent), transmite oneros drepturile sale ce rezultă din vânzarea de mărfuri pe credit către un factor, ce-şi asumă obligaţia să le încaseze, scop în care se substituie în toate drepturile pe care partenerul său contractual le are faţă de debitorii-cumpărători de marfă. Aderentul înmânează facturile sale către factorul-cesionar pe baza unui borderou, întocmit periodic, împreună cu toate garanţiile, factorul dobândind proprietatea creanţelor. Pentru plata facturilor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clienţii agreaţi ai aderentului. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu, M., Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România, Oradea, 1994 2. Bistriceanu, G.D., Macovei, E.I., Demetrescu, C.G., Lexicon de fianţe, contabilitate şi informatică financiar contabilă, vol. I., Bucureşti, 1981 3. Cărpenaru, St. D., Drept Comercial Român, Bucureşti, 1998 4. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. I, Bucureşti, 1996 5. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996 6. Costin, M.N., Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993 7. Costin, M.N., Deleanu, S., Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995 8. Eminescu, Y., Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982 9. Eminescu, Y., Dreptul de autor, Bucureşti, 1994 10. Eminescu, Y., Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993 11. Georgescu, I.L., Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cunpărare comercială, Bucureşti, 1994 12. Jauffret, A., Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982, Paris 13. Kiriţescu, C., Relaţii valutar financiare internaţionale, Bucureşti, 1978
1.
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 63

25

Vol. Dreptul comerţului internaţional. C.. I. III. Vivante. Bucureşti. 1998 17. Curtea de Apel Galaţi.05. Bucureşti... 1996 19. Partea generală. Vol. C. A. I. 1998 D. T. Cluj Napoca. Ursa. V. Teoria generală a obligaţiilor..C.C.. Pop. 1916 20.14.1926. citată în Buletinul jurisprudenţei maritime. Pop. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. 1928 JURISPRUDENŢĂ Decizia civ. Drept civil. 1982. 1975 16. Bârsan. Sitaru. A. Liviu.. 296.D. p. 1983 26 . 1981 18. Bucureşti. C. Gh. 1987 21. Drept comercial. Constanţa. Bucureşti. Stătescu. Din 5. Bucureşti. Tratat.. D.. vol.. Principii de drept comercial. Dreptul de proprietate industrială. Tribunalul Suprem C.D. D. Teoria generală a obligaţiilor. 82/1983. Tratat de drept civil. Stelian. V. Beleiu. Bucureşti. Revista de drept comercial 78/1998 15. II.. 623/1982. C. Luha.

cu valoare intrinsecă (chiar dacă. 1997. p.. 28 3 Alte legislaţii cuprind astfel de reglementări: art. Noţiunea de titlu de credit are la bază o construcţie juridică întemeiată pe ideea de drept şi obligaţii autonome aflate într-o succesiune de transmisiuni făcute după reguli speciale. 1934. 200. A. Vol. Pop. Partea generală.C. p. Bucureşti. p. 24 2 S. p. Drept civil.Trăsăturile titlurilor de credit a) Caracterul necesar al înscrisului. 126.. Cluj Napoca. Cluj Napoca. ca actualele specii de titluri de credit recunoscute de lege să nu mai corespundă exigenţelor. 1981. 2. Beleiu. Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevărată cucerire a dreptului modern. In sistemul juridic românesc expresia titlu de credit indică produsul unei opere generale efectuate de doctrina românească şi străină care a elaborat un pachet de principii juridice aplicabile unei întregi categorii de documente constatatoare de drepturi şi obligaţii. 1994. 60 6 E. Însă fenomenele economice sunt într-o continuă mişcare şi transformare. (un înscris). I. 59/1934. 1991. p.Reglementarea titlurilor de credit Noţiunea de titlu de credit nu indică ceva determinat. Hossu. de obicei această valoare este nesemnificativă din punct de vedere economic)5. Nu este exclus în acest context. Legea nr. mecanismele bursiere în economia de piaţă. P. Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generală în acest domeniu3. Demetrescu. Vlachide. ci documente în care regăsim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice1 . ”datorită căreia se poate spune că economia contemporană apare aproape transfigurată datorită rolului deosebit de important dobândit de aceste titluri”2. Bucureşti. Gh. Lupan. Repetiţia principiilor de drept civil. Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea că scrisul consemnat pe un document conţine manifestarea de voinţă adevărată a aceluia care l-a emis6 şi că actul dresat sau semnat de una din părţi conţine voinţa sa în raportul dintre ea şi ceilalţi. din Codul civil italian 4 Legea nr. acest efort colectiv nu-l regăsim în domeniul legislativ.M. P. art. H. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. 1992. Dragoescu. 1975. 41 27 . De obicei în viaţa economică apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaşte legislaţia noastră. Legea nr. Partea generală. un bun mobil prin natura lui. E. Dragoescu. 1994. concret. Bucureşti. p. 31/1990 privind societăţile comerciale 5 A. Expresia titlu de credit desemnează un document. art. 10. Cluj Napoca. Ionescu. Avem doar texte ale unor acte normative în care indică regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit4 Această stare de lucruri nu este normală. 58/1934. hârtiile de valoare. De aceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativă a principiilor care să permită apoi utilizarea de către comercianţi a acelui document care să răspunda cel mai bine intereselor lor.CAPITOLUL III TITLURILE DE CREDIT SECŢIUNEA I Conceptul general de “titlu de credit” 1. Intr-un asemenea raport 1 G. Potolea. Din păcate. In realitate nu întâlnim un titlu de credit în stadiu pur. fapt ce indică nevoia permanentă de mijloace juridice adecvate. Drept civil. 1992. dar care în acelaşi timp au elemente particulare prin care se diferenţiază unele de altele. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Efectele de comerţ.

Curs de drept. 1976. Nu 1 2 O. deci şi ale obligaţiei sunt fixate numai prin menţiunile inserate în documentul scris. vol. p. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. iar pe de altă parte “dreptul nu poate fi exercitat de către titulari decât prin posesiunea materială a înscrisului.R. B. Nici suficienţa documentului pentru exerciţiul unui drept. 412-414 28 . funcţii probatorii. chiar dacă acestea au ocazionat naşterea sa. Deci sub aspectul conţinutului titlului constatăm existenţa unei strânse conexiuni între document şi drept. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. întrucât odată ce obligaţia are dreptul corelativ născut în mod legal. Căpăţână. Referitor la titlurile de credit. Obligaţia există independent şi poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă. P.titluri de credit. Georgescu. Conexiunea durează cât timp există dreptul şi obligaţia. Demetrescu. indisolubilă.Existenţa. p. p. o manifestare a formalismului cerut pentru valabilitatea sa. Elemente de drept civil şi comercial comparat. necesitatea documentului o întâlnim în exerciţiul drepturilor în toate ipotezele de creditare născute din raporturi juridice pentru care dreptul pozitiv preferă forma scrisă ad probationem sau ad solemnitatem. în practică. Aşa-zisele documente de legitimare. dacă debitorul nu o recunoaşte ori nu este contestată într-un act scris. 333 4 T. Alteori înscrisurilor li s-a recunoscut şi o funcţie constitutivă. în sensul că servesc la dovedirea existenţei unei obligaţii. p. în general. fără putinţa de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului. Acelaşi lucru îl putem spune despre exerciţiul unui drept rezultat dintr-un act solemn în ipoteza în care creditorul nu poate depune actul scris şi dreptului nu i s-au făcut formalităţile de opozabilitate faţă de terţi.înscrisurilor li s-a recunoscut. ele au o evoluţie independentă de existenţa înscrisului. sunt determinate de cuprinsul înscrisului şi numai de acest cuprins. Obligaţia pe care partea vrea să o asume nu poate lua naştere fără ca ea să fie consemnată într-un document. Posesorul titlului nu poate. Intre înscris şi obligaţie nu există o legătură deosebită. 1980. Ştefănescu. Bucureşti. Observăm totuşi că această legătură de necesitate. regula suficienţei. 28 3 I Rucăreanu. 87 S. care împreună cu caracterul necesar al documentului să le definească precis şi inconfundabil. nu este prin ea însăşi absolut definitorie numai pentru documentele . documentul având un caracter de necesitate. Pe de o parte dreptul şi obligaţia corelativă nu se nasc decât prin consemnarea voinţei subiecţilor într-un document. Urmează deci să găsim şi alte trăsături specifice ale titlurilor de credit. pentru naşterea şi exerciţiul dreptului şi pentru stingerea obligaţiei corelative. doctrina relevă că între obligaţie şi înscris legătură nu este numai constitutivă ci şi permanentă1. încât posesia primului constituie întotdeauna condiţia suficientă şi necesară pentru exercitarea celuilalt3. Spre exemplu.L. deşi specifică. nimeni nu poate obţine realizarea unei creanţe mai mari de 250 lei. Ionescu. Tratat de drept comercial internaţional. II. Practic. b) Caracterul literal al dreptului Prin acest caracter se înţelege că atât conţinutul cât şi întinderea dreptului creditorului şi a obligaţiei debitorului. deşi sunt titluri de credit au la baza utilizării lor. Caracterul literal al titlului nu este decât consecinţa. Deci între document şi obligaţie există o legătură ce dă înscrisului o valoare juridică mult mai mare decât aceea a înscrisurilor probatorii. Popescu. sau mai bine spus. I. 1934. Bucureşti. calitatea şi modalitatea dreptului ce titularul are şi. deci exercita dreptul decât în limitele înscrisului. nu este singură. sau pot să exercite vreo influenţă asupra lui4 . Părţile nu au dreptul să se refere şi alte elemente din afara de titlu. cantitatea. Legătura nu este însă permanentă. iar debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile celui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris”2. unica trăsătură definitorie a titlului de credit.

72 2 V. Man. publicitatea faţă de terţi fiind îndeplinită în acest caz prin însăşi remiterea materială a înscrisului în posesiunea dobânditorului. Această abatere de la regula tradiţională indicată mai sus atribuie dreptului posesorului titlului caracterul unui drept autonom. Se încearcă să se explice cum se realizează juridic derogarea de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are şi de ce dreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar. motiv pentru care nu i se pot opune nici una din excepţiile personale opozabile primitorului sau diferiţilor posesori intermediari ai titlului2. o latură pasivă şi una activă. p. transferarea înscrisului implică şi transmisiunea dreptului respectiv. Dreptul dobândit va avea un caracter derivat. a) Din punctul de vedere al laturii pasive reţinem că din moment ce o persoană semnează un titlu de credit. obligaţie asumată aşa cum rezultă literal din înscris. Albu. 160 29 . adică nu un drept derivat. 3. Luha. Obligaţia născută dintr-un titlu de credit pune faţă în faţă un debitor şi un creditor.trebuie să se facă confuzie între caracterul literal al înscrisului şi formalismul acestuia. Circulaţia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Revista de drept comercial 7-8/1996. p. acea persoană este obligată să satisfacă faţă de orice purtător de bună credinţă a documentului. Explicţia juridică a acestui fenomen. Revista de drept comercial 7-8/1998. dar nu lipsită de cauză). Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Adică. Caracterul literal nu este decât o consecinţă a formalismului. Elementul formal constituie baza celui literal. a fost căutată de numeroşi doctrinari şi astfel au fost elaborate numeroase teorii. ea este înlăturată la titlurile de credit pe considerarea sa. în sensul că achizitorul unui asemenea titlu este considerat că a dobândit dreptul la prestaţia menţionată pe document direct de la emitentul acestuia. se mai ştie că pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesară şi îndeplinirea unor formalităţi ce ţin loc de publicitate şi anume formalitatea notificării transmisiunii faţă de debitorul cedat. Pe temeiul acestei reguli achizitorul unui asemenea drept este nevoit să suporte toate excepţiunile pe care debitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferiţilor transmiţători intermediari. Întrucât în sistemul nostru de drept nu există norme relative la titlurile de credit explicăţiile au fost căutate în principiile generale ale dreptului privat. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. c) Caracterul autonom al dreptului. autonomie care. asigurând titlului integralitatea valorii patrimoniale pe care o constată îi sporeşte creditul şi posibilitatea de circulaţie. Pe de altă parte. obligaţia fiind încorporată în înscris. ci un drept originar. Circulaţia titurilor de credit este asimilată astfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale. In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplică principiul “nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet”1. In ce priveşte această din urma formalitate. In concluzie se poate spune că autonomia obligaţiei arată că obligaţia este independentă de cauza sa (independentă de cauză. 1 I. Natura juridică a titlurilor de credit. obligaţia are cauză însă soarta ei nu este influenţată de cauză. A. determinarea naturii juridice a obligaţiei izvorâte din titlul de credit.

pe când dreptul de creanţă corelativ obligaţiei nu se determină şi nu ia fiinţă decât ulterior. Chiar dacă titlul a intrat în circulaţie peste voinţa emitentului. faţă de care nu s-a obligat şi despre care nu află că e debitor decât în momentul scadenţei? S-au formulat în doctrină următoarele tipuri de teorii3: . dreptul de creanţă corelativ obligaţiei se află în stare de pendenta şi nu se va putea exercita decât de acela care va justifica posesia legitimă asupra înscrisului. drepturi ce depăşesc pe cele ale cesionarului unei creanţe de drept comun. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Ea se prezintă sub mai multe variante.teoriile caracterului unilaterial al obligaţiei: acestea prezintă obligaţia născută din titlul de credit ca un rezultat al manifestării de voinţă unilaterale a emitentului prin care acesta se recunoaşte debitor faţă de oricine s-ar găsi în posesia titlului la scadenţă. ci voinţa semnatarului de a se obliga. Teoria creaţiunii . că drepturile cocreditorului. Deci. Ionescu. -ateoriile caracterului mixt al obligaţiei. ci pur şi simplu dreptul său de proprietate asupra înscrisului. nu lanţul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligaţie. voinţă care se materializează prin punerea în circulaţie a titlului. în momentul închiderii circulaţiei titlului. S-au emis următoarele teorii: . creaţia titlului este dătătoare de măsura pentru a judeca existenţa obligaţiei. S. 3 Amănunte în legătură cu aceste teorii. Teoria emisiunii. -teoria pendentei: obligaţia debitorului există şi subzistă chiar de la crearea sau semnarea titlului. în materia titlurilor la purtător.pretinde că ceea ce dă naştere obligaţiei nu este remiterea materială a titlului. voluntar sau involuntar nu este decât o condiţie suspensivă. dovedind.susţine că obligaţia ia naştere chiar din momentul în care emitentul şi-a pus semnătura pe document indiferent dacă l-a pus în circulaţie sau nu. Demetrescu. care-l apără de excepţiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept. rezultă din însăşi faptul bunei credinţe. terţ de buna credinţă. acesta va fi obligat să satisfacă obligaţia faţă de purtatorul de bună credinţă şi care nu a comis o greşeala gravă. prin sustragere sau pierdere.teoriile posesiunii de bună credinţă. Bucureşti. 34 şi urm. Susţin că obligaţia se divide în două. încheie un contract prin care se obligă la o prestaţie atât faţă de primul beneficiar cât şi oricui s-ar găsi în posesia legitimă a titlului în ziua scadenţei. 30 . Acest grup de teorii susţine că debitoul. că între emitent şi beneficiar obligaţia ia naştere dintrun raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului.Cum se explică sub raport juridic această obligaţie faţă de o persoană cu care debitorul niciodată nu a tratat. după natura titlului (prin remitere de posesie. P. Până în acest moment. pe lângă raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. iar faptul punerii în circulaţie.teoriile caracterului contractual al obligaţiei. care dă naştere unei obligaţii eventuale în favoarea celui ce s-ar găsi în posesia legitimă a titlului la scadenţă. b) Sub aspectul laturii active s-a încercat să se explice drepturile purtătorului de bună credinţă al titlului. . emitentul se angajează printr-o declaraţie unilaterală de voinţă. 1934. p. printr-o serie de giruri neîntrerupte. susţin în esenţă. I. pentru titlurile la ordin sau prin transfer în materie de titluri nominative). iar faţă de purtătorii succesivi ai titlului. proprietate care se dobândeşte în condiţii specifice.L. Georgescu. Deci teoriile unilateraliste susţin că titlurile de credit ar apare ca o ofertă de plată făcută tuturor ce s-ar găsi în posesiunea titlului la scadenţă.

De asemenea. 1993. El (cesionarul) se vede frustat în realizarea scopului pentru care a făcut achiziţia. întrucât nimeni nu poate primi mai mult decât a avut cel ce i-a transmis3. 32 Liviu Pop. cum tot aşa este reglementată transmisiunea bogăţiei mobile între diferiţi subiecţi (1909 Cod civil). trebuie preîntâmpinat riscul ca dobânditorul neştiutor despre cesiune să plătească vechiului titular. raport guvernat de principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are. prin notificarea operaţiunii4. Teoria generală a obligaţiilor. Analizăm pe rând riscurile dobândirii bogăţiei după regulile de drept comun. Fenomenul este consecinţa raportului ce se stabileşte între cel ce cedează şi primitor. Drept civil. de bogaţie mobilizată. Cluj. p. In opinia noastră funcţiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie într-un cadru mai larg al mobilizării creditelor. Dacă sunt mai mulţi achizitori succesivi. Cluj. Chiar dacă se verifică vreunul din riscuri. Iaşi. Acest transfer produce şi unele consecinţe negative ce rezultă din caracterul derivat al titlului prin care se realizează achizitţia. R. 455 3 S. Cesiunea de creanţă este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă unei alte persoane2. Fiecare din aceste situaţii pot fi inconveniente pentru dobânditorii succesivi ai aceleiaşi creanţe. Drept civil. achizitorul se poate despăgubi având acţiune împotriva celui care i-a provocat paguba. Lupaş. Ele sunt încercări teoretice de a încadra în şabloane juridice clasice o realitate de fapt şi juridică creată de viaţa economică şi comercială modernă. Astfel: a) Problemele şi riscurile dobândirii creditului după regulile cesiunii. Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri. această lipsă se răsfrânge asupra cesionarului. girul şi transferul nu sunt mijloace de transmisiune ale unor raporturi de obligaţie ci mijloace de transferare a proprietăţii asupra înscrisului care încorporează sau materializează obligaţia menţionată pe document1. Tocmai aici titlurile de credit îşi realizează funcţiunile înlăturând riscurile dobânditorilor de credite. Cluj Napoca. Toate aceste teorii apărute ca să explice pe plan juridic efectele titlurilor de credit nu prezintă importanţă practică deosebită. Însă aceste transmisiuni crează probleme cedenţilor şi fac pe dobânditori să suporte riscuri. Asta înseamnă că dobânditorul preia toate inconvenientele antecesorului său. 8 4 L. Aşadar să vedem urmările: Din punct de vedere substanţial orice achiziţie printr-un titlu derivativ este supusă regulii potrivit căreia transferul nu poate da achizitorului o poziţie jurdică mai bună decât poziţia celui care a renunţat la drept. substanţiale şi formale. astfel încât dobânditorul nu obţine un drept originar. Din punct de vedere formal: întrucât obţinerea dreptului este rezultatul unei negocieri între cel care cedează şi cesionar. al bogăţiei. Acţiunea are însă un caracter personal. Gidro. 1948. p. ultimul dobânditor trebuie să dovedească lanţul de achiziţii până la el. Transmisiunea presupune o renunţare de drept din partea cedentului şi o achiziţie din partea cesionarului (primitorului). 1982. p. 1948. acesta din urmă trebuie să se legitimeze faţă de debitor dovedind achiziţia făcută. Mobilizarea creditelor prin cedarea lor (prin transmisiune). Curs de drept cambial. adică să urmărească obiectul 1 2 S. p. In consecintă. Teoria generală a obligaţiilor.Remiterea de posesie. Lupaş. nu este o noutate adusă de doctrină ci o instituţie juridică pe care dreptul român o reglementează amănunţit prin instituţia cesiunii de creanţă (1391-1404 Cod civil). Pop. Curs de drept cambial. dacă cel ce cedează nu este efectiv titularul creditului cedat (pentru că dreptul său nu este valabil de la constituire sau dreptul său este vulnerabil la excepţii ale debitorului care reduc total sau în parte prerogativele creditorului). de desdăunare şi nu un caracter real. 346 31 .

Leş. circulaţiei creditelor. dobânditor al unui credit cedat1. Avem de a face. Procedură civilă. 202 4 D. deoarece operaţiunea în sine nu dă siguranţa specifică transmisiunii mobilelor şi legea nu crează pentru ea nici o situaţie exterioară care dă certitudine în cazul transmisiunii bunurilor mobile. Deleanu. Beleiu. 1993. Brădeanu. I. p. de buna credinţă. 58 3 A. I. cu condiţia ca dobânditorul să fi fost de bună credinţă în momentul primirii bunului. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. buna credinţă acoperă în principiu (există excepţii înscrise în art. 30-34 I. S-a observat că acest dezavantaj al sistemului de circulaţie al creditelor în raport cu sistemul de circulaţie al bunurilor mobile a fost înlăturat prin apariţia unui instrument juridic nou. Va fi proprietar cel ce a obţinut posesia necunoscând înstrăinările precedente3. 1975. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Norma dă un titlu suficient oricărui dobânditor de bunuri mobile. cu o reglementare simplă şi eficienţa care măreşte încrederea cumpăratorilor în operaţia făcută. Partea generală. orice viciu pe care-l prezintă titlul înstrăinătorului4. Deci. b) Protecţia dobânditorului în circulaţia bunurilor mobile. c) Problema extinderii protecţiei specifice transmiterii mobilelor la obţinerea creditelor. Costin. devine realitate în momentul în care se realizează un titlu de credit (adică 1 2 M. excepţiile specifice titlurilor deverivative îngreunează situaţia dobânditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificării cesiunii. 1994. de obicei. circulaţia creditelor prin cesiune asigură o slabă protecţie cumpărătorului. riscurile fiind totalmente înlăturate. Posibilitatea de a face creditele să circule ca şi bunurile mobile. p. Radu. Gherasim. Bucureşti. Drepturile reale prinicipale în dreptul României.1909 al. a unei stări de fapt evidente şi.2 C. inclusiv al înstrăinărilor succesive. Bucureşti. Minea. Siguranţa transmisiunii se bazează pe operaţiunea însăşi şi nu pe un fapt exterior acesteia. Din punct de vedere substanţial.cedat şi să menţină stabilă şi necontestată poziţia obţinută de creditor. Bucureşti. M. p. Această certitudine nu o întâlnim în cazul transmisiunii creditelor prin cesiune. O dată obţinută posesia bunului.civ). Ionaşcu. Finalitatea dorită de achizitorii de creanţă se realizează numai aplicând regulile proprii circulaţiei bunurilor mobile. Din punct de vedere formal.un titlu valabil sub orice aspect. Gh. Legiuitorul nu face altceva decât să consacre juridic acest instrument. 154 5 T. Cesionarul îşi vede periclitată poziţia atât în situaţia în care creditul transmis este vulnerabil la excepţiile pe care le-ar putea invoca debitorul cât şi la excepţiile terţilor dacă acelaşi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari. Dicţionar de drept procesual civil. De aici deducem şi consecinţa: o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceloraşi bunuri mobile.1909 Cod civil) ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit de la neproprietar. p. I. Iaşi. Drept civil. notorii. Bucureşti. 1978. Interesul achizitorului este acoperit. dacă se împlineşte condiţia de a nu fi cunoscut că înstrăinătorul nu este titularul dreptului transmis. Totalmente diferită este protecţia achizitorului ce a dobândit prin cumpărare un bun mobil (protecţia sa capătă un caracter real)2. 1991. Pop. De aici rezultă niste avantaje specifice circulaţiei bunurilor mobile în raport cu circulaţia creanţelor. S. deci. dobânditorul este ocrotit de orice risc. Creaţia acestui instrument aparţine practicii şi practicienilor în activitatea comercială. 194 32 . dobânditorul este scutit de a face dovada dreptului antecesorului său şi al proprietarilor precedenţi ai acestui antecesor. fără să mai fie obligat să facă vreo formalitate5.acela al titlurilor de credit.N. vol. El trebuia sa facă numai dovada posesiei sale. p.

întâmplătoare.încorporarea dreptului în titlu2. care exprimă caracteristicile esenţiale ale titlurilor de credit şi anume: literalitatea şi autonomia dreptului. Adică. Creditorul poate transmite acest drept de creanţă cu maximum de siguranţa unui beneficiar transferîndu-i proprietatea documentului constatator al obligaţiei unilaterale asumate de debitor. Această expresie redă ideea că situaţia creditorului este legată de poziţia sa reală ce priveşte documentul. Creditorul devine subiect în două raporturi juridice: un raport fundamental. Practic se realizează o extindere a legislaţiei privitoare la circulaţia bunurilor mobile asupra circulaţiei drepturilor de creanţă. Semnificaţia juridică a acestei formule. Revista de drept comercial. Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naşte prin emiterea unui titlu de credit este condiţionată de existenţa unui drept real asupra înscrisului constatator al creanţei. care corespunde creditului şi circulă după regula ce spune că oricine devine proprietar asupra documentului devine şi titular al dreptului de creanţă ce este constatat de document. El transpune obligaţia sa. De aici deducem unele consecinţe. Avem un subiect care are faţă de altul o datorie rezultată dintr-un raport juridic determinat. p. dependenţa numai de voinţa părţilor. în baza unui raport juridic obişnuit între cei doi subiecţi (creditor-debitor). există un raport specific apărut prin crearea titlului. necesare şi suficiente pentru a identifica conţinutul şi modalitatea prestaţiei la care s-a obligat. p. Desigur nu este o unitate oarecare. Fenomenul încorporării se poate analiza pornind de la crearea unui titlu de credit. In literatura juridică această unitate se exprimă prin formula . 167 I. în sensul că din proprietatea acestuia din urmă rezultă titularitatea dreptului de creanţă. determinate prin menţiunile de pe înscris exprimă indirect calităţile. Operaţiuni şi contracte bancare.titularitatea creditului). Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Luha. Voinţa subscriitorului unui titlu de credit este dată numai de semnificaţia literală a cuvintelor folosite şi este interzisă 1 2 V. rezultat dintr-o relaţie juridică tipică dintre cel ce emite titlul de credit şi cel care îl primeşte. Principiul literalităţii se manifestă ca o regulă de protecţie a intereselor debitorului. ad probationem şi ad solemnitatem). Bucureşti. legătura exprimată prin formula încorporării nu are caracter absolut ci un caracter instrumental. In titlul de credit se stabileşte o legătură între document şi drept nu numai în ce priveşte constituirea dreptului ci şi în ce priveşte circulaţia lui. 1994. posibilitatea cererii îndreptate împotriva debitorului. în care creditul corespondent va circula după regulile cesiunii. 123 33 . Legătura ce se stabileşte între proprietatea documentului şi creditul înscris. nr. alături de acest raport. Turcu. se realizează un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protecţia ce o dă legea circulaţiei bunurilor mobile asupra circulaţiei creditelor. redusă la elementele sale esenţiale. Intinderea dreptului şi obligaţiei ce rezultă din titlu. d) Incorporarea dreptului în titlu. în sensul că obţinerea dreptului este un efect al obţinerii proprietăţii documentului. Relaţia ce se stabileşte între document şi credit este diferită de alte forme de conexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorăsc din raporturi juridice ce se constată în forma scrisă. 7-8/1998. de o poziţie reală faţă de document.unitatea dintre dreptul de proprietate asupra documentului ce conţine obligaţia debitorului şi dreptul asupra creditului . ci o unitate pe care o denumim unitate funcţională: legătură dintre dreptul de creanţă şi proprietatea titlului trebuie să asigure în mod egal şi permanent o funcţie constitutivă şi de condiţie necesară pentru exerciţiul creditului1. într-un document pe baza căruia îşi asumă obligaţia unilaterală de a efectua prestaţia în favoarea oricăruia ce se va găsi în proprietatea acelui document. însuşirile “bunului mobil “ care se transmite.

Formularea este improprie însă. Din interpretarea art. 318 34 . Asta înseamnă că oricare ar fi motivul care ar fi determinat emiterea titlului. cu valoare de principiu.civ. ca să stingă în totul sau în parte pretenţia creditorului.1909 C. de ce nu am admite că principiul este valabil şi într-un raport în care dobânditorul are o pozitie reala faţă de creditul primit. obţinut după regulile generale ale dobândirii proprietăţii bunurilor mobile. aşa cum am formulat-o naşte o întrebare: pe ce text de lege se bazează ? Aşa cum am arătat ea nu se fundamentează pe un text legal expres. Aceasta. iar dobânditorul prin posesia de bună credinţă a documentului este proprietar şi creditor. 1994. 1 2 T. e) Justificarea legală a teoriei titlurilor de credit. Obţinerea proprietăţii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea creditului menţionat pe document. 1976. deducem că debitorul nu mai poate invoca compensaţia pentru o creanţă ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii2. deoarece dreptul s-a născut aşa şi numai aşa. cum este incorporat prin scriere în document şi va circula numai în acest mod indiferent de subiecţii prin mâna cărora trece. cel ce l-a emis este ţinut să îndeplinească prestaţia la care s-a obligat. Dacă cesiunea creanţelor transmite un drept derivat. C. p. Fiecare nou posesor devine titular al dreptului aşa cum este el înscris în document. 414 C. Drept civil. ci numai pe interpretarea logică a principiilor de drept cuprinse în art.1391-1396 şi art. Circulaţia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor. documentul. (ce transmite un drept de creanţă) presupune circulaţia unui bun mobil.1395 C. In această formă. Bucureşti. Stătescu. reflectă o situaţie juridică reală ce acoperă o nevoie economică practică: creditul este legat de document. Titularul creditului are o poziţie reală faţă de document (un drept de proprietate).R. Dreptul creditorului este stabilit în baza unei situaţii ce rezultă din proprietatea înscrisului şi continutul său nu mai poate fi fixat prin interpretare1. Bucureşti. pun pe debitor în imposibilitatea de a invoca faţă de purtătorii succesivi ai titlului excepţiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el îl are cu primul din ei. Se crează astfel o ficţiune juridică prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creanţelor şi implicit se stabileşte regula. Deci. Atât principiul literalităţii cât şi al autonomiei drepturilor specifice titlurilor de credit. literalitatea titlului imită calităţile fizice imuabile şi notorii ale bunului mobil aflat în circulaţia sa juridică. Chiar dacă titlul circulă prin mai multe mâini fiecare posesor are un drept nou. p. Adică. Popescu. circulaţia titlurilor de credit investeşte pe dobânditor cu un drept originar. titular legitim al creditului. Autonomia dreptului pune pe creditor într-o stare de independenţă faţă de situaţia juridică a oricărui purtător al titlului. nu se mai poate invoca o excepţie ce rezultă din raportul existent între cedent şi debitor după ce dreptul de credit a fost dobândit de cesionar. Construcţia juridică a încorporării şi a caracterului originar al dreptului născut la dobânditor.orice căutare a intenţiilor declarate sau ascunse. Dreptul comerţului internaţional. Dacă dăm acestei reguli o valoare de principiu şi admitem că ea este valabilă într-un raport ce transmite un drept derivat. propriu şi nu un drept cedat.excepţiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu pot fi opuse dobânditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului). Teoria generală a obligaţiilor. Bârsan.Civ. în literalitatea lui. după care cineva poate dobândi mai mult decât îi transmite autorul său.

conosamentul. p. magazionerul. cu menţiunea că. Cine-şi pune semnătura pe titlu se obligă în aceleaşi condiţii ca cel care l-a emis. Ele circulă prin tradiţiune. .Această concepţie fundamentată pe mecanismul încorporării are valoare practică întrucât permite să se elimine sau să se reducă la minimum inconvenientele formale şi substanţiale ce însoţesc circulaţia creditelor după regulile cesiunii de creanţă. mărci poştale.există titluri ce dau dreptul la o prestaţie din partea debitorului: o sumă de bani-titluri de rentă.Definiţia şi clasificarea Faţă de cele expuse deducem că titlul de credit este un înscris necesar pentru a transfera sau pretinde dreptul literal şi autonom înscris în el. Creditul există în măsura în care este consemnat în titlu şi nici o limitare nu poate să restrângă valoarea lui contrazicând cuprinsul său. cecuri. Titlurile la ordin. fie unei persoane arătate de acesta în titlu. posesor legitim. cărăuşul. în special asupra circulaţiei şi stingerii sale. Titlurile la purtător. Din această cauză aceste titluri prezintă pe lângă avantajul de a putea circula cu mare uşurinţă un mare inconvenient în caz de pierdere sau furt. Vor purta scris pe ele numele primului creditor. după cum trebuie să rezulte de aici şi orice act făcut pentru a opri circulaţia. Cine este în posesia legitimă a documentului se consideră în posesia mărfurilor pentru că depozitarul. Titlul de credit spre deosebire de orice alt înscris are o influenţă esenţială asupra soartei creditului. un serviciu. După modalitatea de circulaţie distingem: titluri la purtător. Sunt titlurile în care nu se indică un creditor căruia să i se facă plata în mod exclusiv sau la ordinul său. timbre. Conţinutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit: .există titluri ce reprezintă un drept real.documente de transport. Cât timp titlul circulă el va purta cu sine dreptul menţionat în toată integritatea sa1. bonuri de tezaur. Cristoforeanu. un drept care se valorifică asupra unui bun determinat: scrisori de trăsură. 4. certificatul de gaj. bilete la ordin. titluri la ordin. poliţa de încărcare. Revista de drept comercial. . 1 E. voinţa posesorului fiind insuficientă. prin semnarea celui ce transmite pe dosul titlului (de unde şi numele de andosare). 444 35 . până la proba contrară. biletul la ordin şi cecul. Titlul emis la purtător îşi păstrează caracterul şi posesorul nu poate să-i schimbe regulile de circulaţie printr-o declaraţie unilaterală de voinţă. Despre titlurile de credit la purtător. certificatele de părţi sociale. deci pentru aceasta concursul debitorului. Acest inconvenient nu poate fi preîntâmpinat de posesor prin înscrierea numelui său pe titlu sau prin aplicarea vreunui semn distinctiv. deci fie creditorului însuşi. ci indreptăţeşte pe oricine s-ar găsi în posesia titlului să exercite drepturile consemnate în document. bilete de loterie.deosebim şi titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor: acţiunile. Trebuie. bilete de bancă. o anumită cantitate de mărfuri. El va continua să circule şi pe mai departe ca titlu la purtător. titluri nominative. neputându-se obliga mai sever sau mai uşor. Oricine se găseşte în posesia unui asemenea titlu este presupus. Orice act ce are ca scop restrângerea valorii titlului trebuie să rezulte numai din document. creanţa va fi plătită la ordinul acestuia. 1946. Asemenea titluri plătibile la ordin sunt prin excelenţă cambia. Transmiterea se face prin gir. căpitanul vasului nu pot să le predea decât aceluia ce-i prezintă titlul. recipisa de depozit. cambii. Va putea fi transformat în titlu la ordin sau nominativ însă numai prin acordul dintre posesor şi emitent.ordinele î producte.

. Mişcarea legislativă din ţara noastră va trebui să aibă în vedere acest lucru şi va trebui să constate că domeniul titlurilor de credit este slab reprezentat.I. BIBLIOGRAFIE 1. Problematica titlurilor de credit este vastă şi complexă. I. fără a putea justifica dobândirea lui pe cale legală nu va putea folosi înscrisul. Leş. vol. 2. M.Tratat de drept comercial internaţional. De aceea se spune că sunt titluri improprii. în sensul că încorporarea nu este deplină. O. Această teorie a realizat o penetraţie a principiilor de drept care dă posibilitatea unei mobilizări de bunuri ce se întâlnesc în activitatea comercială curentă.titluri aparente. cesiune ce trebuie înscrisă atât pe titlu cât şi în scriptele debitorului. (bilete de tren. Aplicarea în practică a teoriei enunţate va aduce numai beneficii oricărui sistem economic bazat pe principiile pieţei libere. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă.. E..Debitorul nu trebuie încunoştinţat în legătură cu această transmitere. de tramvai. bilete de teatru. I. Exemplu tipic în acest sens este factura (desi unele sisteme legislative admit circulaţia ei în condiţiile specifice titlurilor de credit). vol. Revista de drept comercial. 5.. Bucureşti. Însă o asemenea probă nu este decât o simplă prezumţie care-şi produce efectele numai până la proba contrarie. Există o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristicile titlurilor de credit. In realitate nu au nici una din trăsăturile specifice titlurilor de credit. I. dacă asemenea registre sunt prevăzute de lege.. etc. deşi se aseamănă cu titlurile propriu-zise prin structura exterioară sau prin termenii prin care sunt numite. Ele sunt de două feluri: -documentele de legitimare-efectul lor constă în aceea că posesiunea documentului constituie proba titularitătii dreptului.N.. 1994 36 . Albu. tichete de garderobă. aproape inexistent în ansamblul normelor de drept pozitiv. I. Asemenea titluri circulă pe cale de cesiune. Despre titlurile de credit la purtător. Revista de drept comercial 7-8/1996 Căpăţână. Titluri de credit improprii. Acesta va lua la cunoştinţă despre gir în momentul în care i se va prezintă titlul la plată şi va trebui să urmarească numai regularitatea formală a andosării şi succesiunea neîntreruptă a girurilor. 3. Minea. Man. dreptul modern a obţinut o spectaculoasă cucerire. A. O politică legislativă şi economiă raţională va trebui să dea titlurilor de credit o reglementare unitară şi ea se va impune cu uşurinţă comercianţilor la orice nivel. 4. 1993 Cristoforeanu. Radu. Dicţionar de drept procesual civil... Acestea au o eficacitate juridică mai limitată. Acestea poartă scris pe document numele creditorului. In anumite împrejurări dreptul poate fi exercitat chiar în lipsa documentului. M... Iaşi. II Costin. Prin teoria titlurilor. Procedură civilă. Sunt doar simple înscrisuri de credit. Persoana străină ce s-ar găsi în posesia acelui titlu. B. Titularul dreptului înscris pe document nu va putea pretinde dreptul său decât atâta timp cât este în posesia titlului. Asemenea documente îndeplinesc funcţiunea de mijloc de probă a unui raport contractual.. Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor.). iar debitorul nu se poate libera valabil decât achitând valoarea titlului în mâna acelui creditor. Titlurile nominative. Ştefănescu. 1946 Deleanu.

Partea generală. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. 20. 16. Dragoescu. I. 15. Bucureşti. Revista de drept comercial 78/1998 Luha. Demetrescu. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Bucureşti. Drept civil. Cluj Napoca. Buna credinţă în raporturile juridice civile. I... Hossu. Elemente de drept civil şi comercial comparat. 1991 Gherasim. Cluj Napoca. 1994.. Brădeanu.. Bucureşti. 1993 Pop. 1994 Turcu.. Curs de drept cambial. 10. Drept civil. R. 13. Cluj Napoca. 17... 14. Bucureşti. 8. P. Bucureşti. P. Efectele de comerţ.C.. H. 18. Bucureşti. Repetiţia principiilor de drept civil.. 1978 Ionescu. I. Dreptul comerţului internaţional. C. 1992 Rucăreanu. A.. D. 19. hârtiile de valoare.. p. 1976 Potolea. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. 7. Beleiu. S. E... 23. P. I. p. Demetrescu. G. E. 1975 Pop. Vol. Operaţiuni şi contracte bancare. 1934 Ionescu. nr. 1994. Teoria generală a obligaţiilor. 60 37 . Bucureşti.Georgescu... Drept civil. I. 1991 Ionaşcu. Liviu.. 1980 Stătescu. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Gidro. 1948 Pop. Gh. Teoria generală a obligaţiilor. Curs de drept.. Cluj... T. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor.M. 12. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. I..6. L. V.R. 21. Bucureşti. Cluj Napoca. 1934 Luha. S. 1982 Popescu.. 1981 Lupaş.... V. Dragoescu. Bârsan. Bucureşti. 11. Drept civil. Partea generală. 123 Vlachide. T. Revista de drept comercial. Carasteristici generale ale titlurilor de credit.. Iaşi.L. C.. 22. Bucureşti. 9.. 78/1998 Lupan. A. mecanismele bursiere în economia de piaţă.

Costin. Legea română adaugă la normele uniforme mai mult decât îi permit rezervele. s-a realizat mai degrabă o 1 Legea nr. cu unele modificări neesenţiale. Ca instituţie juridică în sensul celei de astăzi cu caracterele ei esenţiale. 83/1994.).1673. Ulterior această lege a fost modificată prin OG nr. Ea este o traducere a legii italiene din 1933. sau într-o monedă diferită. Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene2. In virtutea acestui titlu o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane numite tras să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat. de obicei bancher. Legea nr. p. pentru adaptarea la dreptul pozitiv românesc. In 1929 a fost convocată la Geneva o conferinţă care şi-a asumat sarcina de a realiza unificarea în materie. publicată în Monitorul Oficial nr. formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească o sumă determinată. 58/1934.05. 36-47 38 . au rămas fără rezultate pozitive. o sumă de bani. 5/1995.G.nr.11/1993 pentru modificarea legii asupra cambiei şi biletului la ordin. în aceeaşi monedă. Definiţie. 100/1. oferă doar o reglementare detaliată a acestui titlu1. Revista de drept comercial nr. O serie de congrese şi conferinţe interstatale între care cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912. putem vorbi despre cambie din secolul al XVIIlea. îşi lua angajamentul de a face să se plătească de către un corespondent al său dintr-o altă localitate. In acest fel se evita transportul de numerar într-o vreme în care drumurile erau nesigure.C.1934. Funcţii Legea nu defineşte cambia. Aceste modificări sunt de obicei preluate din legea italiană sau sunt adaptări româneşti. astfel că în curând s-a simţit nevoaia unei legiferări uniforme. Caractere. La rândul său legea italiană este o adaptare a legii uniforme. Această scrisoare nu era altceva decât dovada plăţii făcută bancherului şi a obligaţiei luate de acesta. Aceasta a dus la o diversitate de legislaţii. Legea cambială română a fost modificată prin O.N. Izvoarele dreptului cambial. Modificările aduse sunt nesemnificative din punctul de vedere al concepţiei iniţiale a legiuitorului asupra cambiei.Codul Savary . La început cambia nu a fost altceva decât un instrument destinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoană. Legea nr. 163/2009 2 Pentru amănunte a se vedea: M. Atributele care caracterizează cambia au apărut cu timpul şi şi-au găsit consacrare legislativă în Ordonanţa asupra comerţului terestru . Legea cambială a intrat în vigoare la 1 mai 1934 şi a realizat unificarea dreptului cambial românesc. Legea română nu este legea uniformă chiar dacă în marea lor majoritate textele au corespondenţă. V. unui client care plătise bancherului o sumă corespunzătoare. Definirea a oferit-o doctrina. Luha. 11/1993. 39/2008 şi Legea nr. o convenţie destinată a reglementa conflictele de legi în materie şi o convenţie referitoare la timbrarea cambiei.SECŢIUNEA a II-a CAMBIA Subsecţiunea I . Legea uniformă privind cambia. Cambia se prezintă ca un titlu de credit esenţialmente girabil. Se consideră că acest titlu de credit ar fi apărut în secolul XIII. In secolul XIX fiecare stat a codificat în felul său normele privitoare la cambie. Scurt istoric. OUG nr. In 1930 s-a realizat semnarea a trei convenţii: Convenţia asupra legii uniforme referitoare la cambie şi biletul la ordin. 58/1934 cunoscută în mod obişnuit ca legea cambială (L. De altfel.

imperative. legea uniformă nu este izvor de drept pentru dreptul cambial românesc deoarece România nu a aderat la Convenţia de la Geneva. Insă. Părţile nu au altă libertate decât de a accepta sau nu raportul cambial. Ca atare. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege. în general. De aici decurg unele consecinţe: . actul normativ are drept obiect: reglementarea trunchierii (prezentării electronice la plată a cambiei şi biletului de ordin). oferă posibilitatea procesării cambiei şi biletului la ordin prin mijloace electronice. Definirea cuprinsului semnăturilor de pe cambie sau bilet de ordin se va face prin sintagma „semnătura olografă a persoanei”. Aceasta deoarece practica bancară consemnează faptul că foile de prelungire sunt foarte puţin utilizate.pe document se trec numai clauzele. De aceea. . considerată prea generală. Drepturile şi obligaţiile cambiale sunt fixate de legiuitor în mod rigid.adaptare a reglementărilor iniţiale la realităţile economice şi instituţionale existente în acest moment în România. . în principiu. nescrise. definirea mai clară a cuprinsului semnăturilor de pe cambie şi bilet la ordin. completări sau modificări minore ale legii pentru facilitarea trunchierii: eliminarea foii de prelungire (allonge) şi eliminarea referirilor la verso-ul instrumentelor. putând recurge la această posibilitate de procesare numai dacă au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale. Altfel spus dacă normele de drept comun. 16372009. pot fi izvoare de drept în materie. de la dispoziţiile legii. pe lângă imaginea instrumentului de debit. Instituţiile de credit nu sunt obligate să aplice trunchierea. În vederea uşurării procesării cambiilor şi biletelor la ordin. civil şi comercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.orice manifestare care încalcă legea trebuie observată şi invocată din oficiu.C. eliminându-se sintagma „numele şi prenumele sau firma celui care se obligă”. Ele au acest drept numai în cazurile în care posibilitatea le este acordată expres de legiuitor. trunchierea nu este obligatorie şi nu produce efecte decât dacă este agreată în mod formal de instituţiile de credit implicate. Totuşi.când lipseşte vreuna din condiţiile pe care legea le impune circuitului cambial. interpretarea normelor cambiale trebuie 39 . sunt. 58/1934 asupra cambiei şi biletului de ordin. actul care nu a luat naştere în forma cambială nu poate căpăta mai târziu această poziţie nici ca efect al unei hotărâri judecătoreşti. Susţinem că normele de drept comun cu valoare de principiu pot să completeze cu succes lacunele legii cambiale. . nu pot pierde ulterior această calitate şi invers. a imaginii acesteia. pentru a nu fi necesară captarea şi transmiterea. renunţarea la acestea neproducând inconveniente pentru utilizatorii cambiilor sau biletelor la ordin. multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plăţi. prin trunchiere. Astfel. Clauzele străine. Normele stabilite prin L. şi Legea nr. In literatură s-a discutăt dacă dreptul cambial este sau nu un sistem legislativ independent care să asigure prin el însuşi relgementarea titlului atât din punct de vedere material cât şi formal. Raportul cambial şi titlul care a luat naştere cu efecte cambiale.părţile nu pot valida cambia nevalabilă formal prin voinţa lor. prin aducerea elementelor de pe verso-ul acestora pe recto. 83/1994. instituţiile de credit au convenit schimbarea formatului instrumentelor de plată. Părţile nu pot deroga . în principiu. şi deci.C. articolul de lege care făcea referire la acest format a fost modificat corespunzător). Dacă îl acceptă îi urmează regulile cu stricteţe. 39/2008 (Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. manifestarea de voinţă nu are eficacitate cambială. Ordonanţa mai prevede eliminarea foii de prelungire (allonge) pe care se puteau înscrie girurile sau avalurile. ulterior legea a fost modificată prin Legea nr. incompatibile cu legea sunt socotite.

1 Caracterele titlului cambial. Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul “quod non est in cambio. sunt determinate numai de cuprinsul înscrisului.cambia este un titlu executoriu. Cambia cuprinde drepturi literale şi autonome. care nu cunosc raportul iniţial şi nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori. incompatibile cu legea cambială sunt socotite nescrise. Ea trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. 1996. Debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris. Clauzele străine. trebuind să cuprindă anumite menţiuni obligatorii.să ţina seama de scopul emiterii titlului şi acest scop este exprimat foarte precis în cuprinsul legii uniforme.conţinutul cambiei trebuie să fie consemnat într-un document (înscris). Adică dreptul posesorului legitimat nu este identic cu dreptul transmiţătorului care poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. In consecinţă şi cambia este un document necesar întrucât dreptul pe care-l conţine nu poate fi exercitat de titlular decât prin posesiunea materială a înscrisului însuşi. Curentul juridic 2/1998. Aceasta este regula suficienţei. . cambia fiind un act complet prin el însuşi. Bucureşti.cambia este un titlu riguros formal. Nu există obligaţie cambială să nu fie cuprinsă într-un act scris. p. In acelaşi timp indicaţiile din titlu trebuie să excludă orice incertitudine (regula certitudinii). Fiind un titlu de credit cambia întruneşte toate trăsăturile ce caracterizează aceste titluri. neputând exista cambie verbală. Numai clauzele. Astfel: . Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul unei cambii. p. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege pot fi trecute în înscrisul cambial. Existenţa înscrisului este cea dintâi condiţie pentru existenţa înscrisului. 19 40 . Menţiunile pe care le poartă titlul sunt de aşa natură încât din ele trebuie să rezulte toate informaţiile necesare din care decurg obligaţiile cambiale. . 11 2 R. regulile cambiale mai prevăd şi altele specifice cambiei. Formalismul cambiei este impus în primul rând prin faptul că titlul este destinat să circule în mâinile diferiţilor purtători succesivi. rigurozitatea formei atrage atenţia semnatatului asupra responsabilităţii ce şi-o asumă prin semnarea titlului. Economu. Sunt autonome întrucât posesorul legitim şi de bună credinţă al înscrisului exercită un drept care s-a născut în persoană să şi nu un drept derivat. ceea ce impune că dreptul purtătorului să fie determinat prin titlu care i-a fost remis într-un mod care să nu dea naştere nici unei îndoieli. Legea românească urmează a fi interpretată în spiritul raţional şi practic al legii uniforme şi. Târgu Mureş. . Pe de altă parte. Sunt literale pentru că conţinutul şi întinderea drepturilor. . originar2 Pe lângă trăsăturile comune oricăror titluri de credit. din acest motiv este necesar să fie cunoscută.cambia face parte din categoria titlurilor la ordin.cambia este un document complet. Manual practic de drept cambial. Luha. non est in mundo” (ceea ce nu este în cambie nu există în lume). Funcţiile cambiei 1 V. Aceste două trăsături le vom examina separat în secţiunile ce urmează. Ea este înconjurată de un rigorism excesiv pentru a putea să corespundă scopului său de a circula uşor şi de a asigura o deplină securitate creditului.

Anume: . urmând ca plătitorul să primească. adică la o dată ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv. Când este legată de operaţii bancare. A fost concepută cu o atare menire fiind denumită şi “lettre de change” (scrisoare de schimb). prin scontare. obţinând de la banca respectivă suma ce reprezintă preţul. o scrisoare către corespondentul acestuia aflat în localitatea respectivă. Dreptul comerţului internaţional. pentru a i se pune în evidenţă acest rol. necorespunzând unei livrări de mărfuri sau de prestări de servicii se numeşte efect financiar. invitându-l să o plătească la scadenţă. c) Constituie un instrument de credit. d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligaţii. b) Serveşte ca instrument de plată. Bucureşti. p. Popescu. prin care semnatarul scrisorii îi cere să pună la dispoziţia aducătorului ei suma de bani prevăzută în scrisoare. a) Constituie un procedeu de schimb în materie monetară. pe o altă piaţă sau într-o altă ţară. diminuată însă cu taxa de scont. obţine de la o altă persoană (de regulă bancher).R. pe credit. . Revista de drept comercial nr. . .N. Este consecinţa faptului că de regulă cambiile nu se plătesc de îndată. Utilizarea cambiei într-un atare scop s-a impus în virtutea avantajelor pe care le prezintă acest titlu de credit. suma de la destinatarul acesteia. In acest mod se înlătură riscul şi cheltuielile pe care le-ar fi implicat transportul de bani în numerar. Un producător vinde produsele sale unei persoane (cumpărător) acordându-i pentru plata preţului un termen de câteva luni. . Cambia constătă un contract de schimb a cărui realizare poate fi schematizată după cum urmeaza2. mijloacele şi instrumentele 1 Pentru amănunte a se vedea: M. -faţă de beneficiar nu sunt opozabile excepţiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtătorilor succesivi ai titlului. pentru că în perioada respectivă acea persoană să poată vinde mărfurile şi să obţină astfel sumele necesare achitării preţului. Costin. 421 41 . 1976. 3/1995.adică toate drepturile. în schimb îi plăteşte de îndată suma corespunzătoare. p. Se utilizează cu un atare rol. asupra cumpărătorului. In scopul acoperirii creditului astfel acordat vânzătorul emite la momentul perfectării contractului o cambie în beneficiul său. 2233 2 T. Excepţie fac doar situaţiile când cambia este la vedere.Cambia a apărut din necesităţi economice şi îndeplineşte anumite funcţii1 care-i asigură o atenţie specială din partea mediilor economice. de pildă în materia vânzării comerciale. în baza scrisorii.cel care are de primit o sumă de bani în altă localitate redactează o scrisoare către debitorul său şi o dă unei persoane care are de efectuat o plată în acea localitate şi care. Garanţia pe care poate să o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte (luăm în considerare sensul larg al noţiunii de garanţie .este garantată solidar de giranţi. Când cambia constătă o creanţă izvorâtă dintr-o livrare de mărfuri ori prestare de servicii se numeşte efect de comerţ.cel care are nevoie de o sumă de bani într-o anumită monedă în altă localitate. Luha.se transmite simplu şi rapid prin gir. Posesorul mai multor cambii plătibile într-o anumită localitate poate face plăţi dând acele cambii în loc de numerar. pentru sumele prevăzute în cuprinsul lor. V. Funcţiile cambiei.conferă certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptată de tras. în vederea achitării preţului. realizându-se schimbul într-o altă localitate. Această cambie este suscceptibilă de onorare la o bancă chiar înainte de scadenţă.

împrumutul. prin gir ai cambiei”2.D. răspunderea solidară.L. după care o remite unui creditor al său pentru a nu-l plăti în numerar. Georgescu. Revista de drept comercial. De asemenea. Beneficiarul cambiei în alb poate completa titlul numai dacă obligaţia ia naştere. Costin. ce constituie temeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei. ”Cum toate actele juridice au o cauză nici cambia nu face excepţiune de la această regulă de viaţă. 31. Subsectiunea a II-a Raportul juridic cambial Temeiul naşterii unui raport juridic cambial îl constituie. Deci cambia în alb stă la dispoziţia creditorului ca un instrument ce îi garantează şi îl ajută să execute obligaţia ce iniţial i-a fost incertă. mandatul şi fideiiusiunea. Raportul cambial se alătură unui raport juridic cauzal şi. deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobânditorii subsecvenţi. p. Revista de drept comercial nr. o operaţiune juridică. p. Bucureşti. Cambia de complezenţă purtătoare a unei semnături de favoare asigură terţilor creditori posibilitatea de a-şi satisface creanţele din patrimoniul celui ce a dat semnătura. girul de garanţie. Raportul cambial se naşte astfel în executarea unui alt raport juridic primar. Caracteristici structurale ale cambiei. 1994.fie prin darea cambiei în gaj. . Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constată sau realiza raporturi specifice de garanţie în sens restrâns (de mijloc juridic ce conferă creditorului prerogative speciale faţă de alţi creditori). Cambia oferă posibilităţi de realizare a creanţelor pe care dreptul comun nu le oferă. 1970. V. Ca orice raport juridic. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. Creditorul dintr-o astfel de operaţiune. C Turianu. Garanţiile creditorului. Cele mai importante operaţiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor. Subiecţii raportului cambial 1 V. p. Nu există obligaţie cambială care să se nască dintr-un raport pur cambial.prin care se poate proteja cineva de consecinţele păgubitoare ale unui fapt determinat şi mijloc juridic ce întăreşte şansele de executare a obligaţiilor)1. V. în executarea obligaţiilor ce rezultă din ele sunt: vânzarea-cumpărărea. 4/1995. 586 3 Pentru amănunte a se vedea: M. Debitorul emitentului nu mai poate invoca faţă de posesorul legitim al cambiei nici o excepţie ce ar rezulta din contractul său cu emitentul şi va fi nevoit să-şi îndeplinească obligaţia sa. Zlătescu. emite asupra debitorului său o cambie. indirect creditorul obligaţiei ce rezultă din raportul fundamental beneficiază şi de avantajele ce le aduce legea cambială: caracterul executoriu al titlului. Pătulea. p. fundamental. de cele mai multe ori. garantare prin avalizare. pentru a evita să i se opună vreo excepţie care ar ridica contractului eficacitatea juridică. iar creanţa beneficiarului împotriva emitentului care justifică transmisiunea cambiei o numim valoare furnizată.N. conţinutul şi obiectul3 . 2 2 I. print-un gir adecvat. Bucureşti. numai că pentru a proteja pe terţii dobânditori de bună credinţă şi a asigura scopul economic al unei circulaţiuni eficace a bunurilor s-a recurs la principiul inopozabilităţii excepţiilor. 38-49 42 . Astfel de posibilităţi oferă cambia în alb. Luha. raportul cambial cuprinde structural trei elemete constitutive: subiecţii. 1937. prin cambie se asigură executarea unei promisiuni de plată incertă. Acest lucru se înfăptuieşte în două forme: .fie sub forma unei semnături de favoare ce realizează o garanţie personală. Creanţa emitentului împotriva debitorului său.

Raportul cambial este un raport obligaţional particular.obligaţii de regres -subiecţi cărora te adresezi numai după ce s-a cerut inutil plata obligatului principal. a girantului care răspunde şi el de neacceptarea sau neplata faţă de toţi beneficiarii succesivi. . pentru plata-trasul acceptat şi avaliştii săi. Din punct de vedere al persoanelor care asumă obligaţia vorbim despre obligaţia emitentului (a trăgătorului). adică prin asumarea obligaţiei prin depunerea semnăturii autografe pe documentul cambial. pe de altă parte şi reflectă modul diferit în care se exercită dreptul subiectiv cambial.Cambia presupune existenţa a trei subiecţi: persoana care crează titlul-trăgătorul-ce emite ordinul necondiţionat de plată şi care-şi asumă răspunderea în caz de neexecutare a acesteia. . Forţa sa obligatorie rezultă numai din titlu. Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligaţiilor ce le conţine şi sub aspect activ.beneficiarul-persoana în favoarea căreia se face plata. criteriu ce ţine de însăşi natura declaraţiei cambiale. Conţinutul său este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au subiecţii acestui raport. Obiectul său constă în acţiunea concretă la care este îndatorat subiectul pasiv şi la care este îndreptăţit subiectul activ. şi în măsura în care declară propria acceptare asupra titlului şi . In raporturile interne între diferiţii semnatari ai titlului. Conţinutul si obiectul raportului cambial. fiecărei subscrieri îi urmează atribuirea unui grad după un criteriu logic şi nu cronologic. a avalistului. Face excepţie posesorul legitim al titlului care apare doar în postura de creditor. Ea se naşte prin subscrierea cambiei. acceptantul prin intervenţie.cel căruia i se adresează ordinul şi care devine parte a raportului numai dacă. a acceptantului prin intervenţie. obligaţia acceptantului (a trasului). Plata făcută de oricare alt obligat eliberează definitiv doar pe semnatarii ulteriori şi lasă solvensului posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar de grad anterior lui. Nu se acordă nici o semnificaţie juridică motivului pentru care subiectul se 43 . Această distincţie priveşte raporturile ce se statornicesc între semnatarii titlului. trasul. în sfârşit a celui ce garantează prin angajament propriu plata titlului din partea unui terţ. respectiv o prestaţie pozitivă de a da sau de a face ceva. Trăsătura specifică a cambiei este aceea că la obligaţia cambială a subscriitorului iniţial se poate adăuga cea a altor subiecţi: a trasului care acceptă. Aceştia sunt trăgătorul. a avalistului.obligaţi direcţi . al drepturilor la care dă naştere. Abstractă pentru că din contextul în care se naşte obligaţia nu rezultă scopul (cauza) pentru care ea este asumată. adică după ce a fost refuzată acceptarea şi plata din partea destinatarului ordinului de plată. a acceptantului prin intervenţie şi. Obligaţia cambială este abstractă si autonomă. când debitorul răspunde numai dacă creditorul s-a adresat fără succes debitorului cambial principal. pe de o parte si beneficiarul. a girantului . Numai plata făcută de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligaţiile cambiale şi ca urmare blochează orice acţiune cambială. Subiecţii cambiali sunt şi obligaţi cambiali întrucât fiecare din ei îşi asumă câte o obligaţie. acei cărora te poţi adresa direct la scadenţă. Obligaţii cambiali se împart în două catagorii. Dispunerea pe grade diferite a obligaţiilor cambiale are consecinţe în situaţia îndeplinirii de către unul din ei a obligaţiei asumate. Obligaţiile cambiale sunt directe când debitorul poate fi urmărit nemijlocit de creditorul cambial fără să se fi adresat mai înainte către alt debitor şi indirecte (de regres). giranţii şi avaliştii lor. Obligaţia cambială.

Sunt comerciale toate operaţiunile cambiale precum şi acţiunile ce rezultă din ele1 . 1937. element esenţial al oricărui act juridic ce justifică plata unei sume de bani. p. Valabilitatea semnăturii puse pe titlu nu depinde de valabilitatea celorlalte semnături. în funcţie de motivul (scop mediat). Ori emiterea titlului urmăreşte punerea în circulaţie a unui drept de creanţă. însă se desprinde şi cu care nu mai păstrează decât anumite puncte de interferenţă. Cambia este considerată un titlu abstract în sensul că din conţinutul său nu rezultă cauza emiterii sale. el dobândind proprietatea prin prescripţia instantanee prevăzută de art. creditorul cambial este un proprietar al documentului. 1909 C. 1 2 D. Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate. Obligaţia de a fece să se plătească se poate transforma în temeiul legii într-o obligaţie de a da în momentul în care obligatul principal refuză să-şi îndeplinească sarcinile. al emisiunii cambiei. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental.civ. Fiecare din aceste motive prezintă importanţa în sensul că indică legăturile ce le păstrează raportul fundamental cu raportul cambial nou format.L. In literatura se discută că sub aspect activ conţinutul raportului cambial ni se prezintă din unitatatea a două elemente: un drept de creanţă şi un drept asupra unui document. Este autonomă în sensul că obligaţia fiecărui semnatar al cambiei trebuie să fie considerată separat. mobilizarea creanţelor. dar care scop nu face parte din titlu2 . Insă proprietăţii sale i se aplică regulile speciale înscrise în art. Legea nu caracterizează dreptul asupra documentului. Raportul cambial şi raportul fundamental. independent de celelalte. 1939. Cauza dreptului sau a raportului exprimat în titlul cambial nu poate fi alta decât acea a tuturor raporturilor de drept. Nu de puţine ori părţile înţeleg să emită titlu în scop de garantare a executării prestaţiei din raportul cambial. a posesorului titlului. Gălăşescu Pyk.obligă. Toate obligaţiile cambiale sunt guvernate de principiul independenţei semnăturilor. indiferent de natura raportului juridic care ia dat naştere. raport de care. Revista de drept comercial. Specific cambiei este faptul că între dreptul la credit şi înscrisul constatator al acestui drept există o legătură constitutivă pentru exerciţiul creditului. 178 I. Socotim că. 586 44 . I. Obligaţiei de a plăti o sumă determinată îi corespunde dreptul creditorului.etc. Bucureşti. vol. Obiectul acestor obligaţii constă în a da o sumă de bani determinată. Se poate emite cambia când se doreşte novarea raportului din care derivă. prin alte titluri. adică complexul faptelor juridice care îi dă naştere şi-i determină modul de a fi. în ce-i priveşte pe obligaţii direcţi şi de a-i face pe alţii să plătească această sumă pentru obligaţii de regres. p. Obligaţia cambială constituie un act de comerţ. rente.C. Sau se justifică pentru obţinerea unui document de plată către un creditor-giratar. figurând între actele obiectiv comerciale. deşi acest motiv există întotdeauna. bun mobil cu valoare intrinsecă nesemnificativă. Obligaţia cambială rezultă şi se alătură unui raport fundamental din care derivă obligaţia de plată a unei sume de bani. Cambia şi biletul la ordin. scop imediat al obligaţiei cambiale. un drept de credit. Cambia are o cauză însă valabilitatea obligaţiei ce o conţine nu este condiţionată de indicarea ei. In sistemul cambial românesc nu se acceptă cambiile în producte sau în mărfuri.18 L. de a pretinde această sumă la scadenţă. Obiectul obligaţiilor debitorilor de regres nu este permanent acelaşi. Georgescu. Obligaţia cambială este formală deoarece pentru a fi valabilă trebuie să cuprindă anumite indicări prescrise de lege. nici cambiile ce exprimă sume plătibile prin compensaţie.

1.menţiuni obligatorii.L. 1934. pe lângă celelalte care sunt facultative. Altfel spus. Este denumită astfel orice intervenţie în nexul cambial al unui favorizator care-şi pune semnătura pe titlu cu scopul de a credita un alt subiect -favorizatul. In atare situaţie putem să considerăm angajamentul de a elibera o semnătură cambială de favoare ca un raport fundamental. 58/ 1934 – „Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu” Denumirea de cambie. Cambia este un act formal într-un sens mai riguros decât în cazul unor acte formale. Această cerinţă a legii exprimă într-o formulă specifică formalismul tipic cambial. 1 S. Potrivit art. Nu este permisă utilizarea altor denumiri (trată . Subsecţiunea a III-a Condiţii de formă şi de fond ale cambiei CONDIŢII DE FORMĂ In dreptul cambial condiţiile de formă au o importanţă deosebită. se emite o cambie fără să existe în prealabil un raport juridic fundamental de proviziune.C. poliţe). Demetrescu. Raportul cambial este autonom atât faţă de raportul ce intervine la primul purtător al titlului (raport de valoare furnizată). ci şi la faptul că sensul obligaţiilor asumate este determinat uneori chiar de locul unde se află menţiunile şi chiar prin semne dispuse în mod diferit. Ionescu. Adică. Bucureşti. De la principiile enunţate până acum practica ne oferă o derogare (aparentă). In realitate ceea ce lipseşte în cambia de favoare este un debit cauzal. 1 din Legea nr. Legea pretinde că denumirea de cambie să fie trecută în însuşi textul titlului. Felul cum se interferează raportul fundamental şi cel cambial depinde de convenţia de emitere a cambiei (dintre creditorul şi debitorul raportului de proviziune). de complezenţă. Acest formalism riguros vrea sa garanteze conştientizarea subscrierii. Legea pretinde că titlul cambial să cuprindă anumite menţiuni determinate. Formalismul nu se referă numai la cerinţa unui înscris care să cuprindă obligaţiile părţilor. Nu este obligatoriu. corespunzător debitului cambial care să poată genera o acţiune alăturată celei cambiale.1 L. Un astfel de raport rezultă din aşa zisa convenţie de favoare. cambia de favoare nu este decât o abatere aparentă de la principiile ce guvernează coexistenţa raportului cambial cu cel fundamental. indicate de art. Georgescu. Excepţiile cambiale se întemeiază şi vor putea fi invocate în conformitate cu acest “pactum de cambiando”1. I. P. ce se prezintă sub forma cambiei de favoare. 102 45 . numit şi convenţie de execuţie sau convenţie de eliberare a cambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizată).Putem deci spune că obligaţia cambială are cauză însă acesteia nu i acordă importanţă ca într-un raport de drept comun. Menţiuni obligatorii: sunt obligatorii următoarele menţiuni. p. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Cambia de favoare. convenţii care ne indică scopul emisiunii sau al punerii în circulaţie. Denumirea trebuie sa fie înserată gramatical încât să apară evident şi logic legătura denumirii cu ordinul cambial. impunând în contextul documentului folosirea unei expresii care indică toate urmările ce derivă din natura cambială a obligaţiei asumate. 1 alin. cât şi în ce priveşte raportul de proviziune. deci ca denumirea să se facă sub forma unui titlu. Totuţi există un raport juridic care justifică asumarea obligaţiei cambiale.

Popescu. Daca în titlu nu se indică o altă scadentă se prezumă ca este făcută la vedere (iuris et de iure). să fie unică (nu se admit cambii cu scadenţe succesive) şi să rezulte precis din textul cambiei. 1968. ale persoanei fizice. Aceasta din urmă formulă păcătuieşte prin incertitudine. O astfel de cambie se deosebeşte de un bilet la ordin deoarece în cazul în care trasul refuză acceptarea. Ordinul de plata este considerat o dublă delegare1. Se pot utiliza şi formule echivalente: la cerere. 4. să fie certă (să indice cu precizie ziua sau termenul până la care beneficiarul trebuie să se prezinte la încasare). fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei. săptamâni.scadenţa la un anumit termen de la o emisiune. respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului 5. din ziua următoare a datei emisiunii cambiei. sau. . în limita spaţiului special alocat. adică la un anumit număr de zile. . El nu trebuie să conţină condiţii încât să facă incert faptul plăţii. in litere sau cifre. adică a zilei din care titlul devine exigibil. Suma de plată este unică şi indivizibilă pentru că proviziunea cambială este unică. se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele. respectiv numele şi prenumele. Numele celui care trebuie sa plătească (tras). săptămâni. Indicarea scadentei. respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Natura juridică a ordinului de plată sub formă de delegare explică posibilitatea revocării ordinului până la acceptare. p. Scadenţele sunt de mai multe feluri: . Necesitatea de a indica o sumă determinată este o derogare de la principiul de drept comun după care poate să existe o obligaţie determinabilă. Stipulaţia de dobanzi se consideră nescrisă cu excepţia cambiilor la vedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata de dobânzi. Scadenţa trebuie să indice ziua.R. Codul trasului.2. Practic prin această formulă a ordinului de plată. Constă în cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna beneficiarului. în clar. Cambia nu poata să cuprindă decât obligaţii constând în sume de bani. Legea spune ca trasul se indica cu numele său de persoana fizica sau cu numele de persoana juridică. luni. ani din ziua prezentării la acceptare. Teoria generală a obligaţiilor.scadenţa la un anumit termen de la vedere. Chiar dacă legea nu prevede o anumită formulă ordinul trebuie să fie clar şi precis. ani. 3. respectiv denumirea trasului. dacă nu există prezentare. Bucureşti. la prezentare. Chiar dacă există mai mulţi trăgători toţi se angajează pentru aceeaşi sumă şi ea este prevăzută pentru executarea aceleiaşi creanţe. 1 T.C. Anca.la vedere: înseamnă că plata cambiei trebuie să se facă la prezentarea ei în acest scop. luni. iar creditorul este obligat să facă toate formalităţile pentru conservarea regresului. trăgătorul va fi obligat de regres. (şi nu un mandat dat trasului): una a posesorului de a exercita unele drepturi şi una a trasului de a îndeplini anumite obligaţii. locul plăţii. din ziua protestului. scadenţa sau câtimea obligaţiei. admite ca ordinul de plată sa fie adresat trăgătorului însuşi. . Alin. adică la un anumit număr de zile. fiind sigur că titlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres. P.cu scadenţă la zi fixă: este cea mai utilizată în practică. 392-395 46 . Desemnarea lor este cumulativă şi nu alternativă. Trasul trebuie să fie o persoană existentă chiar dacă se individualizează printr-un nume fictiv. Se pot indica mai mulţi traşi. imaginar. L. În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. trăgătorul îşi rezervă posibilitatea de a asuma o obligaţie directă. In principiu nu se pot înscrie accesorii. luna. 2 al aceluiaşi articol prevede: „Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată”. complet sau prin precizări uzuale. anul . Scadenţa trebuie să fie posibilă (să nu fie înaintea emiterii sau o zi neindentificabilă).

determinarea valabilităţii drepturilor semnatarilor privind acţiunea cambială (protest. precum şi locul emiterii. de obicei. constatarea capacităţii legale (vârsta) a semnatarilor. Cambia domiciliată. Neindicarea locului plătii nu duce la invalidarea titlului. Noţiunea are înţeles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata şi nu locul unde se plăteşte efectiv (adresa plăţii). 8 din Legea nr. Ele pot să coincidă sau nu şi problemele se rezolvă după următoarele reguli: trasul poate indica în localitatea ce reprezintă locul plăţii şi adresa plăţii. Deci fiecare din noţiunile. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor 47 . semnătura olografă a persoanei fizice. trasul poate indica şi el pe domiciliatar în condiţiile art. Locul plăţii se referă la locul unde posesorul are obligaţia de a prezenta cambia la plată. Indicarea beneficiarului. Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa. luna. Obligaţiile şi drepturile sunt stabilite de dreptul comun şi rezultă din convenţia ce o are cu cel ce l-a desemnat. Data emiterii permite determinarea mai multor elemente: calculul datei de scadenţă. numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabilă titlului. fără însă să arate un terţiu la care plata trebuie să fie făcută. Arătarea datei şi a locului emisiunii Se menţionează. 7.C. domiciliatarul. alternativ sau succesiv. Locul unde trebuie făcută plata.Titlul trebuie prezentat obligatului pentru plată. loc al plăţii. acesta poate să arate în acceptare o adresă în aceeaşi localitate unde plata trebuie să fie făcută” . pe partea stângă sus şi trebuie să cuprindă ziua. 58/1938 – Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: în clar. adică persoana căreia trebuie să i se plătească suma din cambie. dreptul se exercită colectiv şi integral.Data emiterii este certă şi opozabilă tuturor până la proba contrară. Se pot indica mai mulţi beneficiari. cumulativ sau alternativ. indivizibilă şi cu aceeaşi scadenţă.dacă locul plăţii nu coincide cu domiciliul trasului şi trăgătorul nu l-a desemnat. altul decât cel al domiciliului trasului. trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea. Aceasta este cambia domiciliata.30 L. Cambia poate fi semnată de mai mulţi trăgători şi în acest caz va lua naştere o obligaţie unică. În lipsa unei atari arătări. Locul plăţii este un element esenţial în sensul că trebuie să aibă acoperire în context. (adresa plăţii) şi domiciliul trasului au semnificaţia lor. Se admite pluralitatea locului de plată cumulativ. 8. Dacă lângă semnătură nu este indicat vreun loc titlul este nul. Toţi trăgătorii vor răspunde solidar. Suma din cambie este cherabilă nu portabilă. loc al plăţii efective.6. domiciliatarul este stabilit de obicei de trăgător. Data trebuie sa fie unică. 9. . pe faţa titlului. – „Dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată. domiciliatar. Dacă indicarea este cumulativă.Semnătura celui care emite cambia (trăgător) Cambia este un titlul sub semnatură privată şi se fundamentează pe subscrierea celui care emite titlul. acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuşi la locul plăţii. Legea prevede şi posibilitatea ca loc de plată să fie indicat domiciliul unui terţ. Conform art. regres). calculul perioadei de dobândă. astfel creanţa cambială este nerealizabilă. Dacă nu se indică locul emisiunii se prezumă iuris et de iure ca loc al emisiunii este locul arătat lângă semnătura trăgătorului. anul emiterii. Localitatea de plată trebuie să existe. posibilă şi certă. Domiciliatarul nu are drepturi şi obligaţii cambiale. Când indicarea se face alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul. Când cambia este plătibilă la domiciliul trasului.

”clauza de negaranţie pentru acceptare”. Cambia incompletă formal. dacă trasul acceptă mai multe exemplare îşi multiplică obligaţia. fie sub formă de copii. Paris. în sensul că cel în favoarea căruia este făcută cambia nu trebuie să facă dovada cauzei creditului pe care îl invocă şi care se prezumă că există până la proba contrară din partea debitorului. C. Pentru persoanele juridice. . Numărul de exmplare trebuie să rezulte din numerotarea cuprinsă în însăşi textul titlului. documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesiei titlului. In principiu se poate înscrie pe titlu orice menţiune ce nu contravine naturii sale. Există menţiuni care sunt în contradicţie cu natura titlului dar nu duc la nulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descărcarea trăgătorului de responsabilitatea de plată. transmiţându-le la persoane diferite întrucât rămâne obligat faţă de toţi purtătorii succesivi ai oricărui exemplar. Inscrierea lor nu este interzisă. plata în rate). Prin excepţie. etc. 305 48 . etc. Pe lângă clauzele definitorii. In acest raport se face aplicarea art. 1992. prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau. Duplicatul. Dacă titlul este în circulaţie trebuie să se reproducă autograf şi semnăturile celorlalţi semnatari. pe cambie se aplică şi ştampila persoanelor juridice implicate în procesul cambial. L. obligatorii părţile obişnuiesc să înscrie pe titlu şi alte menţiuni. însa ele nu definesc actul ci îl precizează. titlul nu este nul ci nu are eficacitate cambială. a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului. clauza ”valoare primită în mărfuri”.clauze care afectează obligaţiile cambiale: clauza “nu la ordin”. Clauze neobligatorii. protejează interesele ce le are posesorul titlului de a obţine de la trăgător multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate. îl leagă de alte raporturi juridice. Când posesorul cambiei incomplete este străin de raportul fundamental. 967 Cod civil. Nevalabilitatea sa este absolută şi obiectivă în sensul că poate fi invocată de orice debitor faţă de orice posesor. persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii. Este o reproducere originală a titlului efectuată cu respectarea autografă a semnăturii trăgătorului. Astfel: . ”netransmisibil prin gir”.clauze care nu influenţează obligaţia cambială: clauza “după aviz”. Girantul ce obţine duplicatele este obligat să nu imprime acestora circulaţii distincte. Soluţia o deducem din principiul relativităţii efectelor actelor juridice. îi restrâng efectele. Insă cambia imperfectă rămâne un document care recunoaşte un debit cauzal 1. după caz. Jauffred. îl explică. micşorarea forţei executorii a cambiei). p. scadenţe succesivă. Manuel de droit commercial.altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. persoană fizică. Indeplinirea obligaţiei anulează valoarea cambială a tuturor exemplarelor aflate în circulaţie. Menţiunile care contrazic natura titlului sunt interzise şi duc la nulitatea titlului însuşi (condiţionarea obligaţiei cambiale. Pluralitate de documente şi unicitatea obligaţiei cambiale. Posesorul trebuie să valorifice drepturile fără să fie obligat să ofere toate exmplarele deaorece există o singură obligaţie. Efectele acestui document sunt însă limitate. Când lipseşte vreuna din condiţiile esenţiale. Totuşi. 1 A.

O semnatură este contrafăcută când este scrisă de o altă persoană decât aceea care este indicată în iscălitură sau când semnătura autografă a fost modificată încât semnătura nouă apare ca fiind a unei alte persoane. Obligaţia asumată de un incapabil este lovită de nulitate relativă. Pătrăşcanu. Titluri de credit în comerţul internaţional. însă ea nu va avea aceeaşi valoare către semnatarii de pe original fără posesia şi a documentului original. p. putând să se îndrepte împotriva tuturor obligaţilor cambiali. Insă. Sachelarie. de asemenea. Dreptul său nu este autonom cu subiecţii aflaţi în relaţie directă (reprezentatul cu reprezentantul) cei doi subiecţi ai raportului de reprezentare se vor desocoti după regulile de drept comun. Deci cambiei i se vor aplica regulile de drept comun în materie. Răspunderea îi este înlăturată prin ratificarea operaţiunii. Ceilalţi semnatari îşi asumă însă obligaţii valabile şi vor fi ţinuţi cambial aplicânduse principiul autonomiei obligaţiilor cambiale. acolo unde se termină reproducerea. 1975. Regulile falsului cambial Avem în vedere situaţia în care conţinutul original al titlului suferă modificări. Purtătorul copiei girate va putea. Cambia este valabilă din punct de vedere formal şi obligaţiile asumate.V. 89 49 . Temeiul acestei responsabilitati este faptul ilicit cu consecinţa de responsabilitate obiectivă. Se ţine seama ca operaţiile cu cambii sunt acte de comerţ şi acte de dispoziţie şi ca atare nu pot fi efectuate de minori sau de către persoane puse sub interdicţie. să valorifice dreptul către cei ce au subscris-o. Când mandatarul subscrie este necesar să-i rezulte această calitate. In această materie este suficient un mandat general din cuprinsul căruia să rezulte că mandatarul are dreptul să emită cambii. Semnatarul aparent nu se obligă şi nu obţine nici un drept întrucât semnătura nu a fost făcută de el. nu corespunde voinţei subiectului cu privire la obligaţia pentru care a subscris. 1 P. Legea arată ca cel care semnează ca reprezentant al unei persoane fără a avea împuternicire este ţinut personal pentru obligaţia subscrisă. Capacitatea se ia în considerare în momentul subscrierii obligaţiei. Dacă semnătura trăgătorului este falsificată girantul îşi asumă o obligaţie cambială şi şirul girurilor nu este întrerupt. în baza posesiei ei. Craiova. Se distinge intre contrafacerea semnăturii si alte alterări ale cambiei1.Copia este o reproducere identică a titlului original efectuată de acelaşi posesor care consemnează în noul document textul cu toate subscrierile. In temeiul principiului autonomiei obligaţiilor cambiale celelalte obligaţii ramân însă valabile. legală. o anumită semnătură (sau mai multe). O. cu indicaţia “copie”. Copia trebuie să reproducă întocmai originalul cu girurile şi toate celelalte menţiuni care figurează în cambie. Reprezentarea cambială Obligaţiile cambiale pot fi asumate şi prin reprezentant. Deci falsul reprezentant care a plătit titlul are aceleaşi drepturi ca şi pretinsul reprezentat. Ea nu se foloseşte pentru a se da acceptarea. CONDIŢII DE FOND Legea nu cuprinde dispoziţii privind condiţiile de fond.

88 L. Această norma face distincţie între cel ce a semnat înainte de alterare şi cel ce a semnat după. Nerespectarea termenului de completare duce la decăderea din drept. Dacă dovada nu este posibilă se prezumă că semnătura a fost pusă înainte de alterare. semnatarii anteriori sunt ţinuţi potrivit textului original. Completarea tardivă produce o cambie nevalabilă deoarece la data când trebuia completată îi lipseau elementele esenţiale.C. Deci documentul poate fi completat succesiv. irevocabil şi transmisibil prin tradiţia documentului. – „În cazul alterării textului unei cambii. Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei. Convenţia iniţială de completare nu este opozabilă primitorilor succesivi prin gir. Fiecare giratar va completa cambia şi va răspunde după indicaţiile date de girantul său. O cambie în alb trebuie să conţină cel puţin subscrierea trăgătorului. Primul este ţinut în limita textului original şi cel din urmă conform conţinutului alterat. Conţinutul dreptului de completare rezultă din conţinutul înţelegerii dintre trăgător şi primul beneficiar. Completarea abuzivă îndreptăţeşte pe cei interesaţi să invoce excepţia completării abuzive dacă au încercat un prejudiciu. Asemenea decădere nu este opozabilă posesorului de bună credinţă. În cazul în care din titlu nu rezultă sau nu dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare. Acest drept este patrimonial. chiar dacă ordinul de plată îşi găseşte justificarea în creanţa ce o deţine trăgătorul împotriva trasului. Dobânditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeşte prin gir. necompletată la emitere. Subsecţiunea a IV-a Acceptarea Poziţia trasului înainte de acceptare Cambia se prezintă în momentul creării sale în dublă ipostază: ca ordin de a se plăti o sumă de bani beneficiarului titlului.C. ca un angajament al trăgătorului de a face să se plătească această sumă. afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. căruia titlul i-a fost transmis completat”. iar doctrina vorbeste despre cambie în alb.Alterarea titlului presupune modificarea conţinutului documentului fără voinţa celor interesaţi. 50 . semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în limitele textului alterat. ipoteza prevăzută în art.12 L. se presupune că a fost pusă înainte”. Dreptul de completare îl are primul dobânditor şi posesorii succesivi. care prevede: „Dacă o cambie. Situaţia este reglementată de dispoziţiile art. Sarcina probei aparţine posesorului deoarece el are interesul să dovedească valabilitatea titlului actual. Completarea se face până la prezentarea cambiei la plată dar nu mai mult de trei ani de la data emiterii. Ultimul giratar nu este obligat să cunoască conţinutul înţelegerii iniţiale de completare.C. Legea foloseste noţiunea de cambie necompletată. a fost completată fără a se ţine seama de înţelegerile intervenite. SITUAŢII SPECIALE Cambia în alb Principiul L. este că toate condiţiile formale trebuie să existe în momentul în care se valorifică dreptul contra oricărui obligat cambial. Momentul alterării trebuie dovedit deoarece de el se leagă întinderea obligaţiilor subscriitorilor. Trasul nu are în acest moment nici o obligaţie. neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului.

ea este semnată de tras. Conţinutul şi forma acceptării Acceptarea este o manifestare de voinţă prin care trasul. Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicându-se persoana de la care provine. Dacă se indică mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele. Prezentarea cambiei la acceptare Titlul este prezentat la acceptare de către posesor până în preziua scadenţei. Se admite însă acceptarea parţială. Trasul răspunde contractual faţă de trăgătorul autorizat să emită cambia. 1998. pentru că se consideră a fi o acceptare limitată şi nu condiţionată. în ipoteza în care nu va accepta. Prezentarea se face la domiciliul trasului. Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteşte nescrisă în ce priveşte partea ce depăşeşte obligaţia cambială. Prezentarea la acceptare este în principiu facultativă. poziţia trasului este nesemnificativă cambial. Acceptarea este necondiţionată (acceptarea condiţionată este nulă. s-ar ajunge la concluzia că. 1 V Luha. Refuzul de datare se constată prin protest de nedatare. dar nu mai lung de o zi. apoi nu-şi va respecta această obligaţie va răspunde faţă de beneficiar contractual şi nu cambial. irevocabila dupa ce ajunge la destinatie. Ea se prezintă la domciiliul trasului chiar dacă se indică un domiciliatar. considerată neacceptare). Problema este mai delicată când lipseşte autorizarea de emitere a cambiei. Titluri de credit. Dacă figurează şi indicaţi la nevoie. un terţ intervine în nexul cambial şi se obligă direct să plătească suma de bani înscrisă în titlu. 100 51 . In principiu acceptarea nu se dateaza. literală şi abstractă. Daca vreunul refuză acceptarea se întocmeşte protest de neacceptare. aşa cum a promis. Asta deoarece răspunderea cambială este mai severă decât răspunderea contractuală a trasului faţă de trăgător din raportul fundamental1. Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin voinţa trăgătorului sau a giranţilor. se va solicita şi acceptarea lor. Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenţă la un anumit timp de la vedere şi la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare. Obligaţia asumată este autonomă. Cambia. Nu se primeşte acceptare prin act separat. Dacă s-ar accepta contrariul.Inainte de acceptare. principiu neadmis de dreptul comun. „voi onora” pe cambie. p. In această ipoteză trasul nu va avea o răspundere faţă de trăgător pentru că refuză să accepte cambia. „voi plăti”. Trasul poate cere timp de gândire o singură dată. Aducerea la cunoştinţă a acceptării se face prin restituirea cambiei purtătoare a semnăturii de acceptare. Revocarea după restituire se consideră o alterare a înscrisului. Acceptarea se scrie prin formula “acceptat”. Acceptarea este în principiu. Daca trasul se va angaja faţă de beneficiar că va acepta cambia şi. deoarece acceptarea este fapt personal al trasului. Când există mai mulţi traşi prezentarea se face tuturor. Se acceptă totuşi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare. In acest caz neprezentarea sau refuzul acceptării nu produc consecinţe. Revoarea acceptării echivalează cu o neacceptare. Acceptarea se poate face şi pe duplicat. creditorul poate agrava unilateral poziţia debitorului. deoarece nu a subscris încă titlul. Bucureşti. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. Dacă nu ajunge la cunoştinţa celor interesaţi poate fi revocată chiar dacă a fost scrisă pe titlu.

Legea româna nu reglementează cambial proviziunea.Trăgătorul poate fixa termen în care cambia să fie prezentată la acceptare. Circulaţia voluntară se bazează pe un contract valabil de transmisiune prin care se atribuie proprietatea titlului. Nerespectarea ordinului impus de giranţi duce la decăderea dreptului de regres împotriva girantului. de art. primitorului. Clauza de obligativitate a prezentării la acceptare poate fi trecută şi de giranţi care. Clauza de interdicţie nu este posibilă în cambiile cu scadenţă la un anumit termen de la vedere şi nici în cele ce sunt plătibile la un terţ. sarcina probei inexistenţei proviziunii revine trasului. Efectele acceptarii Prin acceptare trasul devine obligat cambial principal. trăgătorul poate revoca ordinul de plată al trasului de a accepta şi de a plăti cambia. Prezentarea se va face în timp de un an de la emisiune. Cambia. Transmisiunea face ca dobânditorul să primească şi titularitatea dreptului încorporat în document.Civ care spune ca posesia de bună credinţă valorează titlu. In asemenea ipoteză dobânditorul poate obţine legitimarea pretinderii dreptului dar nu şi proprietatea documentului. iar ceilalţi de a face să se plătească. El este ţinut faţă de creditor în solidar alături de trăgător. giranţi şi avaliştii lor. pe ascuns sau împotriva voinţei posesorului legitim. Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o dată cu girul. Circulaţia involuntară constă într-o transmisiune în care dobânditorul nu primeşte drepturile în urma unui acord valabil. Situaţia este acoperită de principiul prescripţiei instantanee. Dacă trasul plăteşte se stinge raportul cambial. Cambia. Dacă clauza este înserată de trăgător produce efecte faţă de orice obligat cambial. Dacă clauza de prezentare în termen nu se respecta posesorul este decăzut din dreptul de regres faţă de toţi debitorii cambiali. Dacă nu plăteşte. Excepţia poate fi invocată numai de girant si garanţii săi. faptul se constată într-un protest de neplată şi se activează dreptul de regres al creditorului. Creditorul îl poate urmări pe trasul acceptant deoarece el este obligat cambial. O astfel de situaţie se poate răsfrânge asupra transferurilor ulterioare cu efecte nedorite. în sensul că trasul are obligaţia de a plăti. prev. Acest lucru se realizează în cambiile cu scadenţă la un anume termen de la vedere. Termenul poate fi fixat precizând atât începutul cât şi sfârşitul sau poate fi indicat numai sfârşitul acestuia. Obligativitatea prezentării la acceptare rezultă şi din lege. Aceasta circulaţie poate fi voluntară sau involuntară.1 C. pot fixa termene în acest sens. prin specificul ei evită neajunsurile ce rezultă din formele de transmitere a titlurilor de credit. prezentarea la acceptare determinând scadenţa. Trăgătorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula “fără obligaţie de acceptare”. sau le primeşte în lipsa oricărui acord. 52 . De aici rezultă urmatoarele: trasul acceptant plătitor nu are acţiune cambială contra trăgătorului ci numai acţiune de drept comun. Subsecţiunea a V-a Circulaţia cambiei Titlurile de credit sunt destinate circulaţiei. ca titlu de credit nu-şi poate realiza funcţiunile economice decât prin circulaţie.1909 al.

15 din L. data şi semnătura girantului. el primind un drept derivat. iar sub aspectul conţinutului. In opinia noastră o asemenea clauză nu este valabilă deoarece afectează însăşi natura titlului. Asemenea gir îşi realizează funcţiile 53 . Legea permite însă introducerea unei clauze “nu la ordin”. În acest din urmă caz. prin scrierea unei formule specifice.. pe de altă parte. transmiţătorul asumă faţă de primitor şi faţă de toţi cei care-i succed obligaţia de a face să se plătească titlul (garanţia acceptării şi plăţii cambiei). Dobânditorul unei cambii “nu la ordin” va fi obligat să demonstreze transferul în baza căruia a obţinut cambia. către o altă persoană. girul trebuie scris pe cambie. trebuie să fie scris pe cambie Cambia poate fi transmisă în alb. celelalte modalităţi de transmitere fiind permise.Efectul acestei manifestări de voinţă constă în transmiterea proprietăţii documentului. Raportul dintre girant şi giratar este abstract deoarece cambia circulă dezbrăcată de raportul fundamental dintre cei doi subiecţi. printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu. In acest caz cambia poate circula dar cu efectele unei cesiuni de creanţa. prin particularităţile dreptului transmis. Implicit s-a ajuns la formula valabilă după care girul poate conţine numai subscrierea girantului. Art. debitorul convine cu creditorul să-i transmită titlul cambial aflat în posesia sa. constituindu-se el însuşi ca garant pentru plata sumei la scadenţă. toate inconvenientele. adică printr-o manieră specifică ce înlătură. Natura juridică Înţelegem prin gir mijlocul tipic de circulaţie al cambiei prin care un girant transmite unei alte persoane numite giratar. girul se analizează ca o manifestare de voinţă. Forma girului Potrivit art. Girul. el trebuie semnat de girant. Prin gir se transmit drepturi autonome si literale.C. girul pentru a fi valabil. odată cu predarea acestuia.Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin şi se transmite de cele mai multe ori prin gir. care din punct de vedere juridic reprezintă o declaraţie scrisă şi subscrisă şi cuprinde: numele girantului. Girul are la bază o convenţie cauzală anterioară. Pentru lichidarea sau garantarea unei datorii. toate drepturile consemnate literal pe document. 2 din L. Deci. 15. care interzice girarea. Cambia “nu la ordin” si cambia netransferabila Cambia este un titlu la ordin ca efect al dispoziţiilor legale. De obicei se scrie pe dosul titlului. prevede că girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). In asemenea ipoteza giratarul va trebui să-şi completeze singur numele.. Se pune problema dacă ar fi admisibilă o clauză care să interzică transmiterea cambiei sub orice formă. se are în vedere proprietatea documentului şi dreptul de creanţă pe care titlul îl încorporează. pe de o parte şi a legitimităţii pretinderii prestaţiei la care s-a obligat debitorul cambial.C. Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei prin gir. Mai mult decât atât. Este complexă pentru că vizează sub aspectul formei două acţiuni concrete: dispoziţia asupra documentului prin remiterea acestuia şi subrogarea giratarului în drepturile girantului. alin. numele giratarului. complexă exprimată în scris. adică girantul să nu indice numele giratarului. sub forma unor menţiuni scrise şi semnate.

20 din L. Legea nu interzice girul după acest moment însă.C. Girul cumulativ/ alternativ în cazul în care pe titlu se înscriu mai mulţi giratari. pe baza menţiunilor enumerate mai sus. cum ar fi garanţia pentru bună execuţie a unor lucrări de investiţii. „valoare în gaj”. în baza unui gir în garanţie. prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia. Articolul 21 din L. „pentru procură”. afară numai dacă posesorul. Nu este acceptat nici girul parţial. Girul ulterior scadenţei produce aceleaşi efecte ca şi girul anterior. Cei obligaţi nu pot opun e posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu girantul. În cazul girului cumulativ. este considerat ca fiind un gir obişnuit. Girul se poate face numai până în momentul adresării protestului. stipulează că pe cambie se fac menţiunile „valoare în garanţie”. urmând ca giratarul să se preocupe de recuperarea sumei înscrise în cambie. Debitorul cambial. posesorul poate să exercite toate drepturile inzvorând din cambie. prin girare în favoarea băncii. Girul după scadenţă (gir făcut între momentul scadenţei şi termenul pentru adresarea protestului). Girul în favoarea băncii (operaţiunea de scontare prin care posesorul cambiei poate obţine prin gir resurse de la o bancă. Posesorul cambiei. prin gir de întoarcere. girantul cedează cambia la un preţ mai scăzut datorită problemelor apărute cu încasarea acesteia. Girul ulterior scadenţei/ ulterior protestului. raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece datoria nu este exigibilă. înainte de scadenţă. Se poate spune că girul pentru procură este o formă în care giratarul mandatează o altă persoană pentru a încasa banii. primind cambia. sau orice altă menţiune care implică gajul. prin acordul comun al acestora. Girul pentru procură ( gir pentru încasare). putând transmite în continuare titlul.deoarece după completare se transformă în gir complet. primitor prin astfel de gir se comportă ca un veritiabil giratar. Condiţionarea girului se socoteşte nescrisă. Girul în alb păstrează caracteristicile circulaţiei cambiale chiar dacă uneori se rezumă la o simplă înmânare a documentului. dar un gir făcut de el este socotit ca făcut cu titlu de procură. Girul pentru garanţie se dă de către beneficiar pentru a garanta anumite obligaţii. deoarece circulaţia normală a cambiei durează numai până la scadenţă. Totuşi nu este admis girul la purtător . Giratar poate fi orice persoană din nexul cambial. sau până când protestul poate fi făcut. se face o nouă girare în care giratarul devine girant iar mandatarul giratar. „pentru încasare”. poate să execute toate drepturile care decurg din cambie. Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni. Efectele girului 54 .C. însă girul ulterior protestului produce numai efectele unei cesiuni ordinare. In această situatie vorbim despre gir de întoarcere. Dacă titlul ajunge în mâna unui debitor cambial. Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului. dar nu o poate gira decât cu titlu de procură. a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. În acest al doilea caz. Potrivit art. girantul garantează numai existenţa creanţei nu şi plata acesteia. el nu va avea efectul său specific. De fapt. înainte de scadenţă.Potrivit legii girul la purtător este considerat gir în alb. iar în cazul girului alternativ. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoarea pentru acoperire”. Mandatul cuprins printr-un gir „de procură” nu încetează prin moartea mandantului. exercitarea drepturilor cambiale urmează să se facă de către toţi giratarii. neafectat de modalităţi. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat. În ambele cazuri. oricare dintre giratari care se află în posesia girului poate exercita drepturile cambiale. Girul trebuie să fie pur şi simplu.

Obţinerea cambiei prin plată Art. Avem de a face cu un fenomen particular al circulaţiei cambiale prin care cambia este transferată de la creditorul cambial la cel care a plătit. 3673/19401 în sensul că prin gir se transmit aceste garanţii dacă garanţiile sunt menţionate în titlu ca garanţii ale obligaţiei cambiale şi nu ale obligaţiilor raportului fundamental2. Dreptul comerţului internaţional. stabileşte că orice obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat regresul poate cere în schimbul plătii. Când girul finalizează un contract de garanţie şi titlul este dat în gaj vorbim despre un gir în garanţie. dreptul de a gira în continuare titlul. Ca să existe un şir neîntrerupt de giruri trebuie ca primul giratar să fie beneficiarul titlului. Bucureşti. dreptul de a se întoarce în regres contra debitorilor de regres.1950 V. 1976. iar fiecare din următorii giranţi să fi fost indicaţi ca giratari în girul precedent. reţine că girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. Popescu. 432-433 55 . In acest caz giratarul va exercita un drept cambial propriu.Doctrina recunoaşte girului trei efecte: este translativ de drepturi. Textul indicat reglementează o consecinţă a exercitării regresului şi are în vedere plata efectuată de un obligat cambial. Revista de drept comercial.R. Când girul finalizează o convenţie de mandat avem de a face cu un gir pentru procură. Girantului i se ridică legitimarea obţinerii prestaţiei cambiale.A. Într-un lanţ cambial legitimarea aparţine numai posesorului care justifică dreptul său printro serie neîntreruptă de giruri. p. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. Efectul de legitimare al girului nu poate fi înlăturat prin voinţa părţilor. L. predarea cambiei. dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi plata. Nimic nu ne impiedică să observăm fenomenul şi în situaţia în care plata este făcută de un obligat de categorie diferită (garantul obligatului principal) sau chiar 1 2 Decretul Lege 3673/1940 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. de a-l ceda. Giratarul prin procură este un mandatar al girantului şi primeste documentul numai ca să-şi dovedească împuternicirea de a îndeplini ceea ce este necesar pentru conservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept.XI. In sarcina girantului se naşte întotdeauna şi obligaţia subsidiară faţă de posesor de a răspunde dacă debitorul refuză acceptarea sau plata. a) Efectul translativ de drepturi.L. de a-l da în garanţie. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. Controversa a fost soluţionată prin D.55 L. Terţul de bună credinţă şi care a dobândit fără greşeală gravă devine titlular al dreptului cambial chiar dacă autorul său nu a avut această calitate. Girantul poate exclude răspunderea sa printr-o clauză de negaranţie.C. creanţa cambială. Daca între giruri figurează unul în alb şirul nu este întrerupt dacă el este semnat de cel ce figurează giratar în girul anterior plin3 . 104/16. garantează pe primitor de acceptarea şi plata cambiei şi legitimează pe posesor să pretindă creditul. 588 3 T. b) Efectul de garanţie. Această excludere poate să privească fie acceptarea şi plata fie una din acestea două. 1939. In practică se discută dacă prin gir se transmit şi garanţiile reale constituite pentru garantarea creanţei cambiale. Dacă titlul este plătit creditorul poate reţine pentru sine parte din suma încasată până la concurenţa creanţei sale sau poate reţine întreaga sumă până la scadenţa creanţei când se va satisface preferenţial. Urmare a girului numai giratarul este abilitat să exercite dreptul cambial. c) Efectul legitimativ al girului. Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului. p. Şirul neîntrerupt de giruri prezumă până la proba contrară că ultimul giratar este şi creditorul dreptului de creanţă şi proprietarul cambiei.C. autorul acestuia este prezumat că a dobândit titlul în baza girului în alb. Georgescu.

Lipsa unui astfel de suport dă naştere unei circulaţii neregulate (involuntare) ce vizează fie legitimarea creditorului. In cazul răscumpărării. Legea nr. Totuşi nu sunt excluse neregularităţi de acest fel câtă vreme titlul poate circula prin gir în alb. prin cesiunea cambiei. 1981. 351 56 .C. subiecţi ai unui raport cambial. C. El va răspunde. 1 C. se transmit creditorului toate drepturile cambiale ale cedentului. Cesiunea urmează regulile expuse mai înainte cu câteva precizări. Transmiţătorul nu garantează. derivând fie dintr-un gir făcut posterior protestului de neplată sau după expirarea termenului pentru facerea protestului. 43 L. însă nu cambial.55. Drept civil. Bucureşti. nu şi de solvabilitatea debitorului. In acest caz. el care plăteşte ia locul unui obligat cambial (plata prin intervenţie) şi va obţine drepturile împotriva celui pentru care a plătit şi contra celor ce sunt obligaţi faţă de acesta din urmă. Circulaţia neregulată Transferul proprietăţii titlului cambial urmează regula generală după care acest efect este subordonat existenţei unui contract valabil de transmisiune. Efectul prevăzut de textele de lege (art. nici plata cambiei. cesionarului având dreptul la predarea cambiei. p. La fiecare din aceste cazuri drepturile cambiale trec de la cedent la cesionar. art. sau despre o subrogare în drepturile altuia în cazul în care plata se face de un terţ1 (20). In acest caz vorbim despre o răscumpărare a cambiei în cazul în care cel ce a plătit era obligat cambial. Stătescu.35 si 82 L. Primitorul dobândeşte un drept derivat. a proprietăţii lui şi a drepturilor încorporate în el. Teoria generală a obligaţiilor. se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vânzarea unui fond cu activele sale. ori ca efect al unui act de fuziune al unor societăţi. Sunt reglementate două ipoteze în care se obţin efectele cesiunii: girul întârziat şi transmisiunea prin act separat. dacă cesiunea a fost oneroasă. Legitimarea lor rezultă din textul legal. Această legitimare este specifică circulaţiei cambiale. care obligă pe creditorul plătit să preda titlul cu menţiunea de achitare. Imaginăm şi situaţia în care creditorul gajist poate dobândi cambia gajată după reguli de drept comun.). se poate explica prin structura specifică a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a plătit posibilitatea de a acţiona contra celor obligaţi cambial de grad precedent şi drepturile cambiale sunt atribuite în baza proprietăţii titlului. Prin aceste operaţii dobânditorul obţine poziţia juridică a autorului său şi legitimarea se face după reguli de drept comun.C. afară de stipulaţie contrară. Bârsan. Cambia este mai puţin expusă la astfel de situaţii. 58/1934. căruia i se vor putea opune toate excepţiunile opozabile acestuia. Avem deci mai multe ipoteze în care există interes din partea celui care a plătit cambia de a-şi exercita drepturile împotriva obligaţilor cambiali. Transmisiunea prin mijloace de drept comun Cambia poate fi transmisă prin succesiune legală sau testamentară. Când vorbim despre subrogaţi în drepturile altuia legitimarea se face după regulile de drept comun coroborate cu art. Debitorul poate opune cesionarului excepţiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar dacă posesorul este de bună credinţă. fie dintr-un act sparat. deoarece el îşi îndeplineşte obligaţia sa. dobânditorul se legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri rămas după ştergerea girurilor ulterioare lui.de către un străin de raportul cambial. ori situaţia cambiei confiscate. proprietatea titlului. Exerciţiul lor este condiţionat de dobândirea titlului. chiar anterior scadenţei. obţinând în schimbul plătii. de existenta creanţei. nici acceptarea. De asemenea. fie titularitatea proprietarului documentului.23.

numit avalizat. nu este ţinut să predea cambia. prevede: Dacă o persoană a pierdut.C. Macovei. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei . care garantează plata pentru unul din obligaţii cambiali. cambia fiind înmânată solvensului pârâtul va restitui suma încasată. Ocrotirea dreptului cambial prin acţiune în revendicare este consecinţa ideii de încorporare a dreptului de creanţă într-un document. 2 al art. bun mobil. Acţiunea în revendicare cambială Cel ce se consideră îndreptăţit să posede cambia şi nu are titlul îl poate revendica de la cel care îl posedă. Buna lui credinţă se prezumă. 33 57 . Subsecţiunea a VI-a Avalul Natura juridică a avalului Legea nu defineşte avalul. p. 62-63. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb). Dacă plata s-a făcut. ipoteza generală în care o persoană a pierdut posesia unei cambii. Reaua-credinţă presupune că purtătorul titlului l-a dobândit ştiind că cel ce a transmis nu avea dreptul de a dispune de bun. Zinveriu. Legea însă oferă o soluţie: dobânditorul nu este ţinut să predea cambia afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă. posesorul trebuie să restituie titlul. pot fi titulari debitorii acceptanţi sau de regres care trebuie să primeasca titlul urmare a plăţii. Avalul este o garanţie dată de o persoană. ori deposedarea voluntară prin abuz de încredere sau înşelăciune. Se spune numai că plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea – art.3 L. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. Revista română de drept. Culpa gravă există când dobânditorul ar fi trebuit să ştie. Oprează deci o uzucapare a dreptului cambial. 18 din L. 1978. şi giratarul prin procură. Pierderea titlului presupune furtul (ori alte sustrageri). p. Sarcina probei contrare revine reclamantului. Cluj Napoca. prin orice întâmplare. 1 din Legea nr. Într-o astfel de acţiune posesorul trebuie să prezinte titlul şi să-şi dovedească legitimarea.adică. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă. pierderea propriu-zisă. Buna credinţă este apreciată mai sever decât în dreptul comun. 33 alin. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat la alin. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Dacă se face dovada relei credinţe. 2/1975. Titulari ai acţiunii pot fi: proprietarul cambiei. In principiu nu se poate dobândi un bun de la un non domino1. prin orice întâmplare. Nu poate fi titular cel ce a înstrăinat titlul nefiind îndreptăţit chiar dacă dobânditorul a fost de rea-credinţă. pentru toată suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din 1 I.C (respectiv: dacă un gir este urmat de un alt gir. 58/1934. că acela care a transmis titlul nu avea dreptul să dispună de el. Acţiunea în revendicare cambială este o acţiune de drept comun şi urmează normele procedurale obişnuite. numită avalist. Observăm deci că avalul se încadrează în categoria garanţiilor obligaţiilor. posesiunea unei cambii. creditorul gajist care apară propriile sale drepturi. I. De asemenea.Art.18 al. dând dovada de un minimum de diligenţă. Contractele civile.

Drepturile avalistului care plăteşte 1 E. vol. Doctrina şi practica recunosc posibilitatea garantării prin fidejusiune a unei obligaţii cambiale. p. Forma avalului si individualizarea avalistului Ca orice obligaţie cambială avalul trebuie să îndeplinească formalismul specific. ”pentru siguranţă”. 497. “în obligaţie solidară”. Răspundea avalistului este ca cea a unui obligat obişnuit: răspundere solidară. Plata unei obligaţii cambiale poate fi asigurată (garantată) şi prin asumarea unei alte obligaţii cambiale. ”pentru fidejusiune”. 1939. Avalul dat pentru o semnatură nevalabilă din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garanţia unei obligaţii inexistente este şi ea nevalabilă. Bucureşti. Se menţionează întotdeauna cine este avalizatul. D. Girul cambial nu transmite garanţiile. 178 58 . I. Existenţa mai multor obligaţi cambiali sporeşte încrederea în titlu şi garantează plata acestuia. În asemenea situaţii. Prin aval se naşte o nouă obligaţie cambială. Insă avalul produce efecte dacă obligaţia garantată este lipsită de valabilitate din alte motive decât cele formale. Avem de a face cu o garanţie tipic cambială recunoscută astfel de lege şi nu dedusă din alte norme sau din alte mecanisme pe care le crează raportul cambial. Exemplificăm situaţia când creditorul ce nu are încredere în solvabilitatea debitorului sau cere să fie subscrisă cambia şi de un alt subiect ce va figura ca şi coemitent care are o solvabilitate notorie. Creditorul trebuie să îndeplinească faţă de avalist toate formalităţile prevăzute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este şi rămâne un obligat cambial independent. Distingem între garanţii ale obligaţiilor ce rezultă din raportul fundamental pe care se întemeiază emiterea unei cambii şi garanţii ale obligaţiilor cambiale. ”pentru garanţie”. Legea permite avalul parţial. beneficiarul solicită avalizarea cambiei. Se înscrie cu formulele ”pentru aval”.Aceste garanţii pot fi reale sau personale. p. Ca să existe o garanţie a obligaţiei cambiale ea trebuie să fie consemnată pe document1. Avalul se dă numai până la scadenţă. Pe lângă toate aceste forme de garantare a obligaţiilor cambiale legea recunoaşte şi posibilitatea avalizării. Ea va fi reglementată după regulile de drept comun.ea. Curierul juridic. Totuşi obligaţia sa este independentă şi autonomă. Nu se datează şi nici nu se localizează. abstracta din care rezultă garanţie pentru stingerea creditului cambial. deoarece în dreptul cambial nu interesează cauza asumării obligaţiei. Avalul se foloseşte atunci când sunt anumite rezerve privind capacitatea de plată a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informaţii despre bonitatea acestuia. pe un adaos sau pe copie. Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului independenţei semnăturilor. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi avalizatul. Cristoforeanu. El rezultă din document: se poate scrie pe titlu. Nu poate fi dat condiţionat. El dobândeşte rang egal cu avalizatul sau obligaţia lui are aceeaşi întindere cu cea a avalizatului. Cel care garantează se numeşte avalist şi cel garantat este denumit avalizat. O garanţie personală poate fi garantată cambial şi altfel decât în condiţiile fidejusiunii. Nu este valabil pe act separat. Gălăşescu Pyk. Daca nu se face menţiunea se prezumă că a fost dat pentru trăgător. 1939. Cambia şi biletul la ordin.

fuziunea. Deci : . par a fi incompatibile.dacă a garantat pentru acceptant se îndreaptă numai contra acestuia. în temeiul cambiei) Avalistul intra în şirul de obligaţi cambiali în mod autonom ca urmare a poziţiei sale. Legea reglementează stingerea obligaţiei cambiale prin plată.Totuşi.dacă a semnat pentru trăgător are acţiune numai contra trăgătorului. ierarhie statornicită de şirul neîntrerupt de giruri. Intre cei care au avalizat acelaşi obligat cambial nu există raporturi cambiale ci numai raporturi de solidaritate. accesorietatea . Doctrină şi jurisprudenţă.Avalistul care achită cambia dobândeşte toate drepturile ce izvorăsc din ea atât împotriva celui garantat cât si împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. Ca să exercite drepturile avalistul trebuie să obţină titlul şi documentele de conservare ale regresului. Subsecţiunea a VII-a Plata cambiei Plata constituie finalitatea şi esenţa oricărui negoţ cambial..obligaţia avalistului se sprijină întotdeauna pe o altă obligaţie valabilă din punct de vedere formal.C.particularitate a oricarei garanţii şi independenţa -particularitate a oricărei obligaţii cambiale. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. Vicol. Cambia. In caz de achitare parţială avalistul dobândeşte drepturile cambiale până la concurenţa sumei plătite de el1.dacă avalul este dat pentru un girant el se întoarce contra girantului avalizat şi predecesorilor lui. această autonomie nu poate fi privită în mod absolut din următoarele motive: . mutandis şi plăţilor efectuate de ceilalţi debitori cambiali. Bucureşti. pe care-i urmăreşte în regres. 1945. novaţia.35 al. aceste două caractere ale avalului sunt reale şi nu pot fi neglijate. Obligaţia cambială este cherabilă şi nu portabilă pentru că debitorul nu cunoaşte până la scadenţă cine este creditorul. care prevede cî între mai mulţi obligaţi care au o situaţie egală în cambie nu se poate exercita acţiunea cambială.. Prezentarea la plată o face posesorul legitim. In materie cambială se aplică regula proprie titlurilor de credit după care obţinerea plăţii presupune îndeplinirea unei condiţii esenţiale: prezezentarea documentului de către creditor către debitor pentru plată. raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare.3 L. 136 59 . care prevede: Când avalistul plăteşte cambia. p. Doctrina şi practica acceptă că regulile se aplică mutatis. în temeiul cambiei (art. . cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă.avalizatul indică rangul cel ocupă avalistul în ierarhia subscrierilor cambiale. Aceste ultime două observaţii definesc caracterul accesoriu al garanţiei date prin aval. . Autonomia. Totuşi. Accesorietatea şi autonomia obligaţiei avalistului Cele două caractere.C. compensaţia. . independenţa rezultă din natura obligaţiei cambiale. Asta nu exclude însă posibilitatea de stingere a acesteia şi prin alte mijloace de drept comun: remitere de datorie.60 L. Din acest motiv se susţine că avalul este o garanţie tipic cambială. Lor li se aplică dispoziţiile art. Legea nu reglementează decât plata făcută de debitorul principal. a trăgătorului şi a avaliştilor lor. 1 C.

Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca prezentarea la plată a cambiei originale. plata se cere în ziua lucrătoare următoare şi termenul de două zile se prelungeşte încât posesorul are trei zile lucrătoare pentru prezentare. adică prezentarea electronică la plată a cambiei. când se prezintă la plată o cambie prin trunchiere: . Dacă scadenţa este zi nelucrătoare. . precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. Răspunderea pentru pierderea suferită prin nerespectarea acestor obligaţii revine instituţiei de credit.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original. Cambia nu va fi prezentată avalistului trasului pentru plată. Termenele de prezentare la plată Posesorul unei cambii plătibile la zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă. Din neacceptare nu se poate deduce că trasul nu va plăti. iar posesorul decade din drepturile de regres.transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute mai sus către instituţiile de credit plătitoare. constituie momentul prezentării la plată. potrivit art. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei.să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. Între prevederile introduse de OUG nr. Cererea plăţii împotriva trasului acceptant se poate face oricând în temenul de prescripţie.reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic – imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite prin convenţii. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi a giranţilor.C. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. Instituţia de credit este obligată. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. prin trunchiere trebuie astfel realizată încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. 39/2008 se numără reglementarea trunchierii. prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: . fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii.. 462 din L. 58/1934 art. prin utilizarea oricăror mijloace tehnice admise de lege.transpunerea în format electronic a infomaţiilor relevante de pe cambia originală. In subsidiar cambia va fi prezentată acceptantului prin intervenţie sau indicatului la nevoie. 60 . Potrivit Legii nr. cu condiţia ca această din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. . Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. Obiectul trunchierii îl constituie numai cambiile acceptate. Daca există mai mulţi traşi sau domiciliatari cambia va fi prezentată tuturor în ordinea aleasă de posesor. Dacă este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia. . dar în aceste condiţii nu se mai poate dresa protestul.Prezentarea se face trasului indiferent dacă acesta a acceptat sau nu. În sensul prezentei legi. 461 prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere.

Dacă posesorul refuză plata parţială debitorii de regres sunt descărcaţi de garanţia de achitare pentru suma oferită şi pentru accesoriile sale. Neprezentarea la plată îl decade pe creditor din drepturile de regres. Debitorul are drept de opţiune.C. debitorul poate plăti în moneda natională la cursul stabilit legal. Art.2 C. creditorul neputându-l constrânge să procedeze într-un fel sau altul. precizează că posesorul nu poate refuza o plată parţială. Avem astfel o excepţie de la principiul general de drept comun după care creditorul nu este ţinut să accepte îndeplinirea parţială a obligaţiei. Operaţia se realizează prin înlocuirea cambiei cu o alta nouă. Prezentarea se va face imediat după încetarea impedimentului. Debitorul însă poate retrage suma depusă. Consemnarea liberează pe debitori de sarcina plăţii şi stinge raportul cambial. Plata anticipată Întrucât scadenţa cambială este şi în interesul creditorului în materie cambială nu se aplică regulile de drept comun conform cărora debitorul poate face plata şi creditorul este obligat să o 61 . numai părţile pot conveni prorogarea scadenţei cambiei. Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plată produce efecte atât în ce-i priveşte pe debitorii de regres cât şi în ce-l priveşte pe debitorul principal. ca să se respecte exigenţa literalităţii titlului şi se numeşte reînnoirea cambiei. Debitorul principal însă. băncile domiciliatare atenţionează în prealabil pe traşi despre scadenţele cambiilor ce li se vor prezenta. Debitorul principal poate fi urmărit cât timp dreptul nu este prescris. Când moneda străină are curs. Reînnoirea nu este admisibilă decât cu acordul tuturor semnatarilor.C. însă posesorul trebuie să aducă la cunoştinţa girantului sau prin scrisoare recomandată. Plata parţială Art.43 al.Termenul stabilit de lege este în favoarea creditorului şi al debitorului: creditorul nu este ţinut să primească plata anterior scadenţei şi nici nu poate cere plata anticipat. Se aplică principiul că în situaţia în care moneda titlului nu are curs la locul plăţii debitorul are posibilitatea de a se elibera plătind cu moneda curentă după valoarea plăţii în ziua scadenţei.Civ). Prorogarea termenului de prezentare la plată Contrar principiilor de drept comun (art. Ei vor putea fi urmăriţi doar pentru diferenţă. existenţa situaţiei de forţă majoră. afară de scadenţă.59 L. Reînnoirea cambiei. Noul titlu cuprinde aceleaşi clauze. In practică. Daca situaţia durează mai mult de 30 zile drepturile de regres se pot exercita fără prezentare la plată şi fără protest. Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul său. poate să efectueze un depozit liberatoriu la o instituţie bancară pe cheltuiala şi pe riscul creditorului. ori caz fortuit.2 L. Plata în monedă străină Legea reglementează condiţiile în care se face plata altfel decât în moneda naţională. prevede că dacă prezentarea cambiei este împiedicată de un obstacol de neînlăturat termenul se prelungeşte.1001 al. Recipisa se va depune la instanţa locului de plată.

49 alin. vol. refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică. p. Insă. 173 E. Tratat de drept cambial. constituie dovada refuzului de plată.primeasca înainte de scadenţă1. Debitorul săvârşeşte greşeala gravă atunci când plăteşte deşi.C. 1 2 M.C. stabileşte că cel ce plăteşte la scadenţă este valabil liberat afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa. Refuzul total sau parţial al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere Conform art. Menţiunile înscrise pe cambia originală. Dacă la scadenţă posesorul legitim solicită plata trasul va fi obligat să o repete (acesta se poate întâmpla deoarece creditorul plătit anticipat poate transmite prin gir altei persoane titlul legitimându-l ca şi creditor). de către instituţia de credit plătitoare. Deci posesorul legitim poate refuza plata anticipată. . fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează). Efectele plăţii Art. debitorul este decăzut din beneficiul termenului3. p. II. 463 L. Cluj Napoca. Cel ce plăteşte se liberează pe sine şi totodată şi pe semnatarii ulteriori. datată şi semnată de către reprezentanţii legali sau împuterniciţi ai acestora. Art. Va fi liberat şi cel ce plăteşte anticipat dacă posesorul este titularul dreptului şi nu intervine vreo situaţie care ar invalida plata. plata obligatului de regres liberează pe toţi garanţii succesivi ai girului celui ce plăteşte.. 1 L. In baza refuzului. p.declaraţia de refuz. Doctrina a arătat că dacă este posibil regresul antiticipat. Debitorul trebuie să se opună plăţii când ştie că sunt întrunite condiţiile pentru că achitând plata să nu fie valabilă. ci este necesar ca debitorul să aibă la dispoziţia sa probele pentru a dovedi că posesorul legitim nu este titularul dreptului sau că nu este îndreptăţit să primească.data prezentării acesteia la plată.C. cu respectarea dispoziţiilor art. Marile instituţii ale dreptului civil român. 1946. Bucureşti. Extinderea efectelor liberatorii depinde de poziţia pe care o are cel ce plăteşte în lanţul cambial: dacă plăteşte trasul sunt liberaţi toţi obligaţii cambiali. Costin.C. Cluj. 1936. 90 62 . spre a constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege ( în ziua în care ea este plătibilă. 46 3 S.ultim L. precizează că drepturile de regres pot fi exercitate anticipat dacă trasul este în faliment sau în stare de încetare de plăţi constatată ori nu prin hotărâre judecătorească. Cristoforeanu. din aceeaşi raţiune este posibilă şi solicitarea antiticipată a plăţii. plata făcută înainte de scadenţă chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul şi pericolul trasului plătitor. Toţi ceilalţi giranţi precum şi trăgătorul rămân obligaţi faţă de cel ce a plătit.b L.N. instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: . 1993. Curs de drept cambial. Adică. dacă ar fi uzat de precauţia de care trebuia să dea dovadă cel mai neglijent om de afaceri ar fi putut cunoaşte lipsa de legitimare activă a posesorului şi ar fi putut să demonstreze cu uşurinţă această stare de lucruri.48 lit. vol. dar are şi facultatea de a o accepta2. Pentru a exista fraudă nu este suficient ca debitorul să ştie că posesorul nu este titular al dreptului cambial. Decăderea debitorului principal din beneficiul termenului Debitorul principal are beneficiul termenului pentru că creditorul este în imposibilitate să-i ceară plata anticipată. 44 al. Lupaş. III..

falimentul trăgătorului unei cambii nesupuse acceptării. giranţii si avaliştii lor îşi asumă sarcina subsidiară de acceptare şi plata a cambiei.47 L. Subsecţiunea a VIII-a Regresul cambial Precizări Regresul este o instituţie specifică dreptului cambial. Şi neacceptarea face superfluă aşteptarea scadenţei titlului. Condiţionările pe care le presupune exerciţiul drepturilor de regres au ca scop să facă de necontestat şi opozabile tuturor realitatea refuzului executării obligaţiei directe. Condiţii substanţiale pentru exerciţiul acţiunii de regres a) neplata din partea celui desemnat să plătească pe cale principală: este necesar ca posesorul să solicite plata în condiţii legale şi să fie refuzat. .prima conditie. creditorul îl poate urmări direct pe el sau pe avaliştii săi. Posibilitatea exerciţiului anticipat al regresului nu indică o scadenţă anticipată. Plata făcută de un debitor de regres nu stinge decât raporturile fundamentale ce justifică girurile ulterioare girantului care face plata şi lasă neatinse celelalte raporturi cauzale care au dat naştere la crearea şi punerea în circulaţie a cambiei. Ca să se facă opozabil refuzul tuturor.Plata făcută valabil de tras influenţează şi raportul fundamental stingând şi acţiunea cauzală ce rezultă din raportul de proviziune. .C. Art. creditorul se poate îndrepta în regres împotriva celor care au asumat obligaţia subsidiară. Faptul de a participa la punerea în circulaţie a unei cambii comportă obligaţia subscriitorului de a garanta plata cambiei: trăgătorul. situaţie ce învederează o criză economică a debitorului care face neprobabilă plata la scadenţă. Putem discuta cel mult despre o decădere a debitorului din beneficiul termenului. legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizării cambiei într-un act oficial numit protest. dar produce efectul asupra tuturor.execuţia infructuoasă asupra bunurilor trasului.a doua condiţie constă în necesitatea de a constata refuzul plătii sau acceptării într-o formă determinată.nesiguranţa economică a trasului acceptant. adică de a plăti ei înşişi titlul dacă trasul nu-şi va îndeplini obligaţiile. nesiguranţa ce rezultă din falimentul său ori din încetarea de plăţi. Aceste evenimente sunt următoarele: . . Legiuitorul a considerat inutil să se aştepte scadenţa titlului. arată că acţiunile posesorului cambial sunt directe sau de regres: daca trasul acceptă cambia. Obligaţia de regres şi acţiunea corespunzătoare se diferenţiază de cea directă prin faptul că realizarea ei este subordonată existenţei unor condiţii substanţiale şi formale: . b) Neacceptarea din partea trasului. dacă acceptarea şi plata sunt refuzate şi nu există intervenţie pentru acceptare sau plată. prestabilită. chiar dacă ea (neacceptarea) nu face să se prezume că plata nu va avea loc. 63 . Condiţii formale pentru exerciţiul dreptului de regres Refuzul acceptării şi plăţii se constată de un singur subiect al raportului cambial. deoarece el fiind în faliment nu va mai putea garanta pentru plată. Acţiunea lui este directă şi nu este supusă vreunei formalităţi speciale. prin protest. Uneori legea ia în considerare evenimente care pot face superfluă aşteptarea scadenţei şi solicitarea de plată. o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat în titlu ca desemnat să plătească pe cale principală.

42 L. Legitimare activă şi pasivă în cererea de dresarea protestului Va fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei şi cesionarul titlului. p. originalul poate fi înlocuit printr-o copie legalizată după registrul de proteste. 69 L. 4/1995. Titluri de credit în comerţul internaţional. cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. indicatul la nevoie pentru plată.protestul pentru neacceptare .C. Raporturi de obligaţiuni.el este o condiţie necesară pentru conservarea drepturilor cambiale. trasul acceptant sau nu. la domiciliul celui indicat la nevoie. Protestul trebuie dresat contra subiectului desemnat la acceptare sau plată: trasul sau indicatul la nevoie. 275 3 O.dă garanţii de publicitate în legătură cu soarta obligaţiilor cambiale. p. 1975. Revista de drept comercial. el dovedind îndeplinirea obligaţiilor de diligenţă cambială. . Cluj. Sachelarie. 712 64 . vol. ţinut de judecătorii. dovedind indiscutabil ca prestaţia cambială a fost cerută şi îndeplinirea ei a fost refuzată.C. Negrea.71 L.C.protestul de neplată . trebuie să fie aprobate de acela care întocmeşte actul de protest. care dispune: Cambia trebuie prezentată spre plată la locul şi adresa indicate în cambie. p. acceptantul prin intervenţie. Forme de protest In principal întâlnim două forme de protest: . cel care face protestul este dator să treacă protestele în întregime. zilnic şi în ordinea datei. III.V. domiciliatarul. În caz de pierdere. zi cu zi. 1923. în care se înregistrează. .. Conform art. fiind opozabil tuturor. cu efectuarea menţiunilor cerute pe articolele precedente.devine şi un act de conservare al acţiunii de regres deoarece drepturile de regres nu vor putea fi realizate fără întocmirea acestui act. . Protestul va fi intocmit de executorul judecătoresc sau notarul public3 . În lipsa arătării unei adrese. Craiova. . Protestul de neacceptare poate fi cerut şi de un detentor. el se face în una din cele două zile următoarei zilei plăţii. Originalul protestului se remiteaceluia care a derut protestul.este obligatoriu pentru exercitarea regresului. Ştersăturile. 1 2 P. Pătrăşcanu. după ordinea datei.el fixează definitiv conţinutul titlului1 . Actul de protest trebuie să conţină în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. Căpăţână. O. să fie subscris de cel care l-a dresat. cambiile protestate.Protestul are o funcţie probatorie. la domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. .deoarece se întocmeşte de un funcţionar public şi nu poate fi înlocuit în principiu cu nici un act. Nu se face protestul contra avaliştilor. într-un registru special. 89 C. corecturile şi scrisul printre rânduri sau cu semne de trimitere. Un terţ străin de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplată într-o activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim2 .este obligatoriu când posesorul are obligaţia de a prezenta cambia pentru acceptare într-un anumit termen sau doreşte să exercite regresul înainte de scadenţă. Este un act public.. Facerea protestului se realizează în ordinea prevăzută de art. Drept civil.

să se ajungă la trăgător. suma datorată şi scadenţa titlului protestat. numele şi prenumele trăgătorului . la cunoştinţa girantului său. dreptul de regres poate fi exercitat fără a fi nevoie de prezentare la plată şi regres. Turianu.). al celei care a cerut protestul.în caz de declaraţie. . numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a dresat protestul. La rândul său fiecare girant. însă nu-l exonerează de obligaţia de a prezenta cambia la plată. Potrivit prevederilor art. Posesorul este dator să aducă. Dreptul nr. Acest tabel trebuie să indice data protestului. Sarcina avizului Art. făcute în cursul săptămânii precedente.73 L. pentru rest se aplică dispoziţiile art. b) Creditorul nu se va prezenta la plată în caz de forţă majoră. Dacă evenimentul continuă. Se plătesc în astfel de cauze daune morale. Cazuri de scutire de prezentare la plată şi de dresare a protestului a) Creditorul nu este obligat să prezinte titlul la plată în caz de faliment al trasului sau al trăgătorului unei cambii interzise supunerii la acceptare. p. astfel încât continuându-se această acţiune. 49 L.): Când prezentarea cambiei sau facerea protestului în termenul prescis este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală.N. un tabel cu protestele de neplată a cambiilor. cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cambie menţiunea datată şi semnată de el de această încunoştinţare.C. Cei interesaţi pot înscrie în titlu clauza “fără cheltuieli”. fără întârziere. prevede că posesorul cambiei trebuie să încunoştinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată în patru zile ce urmează protestului. Această formă de publicitate face să fie cunoscuţi toţi răi platnicii. de acceptare şi plata (art. 1978. Creditorul este scutit de facerea protestului în următoarele situaţii: .În prima zi a fiecărei săptămâni. 4/1993. Protestele se pot publica din iniţiativă particulară. Cei care determină facerea unui protest nelegitim. Evenimentul de forţă majoră prelungeşte termenul de prezentare la plată la 30 zile.C.în caz de existenţă a clauzei fără cheltuieli. Răspunderea civilă pentru daune morale. 11 Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea: M. caz fortuit ori de forţă majoră). 59 L. sau fac publicitate unor proteste nelegale răspund material în faţa celor păgubiţi prin astfel de act. 213-217 65 . însă cu precizarea că nu orice lezare a unui interes cu semnificaţii morale va produce în mod necesar şi o pagubă ce trebuie acoperită 1. prin scrisoare recomandată. ”fără protest”. fiecare judecătorie trimite Camerei de comerţ şi Industrie Judeţene/ a municipiului Bucureştiureşti.C. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice.50 L. de refuz. Costin. p. în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştinţarea trebuie să informeze pe girantul său despre comunicarea primită. arătând totodată şi numele şi adresa acelora care au făcut încunoştinţările anterioare. Conţinutul creditului de regres Pe cale de regres se pot pretinde următoarele: 1 2 C. Cluj Napoca. datată şi este subscrisă de tras.C. Declaraţia se scrie pe titlu sau pe hârtie separat. Ea exonerează pe purtător de obligaţia de a dresa protestul. Există o pagubă morală ce trebuie acoperită atunci când celui lezat i se produce un dezechilibru evident şi cert în raporturile personale şi de afaceri pe care le are2. aceste termene sunt prelungite.

pe care cel care plăteşte are dreptul să-l pretindă de la creditorul său. . în mod succesiv va mări suma ce trebuie achitată datorită dobânzilor şi cheltuielilor care se acumulează. În cazul când contracambia este emisă de către unul din giranţi care a fost obligat la plată prin regres.un drept de curtaj ( remuneraţia celui care a făcut operaţiunea) 66 . dobânda calculată începând cu data de la care a plătit suma. suma este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. va fi preferat cel ce eliberează cel mai mare număr de debitori de regres. înscris in art. Contracambia trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni obligatorii ca şi cambia. odată cu cambia neplătită şi cu contul sau socoteala de întoarcere. Este vorba de un drept şi nu de o obligaţie.C. în cazul beneficiarului. . . trasă de la locul unde trăgătorul contracambiei are domiciliul asupra locului domiciliului girantului. deoarece plătitorul fiind în posesia titlului şi a protestului este deplin legitimat să exercite regresul chiar şi fără să şteargă girurile ce figurează după el. Orice debitor plătitor are dreptul să primească titlul. acelea ale încunoştinţărilor făcute. In această situaţie dacă se oferă mai mulţi debitori să plătească. trasă de la locul unde cambia originară este plătibilă asupra locului domiciliului girantului.cheltuielile de protest şi cheltuielile de aviz.dacă există dobânzi convenţionale şi ele intra în dreptul de regres. „Contul de întoarcere” este un document adiţional al contracambiei şi trebuie să cuprindă: . Toate cheltuielile făcute în exercitarea regresului şi pretinse trebuie justificate printr-un cont de întoarcere (un document). în cazul unuia dintre obligaţii care au achitat titlul prin acţiunea de regres. Efectele exerciţiului dreptului de regres Exercitarea regresului. Contracambia este un mijloc de încasare. spre deosebire de cambia care este un instrument de plată şi de credit. . Debitorul care a achitat cambia are dreptul să şteargă girul său şi cel al giranţilor următori lui cu avalurile lor. iar posesorul acesteia – beneficiarul – care doreşte să recupereze mai repede suma ce i se cuvine trage o nouă cambie ( adică o nouă cambie) asupra unuia din giranţi cu plata la domiciliul acestuia. în situaţia unuia din obligaţii cambiali care a plătit-o prin acţiunea de regres .cheltuieli de protest.suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită. iar locul de plată va fi domiciliul aceluia asupra căruia contracambia a fost trasă. Contracambia este o categorie de cambie mai deosebită întrucât ia naştere numai în situaţia în care nu se achită cambia la scadenţă.suma prevăzută în cambia neplătită sau neacceptată plus dobânzile comerciale ce curg după scadenţă. protestul şi contul de întoarcere. ambele justificând suma de plată trecută în contracambie.57 L.. În situaţia în care contracambia este emisă de beneficiarul deţinător al cambiei neacceptate sau neplătite. în cazul beneficiarului.dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă. Contracambia va fi remisă la plată. Contracambia Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar.cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea acţiunii cambiale (la cheltuieli nu se calculează dobânzi). întreaga sumă plătită. împreună cu dobânda (dacă a fost menţionată în titlu). suma de plată este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. însă scadenţa o va avea „la vedere”. .

intervenientul pentru onoare se poate îndrepta împotriva semnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit. el este răspunzător. 74alin. In caz de neobservare a acestui termen. evitând un regres anticipat sau pentru a plati titlul paralizând acţiunea de regres pentru neplată. intervenientul trebuie să declare că plata este făcută pentru onoare. Intervenient în acest sens poate să fie şi un obligat cambial care. Dacă şi indicatul la nevoie ori acceptantul prin intervenţie refuză plata. se obligă din proprie iniţiativă să facă plata în cazul în care trasul o refuză. Intervenientul este o terţă persoană care nu a participat la procesul cambial. dar care are un interes juridic ca acceptarea sau plata cambiei să nu fie refuzată şi intervine să ia locul persoani obligate prin cambie. legea a imaginat posibilitatea intervenţiei care are ca scop înlăturarea sau atenuarea efectelor exercitării regresului. posesorul trebuie să facă din nou un protest ca să-şi conserve drepturile de regres. când subiectului intervenient i se cere faptul intervenţiei de către o altă persoană şi intervenţia spontană când intervenientul se oferă din proprie iniţiativă să accepte sau să plătească titlul. Doctrina distinge. având în vedere poziţia originară a intervenientului între: intervenţia provocată..C. vorbim despre un intervenient pentru onoare.) Se poate interveni pentru a accepta titlul în locul trasului. fără însă ca daunele interese să poată întrece suma din cambie (art. intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar. Subsecţiunea a IX-a Intervenţia Precizări Neacceptarea cambiei şi neplata acesteia are ca şi consecinţă posibilitatea exercitării drepturilor de regres contra celor care şi-au dat semnătura pe document.taxa de timbru pentru cambie. Formal. dacă va fi locul. Plata cambiei de către intervenientul pentru onoare Intervenientul pentru onoare este un terţ care. Intervenientul trebuie ca în termen de două zile lucrătoare ce urmează intervenţiunii. de paguba cauzată prin neglijenţa sa. posesorul trebuie să se adreseze lor dacă trasul a refuzat plata şi s-a dresat protestul. Intervenţia constă în înserarea în raportul cambial a unui nou subiect ce intervine pentru a evita o acţiune de regres împotriva celor obligaţi prin semnarea titlului în mod succesiv. Făcând plata. Subsecţiunea a X-a Procesul cambial Precizari 67 . De aici rezultă unele incoveniente: cheltuieli suplimentare şi discreditarea semnatarilor. Ca să se evite aceste inconveniente. In primul caz. 4 din L. să încunoştinţeze de intervenţia sa pe acel pentru care a intervenit. prin manifestarea lui îşi schimbă poziţia în nexul cambial. iar în al doilea caz. Plata cambiei de către indicatul la nevoie sau acceptantul prin intervenţie In situaţia în care există indicat la nevoie pentru plată sau acceptant prin interventie.

Căpăţână. Investirea se face prin încheiere. Competenţa materială în materie cambială Competenţa pentru judecarea litigiilor cambiale aparţine judecătoriilor .2 pct. Oponentul este îndreptăţit să pună în discuţie validitatea efectului de comerţ. pentru capital şi accesorii. sunt condiţionate de dresarea protestului. Pătrăşcanu. Revista de drept comercial. personală. Acţiunea cambială Prin acţiune cambială înţelegem procedura judecătorească prin care creditorul va constrânge pe debitori la plata sumei la care aceştia s-au obligat. Judecătorul care investeşte nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu precizarea însă. Cambia şi biletul la ordin. 12/1998. . După investire debitorul este somat să plătească. Hotărârea dată va fi supusă căilor de atac de drept comun.61.V. proces ce începe printr-o acţiune cambială. Executarea cambială Cambiei i se recunoaşte valoarea de titlu executor 2. Drept comercial. p. mobiliară şi care tinde la realizarea unui drept1. deoarece ei îşi desfăşoara activitatea sub îndrumarea şi controlul preşedintelui instanţei pe lângă care ei funcţionează. Revista de drept comercial. procedura civilă. 1994. care obligă pe debitor sa execute prestaţia la care s-a obligat. Cambia. p. Adică. 67 E. p.procedura unui proces cambial în care dreptul este constatat de judecător. precum şi alte acţiuni legate de cambie. Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei. care se pot promova uneori înainte de scadenţă şi în care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres. Opoziţia se judecă de instanţa ce a investit cambia cu formulă executorie. patrimonială. p. neexistând norme speciale se vor aplica dispoziţiile art. art. Executarea cambială.Creditorul cambial ca să-şi realizeze creanţa are două posibilităţi: . art. biletul la ordin şi cecul. 89 4 P.1 lit. 279 3 P Demetrescu. Executorii competenţi să facă protestele sunt executorii de pe langă judecătorii. Luha. Procesul cambial este un proces de drept comun care se derulează după normele de procedură obişnuite. 9-12 68 .C. Există acţiuni directe ce se intentează contra obligaţilor principali care nu sunt condiţionate de dresarea protestului.72. 1/1994. art. care se promovează numai după scadenţă şi sunt supuse prescripţiei extinctive. Există acţiuni de regres care se intentează contra debitorilor de regres.46. competenţa revine instanţelor în raport de valoarea materială a pretenţiilor.Legea impune însă obligaţia investirii titlului cu formulă executorie3. iar pârât oricare din obligaţii ce figurează pe titlu. Noi reglementări procedurale.pr. Debitorul somat poate face opoziţie în cinci zile de la primire.civ. că el nu poate investi decât o cambie. art. Cambia titlu executor. Procesul cambial. 1941. Acţiunea cambială este declaratorie. 1 2 V. revista de drept comercial.89 L.art. Revista de drept comercial.5 In ce priveşte acţiunile cambiale directe sau de regres. Refuzul investirii se atacă cu plângere conform D. Cristoforeanu. Bucureşti. Împotriva investirii se poate face opoziţie. p.o procedura specială execuţională care se întemeiază pe ideea că titlu cambial este un titlu executor.377/19604. 1941.62. termenul fiind de decădere. 161 5 O.a C.

dobândirea titlului de către terţi lucrând cu ştiinţă în paguba debitorului. Revista de drept comercial. Procesul cambial. deşi acesta era decăzut din dreptul de regres. deoarece pot fi opuse oricui. Pe de o parte. . Personalitatea excepţiei se referă la persoana creditorului şi nu la cea a debitorului. încrederea în titlu ar fi distrusă. Sunt excepţii strict personale.neidentificarea posesorului cu persoana care rezultă din cambie. . . pe lângă excepţiile privitoare la forma titlului. iar circulaţia îngreunata. . Porumb.excepţie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea şi transmiterea cambiei. inexistenţa dreptului şi a obligaţiei. . Este de esenţa dreptului procedural cambial. Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă când procedura este îndeplinită şi părţile pot pune concluzii în fond. ca mijloacele de realizare ale creditului să fie precise.plata făcută de actualul posesor în calitate de debitor de regres ultimului posesor.nevalabilitatea subscrierii cambiale. inopozabile terţilor şi care nu pot fi opuse decât de debitor creditorului. Sunt excepţii personale excepţiile opozabile numai aceluia care exercită acţiunea cambială. Dacă excepţia poate fi invocată de oricine este o excepţie absolută. Bucureşti. p. Excepţiile reale pot privi trei aspecte: . 314-315 69 . Codul de procedură civilă. . sumare şi expeditive1.lipsa vreuneia dintre condiţiile esenţiale ale titlului.Excepţiile cambiale Într-un proces cambial (acţiune sau opoziţie). Circulaţia normală a cambiei se bazează pe caracterul abstract autonom al dreptului dobândit de posesor. . chiar dacă pârâtul sau oponentul 1 2 V. este stabilit că toate excepţiile cambiale se invocă la primul termen de înfăţişare2. excepţiile bazate pe reaua credinţă sau greşeala gravă a posesorului sau pe invaliditatea obligaţiei cambiale. Debitorul cambial poate opune creditorului. comentat şi adnotat. Rigurozitatea specific cambială o regăsim şi în materia probării excepţiilor ce pot fi invocate de pârât în procesul cambial şi în regulile după care se derulează acest proces. 12/1998. Particularităţile raportului cambial (dreptul autonom transmis şi independenţa semnăturilor cambiale) îşi pun amprenta asupra modului în care se derulează procesul cambial. 69 G.excepţii ce izvorăsc din raporturi ulterioare creării cambiei. iar dacă o poate ridica numai un anumit subiect va fi o excepţie relativă. Luha. iar altele sunt denumite personale când pot fi opuse numai unui creditor. Pornind de la aceste consideraţii ar trebui să nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului o excepţie ce izvorăşte dintr-un raport preexistent actualei relaţii creditor-debitor. Unele din aceste excepţii sunt denumite excepţii reale (obiective). vol. . următoarele categorii de excepţii: . I. 1960. p. intră: . In această categorie de excepţii (personale).invocarea lipsei originalului cambiei.excepţii privitoare la consimţământ. părţile interesate pot invoca excepţii prin care să demonstreze nevalabilitatea titlului.completarea abuzivă a cambiei în alb. Dacă excepţiile unui subiect ar fi opozabile oricui.lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului.

Normele amortizării au în vedere că drepturile cambiale nu pot fi exercitate fără document. în materie cambială beneficiarul. iar dacă titlul ajunge la scadenţă va putea cere plata cambiei. Cei interesaţi sunt îndreptăţiţi să facă opoziţie contra hotărârii de amortizare. legea prevede că excepţiile trebuie să fie de grabnică soluţiune şi întemeiate pe proba scrisă. că termenele de prescripţie nu se supun dispoziţiilor art.nu se prezintă. Legea cambială nu prevede reguli speciale pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie. 1 Dec. sau în situaţia în care acela care plăteşte nu este principalul obligat.1937. care a rămas pasiv un anumit timp îşi pierde dreptul de a acţiona în justiţie şi totodată posibilitatea obţinerii executării silite a obligaţiei asumate de debitorul său. Acţiunea directă se prescrie în termen de trei ani de la data scadenţei. 1938. plătind o cauţiune.19 din D. de asemenea.167/1958. creditorul va putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale. în exerciţiul unei căi de atac. Până la judecarea procesului de amortizare. titularul unui drept subiectiv sau creditorul. Prescripţia cambială Prescripţia reprezintă modul dde stingere a dreptului la acţiune în sens material. Pe de alta parte. Cas.167/1958. Creditorul cambial nu poate fi repus în termen. a cărei anulare a cerut-o. Socotim. Acţiunea de regres a ultimului purtător al titlului împotriva trăgătorilor şi a giranţilor se prescrie într-un an socotit de la data protestului făcut în timp util. In acest context. pentru recuperarea sumei achitate urmează să se intenteze acţiunea în justiţie într-un anumit termeb prevăzut în art. Orice altă probă decât cea scrisă nu poate fi admisă. Deducem că în acest caz se vor aplica regulile de drept comun. In dreptul comun nu se obişnuieşte ca pentru acelaşi drept de creanţă să se recunoască termene diferite de prescripţie în funcţie de subiectul care (ori împotriva căruia se) exercită acţiunea. pierdut sau distrus.C. Aceasta pentru protejarea intereselor terţilor. 43 70 . 94 L. Revista de drept comercial. De aceea. p.C. Din 12. prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege. Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemnează o procedură specială prin care se reconstituie înscrisul cambial furat. ultimului posesor se prescrie în termen de şase luni socotite de la data în care girantul a plătit cambia sau din ziua în care regresul a fost pornit împotriva sa. Deci. Grabnica soluţiune presupune că soluţionarea lor nu comportă nici o întârziere1. În cazul unui refuz de plată total sau parţial. debitorul nu va mai putea ridica nici o excepţie cambială dacă nu a făcut-o la prima instanţă. Acţiunea de amortizare este reglementată de art.89-93 L. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză se prescrie în termen de un an de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti asupra acţiunii cambiale rămase definitive. Legea cambială conţine o reglementare derogatorie de la cea a D. Acţiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat să plătească în regres. Hotărârea de amortizare va anula cambia a cărei amortizare se cere şi se va publica în monitorul oficial.01. III. hotărârea judecătorească va ţine loc de înscris cambial şi pe baza ei se vor exercita toate drepturile.

Pe cale de consecinţă. 71 .Normele cambiale sunt de ordine publică. subiecţii raportului cambial nu pot renunţa la prescripţie şi instanţa poate pune din oficiu această excepţie.

s-ar crea posibilitatea ca reclamantul să obţină câştig şi în acţiunea cauzală şi să uzeze de cambie. caracterizate prin trăsături specifice de drept cambial şi altor acţiuni în pretenţii. Art.C. însă în aşa fel încât ăa conserve toate drepturile subiecţilor nexului cambial. Titlurile de credit în comerţul internaţional. Când posesorul a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra lor acţiune cauzală. Ele sunt reglementate prin legea cambială. atât cea cambială cât şi pe cea cauzală.C. 64 L. Coexistenţa raportului fundamental cu raportul cambial pune şi problema coexistenţei acţiunii cambiale cu cea cauzală (prin aceasta din urmă s-ar urmări realizarea pretenţiilor ce izvorăsc din raportul fundamental). care deşi nu au fundament în conţinutul documentului sunt legate. ceea ce este evident nenormal. Acţiunea cauzală Orice emitere sau transmitere a cambiei ca şi asumarea oricărei obligaţii cambiale presupune existenţa între părţi a unui raport cambial. 1 P. Daca nu ar proceda astfel. 1975. Plata cambiei la scadenţă va stinge şi raportul fundamental. Chiar dacă în esenţă sunt de natură diferite ele au o trăsătură comună: nu sunt cambiale. Acest raport nu este relevant în raportul cambial.65 L. plata creditorului.V. Titularul dreptului uzează de ea în ipoteza în care nu doreşte să utilizeze mijloacele cambiale pe care i le oferă dreptul de creanţă încorporat în titlu. sunt deosebite însă urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv. totuşi prin origine şi funcţiuni de soarta cambiei. fundamentate pe subscrierea titlului. 89 72 . prin depunerea lui la grefa instanţei sesizate cu acţiunea cauzală. Pătrăşcanu. Acţiunea cauzală are un caracter eventual1. directe sau de regres. putându-se uza de ele pentru a urmări o pretenţie care este legată de un credit cambial. aşa cum am precizat. O. Paralelismul acestor acţiuni impune ca titularul drepturilor să opteze spre una din ele. p. dar asta nu înseamnă că existenţa lui nu se face şi simţită. El (posesorul) trebuie să dovedească că trasul a refuzat plata. Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putinţei titularului dreptului de a utiliza ambele acţiuni. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză Acţiunea este reglementată de art. Utilizarea acţiunii este condiţionată. fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale între subiecţii raportului juridic cambial. Sachelarie. Dacă posesorul vrea sa uzeze de acţiunea cauzală trebuie să ofere debitorului restituirea documentului. poate exercita contra trăgătorului. rezolvă situaţia precizând că dacă din raportul fundamental care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cambiei derivă o acţiune cambială aceasta rămâne în fiinţă în afară de cazul în care se dovedeşte novaţiunea. de conservarea drepturilor celorlalţi subiecţi ai raportului cambial şi de depunerea titlului la dispoziţia pârâtului. Craiova. realizând drepturile cambiale. ipoteza în care debitorul ar fi obligat să plătească dublu. Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului să constate lipsa plăţii prin protest. Aceste acţiuni (cea cambială şi cea cauzală).Subsecţiunea a XI-a Acţiuni extracambiale legate de cambile Precizări Emiterea şi circulaţia cambiei dau naştere în afară de acţiuni cambiale. Exercitarea lor trebuie să fie realizată în aşa fel încât să nu se obţină acelaşi rezultat de două ori.

Cambia. 4/1995 5. 1998.N. Bucureşti. vol. îmbogăţire în raport de cauzalitate direct cu paguba produsă prin pierderea drepturilor cambiale ce se cuvin posesorului titlului. 3/1995 4. Funcţiile cambiei. Cluj Napoca. Revista de drept comercial nr. iar acţiunea legată de cambie reprezintă o atenuare a unor efecte ce se constituie într-o pagubă rezultată dintr-o împrejurare prevăzută de legea cambială.. Judecătorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz dacă există cu adevărat o îmbogăţire pentru subiectul pasiv al acţiunii şi o pierdere suferită de posesorul cambiei.. 1993 2. 1978 1 V. Luha. acceptantul şi giranţii. 265 73 . Caracteristici structurale ale cambiei. indiferent de vreo justificare formală. Costin. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. III. M. Termenul curge de la data pierderii acţiunilor cambiale.. M.N. Ambele acţiuni au o justificare socială (echitatea şi echilibrul patrimonial) şi un caracter subsidiar (adică exerciţiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita prejudiciul prin realizarea unei alte pretenţii)1 Acţiunea specială este subordonată pierderii acţiunilor cambiale către toţi obligaţii cambiali. Luha. Costin. Marile instituţii ale dreptului civil român. Cluj Napoca.N. Titluri de credit. Comparativ cu acţiunea de drept comun. iar subiecţi pasivi pot fi trăgătorul. V. Legea pretinde dovada îmbogăţirii subiectului pasiv al acţiunii. BIBLIOGRAFIE 1.. V. Costin. relaţia dintre cele două acţiuni este una de la general la special. M. V. M.N.N..Luha. Legea uniformă privind cambia. Costin. Revista de drept comercial nr. Acţiunea se prescrie în termen de un an. M. In noţiunea de pierdere a acţiunilor cambiale nu se cuprinde şi situaţia în care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilităţii de realizare a pretenţiei datorită insolvabilităţii obligaţilor cambiali. p..acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit în mod injust şi în paguba sa. de îmbogăţire fără justă cauză.. Luha. Avem de aface cu o acţiune necambială care atenuează efectele severe ale rigurozităţii termenelor de prescripţie şi de decădere cambială care ar putea duce la o pierdere ireparabilă a drepturilor cambiale. 5/1995 3. Costin. Subiectul activ al acţiunii este beneficiarul titlului. Acţiunea civilă este un remediu pentru reglarea oricărui dezechilibru patrimonial. Revista de drept comercial nr. Legea are în vedere o îmbogăţire efectivă a debitorilor cambiali şi nu una abstractă ce ar rezulta numai din faptul pierderii de către posesorii cambiei a acţiunilor cambiale..

D. Manual practic de drept cambial.. Bucureşti. Jauffred. E. Porumb. Târgu Mureş 19. 1992 18. C. 1941 12.1934 17. Curierul juridic. Din 12. C. II. 4/1993 32. Bucureşti... Cristoforeanu. V. Bârsan.. Teoria generală a obligaţiilor. Dreptul comerţului internaţional. Zlătescu.1994 27.. 1960 30. Lupaş. V.... instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. S.D. 4/1995 7. O. Executarea cambială. Tratat de drept cambial. 12/1998 21. Cambia titlu executor. O. Ionescu. 1936 9. Macovei. C.L. Raporturi de obligaţiuni. E. Gălăşescu Pyk.. Titluri de credit în comerţul internaţional. III. Bucureşti. Luha.1937. 1941 11.. G.. Cristoforeanu. C. Noi reglementări procedurale.. Sachelarie. A. Bucureşti. comentat şi adnotat. 1970 JURISPRUDENŢĂ 1. Titluri de credit. Bucureşti. Procesul cambial.. P..1994 25. 1939 10.. vol.. Drept civil.1945 33..R.1976 29.. Anca. Turianu. 1975 26. T. Cluj. Revista de drept comercial. 1939. V.. Luha. vol. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. Dreptul nr. Răspunderea civilă pentru daune morale. E. Stătescu.. III.. Demetrescu. Popescu... I. Bucureşti. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii.. Căpăţână. Popescu. Georgescu. Manuel de droit commercial. Revista de drept comercial. 1996 13. Paris. 1968 28. Bucureşti. Cambia.V. 1/1994 8. Revista de drept comercial. I. vol.6. Economu. Bucureşti. Contractele civile. Georgescu. I. Revista de drept comercial. P. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. P. V. 1938 74 . 1998 20.R. Cas. I. I. 1923 24. Bucureşti. Revista de drept comercial. Cristoforeanu. Pătulea.V.. Cluj. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. S.. Craiova. Curentul juridic 2/1998. Doctrină şi jurisprudenţă. Cambia.. T. 1937 15. Bucureşti. V.L. Zinveriu. Curs de drept cambial. Pătrăşcanu. Drept comercial. Demetrescu. 1939 16. Bucureşti. Codul de procedură civilă. Revista de drept comercial... Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. Cambia şi biletul la ordin. vol. O. Cambia şi biletul la ordin. I 14. Garanţiile creditorului. Bucureşti.. 2/1975 23. Cluj Napoca.01.. 1978 34.. Vicol.. 1946 22. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Bucureşti. Luha. biletul la ordin şi cecul. Revista de drept comercial. Revista de drept comercial. Negrea.1981 31. Turianu. P.. Pătrăşcanu. Drept civil.. Căpăţână. Revista română de drept. R. V. Georgescu. Girul cambial nu transmite garanţiile. C. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Cambia. C. Teoria generală a obligaţiilor. P.A. Dec.

1976. date fiind relaţiile directe între cei doi subiecţi se pot invoca excepţiile raportului fundamental. .513 5 T. un document ce încorporează un drept de creanţă şi prin a cărui transmisiune dobânditorul primeşte un drept autonom. p. se obligă să plătească altei persoane.106 din L. De aceea privim şi tratăm în mod unitar aceste două titluri specie1 care. Bucureşti. Spre deosebire de cambie. 4/1995. 42 Noţiunea de trată nu este folosită de lege. Revista de drept comercial. după ce beneficiarul a girat biletul la ordin. p. debitor. aceea a biletului la ordin. beneficiar al unei prestaţii de servicii deja executate. Definirea biletului la ordin Biletul la ordin este un înscris. exportator.Subscriitorul sau emitentul. 1998. ce presupune un raport juridic cu trei subiecţi. Drept comercial român.448 6 Folosim termenul “cambial”deoarece şi biletul la ordin este o specie a “genus cambiale”.Popescu. respectiv cel care se obligă. Această definiţie nu este cuprinsă în lege şi este formulată de doctrină4. Bucureşti. Caracteristici structurale ale cambiei. Ca şi în cazul cambiei. Din acest motiv art. care în afara unor norme particulare. p. dispune şi efectuează plata şi care este în situaţia de cumpărător. 1976. prin care o persoană numită emitent. biletul la ordin realizează o structură juridică cu doi subiecţi: emitentul (debitor) şi beneficiarul (creditor).Beneficiarul. în realitate nu face altceva decât să repete normele precedente. Asemănarea este numai formală deoarece biletul la ordin este un titlu de credit. . creditor. importantor. 1 2 V. Beneficiarul este creditorul raportului fundamental şi dobânditorul dreptului autonom ce rezultă din biletul la ordin emis.SECŢIUNEA a III-a BILETUL LA ORDIN Precizări Reglementării cuprinse în art.R. o sumă de bani la scadenţă3. Dreptul comerţului internaţional. care este deţinătorul efectului de comerţ şi este în postura de vânzător.104-107 ce priveşte o altă specie a titlurilor de credit.Popescu. sau la ordinul acesteia.C. Cărpenaru. a titlurilor cambiale. privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligaţia de a face să se plătească o sumă determinată celui ce-l prezintă la scadenţă. Prin emiterea titlului el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă. Bucureşti. împreună formează “genus cambiale”. Evident. p. D.R. cel care efectuează prestări de servicii Doctrina învederează o asemănare vădită cu o recunoaştere de datorie a debitorului faţă de creditorul său5. biletul la ordin este emis pornind de la existenţa unui raport fundamental între debitor şi creditor.1-103 L. numită beneficiar.448 4 St. Nu este admisă nici de practică. Când titlul conţine obligaţia de a plăti este bilet la ordin (poliţă) şi când cuprinde obligaţia să se plătească ne găsim în faţa unei cambii propriu-zise (trată)2. stabileşte principiul potrivit căruia dispoziţiile referitoare la cambii sunt aplicabile şi biletului la ordin în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. dar încă neachitate. titlu de credit. Dreptul comerţului internaţional. Emitentul are calitatea de debitor în raportul fundamental. 75 . Luha. Doar doctrina foloseşte termenul pentru a desemna cambia propiu-zisă.C. îi urmeaza art. Insă. Raportul juridic cambial6 se suprapune peste raportul fundamental şi coexistă cu acesta dacă nu a intervenit novaţia. amândouă specii ale „genus cambiale” 3 T. deosebind-o de biletul la ordin.

104 din L. Ediţia a VII-a.data şi locul emisiunii. persoană fizică. Documentul este un înscris sub semnătura privată chiar dacă în practică se utilizează formulare tipizate. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale. se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele.precizarea scadenţei.giratarului nu-i mai pot fi opuse excepţiile pe care emitentul le-ar fi putut opune beneficiarului. . prevede menţiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse în titlu. . excepţii decurgând din raportul fundamental. în clar.codul emitentului. Medeanu. Regulile specifice cambiei cu privire la executarea directă se aplică si biletului la ordin. .numele celui care (sau la ordinul căruia) urmează să se facă plata. In lipsa unei menţiuni privitoare la locul emisiunii se socoteşte că biletul a fost emis la locul arătat lângă numele emitentului. persoană juridică sau emitent care utilizează astfel de instrumente. formal. Este formal deaorece trebuie să cuprindă anumite menţiuni obligatorii ca să i se recunoască particularităţile specific cambiale.semnătura emitentului. titlul este considerat la vedere. p. locul plăţii va fi identic cu locul emiterii titlului. Dacă nu se menţionează scadenţa. 11/2003. 601. Caracteristicile biletului la ordin Ca şi cambia. . respectiv numele şi prenumele. Felurile scadenţei sunt cele admise şi pentru cambie. 103 76 . lunii şi anului de emisiune. autonomă şi necondiţionată1. . nr. respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau. T.C. Drept comercial român. Condiţii de forma ale biletului la ordin Art. Este complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. respectiv din denumirea emitentului.C. Şi biletul la ordin este un titlu executoriu. în Revista de drept comercial. ale persoanelor fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii are se obligă. Data va fi indicată prin indicarea zilei. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin.numele emitentului. Dacă nu se fac menţiuni speciale.denumirea de bilet la ordin trebuie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea textului. Legea prevede următoarele menţiuni obligatorii: . biletul la ordin este un titlu de credit la ordin. Caracterul de titlu la ordin rezultă din lege.promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. . Titlul are acest specific chiar dacă emitentul nu a făcut precizare expresă în acest sens. Această promisiune constă chiar în angajamentul emitentului ca va plăti suma de bani menţionată pe document.D. . .locul unde trebuie să se facă plata. 2007. respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului. Universul Juridic. Obligaţia de plată trebuia să fie necondiţionată. p. revăzută şi adăugită. a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului. 1 St. în limita spaţiului special alocat. după caz. complet şi care încorporează o obligaţie abstractă.Cărpenaru. iar locul se stabileşte prin indicarea localităţii geografice unde s-a emis titlul.

Universul Juridic. directe sau de regres în condiţiile precizate de legea cambială. Dacă biletul are scadenţa la un anumit timp de la vedere este necesar să fie prezentat pentru viză. T. Drept comercial român. revăzută şi adăugită.448 77 .. St. T. Refuzul vizării se constată printr-un protest..Dacă nu se respectă condiţiile înscrise în lege cu privire la valabilitatea titlului. 2007 V. 1976. Revista de drept comercial. Girul are efect de transmitere a drepturilor consemnate pe document de garantare a plăţii titlului şi de legitimare a posesorului. Caracteristici structurale ale cambiei. Apar unele situaţii specifice în cazul plăţii biletului la ordin. chiar dacă în principiu. St. V. nr. biletul la ordin nu are particularităţi care să-l deosebească de cambie. Ediţia a VII-a. Acest protest are semnificaţie juridică numai în momentul în care biletul la ordin a fost girat. Bucureşti. Luha. creditorul are posibilitatea să execute pe debitorul emitent investind titlul cu formula executorie.R. i se aplică acelaşi reguli ca în cazul cambiei.. Neplata datoriei de către emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova acţiuni cambiale. Drept comercial român. 4/1995 Medeanu. 5. 3. titlul se prezintă direct la plată. D. Refuzul plătii se constată. Biletul la ordin poate circula şi prin mijloace de drept comun.C. de asemenea. p. Sunt admise şi în materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei.. Din punctul de vedere al avalizării. Întrucât plata se va face chiar de emitent. prin protest de neplată. 4. Particularităţi ale circulaţiei şi plăţii biletului la ordin In principiu biletului la ordin i se aplică toate regulile specifice cambiei. acestuia nu i se va recunoaşte calitatea de bilet la ordin. Prezentarea la viză se face în termen de un an de la data emiterii. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale.. Biletul la ordin circulă în mod obişnuit prin gir. Bucureşti. Aceasta deoarece în raport de momentul vizării i se stabileşte scadenţa. 11/2003 Popescu. în Revista de drept comercial. Biletul la ordin poate fi avalizat. 2.1998 Cărpenaru. Dreptul comerţului internaţional. D. De asemenea. BIBLIOGRAFIE 1. Cărpenaru. legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Deci.

SECŢIUNEA a IV-a CECUL Subsecţiunea I. 3 prevede: Cecul nu poate fi tras decât asupra societăţii bancare.1934. Definiţia a formulat-o doctrina. 2007. Cecul este un titlu de credit prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc. Drept comercial român. Legea nr.59/1936. Cu toate acestea. raportul juridic specific se stabileşte între trei persoane: trăgător. La cec. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. 1 2 S. Aceasta.56 din Legea nr. tras şi beneficiar. ca şi în materie cambială. Ordonanţa Guvernului nr. a adoptat convenţia pentru uniformizarea reglementărilor asupra cecului (legea uniformă asupra cecului). 100/1. Precizări Şi cecul este un titlu de credit care se aseamănă cu cambia. ca şi la cambie. să plătească.05. revăzută şi adăugită. 59/1934 art. raporturile juridice dintre cei trei subiecţi au la bază raporturi juridice cauzale. Legea a fost modificată prin: Legea nr. România nu a aderat.) Nici în materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o are emitentul cecului depusă la bancă . Este necesar să facem precizarea că dacă cecul este tras şi plătibil în străinătate el este valabil chiar dacă trasul nu este o societate bancară. legea asupra cecului2. cu deosebirea că trasul nu poate fi decât o bancă. 38/2008. 394/1943 (abrugată prin Legea nr. Aceste raporturi rămân în fiinţă pe întreaga perioadă cât cecul există sau circulă. 39/1934 – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. 11/1993. 83/1994. Cluj. Legea nr. la prezentarea titlului o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar3. Primitorul cecului va putea să încaseze el însuşi numerarul echivalent valorii nominale a titlului sau să-l gireze. Această lege cuprinde în esenţă regulile adoptate prin conferinţa de la Geneva din 1931 care. Cei care folosesc aceste conturi se descarcă de riscul pe care l-ar avea păstrând banii acasă sau purtându-i cu sine. Cei care au disponibil bănesc în bancă vor efectua plăţile prin această instituţie financiară. chiar dacă trasul nu este o sicetate bancară. aceasta rămâne în fiinţă. ca urmare a transmiterii cecului. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. Legea 515/1946. risc constând în furt. 18/1948). 1946. 170 Publicată în Monitorul Oficial nr. Universul Juridic. pierdere sau distrugere.Cărpenaru. afara de situaţia în care se dovedeşte novaţiunea (art. In toate cazurile în materie de cec. cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec. Cecul a apărut ca urmare a observării de către comerciant a avantajelor utilizării conturilor din bancă. p. Din acest motiv unii autori îi spun cambie la vedere trasă asupra unei bănci1.D. Lupaş. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. cu precizarea că trasul nu poate fi decât o bancă. trei subiecţi. Subsecţiunea a II-a Definiţia. Legea nr. p. Avem şi în raportul juridic care ia naştere prin emiterea cecului. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Titlul emis fără observarea acestor condiţii valorează totuşi ca cec. Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras. Ediţia a VII-a. numită tras. In materie de cec se aplică Legea nr.tras. 604 78 . 127/2009 3 St. caracterele şi condiţiile de emitere ale cecului Legea nu defineste cecul. ca şi în cazul cambiei la această convenţie însa i-a respectat în cea mai mare parte prevederile. Curs de drept cambial.

circulaţia documentului asigură circulaţia dreptului de creanţa. Trasul nu ia asupra lui obligaţia de a plăti. Mai mult. Separat de asta este admis şi cecul la purtător. dobânditorul titlului primeşte un drept originar. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului. modalităţile şi condiţiile pe care legea le admite expres. Este un titlu la vedere deoarece se plăteşte întotdeauna în momentul în care va fi prezentat trasului. Este un document complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime. documentul este un bun mobil. ori al unui terţ). . care circulă după regulile circulaţiei bunurilor mobile.este o cesiune prin care trăgătorul cesionează unei terţe persoane sumele pe care le are la tras.). articol.6) ca cecul plătibil unei anumite persoane fără clauză expresă este un cec la purtător. cecul are nevoie de un maximum de celeritate şi de siguranţă. Legea precizează (art. etc). Pentru a răspunde scopului său. dacă asemenea clauză este înscrisă pe document. Sunt admise numai clauzele. .este o delegaţiune în care trăgătorul este delegantul pentru trasul delegat la a plăti suma scrisă pe titlu. Demetrescu. Natura juridică a cecului Este demn de interes că in literatură s-au emis diferite păreri care au încercat să definească natura juridică a cecului2. Noua lege asupra cambiei.215 al. este admis cecul “nu la ordin “.4 C.p. Acest din urmă tip de cec îl întâlnim în situaţia în care pe document nu este trecut numele beneficiarului. Posesorul va avea siguranţa că va fi plătit deorece cecul va fi emis numai dacă trăgătorul are disponibil la tras. p. 1934 79 . Din punctul nostru de vedere cecul rămâne un tilu de credit cu toate caracteristicile ce rezultă din această afirmaţie: în document este încorporat un drept de creanţa. P. cecul barat. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul cecului. I.Cecul este prin natura sa un titlu de credit. Certificarea are doar semnificaţia confirmării existenţei proviziunii şi împiedică pe trăgător să retragă disponibilul. 1/1993. Totuşi. Ionescu. la ordin. Cecul se aseamănă cu biletul de bancă. iar beneficiarul delegatar va încasa suma. fără echivoc a dreptului de creanţă pe care-l poartă. El va circula prin cesiune obişnuită. un cec girabil. Georgescu. care serveşte ca instrument de plată (oricine are o sumă disponibilă la o bancă va putea dispune de ea în tot sau în parte în folosul său.L. Turcu. formal şi complet. 42 S. Bucureşti.este un mandat de plată dat de trăgător trasului în folosul unui terţ. Practica bancară şi legiuitorul au creat forme diferite de cecuri care să întărească siguranţa posesorului (cecul circular. I. Fiind un instrument de plată el nu trebuie acceptat. Singura menţiune de cec defineşte natura titlului ca fiind la ordin. Dacă se trec şi alte clauze ele se socotesc nescrise. Cecul este un titlu riguros formal trebuind să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege. . cu clauză expresă sau fără clauză. Emiterea de cecuri fără acoperire este infracţiune dacă produce pagubă (art. Totuşi cecul prezintă o mai mare siguranţă în circulaţie şi în efectuarea plăţilor. Revista de drept comercial. fapt pentru care trebuie prezentat la plată în termene scurte de la emisiune. prezumându-se că 1 2 I. aceste forme de cecuri uşurează plăţile şi favorizează compensările1. la vedere. Cecul.este o stipulaţie pentru altul prin care trăgătorul transmite primitorului cecului o proviziune ce o are la tras. .

Trăsături generale ale titlurilor de credit. drepturile şi obligaţiile se consemnează pe un document printr-o scriere inteligibilă. Aceasta cerinţă este impusa prin norme metodologice5 . p. pierdere sau distrugere a numerarului depus în depozit. p. Înşelăciunea prin cecuri. administrative sau chiar penale2. Este o formulă juridică care nu contrazice normele legii 59/1934 şi care. nu va fi funcţional pentru că băncile(traşii). 160 D. p. 7-8/1999. revăzută şi adăugită. titlul emis fără acoperire valorează ca şi cec. In aceste condiţii şi trăgătorii trebuie să se supună normelor impuse încă din momentul constituirii provizionului în vederea utilizării cecurilor. Banca va autoriza pe trăgător să tragă asupra ei cecul. mandatul. 9/1994. inclusiv asupra cecului6 1 2 V. O asemenea convenţie împreună cu convenţia de constituire a proviziunii constituie raportul fundamental ce întemeiază emiterea cecului. această calificare a dreptului dobânditorului se explică prin prescripţia achizitivă instantanee reglementată de art. 95 şi urm. 119 bis/ 14. Totuşi. 1. Dreptul 10/1998. Luha. Drept comercial român.1909 al. De asemenea. Banca Naţională a României. sunt obligate să respecte normele metodologice şi nu vor autoriza pe trăgător să emita cecuri în altă formă. Bancherul va suporta riscurile provenite din furt. în sensul că banca nu este obligată să restituie depunătorului moneda care i-a fost depusă ci numai moneda în valoare corespunzătoare. Depozitul în numerar la bancă are caracterul unui depozit neregulat.D. Teodosescu. 2007. p.1995 6 N.06. Existenţa unei convenţii prealabile de emitere a cecului. 80 . chiar dacă în circulaţia cecului regăsim şi schemele juridice ale instituţiilor amintite: cesiunea. Monitorul Oficial nr. Universul Juridic. Ediţia a VII-a.D. delegaţia sau stipulaţia pentru altul. Revista de drept comercial. revăzută şi adăugită. 605 5 Normele tehnice nr.1 Legea nr. Ediţia a VII-a. 3/1994. 2. Universul Juridic. p. Dreptul.Cărpenaru. Drept comercial român. De obicei cecurile se tipăresc pe formulare tipizate. 2007.dreptul s-a născut în persoana posesorului. 59/1934 asupra cecului). Aceasta. 89 3 St.1 C. Acest disponibil rezultă de obicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusă nici o creditare prealabilă din partea băncii). Fiind un titlu de credit. Condiţiile de emitere ale cecului Din caracterizarea cecului deducem şi condiţiile lui de emitere. Ciuncan. Existenta unui disponibil la bancă (proviziunea ). chiar dacă emitentul va fi supus unor răspunderi patrimoniale. este autorizat să utilizeze banii în orice fel de operaţiuni aducătoare de cîştig. Cecul este valabil din punct de vedere juridic şi dacă nu este emis pe formular tipizat însa. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. 605 4 St.civ1. Disponibilul trebuie să existe în momentul emiterii cecului şi să se prezinte sub forma unei sume certe şi exigibile asupra căreia trasul să poată dispune la primirea cecului la plată. oferă un control administrativ şi financiar al băncii de emisiune asupra instrumentelor de plată.Cărpenaru. uzuală care să facă documentul funcţional. ea obligându-se să facă plăţile la ordinul dat3. el (bancherul). Se discută dacă emiterea de cecuri fără autorizare prealabilă este infracţiune sau atrage numai o răspundere patrimonială4 Subsecţiunea a III-a Condiţii de valabilitate a cecului Cecul este un titlu formal şi trebuie să cuprindă toate menţiunile pe care le prevede legea (art.

Effet de commerce.Cărpenaru. Ediţia a VII-a. locul emiterii va fi cel indicat lângă numele trăgătorului. ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.Semnătura celui care emitre cecul (trăgătorul). Stoufflet. împiedicăm cecul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost emis. Insă. Aceleaşi raţiuni care justifică recunoaşterea cambiei în alb ne îndeamnă sa reţinem valabilitatea cecului în alb.Codul trăgătorului. semnătura olografă (de mână) a persoanei fizice. adică indicarea trasului. cecul este numai un instrument de plată nu şi unul de credit2. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului. Universul Juridic. Nu se admite nici menţionarea de dobânzi deoarece dacă gândim altfel. . D. locul plăţii va fi locul indicat lângă numele trasului. adică ziua. . În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. se vor înscrie pe cec primele caractare din numele şi prenumele.Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani. nu este obligatorie scrierea scadenţei deoarece cecul este un titlu la vedere. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. Bucureşti. p. p. revăzută şi adăugită. Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă: în clar numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. cecul se va plăti la sediul principal al trasului. Dacă nu fac aceste menţiuni. Drept comercial român. . 2007. De asemenea. respectiv numele şi prenumele în clar.Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprinată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Din acest motiv. Fiind vorba de o bancă se menţionează numele comercial al băncii plătitoare. In legătură cu această din urmă caracterizare s-a făcut afirmaţia că. emiterii şi locul . 1998. lângă denumirea trasului există mai multe locuri cecul va fi plătit la primul loc arătat1 . aproape nesemnificative în activitatea economică. 1 2 St. în limita spaţiului special alocat. aşa cum am expus-o mai sus. Numele trăgătorului.în sens de localitate geografică unde. Nu se admit condiţionări ale acestui ordin.Numele celui care trebuie să plătească.Emiterea cecului constă în subscrierea acestuia de către trăgător. Cartes de paiement et de credit. Cecul spre deosebire de cambie nu indică numele beneficiarului chiar dacă practica recunoaşte şi existenţa cecurilor nominative. funcţiunile de creditare sunt reduse. 1987. p. Deducem această regulă din natura juridică a cecului. . Ea trebuie cuprinsă în textul documentului şi atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. luna anul. preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului. . Dacă nu este menţionat nici un astfel de loc.Locul unde se face plata. Menţiuni obligatorii . Dacă. 606 St. Cărpenaru.D. J. bun mobil ce încorporează un drept de creanţă. 519 3 Ch. Drept comercial român. s-a emis cecul. Nu excludem însă mecanisme juridice prin care să se realizeze şi creditări prin emiterea de cecuri3. Momentul subscrierii cecului este esenţial pentru constituirea titlului. Această prevedere este facultativă şi depinde de convenţia de emitere a cecurilor dintre trăgător şi tras. Cheques. Paris. susţinem şi ideea valabilităţii cecului în alb. ordin adresat băncii de a plăti suma înscrisă pe document. 232 81 .Data şi locul emiterii cecului. . Droit du credit. Gavalda. respectiv din denumirea trăgătorului. respectiv un număr unic de identificare. Dacă lipseşte această menţiune.

Girantul în acest caz îşi asumă obligaţia de plată. D. Popescu. titularitatea dreptului de creanţa consemnată pe document. Cecul nominativ Acest cec trebuie să cuprindă numele beneficiarului şi menţiunea “nu la ordin”. p. Cecul la ordin Legea recunoaşte că cecul este un titlu la ordin. vol. garantează obligaţia asumată de una din persoanele obligate prin cec. 451 St. el trebuie să poarte menţiunea la purtător. trebuie scris pe cec. Subsecţiunea a V-a Avalizarea cecului Avalul este o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist. El (girul) trebuie să fie necondiţionat şi integral. Bucureşti. Dacă nu se respectă cerinţele legale privind menţiunile obligatorii ale cecului. Cecul la purtător Nu cuprinde numele beneficiarului şi deci. girul scris pe el nu-i schimbă natura. Deci el poate fi transmis prin gir. Acest caracter nu rezultă din clauza expresă în acest sens ci. Se poate realiza şi girarea dar. p. dar este indicată menţiunea la purtător. El poate interzice un nou gir şi în acest caz el nu va răspunde către persoanele cărora le-a fost girat ulterior cecul. Ca să fie deosebit de titlul la ordin. Dacă ulterior pe cec se menţionează numele unui beneficiar cecul îşi păstrează caracterul de titlu la ordin.R. la purtător sau nominativ. la ordin. Seria neîntrerupta a girurilor se apreciază după aceleaşi reguli ca în cazul legitimării cambiale1.Legea nu prevede dispoziţii speciale în legatură cu condiţiile de fond ale emiterii cecului. p. Bucureşti.. Drept comercial român. garanţiile. dar nu transformă titlul din unul. Girul are aceleaşi caracteristici şi aceleaşi funcţiuni ca şi girul cambial. Subsecţiunea a IV-a Circulaţia cecului Fiind vorba de un titlu la ordin cecul poate să fie girat. II. El va fi transmis prin cesiune3. 1986. De asemenea. Posesorul unui cec la ordin este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntrerupta de giruri. Modalităţile de transmitere a cecului depind de tipul cecului. 95-96 82 . Căpăţână. Girul poate fi făcut chiar şi în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat2. plata va fi făcută oricărui posesor al titlului. din lege. girul are efect de legitimare. De asemenea. Cărpenaru. In caz că este menţionat numele beneficiarului. Dreptul comerţului internaţional. direct sau pe cale 1 2 T. la purtător în altul. B. Tratat de dreptul comerţului internaţional. dacă se legitimează ca posesori legitimi pot pretinde dreptul de creanţă încorporat pe document. titlul nu are valoare de cec. de regulă. 519 3 Pentru opinie difierită: O. Ştefănescu. 1998. Transmisiunea se face. prin tradiţiune. Bucureşti. 1976. Prin el se transmit toate drepturile rezultând din cec: dreptul de proprietate asupra documentului. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător de plată. după cum el este la ordin. respectiv acela care dă avalul. el poate fi transmis altor beneficiari care. Aceste condiţii sunt reglementate de dreptul comun. orice purtător al titlului poate cere plata. Girantul răspunde de plata cecului.

Termenul arătat se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii. Regulile avalului sunt în principiu identice cu regulile avalului dat pentru cambie: se poate avaliza pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Avalul poate fi dat. Fiind un titlu la vedere el nu este supus acceptării. Posesorul cecului nu poate refuza plata parţială. se indică întotdeauna persoana avalizatului. avalul se dă prin subscriere autografă. avalist poate fi orice persoană sau chiar un semnatar al cecului. 59/1934: a. Neprezentarea la plată atrage pierderea drepturilor de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor săi şi nu dreptul de a se încasa cecul de la tras. acesta din urmă fiind obligat numai faţă de posesorii care dobândesc cecul după ce i-a foat girat. garanţie specifică titlurilor de credit. Prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive. Potrivit art. dipune: Cecul emis şi plătibil în România trebuie. fie de către girant. Trasul este obligat sa verifice condiţiile de formă ale cecului. Cecul poate fi garantat şi printr-un aval. avalul se consideră dat pentru trăgător. cecul are o particularitate. D. Subsecţiunea a VI-a Plata cecului Plata cecului presupune în primul rând prezentarea cecului pentru a fi plătit. avalul se dă pe cec. Dacă avalistul plăteşte cecul el dobândeşte drepturile ce rezultă din cec împotriva persoanei pentru care a garantat precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acesta din urmă în baza cecului. prevăzute în art. Cărpenaru. imperativ şi de decădere. 59/1934. trasul nu-şi asumă o obligaţie de a plăti şi el nu poate fi urmărit pentru a face plata.de regres. să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”. Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului1. Termenul de prezentare la plată este un termen legal. 30 alin. 1998. Dacă există provizion şi trasul refuză plata el va răspunde după regulile de drept comun faţă de emitentul cecului. fie de o terţă persoană. Prezentarea cecului la plată Prezentarea unui cec la plată se poate face în original sau prin trunchiere. Persoana ca dă avalul trebuie să aibă capacitatea juridică de a putea realiza acest act juridic. Pe cale de consecinţă. transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original. pentru toată suma menţionată pe cec. Legea stabileşte în general termene scurte şi variabile în funcţie de distanţele dintre locul emisiunii şi al plăţii. Bucureşti. Trasul va plăti în limita provizionului existent. 59/1934). se exprima prin formula “pentru aval” ori prin expresii asemănătoare. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care s-a dat avalul. identitatea posesorului titlului şi legitimitatea acestuia. Aceasta deoarece o asemenea formulă este în favoarea întregului circuit al cecului. 1 St. p. Drept comercial român. 520 83 . sub sancţiunea pirderii dreptului de regres împotriva giranţilor. Plata poate fi şi parţială. 321 din Legea nr. în caz de nemenţionare a avalizatului. Prin plată toţi semnatarii cecului sunt liberaţi. Răspunderea pentru plata cecului va reveni trăgătorului şi girantilor care au asumat obligaţia subsidiară de garantare a plăţii. 1 Legea nr. Nu poate da aval trăgătorul sau trasul ( art. 26 alin. Spre deosebire de cambie. persoană denumită avalizat. avalizat poate fi oricare din purtătorii succesivi ai titlului. 2 din Legea nr. sau numai pentru o parte din ea.

şi c. prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege. faptul neplătii.să verifice dacă cecul original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. Obligaţiile instituţiei de credit la prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere: . Regresul în materia cecului In caz de refuz al plătii posesorul cecului nu are acţiune directă împotriva trasului deoarece trasul nu s-a angajat să plătească. este necesar ca solicitarea plăţii să se facă în termenele prevăzute de lege. Refuzul total sau parţial la plată al unui cec prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică. Creditorul are în acest caz acţiune de regres. de către instituţia de credit plătitoare. El este un simplu plătitor pentru trăgător. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute mai sus. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor. constituie momentul prezentării la plată. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cecului. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit.b. sunt stabilite potrivit convenţiilor prevăzutede lege. prin trunchiere. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivului cec.data prezentării acestuia la plată. instituţia de credit care deţine cecul original va înscrie pe acesta: . Pentru a o putea promova trebuia să se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplată dresat chiar pe cec sau printr-o declaraţie a trasului scrisă şi datată pe titlu. Pentru a se exercita acţiunea de regres. spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului de 15 zile. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. 84 . Imaginea cecului original reprezintă copia electronică a cecului original. precum şi conformitatea imaginii cecului cu cecul original. trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. . Prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original. cuprinse în cecul original. . Informaţiile relevante pentru trunchiere. În baza refuzului. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. Imaginea cecului original trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile în contextul aranjamentelor de plată sau convenţii constând în aderarea la un sistem de plăţi. Posesorul unui cec neachitat este obligat să notifice girantul său în condiţiile dreptului cambial. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original. reproducerea imaginii cecului original în format electronic. datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora.declaraţia de refuz. cu condiţia ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii.

4/19912. Este reglementată de art. Prescripţia în materie de cec Acţiunea posesorului contra obligaţilor de regres se prescriu în termen de 6 luni. art. aceasta rămâne în fiinţă.64 din Legea cambială. Bucureşti. dobândă ce curge de la momentul plăţii şi cheltuielile pe care le-a făcut. Drept comercial român. enunţă acelaşi principiu ca şi art. cât şi cecul sunt specii ale titlurilor de credit 85 . Revista de drept comercial. De altfel.57 a L.El trebuie investit cu formula executorie in condiţiile dreptului cambial2. ce curge de la prezentare. termen ce curge din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa1. 1 2 St. dobânda legală.cecului care. se prescriu în şase luni. Cernaianu. 64 din L. oricare ar fi el.55 din L.Acţiunea de regres se păstrează contra trăgătorului şi giranţilor chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timpul prevăzut de lege. depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine”. Obiectul acţiunii de regres constă în suma arătată în cecul neplătit. 520 I. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. cheltuielile de protest şi cheltuielile de urmărire. cu toată emiterea sau transmiterea cecului. In litigiile privind aceste acţiuni se opun aceleaşi excepţii ca şi în domeniul cambial (art. unii contra altora.cecului. p. Legiuitorul apără buna-credinţă a posesorului şi reţine că posesorul va fi obligat la restituire numai în măsura în care a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă la dobândire. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. este o reproducere exactă a art. Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului. termen de curge de la data exprirării termenului de prezentare a cecului la plată (art. Acţiunile de regres ale obligaţiilor de regres plătitori. 41 3 Noţiunea folosită desemnează în accepţiunea nostră atributul raportului juridic ce provine din emisiunea sau transmisiunea unui titlu de credit.C.cecului). Subsecţiunea a VII-a Acţiuni extracartolare3 legate de cec a) Acţiunea în revendicare a cecului.cecului).56 din L.cecului: „ Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală.65 din L. 1998. Ea urmează aceleaşi reguli ca şi acţiunea în revendicare a cambiei. Debitorii de regres sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul titlului. Cărpenaru.C. b) Acţiunea cauzală funcţionează şi în materie de cec în condiţii identice cu cele prevăzute în art. p. 22 din L. Există însă o diferenţă în materie de cec:”când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora o acţiune cauzală poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibil la tras ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa”. c) Acţiunea de îmbogăţire fără cauză este reglementată de art. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la giranţii săi suma scrisă pe titlu. D. Aceeaşi acţiune se poate exercita şi contra giranţilor. Utilizarea atributului de cambial pentru caracterizarea raporturilor juridice ce rezultă din emisiunea sau circulaţia cecului este nepotrivită dacă avem în vedere că atât cambia. Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii.73 din L.

Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pe care se folosesc în diferite locuri fără să ştie dinainte unde au nevoie de ele. Băncile ce emit cecuri circulare trebuie să primească autorizare de la Banca Naţională după ce a depus în prealabil o cauţiune de minim 40% din valoarea cecurilor emise. Certificarea nu presupune asumarea unei obligaţii din partea trasului. sau la orice bancă cu care emitentul se află în relaţii de corespondenţă.promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani. Certificarea măreşte încrederea titularilor în titlu.data şi locul emiterii cecului. în cazul în care trăgătorul nu avea provizion. deoarece capătă caracterul unei circulare emise de bancă către sucursale şi corespondenţi de a plăti cecul. Cecul circular este un titlu de credit la ordin. 59/1934 Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir. Suntem de părere că avem de a face cu o prezumţie relativă însă.cecul se poate încasa în orice localitate unde emitentul are sucursale sau corespondenţi.numele şi prenumele primitorului. .semnătura societăţii bancare sau a societăţii de credit Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular.câtă vreme banca îşi asumă obligaţia de a plăti.beneficiarul poate să încaseze numerarul în locul unde are nevoie de el. 2 din Legea nr.denumirea de cec circular. protest. . 79 din Legea nr. El poate fi plătit la orice sucursală a băncii emitente. .Acest text nu mai cere celui care reclamă să facă dovada că pârâtul s-a îmbogăţit fără cauză în dauna sa ci. Astfel trăgătorul apare în acelaşi timp ca şi tras spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul celorlalte cecuri.art. Odată făcută certificarea. . . . provizionul nu mai poate fi retras până la momentul împlinirii scadenţei de plată a cecului. emis de o societate bancară sau o altă societate de credit. 86 . Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele menţiuni: . şi regres afară de situaţia în care legea dispune altfel. beneficiarul are certitudinea încasării cecului. anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. sarcina probei revine pârâtului. plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent – art. Din acest motiv i se spune şi cec circular. Certificarea indică doar creditorilor existenţa acoperirii cecului. Cecul certificat In acest tip de cec trasul certifică dinainte existenţa provizionului. 80 alin. creează prezumţia că acesta s-a îmbogăţit fără cauză în paguba posesorului. în cuprinsul textului. Subsecţiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri Cecul circular Este cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul. Banca emitentă devine direct obligată faţă de beneficiar. Acest cec prezintă avantaje: . Această trăsătură deosebeşte cecul circular de cecul ordinar unde banca nu este obligată prin cec (mai mult i se interzice băncii asumarea vreunei obligaţiuni în vreo formă oarecare). . 59/1934.

Prin asemenea cecuri, se uşurează circulaţia titlurilor. Eventualii primitori sunt dispuşi să fie plătiţi cu astfel de cecuri şi din partea unor persoane necunoscute sau cu solvabilitate incertă. Cecul barat Cecul devine barat prin înscrierea pe faţa titlului a două linii paralele. Bararea o poate face trăgătorul sau posesorul cecului. Bararea poate fi generală sau specială. a) Bararea generală presupune trasarea liniilor fără nici o indicaţie între ele, sau cu menţiunea generală “banca” sau “Bancher”. Prin barare generală cecul nu mai poate fi achitat decât unei bănci sau unui client al trasului. In acest ultim caz, trasul se găseşte în relaţii constante şi de încredere cu clientul său. De obicei se utilizează asemenea procedeu când trăgătorul şi beneficiarul sunt clienţii aceleiaşi bănci. Găsitorul unui asemenea cec nu-l poate folosi şi nu-l poate gira deoarece nimeni, în afara unei bănci, sau al unui clinet de încredere nu-l va putea încasa. Cecurile barate ajută, astfel, la descoperirea rapidă a fraudelor. b) Bararea specială constă în înscrierea între bare a numelui unei bănci. In acest caz plata nu se poate face decât băncii consemnate între barele cecului. In acest fel riscurile ce rezultă prin prezentarea la plată a cecurilor pierdute sau furate sunt înlăturate. Dacă o bancă nu respectă regulile barării şi utilizează, prin prezentarea la plată, cecuri furate sau pierdute se expune la daune. Bararea aplicată nu poate fi stearsă. Ştergerea, în orice formă ar fi făcută, se consideră nerealizată. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin nominalizarea unei bănci. Cecul de călătorie (turistic) In acest tip de cec trăgătorul subordonează plata titlului existenţei pe cec, la momentul prezentării la plată, a unei a doua semnături la fel cu a primitorului. Dacă cineva pleacă în călătorie şi nu transportă numerar, depune la o bancă o sumă de bani şi primeşte un carnet cu cecuri turistice. Cecurile sunt emise la valori nominale, beneficiarul neputând înscrie alte sume pe ele. In momentul ridicării cecurilor, beneficiarul semnează în faţa bancherului, iar a doua semnătură o depune în faţa celui căruia îi remite cecul. Plătitorul va verifica identitatea beneficiarului comparând cele două semnături. Acest sistem măreşte siguranţa utilizării cecurilor. Cecul de călătorie are două părti: un talon şi cecul propriu-zis. Prima semnătură se depune pe talon, a două pe cec, în momentul prezentării la plată. In literatura juridică se discută dacă acest titlu este cu adevărat un cec1. Cecul plătibil în cont Acest cec poartă menţiunea pe faţa titlului “plătibil în cont”, “numai prin virament”. Trăgătorul interzice plata în numerar a cecului. Decontarea se va realiza numai scriptic, prin virament sau compensaţie2. Dacă se face plata efectivă, aceasta se realizează pe riscul plătitorului care se expune la daune echivalente cu valoarea cecului, când plata a fost trecută unui fals creditor. Cecul netransmisibil
1 2

T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti, 1976, p. 454 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti, 1998, p. 523

87

El poarta clauza “netransmisibil” şi nu poate fi plătit decât primitorului. Deci, cecul nu poate fi girat decât unei societăţi bancare pentru încasare, în ipoteza în care posesorul solicită plata cecului în contul său deschis la banca ce a primit prin gir pentru încasare. Alte tipuri de cecuri Comerciantii sunt interesaţi să utilizeze acele tipuri de cecuri care să le confere garanţii că, vor fi platiţi în condiţiile consemnate pe titluri. Din acest motiv statul şi instituţiile financiar bancare sunt preocupate să găsească acele instrumente care să satisfacă interesele comercianţilor, fie în toate cazurile, fie în situaţii particulare. Din acest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrument care să realizeze funcţiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prin L.59/1934. De asemenea, Banca Natională a României a emis norme metodologice, cu caracter tehnic1 care fac precizări detaliate cu privire la modul în care trebuie să se comporte subiecţii ce participă la raporturile juridice născute din emiterea unui cec. Mai mult, Banca Naţională ca unitate de control bancar, şi care realizează o politică financiară şi monetară proprie, adaptată conjuncturilor economice impune unele restricţii în legătură cu emiterea cecurilor şi cu circulaţia lor. Ele au ca scop creşterea siguranţei circulaţiei acestor titluri şi evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel de documente. Mai mult, aceste norme metodologice, crează o tipologie specifică de instrumente de plată. Din punct de vedere teoretic, fiecare din aceste tipuri de instrumente poate fi analizat pentru a se vedea dacă are sau nu caracteristicile unui cec. Dacă aceste instrumente cuprind elementele înscrise în Legea nr. 59/1934 asupra cecului, vorbim despre existenţa unor noi tipuri de cecuri, dacă nu cuprind aceste elemente avem de-a face cu alte instrumente de plată. BIBLIOGRAFIE
1.

2.
3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Bucureşti, 1998 Cărpenaru, St. D., Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007 Căpăţână, O., Ştefănescu, B., Tratat de dreptul comerţului internaţional, vol. II., Bucureşti, 1986 Cernaianu, I., Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare, Revista de drept comercial, 4/1992 Ciuncan, D., Înşelăciunea prin cecuri, Dreptul, 3/1994 Gavalda, Ch., Stoufflet, J., Droit du credit. Effet de commerce. Cheques. Cartes de paiement et de credit, Paris, 1987 Ionescu, S., Demetrescu, P.I., Georgescu, I.L. Noua lege asupra cambiei. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului, Bucureşti,1934 Luha, V., Trăsături generale ale titlurilor de credit, Revista de drept comercial, 7-8/1999 Lupaş, S., Curs de drept cambial, Cluj, 1946 Popescu, T. R., Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti,1976 Teodosescu, N., Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte, Dreptul 10/1998 Turcu, I., Cecul, articol, Revista de drept comercial, 1/1993

1

Normele tehnice nr.9/1994, B.N.R. , MO 119 bis/14.06.1995.

88

SECŢIUNEA a V -a. WARANTUL Precizări Denumirea se referă în realitate la două înscrisuri de natură diferită care îndeplinesc funcţii distincte deşi sunt emise concomitent dintr-un carnet matcă sub forma unui document cu două părţi1. Regimul lor juridic se întemeiază pe Legea nr. 153 din 7.04.1937, pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. In completare se aplica Legea nr. 58/1934 privind cambia în măsura în care reglementările privitoare la cambie nu contravin recipisei warant. Recipisa propriu-zisă constituie titlul reprezentativ al unor mărfuri care se află în depozitele magazinelor generale. Recipisa nominalizează pe deponent şi îi asigură exerciţiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie, fiind un certificat de depozit. Warantul are o dublă natură juridică, fiind un bilet la ordin prin care deponentul se obligă să plătească o sumă în numerar la o anumită dată, în schimbul împrumutului obţinut prin gajarea mărfurilor aflate în depozit2. El conferă beneficiarului cât şi posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( a mărfurilor aflate în depozit). Magazinele (magaziile) generale Ele sunt depozite puse la dispoziţia publicului3. Magazinele generale pot beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale şi sunt autorizate să emită titluri capabile de a reprezenta mărfurile depozitate în ele. Autorizarea de a emite titluri reprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative. De obicei, se construiesc pe pieţele care concentrează mari cantităţi de mărfuri generice. Sunt dotate cu mecanisme care înlesnesc încărcarea, descărcarea, dispun de experţi în afacerile de expediţie, vamale, de conservare , de ambalare. Ele au un triplu scop: - de a face depozitarea mai economicoasă, mai uşoară. - de a înlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le împrumuturi pe garanţia mărfurilor depozitate şi prin girarea către creditor a documentului de gaj eliberat din magazie. - de a înlesni vânzarea mărfurilor prin licitaţie publică şi prin eliberarea de ceritificate de depozit care transmit proprietatea şi posesiunea fără să fie nevoie de a mişca mărfurile de la locul lor4. Acest sistem de magazine funcţionează cu deosebit succes de la începutul secolului XIX în Anglia şi Olanda, extinzându-se apoi în toate ţările, mari puteri economice ale lumii şi în marile pieţe comerciale. Depozitul în magazinele generale este reglementat de normele generale ale contractului de depozit obişnuit, regulat în care subiecţi sunt, pe de o parte, deponentul, iar pe de altă parte, magazinul5. Magazinul trebuie să primească toate mărfurile, putând refuza primirea doar pe

1 2

C. Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligaţiilor comerciale, vol. III, Cluj, 1945, p. 212 C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 124 3 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 3-8 4 Ch. Gavalda, J. Stoufflet, Droit de credit. Effets de commerce, Cheques. Cartes de paiement et de credit. Paris, 1987, p.258 5 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 11-36

89

129 C. Cartes de paiement et de credit. 6 1 C. certificatul de depunere) nu are caracterul juridic al certificatului de depozit.motive de forţă majoră (lipsa de spaţiu)6. Chiar dacă titlul nu poartă clauza la ordin este considerat un titlu la ordin. natura. calitatea mărfii depuse. buletinul de gaj. . Pentru confirmarea depozitului se eliberează buletinul de intrare sau biletul de introducere. Effets de commerce. 1987. Magazinul este responsabil de orice pagube şi este îndreptăţit să elibereze recipise warant. ambalată şi introdusă în magazin.un sens restrâns ce desemnează o parte a documentului. Marfa este verificată. J. 1928. Certificatul de depozit dă posibilitate posesorului său să facă diferite tranzacţii. Recipisa (certificatul de depozit) Oricine vrea să facă un depozit se adresează în scris administraţiei magazinului general. termenul de păstrare. care la cerere poate fi înlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe. certificatul de depozit. Cluj. De regulă. numărul curent din registrul unde au fost înscrise mărfurile depozitate şi data emiterii. Vivante. în întregime. sortată. 1947. Posesiunea buletinului. Cel ce solicită în baza buletinului acţionează ca un mandatar al deponentului şi este expus la toate excepţiile opozabile acestuia. Gavalda. numele şi domiciliul deponentului. în sensul că nu poate reprezenta marfa şi nu poate circula în locul acesteia. calitatea şi cantitatea mărfurilor sale. Bucureşti. acest document nu este un titlu de credit pentru că îi lipseşte calitatea indispensabilă pentru un titlu de credit ca documentul să reprezinte marfa. Droit de credit. Warantul se analizează ca o formă particulară a contractului de gaj comercial. Buletinul de intrare ( biletul de depunere.un sens larg ce desemnează documentul. prin care se confirmă deponentului primirea mărfurilor consemnate în cuprinsul lui. p. Ele sunt scrise pe aceeaşi filă divizibilă în două părţi. p. Girul certificatului de depozit conferă girantului facultatea de a dispune de mărfuri cu respectarea drepturilor personale ale posesorului buletinului de gaj. Paris. La cererea deponentului magazinul eliberează titlul dublu.recipisa şi warantul (certificatul de gaj). indicând numele său. eliberat de depozitar. Cheques. Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al mărfii încredinţate spre păstrare de către deponent depozitarului. Ele sunt detaşate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetate aceleaşi indicaţii ca pe documentele eliberate la cerere. cantitatea. Deci. Pe verso-ul titlului se scrie suma garantată cu mărfurile depozitate. El reprezintă un gaj constituit în beneficiul unui creditor care primeşte de la deponent acest titlu de credit prin mecanismul girului2. Principii de drept comercial. dovedeşte cel mult mandatul1. El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor privitoare la cambie. Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are două înţelesuri: . p. Stoufflet. Acest titlu se transmite prin gir şi are semnificaţia unui gir în garanţie în sensul constituirii unui gaj în favoarea giratarului.263 90 . 39 2 Ch. certificatul de depozit cuprinde: denumirea şi sediul magazinului. Petrescu Ercea. Cine cere restituirea în baza buletinului de intrare nu exercită un drept autonom neatacabil de excepţiile ce se pot opune posesorilor precedenţi. Depozitul în magazinele generale.

Bucureşti. efect specific girului. Cine posedă amândouă documentele poate dispune în mod liber de marfă: să o retragă. Warant-urile sunt supuse regimului de publicitate instituit prin Legea nr. Girul în garanţie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei mărfurilor gajate asupra creditorului gajist. Posesorul certificatului de gaj poate să acţioneze la alegerea sa pe oricare din giranţii posteriori constituirii gajului sau poate să-i acţioneze pe toţi . Transmiterea incompletă a titlului dublu face publicitate deplină a existenţei gajului şi a dreptului personal al împrumutătorului. 1 2 Fr. sunt destinate să îndeplinească funcţii esenţial deosebite. Principii de drept comercial. 233 3 C. fără warant este în cunostinţă de cauză că marfa respectivă este gajată şi că va putea dispune de marfă numai dacă va consemna la administraţia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul. Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face să se vândă marfa şi de a fi plătit având privilegiu asupra preţului. Termenul pentru exercitarea acţiunii de regres curge din ziua în care s-a efectuat vânzarea pentru că numai din acest moment se poate cunoaşte diferenţa dintre împrumut şi preţul încasat. p. ei răspunzând solidar3. pe când certificatul de gaj serveşte pentru a gaja mărfurile. Exercitarea acestei acţiuni se face după regulile acţiunii cambiale2 . Recipisa de depozit serveşte la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul de a dispune de marfă). 1947. dacă acela care a girat nu plăteşte la scadenţă. D. posesor al certificatului de gaj. Când creditorul gajist constată refuzul de plată al debitorului el poate cere vânzarea mărfii la licitaţie după un anumit termen de la data exigibilităţii warantului. să o împartă. Cluj. dar care consemnează şi contractul de depozit încheiat cu magazinul. Warantul conferă deponentului posibilitatea de a-şi înstrăina marfa din depozit în ciuda faptului că este gajată. Cărpenaru. Contracte civile şi comerciale. Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie că a dat deja în gaj mărfurile. Instrăinarea operează ca efect al transmiterii recipisei. Cine are posesiunea legitimă a recipisei are puterea de a dispune de mărfuri cu condiţia să respecte dreptul creditorului gajist. să o vândă. Vivante.99/1999. titlu reprezentativ al mărfii. Depozitul în magazinele generale. posesorul recipisei îi remite creditorului gajist warantul care reprezintă însăşi marfa respectivă. prin mijlocirea certificatului de gaj. titlul VI. Noul dobânditor când primeăte recipisa. p. Petrescu Ercea. p. într-un document unic dar format din două părţi. 134 91 . 187-208 C. 1928. Acest gaj este un gaj cu deposedare1 de obiect pentru că proprietarul mărfii. Pentru diferenţa rămasă neachitată creditorul împrumutător se poate îndrepta în regres împotriva împrumutatului şi a celorlalţi giranţi. fie că-l ţine pentru sine pentru garanţia preţului sau a restului de preţ ce i l-ar datora cumpărătorul. Bucureşti. St. Circulaţia titlurilor Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi. cele două titluri emise. 1993. Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decât depunând valoarea împrumutului şi accesoriile la administraţia magazinului care va îndeplini funcţia de casier. giratar al certificatului de depozit.Menţiunile de pe warant se pot scrie şi pe cotorul care se păstrează la registrul magazinului. Aceste mărfuri rămân depozitate în magazie. Deci. Posesorul documentului dublu poate transmite marfa altora prin girul documentului. girul documentului dublu transmite toate drepturile sale asupra mărfii. Deak.

Cărpenaru.Dacă posesorul certificatului de gaj încasează suma de la primul girant. CAPITOLUL IV 92 . BIBLIOGRAFIE Deak. Ch. J. Contracte civile şi comerciale. Cheques. Paris. Drept comercial. Petrescu Ercea. fără a avea obligaţia să caute pe actualul posesor al ceritificatului de depozit. în baza plăţii făcute în drepturile posesorului warantului şi va putea provoca vânzarea bunurilor. Principii de drept comercial. Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaşte scadenţa gajului va putea preveni vânzarea depunând la administraţie suma pentru care mărfurile au fost gajate. Effets de commerce. 1993 2... 1987 3. St.. 1945 4. D. Vivante. Stoufflet. 1928 1. Gavalda. Cluj. III. Cartes de paiement et de credit. C. Droit de credit. Fr. Bucureşti.. C. Teoria obligaţiilor comerciale.. Dacă debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie. vol. Bucureşti. acesta din urmă este îndreptăţit să primească warantul şi îşi reia libera dispoziţie asupra mărfii (cu condiţia să se afle în posesia certificatului de depozit).

O circulaţie obişnuită a bunurilor presupune transmiterea derivată a dreptului de proprietate prin mâini succesive. active patrimoniale. Teoria dreptului face mari eforturi pentru a încadra aceste mecanisme moderne în conceptele clasice ale teoriei generale a obligaţiilor. dacă acest drept are defecte . purtând nume diferite dă dreptul la o sumă de bani. scadenţa. Natura juridică a titlurilor de credit Nimeni nu contestă faptul că titlurile de credit sunt bunuri. la o cantitate de mărfuri consemnează o obligaţie patrimonială. tradiţie. Precizări introductive Operaţiunile comerciale se realizează din cele mai vechi timpuri.CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL OPERAŢIUNILOR CU VALORI MOBILIARE SECŢIUNEA I Schema generală a operaţiunilor cu titluri 1. Dobânditorul primeşte drepturi derivate. Oricâte obiecţii s-ar aduce nu putem concepe că un astfel de mecanism se dezvoltă în afara relaţiei credit-debit. 3. obţine acelaşi drept care a existat în mâna antecesorului său. o Bucureştiată de hârtie. operaţii în cont etc. Tehnica lor s-a dezvoltat foarte mult încât mecanismele moderne contractuale apar astăzi ca o maşină ultra sofisticată faţă de o unealtă primitivă. Cum fiecare comerciant doreşte să-şi vândă creanţele s-a observat că cesiunea de creanţă crează mari neajunsuri. ce depăşeşte limitele unei gândiri obişnuite crează avantaje. şi invers: cine cumpără este sigur că poate sâ vândă din aceleaşi motive sau poate să-şi realizeze dreptul pentru că debitorul nu poate invoca nici o excepţie. 2. se ajunge acolo încât vânzătorul să dea mai mult decât are. dreptul există aşa cum este consemnat literal pe document. Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferate de la o persoană la alta cu uşurinţă prin diferite procedee: gir. se socoteşte că dreptul s-a născut direct în mâna sa. cine transmite un titlu ştie că împotriva lui nu se mai pot invoca excepţii din transmisiune şi nu i se vor mai cere desdăunări. vicii ele se transmit la primitor. Din acest motiv i se mai spune titlu de credit: consemnează un drept al creditorului. ea transmite drepturi derivate. Asemenea concepţie. creată prin manifestări de voinţă. forma de execuţie. obiectul operaţiunii personale angajate. transmisiunea este autonomă. Apariţia lui se explică prin nevoi practice. În cazul circulaţiilor titlurilor de credit dobânditorul va primi un drept originar. Teoria a căutat explicaţii pentru un asemenea fenomen. Ultimul posesor poate invoca oricând aceste lipsuri împotriva autorului său cerând compensaţii. dreptul viciat ajunge în mâna succesorului fără aceste vicii. Conceptul de titlu Operaţiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaţia titlurilor. nimeni nu va cumpăra un drept de creanţă despre care nu ştie şi nu poate afla nimic. la o parte socială. fiind curăţat de toate defectele. 93 . lipsuri. garanţia executării (obişnuită sau suplimentară). Circulaţia titlurilor presupune obligatoriu să ştim natura lor.

Toate aceste stabilimente sunt indispensabile comerţului modern. bogăţia se exprimă prin cifre consemnate într-un cont. devine bun corporal mobil. fac creditări sub toate formele. din iniţiativa particularilor sau a statului. Schema de circulaţie a titlurilor Circulaţia lor obişnuită scuteşte pe persoane de efortul intelectual necesar pentru a concepe transmisiunea şi de efortul fizic de a înfăptui tradiţiunea. cine are documentul este titularul dreptului. ţin conturile clienţilor lor. păsând însă şi funcţiuni de natură exclusiv economică. depozitarea şi retragerile de fonduri monetare sunt înscrise în conturi de cecuri: avem. 6. din raţiuni economice nu trebuie făcută publică. vicii de consimţământ. Dreptul comercial a făcut un nou efort: a înlocuit titlul cu o înscriere într-un cont. drepturile încorporate în titluri îşi pierd individualitatea. bursa de mărfuri care realizează operaţiile de vânzare de mărfuri prin intermediul unor instituţii specializate de lichidare. o contabilitate şi o gestionare exactă fac să dispară riscurile. care vor ţine conturile şi vor înregistra operaţiunea. dreptul de creanţă se materializează. şi invers. uneori plasează valori mobiliare în public. pe de altă parte nu poate fi păstrat secretul operaţiunii atunci când valoarea reală a titlului. 5. S-a observat că Bucureştiata de hârtie are din punct de vedere juridic defectele oricărui bun material: este perisabil. Intervenţia specialiştilor Nişte operaţiuni atât de precise nu pot fi realizate decât de nişte specialişti. despre modalităţi ale obligaţiilor. deci o monede scripturală. Pe această înlocuire conceptuală se bazează întreaga teorie juridică a valorilor mobiliare. unităţi de cont creditoare sau debitoare. Nu se mai poate discută despre calitate. ori în nume propriu pe pieţe publice create de burse de valori. poate să se piardă şi să fie furată. prin valori şi devin valori mobiliare. ele nu se mai exprimă decât prin unităţi de cont.au apărut organismele profesionale de depozit şi compensare. depozitele de titluri. Pe această schemă s-au creat şi alte instituţii specializate. Ei operează pe seama clienţilor lor. se realizează o uniune atât de strânsă încât dreptul de creanţa nu poate fi exercitat fără existenţa titlului. desemnaţi cu termenul generic de agenţi de schimb. Deci conceptul juridic de bun mobil se înlocuieşte cu un concept economic. valoarea mobilă. posesia de bună credinţă a bunului valorează proprietate. bunuri mobile se realizează prin înscrieri de conturi curente de titluri. Titlurile devin astfel o bogăţie fiduciară (bazată pe încredere comună). Tot în acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc în depozit mărfuri şi sunt îndreptăţite să evită warant-uri. căreia i se dă semnificaţie juridică. Aşa s-au născut băncile: ele primesc monedă şi titluri în depozit. posesia cu bună credinţă a titlului îl face titular de necontestat pe dobânditor. Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialişti. 4. Nu mai avem un consimţământ obişnuit al celui care face 94 . le păstrează (gestionează). etc. Comerţul cu titluri are nevoie de tehnicieni care crează titlurile.Atunci s-a inventat titlul care încorporează creanţa. Cel mai mare inconvenient rezultă din erorile de contabilitate. stabilite de lege (regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. creanţele şi datoriile devin articole ale unui cont curent. din viciile de gestiune ale conturilor. chiar dacă realitatea faptică nu este aşa. Caracterul mecanic al operaţiunilor Aceste operaţiuni se vor derula după proceduri standard. El se va transmite după regimul juridic al circulaţiei bunuri mobile. Datoriile se reglează prin compensare. creditor în faţă căruia nu se poate ridica nici o excepţie.

cel puţin în parte. pentru că există valori mobiliare care nu sunt în circuitul bursier. Emisiunea şi punerea în circulaţie este strict controlată. Caracteristici distinctive a. se dau ordine pentru bursă. titluri ce se vor crea respectând norme imperative. exemplificativă şi lăsată la bunul plac al autorităţii. mai logică: valoarea mobiliară este un titlu negociabil reprezentând dreptul de asociere şi de credit pe termen lung. ele presupunând doar voinţa celui ce doreşte să declanşeze o procedură tipizată. chiar dacă aceştia din urmă nu sunt comercianţi. exprimată în termeni juridici există în ambele cazuri. Ele sunt bunuri mobile chiar dacă reprezintă şi imobile. Ele nu sunt emise de orice persoană (spre deosebire de efectele de comerţ). în sfera 95 . instrumentele financiare derivate şi sfârşeşte cu o formulare generală “orice titlu încadrat astfel de către CNVM”. Legea indică cine le pune în circulaţie şi cum anume. sinonimie între sintagmele valoare mobiliară şi titlu bursier. dar odată actul iniţial fiind făcut. Operaţiunile se derulează singure. Avem. Ele există însă trebuie înţelese altfel: respectarea regulii ce o presupune procedura specifică ţine loc de bună credinţă şi înlătură greşeala. care poate proteja bine sau rău interesele comunităţii de afaceri. în consecinţă. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. Dreptul comercial va fi drept comun pentru operaţiunile cu valori mobiliare b. drepturile de preferinţe. în operaţiunile cu titluri vorbim de o moralitate formală. deşi ea este indispensabilă în orice act juridic. El dă o comandă şi totul se derulează de la sine. operaţiunea se înfăptuieşte având în vedere o cauză. Ele pot mobiliza valorile imobiliare. Teoria şi practica arată că raporturile dintre societăţi şi deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni sunt raporturi comerciale. deşi el există. Deci există consimţământ. o manifestare de voinţă. Deci dreptului civil îi este specifică o moralitate individuală. După care legea enumeră exemplificativ: acţiunile.operaţiunea. SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a valorilor mobiliare 1. operaţiunea îşi urmează cursul şi îşi produce consecinţele aşteptate. Nu vom regăsi în aceste operaţii regulile de drept civil. titlurile de stat. Există un veritabil monopol în comerţul cu ele. însă acestei cauze nu i se dă importanţă. abstractă. nu mai analizăm cauza operaţiunii. Aceste reguli (cele civile) ţin de situaţia personală a subiectului participant la raportul juridic: el este de bună sau de rea credinţă. formularea este nevalabilă în sistemul nostru de drept pozitiv. care constă în voinţa de adeziune la procedura prestabilită. 2. fiecare presupune o putere de decizie. operaţiunea devine acauzală. instrumente destinate pieţelor speciale. el aderă la un standard procedural. personală. Operaţiunile cu valori sunt supuse însă unor reglementări speciale ce rezultă din lege ori din regulamentele şi intrucţiunile emise de autoritatea ce supraveghează comerţul cu ele. dar moralitate. căreia i se dă autoritate deplină de interpretare. Se fac emisiuni de cambii. obligaţiunile. deci o definiţie largă. el este diligent sau face greşeli. Definirea valorii mobiliare Legea cadru defineşte valoarea mobiliară: instrument negociabil material sau dematerializat ce conferă drepturi asupra emitentului. pentru viramente. Insă nici nu vom putea susţine că ele nu există. Teoria este mai precisă şi. Se găseşte uneori. Intrăm deci. bilete la ordin. deşi adeseori se spune că sunt străine de dreptul comercial modern.

într-o unitate de cont.relaţiilor de drept public. Adică. d. prin transformare în unitate de cont. lucrul este individualizat prin nominalizarea titularului sau prin număr de ordine. Caracterul său fungibil este de ordin economic. o fungibilitate puţin diferită de cea specifică dreptului civil (unde bunul nu este individualizat). prin materializarea creanţei. În negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. Dacă nu am reţine această calificare. prin mecanismele sale se transformă în unităţi de cont ce indică doar valoarea lor patrimonială. titlurile reprezentative odată intrate în circuitul pieţei speciale. În materie. Fenomenul se numeşte dematerializare. Dreptul subiectiv al titularului are în continuare regimul unui drept real. Considerăm că la restituirea valorilor cei interesaţi pot solicita rematerializarea titlurilor lor. Formularea noastră pune în discuţie ideea rematerializării care nu este reglementată. pierzându-şi individualitatea. iar dreptul său este exprimat abstract. valoarea mobiliară ar trebui considerată un drept de creanţă. c. Valoarea mobiliară este un titlu de credit atipic. 96 . dar se valorifică prin dematerializare. tocmai pentru că valoarea mobiliară este un titlu de credit. Titularul rămâne un acţionar. Totuşi teoria dreptului arată că dreptul titularului nu se transformă într-un drept de creanţă. de drept economic ce indică intervenţia masivă a statului în relaţiile particularilor. Explicaţia este de natură economică. Ele sunt bunuri fungibile. ceea ce ar crea inconveniente (după cum vom vedea). bun mobil corporal. intrument de credit în circulaţie. un obligatar. Valoarea mobiliară se naşte prin incorporare.

Este un depozit comercial. în această formă. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Când investitorul se înscrie să facă operaţiuni la bursă depozitul va fi delegat unei unităţi de depozitare şi compensare colectivă. conţinuu şi public (pentru că depozitarul are obligaţia să facă publice activele nete ale investitorilor) b. a. în forme prestabilite aceste titluri nu sunt ţinute. depozitul de titluri se transformă în depozit de unităţi de valoare. după o prealabilă înregistrare într-un registru independent. Dreptul de proprietate asupra 97 . dintre care cel mai important este simplificarea operaţiunilor ce se reduc la nivelul unor înscrieri în cont. de obicei în mâna proprietarului. Pentru titlurile de drept comun ce nu intră în regimul pieţei organizate publicitatea transmisiunilor se face după cum urmează: . Evident un astfel de depozit se supune în principiu regulilor generale ale teroriei juridice a contului. regulile acestui depozit sunt regulile conturilor. ce nu se explică prin reglementări civile (chiar dacă s-au făcut încercări de al califica astfel – s-a spus. o administrează urmând dispoziţiile date de proprietar prin agenţii săi. Aceasta din urmă devine delegatul pentru obligaţiile depozitarului. agenţii custode.3. valoarea depersonalizându-se. Depozitarul conservă valoarea. Întregul sistem de depozite se transformă într-o casă regională sau centrală. devenind cu adevărat un bun fungibil. el deţinând doar dovada de depozitare care nu este o valoare mobiliară. Depozitul colectiv. B. neregulat. Ele sunt date în depozit unor subiecţi pregătiţi în a le păstra în conturi de depozit de titluri. La nivelul subiecţilor investitori legea permite formarea de societăţi de depozitare ce primesc în conturi activele fondurilor de investiţii (societăţilor de investiţii) şi valorile dematerializate. Astfel: a. Investitorul delegatar rămâne proprietarul valorii şi raportul se reglează după regulile delegaţiei. în sistem de cont curent.titlurile nominative sunt înscrise în registrele acţionarilor ţinute de emitent (art. Legea indică acele societăţi (precum şi alte stabilimente financiare) care au atribuţii de compensare. necolectiv. Acest depozit precum şi depozitul efectuat de SNCDDC ia din raţiuni practice forma unui depozit în cont curent. decontare şi subdepozitare prin delegare (custodie). Realizarea obiectivului (compensarea. Depozitarea şi înregistrarea valorilor mobiliare A. c. spre exemplu. decontarea) nu se poate înfăptui fără o prealabilă dematerializare a titlului.98 Legea 31/1990). Proprietarul pierde dreptul de dispoziţie materială asupra titlului. Asemenea depozit este voluntar. obligatoriu. Nimic nu împiedică pe cel ce deţine titlu în forma materializată să şi le păstreze în depozit. Fiind destinate să circule pe o piaţă special organizată. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o formă de publicitate specială diferită de publicitatea supusă regulilor de drept comun. Juridic conceptul de proprietate este înlocuit cu conceptul de valoare. Această formulă crează numai avantaje. Între deponent şi depozitar se stabileşte o relaţie juridică fundamentată pe contractul de depozit comercial. oneros. Un asemenea depozit pe care îl crează practica necesită un concept nou: titlul în cont curent (titlul unitate de cont). pentru decontări pe seama terţilor are o natură juridică specială. regulat. care prevede: Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu. delegantul (societatea de depozitare a investitorului). Efectuează operaţii de compensare între conturile tuturor clienţilor săi. că deponenţii ar fi coproprietari pe valorile depozitate). Numai în acest mod se pot realiza decontările valorilor pe seama unor terţi.

Legislaţia este foarte contradictorie în legătură cu definirea societăţilor închise şi deschise. Când operaţiunile se fac fără respectarea condiţiilor de formă operaţiunea este nulă. Înscrierea va face dovada absolută a dreptului vânzătorului. Este evident că înscrierea are şi efect de opozabilitate. Exprimarea legii pare să indice un asemenea regim. Însă reginul lor juridic este bine precizat de teorie. . Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. Cel ce deţine în baza unei înscrieri regulat făcute nu poate pierde dacă se promovează împotriva lui o acţiune în revendicare. acţiuni. o cerere adresată publicului pentru dobândire de valori. Contează mai puţin pentru el că înstrăinătorul nu a fost titular şi nu a putut să vândă. după ce în prealabil au fost dematerializate după o procedură ce are ca scop eliminarea titlului în formă materială (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeaşi valoare). Titlurile ce vor intra în circuitul pieţelor organizate se înregistrează în registre independente organizate sub formă de societăţi pe acţiuni. Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani.acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. Faţă de formularea legii se pune problema dacă înscrierea nu are şi efect constitutiv. Emitenţii sunt de două feluri: unităţi închise şi unităţi deschise. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. indirect se realizează o dirijare a capitalului privat. Dreptul dobânditorului este stabilit în toate cazurile prin înscriere în registru. analog cu întabularea (transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai în momentul în care se face înregistrarea). Primii emit şi transmit într-un cerc restrâns pe o piaţă simplă. Concluzia vine în contradicţie cu art. titularitatea nevalabilă şi fără efecte? Într-o asemenea situaţie înregistrarea îl mai protejează pe dobânditorul de bună credinţă? Se poate invoca reaua credinţă într-o acţiune în revendicare? După cum este formulat art. Nici nu se poate altfel dată fiind modalitatea de definire a valorii mobiliare.76 din Legea nr. socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor. 52/1995. Inscripţia prezumă proprietatea titularului înscris. Sistemul creează avantaje şi dezavantaje dar pune numeroase probleme. 52/1994 răspunsul nu poate fi decât afirmativ pentru că publicitatea furtului are efect analog notării în cartea funciară. ultimii intră într-un circuit mai larg organizat şi-şi plasează emisiunile pe o piaţă strict organizată (piaţa primară). Emiterea şi plasarea titlului Fiecare titlu este creat după reguli propri. Societăţile deschise emit şi plasează prin ofertă publică. când un dobânditor îşi transmite valorile primite aceasta se realizează pe o piaţă secundară.publicitatea transferului titlurilor la purtător se înfăptuieşte prin tradiţiune urmându-se regulile de drept comun b. nedezvoltată. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei de capital. Totuşi dobânditorul nu trebuie să fie preocupat de condiţiile de valabilitate ale transmisiunii dreptului său. deţinut în cantităţi mici 98 .33 din Legea nr. SECŢIUNEA a III-a Comerţul cu valori mobiliare 1.

Legiuitorul prin instituirea unui regim sever doreşte să protejeze pe investitor. activitatea oneroasă şi profesională. Publicitatea financiară Plasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie. titlurile la purtător rămase în mâna proprietarului se transmit ca lucruri corporale prin tradiţiune. oferirea de titluri emisă prin ofertă publică la domiciliu. abstract. cele depuse în conturi curente se transmit prin virament în cont. doritori să investească pe o piaţă ce trebuie să fie sigură. în dreptul comercial operaţiunea trebuie să producă efecte şi faţă de terţi. de art. 2. 3. prezint titlul ca valoare circulând regulat. fie de găsire de cumpărător însoţită de executarea vânzăriicumpărării pe seama altuia. legea română este lacunară în a reglementa publicitatea. Pericolul constă în aceea că deţinătorii fondurilor. Negocierea titlurilor a. În primul sens considerăm că plasamentul poate fi realizat de comercianţi specializaţi (inclusiv de bănci) activitatea lor intrând sub regimul juridic al contractului de prestări de servicii. ord. între cedent şi cesionar. Infracţiunea o înţelegem ca făcând parte din genul înşelaciunii. Ea (infracţiunea) trebuie înţeleasă ca un mijloc juridic de protecţie a cumpărătorilor. Activitatea economică presupune şi alte mutaţii patrimoniale în folosul sau în detrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni.4/1996 care nu este publicată). Vânzărilor pe pieţe organizate li se opun cesiunile directe. care se cunosc şi nu au nevoie să ducă operaţiunea lor pe o piaţă publică. adică răspândirea de valori în condiţii nepermise. rău informaţi nu primesc decât un drept imaginar. pentru a le cumpăra. Noţiunea de plasament Noţiunea de plasament are un dublu înţeles: fie găsirea de eventuali subscriitori pentru emisiunile iniţiale. Vânzările prin intermediar sunt efectuate la bursă sau pe alte tipuri de pieţe şi sunt cuprinse în ceea ce teoria numeşte monopolul agenţilor de schimb. supus unor presiuni economice imediate. etc). Cesiuni directe se pot face numai cu acţiuni emise de o societate închisă. Titlurile nominative se transmit prin cesiune după o prealabilă înscriere în registrul emitenţilor.114 din Legea nr. Publicitatea mincinoasă este interzisă şi poate fi socotită o formă de participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.24/1996 99 . nu trebuie să se dovedească producerea unei pagube. încât pentru înţelegearea juridică a problemei suntem obligaţi să apelăn la principii. Prin prisma acestei distincţii putem înţelege infracţiunea prev.de un număr mare de persoane. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voinţă al părţilor ci este necesară înfăptuirea şi îndeplinirea unor forme de publicitate (pentru a o face opozabilă tuturor). 52/ 1995: intermedierea de valori fără autorizare.11. Ele urmează regulile de drept comun însă transferul proprietăţii nu se realizează decât prin înregistrare (art. Întelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce depinde de forma titlului. fără ca un astfel de intermediar să primească ordine de vânzare. la locul de muncă. fragil. deşi în realitate nu este aşa. nr. În al doilea caz activitatea este monopolul societăţilor de valori mobiliare. Se pedepseşte şi cel ce cumpără şi cel ce vinde. în locuri publice de către persoane neautorizate. însă ceea ce este specific constă în aceea că autorului nu trebuie să i se dovedească reaua credinţă. al societăţilor de valori mobiliare. 4. Bursa de valori aşa cum este reglementată nu admite o astfel de cesiune (deşi există o instrucţiune nr. fuziuni. Credem că este important ca informaţia transmisă să fie exactă (numai aşa piaţa poate fi socotită transparentă).

înseamnă neputinţa exercitării prerogativelor. Problema capătă importanţă în caz de faliment al intermediarului. Există deosebire între un cont curent bancar şi un cont curent de valori mobiliare în depozit colectiv. 5. Titularul are dreptul să i se restituie capitalul investit. De asemenea. 13/1996 privind funcţionarea unui registru independent autorizat). c. f. 100 . domiciliază valorile. sau juridică. Intermediarul răspunde şi el pentru aceste vicii (o răspundere mai severă decât în dreptul comun). ca orice vânzător are dubla obligaţie de a livra bunul vândut şi să garanteze pentru vicii ascunse.al preş. 52/1995). Pierderea. b. titlurile sunt în mâna intermediarilor. iar în cazul titlurilor nominative. lucru imposibil dacă ar fi fost titularul unui drept de creanţă. Cum titlurile sunt date în depozit. dovadă a depozitului şi implicit a dreptului de a dispune juridic (de obicei documentul este numit cupon). ce le ţin la dispoziţia cumpărătorului. Totuşi poate fi considerat un titlu la purtător care va putea fi cedat prin tradiţiune. În ce priveşte viciile ascunse este de reţinut că intermediarul are obligaţia să verifice starea titlului: materială. exerciţiul drepturilor presupune deţinerea materială a acesteia.76 Legea nr. Domiciliatarul este un delegat imperfect al debitorului. eliberează deponentului un document. Lipsa titlului. Drepturile titularului de valori mobiliare Valoarea mobiliară fiind un titlu de credit. Debitorul nu poate. d. indirect. Vânzătorul de valori mobiliare. Cuponul nu este o valoare mobiliară dar serveşte la dovedirea dreptului şi. dispariţia titlului presupune obligatoriu proceduri de reconstituire (amortizare). Obligaţiile vânzătorului. o încorporare a unei creanţe pe un document. totodată pot fi gajate şi urmărite mobiliar (nu prin poprire). din raţiuni practice. b. Posesia titlului prezumă proprietatea. titular de drepturi reale şi nu a unor drepturi de creanţe. Îndeplinirea sarcinilor impusă de normă şi declararea dătătorului de ordin înlătură răspunderea intermediarului (art. Putem observa. Pentru că drepturile de creanţă incorporate sunt foarte variate şi exerciţiul prerogativelor titularului pune în discuţie în ce măsură şi cum anume documentul poate fi folosit pentru obţinerea avantajelor pe care le presupune. posesia prin sine sau prin altul este indispensabilă. de obicei băncilor. încredinţează îndeplinirea acestor sarcini unei instituţii adecvate. de proprietate. Livrarea presupune individualizarea titlului. În acest caz. la scadenţă. depozitarul. intermediarii sunt detentori precari şi au obligaţia de a individualiza titlurile prin numărul de ordine. Acest caz individualizarea nu poate fi realizată decât ca o individualizare de bunuri fungibile. să presteze serviciile la care s-a obligat la sediul social. Titlul este instrumentul juridic fără de care dreptul nu poate fi exercitat. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile. Situaţia se complică atunci când titlurile sunt în depozite colective. Proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. la exerciţiul dreptului. lipsa posesiei sale. e. oricare ar fi el. mandatul pentru exercitarea drepturilor. privativ. această răspundere are la origine conduita sa delictuală în timpul derulării unei operaţiuni. când proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real.edintelui CNVM pentru aprobarea regulamentului nr. totuşi următoarele: a. dacă este cazul. Rezultă că valorile mobiliare pot fi urmărite prin acţiuni în revendicare. În acest ultim caz avem un proprietar. trebuie să se ţină seama că. de cele mai multe ori. distrugerea.

Sistemul românesc permite cumularea celor două ipostaze. Se poate concepe şi formula în care operaţiile de vânzare cumpărare se fac în nume propriu de către intermediari. Relaţia lor juridică se reglează după regulile contractului de comision. aprobată prin Legea nr. Situaţii juridice ce pot să apară În activitatea curentă toate ordinele sunt aduse pe piaţă.intermediari comisionari. Când însă se fac operaţiuni în nume propriu. 576/05. Se admite să se invoce. livrarea titlului sau plata preţului). Pentru a proteja clienţii. Dar un intermediar poate primi şi ordine în sens contrar. când vând. Intermediarii Este specific operaţiunilor cu valori mobiliare ca acestea să se deruleze în cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumiţi într-un termen general agenţi de schimb). Ordinul este obligatoriu. societăţi de valori mobiliare. autorizaţi care au poziţia unor prepuşi. adică . Agentul de schimb poate cere garanţii de executare. 3. În consecinţă agenţii nu pot face operaţiuni în nume propriu.SECŢIUNEA a IV-a Comerţul prin bursa de valori şi pe pieţe organizate 1.38/2002. agenţi de valori mobiliare. când fac operaţiuni în nume propriu dar pe seama dătătorului de ordin. clauză implicită (comisionarul garantează solvabilitatea clientului său. Intermediarii recunoscuţi pot apărea în dublă postură: . Societăţile de intermediere desfăşoară activitatea efectivă prin persoane fizice. Schema este simplă: proprietarul dă ordin intermediarului care face vânzarea sau cumpărarea valorii mobiliare. În sistemul românesc intermedierea se face numai de persoane autorizate.512/2002 publicată în M. Relaţiile lor juridice (între intermediari şi prepuşi) sunt supuse reglementărilor contractului de muncă sau de mandat. fie angajaţi. operaţiunea trebuie însă înregistrată şi decontată la cursul din momentul operării.08. ce presupune clauza specială “dell credere”. El poate să opună cele două ordine fără să trateze cu un altul. Forma ordinului depinde de natura operaţiunii ce urmează a se executa.intermediari operatori în nume propiu. fie mandatari. 2.Of. . nr.2002). după caz. Ei sunt persoane specializate să facă aceste activităţi şi dispun de logistica şi informaţia necesară. în anumite faze asemenea excepţii. cumpără sau schimbă pe cont şi pe risc propriu. în funcţie de ordinul primit. El presupune capacitatea deplină şi consimţamântul valabil al celui ce-l emite. Ei execută cele ce li se ordonă având obligaţii de diligenţă sau de rezultat. făcând operaţiuni cu sine însuşi. nu poate fi refuzat. după caz. Ordinul de bursă este un mandat dat unui agent de schimb de către un client pentru a cumpăra sau vinde un titlu determinat. întâi trebuie să se execute ordinele clienţilor şi abia pe urmă să facă afaceri pe risc propriu. Fiecare agent caută un confrate pentru a realiza operaţiunea. El se poate da direct sau prin mandatar. sub forma remiterii titlurilor sau depunerii de fonduri în prealabil pentru operaţiunile de execuţie imediată. 101 . Ele (societăţile) au calitatea de comerciant ce face operaţiuni de intermediere astfel cum activitatea este definită de lege (OUG nr. în speţă. Autorizarea se dă numai persoanelor juridice. Intermediarii nu sunt purtători de autoritate chiar dacă au regim de unităţi de interes public (nu pot refuza primirea vreunui ordin). Ordinul de bursă Piaţa valorilor mobiliare se constituie sub două forme: la bursă şi la ghişeu.

Dacă am accepta o asemenea idee ar rezulta că fapta de a dispune neconform de informaţia confidenţială ar atrage o răspundere penală (abuz de încredere). Avizul. În relaţia client-agent de schimb execuţia se face fie prin tradiţiune titlului. Este esenţial ca eventualele greşeli să se descopere înainte de închiderea ciclului de operaţiuni pentru a putea fi corectate. ce apoi vor constitui suport probator pentru părţile interesate: între client şi intermediar. de obicei nu se semnează pentru că se execută mecanic sau electronic. Proba operaţiunilor Derularea unor operaţiuni atât de complexe de obicei în formă electronică presupune un circuit precis de documente contabile. Informaţiile ce le deţin au valoare economică şi nu pot fi aduse la cunoştinţa oricui. Este recomandabil şi posibil ca clienţii să ceară subscrierea documentelor de către subiecţii participanţi la operaţiuni. În practică. ce va putea servi ca mijloc de probă în caz de conflict.Când ordinul este executat agentul trimite dătătorului de ordin un aviz de execuţie. când e cazul. Secretul profesional Intermediarii şi agenţii lor trebuie dă respecte secretul profesional. în raporturile dintre intermediari reglările se fac prin compensaţie. Aceste documente nesemnate au valoarea unor registre comerciale. operaţiunile se derulează printr-un sistem electronic care. Teoria modernă a drepturilor reale tinde să facă asemenea evaluări. 102 . indiferent de forma de intermediere. însă dătătorul de ordin poate cere borderouri semnate de agent cu operaţiile făcute. Altfel spus. atât în ce priveşte valorile individualizate cât şi în ce priveşte valorile înscrise la cote oficiale la bursă. prin reprezentaţi statutari sau prepuşi. document scris. 4. compartimentele de depozitare. fie prin înscrierea în contul clientului. Pentru valorile înscrise în conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine de virament în conturile deschise la instituţiile de depozit colectiv. Esenţa funcţionării juridice a sistemului constă în aceea că operaţiunile sunt listate la o imprimantă şi păstrate scriptic în evidenţă. de proprietate. înregistrare şi ale bursei (back-offices) În concluzie. SECŢIUNEA a V-a. pentru a se permite intermediarului să execute operaţia contestată în sens invers. între compartimentele firmelor de intermediere. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o răspundere civilă delictuală. tot el crează un sistem scriptic paralel. între acestea din urmă. Se poate discută dacă informaţia ce trebuie ţinută secretă poate fi socotită un bun şi dacă asupra acestuia se poate exercita un drept real. În caz de dezacord clientul trebuie să adreseze imediat contestaţia la bursă. dacă sunt semnate devin acte sub semnătură privată ce se opun agentului. Problemele ce se ridică sunt de obicei de natură tehnică: adică documentele nu se pot face în ritmul derulării operaţiunilor. între intermediar şi agenţii săi. în spatele fiecărei operaţiuni se află un drum lung al documentelor. Avizul neprotestat prezumă că operaţia a fost executată conform ordinului. Responsabilităţile pentru pagubele suferite şi culpe se stabilesc în raport de normele impuse în regulamentele de derulare a pieţei. În acest caz documentele de evidenţă devin acte sub semnătură privată Documentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale.

Gavalda Ch.R.D. Dictionar de drept international al afacerilor. Macovei E. Bucureşti.. 1994.. Tratat de drept comercial internaţional..1939. Bucureşti. Deak Fr..I. Capriel A. Căpăţână O. Contractul comercial de transport.Costin M. Alexandrescu M. vol. Teoria generală a obligaţiilor. Protecţia desenelor şi modelelor industriale. Ed.. 16. Prescure T. 34. vol. Stoufflet J. 1994. Eminescu Y. Comentarii. Y.. Cheques. 6.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Tratat de drept cambial.. Bucureşti..I.Costin M. 1969.1996 18. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. Editura Lumina Lex. 1996.. Dreptul de autor. 24. Bucureşti. vol. I-II. 1995.. Popa I.Cartea Românească. vol... Cristoforeanu E.L. Elementele dreptului civil.. Bucureşti..Droit de credit. Drept comercial român. Bucureşti. Schiau I. Bucureşti. vol.. 1996. Lumina Lex. Bucureşti. 1993 19. Bucureşti. 33. Effets de commerce. Ed... Bucureşti. Contractele civile şi comerciale. Cărpenaru St.. Dicţionar de drept procesual civil. 1994. Căpăţână O. Cartes du paiement et de credit..L. Bucureştiureşti. Modificarea capitalului social al societăţilor comerciale. Tratat de drept civil. II.Minea. Bucureşti. 1998.N. Deleanu I. II. contabilitate şi informatică financiar contabilă. Costin M. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Bucureşti..Teoria generală a obligaţiilor.. vol. 4. 1996 28. Vol.D. Finţescu I. Răspunderea civilă delictuală. Cărpenaru Şt. vol. 5.. Costin M. Mureş 1993 20. Dreptul comerţului internaţional. Societăţi comerciale. Bucureşti.. Băcanu I. Demetrescu P. Dragoescu A. Drept comercial român. Anca P. Dragoescu E. Societăţi comerciale. 1987 103 .. Deak Fr. Lexicon de finanţe. 1948.I.Radu. 1995.1981 8. Galasescu D.. I. Costin M.. I. I. Georgescu I.N. Manual practic de drept cambial . Academia. 1994 25.N. Procedură civilă.III.B. 23. Vol. 30. ClujNapoca.. I. 1940. Bucureşti. Iasi. vol. Raportul Consiliului Legislativ.N.Pyk. Regimul juridic al dobânzilor.. 1996. 1997. vol.. Procedura reorganizării şi lichidării judiciare. Economu R.Leş.N. D. Tg. Lucrări cu caracter general 1.. Beleiu Gh. Paris.. Popescu T.I.Bucureşti. 1994. Bucureşti. vol. Deleanu S..Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. 1995 10. 1982 29. 14... 1997 12. 26. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Bucureşti. 1993. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor.. 13. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti.Codul Comercial “Carol al II-lea”.. Cantacuzino M. Bistriceanu G. 1997. 3.I. 9. vol. 11. Tratat de proprietate industrială. 7. Anghel I. 1972. Eminescu Y. 1936 22.II. Deak Fr.G.N. Oradea 1994 2. 1946.. Cambia si biletul la ordin. Bucureşti.. Bucureşti. Ştefănescu B. Căpăţână O. Bucureşti. M.I.. Marile instituţii ale dreptului civil român. 15... Băcanu I. Bucureşti. Cluj-Napoca 21.. 31. 1998.N.Tratat de drept comercial. Bucureşti. 1991 27. Drept civil român. 17. Costin M. Demetrescu C.F. II. Eminescu.. Costin M.

Matiş. Bazele contabilităţii agenţilor economici din România. Bucureşti. Hamangiu C. Bucureşti. II Societăţile comerciale. Teoria generală a obligaţiilor. Contracte de intermedieri în comerţul exterior al României. Depozitul în magazinele generale. Pop A.. Pop L... Relaţii valutar financiare internaţionale.Curs de drept comercial. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Beleiu Gh. 1946...I. 45. Bunurile. 1993 63. Kiritescu C. Pop L. Bucureşti. Manual de droit comercial. I. Georgescu I. comentat şi adnotat. 36. Demetrescu P. Petrescu R. Rucareanu I.1978 43. 1994. Beleiu.. Hossu H. Bucureşti.. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor. 37. Piperea. Tratat de drept comercial. p. Lefter C.V. Cus de drept.1994 38. Gh. I. Teoria generală a obligaţiilor.I ..R. Bucureşti. Georgescu I. Iaşi. 1998 60. Elemente de drept civil şi comercial comparat.1946 48. Petrescu-Ercea C. 67. Popescu T. Bucureşti. Petrescu C. 69.Anca.Ercea. Bucureşti..L.1943 72. Pop L.. Luha V.Lupan E. Potolea G. Drept civil. Negrea C. Iaşi... 59. Bucureşti. Petrescu C. D. Codul de procedură civilă. Teoria obligaţiilor comerciale. 1981 104 .Georgescu. Georgescu I. 1998. p. 1993. Titluri de credit. 42.1975.. Contractul de vânzare-cumpărăre comercială. Porumb G. Stătescu C. Drept comercial român.1996. 49. Drept civil.Ercea.. Drept comercial român. vol. Băicoianu Al. 1998. Bucureşti.1997 66.. Subiecţii de drept comercial. Drept civil. vol.1992 70.Partea generală. Drept civil. Popescu T. Bucureşti. vol. vol. Bucureşti.vol.Curs de drept cambial. Poruţiu P. Sibiu. P.1968 68. Bucureşti... 44..Cluj. Bucureşti.V. III.. Petrescu R.. Ionescu S.. Drept comercial român. Bucureşti. Luha V... 1998 46. Drept civil. Paris. Roseti Bălănescu I.Teoria generală a obligaţiilor. Drept civil. 61..III. Bucureşti.200.. Cambia si biletul la ordin.. Bucureşti.1934 41. Drept comercial.Porutiu P.61. 1994..1994 52. Gherasim D.. Deva.1981 47. Efectele de comerţ. Bucureşti. 62.. Cluj-Napoca. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. Pop L.1948 57. Cluj 1945.. Bucureşti. Pop A. Gh. Tratat de drept civil român. Titluri de credit în comerţul internaţional. 1998. Petrescu R. Drept civil. Bucureşti. Raporturi de obligaţiuni. Bucureşti. 1975.. Drept comercial.. 1998.. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Sachelarie O. I. 55. Cluj-Napoca. Bârsan C. 1982. Patrascanu P. Patrascanu P. 54. Bucureşti. vol. Drept civil.L. Craiova.. Cluj 1923 51.. 65.1960 71. Societatea cu răspundere limitată în dreptul comercial.. Cluj.. 50. Drept comercial român. Alba Iulia. Jauffret A. 40.L. Bucureşti. Cluj..35. Teoria generală a obligaţiilor. Partea generală. Teoria generală a obligaţiilor comerciale.Bucureşti.. 1994. 64. 1948. Teoria generală a obligaţiilor. Teoria generală a obligaţiilor. Cambia. Dreptul comercial internaţional.M. Lupas S. 1976. Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin. Probele. 1987. 1980 73. 1945.1991 39. vol.L.R. 1993.. hârtiile de valoare. Cluj 1947 58.. 1975 53. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Bucureşti. 56. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale. Munteanu R. Drept comercial.

Cristoforeanu E. Stoenescu I. Revista de drept comercial 11/1996 12. Revista de drept comercial 2/1995 11. Libertatea contractuală. Luha V. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. Revista de drept comercial 3/1995 15. Inşelăciunea prin cecuri.. Funcţiile cambiei. 1994. nr. Regula “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Cârcei E. 85. Bucureşti.. Cristoforeanu E. 1994 86. Cluj Napoca. Cambia.. Clocotici D. 5. Stătescu C. ClujNapoca. 7 . 89. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. Interzicerea concurenţei în raporturile dintre comerciant şi prepus sau alţi salariaţi. Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. 1997.. Ciuncan D.. Contractele comerciale. 81.1945 84. Chelaru E.. Contractele civile.N. comerciale şi de dreptul muncii. 5/1995 16.. Bucureşti.D.Costin M. Repetiţia principiilor de drept civil. vol. 4/1992 6. 78. Vlachide P.C.C. Revista de drept comercial. Despre titlurile de credit la purtător. Despre prospectul de emisiune şi subscrierea acţiunilor. 3. I-II. 1978. Turcu I. 1946 105 . Turcu I. Bârsan C. Căpăţână O. Revista de drept comercial. Articole 1. biletul la ordin şi cecul.. Albu I. 79..Ursa. Zinveliu I. Teoria şi practica dreptului comercial român. Iaşi.. Spre un drept economic socialist. Luha V. Albu I. II. Legea uniformă privind cambia. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Despre vânzarea gajului comercial. vol. Dreptul 7/96. p.. Gheorghiu Gh. 1970. Căpăţână O. 1998. Vlachide. 1994 76.. Vicol C. vol. V. Garanţia creditorului. Bucureşti.Turcu I. Revista de drept comercial.Bucureşti. Bucureşti. Turcu I.. Drept civil. II. 1987. Cernaianu I. Dreptul de properitate industrială. 1996. Cambia. vol. Bârsan C... 83. Zlătescu V.Operaţiuni şi contracte bancare. Bucureşti. Revista de drept comercial ... Bucureşti.. 82. 1928. Zilberstein S. Noi reglementări procedurale.. Înscrisurile în domeniul actelor juridice civile. 75..1994. Dreptul 7/94 13.123. Bucureşti. Dreptul 10-11/95 9. Giurcă G. Dreptul 10-11/1993.. Bucureşti. I. Principiile dreptului comercial. 1/1994 7.N. Unele consideraţiuni privind contractul de agent şi contextul relaţiilor comerciale internaţionale..... Vol. Bucureşti. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale.74. Beleiu Gh.. Mandatul comercial. Repetiţia principiilor de drept civil. Man A. Rebus sic stantibus în dreptul civil. 87. P. Dreptul 3/93. Vivante C... Teoria impreviziunii. 80. 1992. Dreptul 3/1994 14. Revista de drept comercial. Bucureşti. 1972. Turcu I. Revista de drept comercial 4/1995 8. Bucureşti.. Witzman M. 1977 77.. 88... Bucureşti.. 4. Dreptul afacerilor.8/1996 2. Costin M. Doctrina şi jurisprudenţă... Drept procesual civil. Cambia titlu executor. Clocotici D. Stătescu C. 1934 17. Man A.I.. Căpăţână O..Teoria generală a obligaţiilor. I-II. Albu I.. 1981. Revista de drept comercial.. Revista de drept comercial.. 4/1992 10..

III 17. Revista de drept comercial. civ. 22/1938. I. 12/1998 29. cu notă de G. Cristoforeanu E. 842/1975. Ilfov. 372/1995. Alba..11. Dreptul 6/92 26. Contractul de concesiune. Regimul general şi de drept internaţonal privat al răspunderii pentru produse.L. S. Luha V.J. Trib. II 5.Mureş 30. C.S. Cas. Gruiu M. Girul cambial nu transmite garanţiile .. S. 232. din 6. C. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. Procesul cambial. Condiţiile şi procedura de numire. Georgescu I. Mustaţă I. Dreptul 1/97 8... 5/93 106 . Turcu I. S.Com. Trăsături generale ale titlurilor de credit. Revista de drept comercial.Com.. Petrescu R. Dec. Săscioreanu. Dreptul 10/1998 33. Pandectele romane. I-II. Trib....C.S. Dec. Revista de drept comercial. Luha V. 1939 25.1941 20. 7-8/1998 28. S. Curentul juridic 2/1998.. Teoria generală a obligaţiilor..1/1993 34. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. Dec.S. nepublicată 4. Răspunderea civilă pentru daune morale. Trib. III 12.Dr. S.93. Teodosescu T. Prescure T. nepublicată 14. C.1935. Curierul judiciar 1939 19. Revista de drept comercial 4/1993 23. Alba. 1991 2. C. Raporturile dintre obligaţiunea cambială si raportul fundamental. Caos III. Dacă bunurile comune ale soţilor pot constitui aport la capitalul social. 11/1927.. Trib. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte.articol. 1974 21. 1926 9.J. citată de Petrescu R. 1969-1975 11. Alba.. Dec. David S. Demetrescu P. Dec.28. Dec. Cas. 1928. nepublicată. Turianu C.. com.. 141/93. T. 1253/95. Dreptul 3/96 7. Bucureşti. Criterii de distingere între actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale statului. Curierul judiciar.K. 152/1995. p.. Com. Dec. R. 487/1935. Dec... Luha V. 243/1996. 159/1993. Revista economică. 15.02.Revista de drept comercial. Revista de drept comercial. nepublicată 6. 1994 10. Jud. 1937 24. III. Trib. 1936. Alba Iulia. Dec. Dec. 1109/1996. Alba. Revista de drept comercial.A..J. Dreptul 4/1993 JURISPRUDENŢA 1. Bucureşti. Dec. 3/1995 27. Con. 1936. Deteşan A. 16.J. Practică judiciară în materie comercială. Tg.Revista de drept comercial. Cecul. Dreptul 9/91 22. II. Ilfov.S... Dreptul 10/92 31.. Executarea cambială. din 29.S. III. 445/1995. Repertoriu de practică civilă. Funcţiile cambiei. I.11. Dec. Revista de drept comercial.. Pandectele romane. Pandectele Romane.. din 5. nepublicată 13. Dec. Georgescu V. 2/1996 32.. Deosebiri faţă de administratorii şi lichidatorii de drept comun. vol. Trib.. Dec. Cas.18. Pandectele romane. com. Jurisprudenţa generală 3. Administratorii şi lichidatorii juridici. Vânzarea comercială internaţională. Luha V... 5675/1993. 1930. Dec. Implicaţii pe planul contenciosului administrativ. David S..

Cas. C. . 867/1955. Pandectele Romane. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale este o procedură specială. Costin.. este o însuşire 1 2 Capitolul XIV a fost reintrodus prin OUG nr. modificare sau desfiinţare se produce prin intervenţia unei fapte de comerţ. 1978 22.S. 219 din 6. care este definită. Art. 720 1 – 72020 Cod procedură civilă.S. derogările sau dispoziţiile deosebite – faţă de procedura de drept comun – care alcătuiesc prin număr conţinut şi sistematizare o reglementare aparte.S. T. Cartea a VI-a – Proceduri speciale. M. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a fi parte în a unui raport juridic comercial litigios a. Raportul juridic comercial. 138/2008. în care conduita părţilor este reglementată de normele de drept comercial şi a căror formare. legii comerciale. Adaptându-se necesităţii dezvoltării relaţiilor economice specifice economiei de piaţă. Bucureşti. . I 19. 138/78. Minea. în măsura în care legislaţia comercială nu oferă o normă specială. T.07. care impun soluţionarea cu promptitudine a litigiilor în materie comercială. după care se soluţionează numai anumite pricini expres determinate prin lege. complementare sau derogatorii de la procedura de drept comun.părţile unui raport comercial sunt calificate (cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă calitatea de comerciant).S. Capacitatea procesuală de folosinţă (capacitatea de a fi parte în proces) Capacitatea procesuală de folosinţă este un aspect al capacităţii civile definită în Decretul nr. Dec. 442/37.2005 M.D. 2 ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii. p. Dreptul 6/95 CAPITOLUL I RAPORTUL JURIDIC COMERCIAL Raporturile juridice născute din fapte de comerţ sunt guvernate de Codul comercial şi legile speciale. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.18. 1078/1935.. Dec. afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel. toţi contractanţii sunt supuşi. Dec. D. I.D. a fost introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.drepturile şi obligaţiile au conţinut preponderent patrimonial. Leş. Radu. se aplică normele Codului civil şi ale legislaţiei civile speciale. Sediul materiei judecării litigiilor comerciale îl constituie art. C.N. Prectica judiciară şi în materie comercială. 31/1954 art. Particularităţi Raporturile juridice comerciale sunt raporturi sociale preponderent patrimoniale. 1983. 1955. I 21. Dec. Constituie proceduri speciale numai complementările.. I. 56 Cod comercial. 5 alin. încât priveşte acest act. 1938. care se aplică numai în cauzele pentru soluţionarea cărora au impus şi determinat un atare regim2. 138/2000. Raportul juridic comercial: . În cazul persoanelor fizice. 104 107 . modificarea adusă Codului de procedură civilă a prevăzut introducerea unei proceduri speciale şi în această materie. dispune: Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Dicţionar de drept procesual civil. capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor.J. Cas. III.este raport de drept material. Capitolul XIV1 numit Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. aprobată prin Legea nr.. ca fiind un complex de norme procedurale.. I 20. C. 591/94. Dec.

Interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim (pretenţiile formulate se nasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege). la soluţionarea litigiilor comerciale sunt societăţi comerciale. preluării datoriilor. Bucureşti. Prin urmare persoana fizică sau persoana juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant. Editura C. personal ( propriu celui care promovează acţiunea sau celui care se apără în proces). 2007. pârât etc.în baza acordului de voinţă a părţilor (transmisiune convenţională). Condiţiile pentru a sta în judecată 1 2 Ioan Leş. cât şi obligaţia unei alte persoane de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa2. fapt pentru care se dobândeşte o dată cu naşterea şi încetează la moartea acesteia sau la data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă1. precum şi pârâtului. În art. 52 108 . Justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului. faţă de debitorul cedat.esenţială şi inerentă persoanei fizice. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. calitatea procesuală poate fi transmisă: .în temeiul legii (transmisiune legală). Altfel spus. Beck. Radu. vânzării bunului litigios. legea nu pretinde şi condiţia capacităţii procesuale de exerciţiu ( cerinţă necesară pentru exercitarea acţiunii).. 1974. 2001. 84 4 Laura Cetean-Voiculescu. Interesul de a fi parte Interesul este o condiţie de ordin subiectiv. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces. şi persoane juridice. născut şi actual (interesul judiciar există şi este actual din momentul încălcării unui drept subiectiv). p. p. Editura All Beck.H.. Deoarece majoritatea persoanelor care participă. 2001. Acţiunea în procesul civil. care conferă cesionarului calitate procesuală activă. 1974. Tratat de drept procesual civil. În cursul activităţii judiciare. în calitate de părţi. Potrivit art. care trebuie să justifice ulterior actele procedurale îndeplinite. 34 Decret 31/1954 este prevăzut că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege. legitimare procesuală activă sau pasivă3. Editura Junimea. în faza iniţială a procesului. 41 Cod procedură civilă:”Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. evidenţiat atât în persoana celui care acţionează în justiţie. Comercialitatea litigiului Pentru a fi parte într-un proces având ca obiect soluţionarea litigiilor comerciale şi pentru a se aplica în cauză procedura specială instituită de 7201 – 72020 Cod procedură civilă. 173 3 Ioan Leş. . p. p. e. p. chiar dacă nu are capacitate procesuală de exerciţiu. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate interveni în cazul: cesiunii de creanţă. trebuie avută în vedere. Iaşi. Bucureşti. cât şi în persoana adversarului acestuia. 79 D. după caz. Din definiţie rezultă că legitimarea procesuală poate fi activă şi pasivă. actul de înfiinţare sau statut. Modalitatea de stabilire a capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinată de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia. Calitatea procesuală Părţile procesului în materie comercială trebuie să beneficieze de calitate procesuală. c. care conferă cumpărătorului. Transmisiunea legală a calităţii procesuale active sau pasive are loc în cazul succesiunii sau al reorganizării persoanelor juridice. Tratat de drept procesual civil. d. Editura All Beck. b. pentru a fi parte în proces. este necesar ca litigiul în cauză să aibă natură comercială4. Bucureşti. care conferă cumpărătorului calitate procesuală pasivă. Prin noţiunea de calitate juridică procesuală se înţelege atât îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie.

prin organele sale... sunt actele persoanei juridice însăşi. Capacitatea de a sta în judecată sau capacitatea procesuală de exercuţiu este definită ca fiind aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a şi-l apăra în proces. p. 1983 3. I. p. I. 2007 2. Porumb. Leş. însă acele acte vor fi semnate şi de persoana. potrivit art. 138-141. Deleanu. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.Potrivit art 42 Cod procedură civilă: “Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate. Radu. Codul de procedură civilă comentate şi adnotat. Bibliografie: 1. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 152 2 Gh. acestea îşi exercită drepturile şi obligaţiile. îi întregeşte capacitatea 2. p. Iaşi. I.S. actele juridice făcute de organele persoanei juridice. vol. care potrivit legii. Dicţionar de drept procesual civil. Tratat de procedură civilă. În proces. Bucureşti.. participă la activitatea judiciară prin reprezentare. Tratat de drept procesual civil. Partea care se găseşte în această situaţie îndeplineşte actele de procedură şi este citată personal în proces. 2000. Bucureşti. Porumb. minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie asistat de către ocrotitorii săi legali. I. Autorizarea vizează împrejurarea în care reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane are nevoie pentru îndeplinirea unor acte de o autorizare specială dată de organul competent. Condiţii pentru exercitarea acţiunii comerciale Pentru exercitarea acţiunii comerciale trebuie îndeplinită condiţia afirmării unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice care trebuie protejată prin intermediul instanţei judecătoreşti. Persoana pusă sub interdicţie este reprezentată de tutorele desemnat de autoritatea competentă.. Deleanu. Radu. Laura Cetean-Voiculescu. 2001. Porumb. 149 109 . M. În cazul persoanelor juridice. D. asistate sau autorizate.H. 1974 1 G. Costin.N.Persoanele care nu dispunde capacitate deplină de exerciţiu participă la activitatea judiciară numai dacă sunt reprezentate. D. Minea. Acţiunea în procesul civil. personal sau prin mandatari aleşi 1. Editura All Beck. Ioan. 2001 5. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. 2000. f... Asistarea operează în cazul persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu deplină. Tratat de procedură civilă. Tratat de procedură civilă. Editura C. p. Capacitatea procesuală de exerciţiu a comerciantului persoană juridică este limitată. iar în lipsa acestora prin tutore. G. Editura Servo-Sat. I 6. Persoanele fizice lipsite total de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie). conform principiului specialităţii. Editura All Beck. 35 din Decretul nr. de scopul pentru care a fost înfiinţată. Leş. care vor fi citaţi alături de minor şi vor semna alături de el toate actele adresate instanţei. vol. asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”. M.. Ioan Leş. Laura.. Bucureşti. Bucureşti. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Editura Servo-Sat. I 4. 31/1954. I. Autorizarea este necesară pentru îndeplinirea actelor de dispoziţie de către reprezentantţii persoanelor juridice. Beck. vol. vol. Editura Junimea. vol. 136. I. Minorii sunt reprezentaţi prin părinţii lor.

H. poate cuprinde derogări. 161 110 . 27-57 3 Ioan Leş. Codul comercial. se detaşează de acţiunea civilă2. 2001. într-o anumită măsură. prevede că “partea interesată în o cauză comercială va putea. p. să ceară să pună sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său. dar Legea comercială şi procedura specială de soluţionare a litigiilor comerciale. 10/2000. Buta. Gh. în principal. reprezintă mijloacele puse la dispoziţia reclamantului de bună credinţă. acţiune comercială se particularizează şi. deodată cu intentarea acţiunei. Asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea. pe de altă parte. Sechestrul asigurător este măsura destinată să indisponibilizeze bunurile mobile şi imobile ale pârâtului.sechestrul asigurător. art. poprirea şi sechestrul judiciar . Beck. 53 2 I. afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător. conform art. reguli speciale. în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa3. având calitatea de comercianţi1.CAPITOLUL II ACŢIUNEA CIVILĂ ŞI LITIGIUL COMERCIAL Acţiunea comercială este mijlocul legal prin intermediul căruia se poate formula o cerere adresată instanţelor judecătoreşti. până la terminarea procesului. de la care împrumută trăsături care pot fi considerate constante ale acţiunii civile. după deosebirile mai jos enunţate.au caracter accesoriu în raport cu acţiunea principală. Procesele în materie comercială sunt cele rezultate din încălcarea drepturilor născute ca urmare a săvârşirii unor fapte de comerţ – obiective. în acest sens. dar sunt 1 Laura Cetean-Voiculescu. în Revista de drept comercial. Editura All Beck. protestat de neplată”. care exprimă particularitatea acţiunii comerciale. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă”. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. prin care se urmăreşte indisponibilizarea şi conservarea bunului care formează obiectul litigiului. 907. Va putea. de asemenea. p. Bucureşti. p. subiective. Bucureşti. 2007. Tratat de procedură civilă. Acţiunea comercială este o formă specifică de exprimare a acţiunii civile. 614 şi următoarele din procedura civilă. 908 alin. art. Legea generală în materia acţiunilor comerciale este Codul de procedură civilă. darea de cauţiune aste obligatorie. cerere privitoare la fapte de comerţ între orice persoane. conformându-se dispoziţiunilor art. Deleanu. nr. unilaterale sau mixte. 1 Cod comercial dispune: “Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune. Acţiunea comercială. Cererea de sechestru asigurător sau de poprire se formulează odată cu intentarea acţiunii În materie comercială. Editura C.

70 2 I. 26 111 .. proprie. j. pentru care s-a înfiinţat acel sechestru. care dispune: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.sitpulate şi unele excepţii referitoare la existenţa unei cambii sau a unui efect de comerţ prestat de neplată. Beck. inclusiv referitor la încheierea. iar banii sunt “fructiferi”.de regulile de procedură arbitrală ale Camerei de Arbitraj Bucureşti. p. interese şi cheltuieli. Regula specială a lipsei formalităţii de punere în întârziere a debitorului în materie comercială se justifică şi prin specificul comerţului. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România . 3 Cod comercial. capital.H. 2007. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. executarea sau desfiinţarea lui. Litigiul comercial Definiţia dată litigiului comercial . fie prin evaluare convenţională2. capitalurile sunt apte să producă beneficii din momentul posedării lor. In cazul raportului obligaţional comercial nu este necesară punerea în întârziere Codul comercial art. Băcanu. nu poate fi considerată ca comerciant. Litigiul va fi comercial dacă priveşte fapte de comerţ definite de art.este orice litigiu derivat dintr-un contract comercial. 2000. persoana fizică sau juridică. emise în temeiul art. 4 Cod comercial. Bucureşti. În comerţ. Necesitatea unei proceduri speciale în materie comercială Trasăturile specifice ale raporturilor obligaţionale comerciale care impun o procedură distinctă. în materie comercială există o prezumţie de comercialitate a tuturor contractelor şi obligaţiunilor unui comerciant. ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din această operaţiune”. 72010 Cod procedură civilă. conform art. 3 Cod comercial este prevăzut expres că sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma. în materie comercială capitalul este productiv. De asemenea. potrivit prevederilor art. 908 alin. art. Editura C. raportat la cea din dreptul comun: 1. ca şi alte raporturi juridice comerciale1. Plata dobânzii de la data la care datoria devine exigibilă se întemeiază pe principiul potrivit căruia. Editura Lumina Lex. iar evaluarea acestei productivităţi se face fie la nivelul dobânzii legale. nu este nevoie de punerea în întârziere. chiar dacă săvârşeşte fapte de comerţ obiective cu caracter izolat poate deveni parte într-un proces în materie comercială. Bucureşti. mai mult. 11 şi 13 din Decretul Lege nr. unde conexiunea şi celeritatea operaţiunilor comerciale. există o prezumţie economică a productivităţii banilor. 5 lit. p. 43 prevede: “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”. 9 Cod comercial: “Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ. cu alte cuvinte. precum şi apărarea creditorilor impun o respectare riguroasă a termenelor. Ediţia a II-a. Regimul juridic al dobânzilor. Neplata la 1 Laura Cetean-Voiculescu. precum şi litiile prevăzute de art. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. În art.

Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. chiar necomerciant. Celeritatea operaţiunilor comerciale reclamă înlăturarea formalităţilor de felul celei de punere în întârziere. având comerţul ca o profesiune obişnuită. Dacă debitorul comercial nu plăteşte la scadenţă. la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului”.H. şi societăţile comerciale. 26/2000. 2007. anatocismul este admis în anumite condiţii şi cumulul dobânzii cu despăgubirile este permis a. Bucureşti. 7 din Codul comercial. nr. şi nu de creditor2. mai ales în condiţiile deprecierii monetare.2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a 1 Laura Cetean-Voiculescu. 9/21. nu sunt fapte de comerţ”. Editura C. dar şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire. Dobânda In cazul în care. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale. Beck. 3. îmbogăţindu-se fără justă cauză de pe urma creditorului1. p.01. Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie. 42 alin. este solidaritatea (dacă părţile nu au stipulat altfel). Principiul comercial ocrotit prin acestă dispoziţie este cel al protecţiei creditorului. în funcţie de care se stabileşte dobânda legală. prezumţia se aplică şi în privinţa fidejusorului.termen a unei obligaţii comerciale poate antrena efecte negative în lanţ. 3 al art. Excepţia de la regula solidarităţii codebitorilor este prevăzută de alin. acesta poate urmări pe oricare dintre debitori. ponderată cu volumul tranzacţiilor. 1 Cod com. diminuat cu 20%. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. In materie comercială dobânda curge de drept. Nicolae. 9/2000: “ Dobânda legală se stabileşte. afară de stipulaţiune contrarie. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. dar numai în cazul operaţiunilor care nu sunt fapte de comerţ în ceea ce-i priveşte. 96-97 2 Pentru detalii a se vedea: M. între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul. 362/2002 112 . pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs. 9/20003 “… sumele socotite în bani cu acest titlu. a fost aprobată prin Legea nr. în materie comercială. Dobânda este definită în art. Potrivit art. 42 Cod com. 2. în Revista de drept comercial. Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care. obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii.G nr. sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ. datorită interdependenţei operaţiunilor comerciale. publicată în Monitorul Oficial nr. în cazul în care garantează o obligaţie comercială. la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. In toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. 12/1997. 42 Cod comercial: “În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs. p. Aceeaşi presumpţiune există şi contra fidejusorului. fiecare dintre aceştia garantând cu bunurile sale executarea de către ceilalţi a părţii ce le revine din întreaga datorie. este cel din prima zi lucrătoare a anului. chiar dacă acesta este necomerciant. care garantează o obligaţiune comercială. Codebitorii comerciali răspund solidar Art. Regula stabilită de art.: când răspunderea ar aparţine necomercianţilor. încât îi priveşte. 6 din OG nr. Cuantumul dobânzi este stabilit potrivit art. iar riscul insolvabilităţii unuia va fi suportat de codebitorii săi. el se foloseşte de bani. se va plăti dobânda legală. 3 din OG nr. 112-124 3 O. Regula specială a fost instituită în vederea protecţiei creditorilor şi asigurării securităţii operaţiunilor prin posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui codebitor.

e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit. 48-49 113 . răspunde de suma datorată. Cărpenaru. art. 1088 Cod civil şi deci este admis cumulul dobânzilor cu depăgubirile. 1088 Cod civil: “ La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare. afară de cazurile în care.mandatarul care schimbă destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului. în Revista de drept comercial. prevede că: ”În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 8 OG 9/2000): . deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice altă acţiune. dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Prescure. fidejusorul beneficiază de cumulul dobânzilor şi al daunelor interese (art 1669 Cod civil). I. Prin OG nr. la termen. Anatocismul (capitalizarea dobânzilor) Anatocismul reprezintă o convenţie prin care părţile stipulează ca dobânda să se capitalizeze prin adăugarea la suma datorată şi prin producerea de dobândă în continuare. 422. 4 OG 9/2000) b.României va fi publicat în Monitorul Oficial al României.dobânzile să fie datorate pe cel pe un an. dobânda legală este de 6% pe an. dobânzile se cumulează cu daunele interese în cazurile arătate de art. atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină. care se particularizează prin aceea că ele sunt anticipat evaluate de către legiuitor. Schiau. asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite. . Legea admite şi excepţii. 1088 Cod civil: . p. 8 din ordonanţă. afară de regulile speciale în materie de comerţ. In relaţiile de comerţ exterior sau în alte relaţii economice internaţionale. 31/1990. pentru detalii: T. în caz de dol sau fraudă (art.dobânzile să fie scadente. 12/1999. Drept comercial român. 2. prin grija Băncii Naţionale a României”. potrivit art. încheiată în acest sens. Bucureşti.potrivit art. de fidejusiune şi societate. iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul. după lege. . Partea I. nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. 31/1990). Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. Anatocismul nu este permis în cazul contractului de cont curent şi atunci când legea dispune altfel. deoarece dobânzile sunt în realitate daune-interese de întârziere (daune moratorii). asociatul.în acţiunea de regres contra debitorului. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. În materie comercială nu poate fi aplicat art. este o condiţie esenţială pentru derularea în bune 1 St. dobânda curge de drept”. 2007. 84 alin. nr. 2 Legea nr. p. Dobânzile nu se pot cumula cu dauneleinterese1. 383 Cod comercial). Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. Universul Juridic. anatocismul fiind permis cu respectarea următoarelor condiţii (alin. în afară de daune. D. .dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat. c. În mod excepţional. 4.existenţa unei convenţii a părţilor. 1021 din Codul civil”. cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor (art. Interdicţia acordării termenului de graţie în cazul obligaţiilor comerciale se explică prin faptul că executarea obligaţiei. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie Codul comercial art. Cumulul dobânzii cu despăgubirile Potrivit art. . . (art. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. 44. 65 ali 2 din Legea nr.2/2000 sunt stabilite condiţiile în care este permis anatocismul: Astfel. chiar penală.

el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat. Pentru detalii: D. Imprimeria Naţională. Cărpenaru. Neefectuarea unei plăţi la termen poate avea repecusiuni asupra obligaţiei pe care creditorul. al primelor de asigurare. Bucureşti. 40 Cod comercial) Regulile speciale privind determinarea preţului asigură criterii pentru soluţionarea litigiilor şi. 41 Cod comercial. Drept comercial român. Editura Lumina Lex. 1932. navlului. facilitează circulaţia mărfurilor5. 4/2001. pentru a asigura securitatea în justiţie a cauzelor comerciale4. pentru a consolida creditul comercial. Universul Juridic. 121 4 D. aplicarea procedurii insolvenţei2. 7. In raporturile comerciale. In materie comercială operează principiul libertăţii probaţiunii Specificul probelor în dreptul comercial este definit Potrivit art. 32-39 3 St.D. Din prevederile art. Georgescu. 2007. p. în materie comercială. Universul Juridic. 1191 din codul civil. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. D. Bucureşti.L. după cursul pieţei celei mai apropiate.condiţii a activităţii comerciale. Termenul de graţie. plata va putea fi făcută în moneda ţării. Bucureşti. sau. obligaţia debitorului trebuie să aibă caracter comercial3. 2007. la rândul său. Nu este permis retractul litigios 1 2 I. Gerota. 157-158 5 St. art. după acelea ale locului celui mai apropiat. iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb. p. preţul poate fi stabilit şi în monedă străină. cu martori. (art. în lipsă. Cărpenaru. 424. are drept corolar libertatea probei în litigiile comerciale. după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii. 57 I. mărfurilor. p. În contractele comerciale. p. transporturilor. Gerota. p. 1932. p. în contract să fie stipulat termenul de executare. nr. De asemenea. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. implicit. Imprimeria Naţională. teoria generală a obligaţiilor comerciale. 6. Drept comercial român. Reguli speciale instituite de lege privind preţul în obligaţiile comerciale Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor. Instrumentul probatoriu al unui drept comercial trebuie: să facă deplină credinţă. de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art.D. dispune: “Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţară şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile. 418 114 . 44 Cod civil rezultă condiţiile în care operează interdicţia legală a acordării termenului de graţie: obligaţia debitorului trebuie să rezulte dintr-un contract sinalagmatic. Deleanu. afară numai dacă contractul poartă clauza "efectiv" sau o altă asemenea”. sau după orice fel de probă. Bucureşti. o are faţă de alţii. Drept comercial român. D. 5. al efectelor publice şi al titlurilor industriei. cursul schimbului. acordarea termenului de graţie ar duce la dezorganizarea activităţii comerciale. Bucureşti. înRevista de drept comercial. prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă” Libertatea contractuală este principiul fundamental al obligaţiilor comerciale. Necesitatea apărării creditorului şi a circulaţiei bunurilor cere ca obligaţia să se execute întocmai şi la termenul stipulat 1. să fie uşor de confecţionat pentru a nu stânjeni celeritatea în circulaţia bunurilor comerciale. teoria generală a obligaţiilor comerciale. proba să fie uşor de administrat. 1994. 46 Cod comercial “Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte registrele părţilor. putând duce la executări silite. pot fi utilizate ca mijloace de plată şi efecte de comerţ.

2007 3. Schiau. I.. I. care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului. 2000 2.. I. Georgescu. 1932 8. Gerota. 12/1997 10. Laura. Ioan.. Tratat de procedură civilă. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. Regimul juridic al dobânzilor.. 2007 4. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Ediţia a II-a.Retractul litigios este o măsură de protecţie a debitorului împotriva actelor de speculaţie ale cumpărătorilor de drepturi litigioase. 1994 7. Drept comercial român. Cărpenaru. Editura All Beck. Universul Juridic. nr. Buta. Gh. Leş. 12/1999 115 . în Revista de drept comercial. Laura Cetean-Voiculescu. în Revista de drept comercial. la formarea contractului. Drept comercial român. Bucureşti. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat. 2001 9. Editura Lumina Lex. Beck. 45 Cod comercial “Contractul litigios prevăzut de art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Editura Lumina Lex.D. Bibliografie: 1. Prescure. nr. 4/2001 6.. Bucureşti. ori din intenţiunea părţilor contractante... prevede: “Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract. St. Legea comercială a instituit reguli speciale pentru determinarea locului executării obligaţiilor comerciale Articolul 59 Cod comercial. în Revista de drept comercial. nr. Băcanu. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial. în Revista de drept comercial. 1402. Deleanu.. Deleanu. Potrivit art.. atunci predarea se va face în acel loc”. Nicolae. nr. Termenul de graţie. I. În lipsa de o clauză expresă. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. Editura C. M. I. D. D.. Imprimeria Naţională. Acţiunea comercială. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial” 8. Bucureşti. T... sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei.H. 10/2000 5.L. Teoria generală a obligaţiilor comerciale.

putem vorbi despre: 1. are caracter necontencios. 5/2001 modificată prin Legea nr. 3/2003. Nicolae. respectiv tribunalul comercial. nr. Papadopol.CAPITOLUL III TIPURI DE ACŢIUNI COMERCIALE Acţiunea comercială În funcţie de domeniul sau instituţia de drept comercial din care fac parte. . 10 3 I. iar unii autorii susţin că faza soluţionării cererii de către tribunalul. majoritatea autorilor susţin opinia caracterului necontencios. în Dreptul nr. dimensiune esenţială a oricărei economii funcţionale. Deleanu. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. mult mai rapid decât înainte. prin intermediul căreia aceştia îşi pot recupera creanţele băneşti lichide. Acţiuni pentru aplicarea unor măsuri asigurătorii ????????????????????? b. 1/2002. 90-107 116 . D. 9/2002. B. iar faza soluţionării cererii în anulare a ordonanţei de somare are caracter contencios3. certe şi exigibile. Somaţia de plată Creditorii au la dispoziţie o procedură judiciară mult simplificată. în Dreptul. există autorii care susţin caracterul contencios2 al procedurii somaţiei de plată. 5/2002. Procedura specială a somaţiei de plată. Acţiuni în unele proceduri speciale a.este o procedură necontencioasă. Prin OG nr. 295/2002. p. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. Acţiuni privitoare la fondul de comerţ ??????????????? 2. în Dreptul nr. nr. pentru explicaţii şi lămuriri. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. Procedura somaţiei de plată în P. S. precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată. judecătorul citează părţile. 170-171. p. Leaua.este o procedură facultativă ( nu exclude utilizarea acţiunilor de drept comun pentru valorificarea creanţelor şi obţinerea titlului executoriu). Caracterele procedurii somaţiei de plată: . Petre.R. In cadrul procedurii necontencioase. Onica-Jarka. p. 195/2004 C. In doctrină. 4. B. 5/20011 s-a urmărit imprimarea unei dinamici pozitive circuitului economic al banilor. 1 2 OG nr. p.

emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul). . derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite. 5/2001 “ Procedura somaţiei de plată se desfăşoară. precum şi dobânzile. 9/2002. . întrucât puterea de lucru judecat se impune şi în cadrul procedurii somaţiei de plată.dreptul la acţiune să nu fie prescris.1 . fie recunoscute de dânsul.este o procedură specială. . care constituie titlu executoriu.. 2007. 178-179 2 Laura Cetean-Voiculescu. . publicată în Revista de drept comercial nr.temeiul de drept al obligaţiei de pltă să fie de natură contractuală . lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani. Competenţa materială să judece o astfel de cerere o are instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond.creanţele să reprezinte obligaţii de plată a unei sume de bani.03.2002. Bucureşti. ori determinate potrivit unui statut. fie emanând de la debitor. fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă.Dacă creditorul primeşte plata datoriei ori se declară că este mulţumit cu întelegerea asupra plătii. la cererea creditorului. deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor).sumele de bani datorate trebuie să rezulte dintr-un înscris. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Editura C. regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. . Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi admisă procedura somaţiei de plată: Potrivit art. regulament sau altui înscris. fie contract încheiat între părţi.să nu existe hotărâre judecătorească de obligare a debitorului la plata creanţei2.să nu existe hotărâre judecătorească de respingere a acţiunii creditorului privind valorificarea creanţei băneşti. Pe parcursul desfăşurării procedurii: . majorările sau penalităţile datorate potrivit legii care se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective. lucrări sau orice alte prestaţii. Beck. lichidă (câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice. în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe.A. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective”. judecătorul închide dosarul şi pronunţă o încheiere irevocabilă.. p. chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală) şi exigibilă (creanţă cu scadenţa împlinită. adm. 1 din OG nr.creditorul – persoană fizică sau persoană juridică – să dispună de o creanţă certă (existenţa rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte. lucrări sau orice alte prestaţii.H. s. . . Obiectul cererii îl formează suma ce reprezintă obligaţia principală a debitorului.com. Suma ce reprezintă obligaţia prevazută de lege. C.cont. 1 Dec nr. 233/7. însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. dacă s-ar judeca conform procedurii de drept comun. chiar neautentice.înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. p. 114 117 . Timişoara.în contractul care constată obligaţia de plată a sumei de bani să nu existe clauze compromisorii. Cererea de emitere a unei ordonanţe care să conţină o somaţie de plată se adresează preşedintelui instanţei de la domiciliul debitorului persoană fizică sau sediul debitorului persoană juridică. precum şi dobânzile. asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut.

cel interesat poate face contestaţie la executare. Totodată titlul. In acest caz. Cartea a IV-a. dar numai în cazul în care nu a formulat cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. o astfel de ordonanţă irevocabilă va fi investită cu formulă executorie. potrivit convenţiei părţilor1. două modalităţi prin care ordonanţa iniţială să rămână irevocabilă: fie debitorul nu a apelat la acţiunea în anulare în termenul legal de 10 zile. . În această situaţie debitorul nemultumit poate introduce o acţiune în anulare a ordonanţei (acţiune specifică procedurii somaţiei de plată. litigiile referitoare la lucrurile care nu sunt în comerţ. 341 Cod proc. Dacă acţiunea în anulare este admisă. judecătorul anulează ordonanţa iniţială şi pronunţă o hotărâre irevocabilă. Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu.. pentru arbitrajul ocaziţional. Potrivit art. referitor la organizarea arbitrajului părţile pot alege între arbitrajul ocaziţional ( când părţile dispun de libertatea deplină de a-l organiza şi de a-i stabili procedura potrivit înţelegerii dintre ele. Regula generală este prevăzută în art. Bucureşti. 340 şi art. după caz. Despre arbitraj. Arbitrul unic sau. dar acţiunea i-a fost respinsă. specificul constă în faptul că îşi încetează activitatea odată cu pronunţarea sentinţei sau cu expirarea termenului arbitrajului) şi arbitrajul instituţional (când părţile încredinţează organizarea arbitrajului unei instituţii specializate. prin convenţia arbitrală. arbitrii învestiţi constituie. Tăbârcă. Astfel investită. creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Drept procesual civil. Editura Universul juridic. 340 Cod proc. La cererea creditorului. ordonanţa constituie titlu executoriu.instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. Persoanele care dispunde capacitate de exerciţiu pot conveni să soluţioneze litigiile patrimoniale dintre ele.Dacă se consideră că nu îndeplineşte condiţiile cerute de această procedură. derogatorie de la căile de atac de drept comun atât prin termenul în care poate fi introdusă -10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanţei. c. precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte. este o formă de justiţie privată.. se comunica şi debitorului. Dacă acţiunea în anulare este respinsă. învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. 313 118 . emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor. 10 din OG nr. Există. arbitrajul instituţional beneficiază de structuri permanente. uneia sau mai multor persoane. care au rolul 1 M. Arbitrajul va avea aceeaşi natură şi când este organizat de către un terţ. judecatorul respinge cererea creditorului şi emite o ordonanţă irevocabilă. potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă. pe calea arbitrajului. tribunalul arbitral”. care se eliberează creditorului. Potrivit art. 5/2001. cât şi prin instanţa competentă să o judece . conflictele colective de muncă. II. 2005. judecătorul admite în tot sau în parte cererea creditorului. în sensul dispoziţiilor de faţă. In România. fie a acţionat în acest sens. potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila.civ: “Arbitrajul poate fi încredinţat. sau litigiile privind lichidarea judiciară). precum şi termenul de plată (între 10 şi 30 de zile. p. în afara de cele referitoare la drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţii (litigiile privind statutul persoanelor. dacă părtile nu se înţeleg altfel). Acţiuni derivate din procedura arbitrajului comercial Arbitrajul comercial reglementat în Codul de procedură civilă. în copie. ordonanţa iniţială devine irevocabilă prin hotărâre judecătorească.Dacă se constată existenţa unei datorii.civ. litigiul soluţionându-se după regulile stabilite de această instituţie. vol.

să asigure constituirea tribunalului arbitral, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Avantajele arbitrajului - judecarea mai rapidă, mai puţin formală, mai suplă – fac din acesta o modalitate privilegiată de soluţionare a litigiilor. Avantajul major al arbitrajului îl constituie confidenţialitatea1, reglementată în art. 353 lit. c, Cod procedură civilă, care se impune ca o regulă fundamentală opusă publicităţii proprii procesului judiciar care se poate constitui uneori ca o gravă sancţiune comercială cu caracter destabilizator pentru părţi. Convenţia arbitrală reprezintă un contract bilateral, consensual şi comutativ; este un act de dispoziţie (pentru că părţile renunţă la garanţiile specifice justiţiei de stat, iar pe de altă parte se obligă să execute o sentinţă arbitrală, ce poate impune plata unei sume de bani sau transferul proprietăţii asupra unui bun). Potrivit art. 343 Cod proc.civ. , convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis. Forma depinde de momentul în care intervine acordul de voinţă (înainte de naşterea litigiului sau după). - clauza compromisorie. Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă. - Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Dacă în contractul principal părţile au inserat clauze compromisorii sau au realizat o înţelegere de sine stătătoare, în forma compromisului, litigiul comercial în cauză va fi soluţionat pe calea arbitrajului, competenţa instanţelor judecătoreşti fiind exclusă. Cu toate acestea instanţa va reţine spre soluţionare procesul: dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală; dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate sau inoperantă; dacă tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenţie arbitrală. În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (art. 3434 Cod proc.civ.) Efectele convenţiei arbitrale se produc numai între cei care au încheiat-o sau au semnat-o – în urma clauzei compromisorii – ea nu poate fi opusă terţilor chiar dacă aceştia sunt în contractul principal. Pentru atragerea terţilor în cadrul procedurii arbitrale, sub forma intervenţiei voluntare sau forţate, trebuie ca terţul să fie şi el parte în convenţia arbitrală, sau ulterior declanşării litigiului arbitral părţile iniţiale şi terţul să încheie un compromis în acest sens. Efectele de natură procedurală se referă la excluderea competenţelor instanţelor judecătoreşti pentru litigiul în cauză şi instituirea competenţei arbitrilor de a soluţiona litigiul. Instanţele judecătoreşti au competenţa de a rezolva trei categorii de cereri: cele privind soluţionarea incidentelor privind organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; cererile de anulare a unei hotărâri arbitrale; cererile de investire cu formulă executorie a hotărârilor arbitrale. Potrivit art. 342 Cod proc.civ: “ Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea

1

O. Calmuschi, R. Munteanu, Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor, în Registrul de Drept Privat nr. 2/2002, p. 17

119

arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”. Sentinţa arbitrală se comunică părţilor în termen de o lună de la data pronunţării, are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. Desfiinţarea sentinţei arbitrale se poate obţine numai prin acţiune în anulare (numai pentru motivele prevăzute în art. 364 Cod proc.civ.), care poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării şi este de competenţa instanţei judecătoreşti imediat superioare celei ce ar fi competentă dacă nu s-ar fi încheiat convenţia arbitrală. Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs. Acţiunea în anulare are o natură juridică controversată, fiind calificată drept recurs, cale de atac extraordinară, acţiune principală de control judecătoresc, cale de atac specială1, până la a o considera o formă de control judecătoresc ce se realizează pe cale de acţiune, opinie împărtăşită şi de noi. d. Acţiuni privitoare la procedura insolvenţei Procedura insolvenţei este o procedură specială căreia îi vor fi aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Art. 1 din Legea nr. 85/2006 precizează sfera persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care pot intra sub incidenţa acestei legi, iar procedura insolvenţei a fost defalcată în două categorii2: - procedura generală: se aplică societăţilor comerciale, societăţilor cooperative, organizaţiilor cooperatiste, societăţilor agricole, grupurilor de interes economic, oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice; - procedura simplificată: se aplică comercianţilor, persoane fizice, acţionând individual; asociaţiilor familiale; comercianţilor enumeraţi la alin. 1 în anumite condiţii; debitorilor care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1 în anumite condiţii; societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive şi debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară. Este considerată procedură specială deoarece: - organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul (art. 5 din Legea nr. 85/2006); - procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 sunt de competenţa tribunalului, respectiv a tribunalului comercial specializat, în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului şi sunt exercitate de judecătorul-sindic; - hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006); - judecătorului-sindic care a pronunţat o hotărâre într-o etapă a procedurii insolvenţei, nu-i sunt aplicabile prevederile art. 23 şi art. 24 Cod de procedură civilă privind incompatibilitatea şi abţinerea.
1

V.M Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, p. 612; Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului, în Revista de drept comercial, nr. 12/2002; Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. 1/2002, p. 76-83; Ioan Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 256-258; E. Oripencu, M. Cozmanciuc, Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 9/1995, p. 15 2 Laura Cetean-Voiculescu, Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 126-127

120

În cadrul procedurii insolvenţei pot fi exercitate următoarele acţiuni şi cereri: - cererile introductive pentru începerea procedurii, sunt formulate de către creditor, debitor sau de către orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege – art. 26 alin. 1 Legea nr. 85/2006; - contestaţiile debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii (art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006) - opoziţiile creditorilor la deschiderea procedurii; - cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; - cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă; - acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; - contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; - cererile administratorului judiciar, prevăzută în art. 105 Legea nr. 85/2006: “ Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele. Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere”. e. Ordonanţa preşedinţială Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. În materie comercială, ordonanţa preşedinţială poate constitui un mijloc procedural deosebit de util pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru luarea oricăror măsuri ce reclamă o intervenţie promptă a justiţiei1. Folosirea ordonanţei preşedinţiale în litigiile comerciale este supusă condiţiilor privind urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei, vremelnicia măsurii luate. Ordonanţa preşedinţială nu poate fi folosită: - pentru evacuarea dintr-un spaţiu comercial când părţile îşi dispută chiar dreptul de proprietate asupra acestuia2; - pentru încetarea calităţii de administrator prin modalitatea de revocare; - pentru excluderea unui asociat din societate; - asupra valabilităţii unui contract de credit sau a unui contract de garanţie, prin radierea lui din cartea funciară3; - pentru înregistrarea în registrul de acţiuni a emitentului uneri cesiuni 4. Legea nr. 31/1990 prevede în art. 133 alin. 1: “O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”, prin lege specială se face trimitere expresă la posibilitatea folosirii ordonanţei preşedinţiale. 3. Acţiuni privitoare la societăţile comerciale
1 2

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 C.S.J., s. com., dec. nr. 147/1996, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1996, p. 319 3 Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 4 C.S.J., s.com., dec. Nr. 815/1995, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1995, p. 376

121

Beck. Ei răspund în mod 1 Laura Cetean-Voiculescu.acţiunea în regularizare a neregularităţilor constatate după înmatriculare Legea nr. fie că atrag nulitatea societăţii. i-a pus în întârziere. p. 2007. la data constituirii societăţii. 56 Legea nr. prevăzut de lege. după ce. . fie că nu atrag această sancţiune. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. prin încheiere. 31/1990. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire (art.recursul declarat împotriva încheierilor judecătorului delegat referitoare la înmatriculare sau la oricare înregistrări în registrul comerţului. judecătorul delegat. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. 48 dispune: “În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. va respinge. 31/1990. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie. aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii. obiectul său de activitate. subscris şi vărsat. motivat. se susţine că neregularităţile. s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim. . obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. în Dreptul nr.cererea de înmatriculare a societăţii în registrul comerţului În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal. În doctrină2. . Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. toţi fondatorii au fost. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării.cererea de înmatriculare a societăţilor comerciale în registrul comerţului Articolul 36 din LSC prevede: În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. dacă este cazul. societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor. 46 LSC: Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. Editura C. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii. 130-133 2 C. . 5/2005. Leaua. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii. art. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii. Bucureşti. cererea de înmatriculare. . potrivit legii. prin notificare sau scrisoare recomandată. Dacă societatea nu se conformează. Acţiuni referitoare la constituirea societăţilor comerciale1 (acţiunile se referă la cererile de regularizare a societăţilor comerciale în cazul încălcării condiţiilor de fond sau de formă pentru constituirea societăţilor). primii administratori sau.a. 47 LSC). . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. să le regularizeze. vor putea fi invocate în cadrul unei acţiuni în regularizare.H. nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică.acţiunea în regularizare a neregularităţilor existente înainte de constituirea societăţii comerciale Potrivit art. incapabili. fondatorii. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi. 76-84 122 .acţiunea în declararea nulităţii societăţii înmatriculate în registrul comerţului Potrivit art. p. primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.

143 123 . precum şi administrarea altor dovezi. . tribunalul de la sediul societăţii. 212 LSC). p. în contul părţilor. Acţiuni privind dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale Dizolvarea societăţiilor se dispune direct de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art. pe lângă acţiunea în excludere. Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac. Judecătorul delegat va putea dispune. c. Bucureşti.acţiunea în dizolvarea societăţii pentru cazul imposibilităţii realizării obiectului de activitate sau realizarea obeictului de activitate stabilit. Leaua. prin încheiere.opoziţiile. conform art. în cazurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. în urma unor pierderi. 228 şi art. . . 229 din Legea nr.cererea de înregistrare în registrul comerţului a actului modificator.acţiunea în excludere a asociatului. Acţiuni privind modificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale Acţiunile ce pot fi exercitate sunt: . . . 31/1990. 228 lit. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. b. se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. . 31/1990.acţiunea în constatarea dizolvării societăţii. Acţiunile ce pot fi exercitate cu privire la dizolvare1 sunt: . poate dispune. 31/1990.acţiunea în declararea nulităţii societăţii comerciale. Editura C. 1. efectuarea unei expertize. 36 alin. coroborat cu art 153 24 alin. g. 1 C. Dacă asociaţii nu sunt consultaţi în legătură cu eventuala prelungire a duratei societăţii. poate fi introdusă şi acţiunea în stabilirea drepturilor asociatului exclus. b. efectuarea consultării. 1 din Legea nr. 2 LSC. 2007. Beck. de către oficiul registrului comerţului.cererea de efectuare a consultării asociaţilor privind prelungirea duratei societăţii. prin încheiere motivată. 31/1990. e. soluţionarea aparţine instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului. f. 222 LSC. fără ca asociaţii să decidă prelungirea duratei acesteia. . 37 LSC) Cererile şi căile de atac sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.acţiunea în declararea nulităţii prospectului de emisiune (art. 83-102.solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii. 227 lit. în condiţiile art. pentru motive temeinice. c. Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai în condiţiile prevăzute de art. în Dreptul nr.H. 119 alin. ori în condiţiile Codului de procedură civilă.(art.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care directoratul constată că. la cererea oricăruia dintre asociaţi. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.acţiunea în încuviinţarea retragerii din societate. art. 56 Legea nr. în cazul în care durata societăţii a expirat. La începutul fiecărui an judecătoresc. . prin poştă. preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului. . Controlul legalităţii actelor sau faptelor care.recursul îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în urma opoziţiilor. 2/2003. Documentele care trebuie anexate cererii. Laura Cetean-Voiculescu.acţiunea în dizolvarea societăţii la cererea oricărui asociat. . cu scrisoare recomandată. activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris şi adunarea generală nu hotărăşte reîntregirea capitalului sau reducerea lui la valoarea rămasă. sunt prevăzute în art. potrivit legii. ataşându-se recipisa la dosar. 138.

. 132 din Legea nr. . datorită acestor cauze. Acţiuni privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului Caracteristica acţiunilor privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului constă în faptul că sunt în competenţa judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. . d.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care capitalul social se reduce sub minimul legal. Beck. f.cererea de înmatriculare în registrul comerţului. formulată de către persoana fizică sau persoana juridică prejudiciată prin înmatricularea sau menţiunea în registrul comerţului. Art. în condiţiile art. Acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor şi ale acestora împotriva societăţii 1. Acţiuni privind hotărârile Adunării Generale a Asociaţilor . .acţiunea în nulitate a hotărârilor adunării generale pentru cazurile în care se invocă motive de nulitate absolută. incapacitatea.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care mumărul acţionarilor scade sub minumul legal. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. e.opoziţia la hotărârea asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale.acţiunea în dizolvarea societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată. Editura C. Deşi atribuţiile judecătorului delegat au dublu caracter: litigios şi administrativ.recursurile declarate de persoanele nemulţumite împotriva rezoluţiilor sau încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului. Acţiunile şi cererile din această categorie sunt: . precum şi cererea de radiere a acelei menţiuni. . . când.cererea de radiere ( a societăţii comerciale în urma dizolvării şi a unor înregistrări) din registrul comerţului. excluderea. . acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor 1 Laura Cetean-Voiculescu. .opoziţia la hotărârea asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. . retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi. 148-149 124 .. societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni prin falimentul. 10 alin.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. 31/1990 prevede unele norme procedurale referitoare la această acţiune.cererea de înscrierea menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. 31/1990. p. încheierile acestuia au natura juridică de hotărâri judecătoreşti. .acţiunea în faliment a societăţii comerciale. Bucureşti.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. . 2007. 1 Legea nr. la mutarea sediului sau la forma societăţii1.H.cererea de retragere a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate. .cererea de anulare sau de modificare a titlului în baza căruia s-a făcut o menţiune în registrul comerţului.

31/1990). pe cont propriu sau al altei persoane.acţiunea pentru anularea titlului pierdut. . . vol. bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane. acţiuni ale administratorilor împotriva societăţii . fără a-i anunţa în prealabil pe ceilalţi administratori. p.opoziţia. 1936. 2. 5. Tiparul Românesc.răspunderea contractuală este atrasă de neexecutarea sau neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate prin contracte.acţiunea în daune ce aparţine societăţii împotriva asociatului care.acţiunea în răspundere împotriva comanditarului care a încheiat operaţiuni în contul societăţii fără a avea o procură specială dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. cenzori sau asociaţi cu răspundere limitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect. şi pe de altă parte. din funcţia de administratori g. . Tratat de drept cambial. nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art. Acţiuni în răspundere contractuală sau delictuală . interese contrare acelora ale societăţii. Bunurile. Editura Continental. . Asociatul care contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii.acţiunea în revocare însoţită de răspunderea pentru daune a administratorilor care sunt concomitent şi fără autorizarea consiliului de administraţie. nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune. într-o operaţiune determinată. 1998. sustras sau distrus ( acţiune numită în doctrină. Creditorul cambial care doreşte să-şi realizeze creanţa are la dispoziţie: procedura unui proces cambial şi o procedură specială execuţională întemeiată pe ideea că titlul cambial este un titlu executor. Alba Iulia. Cristoforeanu. vol. administratori. Bucureşti. fără votul său. are. ori exercită acelaşi comerţ sau altul concurent. .acţiunea în pretenţii pentru beneficiile rezultate din operaţiunea (când administratorul şia substituit o altă persoană pentru a administra societatea. 4. V. 79 Legea nr.acţiunea în revendicare cambială. D. dacă. Acţiunile societăţii împotriva asociaţilor şi ale asociaţilor împotriva societăţii . 622-690. . pe nedrept. membri ai comitetului de direcţie sau directori ai unei societăţi pe acţiuni. p. . II. Luha. 1947. 455-476. Acţiuni în materia efectelor de comerţ Principalele categorii de cereri: . Gălăşescu Pyk.cereri de investire cu formulă executorie. 112 125 . membri în comitetul de direcţie.răspunderea delictuală este atrasă de săvârşirea unor fapte ilicite producătoare de pagube. 1 E. Cambia şi biletul la ordin.. Bucureşti. II.acţiunea în restituirea beneficiilor şi acţiunea în despăgubiri pentru daunele cauzate de asociatul care a întrebuinţat capitalul. pe cont propriu sau pe contul altuia. Editura Curierul Judiciar.acţiunea în daune pentru cazul în care au fost revocaţi. fără consimţământul scris la celorlalţi asociaţi ai societăţii în nume colectiv. Drept comercial. amortizarea cambiei1). fără a avea în mod expres această facultate. .acţiunea în răspundere pentru cazul în care un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni care depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care-l exercită societatea. p.

V. în Revista de drept comercial. 4. Editura C. Editura Curierul Judiciar. 8. Beck. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 6. p. 11/1991). R. Acţiuni rezultate din fapte de concurenţă neloială Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă. E. Acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului.H.M. V. de execuţie a lucrărilor. I. Acţiuni din domeniul bancar Codul comercial. 1).. art. p. II. Statutul dreptului bancar. 1/2002 Cristoforeanu. Bucureşti. 7. 1 Bercea. Dreptul bancar este definit în doctrină. în Revista de drept comercial. 12/2002 Ciobanu. Bercea. Laura. (art. nr. Bibliografie: 1. în vederea promovării intereselor consumatorilor. în Revista de drept comercial. Editura Naţional. 130-136 126 .. 7. operaţiunile de bancă şi schimb. 5/2002 Laura Cetean-Voiculescu. o măsură necesară a fost cea referitoare la protecţia. Constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor. 11/1991) In vederea aderării României la Uniunea Europeană. acesta va solicita judecătoriei încuviinţarea executării silite a debitorului în temeiul contractului de credit sau a contractului de garanţie imobiliară încheiat cu banca. V. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile asumate prin încheierea contractului de credit cu o bancă. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Munteanu. dreptul comercianţilor care speculează asupra monedei şi creditului2... 21/1996. menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal. Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. Bucureşti. 2007. în Registrul de Drept Privat nr. (Legea nr. vol. Bucureşti. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului. potrivit uzanţelor cinstite.6. (art. va interveni procedura executării silite prin intermediul unui executor bancar. 2007 Ciobanu. 1936 Deleanu.11 consideră ca fapte de comerţ obiective.. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. ca fiind un drept profesional. 2 din Legea nr. 3.M. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. L. în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului.M.. vol. 6/2003. nr. nr. iar litigiile apărute sunt guvernate de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la soluţionarea acestor litigii1.R. Banca este un comerciant şi încheie acte juridice şi operaţiuni comerciale. 2. 6/2003 Calmuschi.. O. Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor. Bucureşti.H. Tratat de drept cambial. 1997 Ciobanu. nr. 169 2 L. Beck. cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. II. 7 din Legea nr.. Editura C.. 3 pct. Statutul dreptului bancar. art. Procedura somaţiei de plată în P. 5. 2/2002 Cetean-Voiculescu.

9/2002 C. s. Alba Iulia. com. 147/1996. Bucureşti. Cambia şi biletul la ordin. II. 2005. 2001 Nicolae. 12.. C.. adm. în Dreptul. Bucureşti. Gălăşescu Pyk.. Procedura specială a somaţiei de plată. nr. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. B. Timişoara. Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale. vol. 9/2002 Oripencu.. 21.. Ioan. C. în Dreptul nr. Culegere de decizii pe anul 1996 C. dec. 18. 22. Bunurile. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. Drept procesual civil... Onica-Jarka. 11.. Editura Continental. Tratat de drept procesual civil. 16.2002. S.9. 2001 Leş. C.J.com. 5/2005 Leaua...A. 17. 1947 Leaua. publicată în Revista de drept comercial nr.com. 295/2002. vol. 2/2003 Luha. Editura Universul juridic. vol. dec. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. Nr. II. Drept comercial. Petre. Comentariile Codului de procedură civilă. C. în Dreptul nr. B.. în Dreptul nr.J. II Dec nr.... 19. în Dreptul nr. Editura All Beck. M.. 9/1995 Papadopol.. Ioan. Cozmanciuc. Bucureşti.03. 815/1995. Bucureşti. 233/7. E. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale.. 15. 13. V.S. D. Editura All Beck. s. Tiparul Românesc.cont.. 1/2002 Leaua. 3/2003 Tăbârcă. în Buletinul Jurisprudenţei. D. 20.. în Dreptul nr. 1998 Leş. 10. Culegere de decizii pe anul 1995 127 .S. 14. nr. s. M. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. în Buletinul Jurisprudenţei.

CAPITOLUL IV COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR COMERCIALE Competenţa desemnează capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţiona anumite cereri sau litigii. Formele de competenţă: a.H. p. Editura All Beck. în momentul înserării în contract a clauzei compromisorii sau în momentul încheierii compromisului2. . precum şi asupra modului în care se asigură respectarea clauzelor contractuale stabilite pri contractele de privatizare. numai de a exercita funcţia de control financiar asupra statului şi unităţilor administrativ teritoriale. exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare prevăzute de lege. Bucureşti. 176 128 . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. fapte sau operaţiuni comerciale. Competenţa generală desemnează instituţia procesuală prin intermeniul căreia se delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti de atribuţiile altor autorităţi statale sau nestatale1. . între persoane fizice şi persoane juridice care au calitatea de comercianţi. 166 Laura Cetean-Voiculescu. 117/2003. acestea sunt stabilite în primele articole ale Codului de procedură civilă. Cazurile şi condiţiile în care un organ judiciar are îndreptăţirea legală de a soluţiona o anumită cauză se determină prin intermediul regulilor de competenţă. 2001. Datorită importanţei acordate determinării regulilor de competenţă. 2007. Bucureşti. 1 2 Ioan Leş.Competenţa organelor arbitrale în materie comercială Arbitrajul comercial reprezintă instituţia juridică reglementată pentru soluţionarea unor litigii comerciale născute sau care se vor naşte din acte. Beck. Tratar de drept procesual civil.Competenţa organelor Curţii de Conturi în materie comercială După adoptarea OUG nr. p. Curtea de Conturi nu mai are competenţa de a soluţiona litigiile comerciale. de asemenea. Editura C. în calitate de persoane juridice de drept public.

art. sfera de activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul nostru judiciar2. 1. tribunale. Criteriul de delimitare a competenţei instanţelor judecătoreşti faţă de competenţa organelor arbitrale îl constituie existenţa convenţiei arbitrale. 2001.000 lei. 26 din Legea 26/1996. Excepţii de la această regulă sunt prevăzute în legi speciale (astfel Legea nr. 1 Cod proc. prevede: “Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. de asemenea. 1 Cod proc. tribunale specializate.Competenţa Curţii Constituţionale în materie comercială Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei şi realizează o veritabilă juridicţie specială1.Competenţa materială (de atribuţiune) a judecătoriei în materie comercială Art.civ. judecătorii”. Tratar de drept procesual civil. în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. cauze de contencios administrativ şi fiscal. 2. Efectele înfiinţări tribunalelor comerciale specializate constau în aceea că: . în afară de cele date în competenţa judecătoriei sau de cele date de legi speciale în competenţa altor instanţe. p. curţi de apel. 167 Ioan Leş. Bucureşti. Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. . judecătoria este competentă în privinţa investirii cu formulă executorie a biletului la 1 Ioan Leş. inclusiv.noua instanţă are competenţa să soluţioneze litigiile comerciale. legea prvede înfiinţarea tribunalelor specializate pentru cauzele comerciale. Editura All Beck. 2 pct. .La procedura arbitrajului comercial se recurge frecvent în litigiile comerciale şi în special în litigiile de comerţ internaţional. 1 alin. imparţială şi egală pentru toţi. 58/1934 prevede că este competentă pentru a investi cambia cu formulă executorie judecătoria – art. cu personalitate juridică.civ. . b. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Legea nr. 2. care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor legii. Bucureşti. Competenţa judecătoriei în materie comercială nu este prevăzută de art.Competenţa Consiliului Concurenţei în materie comercială Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Tratar de drept procesual civil.1 care prevede competenţa tribunalului.noua instanţă va avea plenitudinea de jurisdicţie în materie comercială pentru orice procese şi cereri din domeniul comercial. Consiliul Concurenţei îndeplineşte o funcţie corectivă privind restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal şi o funcţie prevenitvă de monitorizare a piueţelor în scopul protejării şi stimulării concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal. dar nu şi litigiile care au obiect neevaluabil în bani. prevede: Judecătoriile judecă: în primă instanţă. 304/2004. instanţe militare.1 lit. toate procesele şi cererile. 61 alin. este unică. însă reiese din art. cauzele cu minori şi de familie. pe linie verticală. înfiinţat prin Legea nr. 179 2 129 . 2001. Competenţa materială (de atribuţiune) a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Competenţa materială sau de atribuţiune este forma competenţei prin care se delimitează. . Judecătoria este competentă să judece litigiile comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100. în vederea promovării intereselor consumatorilor.se realizează transferul efectiv de dosare de la tribunalul de drept comun la tribunalul comercial specializat. 21/1996. p. Atribuţiile Consiliului Concurenţei sunt cele stabilite prin art. . Editura All Beck.

care prevede: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. art. Editura C.: “Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului” . recursurile în interesul legii. care nu pot fi atacate cu apel.” In materie comercială. 72010 Cod proc. p.. Beck. competenţă teritorială alternativă. Sub incidenţa procedurii de soluţionare a litigiilor comerciale intră litigiile comerciale propriu-zise – toate contestaţiile relative la fapte de comerţ. Bucureşti. 1 lit. p. . 2. recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de către curţile de apel în primă instanţă. Editura All Beck. între persoane. 196 130 . în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. a cecului. instanţa supremă este competentă să soluţioneze recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către curţile de apel sau în situaţiile de excepţie. Tribunalul este instanţa cu plenitudine de competenţă în materie comercială.Competenţa materială (de atribuţiune) a tribunalului în materie comercială Tribunalul judecă: în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. 4 prevede: “ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri. Se distring următoarele forme: competenţă teritorială generală.(dacă pârâtul are domiciliul în 1 Laura Cetean-Voiculescu. nu sunt supuse apelului.ordin. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.000 lei. Bucureşti.civ1.civ.civ. din Cod proc. ca instanţe de apel.” .civ.civ. 5 Cod proc. Principiul este enunţat în art. competenţă teritorială convenţională2. ca instanţe de recurs. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.Competenţa materială (de atribuţiune) a Curţii de apel în materie comercială Potrivit art. 2. care. a. 3 pct. recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Prin normele de competenţă teritorială se realizează delimitarea de atribuţii pe linie orizontală între diferitele instanţe judecătoreşti de acelaşi grad. 212-213 2 Ioan Leş. “Curţile de apel judecă: …. competenţa teritorială generală aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul. competenţă teritorială excepţională. în cazurile prevăzute de lege. precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani (art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. cele privitoare la calitatea de comerciant sau la existenţa unei societăţi comerciale -.H. precum şi în privinţa contestaţiei la executare în cazul urmăririi silite a unui comerciant). precum şi cele asimilate lor prin dispoziţiile art. . Competenţa teritorială generală în materie comercială Pentru soluţionarea litigiilor comerciale. 3 şi 4.). 2007.a Cod proc. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. Tratar de drept procesual civil.Competenţa materială (de atribuţiune) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie comercială Cod proc. potrivit legii. apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă. 2001. 2 pct.

rezoluţiunea sau rezilierea unui contract. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea. civ. de competenţa instanţelor judecătoreşti.în cererile privitoare la obligaţii comerciale. Norme de competenţă teritorială sunt cuprinse în art. . Regula este enunţată în mod expres în art.în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie. fie chiar în parte. 12 Cod proc. 6 Cod proc. 1. în materie de asigurare. caz în care raportului juridic de asigurare i se va aplica tot legea comercială.litigiul să fie comercial.în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil.civ. proc.în cererile izvorâte dintr-un contract de transport. pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc”. cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri. se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal”. In domeniul comercial este importantă norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. 2 al art. instanţa locului de plată. instanţa locului unde se află imobilul. în afară de domiciliul său. enumeră cazurile de competenţă teritorială alternativă. Cazuri de competenţă teritorială alternativă comune cu domeniul civil (pct.în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit. atunci când bunul asigurat este obiect al comerţului sau cel puţin unilaterală. conţine o normă de competenţă teritorială generală în privinţa persoanelor juridice: “Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal”. .civ. 31/1990. cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară. 7 Cod proc. cec sau bilet la ordin.. Dacă persoana juridică are una sau mai multe reprezentanţe. Cazuri de competenţă teritorială alternativă care se referă expres la domeniul commercial (pct. 11 Cod proc. Prevederile art. în condiţiile în care intreprinderea de asigurare este faptă de comerţ bilaterală. . instanţa locului de plecare sau de sosire. 3. comerciale sau industriale. 63 Legea nr. alin. care dispune: “Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege. Competenţa teritorială alternativă în materie comercială Competenţa teritorială alternativă este forma competenţei teritoriale care consacră dreptul reclamantului de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente. iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută. a obligaţiunii.ţară)..obligaţiile să fie născute sau urmează să se execute în acel loc. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. b. în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară. . atunci când e vorba de asigurări asupra vieţii sau a unor bunuri care nu fac obiectul 131 . 4 şi 5): .în cererile privitoare la executarea. instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii. “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente” Articolul 10 Cod. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut. are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole. dar numai pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. Prevederile art. 7 permite introducerea cererii de chemare în judecată şi la instanţa locului unde persoana juridică are reprezentanţă.civ. la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului. “Când pârâtul. anularea. 2 şi 8) . Pentru ca reclamantul să poată alege instanţa competentă teritorial între cea corespunzătoare domiciliului pârătului şi cea a aşezării comerciale. trebuie îndeplinite două condiţii: . .civ.

1 Cod proc. cu excepţia cazurilor de competenţă teritorială exclusivă reglementate prin norme de competenţă absolute. vol. Procesul civil internaţional. În funcţie de caracterul normelor care consacră reguli referitoare la atribuţiile instanţelor judecătoreşti.. S. “ Părţile pot conveni. 15 Cod proc. Cererile în materie de societate (atât societăţi comerciale. vol. Editura Servo-Sat. Tratar de drept procesual civil. locul unde s-a produs accidentul” c. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. Editura Lumina Lex. Zilberstein. Procesul civil internaţional. Bucureşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 1994.H. dacă acesta este proprietarul lor3. Leş. p.. Editura C. Deleanu. Laura. Editura C.. competenţa unei anumite instanţe judecătoreşti în soluţionarea unui litigiu. Arad. Editura Servo-Sat. prin acordul lor de voinţă. I. cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului.civ. Bucureşti. p. avem: competenţă absolută (se întemeiază pe norme imperative de la care părţile nu se pot abate în nici un mor) şi competenţă relativă (se întemeiază pe reguli care nu presciu norme obligatorii pentru părţi şi pentru instanţă)2. 2001. 250 2 Ioan Leş. Bucureşti. cât şi cele civile)4. 16 Cod proc. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.H. Competenţa teritorială exclusivă în materie comercială Competenţa teritorială exclusivă este forma competenţei teritoriale prin care se stabileşte capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate o anumită cauză. 204-205. Ioan. Beck. Editura C. c. 6 Cod comercial.civ. au competenţă teritorială.:”Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele”. Editura All Beck. bunurile asigurate. p. 426 132 . p. 2000 3. Conform art. până la sfârşitul lichidării în fapt. S. Bucureşti. Beck. Bucureşti. Competenţa teritorială convenţională în materie comercială Părţile au posibilitatea de a stabili. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. până la sfârşitul lichidării în fapt. Potrivit art. 2007 2. potrivit prevederilor art.comerţului1 – art. Zilberstein.civ. Doctrina şi practica judiciară admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. I. 2000. 251 4 Ioan Leş. potrivit legii. ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care. p. Tratar de drept procesual civil. Bucureşti. Editura All Beck. Editura All Beck. Cetean-Voiculescu. I. Bibliografie: 1. cererile sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului. p. Editura Lumina Lex. 19 Cod proc. prevede un alt caz de competenţă teritorială exclusivă: Cererile în materie de societate. Arad. Art. 2007. astfel “În materie de asigurare. 17-18 şi art. In materia reorganizării judiciare şi a falimentului. 2001. 3 pct. 1994 1 Laura Cetean-Voiculescu. 13 alin.civ. Bucureşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Beck. 206 3 Laura Cetean-Voiculescu. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Bucureşti. Tratat de procedură civilă. Tratar de drept procesual civil.H. 60. Tratat de procedură civilă. 2007. Deleanu. I. 2001 4.

Dispoziţiile art. Bucureşti. . sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. 2 Cod proc. aria de aplicabilitate şi de interes a noţiunii de conciliere este foarte largă.CAPITOLUL V JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ Concilierea părţilor Concilierea în litigiile comerciale – procedură prealabilă şi obligatorie1 Din perspectiva reglementărilor Codului de procedură civilă. Conform art. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”. 7201 Cod proc. Tratar de drept procesual civil. 1 Ioan Leş. înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.este directă ( forma directă presupune prezenţa faţă în faţă a participanţilorla domiciliul sau sediulul eventualului pârât ori la locul convenit de părţi pentru a-şi comunica pretenţiile referitoare la obiectul litigiului). 7201 care stabilesc regulile care se aplică procedurii concilierii trebuie coroborate cu prevederile art. 109 alin. dar şi persoanele fizice. Editura All Beck.civ. în condiţiile stabilite de acea lege.procedura prealabilă a concilierii este obligatorie ( redactarea imperativă a dispoziţiilor art. p. noţiunea de conciliere directă are o importanţă deosebită pentru cauzele apaţinând materiei comerciale. 7201 determină considerarea ca obligatorie a procedurii de conciliere). Caracterele procedurii prealabile a concilierii . Litigiile juridice din acest domeniu au ca participanţi în primul rând persoanele juridice – în special societăţile comerciale. reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.: în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani. 803 133 .civ: „În cazurile anume prevăzute de lege. 2001.

Medierea – un alt fel de justiţie. p. . în Dreptul nr. Deleanu. 2007. Roşu. proces care include atât cooperarea. Belegante. Baias. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. în Revista de drept comercial. 7-8/2002. p. 45-46. Bucureşti. un proces de rezolvare a unui conflict. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. bazate pe comunicare şi negociere8. . 7-8/2002. 2007. Servo-Sat. Editura C. p. în Revista de drept comercial nr. 7 Laura Cetean-Voiculescu. considerate alternative la procesul judiciar6. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. imparţială şi fără putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile .H. p. în cadrul procedurii somaţiei de plată (concilerea este incompatibilă cu caracterele şi scopul procedurii somaţiei de plată). Litigii în materie comercială. 275 Laura Cetean-Voiculescu. Luncean. Medierea – un alt fel de justiţie. p. arbitrajul. negocierea. c. Buta. V. alături de conciliere pot fi incluse: medierea. vol. 5/2002.M. Medierea vizează ajungerea la o soluţie de compromis. concentrându-se asupta înlesnirii procedurii în sine. Concilierea directă. Editura C. 2000. fără conciliator1. în timp ce consilierea vizează menţinerea sau restabilirea raporturilor dintre părţi prin împăcarea lor9. Concilierea este obligatorie în privinţa litigiilor comerciale patrimoniale (al căror obiect este evaluabil în bani). cât şi interese divergente. Gh.negocierea reprezintă comunicarea orientată spre încheierea unei înţelegeri. p. facilitarea. Ciobanu. p. p. 15. Arad. p.A. 139-144 4 B. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. 12/2002.H. nemijlocită. 109 alin.civ. 283 8 F. în Juridica nr. 9/2005. 1/2006. 274 3 Pentru detalii:V. Diamant.obligaţia de conciliere este o obligaţie de diligenţă2 Categorii de litigii care necesită procedura prealabilă a concilierii a. Tratat de procedură civilă. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p.medierea este modalitatea extrajudiciară de soluţionare a conflictelor. Baias. . Dănăilă. G. Bucureşti. fără a interveni în conţinutul propriu-zis al negocierii. . p. în Revista de drept comercial nr. 8/2002. 67-97. 126-129 5 A. 253-256 134 . V.. 64-73 6 Laura Cetean-Voiculescu. 281. în care a treia parte asistă părţile să negocieze o înţelegere. 2 Cod proc. F. Ed. Beck. Categorii de litigii care nu necesită procedura concilierii a. Bucureşti. . Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. II. cât şi competiţia în găsirea unui acord7. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.facilitarea este o formă de negociere asistată. Bădescu. Editura C. atunci când împăcarea nu este posibilă. Conexiunea concilierii cu alte proceduri prealabile În categoria modalităţilor alternative de soluţionare a conflictelor5. Beck. Din interpretarea restrictivă a art. fără a se distinge între cele 1 2 I. în Revista de drept comercial nr. 78 9 V. b. nr. 2007. p. rezultă că este vorba de cazurile în care legea reglementează o procedură prealabilă.le ajută să rezolve neînţelegerile dintre ele prin utilizarea unor metode şi tehnici specifice.A. în materie de arbitraj ( Tribunalul arbitral poate fi sesizat fără îndeplinirea procedurii concilierii3). nr. prin care mediatorul – o terţă persoană neutră. cât şi dovada îndeplinirii procedurii prealabile).H. în Revista de drept comercial. atunci când părţile au atât interese comune.este formulată în scris ( atât convocarea la conciliere.este o procedură contradictorie. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. Procedura concilierii a fost introdusă ca obligatorie în materie comercială b. Beck. V. Jurisprudenţă comercială comentată. în Revista de drept comercial nr. în cadrul procedurii insolvenţei comerciale4. 7/2000. Belegante.

în Dreptul nr. Dovada îndeplinirii obligaţiei de conciliere Potrivit art. să stabilească un alt loc pentru desfăşurarea concilierii5. reclamantul poate introduce împotriva acestuia cererea de chemare în judecată. data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. 311. iar temeiul legal al acestor pretenţii să fie însoţit de înscrisuri pe care părţile îşi întemeiază punctele de vedere7. Pentru realizarea procedurii concilierii prealabile. 4/2004. 9-28 7 Laura Cetean-Voiculescu. Petrovici. Costin. 107 3 Gh.159-167 4 Ioan Leş. Buta. ori la sediul societăţii comerciale. Fanu-Moca. comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal.. 2003. ori la sediul uneia dintre părţile litigante6. p. în Dreptul nr. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. în Revista de drept comercial. Editura Lumina Lex. C. Editura Lumina Lex. Locul de desfăşurare a procedurii concilierii nu este precizat în lege. În procesul verbal vor fi precizate clar pretenţiile părţilor cu privire la obiectul litigiului. Roşu. 12/2001. În doctrină1 s-a afirmat că această concepţie ar contribui la accelerarea judecăţilor şi la degrevarea instanţelor judecătoreşti şi la armonizarea legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene. 803 5 Gh. în procesul verbal de conciliere. Bucureşti. ce va fi semnat de fiecare dintre părţi. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. Jurisdicţia comercială. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. Teorie şi jurisprudenţă. iar prevederile sale devin obligatorii pentru cele două părţi (atât reclamant.facultative şi cele obligatorii. În situaţia în care pârâtul nu dă curs solicitării de a se prezenta la conciliere. acesta trebuie să fie la domiciliul pârâtului dacă este vorba de comerciant sau necomerciant persoană fizică. nr. 4/2004. forma scrisă a convocării la conciliere este obligatorie în toate cazurile. 99-111 2 M. Jurisdicţie comercială. Tratar de drept procesual civil. Bucureşti. 7201 alin. Petrovici. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. 2001. 296 135 . p. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Teorie şi jurisprudenţă. p. 313 6 M. 7201 alin. 109 alin. cât şi pârât). In concluzie. Potrivit art. 2 Cod proc. 2 din Codul de procedură civilă. A. A. 2 din Codul de procedură civilă.civ. 2007. nr. telex. 109 alin. dar ţinând cont de normele de competenţă teritorială generală sau principiile de echitate4. 2003. fax sau orice alt mijloc de comunicare3 care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. prin telegramă. În situaţia în care pârâtul dă curs solicitării primite din partea reclamantului şi se prezintă la data la care este convocat se consemnează în scris. Buta. dar nu mai repede de 30 de zile de la data primirii convocării la conciliere de către reclamant.trebuie să existe corespondenţă între conţinutul procedurii prealabile şi conţinutul cererii de chemare în judecată2. Nimic nu împiedică părţile ca prin acordul lor de voinţă. Convocarea. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. p.civ. .se desfăşoară în condiţii stabilite de lege. Beck. reclamantul fixează o dată la care pârâtul se va prezenta ca să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă. 7/2001. rezultatul discuţiilor. Editura All Beck. Editura C. p. precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. 3 Cod proc. Dovada primirii convocării la conciliere se anexează la cererea de chemare în judecată. p. Îndeplinirea procedurilor prealabile trebuie verificate întrucât: . Bucureşti. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. în Revista de drept comercial. p. 1 M. respectiv data primirii convocării.H. Miff. Bucureşti.: reclamantul va convoca partea adversă.N.

numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: . . codul fiscal şi contul bancar. 2001. Etapa scrisă pregătitoare Etapa scrisă pregătitoare reprezintă prima etapă a dezbaterilor judiciare. 7204 alin. menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. dimpotrivă. pentru persoanele juridice. care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere. când este cazul. va pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii formulateşi va respinge cererea ca inadmisibilă. după caz. Întâmpinarea Întâmpinarea este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de către reclamant. precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori. . Potrivit art. la alin. Tratar de drept procesual civil.civ. anexându-se dovada calităţii. va putea trece la administrarea dovezilor şi judecarea fondului cauzei.civ. Editura All Beck. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. p. reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii.numele.) b. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. Cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul investeşte instanţa de judecată cu soluţionarea pretenţiilor sale. La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. 7201alin. în faţa primei instanţă. şi apărările sale1. arătând. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Bucureşti.Avantajele procedurii concilierii constau în: faptul că neînţelegerile pot fi soluţionate de către părţi într-un timp cât mai scurt. în acelaşi timp. precum şi. 7204 alin. 1 pct.semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia.civ.se depune întâmpinarea şi cererea reconvenţională.se introduce cererea de chemare în judecată ( se investeşte instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului). 368 136 . 112 prevede că în cazul în care reclamantul locuieşte în străinătate. . iar în procesele 1 Ioan Leş. 2: Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. . denumirea şi sediul lor. Dacă instanţa de judecată este sesizată cu judecarea unei cauze în care procedura concilierii directe este obligatorie şi aceasta nu a fost îndeplinită. faptul că reclamantul evită plata taxelor de timbru în situaţia unui proces. În această etapă: .se citează părţile. în cererea de chemare în judecată trebuie să se arate şi domicliul ales în România. a. Potrivit art. precum şi probele pe care se întemeiază cererea. 7203 Cod proc. .motivele de fapt şi de drept.. 7203 se completează cu cu cele ale art. 1 Cod proc. 112 Cod proc. art. dacă instanţa constată îndeplinirea procedurii concilierii. 114. La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile.obiectul şi valoarea cererii. Prevederile art. (În cazul persoanelor fizice. (art. . 2. după caz.

civ. . după aprecierea instanţei. citaţia.H.civ.obiectul cererii reconvenţionale să fie de natură comercială. precum şi prin faptul că instanţa are posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care-şi va desfăşura activitatea1. prin arătarea dovezilor. precum şi pentru studierea acesteia de către pârât. Editura All Beck. Editura C. reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. În cazul litigiilor prevăzute de art. legate special de celeritate. menţionându-se şi datele arătate la art. 1 lit. La cererea părţii interesate. Bucureşti. d. el poate face cerere reconvenţională.H. p. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. determinată de necercetarea fondului. Potrivit art. prevede modalităţile de comunicare a cererilor şi a actelor de procedură: Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face. p. . Bucureşti. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării. Bucureşti. 317-318 137 . 2001. cu cel puţin 3 zile. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională: . 313 2 Ioan Leş. cel puţin 5 zile.: Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic. Beck.cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională se judecă împreună. prin motivarea ei. 7205 Cod proc.se realizează egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor.reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. ţinând seama de complexitatea cauzei. 7203 alin.urgente. în litigiile comerciale nu pot fi inovecate pretenţii civile. . Disjungerea cererilor se va pronunţa în materie comercială numai în cazuri extreme. poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării. 2007. Citarea părţilor în litigiile comerciale Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea. Este deosebit de important depunerea întâmpinării în materie comercială. 115. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 372 3 Laura Cetean-Voiculescu. 86 din Cod proc. a) şi b). Beck. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere.pretenţiile pârâtului să aubă legătură cu cererea principală. prin 1 Laura Cetean-Voiculescu. Cererea reconvenţională Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere. în sensul de a deriva din acelaşi raport juridic. datorită avantajelor pe care le oferă soluţionarea concomitentă a celor două cereri3. instanţa. din oficiu. sub pedeapsa nulităţii. Art. termenul poate fi şi mai scurt. Tratar de drept procesual civil. p. În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională. c. În pricinile urgente.contribuie la urgentarea soluţionării procesului. va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. . 2007. întrucât: . Editura C. iar în procesele urgente.

succesive. 222. A. precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. Instanţa solicitată. soluţionarea cu celeritate a procesului. este obligată să ia de îndată măsurile necesare. Dacă au fost invocate mai multe excepţii. editat de Oficiul Naţional al registrului Comerţului. citarea părţilor. 159-167 138 . Pentru motive temeinice. care nu a fost legal citată sau căreia nu i-au fost communicate actele de procedură. Procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. 7-8/2001. Instanţa este datoare să asigure. O particularitate a litigiilor comerciale constă în existenţa unei noi excepţii procesuale – lipasa procedurii prealabile – ce poate fi ridicată în faţa instanţei. pentru parte sau pentru cel care o reprezintă. 7206 alin. în materie comercială. vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri. Dezbaterea cauzei în şedinţă publică Din dispoziţiile Codului de procedură civilă pot fi desprinse două reguli importante care sunt destinate soluţionării eficiente şi rapide a procesului: a. şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor. se consideră că este mai potrivită acordarea de termene scurte. 2. judecata. Roşu. Considerţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. date în cunoştinţa părţilor. poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu. în acelaşi timp: 1 C. care pot contribui la soluţionarea cu celeritate a litigiilor comerciale şi dau posibilitatea administrării oricăror probe1.agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia. 7 alin. Regula stabilită este acordarea termenului de judecată “în ziua următoare sau la termene scurte”. 1 din Legea nr. procesele se judecă cu precădere faţă de alte litigii.) Când procedura de citare este legal îndeplinită. potrivit legii. 85/2006. cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.civ. în ziua următoare sau la termene scurte. de la săptămână la săptămână. p. precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului (art. în Revista de drept comercial nr. îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri. precum şi comunicarea oricăror acte de procedură. în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. b. potrivit art. Sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedură este nulitatea relativă (întrucât poate fi invocată numai de către partea interesată. În cadrul procedurii insolvenţei. precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. dacă procedura de citare nu este îndeplinită. În doctrină. când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă. răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. chiar şi asupra fondului. relaţii scrise. Comunicarea se va face prin poştă. precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. iar excepţia este acordarea de termene normale. când este cazul. Judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi. Fanu-Moca. La aceste termene instanţa poate stabili. alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. potrivit legii. a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. 1 Cod proc.

măsuri asigurătorii. 1 Cod proc. p. (art. în condiţiile legii. instanţa va cerceta mai întâi excepţia de necompetenţă.H. (7202 Cod proc. sechestrarea navelor. 7208 Cod proc. Asistarea părţilor Asistarea presupune punerea la dispoziţia mandantului a cunoştinţelor prin oferirea de consultanţă juridică sau prin consiliere în formularea de acte la diferite autorităţi publice. p. sunt prevăzute două reguli derogatorii de la dreptul comun: 1. asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . 326 2 M. purtând menţiunea că este irevocabilă. 7209 Cod proc.civ. 4 Cod proc. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti Întrucât dispoziţiile speciale privind soluţionarea litigiilor comrcaile nu prevăd norme speciale. excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia conexităţii. în Dreptul nr. întrucât nu mai sunt dosare de conexat2. Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. deliberarea se va face în confom prevederilor cuprinse în Cartea II Titlul III Capitolul IV.partea introductivă. în materie comercială. excepţia de procedură a necompetenţei şi excepţia lipsei procedurii prealabile. 7209 alin.civ) 1 Laura Cetean-Voiculescu. Editura C.. Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare.civ. Beck.) Alte aspecte specifice judecăţii în primă instanţă în materie comercială a. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. preşedintele va putea încuviinţa. Hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde elementele obligatorii (care alcătuiesc cele trei părţi esenţiale ale oricărei hotărâri judecătoreşti: practicaua.civ. deoarece numai instanţa competentă poate verifica cea de-a doua excepţie1. Hotărârii judecătoreşti pronunţate în materie comercială sunt executorii şi sunt supuse atât apelului cât şi recursului. 2. 2007. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil.civ. prin încheiere executorie. 6 Cod proc. 11/2003. Bucureşti. 261 alin. preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii. art. 7208 şi art. prevede: De asemenea. 2. În procesele şi cererile în materie comercială părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti. precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.civ.). Tăbârcă. b. 7209 Cod proc. fără efectuarea altor formalităţi (art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. ridicarea sechestrului asighurător. Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute de 1141 alin.1.darea de cauţiune.sunt prevăzute de Codul comercial. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. dacă a fost dată cu citarea părţilor. iar potrivit 7204 alin. astfel încât nu se mai pune problema analizării celeilalte excepţii. în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială. 6 Cod proc. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi. motivarea sau considerentele – motivele de fapt şi de drept şi dispozitivul). 107-123 139 . şi de la comunicare. În art. poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. întrucât admiterea ei duce la respingerea cererii. prevăzute de art. momentul la care poate fi formulată cererea de sechestru asigurător sau poprire asigurătorie. hotărârea.civ. dacă a fost dată fără citarea lor. Art.civ. trebuie cercetată mai întâi excepţia lipsei procedurii prealabile. constituie titlu executoriu.

. Partea nu se socoteşte în vină. Stăruinţa instanţei pentru soluţionarea litigiului prin înţelegere În cursul judecăţii asupra fondului procesului. în Revista de drept comercial nr.. se întemeiază pe caracterul complex al litigiilor comerciale... Perimarea judecăţii în litigiile comerciale Potrivit art. Miff. În materie comercială termenul de perimare este de şase luni. Servo-Sat. nr.. Litigii în materie comercială. instanţa este datoare să asigure. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie de către instanţă în cazul obligaţiilor comerciale Potrivit prevederilor Codului comercial. Jurisdicţia comercială.. V. F.. 2007 6. fără vina părţii. în Revista de drept comercial. Ed. 7206 Cod proc. 12/2001 8. 9/2005 9. Editura Lumina Lex. Bucureşti. 7/2000 3. Inadmisibilitatea retractului litigios In materie comercială. Gh. 1402. dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept.: Contractul litigios prevăzut de art.. Gh. Bibliografie 1. Teorie şi jurisprudenţă. Asigurarea celerităţii Regula este prevăzută expres de art. g. nr. e. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial. 44: În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. Concilierea directă.. Tratat de procedură civilă. Jurisprudenţă comercială comentată. instanţa va stărui pentru soluţionarea lui. chiar împotriva incapabililor. Hotărârea pronunţată nu poate fi atacată nici cu apel. apel. 2003 4. I. II. Editura C. Medierea – un alt fel de justiţie. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie. în Juridica nr. nici cu recurs. V. Costin. Buta. Gh.Regula potrivit căreia părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistate de experţi ori de alţi specialişti. Deleanu. 5/2002 5.H. potrivit art.M. judecătorul este obligat să stăruie pentru soluţionarea prin înţelegerea părţilor. c. Baias.civ. Dănăilă. Beck. care dispune că: procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. contestaţie. art.. în tot sau în parte. 1021 din Codul civil. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. M. nr. Bădescu. d. 45 Cod com. G. 7-8/2002 2. vol. Belegante. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. în Revista de drept comercial. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. în Revista de drept comercial. instanţa este datoare să asigure desfăşurarea cu cleritate a procesului. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. A. prin înţelegerea părţilor.A. recurs. potrivit legii.: Orice cerere de chemare în judecată. Arad. Laura. 2000 140 . Bucureşti.. 248 Cod proc.N. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. în Revista de drept comercial nr. 12/2002 7. f. Ciobanu.civ. V. Se observă că în cazul litigiilor comerciale. cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. Cetean-Voiculescu. Buta.. Termenul perimării nu curge cât timp.

.”Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. stabileşte două reglementări distincte referitoare la hotărârile pronunţate în materie comercială: 1. 4/2004 Roşu. în Dreptul nr. 7-8/2001 Tăbârcă. Editura Didactică şi Pedagogică. legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor şi de a casa ori modifica acele hotărâri ce sunt greşute sau de a le confirma pe cele ce sunt legale şi temeinice1. Căile de atac şi Procedurile speciale. 2001.. în Revista de drept comercial nr. Tratat de drept procesual civil. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. 530 141 . 1981. 11/2003 CAPITOLUL VI JUDECATA IN CONTROL JUDICIAR Controlul judiciar se declanşează prin intermediul căilor legale de atac prevăzute în Codul de procedură civilă. în Dreptul nr. Editura All Beck. B. 12. p.. în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. 11. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). 8/2002 Leş.10. Potrivit art..civ. în Revista de drept comercial. 7208 Cod proc. Ioan. 109 alin. A.. Drept procesual civil. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. M. Ioan Leş. Controlul judiciar reprezintă dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. Bucureşti. Tratar de drept procesual civil. Luncean. A. Bucureşti. 14. 15. nr. V.. 2001 Petrovici. C.. în Dreptul nr. 1 I. Editura All Beck.. 2 din Codul de procedură civilă. 13. S. Zilberstein. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”. 1/2006 Roşu. M. Codul de procedură civilă. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 9. Bucureşti. Stoenescu. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. . Diamant. p. Fanu-Moca.

Dispoziţii speciale prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti nu sunt supuse apelului sau că pot fi atacate numai cu recurs. În materie comercială. p. 31/1990: “Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului”. Existenţa a trei sau mai multe grade de jurisdicţie este de natură să complice în mod inutil sistemul de organizare a unei justiţii democratice şi eficiente1. V. Tratat de drept procesual civil. pentru cel lipsă.M. 1 Cod proc. precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. 2007. 3733 Cod proc.:”Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. :“Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere. pentru creditorul prezent. pentru că dispoziţiile 2821 alin. 12/2004. 31/1990: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului”. 2001. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare. 327-328. litigii al căror obiect are o valoare de până la 100. II.2. hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt susceptibile de apel. 3 din Legea nr. 2821 alin. în Revista de drept comercial. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. fără efectuarea altor formalităţi”. vol. art. că este susceptibilă de apel. Bucureşti. De asemenea. Exemplificăm în acest sens.civ. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. atât în materie civilă. 3 N. În legi speciale comerciale se regăsesc texte care prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti pot fi atacate doar cu recurs. cât şi în materie comercială. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 24 2 Ioan Leş. dispune:” Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. p. Editura All Beck. în doctrină s-a afirmat că numai promovarea consecventă a principiului celor două grade de jurisdicţie poate da eficienţă imperativului de realizare a unei justiţii eficiente şi rapide.000 lei inclusiv. 282 1 din Codul de procedură civilă. ale art.civ. potrivit art. 1 Cod proc. Ciobanu. 1 din Legea nr. 1 al art. 431 142 . Laura Cetean-Voiculescu. Bucureşti. 7209 Cod proc. iar cele pronunţate în apel sunt susceptibile de recurs. hotărârea. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual.civ. 102-103. p. Dacă cererea cuprinde atât capete patrimoniale. dispoziţiile art.H. sunt derogatorii de la norma generală care instituie că hotărârile pronunţate în materie comercială sunt susceptibile de apel. nr. 6/2003.civ. 1 Ioan Leş. Actuala reglementare asigură principiul dublului grad de jurisdicţie. Potrivit art. Gheorghiu. Beck. în Revista de drept comercial. Astfel. Editura C. constituie titlu executoriu. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Apelul Apelul reprezintă calea ordinară de atac prin care oricare dintre părţile litigiului comercial poate solicita jurisdicţiei imediat superioare reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond2. şi de la comunicare. p. nr. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac”. cât şi nepatrimoniale s-a exprimat opinia3. purtând menţiunea că este irevocabilă. 60 alin. p. 539. luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”. 62 alin. acţiunile posesorii.

Legea nr.civ. In materie comercială. Tratat de drept procesual civil. 284 alin. Editura C. dacă legea nu dispune altfel. oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. pentru orice alte persoane interesate. Beck. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. 609 143 .civ.civ. Partea a IV-a. . 2001.. dacă legea nu dispune altfel (art. Hotărârile 1 Laura Cetean-Voiculescu. 12 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs. 60 dispune: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului.civ. Fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. pentru motivele prevăzute în art. 8. de retractare. 1 Cod proc. 1. prin intermediul căreia părţile sau procurorul pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru cazurile prevăzute în mod limitativ de art.). Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Bucureşti. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei. 317-318 Cod proc. 304 Cod proc. iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ. 85/2006 art. 85/2006 art. termenul de recurs este de 10 zile. Potrivit art.Legea nr. în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege. În dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt consacrate două forme ale contestaţiei în anulare: 1. în cazul nesocotirii unor norme procedurale1. Bucureşti. apelul nu are efect suspensiv nici în cazul în care a fost declarat în termen. Contestaţia în anulare obişnuită2 ( poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. Instanţa de recurs este Curtea de apel.. p. decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului. 31/1990 la art. Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României.H. Contestaţia în anulare Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară. nci în cazul în care acest termen nu a fost respectat. In materie comercială sunt prevăzute reguli pentru soluţionarea recursului: . Editura All Beck. Recursul Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căruia ser poate cere desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în apel sau fără drept de apel. 2007. cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată”. 317 alin. În cazul admiterii recursului. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. prevede unele norme procedurale cu privire la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.Legea nr. În termen de 3 zile de la data depunerii. recursul va fi soluţionat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curta de apel. Motivele recursului se pot depune la instanţă. 438 2 Ioan Leş. dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului). 301 Cod proc.

J. 1 Cod proc. Editura All Beck.. Editura C. 207-208 144 . Tratat de drept procesual civil. 1 Cod proc. pentru ziua când s-a judecat pricina.: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. p. 5/2004.civ. din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. II 1 2 Ioan Leş. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa.04.. dec. 2007 2. 329 Cod proc. respingând recursul sau admiţându-l numai în parte.com.. Cetean-Voiculescu.M. fără a implica reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor2. nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.civ. (art. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Potrivit art. Bucureşti. nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare şi vizează numia hotărârea instanţei de recurs.irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare. 317 alin. 2382/2.S. Contestaţia în anulare specială1 (poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs şi numai pentru cazurile prevăzute de art. Recursul în interesul legii Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac ce are ca scop asigurarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării. 318 alin.H. Partea I. de retractare prin intermediul căreia se obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art.civ). când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. vol. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.civ.322 Cod proc. 2001. publicată în Revista de drept comercial nr. Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii. pentru motivele arătate mai jos. Beck.2002. s. precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul. V.. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii. p. 616-617 C. Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României. nr. Laura. Ciobanu. să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. 2. Revizuirea Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară. Bibliografie: 1. Bucureşti.

Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. Leş. 2382/2.J. Bucureşti. 6/2003 6.2002.. nr.civ. 1981 7. publicată în Revista de drept comercial nr. Leş.. nr. 5/2004 CAPITOLUL VII EXECUTAREA SILITĂ A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIE COMERCIALĂ Executarea silită în materie comercială urmează regulile dreptului comun cu privire la executarea silită. 2001 5. Cap.Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială.S.. în Revista de drept comercial. N.. Bucureşti. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. 1 al art.. Zilberstein. 2821 din Codul de procedură civilă. în cazul în care dispoziţiile speciale ale procedurii speciale de soluţionare a litigiilor comerciale sau cele cuprinse în legi comerciale speciale nu prevăd altfel. 7208 şi art. purtând 145 . Ioan. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. Ioan.com. 14 .3. 7209 Cod proc. Editura Didactică şi Pedagogică. hotărârea. Stoenescu. Art. S. dec.. Gheorghiu. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual.. Editura All Beck. Drept procesual civil. I. au relevanţă în privinţa executării silite a hotărârilor judecătoreşti: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Căile de atac şi Procedurile speciale. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. Tratat de drept procesual civil. în Revista de drept comercial..04. 12/2004 4. C. nr. s.

persoana 1 Curtea Constituţională. putere de lucru judecat. Pentru a proteja drepturile părţii care a obţinut câştig de cauză Codul de procedură civilă. ele vor fi calculate de organul de executare.civ. calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau. în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. 368 dispune: Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. potrivit legii. 2 şi 3 dispune: “În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi. organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei. Textul de lege reglementează1 o procedură execuţională dată în sarcina organului de executare. Legea nr. se va proceda. şi la actualizarea acestei sume. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă.2005 146 . Potrivit Legii nr. Hotărârile pronunţate în materie comercială fac parte din categoria excepţiilor şi nu trebuie investite cu formulă executorie. care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii. 2. 59/1934. 66. care dacă vor constata creanţe certe şi lichide au putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acestora. este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. Împotriva acestei operaţii. de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege.civ: Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care. biletul la ordin sau cec ul au forţă executorie. 58/1934 şi Legii nr.menţiunea că este irevocabilă. 373 Cod proc. Executarea hotărârilor judecătoreşti Potrivit art. Legea nr. există şi alte înscrisuri care au valoarea unor titluri executorii: 1. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu. 372 Cod proc. în cazul urmăririi bunurilor. care se execută fără formula executorie. În cadrul acestei proceduri. indiferent de izvorul ei. cambia. Adică. 4. “Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori.XI. fără să fi fost stabilit cuantumul acestora. art. afară de încheierile executorii. fără efectuarea altor formalităţi”. Alături de hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti în materie comercială. Codul de procedură civilă la art. 1040 din 23. Conform art. iar în conformitate cu art. constituie titlu executoriu. penalităţi sau alte sume. în cazul celorlalte titluri executorii. forţă probantă şi forţă executorii. la cererea creditorului. 1. 484 din 29 septembrie 2005. constituie titlu executoriu. pblicată în Monitorul Oficial nr. executorul judecătoresc are de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată. potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. 105/1992 recunoaşte hotărârilor judecătoreşti străine. 374: Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. hotărârea judecătorească pronunţată în materie comercială reprezintă titlu executoriu. Decizia nr. actele autentificate de notarii publici. 36/1995 art. 269 alin. 3712 alin. potrivit legii. Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani. 3. fără a mai fi nevoie de investirea cu formulă executorie.

Beck. Art.H. 108-131 3 Legea nr. art. AVAB poate folosi executori judecătoreşti. în condiţiile legii. preţul de pornire la licitaţiei se stabileşte prin expertiză. Fuduli.O. 1944 din OUG 51/1998 ). ori îşi poate organiza corpul de executori proprii.civ1. 23. dacă împrumutatul nu execută obligaţiile asupra cărora a fost notificat.U. De asemenea. pentru valorificarea activelor bancare. . 51/1998 prevede norme derogatorii de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă. în termen de 30 de zile de la primirea notificării. calea de atac împotriva acestora este contestaţia la executare. Potrivit art. Derogări de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă . devine exigibilă. numită prin ordin al preşedintelui (art. prevede: cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. executarea creanţelor ipotecare se va face de către executorii proprii ai instituţiilor autorizate sau de către executorii judecătoreşti. 2/2002. o notificare prin scrisore recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc sau bancar. 1 Cod proc.Reguli privind executarea silită sunt statuate prin Legea nr. Editura C. cu dobânzile aferente la data operării rezilierii. 20 din lege.G nr. contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a creditului. Beck. numiţi prin ordin al preşedintelui AVAB2. întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Bucureşti.care se consideră vătămată în drepturile sale –debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare. Termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu este de 5 zile lucrătoare de la primirea titlului executoriu. expertul desemnându-se de AVAB pe bază de contract. în cazul întârzierii la plată. În conformitate cu prevederile art. 2007. 2811. acestea trebuie investite cu formulă executorie de către instanţa locului unde este situat imobilul4. p. 1945.civ. î Revista de drept comercial. Vânzarea bunurilor urmărite silit se face prin licitaţie publică organizată de o comisie din cadrul AVAB. dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. p. prevenindu-l asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.H. creitorul ipotecar va trimite împrumutatului. 2007.Legea nr. 451 147 . Părţile sau terţele persoane prejudiciate prin actele de executare silită. Editura C. 34/2006 4 Laura Cetean-Voiculescu. nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. dispune: “ Împotriva executării silite. în caz contrar creditorul poate proceda la executarea silită fără nicio altă somaţie. Valorificarea unor active bancare. 449 2 A. Potrivit art. se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul. . p. potrivit art. 1 Laura Cetean-Voiculescu. Bucureşti. precum şi garanţii reale şi personale subsecvente constituie titluri executorii. 399 alin. precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”. În vederea executării silite a titlurilor executorii. 58/1934. la ultima adresă comunicată. după caz. 190/1999 a fost modificată şi completată prin Legea nr. Nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare3. 399-404 Cod proc. 61.

în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cecul a fost emis. 484 din 29 septembrie 2005.Legea nr. Bibliografie: 1. 59/1934 prevede: Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. sau nu recunoaşte procura.H. Fuduli. 2007 2. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii. nr. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului. Potrivit art. 62 din Legea nr. în Revista de drept comercial.Inscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investire cu formulă executorie. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului. În caz de suspendarea executării. 53 din Legea nr. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. . Laura. înaintea oricărei alte pricini. Opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formulă executorie. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. debitorul poate face opoziţie la executare. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. 59/1934 prevede dispoziţii derogatorii cu privire la executarea silită Art. Curtea Constituţională. pblicată în Monitorul Oficial nr. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. 2/2002 3. Editura C. înaintea oricărei alte pricini. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură. creditorul va putea obţine măsuri de asigurare. de urgenţă şi cu precădere. somaţia va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul.2005 148 . Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.XI. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. A. 58/1934: În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii. înscriindu-se în fals. Beck. 1040 din 23. Decizia nr. Bucureşti. Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura. Cetean-Voiculescu. Valorificarea unor active bancare. debitorul poate face opoziţie la executare.. de urgenţă şi cu precădere.. Potrivit art. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cambia a fost emisă. 54 din Legea asupra cecului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful