CAPITOLUL I FONDUL DE COMERŢ SECŢIUNEA I Noţiuni generale privind fondul de comerţ Legea nu defineşte fondul de comerţ.

Există o singură referire legală ce foloseşte această expresie: art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, unde se vorbeşte despre operaţiunile ce au ca obiect fondul de comerţ – „ donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ”. Legea nr. 99/1999, Titlul VI, în art. 10 alin. 3, garanţia reală mobiliară poate avea ca obiect şi fondul de comerţ. De asemenea, Legea nr. 11/1992 privind combaterea concurenţei neloiale, în art. 1 1 lit. c, defineşte fondul de comerţ astfel: constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. Separat de asta, Codul Comercial 1938, reglementează actele juridice privind fondul de comerţ1. Noţiunea, caracterele, elementele şi natura sa juridică au fost precizate de doctrină. S-a arătat că2, orice activitate comercială obligă pe întreprinzătorii, persoane fizice ori juridice să utilizeze anumite instrumente, din cele mai variate, care să-i ajute să-şi realizeze scopul economic propus. Aceste lucruri, instrumente ale exerciţiului comerţului sunt separate din punct de vedere economic, prin destinaţia lor de celelalte bunuri ce intră în patrimoniul comerciantului. Teoria fondului de comerţ nu încalcă principiul unităţii patrimoniului înscris în art.1718 Cod Civil deoarece “acest patrimoniu are numai o valoare economică, nu şi o valoare juridică, independentă de voinţa titularului său”3. Definiţia Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei, şi implicit obţinerii de profit4 .
P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Codul Comercial “Carol al II-lea”. Raportul Consiliului Legislativ. Comentarii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1940; P.Poruţiu, Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial, Sibiu, 1943. 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 119; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 515-516; P.Poruţiu, Tratat de drept comercial, vol.I, Cluj, 1946, pag.352. 3 I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, p.515. 4 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p.119; O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.164; O.Căpăţână, Caracteristici generale ale societăţilor comerciale, articol, Dreptul nr.9-12/1990, p .23.
1

1

Alături de fondul de comerţ pot există din punct de vedere economic şi alte fonduri: fonduri ale meşteşugarilor, fonduri ale persoanelor care desfăşoară activităţi libere (arhitecţi, medici, avocaţi).Ca să vorbim despre existenţa unui fond de comerţ trebuie ca activitatea căreia îi sunt afectate bunurile să fie comercială. Exploatarea acestor bunuri trebuie să fie făcută de un comerciant ce urmăreşte atragerea de clientelă şi obţinerea unui profit economic, patrimonial. Fondul de comerţ şi intreprinderea Noţiunea de intreprindere se foloseşte mai rar de dreptul pozitiv. Art.3 C. com. enumeră, spre exemplu, tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiective comerciale – „Orice întreprinderi de furnituri; întreprinderile de spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; întreprinderile de construcţii; întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde” Această noţiune o întâlnim frecvent în ştiinţele economice. Intreprinderea este definită, în general, ca ansamblul tuturor elementelor materiale şi umane grupate şi organizate de comerciant, persoana fizică ori juridică, pe riscul său în vederea obţinerii unui produs destinat schimbului1. Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obţinerea de profit şi care presupune, în mod obligatoriu combinarea factorilor productivi- natura, capital, munca- în aşa fel încât să producă rezultate economice şi riscul pe care intreprinzatorul şi-l asumă. Numai activitatea economică, sistematică şi complexă, în întregul său , organizată (nu şi actele izolate), cu scopul de a aduce un câştig poate fi considerată intreprindere. Evident că, conceptul de intreprindere a evoluat în timp2. Concepţiile mai noi evidenţiază funcţiile sociale ale intreprinderii, de a promova un echilibru între interesele divergente ale intreprinzatorului ce-şi asumă riscul acţiunii, ale salariaţilor şi ale clienţilor3. Vedem, astfel că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri cuprins într-o intreprindere comercială, adică într-o structură economică ce are ca scop efectuarea de acte de comerţ de către intreprinzătorul comerciant. Deci, avem de a face cu două noţiuni distincte4 . Sfera noţiunii de intreprindere cuprinde şi pe cea a noţiunii de fond de comerţ. Adică, structura globală a intreprinderii include ca parte componentă şi fondul de comerţ 5.

A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.77 Pentru precizări suplimentare a se vedea: O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.169; D.Gălăşescu, Pyk, Drept Comercial, Bucureşti, 1948, p.350; I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. .241-253; C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,Cluj, 1948, vol.I, pag.73. 3 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.170 4 Există opinii foarte diferite în legătură cu corelaţia dintre cele două noţiuni. Pentru date suplimentare a se vedea : I.L.Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti.,vol.I, p.252; E.Cristoforeanu, Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale, Pandectele romane , 1942, IV, p.18. 5 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Bucureşti, 1991, p.172
2

1

2

SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a fondului de comerţ In doctrină s-au emis diferite teorii în legătură cu natura juridică a fondului de comerţ. S-a căutat să se dea răspuns unor întrebări: care este regimul juridic al ansamblului bunurilor căruia comerciantul îi atribuie o destinaţie economică precisă?; cum se explică faptul că ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale? a) Teoria personificării fondului de comerţ Se apreciază că fondul de comerţ devine el însuşi subiect de drept, distinct de persoana comerciantului. El se detaşează de intreprinzător, are drepturi şi datorii, patronul nefiind decât un reprezentant al fondului. Această concepţie contravine principiului înscris în art.1718 Cod Civil privind unitatea patrimoniului. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu, cu care răspunde pentru toate obligaţiile asumate, civile şi comerciale1. b. Teoria universalităţii de drept Fondul de comerţ este văzut ca o universalitate juridică, universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii distincte de drepturile şi obligaţiile civile2. Văzut ca universalitate de drept fondul de comerţ “ar proceda după modelul universalităţilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului, un activ si un pasiv propriu în conexiune indisolubilă, adică ar fi echivalentul patrimoniului general “3. Dobânditorul unei asemenea universalităţi ar fi continuatorul succesorului său şi trebuie să plătească datoriile acestuia. Adică, fondul de comerţ ar cuprinde şi datoriile, idee cu consecinţe neacceptabile în momentul în care fondul de comerţ ar fi înstrăinat ori gajat. Ideea este neproductivă deoarece nimeni nu este interesat să cumpere datorii4. Mai mult, acceptarea acestei concepţii ar duce la ideea că un comerciant titular de mai multe fonduri de comerţ ar avea mai multe patrimonii. c) Teoria universalităţii de fapt Fondul de comerţ ar fi o universalitate de fapt creată prin voinţa intreprinzatorului. Universalitatea de fapt este văzută ca un complex de bunuri, o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale. Această asamblare se realizează numai prin voinţa comerciantului care desprinde din patrimoniul său o cantitate de bunuri şi cărora le dă o destinaţie şi o unitate. Izvorul universalităţii de fapt este numai voinţa proprietarului (această spre deosebire de universalităţile legale pe care legea le crează şi le stabileşte natura juridică) 5, care unifică masa amorfă de bunuri ce formează fondul de comerţ într-o entitate nouă. Ideea are semnificaţie practică deoarece în acest caz fondul de comerţ poate fi vândut, gajat, închiriat, grevat de sarcini6.

St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, pag. 121; I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 522 2 St.D.Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007, p. 121 3 I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Bucureşti, 1946, vol.I, pag. 524 4 Acest fenomen se observă în mod pregnant în procesul actual de privatizare. Eventualii investitori nu sunt dispuşi să cumpere fondurile de comerţ în care se includ şi datoriile. 5 Exemplu de universalitate legală: succesiunea sub beneficiu de inventar. 6 H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.

1

3

Ediţia a VII-a. citată de I.L. pag. Cas.L.III.. 1 D. Bucureşti. 3 St. Or. primind protecţia legală specifică a ansamblului. vol. El nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de Codul civil şi nici toate particularităţile drepturilor intelectuale prevăzute de legi speciale. fie în componentele sale când fiecare element îşi păstrează regimul juridic obişnuit.1462/1930.Perju. 1946. Bucureşti. Georgescu.I.C. Drept Comercial Român. în cadrul celorlalte bunuri (deoarece Codul Civil nu recunoaşte decât existenţa bunurilor mobile şi imobile. cu regimuri juridice bine conturate).Cărpenaru.283/1930. Universul Juridic.28. Fondul de comerţ ar fi un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate incorporală similar cu dreptul de proprietate asupra creaţiei intelectuale3 Spunem că este o ficţiune juridică deoarece se consideră că titularul fondului de comerţ este titular şi asupra unor bunuri corporale.Jauffret. pag. In caz de înstrăinare a fondului înstrăinătorul nu poate face concurenţa dobânditorului. 8 D.D. p. 83 7 S-a susţinut şi (în mod izolat) că este un bun imobiliar: P. 2 I.64-66.G D. Cas.S. p.D. s-a spus că 5 fondul de comerţ este: 1) Un bun unitar. a unei evicţiuni8 . 1993. 108 5 I.Deşi teoria universalităţii de fapt a fost recunoscută de practică 1 . Bucureşti.C. 1998. ea nu explică totuşi natura juridică a fondului de comerţ ci se mărgineşte să facă o simplă constatare. Cas. Manuel de droit commercial. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. In această ipoteză transmiţătorul garantează pentru vicii şi evicţiune precum vânzătorul unui bun mobil. 4 . vol.J.Cărpenaru. 121 4 Pentru precizări.148. pag. Evident că trăsăturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase în evidenţă de doctrină. vol. 525 6 A. Jurisprudenţa generală.1982. Separat de asta. 2) Un bun mobil6. articol. Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instanţelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. Essai d’une theorie generale de l’obligations. revăzută şi adăugită. Drept comercial român. d) Teoria patrimoniului de afectaţiune Fondul de comerţ a fost calificat şi ca un patrimoniu de afectaţiune. De aici rezultă că.Saleille. pp. pentru că majoritatea componentelor sale sunt bunuri mobile.c.. drept ce trebuie apărat ca atare. Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activităţii sale comerciale fie ca un singur bun. calitatea de universitas facti a fondului de comerţ dă naştere la dificultăti privind stabilirea locului acestui bun. destinat realizării unui scop (exerciţiul comerţului)2.Georgescu în Drept Comercial Român. p. a se vedea St. D. Dreptul 8/1994. 1930. Astfel. dreptului muncii. în materiile dreptului comercial.U. Revista drept comercial 1930. Această teorie reprezintă în esenţă o reluare în alţi termeni a ideii de universalitate juridică. p. Drept Comercial Român. S-a formulat şi teza că fondul trebuie privit ca un drept de clientelă ce conferă titularului un monopol de exploatare4. chiar dacă nu există clauza expresă în acest sens. Practică judiciară în materie comercială. diferit de elementele ce îl compun. 2007.L. Paris 1902. p. Bucureşti.I. 1946. p. 525.228. Se evidenţiază însă ideea că avem de a face cu o creaţie intelectuală ce constă în îmbinarea elementelor ansamblului în aşa fel încât să se atragă clientela. e) Teoria proprietăţii incorporale.487.I. continuarea comerţului de către înstrăinător cu aceeaşi clientelă are semnificaţia unei tulburări de folosinţă. Această concepţie creează o ficţiune juridică simplă şi cu consecinţe practice. poate fi gajat şi că poate fi executat silit după regulile executării silite a bunurilor mobile7 . Din acest motiv majoritatea autorilor o acceptă.277/46.I.

Drept comercial roman. aceste din urmă indicând regimul juridic al întregului3 . 1 D. 517 2 R. Concluzii Numeroasele discuţii teoretice cu privire la natura juridică a fondului de comerţ au mai mult semnificaţia unui exerciţiu intelectual de explicăre a creaţiei practicii şi mai puţine consecinţe juridice.3/1934 Cas. Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi găsită în teoria accesiunii. 1996. 5 . El este compus din elemente diferite. în cazul fondului de comerţ nu se aplică regulile înscrise în art.797.131. 4 C. p.158. fondul de comerţ nu are o alcătuire omogenă şi nu este stabil ca un bun imobil. definirea ca bun mobil a ansamblului face ca operaţiunile asupra imobilelor contopite în masa fondului să fie considerate operaţiuni comerciale.Petrescu Ercea. Mai mult. unele corporale.Dacă fondul de comerţ cuprinde şi imobile (este de precizat că literatura juridică românească acceptă fără rezerve teza potrivit căreia imobilele destinate exerciţiului comerţului. mai puţin importante. I. Curs de drept comercial. p. Elementele disparate. . Buureşti. de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic. 909 Cod civil privind prescripţia instantanee.în principiu.regimul juridic al ansamblului îl dau elementele cele mai numeroase ce alcătuiesc fondul de comerţ. asemenea dezbateri scot în evidenţă câteva reguli de bază care fundamentează folosirea de către practicienii dreptului comercial a acestui concept2: . 3) Este un bun incorporal. Drept Comercial Român. M. p. 1946.Costin. fondul de comerţ nu are o alcătuire stabilă.I. 1948. Bucureşti.Petrescu.III. urmărirea şi transmisiunea se face respectând reglementările privind circulaţia imobilelelor. . p. . vol.Georgescu. Totuşi. Dictionar de drept civil.. 1980. altele necorporale care nu pot fi enumerate în totalitate. Ursa. el are permanent câteva elemente definitorii care diferenţiază un fond de comerţ de alte fonduri economice chiar dacă aparţin aceleiaşi persoane4 SECŢIUNEA a III-a Elementele fondului de comerţ Precizări Aşa cum am arătat. Totuşi. vol.bunurile cuprinse în ansamblu îşi păstrează individualitatea şi regimul juridic şi pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terţi. Revista de drept comercial 935. ce urmează regulile derogatorii ale dreptului comercial. sunt incorporate printr-o ficţiune juridică în cele esenţiale.I. p. Totuşi. .Muresan.fondul de comerţ este o asamblare făcută numai prin voinţa intreprinzatorului pe criterii economice. Ca o consecinţă a acestei caracterizări deducem că dacă fondul este vândut succesiv la mai multe persoane dobânditor va fi primul cumpărător chiar dacă următorul are posesia fondului.c.ansamblul poate fi privit şi ca un bun unitar.L.10. 3 M.N. Este posibilă cel mult o enumerare exemplificativă.această asociere făcute în scopul dobândirii de clientelă şi implicit de câştig are semnificaţia unei creaţii intelectuale care trebuie ocrotită invocând principiile dreptului privat. Bucureşti. dacă titularul fondului este şi proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comerţ1 . Cluj.

Bucureşti. pe care le considerăm esenţiale. Totuşi.L.1982. 31 5 În sens contrar: A. mărfurile trebuie socotite ca element component în afară de stipulaţie contrară4. In lipsa unei reglementări exprese. pag. In general. transmiterea dreptului de proprietate asupra lor când transmisiunea se face printr-o operaţiune ce vizează fondul de comerţ. drepturile asupra denumirilor de origine şi a indicaţiilor de provenienţă. Elementele corporale Din această categorie fac parte bunurile mobile corporale şi bunurile imobile.Codul Comercial “Carol al II-lea”. Comentarii.L. aparatură. 7 St. Bucureşti. Principii de drept comercial. p.. Raportul Consiliului Legislativ. Ed. se admite că materiile prime destinate prelucrării.Turcu. 109 6 . Drept Comercial Român. 1928. dacă este proprietarul lor5. pag. Ele. Iaşi.p.. drepturile asupra mărcilor de fabrică. etc. prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul să le destineze exerciţiului profesiunii sale ci.Codul Comercial “Carol al II-lea”. 1940.L.Cartea Româneasca. drepturile de proprietate industrială. Georgescu I. mai degrabă rezultatul sau obiectul activităţii ce o desfăşoară. materiile prime şi mărfurile. mobilier.D. 1992. Drept Comercial Român. drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive.Cartea Româneasca. a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului (utilaje. Teoretic prin cuprinderea unui imobil în fondul de comerţ. etc6.Cărpenaru. constituind obiectul comerţului.). 3 Demetrescu P. b) Bunurile imobile. drepturile asupra clientelei. fac parte din fondul de comerţ1 In legătură cu cuprinderea mărfurilor s-au exprimat rezerve2. drepturile de autor. Georgescu I. p. 83 6 I.227. Bucureşti.G D. In general doctrina şi practica admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ.Cărpenaru. acesta (imobilul) suferă o transformare a naturii lui juridice. Mărfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vândute. 109 C. mărfurile nu pot fi gajate deoarece această operaţiune ar bloca derularea normală a activităţii comerciale.D. Ori de câte ori se face referire la fondul de comerţ ca ansamblu de bunuri. 30 4 Demetrescu P. precum şi mărfurile.127. Manuel de droit commercial.. Dreptul afacerilor. dau însăşi caracterizarea juridică a fondului de comerţ.Unele din ele.Nu toate elementele componente au aceeaşi semnificaţie juridică. cu toate aceste obiecţiuni se admite că mărfurile fac parte din fondul de comerţ deoarece soluţia este în favoarea creditorilor şi a creditului în general3. 1998. Bucureşti. 1940.J. de comerţ si de serviciu.. Raportul Consiliului Legislativ.Vivante.Jauffret.p. Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece conferă titularului dreptul exclusiv de a le exploata în condiţiile stabilite de lege7. maşini. drepturile asupra brevetelor de invenţii. 1998. Comentarii. p. Mai mult.. precum şi executarea silită a lor urmează regulile dreptului comun. 1 2 St. Ed. Această apreciere are o singură consecinţă practică semnificativă: faptul de a considera operaţiunea cu un imobil cuprins într-un fond de comerţ ca o operaţiune comercială. Bucureşti. Elementele incorporale Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei).

Fiecare denumire trebuie să aibă suficiente elemente de noutate care să le deosebească de alte nume comerciale. 1946. Dacă acest drept este încălcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie. i se poate impune să adauge suficiente elemente care să-l distingă şi să evite confuzia. 26/1990 privind registrul comerţului. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează”. Inmatricularea cu rea-credinţă a unei firme ce poate produce confuzie în paguba titularului legitim poate realiza conţinutul infracţiunii speciale de concurenţă neloială (art. titularul poate cere instanţei să-l oblige pe uzurpator să înceteze actele de tulburare şi să plăteasca despăgubiri. El conferă acele prerogative prin care se poate apăra o intreprindere proprie. printr-o acţiune ce tinde să înlăture orice tulburare ce vine din partea terţilor. 524 7 . şcolar. român. Dacă actul de tulburare se realizează prin înmatricularea numelui se poate cere prin instanţă radierea.I. institut. acest drept nu va fi apărat printr-o acţiune în revendicare propriu-zisă ci. 39 alin. Este reglementată de Legea nr. De asemenea. Potrivit art. 30 alin. respectiv al municipiului Bucureşti. Oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze înscrierea unei firme ce nu conţine suficiente elemente de individualizare. este interzisă înscrierea unei firme care conţine următoarele cuvinte ori derivatele acestora: ştiinţific. vol. Bucureşti. Dreptul privativ oferă mijloacele prin care se înlătură orice tulburare. Pentru înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului. academic. Firma (numele comercial) se înmatriculează în registrul comerţului în mod obligatoriu. Faptul înmatriculării conferă titularului un drept exclusiv şi absolut de folosinţă asupra firmei. dispune: „Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comeţului”. 4. Se interzice înmatricularea unui nume comercial care poate să creeze confuzie între comercianţi. pag. sau derivatele acestora ori sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. universitate. Ea (protecţia). 3. „Firma este numele. se fundamentează pe reputaţia comerciantului şi se bazează pe superioritatea produselor şi a organizării muncii sale. ştiinţifică.In teorie s-a arătat că dreptul privativ nu se exercită asupra unui bun corporal ci. în circumscripţia teritorială în care a fost stabilit sediul social. tehnică). şcoală. Articolul 30 alin. 11/1991 privind concurenţă neloială). a) Numele comercial (firma). înscrierea unei firme care conţine cuvintele naţional. Totusi. Este un element de individualizare asemănător numelui persoanei fizice. 1 I. exprimă puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursă de venituri determinată1. nu poate fi interzis unui omonim să exercite comerţul sub nume propriu însă. sau după caz. 1. Georgescu. Insă. Drept Comercial Român. Avem de a face astfel cu un drept absolut asemănător cu dreptul de proprietate în sens clasic care oferă prerogativa folosinţei (ius utendi) şi a dispoziţiei (ius abutendi). clientela ori o creaţie intelectuală (artistică. academie.45 Legea nr. universitar.L. Potrivit art. Acest tip de protecţie juridică asigură iniţiativei şi spiritului intreprinzător al comerciantului o forţă economică evaluabilă în bani. uzurpare a unei producţii necorporale intelectuale cu o eventuală valoare economică.

Firma şi emblema comercială. 41 din Legea nr.30 al. Ele au mai mult o semnificaţie economică. Singura cerinţă ce o impune legea este că ea trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. De aici. o îmbinare de culori. astfel cum le-am definit mai înainte. 1992. Consacrarea ideii că ele aparţin fondului de comerţ imprimă noţiunilor şi un conţinut juridic al cărui regim încercăm să-l definim. Bucureşti. Concluzia se impune câtă vreme legea nu prevede ca în cazul firmei posibilitatea de transmitere numai împreună cu fondul de comerţ. Totuşi. Există libertate deplină în alegerea emblemei: o figură grafică. 1 din Legea nr. Băcanu. 29/1990 dispune. 29/1990: Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară. Drept Comercial Român. care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale.227. p. în comadită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. Dreptul asupra emblemei are toate caracterele juridice enunţate când am făcut referire la dreptul asupra numelui comercial.că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. Noi îl includem în categoria drepturilor privative. pag. Dreptul afacerilor. art. 29/1990 rămân aplicabile. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. ca dreptul de proprietate. 3 I. un simbol. dispoziţiile art. societăţi în nume colectiv ori comandită simplă. Iaşi. 26/1990 defineşte emblema ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeşte un comerciant de altul cu acelaşi fel de activitate. Este un atribut de identificare în activitatea comercială3. implicit clientela.2 din Legea nr. Art. 111 I. legea prevede în art. rezultă că acest drept poate fi înstrăinat. Din punct de vedere practic emblema trebuie să fie suficient de sugestivă încât să atragă atenţia şi. 1998 2 8 . De aici rezultă că registrul comerţului nu trebuie să cerceteze elementele de noutate ale emblemei şi să refuze înscrierea. Editura Lumina Lex. În cazul în care firma unei societăţi cu rsăpundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi. emblema poate fi transmisă separat de fondul de comerţ.Cărpenaru. un animal.D. 42 din Legea nr. c) Clientela şi vadul comercial Aceste noţiuni nu sunt definite de lege. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor.Turcu.Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial şi este calificat ca fiind un drept de proprietate incorporală1. Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. pentru acelaşi fel de comerţ. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. 41 alin. o denumire fantezistă. Bucureşti. Nu există obligativitatea înscrierii emblemei în registrul comerţului. Ea va asigura un supliment de individualizare faţă de numele comercial şi nu este obligatorie. El are un caracter real (se exercită fără intervenţia activă a altor persoane) şi absolut (opozabil tuturor)2. b)Emblema. 1998. etc. Totuşi. 1 St.

2007. Clientela şi vadul comercial nu pot fi separate. Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezintă mai puţină importanţă. sediul. pentru a-şi proteja interesele economice legate de clientelă şi vadul comercial. în Revista de drept comercial. 1991. Se pune problema dacă comerciantul are un veritabil drept la clientelă si care este izvorul legitimării sale. p. corporal. Căpăţână. Universul Juridic. vânzare ce-i aduce profit.Cărpenaru. Ea (clientela). Ediţia a VII-a. numai că “bunul” în legătură cu care se exercită prerogativele nu este un lucru determinat. 127 O. este interesat să nu fie împiedicat să-şi mărească numărul de cumpărători şi să nu fie împiedicat să obţină realizarea acestui deziderat. 5/1998. calitatea mărfurilor.Cărpenaru. Bucureşti. revăzută şi adăugită. p. deoarece dă stabilitate raporturilor sale juridice şi asigură în mod constant vânzarea de mărfuri şi servicii. Iaşi. Deci. clientela are valoare economică. In esenţă. cărora li se pretinde să aibă o anumită conduită negativă. iar pe de altă parte. p. Indepărtarea clientelei semnifică micşorarea vânzărilor şi implicit micşorarea cifrei de afaceri şi a câştigului. nr. Drept comercial român. clientela constă în realizarea faptică a potenţialităţii pe care o reprezintă vadul comercial.166. au fost considerate ca elemente distincte aflate într-o permanentă corelaţie5. 2007. clientela este principalul factor de prosperitate a comerciantului. iar pe de altă parte de elemente organizatorice (priceperea în realizarea reclamei. Are un caracter nedeterminat. 127-128 9 . p. Din acest motiv ele sunt analizate împreună din punct de vedere juridic.D. Regăsim în această schemă caractere specifice ale drepturilor reale.Inţelegem prin clientelă toate persoanele fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant pentru procurarea celor necesare1. de elemente subiective (atitudinea personalului faţă de potenţialii cumpărători). 1 2 St. Deci. Universul Juridic. Din punctul de vedere al comerciantului. active şi pasive pentru a se apăra împotriva celor care-l tulbură în exerciţiul normal al activităţii sale. din punct de vedere economic. neorganizat şi variabil2. Comerciantul este interesat să menţină mereu trează atenţia consumatorilor de mărfuri şi servicii şi să înlăture orice acte care l-ar despărţi de clienţii săi indiferent de forma în care se produc manifestările tulburătorii. Găsim o astfel de precizare normativă în Legea nr. St. revăzută şi adăugită. pe de o parte de elemente obiective (locul unde este situat magazinul. Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul3 La realizarea acestei finalităţi concură mai mulţi factori ce ţin. p. 2007. Ediţia a VII-a. localul). Ediţia a VII-a. promptitudinea serviciilor). s-a reţinut că ele sunt două feţe ale aceluiaşi fenomen economic. Este important să observăm prerogativele pe care comerciantul le are. 10-12 3 O.Căpăţână. prerogativele sale de subiect activ se adresează tuturor. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. Normele dreptului comun nu oferă o reglementare care să acopere şi un astfel de raport social. Universul Juridic. conform legii. Pe de o parte. Mai mult.D. 127 4 I. este alcătuită dintr-o diversitate de persoane.Cărpenaru. Clientela comercială. Societăţile comerciale. revăzută şi adăugită. 1992. Dreptul afacerilor. Drept comercial român.D.236-238 5 Pentru amanunte a se vedea St. Definirea conţinutului juridic al dreptului pe care comerciantul îl are asupra clientelei şi vadului comercial nu poate fi realizată numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun. p. Drept comercial român. Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relaţia dintre clientelă şi vadul comercial4. să se abţină de acte tulburătorii.Turcu.

998 C. Universul Juridic. Dreptul de proprietate industrială. indicaţiile de provenienţă. Altfel spus. are dreptul de reproducere şi difuzare. know-how-ul. D. de comerţ şi de serviciu.28/1967 privind mărcile de fabrică. în sensul precizat. p. Din punct de vedere juridic le calificăm a fi drepturi privative.Cas. I. de reprezentare sau folosire. 129. 17.L.64/1991 privind brevetele de invenţii. Drept Comercial Român. eliberat de OSIM. Georgescu. Bucureşti. Aceste drepturi fac parte din fondul de comerţ şi sunt reglementate prin legi speciale3. un drept exclusiv de exploatare. orice creaţie ştiinţifică şi artistică)2. pe durata valabilităţii acestuia. dreptul asupra clientelei şi vadului comercial este absolut. 50-52 5 Practica veche a considerat la un moment dat că fondul de comerţ este o universalitate de drept şi a cuprins şi datoriile. neindividualizaţi sunt obligaţi să se abţină să săvârşească actele considerate interzise. Editura Academiei. în consecinţă. dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare4. Bucureşti. comerciantul este legitimat activ să ceară prin instanţă oricui să respecte sarcinile unei obligaţii de a nu face ceva. în alt mod a operei şi. apelând la proceduri diferite (civile sau penale). e) Drepturile de autor Titularul fondului de comerţ. desenele şi modelele industriale. Tipografia Universităţii Bucureşti. 8 3 L. Pandectele romane.Comerciantul tulburat în exerciţiul normal al activităţii sale poate cere instanţei. şi conferă titularului său. 1971.Civ).33 10 . Ediţia a VII-a. mărcile de fabrică de comerţ şi de serviciu. p. B. Drepturile de creaţie intelectuală. Tratat de proprietate industrială.I. Doctrina este unanimă în a considera în prezent că drepturile de creanţă şi obligaţiile nu fac parte din fondul de comerţ. vol. ne obligă să vorbim despre existenţa unui drept privativ în sensul indicat mai înainte. Creaţii noi. Toţi comercianţii şi numai comercianţii. 1923. 1982. L. un drept privativ. incorporal. 1987.Cărpenaru. în compunerea fondului de comerţ trebuie să intre anumite creanţe si obligaţii legate 1 2 I.Mai mult.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia. M.III. denumirile de origine.O. Opozabilitatea erga omnes.114/1967. să impună încetarea oricărui act tulburător.60/1996. 2007. 1946. Mihai. ocrotirea unei potenţialităţi ce rezultă dintr-o activitate organizatorică de creaţie intelectuală. Dacă există vreo pagubă se pot obţine despăgubiri. f) Regimul creanţelor şi datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului. p. D. Titularul fondului de comerţ în calitate de dobânditor are dreptul să le folosească şi să le culeagă beneficiile patrimoniale în condiţiile prevăzute de normele speciale. III. M. L. d) Drepturile de creaţie intelectuală Avem în vedere drepturile de proprietate industrială cât şi drepturile de autor (invenţii. Ada Petrescu. Drept comercial român. Intâlnim aici aceleaşi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice dreptului exercitat asupra fondului de comerţ.O. Deci. p. 4 St. 405 /1922. 544 Yolanda Eminescu. fie o dată cu fondul de comerţ dacă sunt cuprinse în ansamblul acestuia. 212 /1991. Fondul de comerţ nu este o universalitate juridică şi nu poate cuprinde toate elementele active şi pasive ale patrimoniului comerciantului5. că obiectul dreptului ocrotit în persoana comerciantului este un bun necorporal faţă de care toţi comercianţii au obligaţia să se abţină să săvârşească anumite acte pe care normele le indică a fi interzise. interzis. St. Din aceste caracteristici putem deduce apoi consecinţe practice1. vol. pag. revăzută şi adăugită. Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de inveţie.c. Ele pot fi ocrotite fie separat. în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor. Observăm deci. Drept civil. Totuşi. p. normele indică conduita interzisă. Cărpenaru. L. ce duce la rezultate economice.D. Editura Didactică şi Pedagogică. izvorul obligaţiei constând într-un fapt ilicit cauzator de prejudicii (art. Bucureşti.O. Succesiunile.

Dacă fapta constituie infracţiunea de concurenţă neloială.c.Revista de drept comercial 9/1996.c. Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevăzute de această lege şi să ceară încetarea tulburării şi recuperarea eventualei pagube. el încasează beneficiile şi el suportă pierderile. acţiunea în revendicare foloseşte pentru apărarea drepturilor ce se exercită în legătură cu bunuri corporale. 116 2 D. Aceste drepturi şi obligaţii se vor transmite o dată cu fondul de comerţ.p.156.S. Apărarea fondului de comerţ se realizează prin acţiuni specifice. dată fiind legătură lor indisolubilă. statul ca titular al acţiunii penale va trage la răspundere penală pe tulburător în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.p. Drept Comercial Român. St. Bucureşti. p.71. fondul de comerţ cuprinde drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele de muncă ale persoanelor ce lucrează utilizând elementele fondului de comerţ.S.Petrescu..D.C. Totuşi. Lor li se vor aplica dispoziţiile acestei legi. SECŢIUNEA a V-a Exploatarea şi gestionarea fondului de comerţ Cel mai adesea fondul este exploatat şi gestionat de către proprietarul însuşi. El îşi asumă responsabilitatea exploatării. Nimic nu împiedică însă pe comerciant să-şi apere separat fiecare element component al fondului sau prin acţiunile recunoscute de lege. Practica a consacrat ideea că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din închirierea magazinului fac parte din fondul de comerţ deoarece localul este un element esenţial ce atrage clientela2.451/1995. pag. SECŢIUNEA a IV-a Apărarea fondului de comerţ Caracterizarea fondului de comerţ ca fiind un bun mobil ne îndreaptă spre ideea că fondul poate fi apărat prin acţiunea în revendicare.C. 11/1990 privind combaterea concurenţei neloiale. Textul art. Ne referim la drepturile de creanţă şi obligaţiile ce rezultă din contractul de închiriere a sediului magazinului şi din contractele obişnuite de furnitură (apă. De asemenea. telefon etc). 14-15 din Legea 1 R.Carpenaru. Or. se pot utiliza acţiuni în pretenţii prin care se solicită repararea pagubelor produse urmare a actelor tulburatorii. pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza acţiunea în revendicare deoarece fondul de comerţ este şi un bun incorporal asupra căruia titularul are drepturi privative ce conferă puteri exclusive de exploatare.direct.. De asemenea.J.160/1996. Prin ele se tinde să se înlăture tulburările aduse fondului şi elementelor componente ale acestuia. singur sau cu ajutorul colaboratorilor.93. 11 .Dreptul 3/1996. Numele colaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie făcute publice prin registrul comerţului.J. Bucureşti.D. Drept comercial roman. energie. vătămată. în funcţie de natura corporală ori necorporală a părţii din ansamblu. nemijlocit de alte elemente ale fondului1. Acele tulburări ce constituie acte de concurenţă neloială intră sub incidenţa reglementărilor Legii nr. El asigură conducerea. 1996. 1998.

vândut. 26/1990 se aplica si celor ce administreaza sau gestioneaza fondul de comerţ din aceleaşi raţiuni pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea înregistrării acelor date.Carpenaru. in condiţii prestabilite prin contract. Drept Comercial Român. poate fi grevat de un uzufruct2.Jauffret.1982. SECŢIUNEA a VI-a Operaţii juridice având ca obiect fondul de comerţ Subsecţiunea I. El va fi resposabil în faţa proprietarului în condiţiile contractului de muncă sau de mandat. condiţie ad probationem. în principiu prin orice mijloc de probă. Nimic nu impiedică pe proprietar să încredinţeze gestionarea fondului unui terţ. p. 83 12 .nr. In lipsa unei reglementări făcute de legea comercială aceste acte vor fi supuse regulilor de drept civil şi comercial. Bucureşti. Deducem însă din obligaţia înscrisă în art. De altfel. este greu de închipuit o exploatare şi o gestionare a unui fond comercial distinctă de exploatarea şi gestionarea unei societăţi comerciale. pag. gajat. In principiu această vânzare este supusă regulilor vânzării comerciale. Condiţii de formă Vânzarea fondului de comerţ este un fapt de comerţ deoarece se realizează din nevoi comerciale şi are ca scop continuarea unor fapte de comerţ începute de vânzător. El poate fi donat. al exploatării fondului. salariat sau angajat printr-o convenţie de drept comun (mandat). Fiind un fapt de comerţ va putea fi dovedită. Totuşi fiind necesară înregistrarea la registrul comerţului se impune redactarea actului în forma scrisă.G D. nimic nu împiedică pe cei interesaţi să uzeze de asemenea formule juridice. Subsecţiunea a II-a . 1998. In practica românească aceste acte nu se prea utilizează însă. Legea nu prevede expres aceste posibilităţi însă deducem regula din principiul mai general al libertăţii actelor juridice. Manuel de droit commercial. Nici o normă nu indică ce anume va cuprinde contractul de vânzare cumpărare al unui fond de comerţ. Cel care controlează activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu de comerciant. Distincţia capătă semnificaţie practică cel mult în cazul comercianţilor persoane fizice.D. ea are anumite particularităţi ce rezultă din natura juridică specială a bunului ce constituie obiectul operaţiunii. In acest din urmă caz proprietarul păstrează riscul afacerii sale. 68 A. Precizări Fondul de comerţ poate face obiectul unor operaţiuni juridice foarte diferite. Vânzarea fondului de comerţ. adus cu titlu de aport în societate..J. Totuşi.L.21 din Legea nr. închiriat. Comerciantul va rămâne în acest caz proprietarul. 26/1990 ca acest contract 1 2 St. el exercitând comerţul pentru altul1. după caz. iar gestionarul va controla şi dirija exploatarea fondului. Vom examina în cele ce urmează cele mai importante acte juridice ce au ca obiect fondul de comerţ. Proprietarul poate să-l cointereseze asigurându-i participarea şi la beneficii. percepe beneficiile şi suportă pierderile.

fără alte precizări. de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii să-şi poată proteja drepturile şi interesele. Condiţii de fond Acest contract este supus regulilor generale ce guvernează vânzarea comercială. Art. Se impune. Lipsa înregistrării nu duce la nulitatea actului ci. Pentru creditorii vânzătorului această operaţiune este esenţială câtă vreme fondul de comerţ cuprinde o parte însemnată din activele patrimoniale ale comerciantului şi sumele încasate din vânzare pot fi risipite practic cu mare uşurinţă. 1 St. 58/ 1991 privind privatizarea societăţilor comerciale. lichidă şi exigibilă3. vânzătorul trebuie să permită cumpărătorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verifica îndeplinirea acestei obligaţii. în care sarcina probei aparţine reclamantului care trebuie să dovedească frauda şi reaua credinţă a cumpărătorului. beneficiul rezultat în anii precedenţi. Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja rămâne acţiunea pauliană.26/1990 prevede obligaţia înregistrării menţiunilor referitoare la vânzarea fondului. că transmisiunea imobilelor urmează şi reguli de drept comun şi trebuie să se facă formalităţile de publicitate imobiliară. Lipsa acestor menţiuni ar putea fi invocată de creditori ca dovadă de fraudare într-o eventuală acţiune revocatorie. Bucureşti. p. Mai mult. Bucureşti.21 din L. pag. Efectele contractului Orice vânzare dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina vânzătorului şi a cumpărătorului. Monitorul Oficial nr. Predarea fondului constă în punerea la dispoziţia cumpărătorului a tuturor elementelor corporale cel alcătuiesc. cel mult la sancţiuni de ordin administrativ. 118 Legea nr. a) Vânzătorul trebuie să predea bunul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător de evicţiune şi pentru vicii ascunse. în astfel de vânzări. cei fraudaţi printr-o astfel de vânzare nu au nici un mijloc procedural eficient pentru a-şi proteja interesele şi drepturile.D. Drept Comercial Român. 1998. Teoria generală a obligaţiilor. Neprocedarea în acest mod are semnificaţia neîndeplinirii obligaţiei de predare. Deducem că un contract neînregistrat produce efecte între părţi dar nu poate fi opus terţilor pentru că înregistrarea are numai un efect de opozabilitate1. Aceasta. mai ales. Problema publicităţii vânzării fondului de comerţ Din păcate legea română nu prevede nici o formă de publicitate a vânzării fondului de comerţ (excepţie fac vânzările de fonduri aparţinând statului aflate sub regimul reglementărilor privind privatizarea)2. cifra de afaceri ce a rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedentă vânzării. 169/1991 3 Liviu Pop. reclamantul ca să i se primească acţiunea trebuie să aibă o creanţă certă. o acţiune de drept comun. Fiind un bun mobil alcătuit şi din bunuri imobile trebuie să se menţioneze şi să se individualizeze imobilele ce se consideră a fi vândute odată cu fondul de comerţ.Carpenaru.trebuie să cuprindă un minimum de menţiuni care ar prezenta importanţă pentru terţii creditori (înregistrarea are ca efect opozabilitatea actului faţă de terţi şi ca scop protejarea intereselor creditorilor): preţul vânzării. 1997. 2 13 . Practic. De asemenea.124.

Drept Comercial Român.Carpenaru. etc. Orice proprietar îl poate atribui cu titlu de garanţie mobiliară unui creditor al său. titlul VI din Legea nr. De obicei. or. din interpretarea textelor deducem că acestui bun mobiliar i se aplică dispoziţiile titlului VI al Legii nr. Neplata preţului îndreptăţeşte pe vânzător şi la acţiunea în rezoluţiune a contractului.6. 99/1999). Subsectiunea a III-a. El va avea. să înregistreze cesiunea brevetelor. b) Cumpărătorul trebuie să plătească preţul stabilit. în art. vânzătorii se angajează să nu practice acelaşi gen de comerţ pe o perioadă determinată de timp. De aici deducem importanţa ce o are pentru vânzător garantarea plăţii unei părţi din preţul stabilit pentru fondul de comerţ vândut şi predat. Garanţia pentru evicţiune prin fapta terţilor şi pentru vicii ascunse o imaginăm greu într-o astfel de vânzare. Deşi fondul de comerţ nu face parte din bunurile enumerate expres în art. Gajarea se realizează convenţional printr-un contract de gaj. Pentru a face operabil acest privilegiu este recomandabil ca vânzătorul să introduca în contract o clauză de interzicere a revânzării fondului până la achitarea integrală a preţului. de asemenea. Astfel. In cazul fondului de comerţ această predare ar însemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-şi putea derula afacerile aducătoare de venituri.6 rezultă că regimul special instituit de această lege vizează toate bunurile mobile corporale sau necorporale aduse în gaj. Patrimoniul cumpărătorului va constitui gajul său general şi creditorul vânzător va intra în concurs cu alţi creditori ai cumpărătorului. licenţelor pe seama cumpărătorului. Insă. doar dovada actelor tulburătorii1. Ea urmează regimul general comercial. clauza înregistrată expres în registrul comerţului. Ca să se evite acest inconvenient în acest sector se poate practica gajul fără deposedare (art. 1 St. din art. în practică. vânzătorul trebuie să procedeze corespunzător.D. 1998. 118 14 . practic să fie lipsit de interes. Inceperea de către vânzător a aceluiaşi gen de comerţ imediat după vânzare poate avea semnificaţia unei evingeri a cumpărătorului.5 Cod civil deoarece fondul de comerţ este un bun mobil.1 se precizează că această lege se aplică tuturor garanţiilor reale mobiliare. obligaţia garantării pentru evicţiune prin fapta personală a vânzătorului este foarte probabil să fie invocată. Bucureşti. privilegiul prevăzut de art. Legea română nu prevede garanţii speciale în acest sens.In ce priveşte elementele necorporale.1700 pct. în circuitul comercial îl face. Fiind vorba de derularea unor sume mai mari deseori o parte din preţ se va plăti la termen. Dacă fondul se revinde înainte de încasarea integrală a preţului. de la caz la caz: să prezinte clienţii săi cumpărătorului. fondul de comerţ este un bun mobil necorporal.9 pct.3. vânzătorul fără garanţii preconstituite va avea poziţia unui creditor chirografar. vânzătorul nu are drept de urmărire asupra acestuia (dacă nu a preconstituit un gaj). In acest caz cumpărătorul nu trebuie să facă dovada existenţei unei pagube ci. Fondul de comerţ poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa rapidă (privită ca şi posibilitate). Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat să fie remis creditorului. pag. 99/1999. Gajarea fondului de comerţ Nici gajul asupra fondului de comerţ nu este supus vreunei reglementări speciale care să-l facă mai atractiv pentru creditori.

clientela.C. Bucureşti.de Apel Chisinău.L. or. dar admite sechestrul judiciar D.99/1999) nu exclude fondul de comerţ dintre bunurile pentru care nu se face deposedarea. Dreptul creditorului gajist intră sub incidenţa art.05. p.2.1700 C. titlul VI din Legea nr.3. Este evident că gajul nu poate cuprinde mărfurile deoarece prin specificul lor nu pot să fie urmărite. Georgescu.21. Bucureşti.c.G D. dreptul asupra spaţiului închiriat) deoarece ele ţin de natura fondului de comerţ1. Se pune problema dacă asupra unui fond de comerţ se pot institui măsuri asigurătorii de către instanţă. gajarea fondului de comerţ vizează însăşi realitatea pe care o reprezintă comerciantul în viaţa economică. să le descrie şi să le indice locul unde se află. 26/1990 şi art. Manuel de droit commercial. întinderea puterii de urmărire-primul asupra preţului global al fondului. 1934.-D. rangul de preferinţă. 3 I.128/14.proc. dubla înregistrarea are raţiuni practice. Manoperele frauduloase ale debitorului îl decad pe acesta din beneficiul termenului (art.225/1933. . Câtă vreme considerăm fondul de comerţ un bun unitar şi mobil reţinem că nu există nici un impediment pentru ca fondul de comerţ să fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurător în condiţiile comune înscrise în art. 532 4 Practica reţine că nu este admis sechestrul prevăzut de art.11 pct.26/1990).591-601 C.I. pag.J.deoarece acest sechestru se referă la imobile4. C. Regula o deducem din dispoziţiile art. el va fi înregistrat de asemenea ca garanţie pentru a se realiza publicitatea faţă de terţi. acest fapt trebuie consemnat în registrul comercianţilor alături de publicitatea comună tuturor garanţiilor.363. cel de-al doilea asupra bunurilor enumerate în contract).64/1995. 99/1999).civ3.1946.40.13 pct. 1948. condiţie ad validitatem. Creditorul are însă drept de urmărire şi preferinţa asupra fondului astfel cum va fi descris în actul de constituire a gajului. p.Civ) si gajul creditorului există deosebiri (natura juridică a prerogativelor.a L. Drept Comercial. 475 . este necesară realizarea atât a înregistrării gajului la registrul comerţului cât şi publicitatea specifică garanţiilor. 96 D. numai în acest mod pot fi protejate interesele terţilor.I. 15 .c.1982.contractul să se încheie în forma scrisă. Buletinul Curtii de Apel. . Cas.477. Intre privilegiul vânzătorului (art. publicitatea acestor măsuri este obligatorie 1 2 A.civ. Deşi Legea nr.477 C. Efectele gajului Din caracteristicile gajului asupra fondului de comerţ deducem că creditorul gajist nu are posesia fondului care rămâne la debitor cu dreptul de a-l înstrăina.proc.21 din Legea nr. Noi rămânem la punctul de vedere ca legea română nu exclude gajul fără deposedare şi că textul legii (art. Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial.106 din L.să se enumere elementele fondului de comerţ care vor constitui garanţia creditorului.b din Legea nr. titlul VI din Legea nr.Jauffret. Nu se va putea constitui însă sechestrul prevăzut de art. 1946. 99/1999. vol. 9 pct.491.contractul este supus înregistrării la registrul comerţului (art.p. Drept Comercial Român.. Pyk.2 lit. Revista de drept comercial 1946.Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . p. 475 . lit. predare ce ar realiza şi publicitatea specifică gajurilor2.civ. 26/1990 nu prevede expres înregistrarea sechestrului judiciar şi al sechestrului asigurător asupra fondului de comerţ. O parte a doctrinei reţine că gajul fondului de comerţ este un gaj cu deposedare şi că la încheierea lui se face o remitere simbolică a bunului gajat prin predarea documentelor privitoare la fondul de comerţ. p.L.Gălăşescu.

condiţie ad probationem (art. sublocaţiunea este admisă. atât ca aport la o societate care se înfiinţează. schimbând destinaţia unor bunuri ori înstrăinându-le3. să se nominalizeze şi localizeze elementele componente ale fondului supus măsurilor conservatorii şi asigurătorii1. 26/1990).255-260. locatorul fondului de comerţ nu poate avea ca obiect al activităţii locaţiunea propriului fond de comerţ. p. revăzută şi adăugită.civ). Universul Juridic.civ. Drept comercial român. Subsecţiunea a V-a Locaţiunea fondului de comerţ. Dacă unele bunuri aparţinând fondului se consumă în timpul exploatării lor se va restitui proprietarului contravaloarea. locatarul nu poate subînchiria fondul primit în exploatare.21 Legea nr.Stoenescu. Drept comercial român. 1977. Este necesară totuşi forma scrisă.D. Nu sunt prevăzute condiţii speciale de formă pentru încheierea contractului. dacă se au în vedere dispoziţiile al. Ediţia a VII-a. Dacă proprietarul acceptă. ea nu intră sub incidenţa titlului VI al Legii nr. Dacă persoana locatarului este esenţială pentru contract (contractul este intuitu personae). p. Ea (publicitatea) prezintă importanţa. Subsecţiunea a IV-a Aducerea fondului de comerţ ca aport social într-o societate comercială. operaţiunii trebuie să i se facă publicitatea specifică prin intermediul registrului comerţului. Actul de locaţiune a fondului de comerţ are caracter comercial.pentru că măsurile de sechestrare afectează direct activitatea celui ce administrează fondul ( se aduc modificări înregistrărilor anterioare). Bucureşti. în special pentru creditorii transmiţătorului care riscă să fie privaţi de o valoare importantă a patrimoniului debitorului lor. Deci nu poate aduce schimbări în organizarea şi structura fondului de comerţ. Fondul de comerţ poate fi adus ca aport social într-o societate comercială. Efectele locaţiunii Intre părti: Locatarul trebuie să exploateze fondul conform destinaţiei sale şi ca un bun proprietar (art 1429 C. Pentru un plus de claritate se impune. 1 2 I. revăzută şi adăugită. 2007. 133 3 St. St. Din acest motiv operaţiunii i se vor aplica regulile ce guvernează constituirea societăţilor comerciale. cu condiţia să se menţioneze calitatea de succesor în exploatare a locatarului (art. 26/1990). 99/1999.).Zilberstein . Per a contrario. obiect al locaţiunii poate fi şi numele comercial. Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă asupra fondului se transmite de la asociat la societatea nou înfiinţată.Cărpenaru.Drept procesual civil.Cărpenaru. Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totuşi o vânzare comercială a fondului de comerţ. 2007. art. p.2. Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunoştinţă despre operaţiune şi pot să pună în discuţie valabilitatea şi opozabilitatea aportării. Ediţia a VII-a.1191 C. Deci.D.S. Locaţiunea trebuie înregistrată în registrul comerţului (art. Această operaţiune are efect translativ de drepturi. cât şi ca aport la mărirea capitalului unei societăţi existente deja2. 41 din Legea nr. 133-134 16 . ca în cazul gajului.4 al acestei legii. exceptând ipoteza enunţată deja. Universul Juridic. ca parte a fondului de comerţ. Locatarul va exploata pe riscul său fondul şi va plăti proprietarului-locator un preţ (redevenţa). locatar. Prin contractul de locaţiune proprietarul (locator) fondului de comerţ transmite folosinţa totală sau parţială unei alte persoane.

civ. Locaţia de gestiune a fondului de comerţ Prin norme speciale2 este reglementată locaţiunea unor fonduri de comerţ în care proprietar este statul. Încetarea locaţiunii Locaţiunea se face pe perioadă determinată (art. p.). ateliere.G.140/1990.1437 C. Bârsan. republicata in M. Suntem de părere că acestui contract nu i se poate aplica art. Faţă de terţi: Faţă de creditorii proprietarului şi cei ai locatarului contractul îşi produce efectele din momentul înregistrării actului la registrul comerţului.48/1991.O. fără îndoială nevoia ce se resimte în activitatea economică a unor reglementări care să precizeze în mod clar regulile acestei instituţii juridice. Legea română nu obligă pe proprietar să depună în prealabil o sumă. din aceleaşi raţiuni care pretind înregistrarea tuturor operaţiunilor cu fondul de comerţ. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale. C. care preiau controlul. câtă vreme locaţiunea este înregistrată în elementele ei esenţiale la registrul comerţului. gestiunea şi riscurile fondurilor astfel închiriate. care-şi exercită titularitatea prin regii autonome sau societăţi comerciale.. drept garanţie. Bucureşti. H. C. Prelungirea locaţiunii trebuie menţionată obligatoriu în registrul comerţului. H.143-148. Concluzii Toate ideile expuse până acum sunt inspirate din creaţia practicii şi a doctrinei. precizările speciale vor fi completate cu normele de drept comun. Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse în actele normative emise în acest scop. La sfârşitul locaţiunii proprietarul nu preia datoriile fondului dat în exploatare altcuiva. secţii. civ. Bucureşti. că îşi va respecta obligaţiile. Din acest moment ei pot promova acţiuni revocatorii dacă consideră că sunt fraudaţi prin încheierea contractului de locaţiune.1436 C. Regula o deducem din principiile îmbogăţirii fără justă cauză. 129-134 2 Legea nr. M. 1991. Prin locaţie de gestiune specială se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane fizice sau juridice. A gândi altfel înseamnă a accepta o stare de incertitudine. etc. p. Teoria generală a obligaţiilor. 1997.O. Preocuparea teoreticienilor şi a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comerţ demonstrează.G. In lipsa de dispoziţie contrară locatarul răspunde personal de datoriile contractate în timpul exploatării fondului de comerţ închiriat.140/1991 din M. 1 Liviu Pop.98/1990.O. Stătescu. Teoria generală a obligaţiilor.202/1992.1228/1990 din M. afară de situaţia în care proprietarul ar înregistra o creştere patrimonială corelativă unei pierderi a locatarului1. 17 . Fondurile de comerţ supuse unor astfel de reglementări se referă la părţi ale unor regii autonome sau societăţi comerciale: uzine.O. Incetarea locaţiunii înainte de termenul stipulat în contract trebuie înscrisă în registrul comerţului. Tratat de drept civil. contraproductivă pentru toţi comercianţii. fabrici.In lipsă.Locatorul trebuie să pună la dispoziţia locatarului folosinţa fondului şi să garanteze de evicţiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie să se abţină de la desfăşurarea unui comerţ de acelaşi gen pe o durată predeterminată de timp).

9. articol.Ursa. 3.1946 Saleille. deci în sarcina generaţiilor viitoare de jurişti îndeplinirea acestui deziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vieţii economice şi adoptarea unei legi care să stabilească regulile ce guvernează ansamblul bunurilor destinate de comerciant exerciţiului profesiei sale.Pyk. I. Drept procesual civil.. Dreptul 8/1994 Petrescu. Introducere în studiul juridic al intreprinderilor comerciale.. vitregiile istoriei ne-au împiedicat să beneficiem de o lege clară în acest domeniu3. în materiile dreptului comercial. dreptului familiei şi contenciosului administrativ. Cărpenaru.N.I. 1997 Poruţiu. I..L.Teoria generală a obligaţiilor.. . 7. M..Mazeaud. Bârsan. Tratat de drept comercial. Dreptul afacerilor.1948.Cluj. Poruţiu.. Raportul Consiliului Legislativ.. Georgescu. 4. I. Mureşan. 1946. Iaşi. O. 10. C. Paris. Dreptul nr. Liviu. P. C.Stoenescu. 1996. Editura Cartea Românească.L.et J. 21. JURISPRUDENŢĂ 3 Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M.1998 Costin. Essai d’une theorie generale de l’obligations.J. Drept comercial român. 1948 I. 11. 18.. 17.. Tratat de drept civil. Căpăţână. C. I.1943. P. V.. Curs de drept comercial. P. 1980 Cristoforeanu. E.Stătescu. Bucureşti. P. 1960 Perju.. Bucureşti. Codul Comercial “Carol al II-lea”.vol. 1992 Vivante. 1991 I. 18 . M.1982 H. Rămâne.. 1996 Pop.vol.vol. 1942..L. Sibiu.II.L. 20.1938.IV Demetrescu.O... Principii de drept comercial. Dicţionar de drept civil. 8. 19. 16. I..G D. Drept Comercial.Sinteza teoretică şi de practică judiciară a instantelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava.. Societăţi comerciale.V. 14. S.Gălăşescu. Teoria generală a obligaţiilor. 6.. Bucureşti..11. 15. Bucureşti. Bucureşti. 2. Bucureşti. 1940 D.I Petrescu. Pandectele romane. Ercea. Drept Comercial Roman. A... Bucureşti. Bucureşti. Zilberstein. Bucureşti. R.9-12/1990 Căpăţână O. Manuel de droit commercial. în ţara noastră au existăt preocupări pentru reglementarea regimului juridic al fondului de comerţ. articol. Caracteristici generale ale societăţilor comerciale. Georgescu. vol. Bucureşti.Paris 1902 C. 1928 13.. 12. St.. Lecons de droit civil. 5. 22.I Jauffret. Comentarii.Deşi. Drept Comercial Român.dreptului muncii. D. BIBLIOGRAFIE 1. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial.262/10. D. 1977 Turcu. Cluj. Bucureşti. C.

Jurisprudenta generala.Georgescu D.451/1995.c.C.C.Dreptul 3/1996 D.c. Cas.C.Buc.1462/1930.vol.S.277/46.U.Cas.283/1930. citată de I.Revista de drept comercial 9/1996 D.1993 D.Practica judiciara in materie comerciala.S.J.L.225/1933.Pandectele romane..c.Cas. Buletinul Curtii de Apel.I.C.c.I.III.1946.Cas.III.128/14.S.05..c.de Apel Chisinau.3/1934 Cas.405 /1922.J.III.III D.Cas.1923.C..D.1930.Revista de drept comercial 1935 D.Revista de drept comercial 1946 19 . Revista drept comercial 1930 D.c.I.160/1996.1934 D.c.

Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. Tot ceea ce estre produs de activitatea omului şi destinat schimbului este socotit a fi marfă. Costin. d) Mărfurile se deosebesc după natura lor în mărfuri fungibile şi mărfuri nefungibile. mărfurile care prin natura lor au caractere deosebite de toate celelalte şi 1 St. tot ceea ce formează obiect al activităţii comerciale se poate chema marfă. 35 20 .Cărpenaru. Costin. vol. SECŢIUNEA I Mărfurile şi circulaţia lor Subsecţiunea I. p. Paris. Le spunem fungibile acelora care satisfac în mod egal aceleaşi nevoi şi. Bucureşti. În sens general. pag. Subsecţiunea a II-a Caracteristicile generale ale mărfurilor a) Mărfurile nu poartă în ele o valoare intrinsecă prestabilită.D. Cum bunurile imobile nu intrî în regimul circulaţiei comerciale4. vol. separat de fondul de comerţ. p. Precizări Mărfurile pot face parte din fondul de comerţ1. Petrescu. p.eventual la regimul vamal.CAPITOLUL II REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI UNOR DREPTURI AFLATE ÎN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI. facem asemenea analiza şi pentru a indica diferenţele existente între regimul juridic al produselor industriale şi manufacturiere în antiteză cu regimul juridic al titlurilor de credit. I. In termeni economici vorbim despre o valoare de schimb a mărfii. 109 2 3 A. Drept Comercial Român. Bucureşti. Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemnează în mod generic produsul muncii omeneşti susceptibil să satisfacă o necesitate socială şi este destinat schimbului prin vânzare3 Totuşi. în principiu regulile obişnuite ale dreptului comercial. M. În imensa majoritate a cazurilor.Jauffret. chiar dacă unii autori contestă acest lucru2. 1996.. Drept comercial român. 1998. imposibil de enumerat (enumerare şi clasificare ce nu are semnificaţie juridică). Dacă o astfel de clasificare are importanţă juridică aceasta se referă doar la posibilităţile de transport şi . Bucureşti. circulaţia lor nu face obiectul analizei noastre. Incercăm să găsim caracterele juridice gnerale ale circulaţiei mărfurilor aflate sub regimul Legii comerciale.N. .N. Separat de asta. însă mărfurile circulă independent de fondul de comerţ. 61. circulaţia lor urmând. 76 M. spre deosebire de titlurile de credit care au o valoare nominală incorporata în ele. 1996. I. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. Asta. c) Mărfurile cuprind atât bunuri mobile cât şi bunuri imobile. Manuel de droit commercial. p.L.G D. 1996. 251 4 R. Bucureşti. care se pot substitui în mod reciproc.1982. utilizăm acest concept în scop juridic pentru a desemna toate produsele muncii omeneşti care se află in circuitul juridic comercial. Notiunea de marfă are cu precădere un înţeles economic şi mai puţin juridic. Valoarea lor este dată de piaţă în funcţie de cerere şi ofertă. Dimpotrivă.J. b) Mărfurile se disting prin materia ce o conţin şi prin forma lor într-o infinitate de specii.

cărăuşul. Dacă cumpărarea s-a făcut din loc public sau de la un negustor. Circulaţia mărfurilor este supusă regulilor circulaţiei bunurilor mobiliare. circulă cu uşurinţă. contractul va trebui executat cu ele şi nu altfel.Cărpenaru. Se admite ca transmiţătorul poate vinde mărfurile pe care le va procura sau produce până la scadenţa obligaţiei sale de predare2. certificatele de depozit. recipisele de gaj. 54 21 . prin denumiri speciale. fără cheltuieli şi fără să ţină seama de întârzierile transportului. nu le pot preda decât posesorului legitimat al titlului. scrisoarea de trăsură la ordin sau la purtător.1909 al. Norma dă un titlul suficient oricărui dobânditor de mărfuri aflate în circuitul comercial. 1998.civ.ultim C. pentru daunele pricinuite. Ele formează obiectul a numeroase şi rapide operaţiuni fără pericole. Legea stabileşte o normă fundamentală (art. proprietarul trebuie sa restituie preţul plătit de cumpărătorul de bună-credinţă. prin predarea reală a lor sau prin predare simbolică (predarea cheilor depozitului în care sunt depozitate). magazionerul. 1928. 389.). 1 2 C. p. 1916. 110 3 V. Principii de drept comercial. etc. Luha. Stelian. III. cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă în momentul primirii bunului. Drept Comercial Român. ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit chiar şi de la un neproprietar. deci. Totuşi în dreptul comercial transmiterea mărfurilor se realizează şi prin predarea titlurilor ce le reprezintă (pentru economie de timp şi de cheltuieli).care. acela ce le posedă dobândeşte posibilitatea de a dispunde de ele ca şi cum le-ar avea în stăpânire efectivă. Revista de drept comercial 7-8/1998. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Dacă părţile nu specifică starea calitativă a mărfii generice ea (calitatea) trebuie să fie la un nivel calitativ mediu faţă de particularităţile mărfurilor ce circulă pe piaţă. sunt vândute.D. Drept comercial. vol. acesta din urmă având drept de retenţie asupra mărfii (art. acordânduse cumpărătorului de bună credinţă drept de regres contra celui de la care a cumpărat.). T. animale de rasă. Şi acest lucru este valabil chiar dacă vânzătorul care a dispus de marfă a comis un abuz sau o fraudă vânzând-o. Prin mijlocirea acestor titluri. magazionerul. Obligaţia constând în predarea unor mărfuri nu se interpretează în favoarea debitorului1. etc. nu se pot considera echivalente şi substituibile sunt nefungibile.1901 al. Subsecţiunea a III-a Circulaţia mărfurilor Transmiterea mărfurilor de la o persoană la alta se face. de obicei. Cumpărătorul poate apăra marfa cumpărată contra oricui vrea să o revendice prin posesia sa şi prin buna credinţă.(opere de artă. Însă dacă este vorba de mărfuri pierdute sau furate se aplică principiul de drept comun care dă dreptul adevăratului proprietar să-şi revendice bunurile sale de oriunde le-ar găsi. 127 St. etc. Avem o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceleiaşi mărfi3. Prin acest mijloc simplu mărfurile imobilizate în mijlocul de transport sau în magazii generale. p. p. Bucureşti. cărăuşul. deoarece căpitanul vasului.1 C.civ. pag. Vivante.) Dacă mărfurile au fost indicate în contracte în mod individual. dacă au fost indicate în mod generic fără ca să li se stabilească calitatea sau individualitatea. Bucureşti. contractul va trebui executat oferind mărfuri de acelaşi fel după calităţile de întrebuinţare pe care le au. Bucureşti. e) Când este vorba de transmisiunea unor mărfuri se acceptă valabilitatea vânzării bunului altuia. Exemplificăm în acest sens: poliţa de încărcare. sunt date în gaj. Aceste titluri reprezintă marfa aflată la cei ce o păstrează: căpitanul vasului. în care mărfurile sunt descrise.

însă o marfă cu caractere speciale ce rezultă tocmai din funcţiile economice pe care le îndeplineşte orice valută. Lor nu le pot fi opuse excepţiile antecesorului vânzătorului prin titlu reprezentativ. Un asemenea pact este permis de legislaţia românească5. Demetrescu. 35 3 G. p. din magazin. Relaţii valutar financiare internaţionale. E. Caracterul general sau universal al schimbului pe care îl poate realiza moneda nu ne împiedică să analizăm această marfă ca un bun generic. I. Teoria generală a obligaţiilor. p.. din depozit). Pentru a înlesni banului să îndeplinească această funcţie se permite în principiu debitorului să-şi plătească datoriile în moneda naţională. pentru a respecta regula impusă de contract creditorul are dreptul să fie plătit cu mijlocul prevăzut şi nu cu altul. 1993. p. acela care le cumpără cu bună-credinţă primind prin gir în regulă certificatul de depozit. Alexandrescu. I. instrument general al schimbului”3. contabilitate şi informatică financiar contabilă. Bucureşti. realizându-se interesele legitime ale creditorilor de a încasa orice fel de monede aflate în circulaţie legală. Numai aşa se explică ideea promovată de lege că proprietarul care revendică bunul ce i s-a furat trebuie să ramburseze cumpărătorului ceea ce acesta a plătit (dacă a cumpărat la licitaţie publică. dacă mărfurile furate sunt depozitate într-un magazin general (în sensul Legii nr. banii se analizează şi ca titluri de valoare la purtător şi la vedere. Bucureşti.. Vol. Bistriceanu. autonom1. 177 22 .Observăm că această reglementare este cuprinsă în dreptul comun şi că realizează un compromis între interesele proprietarului şi cele ale cumpărătorului de bună-credinţă. 53 C. Astfel.. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Nimic nu împiedică însă părţile să convină ca plata să se facă în altă monedă şi. Costin. In acest caz cel ce dobândeşte marfa cu bună-credinţă şi se legitimează ca posesor al titlului şi implicit al mărfii reprezentate poate să respingă revendicarea proprietarului păgubit. în acest caz se utilizează moneda prevăzută în contract (art. când buna-credinţă asigură mai multă protecţie urmare a publicităţii cumpărării. Lexicon de fianţe. Revista de drept comercial 7-8/1998. Oradea. 1978. p. 1 2 V. Din această însuşire rezultă o putere bivalentă: de cumpărare şi de stingere a obligaţiilor prin plată4 . nu se mai poate teme de nici o revendicare.I.D. Nici de revendicarea titlului pentru că posesorul unui titlu la ordin nu poate să fie privat de el dacă i-a parvenit în baza unui şir neîntrerupt de giruri şi nici de revendicarea mărfurilor pentru că nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept real dacă nu posedă titlul. vol.41 Cod comercial). care îndeplineşte funcţia de echivalent general al valorii tuturor celorlalte mărfuri. C. Este evident că in circuitul comercial sunt mai bine protejaţi cei ce cumpără mărfuri prin titluri reprezentative. Luha. 69 5 M. fungibil cu toate consecinţele juridice ce rezultă din această calificare. Kiriţescu.1937). 1994. ”o marfă generală şi specială desprinsă de celelalte mărfuri şi . Tratat de drept comercial.04. Subsecţiunea a IV-a Banii ca marfă Şi banii sunt o marfă. 153/7. Ei se prezintă sub forma unor titluri care au o valoare intrinsecă nesemnificativă (cu excepţia monedelor din metale preţioase). p.G. pentru că ei vor primi un drept originar. In această situaţie. 84 4 M. Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. o valoare nominală indicată de banca emitentă şi o valoare reală determinată de criterii economice indicate de politica economică şi financiară a statului emitent2 Banii sunt o marfă deoarece sunt destinaţi schimbului. 1981. Târgu Mureş.N. din târg. Macovei. urmând regimul circulaţiei acestora. Separat de asta.

Spre deosebire de alte mărfuri banii sunt consideraţi a avea o productivitate continuă. Ei nu sunt destinaţi să rămână nefructificaţi în casă ci pentru a fi întrebuinţaţi cu folos pentru diferite operaţiuni aducătoare de câştig. De aceea orice debitor ce întârzie plata după scadenţă şi care este somat să achite datoria şi nu o face, trebuie să plătească daune interese constând în dobânzi din ziua în care s-a făcut punerea în întârziere (art.1088 C.Civ). Mai mult, pentru că întrebuinţarea imediată a banului este o condiţie indispensabilă pentru o bună gestiune comercială se poate considera că acela care întârzie plata, beneficiază deoarece poate să fructifice capitalul rămas în mâna sa. Pe cale de consecinţă, el trebuie să plăească dobânzi sumelor ajunse la scadenţă şi pe care ar fi trebuit să le achite creditorului chiar dacă acesta nu se prezintă să le încaseze (art.43 si art.372 al.2 C.Com.)1 Banul poate constitui obiect de contract ca orice altă marfă. Aceasta se întâmplă în fiecare zi în operaţiunile caselor de schimb care, schimbă monede de un fel cu altele de alt fel şi în operaţiunile valutare de arbitraj (în schimbul de monede de pe o piaţă pe alta) 2, precum şi în contractele de împrumut maritim3 (art.601-615,C Com) Valoarea acestei mărfi este fluctuantă şi creează riscuri mari mai ales în contractele de comerţ internaţional. Pentru a preîntâmpina riscurile valutare părţile inserează în contractele lor fie clauze de consolidare valutară, prin efectul cărora valoarea mărfii, constând în bani, este subordonată unui etalon stabilit, fie clauze ce conferă anumite opţiuni creditorului4. In dreptul comun, este înscris principiul nominalismului monetar (art.1578 C.civ.), principiu care stabileşte că moneda îşi păstrează totdeauna aceeaşi valoare cu suma numerică indicată în contract. Doctrina a arătat, pe bună-dreptate, că nominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetară5. In contextul instabilităţii monetare practica a acordat prioritate principiului mai general al menţinerii echilibrului prestaţiilor în contracte şi al recuperării integrale a pagubelor6. Doctrina recomandă practicienilor comerţului utilizarea clauzelor de evitare a riscurilor valutare pentru a putea corela dispoziţiile anacronice ale legii cu nevoile lor7. SECŢIUNEA a II-a Creanţele şi circulaţia lor Regula ce rezultă din principiul libertăţii contractuale este că toate creanţele, certe şi ajunse la scadenţă, incerte şi viitoare, care au ca obiect un bun determinat în mod individual sau o cantitate de bunuri generice, o obligaţie de a da sau face şi care rezultă dintr-un contract sau din lege pot fi cedate. Interzicerea prin contract de a ceda o creanţă poate produce efect între părţile contractante, dar nu poate avea putere faţă de terţi, chiar şi când aceştia ştiu pentru că dreptul de proprietate
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 52 2 M.N. Costin, Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996, p. 303 3 Decizia civ. Din 5.05.1926, Curtea de Apel Galaţi, citată în Buletinul jurisprudenţei maritime, I, Constanţa, 1998, p. 116 4 M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995, p. 152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Vol. II, Bucureşti, 1996, p. 72-114 5 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 71 6 D.C. 623/1982, Tribunalul Suprem C.D. 1982, p. 296; D.C. 82/1983, C.D. 1983, p. 239 7 M.N. Costin, Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993, p. 73

23

este incompatibil cu interdicţia de a fi cedat1. O asemenea interdicţie nu poate impune decât legiuitorul. Transmisiunea creanţelor de orice fel se realizează pin cesiune, operaţiune reglementată de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404)2. Creditorul cedent transmite creanţa unui dobânditorcesionar, debitorul cedat ramânând terţ faţă de convenţie. Cesiunea nu este perfectă decât atunci când debitorul creanţei cedate a fost încunoştiinţat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de voinţă autentificată3. Acesta pentru că din acest moment, debitorul ştie că nu mai are creditor precedent ci pe cesionar. Legea nr.99/1999, Titlul VI, art.2 lit. a instituie obligaţia ca cesiunii să-i fie realizată publicitatea specială instituită de această lege. Publicitatea cesiunii nu înlătură obligaţia notificării; publicitatea are ca scop protejarea intereselor terţilor iar notificarea vizează relaţiile cedent – cesionar – debitor. Cesionarul dobândeşte pe baza cesiunii dreptul de a i se plăti chiar dacă nu este în posesiunea documentului ce probează dreptul său. In caz de cedare succesivă a aceleiaşi creanţe către mai mulţi cesionari va deveni titular cel care a notificat primul operaţiunea debitorului. Cel ce a notificat va fi preferat chiar dacă un altul este în posesia documentului probator al creanţei. Cedentul va garanta existenţa creanţei şi a accesoriilor sale nu şi solvabilitatea debitorului cedat. Părţile pot să-şi agraveze sau să-şi micşoreze răspunderea de garanţie. Acestă schemă juridică comună dreptului civil şi comercial presupune o schimbare a subiecţilor raportului juridic existent iniţial. Prin ea se realizează o schimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului4. In dreptul comercial însă există situaţii în care regulile de bază ale cesiunii nu se aplică întocmai datorită specificului unor raporturi obligaţionale speciale ce apar în circuitul comercial. Imaginăm următoarea situaţie: In raporturile de succesiune între comercianţi persoane juridice când operează o transmisiune universală sau cu titlu universal, succesorul va prelua şi creanţele autorului său. In asemenea situaţie, succesorul nu trebuie să notifice operaţiunea fiecărui debitor al transmiţătorului. Publicitatea schimbărilor subiecţilor raportului juridic iniţial se înfăptuieşte altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii. Publicitatea se realizează conform legii prin registrul comerţului. O situaţie similară întâlnim în materia drepturilor intelectuale (înţelese în sens larg de drept privativ asupra oricărei creaţii intelectuale ce intră în circuitul comercial). Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale. Natura lor juridică este controversată 5 şi nu interesează din punctul de vedere al temei ce o abordăm. Reţinem doar că aceste drepturi se transmit prin cesiune6 şi că în obiectul lor intră şi prerogative specifice drepturilor de creanţă. Publicitatea acestei cesiuni nu se realizează ca în dreptul comun pentru că nu există un debitor determinat căruia să i se notifice operaţiunea prin mijloacele prevăzute de dreptul comun. Această publicitate se realizează prin mijloacele prevăzute de normele speciale ce constituie izvor
1 2

C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 132 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1998, p. 458 3 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1981, p. 349 4 A. Pop, Gh. Beleiu, drept civil. Partea generală, Bucureşti, 1975, p. 139 5 În acest sens: Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982; Y. Eminescu, Dreptul de autor, Bucureşti, 1994; Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993; V. Ursa, dreptul de proprietate industrială, Vol. I, Cluj Napoca, 1987 6 Ideea că o astfel de operaţiune este o cesiune de creanţă rezultă clar din Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982, p. 63

24

de drept în domeniu. Publicitatea realizată în condiţiile normei speciale aduce la cunoştinţa tuturor titularitatea prerogativelor ce rezultă din aceste drepturi, inclusiv titularitatea ce rezultă ca efect al cesiunii. Dreptul comercial cunoaşte reguli diferite de cele ale dreptului comun şi în materia cesiunii drepturilor de creanţă litigioase. Codul civil admite retractul litigios: dacă se cedează drepturi litigioase, debitorul cedat se va putea libera valabil plătind, nu valoarea creanţei, ci preţul de cesionare al creanţei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ. Practic, debitorul cedat poate opri cesiunea liberându-se de obligaţii prin manifestarea sa unilaterală, dezdăunându-l pe cesionar. Normele comerciale interzic însă retractul şi, implicit validează cesiunea, indiferent de voinţa debitorului cedat1 Dreptul pozitiv românesc nu reglementează, din păcate, contractul de factoring. Acest instrument de cedare a creanţelor este practicat numai în raporturile de drept comercial internaţional. Titularul unei creanţe (aderent), transmite oneros drepturile sale ce rezultă din vânzarea de mărfuri pe credit către un factor, ce-şi asumă obligaţia să le încaseze, scop în care se substituie în toate drepturile pe care partenerul său contractual le are faţă de debitorii-cumpărători de marfă. Aderentul înmânează facturile sale către factorul-cesionar pe baza unui borderou, întocmit periodic, împreună cu toate garanţiile, factorul dobândind proprietatea creanţelor. Pentru plata facturilor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clienţii agreaţi ai aderentului. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu, M., Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România, Oradea, 1994 2. Bistriceanu, G.D., Macovei, E.I., Demetrescu, C.G., Lexicon de fianţe, contabilitate şi informatică financiar contabilă, vol. I., Bucureşti, 1981 3. Cărpenaru, St. D., Drept Comercial Român, Bucureşti, 1998 4. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. I, Bucureşti, 1996 5. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Bucureşti, 1996 6. Costin, M.N., Tratat de drept comercial. Teoria generală a obligaţiilor, Vol. I, Târgu Mureş, 1993 7. Costin, M.N., Deleanu, S., Dreptul comerţului internaţional, Vol. II, Bucureşti, 1995 8. Eminescu, Y., Tratat de proprietate industrială, Vol. I., Bucureşti, 1982 9. Eminescu, Y., Dreptul de autor, Bucureşti, 1994 10. Eminescu, Y., Protecţia desenelor şi modelelor industriale, Bucureşti, 1993 11. Georgescu, I.L., Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cunpărare comercială, Bucureşti, 1994 12. Jauffret, A., Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982, Paris 13. Kiriţescu, C., Relaţii valutar financiare internaţionale, Bucureşti, 1978
1.
1

I.G. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzarecunpărare comercială, Bucureşti, 1994, p. 63

25

Revista de drept comercial 78/1998 15. Cluj Napoca. Liviu.. C. Bârsan. Din 5. D. II. V..C. 1996 19. Principii de drept comercial. 1987 21. Sitaru. Vivante. Luha. Stătescu. Constanţa. 1982. Vol. Dreptul comerţului internaţional. 1916 20.... Gh. A.1926. Tratat de drept civil. Bucureşti. III. C. Dreptul de proprietate industrială. A. Bucureşti....D. Curtea de Apel Galaţi. p. Bucureşti. Drept civil. Ursa. I. C. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. citată în Buletinul jurisprudenţei maritime. Drept comercial. Tribunalul Suprem C. 1998 D... Beleiu. 623/1982. 1998 17. I. Bucureşti.C. Teoria generală a obligaţiilor. T. Pop. 82/1983.14. 1983 26 . Vol. D. Pop. vol. 296. 1981 18. Stelian. C. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti. V. Bucureşti. Partea generală. 1975 16. 1928 JURISPRUDENŢĂ Decizia civ.05.D. Tratat.

hârtiile de valoare. Potolea. 10. 200. 24 2 S. 31/1990 privind societăţile comerciale 5 A. p. Dragoescu. 1992. Drept civil. Însă fenomenele economice sunt într-o continuă mişcare şi transformare. Vol. Lupan.CAPITOLUL III TITLURILE DE CREDIT SECŢIUNEA I Conceptul general de “titlu de credit” 1. H. 60 6 E. Cluj Napoca. 59/1934. Cluj Napoca. p. art. cu valoare intrinsecă (chiar dacă. Expresia titlu de credit desemnează un document. Gh.Trăsăturile titlurilor de credit a) Caracterul necesar al înscrisului. Bucureşti. 1994.M. ci documente în care regăsim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice1 . Avem doar texte ale unor acte normative în care indică regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit4 Această stare de lucruri nu este normală. E. p. De obicei în viaţa economică apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaşte legislaţia noastră. A. P. Partea generală. 126. Nu este exclus în acest context.. acest efort colectiv nu-l regăsim în domeniul legislativ. P. mecanismele bursiere în economia de piaţă. Cluj Napoca. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Drept civil. Bucureşti. Din păcate. Ionescu.Reglementarea titlurilor de credit Noţiunea de titlu de credit nu indică ceva determinat. Dragoescu. Demetrescu. 1991. In realitate nu întâlnim un titlu de credit în stadiu pur. ”datorită căreia se poate spune că economia contemporană apare aproape transfigurată datorită rolului deosebit de important dobândit de aceste titluri”2. I. 1981. 1975. 1997. p. concret. Partea generală. 1934. 58/1934. din Codul civil italian 4 Legea nr. Noţiunea de titlu de credit are la bază o construcţie juridică întemeiată pe ideea de drept şi obligaţii autonome aflate într-o succesiune de transmisiuni făcute după reguli speciale. Intr-un asemenea raport 1 G. Vlachide. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea că scrisul consemnat pe un document conţine manifestarea de voinţă adevărată a aceluia care l-a emis6 şi că actul dresat sau semnat de una din părţi conţine voinţa sa în raportul dintre ea şi ceilalţi.C. 1992.. Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generală în acest domeniu3. de obicei această valoare este nesemnificativă din punct de vedere economic)5. Hossu. (un înscris). p. dar care în acelaşi timp au elemente particulare prin care se diferenţiază unele de altele. 1994. Beleiu. In sistemul juridic românesc expresia titlu de credit indică produsul unei opere generale efectuate de doctrina românească şi străină care a elaborat un pachet de principii juridice aplicabile unei întregi categorii de documente constatatoare de drepturi şi obligaţii. 28 3 Alte legislaţii cuprind astfel de reglementări: art. Legea nr. 2. Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevărată cucerire a dreptului modern. ca actualele specii de titluri de credit recunoscute de lege să nu mai corespundă exigenţelor. Pop. fapt ce indică nevoia permanentă de mijloace juridice adecvate. Bucureşti. Legea nr. art. un bun mobil prin natura lui. Repetiţia principiilor de drept civil. p. 41 27 . Efectele de comerţ. De aceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativă a principiilor care să permită apoi utilizarea de către comercianţi a acelui document care să răspunda cel mai bine intereselor lor.

Practic. Nici suficienţa documentului pentru exerciţiul unui drept. Georgescu. dacă debitorul nu o recunoaşte ori nu este contestată într-un act scris. nimeni nu poate obţine realizarea unei creanţe mai mari de 250 lei. II. Aşa-zisele documente de legitimare. cantitatea. care împreună cu caracterul necesar al documentului să le definească precis şi inconfundabil. Bucureşti. deşi specifică. Tratat de drept comercial internaţional. Dreptul comerţului internaţional. 1934. deci şi ale obligaţiei sunt fixate numai prin menţiunile inserate în documentul scris. p. vol. Curs de drept. sau pot să exercite vreo influenţă asupra lui4 . Pe de o parte dreptul şi obligaţia corelativă nu se nasc decât prin consemnarea voinţei subiecţilor într-un document. chiar dacă acestea au ocazionat naşterea sa. b) Caracterul literal al dreptului Prin acest caracter se înţelege că atât conţinutul cât şi întinderea dreptului creditorului şi a obligaţiei debitorului. Caracterul literal al titlului nu este decât consecinţa. Bucureşti. pentru naşterea şi exerciţiul dreptului şi pentru stingerea obligaţiei corelative. deci exercita dreptul decât în limitele înscrisului.înscrisurilor li s-a recunoscut. Deci între document şi obligaţie există o legătură ce dă înscrisului o valoare juridică mult mai mare decât aceea a înscrisurilor probatorii. întrucât odată ce obligaţia are dreptul corelativ născut în mod legal. 412-414 28 . p. deşi sunt titluri de credit au la baza utilizării lor. Căpăţână. I. documentul având un caracter de necesitate. ele au o evoluţie independentă de existenţa înscrisului. în sensul că servesc la dovedirea existenţei unei obligaţii. iar debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile celui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris”2. Obligaţia există independent şi poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă. Urmează deci să găsim şi alte trăsături specifice ale titlurilor de credit. Intre înscris şi obligaţie nu există o legătură deosebită. Ionescu. nu este prin ea însăşi absolut definitorie numai pentru documentele . 28 3 I Rucăreanu. sunt determinate de cuprinsul înscrisului şi numai de acest cuprins. sau mai bine spus. în practică. indisolubilă. doctrina relevă că între obligaţie şi înscris legătură nu este numai constitutivă ci şi permanentă1. Spre exemplu.L. Posesorul titlului nu poate. Popescu. nu este singură. în general. necesitatea documentului o întâlnim în exerciţiul drepturilor în toate ipotezele de creditare născute din raporturi juridice pentru care dreptul pozitiv preferă forma scrisă ad probationem sau ad solemnitatem. 1980. p. Legătura nu este însă permanentă. p.R. Acelaşi lucru îl putem spune despre exerciţiul unui drept rezultat dintr-un act solemn în ipoteza în care creditorul nu poate depune actul scris şi dreptului nu i s-au făcut formalităţile de opozabilitate faţă de terţi. B. Referitor la titlurile de credit. Demetrescu. Obligaţia pe care partea vrea să o asume nu poate lua naştere fără ca ea să fie consemnată într-un document. Observăm totuşi că această legătură de necesitate. Conexiunea durează cât timp există dreptul şi obligaţia.titluri de credit. Nu 1 2 O.Existenţa. Elemente de drept civil şi comercial comparat. Alteori înscrisurilor li s-a recunoscut şi o funcţie constitutivă. fără putinţa de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. 333 4 T. Ştefănescu. unica trăsătură definitorie a titlului de credit. Bucureşti. încât posesia primului constituie întotdeauna condiţia suficientă şi necesară pentru exercitarea celuilalt3. Deci sub aspectul conţinutului titlului constatăm existenţa unei strânse conexiuni între document şi drept. P. iar pe de altă parte “dreptul nu poate fi exercitat de către titulari decât prin posesiunea materială a înscrisului. calitatea şi modalitatea dreptului ce titularul are şi. o manifestare a formalismului cerut pentru valabilitatea sa. 1976. funcţii probatorii. Părţile nu au dreptul să se refere şi alte elemente din afara de titlu. regula suficienţei. 87 S.

Natura juridică a titlurilor de credit. obligaţia fiind încorporată în înscris. dar nu lipsită de cauză). Se încearcă să se explice cum se realizează juridic derogarea de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are şi de ce dreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar. Pe temeiul acestei reguli achizitorul unui asemenea drept este nevoit să suporte toate excepţiunile pe care debitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferiţilor transmiţători intermediari. Circulaţia titurilor de credit este asimilată astfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale. 160 29 . determinarea naturii juridice a obligaţiei izvorâte din titlul de credit. Întrucât în sistemul nostru de drept nu există norme relative la titlurile de credit explicăţiile au fost căutate în principiile generale ale dreptului privat. publicitatea faţă de terţi fiind îndeplinită în acest caz prin însăşi remiterea materială a înscrisului în posesiunea dobânditorului. a) Din punctul de vedere al laturii pasive reţinem că din moment ce o persoană semnează un titlu de credit. acea persoană este obligată să satisfacă faţă de orice purtător de bună credinţă a documentului. adică nu un drept derivat. Circulaţia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul că nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Man. asigurând titlului integralitatea valorii patrimoniale pe care o constată îi sporeşte creditul şi posibilitatea de circulaţie. Dreptul dobândit va avea un caracter derivat. Caracterul literal nu este decât o consecinţă a formalismului. 72 2 V. p. Pe de altă parte. Albu. Această abatere de la regula tradiţională indicată mai sus atribuie dreptului posesorului titlului caracterul unui drept autonom. o latură pasivă şi una activă. ea este înlăturată la titlurile de credit pe considerarea sa. Explicţia juridică a acestui fenomen. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. motiv pentru care nu i se pot opune nici una din excepţiile personale opozabile primitorului sau diferiţilor posesori intermediari ai titlului2. In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplică principiul “nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet”1. a fost căutată de numeroşi doctrinari şi astfel au fost elaborate numeroase teorii. se mai ştie că pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesară şi îndeplinirea unor formalităţi ce ţin loc de publicitate şi anume formalitatea notificării transmisiunii faţă de debitorul cedat. A. obligaţia are cauză însă soarta ei nu este influenţată de cauză. Revista de drept comercial 7-8/1998. în sensul că achizitorul unui asemenea titlu este considerat că a dobândit dreptul la prestaţia menţionată pe document direct de la emitentul acestuia. 1 I. obligaţie asumată aşa cum rezultă literal din înscris. Carasteristici generale ale titlurilor de credit. Adică. 3. p.trebuie să se facă confuzie între caracterul literal al înscrisului şi formalismul acestuia. Revista de drept comercial 7-8/1996. c) Caracterul autonom al dreptului. Obligaţia născută dintr-un titlu de credit pune faţă în faţă un debitor şi un creditor. In ce priveşte această din urma formalitate. In concluzie se poate spune că autonomia obligaţiei arată că obligaţia este independentă de cauza sa (independentă de cauză. ci un drept originar. autonomie care. Elementul formal constituie baza celui literal. transferarea înscrisului implică şi transmisiunea dreptului respectiv. Luha.

Bucureşti. încheie un contract prin care se obligă la o prestaţie atât faţă de primul beneficiar cât şi oricui s-ar găsi în posesia legitimă a titlului în ziua scadenţei.teoriile caracterului unilaterial al obligaţiei: acestea prezintă obligaţia născută din titlul de credit ca un rezultat al manifestării de voinţă unilaterale a emitentului prin care acesta se recunoaşte debitor faţă de oricine s-ar găsi în posesia titlului la scadenţă.teoriile caracterului contractual al obligaţiei. ci voinţa semnatarului de a se obliga. după natura titlului (prin remitere de posesie. Deci. Susţin că obligaţia se divide în două. 34 şi urm. că drepturile cocreditorului. în momentul închiderii circulaţiei titlului. 3 Amănunte în legătură cu aceste teorii. creaţia titlului este dătătoare de măsura pentru a judeca existenţa obligaţiei. pentru titlurile la ordin sau prin transfer în materie de titluri nominative). -teoria pendentei: obligaţia debitorului există şi subzistă chiar de la crearea sau semnarea titlului.pretinde că ceea ce dă naştere obligaţiei nu este remiterea materială a titlului. -ateoriile caracterului mixt al obligaţiei.Cum se explică sub raport juridic această obligaţie faţă de o persoană cu care debitorul niciodată nu a tratat. voluntar sau involuntar nu este decât o condiţie suspensivă. pe când dreptul de creanţă corelativ obligaţiei nu se determină şi nu ia fiinţă decât ulterior. care dă naştere unei obligaţii eventuale în favoarea celui ce s-ar găsi în posesia legitimă a titlului la scadenţă. Ea se prezintă sub mai multe variante. Până în acest moment. în materia titlurilor la purtător. 30 . drepturi ce depăşesc pe cele ale cesionarului unei creanţe de drept comun.susţine că obligaţia ia naştere chiar din momentul în care emitentul şi-a pus semnătura pe document indiferent dacă l-a pus în circulaţie sau nu. b) Sub aspectul laturii active s-a încercat să se explice drepturile purtătorului de bună credinţă al titlului. Teoria creaţiunii . Chiar dacă titlul a intrat în circulaţie peste voinţa emitentului. emitentul se angajează printr-o declaraţie unilaterală de voinţă. terţ de buna credinţă. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. care-l apără de excepţiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept. iar faţă de purtătorii succesivi ai titlului. voinţă care se materializează prin punerea în circulaţie a titlului. rezultă din însăşi faptul bunei credinţe. nu lanţul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligaţie. Demetrescu. 1934. Deci teoriile unilateraliste susţin că titlurile de credit ar apare ca o ofertă de plată făcută tuturor ce s-ar găsi în posesiunea titlului la scadenţă. iar faptul punerii în circulaţie. S. pe lângă raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. S-au emis următoarele teorii: . dovedind. faţă de care nu s-a obligat şi despre care nu află că e debitor decât în momentul scadenţei? S-au formulat în doctrină următoarele tipuri de teorii3: . prin sustragere sau pierdere.teoriile posesiunii de bună credinţă. ci pur şi simplu dreptul său de proprietate asupra înscrisului. susţin în esenţă. acesta va fi obligat să satisfacă obligaţia faţă de purtatorul de bună credinţă şi care nu a comis o greşeala gravă.L. Acest grup de teorii susţine că debitoul. P. Teoria emisiunii. dreptul de creanţă corelativ obligaţiei se află în stare de pendenta şi nu se va putea exercita decât de acela care va justifica posesia legitimă asupra înscrisului. proprietate care se dobândeşte în condiţii specifice. Ionescu. . I. că între emitent şi beneficiar obligaţia ia naştere dintrun raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce stă la baza emiterii titlului. Georgescu. p. printr-o serie de giruri neîntrerupte.

Teoria generală a obligaţiilor. De asemenea. 1993. Curs de drept cambial. prin notificarea operaţiunii4.Remiterea de posesie. de bogaţie mobilizată. Analizăm pe rând riscurile dobândirii bogăţiei după regulile de drept comun. El (cesionarul) se vede frustat în realizarea scopului pentru care a făcut achiziţia. R. Fenomenul este consecinţa raportului ce se stabileşte între cel ce cedează şi primitor. Cluj Napoca. Teoria generală a obligaţiilor. Tocmai aici titlurile de credit îşi realizează funcţiunile înlăturând riscurile dobânditorilor de credite. In consecintă. Cluj. Drept civil. Astfel: a) Problemele şi riscurile dobândirii creditului după regulile cesiunii. Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri. Din punct de vedere formal: întrucât obţinerea dreptului este rezultatul unei negocieri între cel care cedează şi cesionar. astfel încât dobânditorul nu obţine un drept originar. Transmisiunea presupune o renunţare de drept din partea cedentului şi o achiziţie din partea cesionarului (primitorului). această lipsă se răsfrânge asupra cesionarului. Pop. 1948. întrucât nimeni nu poate primi mai mult decât a avut cel ce i-a transmis3. Fiecare din aceste situaţii pot fi inconveniente pentru dobânditorii succesivi ai aceleiaşi creanţe. Chiar dacă se verifică vreunul din riscuri. Acţiunea are însă un caracter personal. Aşadar să vedem urmările: Din punct de vedere substanţial orice achiziţie printr-un titlu derivativ este supusă regulii potrivit căreia transferul nu poate da achizitorului o poziţie jurdică mai bună decât poziţia celui care a renunţat la drept. p. Toate aceste teorii apărute ca să explice pe plan juridic efectele titlurilor de credit nu prezintă importanţă practică deosebită. raport guvernat de principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are. Asta înseamnă că dobânditorul preia toate inconvenientele antecesorului său. Însă aceste transmisiuni crează probleme cedenţilor şi fac pe dobânditori să suporte riscuri. In opinia noastră funcţiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie într-un cadru mai larg al mobilizării creditelor. p. al bogăţiei. acesta din urmă trebuie să se legitimeze faţă de debitor dovedind achiziţia făcută. 32 Liviu Pop. Cluj. adică să urmărească obiectul 1 2 S. p. Cesiunea de creanţă este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă unei alte persoane2. trebuie preîntâmpinat riscul ca dobânditorul neştiutor despre cesiune să plătească vechiului titular. Drept civil. girul şi transferul nu sunt mijloace de transmisiune ale unor raporturi de obligaţie ci mijloace de transferare a proprietăţii asupra înscrisului care încorporează sau materializează obligaţia menţionată pe document1. cum tot aşa este reglementată transmisiunea bogăţiei mobile între diferiţi subiecţi (1909 Cod civil). Iaşi. de desdăunare şi nu un caracter real. Ele sunt încercări teoretice de a încadra în şabloane juridice clasice o realitate de fapt şi juridică creată de viaţa economică şi comercială modernă. Dacă sunt mai mulţi achizitori succesivi. 1982. achizitorul se poate despăgubi având acţiune împotriva celui care i-a provocat paguba. substanţiale şi formale. Lupaş. Mobilizarea creditelor prin cedarea lor (prin transmisiune). 455 3 S. 1948. 8 4 L. Curs de drept cambial. Lupaş. nu este o noutate adusă de doctrină ci o instituţie juridică pe care dreptul român o reglementează amănunţit prin instituţia cesiunii de creanţă (1391-1404 Cod civil). Acest transfer produce şi unele consecinţe negative ce rezultă din caracterul derivat al titlului prin care se realizează achizitţia. dacă cel ce cedează nu este efectiv titularul creditului cedat (pentru că dreptul său nu este valabil de la constituire sau dreptul său este vulnerabil la excepţii ale debitorului care reduc total sau în parte prerogativele creditorului). Gidro. ultimul dobânditor trebuie să dovedească lanţul de achiziţii până la el. p. 346 31 .

vol. I.2 C. Norma dă un titlu suficient oricărui dobânditor de bunuri mobile. Ionaşcu. Siguranţa transmisiunii se bazează pe operaţiunea însăşi şi nu pe un fapt exterior acesteia. c) Problema extinderii protecţiei specifice transmiterii mobilelor la obţinerea creditelor. excepţiile specifice titlurilor deverivative îngreunează situaţia dobânditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificării cesiunii. Gh. Posibilitatea de a face creditele să circule ca şi bunurile mobile. Iaşi. notorii. I. Bucureşti. Bucureşti. Minea. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. Dicţionar de drept procesual civil. orice viciu pe care-l prezintă titlul înstrăinătorului4. devine realitate în momentul în care se realizează un titlu de credit (adică 1 2 M. Drept civil.1909 Cod civil) ce garantează obţinerea proprietăţii asupra bunului mobil dobândit de la neproprietar. 30-34 I. 1991. Legea stabileşte o normă fundamentală (art.un titlu valabil sub orice aspect. Costin. O dată obţinută posesia bunului. dacă se împlineşte condiţia de a nu fi cunoscut că înstrăinătorul nu este titularul dreptului transmis. S-a observat că acest dezavantaj al sistemului de circulaţie al creditelor în raport cu sistemul de circulaţie al bunurilor mobile a fost înlăturat prin apariţia unui instrument juridic nou. a unei stări de fapt evidente şi. deci. 1978. dobânditorul este scutit de a face dovada dreptului antecesorului său şi al proprietarilor precedenţi ai acestui antecesor. Totalmente diferită este protecţia achizitorului ce a dobândit prin cumpărare un bun mobil (protecţia sa capătă un caracter real)2. 1994. p. Din punct de vedere substanţial. Beleiu. 154 5 T. Va fi proprietar cel ce a obţinut posesia necunoscând înstrăinările precedente3. cu condiţia ca dobânditorul să fi fost de bună credinţă în momentul primirii bunului. cu o reglementare simplă şi eficienţa care măreşte încrederea cumpăratorilor în operaţia făcută. De aici rezultă niste avantaje specifice circulaţiei bunurilor mobile în raport cu circulaţia creanţelor. I. dobânditor al unui credit cedat1.N. S. Legiuitorul nu face altceva decât să consacre juridic acest instrument. Brădeanu. buna credinţă acoperă în principiu (există excepţii înscrise în art. riscurile fiind totalmente înlăturate. p. Buna credinţă în raporturile juridice civile.1909 al. b) Protecţia dobânditorului în circulaţia bunurilor mobile. M. 1975.cedat şi să menţină stabilă şi necontestată poziţia obţinută de creditor. De aici deducem şi consecinţa: o regulă ce rezolvă conflictul între mai mulţi achizitori ai aceloraşi bunuri mobile. Pop. de obicei. Din punct de vedere formal. Leş.civ). Bucureşti. Deleanu. fără să mai fie obligat să facă vreo formalitate5. de buna credinţă. p. deoarece operaţiunea în sine nu dă siguranţa specifică transmisiunii mobilelor şi legea nu crează pentru ea nici o situaţie exterioară care dă certitudine în cazul transmisiunii bunurilor mobile. Deci. inclusiv al înstrăinărilor succesive. Bucureşti.acela al titlurilor de credit. El trebuia sa facă numai dovada posesiei sale. Finalitatea dorită de achizitorii de creanţă se realizează numai aplicând regulile proprii circulaţiei bunurilor mobile. Avem de a face. 202 4 D. Partea generală. Interesul achizitorului este acoperit. Gherasim. 58 3 A. Radu. Cesionarul îşi vede periclitată poziţia atât în situaţia în care creditul transmis este vulnerabil la excepţiile pe care le-ar putea invoca debitorul cât şi la excepţiile terţilor dacă acelaşi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari. 1993. 194 32 . dobânditorul este ocrotit de orice risc. Procedură civilă. Creaţia acestui instrument aparţine practicii şi practicienilor în activitatea comercială. circulaţiei creditelor. Această certitudine nu o întâlnim în cazul transmisiunii creditelor prin cesiune. circulaţia creditelor prin cesiune asigură o slabă protecţie cumpărătorului. p. p.

Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naşte prin emiterea unui titlu de credit este condiţionată de existenţa unui drept real asupra înscrisului constatator al creanţei. rezultat dintr-o relaţie juridică tipică dintre cel ce emite titlul de credit şi cel care îl primeşte. determinate prin menţiunile de pe înscris exprimă indirect calităţile. posibilitatea cererii îndreptate împotriva debitorului. Practic se realizează o extindere a legislaţiei privitoare la circulaţia bunurilor mobile asupra circulaţiei drepturilor de creanţă. care corespunde creditului şi circulă după regula ce spune că oricine devine proprietar asupra documentului devine şi titular al dreptului de creanţă ce este constatat de document. 167 I. De aici deducem unele consecinţe. Adică. 1994. 123 33 . se realizează un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protecţia ce o dă legea circulaţiei bunurilor mobile asupra circulaţiei creditelor. într-un document pe baza căruia îşi asumă obligaţia unilaterală de a efectua prestaţia în favoarea oricăruia ce se va găsi în proprietatea acelui document. Luha. în sensul că obţinerea dreptului este un efect al obţinerii proprietăţii documentului. Bucureşti. Relaţia ce se stabileşte între document şi credit este diferită de alte forme de conexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorăsc din raporturi juridice ce se constată în forma scrisă. In titlul de credit se stabileşte o legătură între document şi drept nu numai în ce priveşte constituirea dreptului ci şi în ce priveşte circulaţia lui. Operaţiuni şi contracte bancare.unitatea dintre dreptul de proprietate asupra documentului ce conţine obligaţia debitorului şi dreptul asupra creditului .titularitatea creditului). alături de acest raport. Voinţa subscriitorului unui titlu de credit este dată numai de semnificaţia literală a cuvintelor folosite şi este interzisă 1 2 V. Legătura ce se stabileşte între proprietatea documentului şi creditul înscris. nr. Intinderea dreptului şi obligaţiei ce rezultă din titlu. Turcu. există un raport specific apărut prin crearea titlului. Revista de drept comercial. p. Fenomenul încorporării se poate analiza pornind de la crearea unui titlu de credit. Această expresie redă ideea că situaţia creditorului este legată de poziţia sa reală ce priveşte documentul. 7-8/1998. care exprimă caracteristicile esenţiale ale titlurilor de credit şi anume: literalitatea şi autonomia dreptului. în care creditul corespondent va circula după regulile cesiunii. ad probationem şi ad solemnitatem). legătura exprimată prin formula încorporării nu are caracter absolut ci un caracter instrumental. întâmplătoare. Principiul literalităţii se manifestă ca o regulă de protecţie a intereselor debitorului. In literatura juridică această unitate se exprimă prin formula . ci o unitate pe care o denumim unitate funcţională: legătură dintre dreptul de creanţă şi proprietatea titlului trebuie să asigure în mod egal şi permanent o funcţie constitutivă şi de condiţie necesară pentru exerciţiul creditului1. redusă la elementele sale esenţiale.încorporarea dreptului în titlu2. El transpune obligaţia sa. Avem un subiect care are faţă de altul o datorie rezultată dintr-un raport juridic determinat. d) Incorporarea dreptului în titlu. Desigur nu este o unitate oarecare. însuşirile “bunului mobil “ care se transmite. Creditorul poate transmite acest drept de creanţă cu maximum de siguranţa unui beneficiar transferîndu-i proprietatea documentului constatator al obligaţiei unilaterale asumate de debitor. Semnificaţia juridică a acestei formule. în sensul că din proprietatea acestuia din urmă rezultă titularitatea dreptului de creanţă. necesare şi suficiente pentru a identifica conţinutul şi modalitatea prestaţiei la care s-a obligat. p. Creditorul devine subiect în două raporturi juridice: un raport fundamental. de o poziţie reală faţă de document. în baza unui raport juridic obişnuit între cei doi subiecţi (creditor-debitor). dependenţa numai de voinţa părţilor.

Drept civil. e) Justificarea legală a teoriei titlurilor de credit. Bârsan. titular legitim al creditului. p. iar dobânditorul prin posesia de bună credinţă a documentului este proprietar şi creditor. Dacă cesiunea creanţelor transmite un drept derivat. Adică. (ce transmite un drept de creanţă) presupune circulaţia unui bun mobil. documentul.excepţiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu pot fi opuse dobânditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului). Deci. Popescu. Aceasta. In această formă. Din interpretarea art. Dacă dăm acestei reguli o valoare de principiu şi admitem că ea este valabilă într-un raport ce transmite un drept derivat.1909 C.1391-1396 şi art. nu se mai poate invoca o excepţie ce rezultă din raportul existent între cedent şi debitor după ce dreptul de credit a fost dobândit de cesionar. obţinut după regulile generale ale dobândirii proprietăţii bunurilor mobile. C. Se crează astfel o ficţiune juridică prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creanţelor şi implicit se stabileşte regula. Formularea este improprie însă. Bucureşti. Asta înseamnă că oricare ar fi motivul care ar fi determinat emiterea titlului. Construcţia juridică a încorporării şi a caracterului originar al dreptului născut la dobânditor. Chiar dacă titlul circulă prin mai multe mâini fiecare posesor are un drept nou. 1976. Autonomia dreptului pune pe creditor într-o stare de independenţă faţă de situaţia juridică a oricărui purtător al titlului.1395 C. pun pe debitor în imposibilitatea de a invoca faţă de purtătorii succesivi ai titlului excepţiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el îl are cu primul din ei. 414 C. Bucureşti. Dreptul comerţului internaţional. Dreptul creditorului este stabilit în baza unei situaţii ce rezultă din proprietatea înscrisului şi continutul său nu mai poate fi fixat prin interpretare1. în literalitatea lui. cel ce l-a emis este ţinut să îndeplinească prestaţia la care s-a obligat. circulaţia titlurilor de credit investeşte pe dobânditor cu un drept originar. Teoria generală a obligaţiilor. cum este incorporat prin scriere în document şi va circula numai în acest mod indiferent de subiecţii prin mâna cărora trece. de ce nu am admite că principiul este valabil şi într-un raport în care dobânditorul are o pozitie reala faţă de creditul primit. deoarece dreptul s-a născut aşa şi numai aşa. Atât principiul literalităţii cât şi al autonomiei drepturilor specifice titlurilor de credit. ca să stingă în totul sau în parte pretenţia creditorului.Civ.orice căutare a intenţiilor declarate sau ascunse. Stătescu. cu valoare de principiu. Titularul creditului are o poziţie reală faţă de document (un drept de proprietate). 1 2 T. aşa cum am formulat-o naşte o întrebare: pe ce text de lege se bazează ? Aşa cum am arătat ea nu se fundamentează pe un text legal expres.R. Circulaţia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor. p. Obţinerea proprietăţii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea creditului menţionat pe document. deducem că debitorul nu mai poate invoca compensaţia pentru o creanţă ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii2. Fiecare nou posesor devine titular al dreptului aşa cum este el înscris în document. reflectă o situaţie juridică reală ce acoperă o nevoie economică practică: creditul este legat de document. după care cineva poate dobândi mai mult decât îi transmite autorul său. ci numai pe interpretarea logică a principiilor de drept cuprinse în art. 1994. propriu şi nu un drept cedat.civ. literalitatea titlului imită calităţile fizice imuabile şi notorii ale bunului mobil aflat în circulaţia sa juridică. 318 34 .

certificatele de părţi sociale. căpitanul vasului nu pot să le predea decât aceluia ce-i prezintă titlul. Trebuie. titluri la ordin.Definiţia şi clasificarea Faţă de cele expuse deducem că titlul de credit este un înscris necesar pentru a transfera sau pretinde dreptul literal şi autonom înscris în el. un drept care se valorifică asupra unui bun determinat: scrisori de trăsură. titluri nominative. cecuri. Oricine se găseşte în posesia unui asemenea titlu este presupus. 4. Conţinutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit: . El va continua să circule şi pe mai departe ca titlu la purtător. Despre titlurile de credit la purtător. neputându-se obliga mai sever sau mai uşor. certificatul de gaj. cu menţiunea că. voinţa posesorului fiind insuficientă. Revista de drept comercial.deosebim şi titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor: acţiunile.există titluri ce dau dreptul la o prestaţie din partea debitorului: o sumă de bani-titluri de rentă. .Această concepţie fundamentată pe mecanismul încorporării are valoare practică întrucât permite să se elimine sau să se reducă la minimum inconvenientele formale şi substanţiale ce însoţesc circulaţia creditelor după regulile cesiunii de creanţă. bilete de bancă. cambii. Ele circulă prin tradiţiune. Titlul emis la purtător îşi păstrează caracterul şi posesorul nu poate să-i schimbe regulile de circulaţie printr-o declaraţie unilaterală de voinţă.ordinele î producte. Transmiterea se face prin gir. ci indreptăţeşte pe oricine s-ar găsi în posesia titlului să exercite drepturile consemnate în document. mărci poştale. Cine este în posesia legitimă a documentului se consideră în posesia mărfurilor pentru că depozitarul. cărăuşul. creanţa va fi plătită la ordinul acestuia. Cât timp titlul circulă el va purta cu sine dreptul menţionat în toată integritatea sa1. Titlurile la purtător. Titlurile la ordin. deci pentru aceasta concursul debitorului. Vor purta scris pe ele numele primului creditor. un serviciu. biletul la ordin şi cecul. Din această cauză aceste titluri prezintă pe lângă avantajul de a putea circula cu mare uşurinţă un mare inconvenient în caz de pierdere sau furt. Creditul există în măsura în care este consemnat în titlu şi nici o limitare nu poate să restrângă valoarea lui contrazicând cuprinsul său. Titlul de credit spre deosebire de orice alt înscris are o influenţă esenţială asupra soartei creditului. bilete de loterie. fie unei persoane arătate de acesta în titlu. conosamentul. Acest inconvenient nu poate fi preîntâmpinat de posesor prin înscrierea numelui său pe titlu sau prin aplicarea vreunui semn distinctiv. posesor legitim. deci fie creditorului însuşi. 1946. 444 35 . Cristoforeanu. bilete la ordin.există titluri ce reprezintă un drept real. poliţa de încărcare. Orice act ce are ca scop restrângerea valorii titlului trebuie să rezulte numai din document. până la proba contrară. bonuri de tezaur. recipisa de depozit. timbre. Cine-şi pune semnătura pe titlu se obligă în aceleaşi condiţii ca cel care l-a emis. în special asupra circulaţiei şi stingerii sale. Sunt titlurile în care nu se indică un creditor căruia să i se facă plata în mod exclusiv sau la ordinul său. o anumită cantitate de mărfuri. După modalitatea de circulaţie distingem: titluri la purtător. magazionerul. Va putea fi transformat în titlu la ordin sau nominativ însă numai prin acordul dintre posesor şi emitent. 1 E. prin semnarea celui ce transmite pe dosul titlului (de unde şi numele de andosare). . p.documente de transport. Asemenea titluri plătibile la ordin sunt prin excelenţă cambia. după cum trebuie să rezulte de aici şi orice act făcut pentru a opri circulaţia.

Radu. B. 3. I.. Iaşi. A.. Prin teoria titlurilor. 1994 36 . Albu.. Acesta va lua la cunoştinţă despre gir în momentul în care i se va prezintă titlul la plată şi va trebui să urmarească numai regularitatea formală a andosării şi succesiunea neîntreruptă a girurilor. fără a putea justifica dobândirea lui pe cale legală nu va putea folosi înscrisul. Mişcarea legislativă din ţara noastră va trebui să aibă în vedere acest lucru şi va trebui să constate că domeniul titlurilor de credit este slab reprezentat. 1946 Deleanu.. Această teorie a realizat o penetraţie a principiilor de drept care dă posibilitatea unei mobilizări de bunuri ce se întâlnesc în activitatea comercială curentă.I. I. Dicţionar de drept procesual civil. iar debitorul nu se poate libera valabil decât achitând valoarea titlului în mâna acelui creditor. 2... cesiune ce trebuie înscrisă atât pe titlu cât şi în scriptele debitorului. Procedură civilă. Man. vol.titluri aparente. Însă o asemenea probă nu este decât o simplă prezumţie care-şi produce efectele numai până la proba contrarie. Asemenea documente îndeplinesc funcţiunea de mijloc de probă a unui raport contractual.. dreptul modern a obţinut o spectaculoasă cucerire. vol. Problematica titlurilor de credit este vastă şi complexă. Există o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristicile titlurilor de credit. Persoana străină ce s-ar găsi în posesia acelui titlu. Ele sunt de două feluri: -documentele de legitimare-efectul lor constă în aceea că posesiunea documentului constituie proba titularitătii dreptului. Aplicarea în practică a teoriei enunţate va aduce numai beneficii oricărui sistem economic bazat pe principiile pieţei libere. De aceea se spune că sunt titluri improprii. O.N. In realitate nu au nici una din trăsăturile specifice titlurilor de credit. aproape inexistent în ansamblul normelor de drept pozitiv. Titlurile nominative... de tramvai. 1993 Cristoforeanu.). Exemplu tipic în acest sens este factura (desi unele sisteme legislative admit circulaţia ei în condiţiile specifice titlurilor de credit). Bucureşti. Revista de drept comercial 7-8/1996 Căpăţână. O politică legislativă şi economiă raţională va trebui să dea titlurilor de credit o reglementare unitară şi ea se va impune cu uşurinţă comercianţilor la orice nivel. Acestea poartă scris pe document numele creditorului. bilete de teatru. 5. I. Titluri de credit improprii. Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor. . E. In anumite împrejurări dreptul poate fi exercitat chiar în lipsa documentului. II Costin. etc. M. Asemenea titluri circulă pe cale de cesiune. Leş. Revista de drept comercial. BIBLIOGRAFIE 1. M. (bilete de tren. deşi se aseamănă cu titlurile propriu-zise prin structura exterioară sau prin termenii prin care sunt numite.Tratat de drept comercial internaţional. Despre titlurile de credit la purtător.. în sensul că încorporarea nu este deplină. Ştefănescu. 4. Regula „nemo plus juris ad alium trasfere potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Sunt doar simple înscrisuri de credit. I. dacă asemenea registre sunt prevăzute de lege. Minea. Titularul dreptului înscris pe document nu va putea pretinde dreptul său decât atâta timp cât este în posesia titlului. tichete de garderobă.Debitorul nu trebuie încunoştinţat în legătură cu această transmitere. Acestea au o eficacitate juridică mai limitată.

Revista de drept comercial. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă. T. 13. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Bucureşti. Teoria generală a obligaţiilor.. I. V.. 1948 Pop. Dreptul comerţului internaţional. R. 14. 1980 Stătescu.L. 1994 Turcu.M. Bucureşti. 17. 1981 Lupaş. V. 12. Curs de drept. Hossu. Drept civil.. P.. 23... S. P. L. Partea generală. Cluj. 8. 1976 Potolea.. C... Efectele de comerţ. Cluj Napoca. E.. 19.. p. Demetrescu. G.Georgescu..C. Drepturile reale prinicipale în dreptul României. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Partea generală. 1993 Pop. Bucureşti. Drept civil. 20. 9. S. Cluj Napoca. 1934 Ionescu. Bârsan. I. Elemente de drept civil şi comercial comparat.. I. Gh. Teoria generală a obligaţiilor.. Bucureşti. 1994. Bucureşti. I. 1978 Ionescu. 22. 1934 Luha... 1994. A. Teoria generală a obligaţiilor.. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit. Curs de drept cambial. Drept civil.. C. Brădeanu. P. Dragoescu... nr. 1975 Pop. 21. I. T.. hârtiile de valoare. Revista de drept comercial 78/1998 Luha. Drept civil. 1991 Ionaşcu. Dragoescu. Repetiţia principiilor de drept civil. 1982 Popescu.R. mecanismele bursiere în economia de piaţă. 123 Vlachide.. Operaţiuni şi contracte bancare. Bucureşti. Bucureşti. 60 37 . Cluj Napoca. Demetrescu. 78/1998 Lupan.. 7. 18. 10. Cluj Napoca.. 16. Liviu. H.6. 1991 Gherasim. Carasteristici generale ale titlurilor de credit.. Vol. A. 15. I. E. 11. Bucureşti. Drept civil. Bucureşti. p. Iaşi. Bucureşti. Beleiu.. D.. 1992 Rucăreanu. Gidro.

N. Se consideră că acest titlu de credit ar fi apărut în secolul XIII.1934. în aceeaşi monedă. 39/2008 şi Legea nr. Legea română adaugă la normele uniforme mai mult decât îi permit rezervele. 36-47 38 . de obicei bancher. unui client care plătise bancherului o sumă corespunzătoare. Legea cambială română a fost modificată prin O. îşi lua angajamentul de a face să se plătească de către un corespondent al său dintr-o altă localitate. Izvoarele dreptului cambial. Aceasta a dus la o diversitate de legislaţii. o convenţie destinată a reglementa conflictele de legi în materie şi o convenţie referitoare la timbrarea cambiei. Ulterior această lege a fost modificată prin OG nr. V.1673. Aceste modificări sunt de obicei preluate din legea italiană sau sunt adaptări româneşti.G. De altfel.SECŢIUNEA a II-a CAMBIA Subsecţiunea I . Legea nr.nr. cu unele modificări neesenţiale. 83/1994. La rândul său legea italiană este o adaptare a legii uniforme.C. au rămas fără rezultate pozitive. In acest fel se evita transportul de numerar într-o vreme în care drumurile erau nesigure. Legea nr. s-a realizat mai degrabă o 1 Legea nr. Caractere. putem vorbi despre cambie din secolul al XVIIlea. Această scrisoare nu era altceva decât dovada plăţii făcută bancherului şi a obligaţiei luate de acesta. Legea uniformă privind cambia. publicată în Monitorul Oficial nr. 5/1995. Scurt istoric. pentru adaptarea la dreptul pozitiv românesc. o sumă de bani. In 1929 a fost convocată la Geneva o conferinţă care şi-a asumat sarcina de a realiza unificarea în materie.). Revista de drept comercial nr. Ea este o traducere a legii italiene din 1933. 100/1. Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene2. sau într-o monedă diferită. Modificările aduse sunt nesemnificative din punctul de vedere al concepţiei iniţiale a legiuitorului asupra cambiei. Atributele care caracterizează cambia au apărut cu timpul şi şi-au găsit consacrare legislativă în Ordonanţa asupra comerţului terestru . In virtutea acestui titlu o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane numite tras să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat. Luha. 11/1993. oferă doar o reglementare detaliată a acestui titlu1. Legea română nu este legea uniformă chiar dacă în marea lor majoritate textele au corespondenţă. astfel că în curând s-a simţit nevoaia unei legiferări uniforme. Funcţii Legea nu defineşte cambia. Legea cambială a intrat în vigoare la 1 mai 1934 şi a realizat unificarea dreptului cambial românesc.11/1993 pentru modificarea legii asupra cambiei şi biletului la ordin.05. In 1930 s-a realizat semnarea a trei convenţii: Convenţia asupra legii uniforme referitoare la cambie şi biletul la ordin. Definirea a oferit-o doctrina. p. La început cambia nu a fost altceva decât un instrument destinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoană.Codul Savary . Cambia se prezintă ca un titlu de credit esenţialmente girabil. 58/1934. 58/1934 cunoscută în mod obişnuit ca legea cambială (L. formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească o sumă determinată. In secolul XIX fiecare stat a codificat în felul său normele privitoare la cambie. OUG nr. O serie de congrese şi conferinţe interstatale între care cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912. 163/2009 2 Pentru amănunte a se vedea: M. Definiţie. Costin. Ca instituţie juridică în sensul celei de astăzi cu caracterele ei esenţiale.

multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plăţi. eliminându-se sintagma „numele şi prenumele sau firma celui care se obligă”. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. şi Legea nr. Raportul cambial şi titlul care a luat naştere cu efecte cambiale. De aceea. articolul de lege care făcea referire la acest format a fost modificat corespunzător). prin aducerea elementelor de pe verso-ul acestora pe recto.C. 16372009. definirea mai clară a cuprinsului semnăturilor de pe cambie şi bilet la ordin. Dacă îl acceptă îi urmează regulile cu stricteţe. trunchierea nu este obligatorie şi nu produce efecte decât dacă este agreată în mod formal de instituţiile de credit implicate. . oferă posibilitatea procesării cambiei şi biletului la ordin prin mijloace electronice. instituţiile de credit au convenit schimbarea formatului instrumentelor de plată. Insă. de la dispoziţiile legii. Ordonanţa mai prevede eliminarea foii de prelungire (allonge) pe care se puteau înscrie girurile sau avalurile. Normele stabilite prin L. completări sau modificări minore ale legii pentru facilitarea trunchierii: eliminarea foii de prelungire (allonge) şi eliminarea referirilor la verso-ul instrumentelor. Instituţiile de credit nu sunt obligate să aplice trunchierea. nu pot pierde ulterior această calitate şi invers. Aceasta deoarece practica bancară consemnează faptul că foile de prelungire sunt foarte puţin utilizate. ulterior legea a fost modificată prin Legea nr. . şi deci. Ele au acest drept numai în cazurile în care posibilitatea le este acordată expres de legiuitor. în general. Clauzele străine. Ca atare. nescrise. În vederea uşurării procesării cambiilor şi biletelor la ordin. imperative. manifestarea de voinţă nu are eficacitate cambială. Părţile nu au altă libertate decât de a accepta sau nu raportul cambial. Definirea cuprinsului semnăturilor de pe cambie sau bilet de ordin se va face prin sintagma „semnătura olografă a persoanei”. actul care nu a luat naştere în forma cambială nu poate căpăta mai târziu această poziţie nici ca efect al unei hotărâri judecătoreşti.orice manifestare care încalcă legea trebuie observată şi invocată din oficiu. pentru a nu fi necesară captarea şi transmiterea. considerată prea generală. 58/1934 asupra cambiei şi biletului de ordin. interpretarea normelor cambiale trebuie 39 .pe document se trec numai clauzele. prin trunchiere. Susţinem că normele de drept comun cu valoare de principiu pot să completeze cu succes lacunele legii cambiale. Astfel. pot fi izvoare de drept în materie.părţile nu pot valida cambia nevalabilă formal prin voinţa lor. Drepturile şi obligaţiile cambiale sunt fixate de legiuitor în mod rigid. a imaginii acesteia. Părţile nu pot deroga . civil şi comercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L. legea uniformă nu este izvor de drept pentru dreptul cambial românesc deoarece România nu a aderat la Convenţia de la Geneva.când lipseşte vreuna din condiţiile pe care legea le impune circuitului cambial. In literatură s-a discutăt dacă dreptul cambial este sau nu un sistem legislativ independent care să asigure prin el însuşi relgementarea titlului atât din punct de vedere material cât şi formal. în principiu. . pe lângă imaginea instrumentului de debit. actul normativ are drept obiect: reglementarea trunchierii (prezentării electronice la plată a cambiei şi biletului de ordin). în principiu.C. Totuşi. 83/1994. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege. incompatibile cu legea sunt socotite. renunţarea la acestea neproducând inconveniente pentru utilizatorii cambiilor sau biletelor la ordin. 39/2008 (Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. sunt. De aici decurg unele consecinţe: .adaptare a reglementărilor iniţiale la realităţile economice şi instituţionale existente în acest moment în România. putând recurge la această posibilitate de procesare numai dacă au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale. Altfel spus dacă normele de drept comun.

In acelaşi timp indicaţiile din titlu trebuie să excludă orice incertitudine (regula certitudinii).1 Caracterele titlului cambial. 11 2 R. regulile cambiale mai prevăd şi altele specifice cambiei. trebuind să cuprindă anumite menţiuni obligatorii.cambia face parte din categoria titlurilor la ordin. Pe de altă parte. Debitorul nu se poate elibera valabil decât cerând şi obţinând restituirea înscrisului fără de care riscă să mai plătească o dată în mâinile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiaşi înscris. Fiind un titlu de credit cambia întruneşte toate trăsăturile ce caracterizează aceste titluri. modalităţile şi condiţiile prevăzute de lege pot fi trecute în înscrisul cambial. p. care nu cunosc raportul iniţial şi nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori. Legea românească urmează a fi interpretată în spiritul raţional şi practic al legii uniforme şi. . . cambia fiind un act complet prin el însuşi. Sunt autonome întrucât posesorul legitim şi de bună credinţă al înscrisului exercită un drept care s-a născut în persoană să şi nu un drept derivat. Menţiunile pe care le poartă titlul sunt de aşa natură încât din ele trebuie să rezulte toate informaţiile necesare din care decurg obligaţiile cambiale. Ea trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului. non est in mundo” (ceea ce nu este în cambie nu există în lume). 1996. . Cambia cuprinde drepturi literale şi autonome.să ţina seama de scopul emiterii titlului şi acest scop este exprimat foarte precis în cuprinsul legii uniforme. Nu există obligaţie cambială să nu fie cuprinsă într-un act scris. Curentul juridic 2/1998. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul unei cambii. Bucureşti. rigurozitatea formei atrage atenţia semnatatului asupra responsabilităţii ce şi-o asumă prin semnarea titlului. incompatibile cu legea cambială sunt socotite nescrise. Astfel: . 19 40 . Aceste două trăsături le vom examina separat în secţiunile ce urmează. p. Existenţa înscrisului este cea dintâi condiţie pentru existenţa înscrisului. ceea ce impune că dreptul purtătorului să fie determinat prin titlu care i-a fost remis într-un mod care să nu dea naştere nici unei îndoieli. neputând exista cambie verbală.cambia este un document complet. Sunt literale pentru că conţinutul şi întinderea drepturilor. originar2 Pe lângă trăsăturile comune oricăror titluri de credit. Luha. In consecinţă şi cambia este un document necesar întrucât dreptul pe care-l conţine nu poate fi exercitat de titlular decât prin posesiunea materială a înscrisului însuşi. Formalismul cambiei este impus în primul rând prin faptul că titlul este destinat să circule în mâinile diferiţilor purtători succesivi. Numai clauzele. . Funcţiile cambiei 1 V.conţinutul cambiei trebuie să fie consemnat într-un document (înscris). Aceasta este regula suficienţei. din acest motiv este necesar să fie cunoscută. Manual practic de drept cambial. Adică dreptul posesorului legitimat nu este identic cu dreptul transmiţătorului care poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu. Ea este înconjurată de un rigorism excesiv pentru a putea să corespundă scopului său de a circula uşor şi de a asigura o deplină securitate creditului. Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul “quod non est in cambio. Târgu Mureş.cambia este un titlu executoriu. Clauzele străine. sunt determinate numai de cuprinsul înscrisului. Economu. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc.cambia este un titlu riguros formal.

diminuată însă cu taxa de scont. în schimb îi plăteşte de îndată suma corespunzătoare. b) Serveşte ca instrument de plată. Garanţia pe care poate să o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte (luăm în considerare sensul larg al noţiunii de garanţie . Posesorul mai multor cambii plătibile într-o anumită localitate poate face plăţi dând acele cambii în loc de numerar. p. asupra cumpărătorului. . Luha. invitându-l să o plătească la scadenţă. în baza scrisorii. 1976. Această cambie este suscceptibilă de onorare la o bancă chiar înainte de scadenţă. pe credit. Bucureşti. prin care semnatarul scrisorii îi cere să pună la dispoziţia aducătorului ei suma de bani prevăzută în scrisoare. Este consecinţa faptului că de regulă cambiile nu se plătesc de îndată. obţine de la o altă persoană (de regulă bancher). p. Când este legată de operaţii bancare. Se utilizează cu un atare rol.R. Dreptul comerţului internaţional. adică la o dată ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv. urmând ca plătitorul să primească.se transmite simplu şi rapid prin gir. pentru sumele prevăzute în cuprinsul lor. -faţă de beneficiar nu sunt opozabile excepţiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtătorilor succesivi ai titlului. . Utilizarea cambiei într-un atare scop s-a impus în virtutea avantajelor pe care le prezintă acest titlu de credit. Funcţiile cambiei. Revista de drept comercial nr.N. Un producător vinde produsele sale unei persoane (cumpărător) acordându-i pentru plata preţului un termen de câteva luni. a) Constituie un procedeu de schimb în materie monetară. necorespunzând unei livrări de mărfuri sau de prestări de servicii se numeşte efect financiar. Costin.conferă certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptată de tras. In acest mod se înlătură riscul şi cheltuielile pe care le-ar fi implicat transportul de bani în numerar.Cambia a apărut din necesităţi economice şi îndeplineşte anumite funcţii1 care-i asigură o atenţie specială din partea mediilor economice.adică toate drepturile. mijloacele şi instrumentele 1 Pentru amănunte a se vedea: M. pe o altă piaţă sau într-o altă ţară. o scrisoare către corespondentul acestuia aflat în localitatea respectivă. . 421 41 . V. In scopul acoperirii creditului astfel acordat vânzătorul emite la momentul perfectării contractului o cambie în beneficiul său. Când cambia constătă o creanţă izvorâtă dintr-o livrare de mărfuri ori prestare de servicii se numeşte efect de comerţ. Cambia constătă un contract de schimb a cărui realizare poate fi schematizată după cum urmeaza2. Excepţie fac doar situaţiile când cambia este la vedere. . realizându-se schimbul într-o altă localitate. 2233 2 T.cel care are de primit o sumă de bani în altă localitate redactează o scrisoare către debitorul său şi o dă unei persoane care are de efectuat o plată în acea localitate şi care. Anume: . prin scontare. Popescu. pentru a i se pune în evidenţă acest rol. în vederea achitării preţului.este garantată solidar de giranţi. d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligaţii. A fost concepută cu o atare menire fiind denumită şi “lettre de change” (scrisoare de schimb). suma de la destinatarul acesteia.cel care are nevoie de o sumă de bani într-o anumită monedă în altă localitate. obţinând de la banca respectivă suma ce reprezintă preţul. pentru că în perioada respectivă acea persoană să poată vinde mărfurile şi să obţină astfel sumele necesare achitării preţului. de pildă în materia vânzării comerciale. c) Constituie un instrument de credit. 3/1995.

pentru a evita să i se opună vreo excepţie care ar ridica contractului eficacitatea juridică. p. Bucureşti. 2 2 I. de cele mai multe ori. Luha. prin gir ai cambiei”2. Revista de drept comercial. 1937. 38-49 42 .N. Acest lucru se înfăptuieşte în două forme: . Cambia de complezenţă purtătoare a unei semnături de favoare asigură terţilor creditori posibilitatea de a-şi satisface creanţele din patrimoniul celui ce a dat semnătura. Subiecţii raportului cambial 1 V. Astfel de posibilităţi oferă cambia în alb.D. Raportul cambial se naşte astfel în executarea unui alt raport juridic primar. Zlătescu. deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobânditorii subsecvenţi. Nu există obligaţie cambială care să se nască dintr-un raport pur cambial. C Turianu. p. garantare prin avalizare. fundamental. emite asupra debitorului său o cambie. o operaţiune juridică. prin cambie se asigură executarea unei promisiuni de plată incertă. indirect creditorul obligaţiei ce rezultă din raportul fundamental beneficiază şi de avantajele ce le aduce legea cambială: caracterul executoriu al titlului. V. Bucureşti. împrumutul. Cambia oferă posibilităţi de realizare a creanţelor pe care dreptul comun nu le oferă. ce constituie temeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei. conţinutul şi obiectul3 . Debitorul emitentului nu mai poate invoca faţă de posesorul legitim al cambiei nici o excepţie ce ar rezulta din contractul său cu emitentul şi va fi nevoit să-şi îndeplinească obligaţia sa. mandatul şi fideiiusiunea.fie sub forma unei semnături de favoare ce realizează o garanţie personală.fie prin darea cambiei în gaj. raportul cambial cuprinde structural trei elemete constitutive: subiecţii. Creditorul dintr-o astfel de operaţiune. Caracteristici structurale ale cambiei. Costin. Deci cambia în alb stă la dispoziţia creditorului ca un instrument ce îi garantează şi îl ajută să execute obligaţia ce iniţial i-a fost incertă. Garanţiile creditorului. iar creanţa beneficiarului împotriva emitentului care justifică transmisiunea cambiei o numim valoare furnizată. Ca orice raport juridic. De asemenea. Beneficiarul cambiei în alb poate completa titlul numai dacă obligaţia ia naştere. 586 3 Pentru amănunte a se vedea: M. ”Cum toate actele juridice au o cauză nici cambia nu face excepţiune de la această regulă de viaţă. print-un gir adecvat.L. 31. p. Subsectiunea a II-a Raportul juridic cambial Temeiul naşterii unui raport juridic cambial îl constituie. V. în executarea obligaţiilor ce rezultă din ele sunt: vânzarea-cumpărărea. Creanţa emitentului împotriva debitorului său. Raportul cambial se alătură unui raport juridic cauzal şi. răspunderea solidară. p. girul de garanţie. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. după care o remite unui creditor al său pentru a nu-l plăti în numerar. Revista de drept comercial nr. 4/1995. Cele mai importante operaţiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor. Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constată sau realiza raporturi specifice de garanţie în sens restrâns (de mijloc juridic ce conferă creditorului prerogative speciale faţă de alţi creditori). Georgescu. . Pătulea.prin care se poate proteja cineva de consecinţele păgubitoare ale unui fapt determinat şi mijloc juridic ce întăreşte şansele de executare a obligaţiilor)1. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. 1994. numai că pentru a proteja pe terţii dobânditori de bună credinţă şi a asigura scopul economic al unei circulaţiuni eficace a bunurilor s-a recurs la principiul inopozabilităţii excepţiilor. 1970.

Aceştia sunt trăgătorul. obligaţia acceptantului (a trasului). trasul. . acceptantul prin intervenţie. Obligaţia cambială este abstractă si autonomă. a avalistului. Trăsătura specifică a cambiei este aceea că la obligaţia cambială a subscriitorului iniţial se poate adăuga cea a altor subiecţi: a trasului care acceptă. giranţii şi avaliştii lor.Cambia presupune existenţa a trei subiecţi: persoana care crează titlul-trăgătorul-ce emite ordinul necondiţionat de plată şi care-şi asumă răspunderea în caz de neexecutare a acesteia. al drepturilor la care dă naştere. a girantului .cel căruia i se adresează ordinul şi care devine parte a raportului numai dacă. criteriu ce ţine de însăşi natura declaraţiei cambiale. In raporturile interne între diferiţii semnatari ai titlului. a acceptantului prin intervenţie. când debitorul răspunde numai dacă creditorul s-a adresat fără succes debitorului cambial principal. Raportul cambial este un raport obligaţional particular. a avalistului. fiecărei subscrieri îi urmează atribuirea unui grad după un criteriu logic şi nu cronologic. Ea se naşte prin subscrierea cambiei. Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligaţiilor ce le conţine şi sub aspect activ. Numai plata făcută de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligaţiile cambiale şi ca urmare blochează orice acţiune cambială.beneficiarul-persoana în favoarea căreia se face plata. adică prin asumarea obligaţiei prin depunerea semnăturii autografe pe documentul cambial. Această distincţie priveşte raporturile ce se statornicesc între semnatarii titlului. pe de o parte si beneficiarul. Abstractă pentru că din contextul în care se naşte obligaţia nu rezultă scopul (cauza) pentru care ea este asumată. . a acceptantului prin intervenţie şi. pentru plata-trasul acceptat şi avaliştii săi. respectiv o prestaţie pozitivă de a da sau de a face ceva. Obligaţia cambială. Din punct de vedere al persoanelor care asumă obligaţia vorbim despre obligaţia emitentului (a trăgătorului). Conţinutul si obiectul raportului cambial. adică după ce a fost refuzată acceptarea şi plata din partea destinatarului ordinului de plată. Obligaţii cambiali se împart în două catagorii. acei cărora te poţi adresa direct la scadenţă.obligaţii de regres -subiecţi cărora te adresezi numai după ce s-a cerut inutil plata obligatului principal. Conţinutul său este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au subiecţii acestui raport. a girantului care răspunde şi el de neacceptarea sau neplata faţă de toţi beneficiarii succesivi. Dispunerea pe grade diferite a obligaţiilor cambiale are consecinţe în situaţia îndeplinirii de către unul din ei a obligaţiei asumate. Face excepţie posesorul legitim al titlului care apare doar în postura de creditor. Plata făcută de oricare alt obligat eliberează definitiv doar pe semnatarii ulteriori şi lasă solvensului posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar de grad anterior lui. Forţa sa obligatorie rezultă numai din titlu. Subiecţii cambiali sunt şi obligaţi cambiali întrucât fiecare din ei îşi asumă câte o obligaţie. şi în măsura în care declară propria acceptare asupra titlului şi . în sfârşit a celui ce garantează prin angajament propriu plata titlului din partea unui terţ. pe de altă parte şi reflectă modul diferit în care se exercită dreptul subiectiv cambial.obligaţi direcţi . Obiectul său constă în acţiunea concretă la care este îndatorat subiectul pasiv şi la care este îndreptăţit subiectul activ. Obligaţiile cambiale sunt directe când debitorul poate fi urmărit nemijlocit de creditorul cambial fără să se fi adresat mai înainte către alt debitor şi indirecte (de regres). Nu se acordă nici o semnificaţie juridică motivului pentru care subiectul se 43 .

dar care scop nu face parte din titlu2 . rente.civ.etc. In sistemul cambial românesc nu se acceptă cambiile în producte sau în mărfuri.obligă. Socotim că. Valabilitatea semnăturii puse pe titlu nu depinde de valabilitatea celorlalte semnături. Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate. adică complexul faptelor juridice care îi dă naştere şi-i determină modul de a fi. Cambia este considerată un titlu abstract în sensul că din conţinutul său nu rezultă cauza emiterii sale. Legea nu caracterizează dreptul asupra documentului. însă se desprinde şi cu care nu mai păstrează decât anumite puncte de interferenţă. în ce-i priveşte pe obligaţii direcţi şi de a-i face pe alţii să plătească această sumă pentru obligaţii de regres. 1939. 1 2 D. un drept de credit. el dobândind proprietatea prin prescripţia instantanee prevăzută de art. raport de care. mobilizarea creanţelor. Sau se justifică pentru obţinerea unui document de plată către un creditor-giratar. Georgescu. bun mobil cu valoare intrinsecă nesemnificativă. Obligaţia cambială rezultă şi se alătură unui raport fundamental din care derivă obligaţia de plată a unei sume de bani. Specific cambiei este faptul că între dreptul la credit şi înscrisul constatator al acestui drept există o legătură constitutivă pentru exerciţiul creditului. figurând între actele obiectiv comerciale. deşi acest motiv există întotdeauna. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. Obligaţia de a fece să se plătească se poate transforma în temeiul legii într-o obligaţie de a da în momentul în care obligatul principal refuză să-şi îndeplinească sarcinile. Nu de puţine ori părţile înţeleg să emită titlu în scop de garantare a executării prestaţiei din raportul cambial. element esenţial al oricărui act juridic ce justifică plata unei sume de bani. în funcţie de motivul (scop mediat). Cambia are o cauză însă valabilitatea obligaţiei ce o conţine nu este condiţionată de indicarea ei. p.C. Bucureşti. Obligaţiei de a plăti o sumă determinată îi corespunde dreptul creditorului. creditorul cambial este un proprietar al documentului. Sunt comerciale toate operaţiunile cambiale precum şi acţiunile ce rezultă din ele1 . p.L. a posesorului titlului. I. Cauza dreptului sau a raportului exprimat în titlul cambial nu poate fi alta decât acea a tuturor raporturilor de drept. scop imediat al obligaţiei cambiale. 586 44 . vol. 1937. Raportul cambial şi raportul fundamental. prin alte titluri. Obligaţia cambială constituie un act de comerţ. al emisiunii cambiei. Obiectul obligaţiilor debitorilor de regres nu este permanent acelaşi. Insă proprietăţii sale i se aplică regulile speciale înscrise în art. Se poate emite cambia când se doreşte novarea raportului din care derivă. Obligaţia cambială este formală deoarece pentru a fi valabilă trebuie să cuprindă anumite indicări prescrise de lege. Ori emiterea titlului urmăreşte punerea în circulaţie a unui drept de creanţă. Este autonomă în sensul că obligaţia fiecărui semnatar al cambiei trebuie să fie considerată separat. Obiectul acestor obligaţii constă în a da o sumă de bani determinată. independent de celelalte. Toate obligaţiile cambiale sunt guvernate de principiul independenţei semnăturilor. 178 I. nici cambiile ce exprimă sume plătibile prin compensaţie. indiferent de natura raportului juridic care ia dat naştere. Cambia şi biletul la ordin. Revista de drept comercial. Gălăşescu Pyk.18 L. 1909 C. In literatura se discută că sub aspect activ conţinutul raportului cambial ni se prezintă din unitatatea a două elemente: un drept de creanţă şi un drept asupra unui document. Fiecare din aceste motive prezintă importanţa în sensul că indică legăturile ce le păstrează raportul fundamental cu raportul cambial nou format. de a pretinde această sumă la scadenţă.

Altfel spus. Menţiuni obligatorii: sunt obligatorii următoarele menţiuni. Georgescu. Nu este permisă utilizarea altor denumiri (trată . Raportul cambial este autonom atât faţă de raportul ce intervine la primul purtător al titlului (raport de valoare furnizată). De la principiile enunţate până acum practica ne oferă o derogare (aparentă). convenţii care ne indică scopul emisiunii sau al punerii în circulaţie. Această cerinţă a legii exprimă într-o formulă specifică formalismul tipic cambial. p. Cambia de favoare. 1934. de complezenţă. Demetrescu. ce se prezintă sub forma cambiei de favoare. 1 S.C. Acest formalism riguros vrea sa garanteze conştientizarea subscrierii. 1 alin. I. In atare situaţie putem să considerăm angajamentul de a elibera o semnătură cambială de favoare ca un raport fundamental. In realitate ceea ce lipseşte în cambia de favoare este un debit cauzal. Denumirea trebuie sa fie înserată gramatical încât să apară evident şi logic legătura denumirii cu ordinul cambial. Un astfel de raport rezultă din aşa zisa convenţie de favoare. Excepţiile cambiale se întemeiază şi vor putea fi invocate în conformitate cu acest “pactum de cambiando”1. Subsecţiunea a III-a Condiţii de formă şi de fond ale cambiei CONDIŢII DE FORMĂ In dreptul cambial condiţiile de formă au o importanţă deosebită. Bucureşti.1 L. Cambia este un act formal într-un sens mai riguros decât în cazul unor acte formale. impunând în contextul documentului folosirea unei expresii care indică toate urmările ce derivă din natura cambială a obligaţiei asumate. Formalismul nu se referă numai la cerinţa unui înscris care să cuprindă obligaţiile părţilor.L. 58/ 1934 – „Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu” Denumirea de cambie. Ionescu. deci ca denumirea să se facă sub forma unui titlu. poliţe).Putem deci spune că obligaţia cambială are cauză însă acesteia nu i acordă importanţă ca într-un raport de drept comun. 1 din Legea nr. Nu este obligatoriu. Adică. se emite o cambie fără să existe în prealabil un raport juridic fundamental de proviziune. Legea pretinde că denumirea de cambie să fie trecută în însuşi textul titlului. P. Legea pretinde că titlul cambial să cuprindă anumite menţiuni determinate. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. pe lângă celelalte care sunt facultative. Felul cum se interferează raportul fundamental şi cel cambial depinde de convenţia de emitere a cambiei (dintre creditorul şi debitorul raportului de proviziune).menţiuni obligatorii. cambia de favoare nu este decât o abatere aparentă de la principiile ce guvernează coexistenţa raportului cambial cu cel fundamental. indicate de art. numit şi convenţie de execuţie sau convenţie de eliberare a cambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizată). corespunzător debitului cambial care să poată genera o acţiune alăturată celei cambiale. cât şi în ce priveşte raportul de proviziune. 1. Totuţi există un raport juridic care justifică asumarea obligaţiei cambiale. Potrivit art. ci şi la faptul că sensul obligaţiilor asumate este determinat uneori chiar de locul unde se află menţiunile şi chiar prin semne dispuse în mod diferit. Este denumită astfel orice intervenţie în nexul cambial al unui favorizator care-şi pune semnătura pe titlu cu scopul de a credita un alt subiect -favorizatul. 102 45 .

. complet sau prin precizări uzuale. Trasul trebuie să fie o persoană existentă chiar dacă se individualizează printr-un nume fictiv. admite ca ordinul de plată sa fie adresat trăgătorului însuşi.C. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei. in litere sau cifre.scadenţa la un anumit termen de la o emisiune. ale persoanei fizice. iar creditorul este obligat să facă toate formalităţile pentru conservarea regresului. (şi nu un mandat dat trasului): una a posesorului de a exercita unele drepturi şi una a trasului de a îndeplini anumite obligaţii. respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului 5. respectiv numele şi prenumele. ani din ziua prezentării la acceptare. Suma de plată este unică şi indivizibilă pentru că proviziunea cambială este unică. Popescu. Chiar dacă există mai mulţi trăgători toţi se angajează pentru aceeaşi sumă şi ea este prevăzută pentru executarea aceleiaşi creanţe. săptamâni. săptămâni. Chiar dacă legea nu prevede o anumită formulă ordinul trebuie să fie clar şi precis. se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele.cu scadenţă la zi fixă: este cea mai utilizată în practică. Codul trasului. adică a zilei din care titlul devine exigibil. luni. respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Constă în cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna beneficiarului. El nu trebuie să conţină condiţii încât să facă incert faptul plăţii. . din ziua protestului. 1 T. Ordinul de plata este considerat o dublă delegare1. Indicarea scadentei. Teoria generală a obligaţiilor. adică la un anumit număr de zile. In principiu nu se pot înscrie accesorii. sau. p. Desemnarea lor este cumulativă şi nu alternativă. anul .2. să fie certă (să indice cu precizie ziua sau termenul până la care beneficiarul trebuie să se prezinte la încasare).scadenţa la un anumit termen de la vedere. Necesitatea de a indica o sumă determinată este o derogare de la principiul de drept comun după care poate să existe o obligaţie determinabilă. ani. locul plăţii. respectiv denumirea trasului. O astfel de cambie se deosebeşte de un bilet la ordin deoarece în cazul în care trasul refuză acceptarea. Scadenţa trebuie să fie posibilă (să nu fie înaintea emiterii sau o zi neindentificabilă). din ziua următoare a datei emisiunii cambiei. luna. trăgătorul îşi rezervă posibilitatea de a asuma o obligaţie directă. Se pot utiliza şi formule echivalente: la cerere. Daca în titlu nu se indică o altă scadentă se prezumă ca este făcută la vedere (iuris et de iure). trăgătorul va fi obligat de regres. luni. În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. Practic prin această formulă a ordinului de plată. L. Scadenţa trebuie să indice ziua. 2 al aceluiaşi articol prevede: „Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată”. imaginar. 4. fiind sigur că titlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres. Bucureşti.R. Cambia nu poata să cuprindă decât obligaţii constând în sume de bani.la vedere: înseamnă că plata cambiei trebuie să se facă la prezentarea ei în acest scop. . Alin. în limita spaţiului special alocat. Numele celui care trebuie sa plătească (tras). 1968. Aceasta din urmă formulă păcătuieşte prin incertitudine. Anca. adică la un anumit număr de zile. scadenţa sau câtimea obligaţiei. Stipulaţia de dobanzi se consideră nescrisă cu excepţia cambiilor la vedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata de dobânzi. Legea spune ca trasul se indica cu numele său de persoana fizica sau cu numele de persoana juridică. 3. 392-395 46 . la prezentare. Se pot indica mai mulţi traşi. Natura juridică a ordinului de plată sub formă de delegare explică posibilitatea revocării ordinului până la acceptare. P. dacă nu există prezentare. în clar. să fie unică (nu se admit cambii cu scadenţe succesive) şi să rezulte precis din textul cambiei. Scadenţele sunt de mai multe feluri: .

Locul plăţii este un element esenţial în sensul că trebuie să aibă acoperire în context. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor 47 . altul decât cel al domiciliului trasului. Dacă indicarea este cumulativă. 9. pe faţa titlului. Conform art. acceptantul este socotit că s-a obligat să plătească el însuşi la locul plăţii. posibilă şi certă. adică persoana căreia trebuie să i se plătească suma din cambie. pe partea stângă sus şi trebuie să cuprindă ziua. Data trebuie sa fie unică. alternativ sau succesiv. anul emiterii. indivizibilă şi cu aceeaşi scadenţă. Data emiterii permite determinarea mai multor elemente: calculul datei de scadenţă. fără însă să arate un terţiu la care plata trebuie să fie făcută. domiciliatar. trasul îl va putea arăta odată cu acceptarea. Arătarea datei şi a locului emisiunii Se menţionează. Deci fiecare din noţiunile. (adresa plăţii) şi domiciliul trasului au semnificaţia lor. Ele pot să coincidă sau nu şi problemele se rezolvă după următoarele reguli: trasul poate indica în localitatea ce reprezintă locul plăţii şi adresa plăţii. Indicarea beneficiarului. cumulativ sau alternativ.C. precum şi locul emiterii. Dacă lângă semnătură nu este indicat vreun loc titlul este nul. 7. loc al plăţii efective. Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabilă titlului.Data emiterii este certă şi opozabilă tuturor până la proba contrară. domiciliatarul este stabilit de obicei de trăgător. Domiciliatarul nu are drepturi şi obligaţii cambiale. Cambia poate fi semnată de mai mulţi trăgători şi în acest caz va lua naştere o obligaţie unică.Semnătura celui care emite cambia (trăgător) Cambia este un titlul sub semnatură privată şi se fundamentează pe subscrierea celui care emite titlul. astfel creanţa cambială este nerealizabilă. Locul plăţii se referă la locul unde posesorul are obligaţia de a prezenta cambia la plată. Aceasta este cambia domiciliata. Cambia domiciliată. Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa. semnătura olografă a persoanei fizice. domiciliatarul. de obicei. constatarea capacităţii legale (vârsta) a semnatarilor. loc al plăţii. Dacă nu se indică locul emisiunii se prezumă iuris et de iure ca loc al emisiunii este locul arătat lângă semnătura trăgătorului.6.30 L. numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. acesta poate să arate în acceptare o adresă în aceeaşi localitate unde plata trebuie să fie făcută” . În lipsa unei atari arătări. trasul poate indica şi el pe domiciliatar în condiţiile art. Suma din cambie este cherabilă nu portabilă. Locul unde trebuie făcută plata. Se pot indica mai mulţi beneficiari. Obligaţiile şi drepturile sunt stabilite de dreptul comun şi rezultă din convenţia ce o are cu cel ce l-a desemnat. regres). dreptul se exercită colectiv şi integral. Localitatea de plată trebuie să existe. luna. Toţi trăgătorii vor răspunde solidar. 8. 8 din Legea nr. . Se admite pluralitatea locului de plată cumulativ. Noţiunea are înţeles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata şi nu locul unde se plăteşte efectiv (adresa plăţii). Când cambia este plătibilă la domiciliul trasului. 58/1938 – Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: în clar. Legea prevede şi posibilitatea ca loc de plată să fie indicat domiciliul unui terţ. Când indicarea se face alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul. – „Dacă trăgătorul a arătat în cambie un loc de plată. calculul perioadei de dobândă.dacă locul plăţii nu coincide cu domiciliul trasului şi trăgătorul nu l-a desemnat.Titlul trebuie prezentat obligatului pentru plată. determinarea valabilităţii drepturilor semnatarilor privind acţiunea cambială (protest. Neindicarea locului plătii nu duce la invalidarea titlului.

Indeplinirea obligaţiei anulează valoarea cambială a tuturor exemplarelor aflate în circulaţie. în sensul că cel în favoarea căruia este făcută cambia nu trebuie să facă dovada cauzei creditului pe care îl invocă şi care se prezumă că există până la proba contrară din partea debitorului. Menţiunile care contrazic natura titlului sunt interzise şi duc la nulitatea titlului însuşi (condiţionarea obligaţiei cambiale. Există menţiuni care sunt în contradicţie cu natura titlului dar nu duc la nulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descărcarea trăgătorului de responsabilitatea de plată. Este o reproducere originală a titlului efectuată cu respectarea autografă a semnăturii trăgătorului. 967 Cod civil. pe cambie se aplică şi ştampila persoanelor juridice implicate în procesul cambial. Numărul de exmplare trebuie să rezulte din numerotarea cuprinsă în însăşi textul titlului. C. In acest raport se face aplicarea art. micşorarea forţei executorii a cambiei). Pluralitate de documente şi unicitatea obligaţiei cambiale. etc. Nevalabilitatea sa este absolută şi obiectivă în sensul că poate fi invocată de orice debitor faţă de orice posesor.clauze care afectează obligaţiile cambiale: clauza “nu la ordin”. îl leagă de alte raporturi juridice. plata în rate). Dacă titlul este în circulaţie trebuie să se reproducă autograf şi semnăturile celorlalţi semnatari. clauza ”valoare primită în mărfuri”. etc. Paris. Inscrierea lor nu este interzisă. Efectele acestui document sunt însă limitate. . obligatorii părţile obişnuiesc să înscrie pe titlu şi alte menţiuni. protejează interesele ce le are posesorul titlului de a obţine de la trăgător multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate. 305 48 . prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau. p. L. Prin excepţie. Soluţia o deducem din principiul relativităţii efectelor actelor juridice. Cambia incompletă formal. ”netransmisibil prin gir”. In principiu se poate înscrie pe titlu orice menţiune ce nu contravine naturii sale. dacă trasul acceptă mai multe exemplare îşi multiplică obligaţia. Când posesorul cambiei incomplete este străin de raportul fundamental. persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii. Jauffred. Când lipseşte vreuna din condiţiile esenţiale. Duplicatul. scadenţe succesivă. 1992. Posesorul trebuie să valorifice drepturile fără să fie obligat să ofere toate exmplarele deaorece există o singură obligaţie. însa ele nu definesc actul ci îl precizează. fie sub formă de copii. 1 A. transmiţându-le la persoane diferite întrucât rămâne obligat faţă de toţi purtătorii succesivi ai oricărui exemplar. documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesiei titlului. după caz. Totuşi. persoană fizică. a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului. Insă cambia imperfectă rămâne un document care recunoaşte un debit cauzal 1. ”clauza de negaranţie pentru acceptare”. îl explică.altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. Manuel de droit commercial. Pe lângă clauzele definitorii. Pentru persoanele juridice. îi restrâng efectele. Astfel: . titlul nu este nul ci nu are eficacitate cambială.clauze care nu influenţează obligaţia cambială: clauza “după aviz”. Clauze neobligatorii. Girantul ce obţine duplicatele este obligat să nu imprime acestora circulaţii distincte.

In temeiul principiului autonomiei obligaţiilor cambiale celelalte obligaţii ramân însă valabile. Deci falsul reprezentant care a plătit titlul are aceleaşi drepturi ca şi pretinsul reprezentat. Ea nu se foloseşte pentru a se da acceptarea. 1975. Titluri de credit în comerţul internaţional. In această materie este suficient un mandat general din cuprinsul căruia să rezulte că mandatarul are dreptul să emită cambii. Ceilalţi semnatari îşi asumă însă obligaţii valabile şi vor fi ţinuţi cambial aplicânduse principiul autonomiei obligaţiilor cambiale. Insă. 1 P. Când mandatarul subscrie este necesar să-i rezulte această calitate. Se ţine seama ca operaţiile cu cambii sunt acte de comerţ şi acte de dispoziţie şi ca atare nu pot fi efectuate de minori sau de către persoane puse sub interdicţie. să valorifice dreptul către cei ce au subscris-o.V. Obligaţia asumată de un incapabil este lovită de nulitate relativă. CONDIŢII DE FOND Legea nu cuprinde dispoziţii privind condiţiile de fond. Dacă semnătura trăgătorului este falsificată girantul îşi asumă o obligaţie cambială şi şirul girurilor nu este întrerupt. Cambia este valabilă din punct de vedere formal şi obligaţiile asumate. cu indicaţia “copie”. Deci cambiei i se vor aplica regulile de drept comun în materie. Reprezentarea cambială Obligaţiile cambiale pot fi asumate şi prin reprezentant. p. Răspunderea îi este înlăturată prin ratificarea operaţiunii. Craiova. O semnatură este contrafăcută când este scrisă de o altă persoană decât aceea care este indicată în iscălitură sau când semnătura autografă a fost modificată încât semnătura nouă apare ca fiind a unei alte persoane. Legea arată ca cel care semnează ca reprezentant al unei persoane fără a avea împuternicire este ţinut personal pentru obligaţia subscrisă. legală. putând să se îndrepte împotriva tuturor obligaţilor cambiali. Copia trebuie să reproducă întocmai originalul cu girurile şi toate celelalte menţiuni care figurează în cambie. Regulile falsului cambial Avem în vedere situaţia în care conţinutul original al titlului suferă modificări. acolo unde se termină reproducerea. O. nu corespunde voinţei subiectului cu privire la obligaţia pentru care a subscris. însă ea nu va avea aceeaşi valoare către semnatarii de pe original fără posesia şi a documentului original. Capacitatea se ia în considerare în momentul subscrierii obligaţiei. Semnatarul aparent nu se obligă şi nu obţine nici un drept întrucât semnătura nu a fost făcută de el. 89 49 . Pătrăşcanu. Purtătorul copiei girate va putea. în baza posesiei ei. de asemenea. Sachelarie.Copia este o reproducere identică a titlului original efectuată de acelaşi posesor care consemnează în noul document textul cu toate subscrierile. o anumită semnătură (sau mai multe). Dreptul său nu este autonom cu subiecţii aflaţi în relaţie directă (reprezentatul cu reprezentantul) cei doi subiecţi ai raportului de reprezentare se vor desocoti după regulile de drept comun. Se distinge intre contrafacerea semnăturii si alte alterări ale cambiei1. Temeiul acestei responsabilitati este faptul ilicit cu consecinţa de responsabilitate obiectivă.

se presupune că a fost pusă înainte”.C. a fost completată fără a se ţine seama de înţelegerile intervenite. Sarcina probei aparţine posesorului deoarece el are interesul să dovedească valabilitatea titlului actual. Legea foloseste noţiunea de cambie necompletată. Dacă dovada nu este posibilă se prezumă că semnătura a fost pusă înainte de alterare.12 L. Primul este ţinut în limita textului original şi cel din urmă conform conţinutului alterat. Acest drept este patrimonial. este că toate condiţiile formale trebuie să existe în momentul în care se valorifică dreptul contra oricărui obligat cambial. iar doctrina vorbeste despre cambie în alb. chiar dacă ordinul de plată îşi găseşte justificarea în creanţa ce o deţine trăgătorul împotriva trasului. afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. Dreptul de completare îl are primul dobânditor şi posesorii succesivi. Trasul nu are în acest moment nici o obligaţie. necompletată la emitere. SITUAŢII SPECIALE Cambia în alb Principiul L. semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în limitele textului alterat. care prevede: „Dacă o cambie. O cambie în alb trebuie să conţină cel puţin subscrierea trăgătorului. Completarea abuzivă îndreptăţeşte pe cei interesaţi să invoce excepţia completării abuzive dacă au încercat un prejudiciu. căruia titlul i-a fost transmis completat”. neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului. Ultimul giratar nu este obligat să cunoască conţinutul înţelegerii iniţiale de completare. – „În cazul alterării textului unei cambii. Subsecţiunea a IV-a Acceptarea Poziţia trasului înainte de acceptare Cambia se prezintă în momentul creării sale în dublă ipostază: ca ordin de a se plăti o sumă de bani beneficiarului titlului. Completarea se face până la prezentarea cambiei la plată dar nu mai mult de trei ani de la data emiterii.88 L. Fiecare giratar va completa cambia şi va răspunde după indicaţiile date de girantul său. Deci documentul poate fi completat succesiv. În cazul în care din titlu nu rezultă sau nu dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare. Asemenea decădere nu este opozabilă posesorului de bună credinţă. Nerespectarea termenului de completare duce la decăderea din drept.Alterarea titlului presupune modificarea conţinutului documentului fără voinţa celor interesaţi. Dobânditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeşte prin gir. Această norma face distincţie între cel ce a semnat înainte de alterare şi cel ce a semnat după. Completarea tardivă produce o cambie nevalabilă deoarece la data când trebuia completată îi lipseau elementele esenţiale. 50 . ca un angajament al trăgătorului de a face să se plătească această sumă. Situaţia este reglementată de dispoziţiile art.C. Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei. Conţinutul dreptului de completare rezultă din conţinutul înţelegerii dintre trăgător şi primul beneficiar.C. Convenţia iniţială de completare nu este opozabilă primitorilor succesivi prin gir. irevocabil şi transmisibil prin tradiţia documentului. Momentul alterării trebuie dovedit deoarece de el se leagă întinderea obligaţiilor subscriitorilor. semnatarii anteriori sunt ţinuţi potrivit textului original. ipoteza prevăzută în art.

literală şi abstractă. s-ar ajunge la concluzia că. Dacă s-ar accepta contrariul. Bucureşti. Trasul răspunde contractual faţă de trăgătorul autorizat să emită cambia. Obligaţia asumată este autonomă. 1998. In această ipoteză trasul nu va avea o răspundere faţă de trăgător pentru că refuză să accepte cambia. Daca trasul se va angaja faţă de beneficiar că va acepta cambia şi. aşa cum a promis. 1 V Luha. deoarece acceptarea este fapt personal al trasului. Aducerea la cunoştinţă a acceptării se face prin restituirea cambiei purtătoare a semnăturii de acceptare. p. Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteşte nescrisă în ce priveşte partea ce depăşeşte obligaţia cambială. Se acceptă totuşi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare. In acest caz neprezentarea sau refuzul acceptării nu produc consecinţe. se va solicita şi acceptarea lor. Conţinutul şi forma acceptării Acceptarea este o manifestare de voinţă prin care trasul. Titluri de credit. Daca vreunul refuză acceptarea se întocmeşte protest de neacceptare. apoi nu-şi va respecta această obligaţie va răspunde faţă de beneficiar contractual şi nu cambial. irevocabila dupa ce ajunge la destinatie. Dacă figurează şi indicaţi la nevoie. Revoarea acceptării echivalează cu o neacceptare. Problema este mai delicată când lipseşte autorizarea de emitere a cambiei. pentru că se consideră a fi o acceptare limitată şi nu condiţionată. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. principiu neadmis de dreptul comun. Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin voinţa trăgătorului sau a giranţilor. „voi onora” pe cambie. Acceptarea se poate face şi pe duplicat. 100 51 . creditorul poate agrava unilateral poziţia debitorului. Asta deoarece răspunderea cambială este mai severă decât răspunderea contractuală a trasului faţă de trăgător din raportul fundamental1. Nu se primeşte acceptare prin act separat. Trasul poate cere timp de gândire o singură dată. Dacă se indică mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele. Acceptarea este necondiţionată (acceptarea condiţionată este nulă. Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicându-se persoana de la care provine. Ea se prezintă la domciiliul trasului chiar dacă se indică un domiciliatar. deoarece nu a subscris încă titlul. Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenţă la un anumit timp de la vedere şi la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare. ea este semnată de tras. considerată neacceptare). Acceptarea este în principiu. Cambia. Refuzul de datare se constată prin protest de nedatare.Inainte de acceptare. Prezentarea la acceptare este în principiu facultativă. Când există mai mulţi traşi prezentarea se face tuturor. poziţia trasului este nesemnificativă cambial. în ipoteza în care nu va accepta. un terţ intervine în nexul cambial şi se obligă direct să plătească suma de bani înscrisă în titlu. Acceptarea se scrie prin formula “acceptat”. Prezentarea cambiei la acceptare Titlul este prezentat la acceptare de către posesor până în preziua scadenţei. Dacă nu ajunge la cunoştinţa celor interesaţi poate fi revocată chiar dacă a fost scrisă pe titlu. „voi plăti”. In principiu acceptarea nu se dateaza. Prezentarea se face la domiciliul trasului. dar nu mai lung de o zi. Se admite însă acceptarea parţială. Revocarea după restituire se consideră o alterare a înscrisului.

prin specificul ei evită neajunsurile ce rezultă din formele de transmitere a titlurilor de credit. Dacă nu plăteşte. O astfel de situaţie se poate răsfrânge asupra transferurilor ulterioare cu efecte nedorite. Dacă trasul plăteşte se stinge raportul cambial. trăgătorul poate revoca ordinul de plată al trasului de a accepta şi de a plăti cambia. Cambia. Circulaţia voluntară se bazează pe un contract valabil de transmisiune prin care se atribuie proprietatea titlului. Termenul poate fi fixat precizând atât începutul cât şi sfârşitul sau poate fi indicat numai sfârşitul acestuia. Transmisiunea face ca dobânditorul să primească şi titularitatea dreptului încorporat în document. Trăgătorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula “fără obligaţie de acceptare”. Prezentarea se va face în timp de un an de la emisiune. sau le primeşte în lipsa oricărui acord. Nerespectarea ordinului impus de giranţi duce la decăderea dreptului de regres împotriva girantului. Clauza de interdicţie nu este posibilă în cambiile cu scadenţă la un anumit termen de la vedere şi nici în cele ce sunt plătibile la un terţ. Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o dată cu girul. Aceasta circulaţie poate fi voluntară sau involuntară. în sensul că trasul are obligaţia de a plăti. Efectele acceptarii Prin acceptare trasul devine obligat cambial principal. Circulaţia involuntară constă într-o transmisiune în care dobânditorul nu primeşte drepturile în urma unui acord valabil. de art.Trăgătorul poate fixa termen în care cambia să fie prezentată la acceptare. 52 . Creditorul îl poate urmări pe trasul acceptant deoarece el este obligat cambial. pot fixa termene în acest sens. Situaţia este acoperită de principiul prescripţiei instantanee. primitorului. In asemenea ipoteză dobânditorul poate obţine legitimarea pretinderii dreptului dar nu şi proprietatea documentului. prev. faptul se constată într-un protest de neplată şi se activează dreptul de regres al creditorului.1909 al. Dacă clauza de prezentare în termen nu se respecta posesorul este decăzut din dreptul de regres faţă de toţi debitorii cambiali. ca titlu de credit nu-şi poate realiza funcţiunile economice decât prin circulaţie. iar ceilalţi de a face să se plătească. Legea româna nu reglementează cambial proviziunea. prezentarea la acceptare determinând scadenţa. pe ascuns sau împotriva voinţei posesorului legitim. sarcina probei inexistenţei proviziunii revine trasului. Clauza de obligativitate a prezentării la acceptare poate fi trecută şi de giranţi care. giranţi şi avaliştii lor.Civ care spune ca posesia de bună credinţă valorează titlu. El este ţinut faţă de creditor în solidar alături de trăgător. Acest lucru se realizează în cambiile cu scadenţă la un anume termen de la vedere. Excepţia poate fi invocată numai de girant si garanţii săi.1 C. Dacă clauza este înserată de trăgător produce efecte faţă de orice obligat cambial. Cambia. Obligativitatea prezentării la acceptare rezultă şi din lege. De aici rezultă urmatoarele: trasul acceptant plătitor nu are acţiune cambială contra trăgătorului ci numai acţiune de drept comun. Subsecţiunea a V-a Circulaţia cambiei Titlurile de credit sunt destinate circulaţiei.

De obicei se scrie pe dosul titlului.. Dobânditorul unei cambii “nu la ordin” va fi obligat să demonstreze transferul în baza căruia a obţinut cambia. 15 din L. transmiţătorul asumă faţă de primitor şi faţă de toţi cei care-i succed obligaţia de a face să se plătească titlul (garanţia acceptării şi plăţii cambiei). 15. celelalte modalităţi de transmitere fiind permise. Girul. alin. data şi semnătura girantului. toate inconvenientele. debitorul convine cu creditorul să-i transmită titlul cambial aflat în posesia sa. Asemenea gir îşi realizează funcţiile 53 . prevede că girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). care din punct de vedere juridic reprezintă o declaraţie scrisă şi subscrisă şi cuprinde: numele girantului. trebuie să fie scris pe cambie Cambia poate fi transmisă în alb. pe de altă parte. Este complexă pentru că vizează sub aspectul formei două acţiuni concrete: dispoziţia asupra documentului prin remiterea acestuia şi subrogarea giratarului în drepturile girantului. girul se analizează ca o manifestare de voinţă. In asemenea ipoteza giratarul va trebui să-şi completeze singur numele. care interzice girarea. printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe titlu. sub forma unor menţiuni scrise şi semnate. Cambia “nu la ordin” si cambia netransferabila Cambia este un titlu la ordin ca efect al dispoziţiilor legale.C. girul pentru a fi valabil. Forma girului Potrivit art. Raportul dintre girant şi giratar este abstract deoarece cambia circulă dezbrăcată de raportul fundamental dintre cei doi subiecţi. Girul are la bază o convenţie cauzală anterioară. se are în vedere proprietatea documentului şi dreptul de creanţă pe care titlul îl încorporează.Efectul acestei manifestări de voinţă constă în transmiterea proprietăţii documentului. Mai mult decât atât. In acest caz cambia poate circula dar cu efectele unei cesiuni de creanţa.C. prin particularităţile dreptului transmis. constituindu-se el însuşi ca garant pentru plata sumei la scadenţă. numele giratarului. toate drepturile consemnate literal pe document. către o altă persoană. el primind un drept derivat. adică girantul să nu indice numele giratarului. 2 din L. Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei prin gir.Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin şi se transmite de cele mai multe ori prin gir. pe de o parte şi a legitimităţii pretinderii prestaţiei la care s-a obligat debitorul cambial. Legea permite însă introducerea unei clauze “nu la ordin”. odată cu predarea acestuia. el trebuie semnat de girant. Natura juridică Înţelegem prin gir mijlocul tipic de circulaţie al cambiei prin care un girant transmite unei alte persoane numite giratar. În acest din urmă caz. prin scrierea unei formule specifice. adică printr-o manieră specifică ce înlătură.. Art. Implicit s-a ajuns la formula valabilă după care girul poate conţine numai subscrierea girantului. complexă exprimată în scris. In opinia noastră o asemenea clauză nu este valabilă deoarece afectează însăşi natura titlului. iar sub aspectul conţinutului. Deci. Se pune problema dacă ar fi admisibilă o clauză care să interzică transmiterea cambiei sub orice formă. Pentru lichidarea sau garantarea unei datorii. girul trebuie scris pe cambie. Prin gir se transmit drepturi autonome si literale.

Cei obligaţi nu pot opun e posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu girantul. dar nu o poate gira decât cu titlu de procură. în baza unui gir în garanţie. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoarea pentru acoperire”. dar un gir făcut de el este socotit ca făcut cu titlu de procură. înainte de scadenţă. Girul ulterior scadenţei produce aceleaşi efecte ca şi girul anterior. Totuşi nu este admis girul la purtător . stipulează că pe cambie se fac menţiunile „valoare în garanţie”. Girul se poate face numai până în momentul adresării protestului. Dacă titlul ajunge în mâna unui debitor cambial. Girul după scadenţă (gir făcut între momentul scadenţei şi termenul pentru adresarea protestului). În cazul girului cumulativ. Se poate spune că girul pentru procură este o formă în care giratarul mandatează o altă persoană pentru a încasa banii. Girul cumulativ/ alternativ în cazul în care pe titlu se înscriu mai mulţi giratari. De fapt. însă girul ulterior protestului produce numai efectele unei cesiuni ordinare. oricare dintre giratari care se află în posesia girului poate exercita drepturile cambiale. este considerat ca fiind un gir obişnuit. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat. Girul ulterior scadenţei/ ulterior protestului. Girul pentru procură ( gir pentru încasare). Nu este acceptat nici girul parţial. putând transmite în continuare titlul. Girul în alb păstrează caracteristicile circulaţiei cambiale chiar dacă uneori se rezumă la o simplă înmânare a documentului. In această situatie vorbim despre gir de întoarcere. Condiţionarea girului se socoteşte nescrisă. Articolul 21 din L.C. exercitarea drepturilor cambiale urmează să se facă de către toţi giratarii. Girul pentru garanţie se dă de către beneficiar pentru a garanta anumite obligaţii. girantul garantează numai existenţa creanţei nu şi plata acesteia. se face o nouă girare în care giratarul devine girant iar mandatarul giratar. „pentru procură”. În acest al doilea caz. el nu va avea efectul său specific. Legea nu interzice girul după acest moment însă. Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului. girantul cedează cambia la un preţ mai scăzut datorită problemelor apărute cu încasarea acesteia. poate să execute toate drepturile care decurg din cambie. Girul trebuie să fie pur şi simplu. primind cambia. prin girare în favoarea băncii. prin acordul comun al acestora. prin gir de întoarcere. „pentru încasare”. Mandatul cuprins printr-un gir „de procură” nu încetează prin moartea mandantului. Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni. sau orice altă menţiune care implică gajul. iar în cazul girului alternativ. înainte de scadenţă. raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece datoria nu este exigibilă.C. neafectat de modalităţi. sau până când protestul poate fi făcut. afară numai dacă posesorul. „valoare în gaj”. În ambele cazuri. primitor prin astfel de gir se comportă ca un veritiabil giratar.deoarece după completare se transformă în gir complet. Efectele girului 54 . Potrivit art.Potrivit legii girul la purtător este considerat gir în alb. posesorul poate să exercite toate drepturile inzvorând din cambie. Debitorul cambial. Girul în favoarea băncii (operaţiunea de scontare prin care posesorul cambiei poate obţine prin gir resurse de la o bancă. 20 din L. Giratar poate fi orice persoană din nexul cambial. pe baza menţiunilor enumerate mai sus. Posesorul cambiei. urmând ca giratarul să se preocupe de recuperarea sumei înscrise în cambie. prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia. cum ar fi garanţia pentru bună execuţie a unor lucrări de investiţii. deoarece circulaţia normală a cambiei durează numai până la scadenţă. a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.

c) Efectul legitimativ al girului. de a-l da în garanţie. Când girul finalizează o convenţie de mandat avem de a face cu un gir pentru procură. L.A. Giratarul prin procură este un mandatar al girantului şi primeste documentul numai ca să-şi dovedească împuternicirea de a îndeplini ceea ce este necesar pentru conservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept. p. stabileşte că orice obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat regresul poate cere în schimbul plătii. de a-l ceda. a) Efectul translativ de drepturi. Avem de a face cu un fenomen particular al circulaţiei cambiale prin care cambia este transferată de la creditorul cambial la cel care a plătit.C.Doctrina recunoaşte girului trei efecte: este translativ de drepturi. iar fiecare din următorii giranţi să fi fost indicaţi ca giratari în girul precedent. Terţul de bună credinţă şi care a dobândit fără greşeală gravă devine titlular al dreptului cambial chiar dacă autorul său nu a avut această calitate. b) Efectul de garanţie. reţine că girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. 1939.XI. predarea cambiei. creanţa cambială. Nimic nu ne impiedică să observăm fenomenul şi în situaţia în care plata este făcută de un obligat de categorie diferită (garantul obligatului principal) sau chiar 1 2 Decretul Lege 3673/1940 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. Textul indicat reglementează o consecinţă a exercitării regresului şi are în vedere plata efectuată de un obligat cambial.L. Daca între giruri figurează unul în alb şirul nu este întrerupt dacă el este semnat de cel ce figurează giratar în girul anterior plin3 . Girantul poate exclude răspunderea sa printr-o clauză de negaranţie. In sarcina girantului se naşte întotdeauna şi obligaţia subsidiară faţă de posesor de a răspunde dacă debitorul refuză acceptarea sau plata. 588 3 T. dreptul de a gira în continuare titlul. In acest caz giratarul va exercita un drept cambial propriu. Georgescu. 3673/19401 în sensul că prin gir se transmit aceste garanţii dacă garanţiile sunt menţionate în titlu ca garanţii ale obligaţiei cambiale şi nu ale obligaţiilor raportului fundamental2. Controversa a fost soluţionată prin D. Dacă titlul este plătit creditorul poate reţine pentru sine parte din suma încasată până la concurenţa creanţei sale sau poate reţine întreaga sumă până la scadenţa creanţei când se va satisface preferenţial. Efectul de legitimare al girului nu poate fi înlăturat prin voinţa părţilor. 1976. Popescu. 104/16. Într-un lanţ cambial legitimarea aparţine numai posesorului care justifică dreptul său printro serie neîntreruptă de giruri. In practică se discută dacă prin gir se transmit şi garanţiile reale constituite pentru garantarea creanţei cambiale.R. garantează pe primitor de acceptarea şi plata cambiei şi legitimează pe posesor să pretindă creditul. Revista de drept comercial. Această excludere poate să privească fie acceptarea şi plata fie una din acestea două. Dreptul comerţului internaţional. Urmare a girului numai giratarul este abilitat să exercite dreptul cambial. Girantului i se ridică legitimarea obţinerii prestaţiei cambiale. p. 432-433 55 . autorul acestuia este prezumat că a dobândit titlul în baza girului în alb.55 L. Obţinerea cambiei prin plată Art. Bucureşti. dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi plata. Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului. Ca să existe un şir neîntrerupt de giruri trebuie ca primul giratar să fie beneficiarul titlului. dreptul de a se întoarce în regres contra debitorilor de regres. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. Când girul finalizează un contract de garanţie şi titlul este dat în gaj vorbim despre un gir în garanţie.C.1950 V. Şirul neîntrerupt de giruri prezumă până la proba contrară că ultimul giratar este şi creditorul dreptului de creanţă şi proprietarul cambiei.

Legea nr. 58/1934. Imaginăm şi situaţia în care creditorul gajist poate dobândi cambia gajată după reguli de drept comun.C.C.de către un străin de raportul cambial. Lipsa unui astfel de suport dă naştere unei circulaţii neregulate (involuntare) ce vizează fie legitimarea creditorului. Exerciţiul lor este condiţionat de dobândirea titlului. nici acceptarea. a proprietăţii lui şi a drepturilor încorporate în el. In acest caz vorbim despre o răscumpărare a cambiei în cazul în care cel ce a plătit era obligat cambial. nici plata cambiei. fie dintr-un act sparat. De asemenea. 43 L. dacă cesiunea a fost oneroasă. de existenta creanţei. Bârsan. ori situaţia cambiei confiscate. prin cesiunea cambiei. p. Cambia este mai puţin expusă la astfel de situaţii. Primitorul dobândeşte un drept derivat. fie titularitatea proprietarului documentului. Prin aceste operaţii dobânditorul obţine poziţia juridică a autorului său şi legitimarea se face după reguli de drept comun. Debitorul poate opune cesionarului excepţiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar dacă posesorul este de bună credinţă. 351 56 . 1981. subiecţi ai unui raport cambial. art. obţinând în schimbul plătii. Avem deci mai multe ipoteze în care există interes din partea celui care a plătit cambia de a-şi exercita drepturile împotriva obligaţilor cambiali. el care plăteşte ia locul unui obligat cambial (plata prin intervenţie) şi va obţine drepturile împotriva celui pentru care a plătit şi contra celor ce sunt obligaţi faţă de acesta din urmă. Legitimarea lor rezultă din textul legal. Sunt reglementate două ipoteze în care se obţin efectele cesiunii: girul întârziat şi transmisiunea prin act separat. Transmiţătorul nu garantează. afară de stipulaţie contrară. dobânditorul se legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri rămas după ştergerea girurilor ulterioare lui.23. Când vorbim despre subrogaţi în drepturile altuia legitimarea se face după regulile de drept comun coroborate cu art. se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vânzarea unui fond cu activele sale. El va răspunde. Totuşi nu sunt excluse neregularităţi de acest fel câtă vreme titlul poate circula prin gir în alb. Această legitimare este specifică circulaţiei cambiale. ori ca efect al unui act de fuziune al unor societăţi.35 si 82 L. deoarece el îşi îndeplineşte obligaţia sa. Drept civil. La fiecare din aceste cazuri drepturile cambiale trec de la cedent la cesionar. Bucureşti. Stătescu.). C. derivând fie dintr-un gir făcut posterior protestului de neplată sau după expirarea termenului pentru facerea protestului.55. însă nu cambial. In cazul răscumpărării. Efectul prevăzut de textele de lege (art. Cesiunea urmează regulile expuse mai înainte cu câteva precizări. sau despre o subrogare în drepturile altuia în cazul în care plata se face de un terţ1 (20). nu şi de solvabilitatea debitorului. Circulaţia neregulată Transferul proprietăţii titlului cambial urmează regula generală după care acest efect este subordonat existenţei unui contract valabil de transmisiune. 1 C. chiar anterior scadenţei. se poate explica prin structura specifică a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a plătit posibilitatea de a acţiona contra celor obligaţi cambial de grad precedent şi drepturile cambiale sunt atribuite în baza proprietăţii titlului. care obligă pe creditorul plătit să preda titlul cu menţiunea de achitare. se transmit creditorului toate drepturile cambiale ale cedentului. proprietatea titlului. căruia i se vor putea opune toate excepţiunile opozabile acestuia. cesionarului având dreptul la predarea cambiei. Transmisiunea prin mijloace de drept comun Cambia poate fi transmisă prin succesiune legală sau testamentară. In acest caz. Teoria generală a obligaţiilor.

Oprează deci o uzucapare a dreptului cambial. pentru toată suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din 1 I. 1978. Dacă plata s-a făcut. De asemenea. 62-63. Într-o astfel de acţiune posesorul trebuie să prezinte titlul şi să-şi dovedească legitimarea. Cluj Napoca. dând dovada de un minimum de diligenţă. Subsecţiunea a VI-a Avalul Natura juridică a avalului Legea nu defineşte avalul. Acţiunea în revendicare cambială este o acţiune de drept comun şi urmează normele procedurale obişnuite. Revista română de drept. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb). Titulari ai acţiunii pot fi: proprietarul cambiei. Sarcina probei contrare revine reclamantului. creditorul gajist care apară propriile sale drepturi. Zinveriu. Reaua-credinţă presupune că purtătorul titlului l-a dobândit ştiind că cel ce a transmis nu avea dreptul de a dispune de bun. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei .18 al. Legea însă oferă o soluţie: dobânditorul nu este ţinut să predea cambia afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă. numit avalizat. 58/1934. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. prin orice întâmplare. Dacă se face dovada relei credinţe. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat la alin. bun mobil. Buna credinţă este apreciată mai sever decât în dreptul comun. 33 alin. In principiu nu se poate dobândi un bun de la un non domino1. pierderea propriu-zisă. şi giratarul prin procură. Ocrotirea dreptului cambial prin acţiune în revendicare este consecinţa ideii de încorporare a dreptului de creanţă într-un document. ipoteza generală în care o persoană a pierdut posesia unei cambii. Culpa gravă există când dobânditorul ar fi trebuit să ştie. Contractele civile.C (respectiv: dacă un gir este urmat de un alt gir. ori deposedarea voluntară prin abuz de încredere sau înşelăciune. posesiunea unei cambii. prin orice întâmplare. că acela care a transmis titlul nu avea dreptul să dispună de el. nu este ţinut să predea cambia. 18 din L. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. 2/1975. I. posesorul trebuie să restituie titlul. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă.3 L.C. Nu poate fi titular cel ce a înstrăinat titlul nefiind îndreptăţit chiar dacă dobânditorul a fost de rea-credinţă. 1 din Legea nr. cambia fiind înmânată solvensului pârâtul va restitui suma încasată. Se spune numai că plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea – art. numită avalist. 2 al art. 33 57 . Buna lui credinţă se prezumă. prevede: Dacă o persoană a pierdut. p. Avalul este o garanţie dată de o persoană. Macovei. pot fi titulari debitorii acceptanţi sau de regres care trebuie să primeasca titlul urmare a plăţii. care garantează plata pentru unul din obligaţii cambiali. p. Observăm deci că avalul se încadrează în categoria garanţiilor obligaţiilor.adică. Acţiunea în revendicare cambială Cel ce se consideră îndreptăţit să posede cambia şi nu are titlul îl poate revendica de la cel care îl posedă. Pierderea titlului presupune furtul (ori alte sustrageri).Art.

În asemenea situaţii. Bucureşti. p. Creditorul trebuie să îndeplinească faţă de avalist toate formalităţile prevăzute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este şi rămâne un obligat cambial independent. Avalul se dă numai până la scadenţă. Insă avalul produce efecte dacă obligaţia garantată este lipsită de valabilitate din alte motive decât cele formale. D. Existenţa mai multor obligaţi cambiali sporeşte încrederea în titlu şi garantează plata acestuia. Gălăşescu Pyk. pe un adaos sau pe copie. Drepturile avalistului care plăteşte 1 E.Aceste garanţii pot fi reale sau personale. Prin aval se naşte o nouă obligaţie cambială. deoarece în dreptul cambial nu interesează cauza asumării obligaţiei. Ca să existe o garanţie a obligaţiei cambiale ea trebuie să fie consemnată pe document1. vol. Daca nu se face menţiunea se prezumă că a fost dat pentru trăgător. Avem de a face cu o garanţie tipic cambială recunoscută astfel de lege şi nu dedusă din alte norme sau din alte mecanisme pe care le crează raportul cambial. “în obligaţie solidară”. Forma avalului si individualizarea avalistului Ca orice obligaţie cambială avalul trebuie să îndeplinească formalismul specific. O garanţie personală poate fi garantată cambial şi altfel decât în condiţiile fidejusiunii. Legea permite avalul parţial. Se înscrie cu formulele ”pentru aval”. Cambia şi biletul la ordin. Avalul dat pentru o semnatură nevalabilă din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garanţia unei obligaţii inexistente este şi ea nevalabilă. Pe lângă toate aceste forme de garantare a obligaţiilor cambiale legea recunoaşte şi posibilitatea avalizării. Girul cambial nu transmite garanţiile. Se menţionează întotdeauna cine este avalizatul. ”pentru garanţie”. 497. I. Cristoforeanu. Doctrina şi practica recunosc posibilitatea garantării prin fidejusiune a unei obligaţii cambiale. Nu se datează şi nici nu se localizează. p. Nu poate fi dat condiţionat. 178 58 . Răspundea avalistului este ca cea a unui obligat obişnuit: răspundere solidară. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi avalizatul. Distingem între garanţii ale obligaţiilor ce rezultă din raportul fundamental pe care se întemeiază emiterea unei cambii şi garanţii ale obligaţiilor cambiale. Curierul juridic. El rezultă din document: se poate scrie pe titlu. abstracta din care rezultă garanţie pentru stingerea creditului cambial. 1939. ”pentru siguranţă”. beneficiarul solicită avalizarea cambiei. Totuşi obligaţia sa este independentă şi autonomă. Cel care garantează se numeşte avalist şi cel garantat este denumit avalizat. Ea va fi reglementată după regulile de drept comun. El dobândeşte rang egal cu avalizatul sau obligaţia lui are aceeaşi întindere cu cea a avalizatului. ”pentru fidejusiune”. Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului independenţei semnăturilor. Exemplificăm situaţia când creditorul ce nu are încredere în solvabilitatea debitorului sau cere să fie subscrisă cambia şi de un alt subiect ce va figura ca şi coemitent care are o solvabilitate notorie.ea. Avalul se foloseşte atunci când sunt anumite rezerve privind capacitatea de plată a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informaţii despre bonitatea acestuia. Nu este valabil pe act separat. 1939. Plata unei obligaţii cambiale poate fi asigurată (garantată) şi prin asumarea unei alte obligaţii cambiale.

obligaţia avalistului se sprijină întotdeauna pe o altă obligaţie valabilă din punct de vedere formal. Din acest motiv se susţine că avalul este o garanţie tipic cambială. Bucureşti.dacă avalul este dat pentru un girant el se întoarce contra girantului avalizat şi predecesorilor lui. Lor li se aplică dispoziţiile art. compensaţia.avalizatul indică rangul cel ocupă avalistul în ierarhia subscrierilor cambiale. aceste două caractere ale avalului sunt reale şi nu pot fi neglijate. Doctrină şi jurisprudenţă. 1945. Legea nu reglementează decât plata făcută de debitorul principal. Vicol. novaţia. Prezentarea la plată o face posesorul legitim. Autonomia. p. Doctrina şi practica acceptă că regulile se aplică mutatis.35 al. Totuşi. care prevede cî între mai mulţi obligaţi care au o situaţie egală în cambie nu se poate exercita acţiunea cambială. . Intre cei care au avalizat acelaşi obligat cambial nu există raporturi cambiale ci numai raporturi de solidaritate.C. în temeiul cambiei) Avalistul intra în şirul de obligaţi cambiali în mod autonom ca urmare a poziţiei sale. par a fi incompatibile. Legea reglementează stingerea obligaţiei cambiale prin plată. pe care-i urmăreşte în regres. In caz de achitare parţială avalistul dobândeşte drepturile cambiale până la concurenţa sumei plătite de el1. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. Deci : .Totuşi. 136 59 .dacă a semnat pentru trăgător are acţiune numai contra trăgătorului.C. cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. Obligaţia cambială este cherabilă şi nu portabilă pentru că debitorul nu cunoaşte până la scadenţă cine este creditorul. 1 C. mutandis şi plăţilor efectuate de ceilalţi debitori cambiali. In materie cambială se aplică regula proprie titlurilor de credit după care obţinerea plăţii presupune îndeplinirea unei condiţii esenţiale: prezezentarea documentului de către creditor către debitor pentru plată.Avalistul care achită cambia dobândeşte toate drepturile ce izvorăsc din ea atât împotriva celui garantat cât si împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă.dacă a garantat pentru acceptant se îndreaptă numai contra acestuia. fuziunea. Accesorietatea şi autonomia obligaţiei avalistului Cele două caractere. această autonomie nu poate fi privită în mod absolut din următoarele motive: .particularitate a oricarei garanţii şi independenţa -particularitate a oricărei obligaţii cambiale. în temeiul cambiei (art. Subsecţiunea a VII-a Plata cambiei Plata constituie finalitatea şi esenţa oricărui negoţ cambial. independenţa rezultă din natura obligaţiei cambiale. a trăgătorului şi a avaliştilor lor. raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare. Aceste ultime două observaţii definesc caracterul accesoriu al garanţiei date prin aval. Cambia.60 L.. ierarhie statornicită de şirul neîntrerupt de giruri.. Ca să exercite drepturile avalistul trebuie să obţină titlul şi documentele de conservare ale regresului. . Asta nu exclude însă posibilitatea de stingere a acesteia şi prin alte mijloace de drept comun: remitere de datorie. accesorietatea . .3 L. care prevede: Când avalistul plăteşte cambia.

reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic – imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite prin convenţii. dar în aceste condiţii nu se mai poate dresa protestul. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca prezentarea la plată a cambiei originale. Răspunderea pentru pierderea suferită prin nerespectarea acestor obligaţii revine instituţiei de credit. Din neacceptare nu se poate deduce că trasul nu va plăti. potrivit art. Daca există mai mulţi traşi sau domiciliatari cambia va fi prezentată tuturor în ordinea aleasă de posesor. cu condiţia ca această din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. prin trunchiere trebuie astfel realizată încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora. . 462 din L. plata se cere în ziua lucrătoare următoare şi termenul de două zile se prelungeşte încât posesorul are trei zile lucrătoare pentru prezentare. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi a giranţilor.C. respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii.Prezentarea se face trasului indiferent dacă acesta a acceptat sau nu. Cambia nu va fi prezentată avalistului trasului pentru plată. 461 prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere. Termenele de prezentare la plată Posesorul unei cambii plătibile la zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează.transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute mai sus către instituţiile de credit plătitoare. Între prevederile introduse de OUG nr. In subsidiar cambia va fi prezentată acceptantului prin intervenţie sau indicatului la nevoie. 39/2008 se numără reglementarea trunchierii. Cererea plăţii împotriva trasului acceptant se poate face oricând în temenul de prescripţie. Potrivit Legii nr. adică prezentarea electronică la plată a cambiei. prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: . inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. 60 . . Instituţia de credit este obligată. 58/1934 art. prin utilizarea oricăror mijloace tehnice admise de lege. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei. iar posesorul decade din drepturile de regres. .transpunerea în format electronic a infomaţiilor relevante de pe cambia originală. În sensul prezentei legi.. Obiectul trunchierii îl constituie numai cambiile acceptate. constituie momentul prezentării la plată.să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. Dacă scadenţa este zi nelucrătoare.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. când se prezintă la plată o cambie prin trunchiere: . Dacă este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia.

C. Neprezentarea la plată îl decade pe creditor din drepturile de regres. Operaţia se realizează prin înlocuirea cambiei cu o alta nouă. Art. Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plată produce efecte atât în ce-i priveşte pe debitorii de regres cât şi în ce-l priveşte pe debitorul principal. Noul titlu cuprinde aceleaşi clauze.43 al. ca să se respecte exigenţa literalităţii titlului şi se numeşte reînnoirea cambiei. Plata în monedă străină Legea reglementează condiţiile în care se face plata altfel decât în moneda naţională. Consemnarea liberează pe debitori de sarcina plăţii şi stinge raportul cambial. Recipisa se va depune la instanţa locului de plată. Reînnoirea nu este admisibilă decât cu acordul tuturor semnatarilor.2 L.C. prevede că dacă prezentarea cambiei este împiedicată de un obstacol de neînlăturat termenul se prelungeşte. Plata anticipată Întrucât scadenţa cambială este şi în interesul creditorului în materie cambială nu se aplică regulile de drept comun conform cărora debitorul poate face plata şi creditorul este obligat să o 61 . debitorul poate plăti în moneda natională la cursul stabilit legal. afară de scadenţă. existenţa situaţiei de forţă majoră.2 C. Debitorul principal poate fi urmărit cât timp dreptul nu este prescris. Avem astfel o excepţie de la principiul general de drept comun după care creditorul nu este ţinut să accepte îndeplinirea parţială a obligaţiei. băncile domiciliatare atenţionează în prealabil pe traşi despre scadenţele cambiilor ce li se vor prezenta. Debitorul însă poate retrage suma depusă. însă posesorul trebuie să aducă la cunoştinţa girantului sau prin scrisoare recomandată. Prorogarea termenului de prezentare la plată Contrar principiilor de drept comun (art. numai părţile pot conveni prorogarea scadenţei cambiei. Plata parţială Art. Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul său. Dacă posesorul refuză plata parţială debitorii de regres sunt descărcaţi de garanţia de achitare pentru suma oferită şi pentru accesoriile sale. Debitorul are drept de opţiune. Reînnoirea cambiei.1001 al. Se aplică principiul că în situaţia în care moneda titlului nu are curs la locul plăţii debitorul are posibilitatea de a se elibera plătind cu moneda curentă după valoarea plăţii în ziua scadenţei. Prezentarea se va face imediat după încetarea impedimentului. poate să efectueze un depozit liberatoriu la o instituţie bancară pe cheltuiala şi pe riscul creditorului.59 L. precizează că posesorul nu poate refuza o plată parţială. ori caz fortuit. Ei vor putea fi urmăriţi doar pentru diferenţă. Debitorul principal însă. Daca situaţia durează mai mult de 30 zile drepturile de regres se pot exercita fără prezentare la plată şi fără protest.Civ). In practică. Când moneda străină are curs. creditorul neputându-l constrânge să procedeze într-un fel sau altul.Termenul stabilit de lege este în favoarea creditorului şi al debitorului: creditorul nu este ţinut să primească plata anterior scadenţei şi nici nu poate cere plata anticipat.

dacă ar fi uzat de precauţia de care trebuia să dea dovadă cel mai neglijent om de afaceri ar fi putut cunoaşte lipsa de legitimare activă a posesorului şi ar fi putut să demonstreze cu uşurinţă această stare de lucruri. Debitorul săvârşeşte greşeala gravă atunci când plăteşte deşi. 1 2 M.data prezentării acesteia la plată. 46 3 S. de către instituţia de credit plătitoare. spre a constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege ( în ziua în care ea este plătibilă. Extinderea efectelor liberatorii depinde de poziţia pe care o are cel ce plăteşte în lanţul cambial: dacă plăteşte trasul sunt liberaţi toţi obligaţii cambiali. cu respectarea dispoziţiilor art. 90 62 .N. Costin. Curs de drept cambial. Tratat de drept cambial. plata făcută înainte de scadenţă chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul şi pericolul trasului plătitor. . 1993. II. refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică.declaraţia de refuz. plata obligatului de regres liberează pe toţi garanţii succesivi ai girului celui ce plăteşte.. dar are şi facultatea de a o accepta2. fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează). Menţiunile înscrise pe cambia originală. 1 L. Va fi liberat şi cel ce plăteşte anticipat dacă posesorul este titularul dreptului şi nu intervine vreo situaţie care ar invalida plata. precizează că drepturile de regres pot fi exercitate anticipat dacă trasul este în faliment sau în stare de încetare de plăţi constatată ori nu prin hotărâre judecătorească. datată şi semnată de către reprezentanţii legali sau împuterniciţi ai acestora. Marile instituţii ale dreptului civil român. din aceeaşi raţiune este posibilă şi solicitarea antiticipată a plăţii.C.C. Refuzul total sau parţial al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere Conform art. Cel ce plăteşte se liberează pe sine şi totodată şi pe semnatarii ulteriori. 1936. vol. stabileşte că cel ce plăteşte la scadenţă este valabil liberat afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa.b L. Cristoforeanu. Dacă la scadenţă posesorul legitim solicită plata trasul va fi obligat să o repete (acesta se poate întâmpla deoarece creditorul plătit anticipat poate transmite prin gir altei persoane titlul legitimându-l ca şi creditor). instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: . p.C. ci este necesar ca debitorul să aibă la dispoziţia sa probele pentru a dovedi că posesorul legitim nu este titularul dreptului sau că nu este îndreptăţit să primească.48 lit. Debitorul trebuie să se opună plăţii când ştie că sunt întrunite condiţiile pentru că achitând plata să nu fie valabilă. Deci posesorul legitim poate refuza plata anticipată. 173 E. 1946. Bucureşti. constituie dovada refuzului de plată. Art. Efectele plăţii Art.ultim L. III.. Cluj. 49 alin. 463 L.C. Pentru a exista fraudă nu este suficient ca debitorul să ştie că posesorul nu este titular al dreptului cambial.primeasca înainte de scadenţă1. 44 al. Adică. p. vol. debitorul este decăzut din beneficiul termenului3. In baza refuzului. Doctrina a arătat că dacă este posibil regresul antiticipat. Decăderea debitorului principal din beneficiul termenului Debitorul principal are beneficiul termenului pentru că creditorul este în imposibilitate să-i ceară plata anticipată. p. Lupaş. Cluj Napoca. Toţi ceilalţi giranţi precum şi trăgătorul rămân obligaţi faţă de cel ce a plătit. Insă.

Putem discuta cel mult despre o decădere a debitorului din beneficiul termenului. chiar dacă ea (neacceptarea) nu face să se prezume că plata nu va avea loc. situaţie ce învederează o criză economică a debitorului care face neprobabilă plata la scadenţă. b) Neacceptarea din partea trasului. Condiţionările pe care le presupune exerciţiul drepturilor de regres au ca scop să facă de necontestat şi opozabile tuturor realitatea refuzului executării obligaţiei directe. Faptul de a participa la punerea în circulaţie a unei cambii comportă obligaţia subscriitorului de a garanta plata cambiei: trăgătorul.C.prima conditie. creditorul se poate îndrepta în regres împotriva celor care au asumat obligaţia subsidiară. deoarece el fiind în faliment nu va mai putea garanta pentru plată. Acţiunea lui este directă şi nu este supusă vreunei formalităţi speciale.Plata făcută valabil de tras influenţează şi raportul fundamental stingând şi acţiunea cauzală ce rezultă din raportul de proviziune. . giranţii si avaliştii lor îşi asumă sarcina subsidiară de acceptare şi plata a cambiei.47 L. Subsecţiunea a VIII-a Regresul cambial Precizări Regresul este o instituţie specifică dreptului cambial. creditorul îl poate urmări direct pe el sau pe avaliştii săi.a doua condiţie constă în necesitatea de a constata refuzul plătii sau acceptării într-o formă determinată. o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat în titlu ca desemnat să plătească pe cale principală. adică de a plăti ei înşişi titlul dacă trasul nu-şi va îndeplini obligaţiile. Ca să se facă opozabil refuzul tuturor. prestabilită. arată că acţiunile posesorului cambial sunt directe sau de regres: daca trasul acceptă cambia. Plata făcută de un debitor de regres nu stinge decât raporturile fundamentale ce justifică girurile ulterioare girantului care face plata şi lasă neatinse celelalte raporturi cauzale care au dat naştere la crearea şi punerea în circulaţie a cambiei. Condiţii substanţiale pentru exerciţiul acţiunii de regres a) neplata din partea celui desemnat să plătească pe cale principală: este necesar ca posesorul să solicite plata în condiţii legale şi să fie refuzat. dacă acceptarea şi plata sunt refuzate şi nu există intervenţie pentru acceptare sau plată. Uneori legea ia în considerare evenimente care pot face superfluă aşteptarea scadenţei şi solicitarea de plată. .execuţia infructuoasă asupra bunurilor trasului. Art. Şi neacceptarea face superfluă aşteptarea scadenţei titlului. nesiguranţa ce rezultă din falimentul său ori din încetarea de plăţi. Legiuitorul a considerat inutil să se aştepte scadenţa titlului. Aceste evenimente sunt următoarele: . dar produce efectul asupra tuturor. legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizării cambiei într-un act oficial numit protest. Obligaţia de regres şi acţiunea corespunzătoare se diferenţiază de cea directă prin faptul că realizarea ei este subordonată existenţei unor condiţii substanţiale şi formale: . 63 . Condiţii formale pentru exerciţiul dreptului de regres Refuzul acceptării şi plăţii se constată de un singur subiect al raportului cambial. Posibilitatea exerciţiului anticipat al regresului nu indică o scadenţă anticipată.falimentul trăgătorului unei cambii nesupuse acceptării. . prin protest.nesiguranţa economică a trasului acceptant.

el fixează definitiv conţinutul titlului1 . Raporturi de obligaţiuni. p. Revista de drept comercial.. 89 C. III. Originalul protestului se remiteaceluia care a derut protestul.dă garanţii de publicitate în legătură cu soarta obligaţiilor cambiale.. ţinut de judecătorii. la domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta. după ordinea datei.devine şi un act de conservare al acţiunii de regres deoarece drepturile de regres nu vor putea fi realizate fără întocmirea acestui act. cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. zilnic şi în ordinea datei. să fie subscris de cel care l-a dresat. Conform art. Negrea. domiciliatarul. cel care face protestul este dator să treacă protestele în întregime. Cluj. .C. Forme de protest In principal întâlnim două forme de protest: . Facerea protestului se realizează în ordinea prevăzută de art.C. Căpăţână. 1 2 P. la domiciliul celui indicat la nevoie. 42 L. dovedind indiscutabil ca prestaţia cambială a fost cerută şi îndeplinirea ei a fost refuzată. Un terţ străin de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplată într-o activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim2 . într-un registru special. O.deoarece se întocmeşte de un funcţionar public şi nu poate fi înlocuit în principiu cu nici un act. Actul de protest trebuie să conţină în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. Protestul trebuie dresat contra subiectului desemnat la acceptare sau plată: trasul sau indicatul la nevoie. fiind opozabil tuturor. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Craiova. 712 64 . Sachelarie. În lipsa arătării unei adrese. 1923. indicatul la nevoie pentru plată. 4/1995. Legitimare activă şi pasivă în cererea de dresarea protestului Va fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei şi cesionarul titlului. acceptantul prin intervenţie. el dovedind îndeplinirea obligaţiilor de diligenţă cambială.71 L. trasul acceptant sau nu. Protestul de neacceptare poate fi cerut şi de un detentor. . care dispune: Cambia trebuie prezentată spre plată la locul şi adresa indicate în cambie. corecturile şi scrisul printre rânduri sau cu semne de trimitere.el este o condiţie necesară pentru conservarea drepturilor cambiale. cambiile protestate.protestul pentru neacceptare .protestul de neplată . Ştersăturile. 69 L.este obligatoriu când posesorul are obligaţia de a prezenta cambia pentru acceptare într-un anumit termen sau doreşte să exercite regresul înainte de scadenţă. el se face în una din cele două zile următoarei zilei plăţii. zi cu zi.C. originalul poate fi înlocuit printr-o copie legalizată după registrul de proteste. Nu se face protestul contra avaliştilor. p. p. .Protestul are o funcţie probatorie. trebuie să fie aprobate de acela care întocmeşte actul de protest. Titluri de credit în comerţul internaţional.V. Pătrăşcanu.este obligatoriu pentru exercitarea regresului. . Protestul va fi intocmit de executorul judecătoresc sau notarul public3 . vol. în care se înregistrează. . 1975. cu efectuarea menţiunilor cerute pe articolele precedente. Este un act public. În caz de pierdere. Drept civil. 275 3 O.

b) Creditorul nu se va prezenta la plată în caz de forţă majoră. Dreptul nr.În prima zi a fiecărei săptămâni. Protestele se pot publica din iniţiativă particulară. Cazuri de scutire de prezentare la plată şi de dresare a protestului a) Creditorul nu este obligat să prezinte titlul la plată în caz de faliment al trasului sau al trăgătorului unei cambii interzise supunerii la acceptare. 11 Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea: M. datată şi este subscrisă de tras. al celei care a cerut protestul.50 L. de refuz. Costin. însă cu precizarea că nu orice lezare a unui interes cu semnificaţii morale va produce în mod necesar şi o pagubă ce trebuie acoperită 1. Declaraţia se scrie pe titlu sau pe hârtie separat. aceste termene sunt prelungite. prin scrisoare recomandată. numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a dresat protestul. numele şi prenumele trăgătorului . Creditorul este scutit de facerea protestului în următoarele situaţii: . fiecare judecătorie trimite Camerei de comerţ şi Industrie Judeţene/ a municipiului Bucureştiureşti. Cei care determină facerea unui protest nelegitim. p. Conţinutul creditului de regres Pe cale de regres se pot pretinde următoarele: 1 2 C.N. de acceptare şi plata (art.C. făcute în cursul săptămânii precedente. însă nu-l exonerează de obligaţia de a prezenta cambia la plată. Acest tabel trebuie să indice data protestului. Se plătesc în astfel de cauze daune morale. Potrivit prevederilor art. Ea exonerează pe purtător de obligaţia de a dresa protestul. Dacă evenimentul continuă. sau fac publicitate unor proteste nelegale răspund material în faţa celor păgubiţi prin astfel de act. astfel încât continuându-se această acţiune. 213-217 65 .): Când prezentarea cambiei sau facerea protestului în termenul prescis este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală. p.C. 59 L. Cluj Napoca. Evenimentul de forţă majoră prelungeşte termenul de prezentare la plată la 30 zile. pentru rest se aplică dispoziţiile art. suma datorată şi scadenţa titlului protestat. La rândul său fiecare girant. Există o pagubă morală ce trebuie acoperită atunci când celui lezat i se produce un dezechilibru evident şi cert în raporturile personale şi de afaceri pe care le are2.în caz de declaraţie. un tabel cu protestele de neplată a cambiilor. să se ajungă la trăgător. Turianu. 1978. la cunoştinţa girantului său.73 L. .). Cei interesaţi pot înscrie în titlu clauza “fără cheltuieli”. 4/1993. fără întârziere. ”fără protest”. arătând totodată şi numele şi adresa acelora care au făcut încunoştinţările anterioare. caz fortuit ori de forţă majoră). Sarcina avizului Art. 49 L. în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştinţarea trebuie să informeze pe girantul său despre comunicarea primită. prevede că posesorul cambiei trebuie să încunoştinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată în patru zile ce urmează protestului. cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cambie menţiunea datată şi semnată de el de această încunoştinţare. Posesorul este dator să aducă.C. Această formă de publicitate face să fie cunoscuţi toţi răi platnicii. Răspunderea civilă pentru daune morale.C.în caz de existenţă a clauzei fără cheltuieli. dreptul de regres poate fi exercitat fără a fi nevoie de prezentare la plată şi regres. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice.

. trasă de la locul unde cambia originară este plătibilă asupra locului domiciliului girantului.suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită. Contracambia va fi remisă la plată. acelea ale încunoştinţărilor făcute. Contracambia Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar. Orice debitor plătitor are dreptul să primească titlul. odată cu cambia neplătită şi cu contul sau socoteala de întoarcere.suma prevăzută în cambia neplătită sau neacceptată plus dobânzile comerciale ce curg după scadenţă. . In această situaţie dacă se oferă mai mulţi debitori să plătească. . Contracambia este un mijloc de încasare. în cazul beneficiarului. suma este fixată după cursul unei cambii „la vedere”. „Contul de întoarcere” este un document adiţional al contracambiei şi trebuie să cuprindă: . în situaţia unuia din obligaţii cambiali care a plătit-o prin acţiunea de regres . În situaţia în care contracambia este emisă de beneficiarul deţinător al cambiei neacceptate sau neplătite.cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea acţiunii cambiale (la cheltuieli nu se calculează dobânzi). trasă de la locul unde trăgătorul contracambiei are domiciliul asupra locului domiciliului girantului. Este vorba de un drept şi nu de o obligaţie. dobânda calculată începând cu data de la care a plătit suma. iar locul de plată va fi domiciliul aceluia asupra căruia contracambia a fost trasă. spre deosebire de cambia care este un instrument de plată şi de credit. în mod succesiv va mări suma ce trebuie achitată datorită dobânzilor şi cheltuielilor care se acumulează. în cazul beneficiarului. ambele justificând suma de plată trecută în contracambie. întreaga sumă plătită.cheltuielile de protest şi cheltuielile de aviz. Debitorul care a achitat cambia are dreptul să şteargă girul său şi cel al giranţilor următori lui cu avalurile lor.dacă există dobânzi convenţionale şi ele intra în dreptul de regres. în cazul unuia dintre obligaţii care au achitat titlul prin acţiunea de regres.C.57 L.dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă. însă scadenţa o va avea „la vedere”. deoarece plătitorul fiind în posesia titlului şi a protestului este deplin legitimat să exercite regresul chiar şi fără să şteargă girurile ce figurează după el. Contracambia trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni obligatorii ca şi cambia. iar posesorul acesteia – beneficiarul – care doreşte să recupereze mai repede suma ce i se cuvine trage o nouă cambie ( adică o nouă cambie) asupra unuia din giranţi cu plata la domiciliul acestuia. împreună cu dobânda (dacă a fost menţionată în titlu).un drept de curtaj ( remuneraţia celui care a făcut operaţiunea) 66 . În cazul când contracambia este emisă de către unul din giranţi care a fost obligat la plată prin regres. protestul şi contul de întoarcere. . Toate cheltuielile făcute în exercitarea regresului şi pretinse trebuie justificate printr-un cont de întoarcere (un document). Contracambia este o categorie de cambie mai deosebită întrucât ia naştere numai în situaţia în care nu se achită cambia la scadenţă. . va fi preferat cel ce eliberează cel mai mare număr de debitori de regres. . Efectele exerciţiului dreptului de regres Exercitarea regresului. înscris in art.cheltuieli de protest. pe care cel care plăteşte are dreptul să-l pretindă de la creditorul său. suma de plată este fixată după cursul unei cambii „la vedere”.

Făcând plata. posesorul trebuie să se adreseze lor dacă trasul a refuzat plata şi s-a dresat protestul. Intervenţia constă în înserarea în raportul cambial a unui nou subiect ce intervine pentru a evita o acţiune de regres împotriva celor obligaţi prin semnarea titlului în mod succesiv. posesorul trebuie să facă din nou un protest ca să-şi conserve drepturile de regres.) Se poate interveni pentru a accepta titlul în locul trasului. fără însă ca daunele interese să poată întrece suma din cambie (art. Intervenient în acest sens poate să fie şi un obligat cambial care. dar care are un interes juridic ca acceptarea sau plata cambiei să nu fie refuzată şi intervine să ia locul persoani obligate prin cambie. legea a imaginat posibilitatea intervenţiei care are ca scop înlăturarea sau atenuarea efectelor exercitării regresului. Ca să se evite aceste inconveniente. De aici rezultă unele incoveniente: cheltuieli suplimentare şi discreditarea semnatarilor. 74alin. de paguba cauzată prin neglijenţa sa. Plata cambiei de către indicatul la nevoie sau acceptantul prin intervenţie In situaţia în care există indicat la nevoie pentru plată sau acceptant prin interventie. să încunoştinţeze de intervenţia sa pe acel pentru care a intervenit.C. Subsecţiunea a IX-a Intervenţia Precizări Neacceptarea cambiei şi neplata acesteia are ca şi consecinţă posibilitatea exercitării drepturilor de regres contra celor care şi-au dat semnătura pe document. Doctrina distinge. Formal. având în vedere poziţia originară a intervenientului între: intervenţia provocată. Dacă şi indicatul la nevoie ori acceptantul prin intervenţie refuză plata. Intervenientul este o terţă persoană care nu a participat la procesul cambial. In caz de neobservare a acestui termen. Intervenientul trebuie ca în termen de două zile lucrătoare ce urmează intervenţiunii. intervenientul trebuie să declare că plata este făcută pentru onoare. se obligă din proprie iniţiativă să facă plata în cazul în care trasul o refuză. 4 din L. vorbim despre un intervenient pentru onoare. el este răspunzător. când subiectului intervenient i se cere faptul intervenţiei de către o altă persoană şi intervenţia spontană când intervenientul se oferă din proprie iniţiativă să accepte sau să plătească titlul. Plata cambiei de către intervenientul pentru onoare Intervenientul pentru onoare este un terţ care. Subsecţiunea a X-a Procesul cambial Precizari 67 . evitând un regres anticipat sau pentru a plati titlul paralizând acţiunea de regres pentru neplată.taxa de timbru pentru cambie. dacă va fi locul. intervenientul pentru onoare se poate îndrepta împotriva semnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit. prin manifestarea lui îşi schimbă poziţia în nexul cambial.. In primul caz. iar în al doilea caz. intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar.

89 4 P. că el nu poate investi decât o cambie. Acţiunea cambială Prin acţiune cambială înţelegem procedura judecătorească prin care creditorul va constrânge pe debitori la plata sumei la care aceştia s-au obligat. Revista de drept comercial. Executorii competenţi să facă protestele sunt executorii de pe langă judecătorii.art. Competenţa materială în materie cambială Competenţa pentru judecarea litigiilor cambiale aparţine judecătoriilor .89 L. Cambia şi biletul la ordin. Hotărârea dată va fi supusă căilor de atac de drept comun. Investirea se face prin încheiere. Există acţiuni de regres care se intentează contra debitorilor de regres. precum şi alte acţiuni legate de cambie. Executarea cambială Cambiei i se recunoaşte valoarea de titlu executor 2.V. 279 3 P Demetrescu. care se promovează numai după scadenţă şi sunt supuse prescripţiei extinctive. 1941. 9-12 68 .Creditorul cambial ca să-şi realizeze creanţa are două posibilităţi: .C. termenul fiind de decădere.61. Acţiunea cambială este declaratorie. Adică. deoarece ei îşi desfăşoara activitatea sub îndrumarea şi controlul preşedintelui instanţei pe lângă care ei funcţionează. Procesul cambial este un proces de drept comun care se derulează după normele de procedură obişnuite. p. Opoziţia se judecă de instanţa ce a investit cambia cu formulă executorie. 161 5 O. Oponentul este îndreptăţit să pună în discuţie validitatea efectului de comerţ.pr. Cambia titlu executor. competenţa revine instanţelor în raport de valoarea materială a pretenţiilor. care obligă pe debitor sa execute prestaţia la care s-a obligat. 67 E. art. 1 2 V.2 pct. După investire debitorul este somat să plătească. mobiliară şi care tinde la realizarea unui drept1.civ. biletul la ordin şi cecul. 12/1998.1 lit. Bucureşti. Există acţiuni directe ce se intentează contra obligaţilor principali care nu sunt condiţionate de dresarea protestului. 1941. care se pot promova uneori înainte de scadenţă şi în care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres. Căpăţână. procedura civilă. proces ce începe printr-o acţiune cambială. . art. Pătrăşcanu.5 In ce priveşte acţiunile cambiale directe sau de regres. Luha.72. 1994. personală.a C. Debitorul somat poate face opoziţie în cinci zile de la primire.procedura unui proces cambial în care dreptul este constatat de judecător. revista de drept comercial. Refuzul investirii se atacă cu plângere conform D. 1/1994. p. patrimonială. iar pârât oricare din obligaţii ce figurează pe titlu. sunt condiţionate de dresarea protestului.62. art. p. Drept comercial. Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei.46.o procedura specială execuţională care se întemeiază pe ideea că titlu cambial este un titlu executor. Cambia. Cristoforeanu. Revista de drept comercial. Revista de drept comercial. Împotriva investirii se poate face opoziţie. Noi reglementări procedurale. art. Executarea cambială.Legea impune însă obligaţia investirii titlului cu formulă executorie3. p. pentru capital şi accesorii.377/19604. Judecătorul care investeşte nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu precizarea însă. Procesul cambial. neexistând norme speciale se vor aplica dispoziţiile art. p.

Pe de o parte. iar circulaţia îngreunata. Dacă excepţiile unui subiect ar fi opozabile oricui. Debitorul cambial poate opune creditorului. Pornind de la aceste consideraţii ar trebui să nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului o excepţie ce izvorăşte dintr-un raport preexistent actualei relaţii creditor-debitor. este stabilit că toate excepţiile cambiale se invocă la primul termen de înfăţişare2.invocarea lipsei originalului cambiei. încrederea în titlu ar fi distrusă. 1960. Personalitatea excepţiei se referă la persoana creditorului şi nu la cea a debitorului. Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă când procedura este îndeplinită şi părţile pot pune concluzii în fond. Rigurozitatea specific cambială o regăsim şi în materia probării excepţiilor ce pot fi invocate de pârât în procesul cambial şi în regulile după care se derulează acest proces. p. . Excepţiile reale pot privi trei aspecte: . Dacă excepţia poate fi invocată de oricine este o excepţie absolută. 69 G. Unele din aceste excepţii sunt denumite excepţii reale (obiective). . următoarele categorii de excepţii: . deşi acesta era decăzut din dreptul de regres. pe lângă excepţiile privitoare la forma titlului. excepţiile bazate pe reaua credinţă sau greşeala gravă a posesorului sau pe invaliditatea obligaţiei cambiale. Circulaţia normală a cambiei se bazează pe caracterul abstract autonom al dreptului dobândit de posesor.completarea abuzivă a cambiei în alb.lipsa vreuneia dintre condiţiile esenţiale ale titlului. p. Codul de procedură civilă. inopozabile terţilor şi care nu pot fi opuse decât de debitor creditorului. chiar dacă pârâtul sau oponentul 1 2 V. In această categorie de excepţii (personale).Excepţiile cambiale Într-un proces cambial (acţiune sau opoziţie). ca mijloacele de realizare ale creditului să fie precise. Este de esenţa dreptului procedural cambial.dobândirea titlului de către terţi lucrând cu ştiinţă în paguba debitorului. deoarece pot fi opuse oricui.neidentificarea posesorului cu persoana care rezultă din cambie. intră: . Procesul cambial. 314-315 69 . Sunt excepţii personale excepţiile opozabile numai aceluia care exercită acţiunea cambială.nevalabilitatea subscrierii cambiale. .excepţii ce izvorăsc din raporturi ulterioare creării cambiei. 12/1998. iar dacă o poate ridica numai un anumit subiect va fi o excepţie relativă.plata făcută de actualul posesor în calitate de debitor de regres ultimului posesor. inexistenţa dreptului şi a obligaţiei.excepţii privitoare la consimţământ. . . comentat şi adnotat. părţile interesate pot invoca excepţii prin care să demonstreze nevalabilitatea titlului. I. . Revista de drept comercial. Luha. . Porumb.excepţie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea şi transmiterea cambiei. . iar altele sunt denumite personale când pot fi opuse numai unui creditor. Particularităţile raportului cambial (dreptul autonom transmis şi independenţa semnăturilor cambiale) îşi pun amprenta asupra modului în care se derulează procesul cambial. Bucureşti.lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului. Sunt excepţii strict personale. vol. sumare şi expeditive1.

Legea cambială conţine o reglementare derogatorie de la cea a D. Acţiunea de amortizare este reglementată de art. prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege. Grabnica soluţiune presupune că soluţionarea lor nu comportă nici o întârziere1. 94 L. Creditorul cambial nu poate fi repus în termen. creditorul va putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale.167/1958. 43 70 . In dreptul comun nu se obişnuieşte ca pentru acelaşi drept de creanţă să se recunoască termene diferite de prescripţie în funcţie de subiectul care (ori împotriva căruia se) exercită acţiunea. Aceasta pentru protejarea intereselor terţilor. titularul unui drept subiectiv sau creditorul. De aceea. legea prevede că excepţiile trebuie să fie de grabnică soluţiune şi întemeiate pe proba scrisă. pierdut sau distrus. p.1937. ultimului posesor se prescrie în termen de şase luni socotite de la data în care girantul a plătit cambia sau din ziua în care regresul a fost pornit împotriva sa. în materie cambială beneficiarul. care a rămas pasiv un anumit timp îşi pierde dreptul de a acţiona în justiţie şi totodată posibilitatea obţinerii executării silite a obligaţiei asumate de debitorul său. pentru recuperarea sumei achitate urmează să se intenteze acţiunea în justiţie într-un anumit termeb prevăzut în art.01. În cazul unui refuz de plată total sau parţial. Din 12. Deci. Normele amortizării au în vedere că drepturile cambiale nu pot fi exercitate fără document. Cas. Deducem că în acest caz se vor aplica regulile de drept comun. plătind o cauţiune.167/1958. Pe de alta parte. Revista de drept comercial. Acţiunea de regres a ultimului purtător al titlului împotriva trăgătorilor şi a giranţilor se prescrie într-un an socotit de la data protestului făcut în timp util.nu se prezintă. Cei interesaţi sunt îndreptăţiţi să facă opoziţie contra hotărârii de amortizare. In acest context. Hotărârea de amortizare va anula cambia a cărei amortizare se cere şi se va publica în monitorul oficial. Prescripţia cambială Prescripţia reprezintă modul dde stingere a dreptului la acţiune în sens material.C. că termenele de prescripţie nu se supun dispoziţiilor art. de asemenea. 1 Dec.89-93 L. Socotim. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză se prescrie în termen de un an de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti asupra acţiunii cambiale rămase definitive. Acţiunea directă se prescrie în termen de trei ani de la data scadenţei. debitorul nu va mai putea ridica nici o excepţie cambială dacă nu a făcut-o la prima instanţă. Legea cambială nu prevede reguli speciale pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie.19 din D. hotărârea judecătorească va ţine loc de înscris cambial şi pe baza ei se vor exercita toate drepturile. în exerciţiul unei căi de atac. Acţiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat să plătească în regres.C. III. Orice altă probă decât cea scrisă nu poate fi admisă. 1938. a cărei anulare a cerut-o. Până la judecarea procesului de amortizare. Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemnează o procedură specială prin care se reconstituie înscrisul cambial furat. iar dacă titlul ajunge la scadenţă va putea cere plata cambiei. sau în situaţia în care acela care plăteşte nu este principalul obligat.

71 .Normele cambiale sunt de ordine publică. Pe cale de consecinţă. subiecţii raportului cambial nu pot renunţa la prescripţie şi instanţa poate pune din oficiu această excepţie.

El (posesorul) trebuie să dovedească că trasul a refuzat plata. directe sau de regres. 1 P. totuşi prin origine şi funcţiuni de soarta cambiei. Utilizarea acţiunii este condiţionată. prin depunerea lui la grefa instanţei sesizate cu acţiunea cauzală. sunt deosebite însă urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv. Ele sunt reglementate prin legea cambială.C. Daca nu ar proceda astfel. de conservarea drepturilor celorlalţi subiecţi ai raportului cambial şi de depunerea titlului la dispoziţia pârâtului. Dacă posesorul vrea sa uzeze de acţiunea cauzală trebuie să ofere debitorului restituirea documentului. Paralelismul acestor acţiuni impune ca titularul drepturilor să opteze spre una din ele. rezolvă situaţia precizând că dacă din raportul fundamental care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cambiei derivă o acţiune cambială aceasta rămâne în fiinţă în afară de cazul în care se dovedeşte novaţiunea. Titularul dreptului uzează de ea în ipoteza în care nu doreşte să utilizeze mijloacele cambiale pe care i le oferă dreptul de creanţă încorporat în titlu. Art. Acţiunea cauzală are un caracter eventual1. p. 89 72 .C. Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului să constate lipsa plăţii prin protest. atât cea cambială cât şi pe cea cauzală. Aceste acţiuni (cea cambială şi cea cauzală). fundamentate pe subscrierea titlului.65 L. s-ar crea posibilitatea ca reclamantul să obţină câştig şi în acţiunea cauzală şi să uzeze de cambie. Chiar dacă în esenţă sunt de natură diferite ele au o trăsătură comună: nu sunt cambiale. 1975. Sachelarie. caracterizate prin trăsături specifice de drept cambial şi altor acţiuni în pretenţii. 64 L. putându-se uza de ele pentru a urmări o pretenţie care este legată de un credit cambial. Acest raport nu este relevant în raportul cambial. Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putinţei titularului dreptului de a utiliza ambele acţiuni. ipoteza în care debitorul ar fi obligat să plătească dublu. Plata cambiei la scadenţă va stinge şi raportul fundamental.Subsecţiunea a XI-a Acţiuni extracambiale legate de cambile Precizări Emiterea şi circulaţia cambiei dau naştere în afară de acţiuni cambiale. poate exercita contra trăgătorului. dar asta nu înseamnă că existenţa lui nu se face şi simţită. plata creditorului. Acţiunea cauzală Orice emitere sau transmitere a cambiei ca şi asumarea oricărei obligaţii cambiale presupune existenţa între părţi a unui raport cambial. Titlurile de credit în comerţul internaţional. Pătrăşcanu. însă în aşa fel încât ăa conserve toate drepturile subiecţilor nexului cambial. Craiova. fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale între subiecţii raportului juridic cambial. realizând drepturile cambiale. O. ceea ce este evident nenormal. Când posesorul a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra lor acţiune cauzală. Acţiunea de îmbogăţire fără justă cauză Acţiunea este reglementată de art. aşa cum am precizat.V. Coexistenţa raportului fundamental cu raportul cambial pune şi problema coexistenţei acţiunii cambiale cu cea cauzală (prin aceasta din urmă s-ar urmări realizarea pretenţiilor ce izvorăsc din raportul fundamental). care deşi nu au fundament în conţinutul documentului sunt legate. Exercitarea lor trebuie să fie realizată în aşa fel încât să nu se obţină acelaşi rezultat de două ori.

. BIBLIOGRAFIE 1. 1978 1 V. Revista de drept comercial nr. 1998.N. Revista de drept comercial nr. Acţiunea civilă este un remediu pentru reglarea oricărui dezechilibru patrimonial. 3/1995 4. Acţiunea se prescrie în termen de un an. Legea uniformă privind cambia.. In noţiunea de pierdere a acţiunilor cambiale nu se cuprinde şi situaţia în care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilităţii de realizare a pretenţiei datorită insolvabilităţii obligaţilor cambiali. 1993 2... Cambia. Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. M. Costin. Costin.N. Costin... 5/1995 3. M. îmbogăţire în raport de cauzalitate direct cu paguba produsă prin pierderea drepturilor cambiale ce se cuvin posesorului titlului. Marile instituţii ale dreptului civil român.. V. acceptantul şi giranţii. III. Bucureşti. Titluri de credit. relaţia dintre cele două acţiuni este una de la general la special. Cluj Napoca.N. Comparativ cu acţiunea de drept comun. indiferent de vreo justificare formală. Avem de aface cu o acţiune necambială care atenuează efectele severe ale rigurozităţii termenelor de prescripţie şi de decădere cambială care ar putea duce la o pierdere ireparabilă a drepturilor cambiale. M. M. Judecătorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz dacă există cu adevărat o îmbogăţire pentru subiectul pasiv al acţiunii şi o pierdere suferită de posesorul cambiei. Termenul curge de la data pierderii acţiunilor cambiale. M. 4/1995 5. 265 73 . Subiectul activ al acţiunii este beneficiarul titlului.. Luha.N. p. Costin. iar subiecţi pasivi pot fi trăgătorul. Legea pretinde dovada îmbogăţirii subiectului pasiv al acţiunii. Cluj Napoca. Ambele acţiuni au o justificare socială (echitatea şi echilibrul patrimonial) şi un caracter subsidiar (adică exerciţiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita prejudiciul prin realizarea unei alte pretenţii)1 Acţiunea specială este subordonată pierderii acţiunilor cambiale către toţi obligaţii cambiali. V. Legea are în vedere o îmbogăţire efectivă a debitorilor cambiali şi nu una abstractă ce ar rezulta numai din faptul pierderii de către posesorii cambiei a acţiunilor cambiale.Luha. V. Caracteristici structurale ale cambiei. de îmbogăţire fără justă cauză. vol. Revista de drept comercial nr. iar acţiunea legată de cambie reprezintă o atenuare a unor efecte ce se constituie într-o pagubă rezultată dintr-o împrejurare prevăzută de legea cambială. Luha. Luha.acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit în mod injust şi în paguba sa. Funcţiile cambiei.N. Costin.

Revista de drept comercial. Codul de procedură civilă. Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. G. Curs de drept cambial. III. Răspunderea civilă pentru daune morale. 1975 26. Cristoforeanu.. Bucureşti. Luha. Dreptul comerţului internaţional. 1946 22. P. I. Revista de drept comercial.. 1939. Craiova.. Cristoforeanu. Pătrăşcanu. Bucureşti. biletul la ordin şi cecul.. Cambia. Revista de drept comercial. Paris. vol. I. Drept civil. Luha. V. Garanţiile creditorului.D. 1968 28. Manual practic de drept cambial. Popescu. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale.. Curierul juridic. Cluj. C. Cas. 1939 10. Bucureşti.. Bucureşti. Revista de drept comercial. Revista română de drept. Manuel de droit commercial. D. Cristoforeanu.. Titluri de credit.1934 17. 4/1993 32.. 1996 13. Procesul cambial. Tratat de drept cambial. Bucureşti. Girul cambial nu transmite garanţiile. Raporturi de obligaţiuni. 1936 9. Cluj Napoca. Pătrăşcanu.. Bucureşti....V. Demetrescu. 1/1994 8. P. 1998 20. Turianu. V. V. Pătulea. Georgescu. Raporturile dintre obligaţiunea cambială şi raportul fundamental. V. Anca.. Bucureşti. Drept comercial.R.... Lupaş. 2/1975 23. Georgescu. R.R. C.. I. P. 1923 24. Bucureşti. Căpăţână. Jauffred... Revista de drept comercial. Luha. 1937 15. Bucureşti. Porumb.L. vol. Sachelarie. vol. III. 4/1995 7. Contractele civile. Macovei. O. I.. Doctrină şi jurisprudenţă...1994 27. Teoria generală a obligaţiilor. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. 12/1998 21.. Târgu Mureş 19.. Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. T..L. Bucureşti. Demetrescu.01. 1970 JURISPRUDENŢĂ 1. Cambia şi biletul la ordin. II. P.A. 1960 30... P. I 14. Stătescu. Cambia titlu executor. Cluj. Cambia şi biletul la ordin. 1978 34.. 1938 74 . Popescu. Revista de drept comercial. I. C. Georgescu.1976 29. C.V. V. E. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practice. vol. Cambia. Revista de drept comercial. 1939 16. Revista de drept comercial. 1941 12. 1992 18. Bucureşti.1945 33. Ionescu. E. Vicol.. A. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin. Gălăşescu Pyk. Teoria generală a obligaţiilor. C. S. Turianu. Economu. Zinveriu.6.. Zlătescu. Din 12. Noi reglementări procedurale. Bucureşti. E. O. Drept civil. Cambia. comentat şi adnotat. O. Titluri de credit în comerţul internaţional. Dreptul nr. Căpăţână. T. V.. Executarea cambială.. Curentul juridic 2/1998. S.1937.1994 25. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Negrea. Dec.. Bârsan. 1941 11. Bucureşti..1981 31.. C.

Revista de drept comercial. date fiind relaţiile directe între cei doi subiecţi se pot invoca excepţiile raportului fundamental. cel care efectuează prestări de servicii Doctrina învederează o asemănare vădită cu o recunoaştere de datorie a debitorului faţă de creditorul său5. Raportul juridic cambial6 se suprapune peste raportul fundamental şi coexistă cu acesta dacă nu a intervenit novaţia. Bucureşti. p. Dreptul comerţului internaţional. 4/1995. Drept comercial român. deosebind-o de biletul la ordin. D. Această definiţie nu este cuprinsă în lege şi este formulată de doctrină4. se obligă să plătească altei persoane. amândouă specii ale „genus cambiale” 3 T. 1 2 V. Insă. dispune şi efectuează plata şi care este în situaţia de cumpărător. p. Prin emiterea titlului el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă.C. Când titlul conţine obligaţia de a plăti este bilet la ordin (poliţă) şi când cuprinde obligaţia să se plătească ne găsim în faţa unei cambii propriu-zise (trată)2. stabileşte principiul potrivit căruia dispoziţiile referitoare la cambii sunt aplicabile şi biletului la ordin în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.SECŢIUNEA a III-a BILETUL LA ORDIN Precizări Reglementării cuprinse în art.Beneficiarul. o sumă de bani la scadenţă3.Popescu. 1998. sau la ordinul acesteia. 42 Noţiunea de trată nu este folosită de lege. Doar doctrina foloseşte termenul pentru a desemna cambia propiu-zisă. Spre deosebire de cambie.513 5 T. beneficiar al unei prestaţii de servicii deja executate.C. exportator. Nu este admisă nici de practică. a titlurilor cambiale. Beneficiarul este creditorul raportului fundamental şi dobânditorul dreptului autonom ce rezultă din biletul la ordin emis. care este deţinătorul efectului de comerţ şi este în postura de vânzător. biletul la ordin este emis pornind de la existenţa unui raport fundamental între debitor şi creditor. titlu de credit. .104-107 ce priveşte o altă specie a titlurilor de credit. 1976. Din acest motiv art. Ca şi în cazul cambiei. privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligaţia de a face să se plătească o sumă determinată celui ce-l prezintă la scadenţă.R.1-103 L.R. îi urmeaza art. care în afara unor norme particulare. aceea a biletului la ordin. p.Subscriitorul sau emitentul.106 din L. 1976. Definirea biletului la ordin Biletul la ordin este un înscris. dar încă neachitate. p. ce presupune un raport juridic cu trei subiecţi. 75 . în realitate nu face altceva decât să repete normele precedente. Bucureşti. Caracteristici structurale ale cambiei. după ce beneficiarul a girat biletul la ordin. Dreptul comerţului internaţional. prin care o persoană numită emitent. împreună formează “genus cambiale”. respectiv cel care se obligă. Luha.Popescu. importantor.448 4 St.448 6 Folosim termenul “cambial”deoarece şi biletul la ordin este o specie a “genus cambiale”. De aceea privim şi tratăm în mod unitar aceste două titluri specie1 care. Bucureşti. Emitentul are calitatea de debitor în raportul fundamental. Asemănarea este numai formală deoarece biletul la ordin este un titlu de credit. creditor. . debitor. numită beneficiar. Cărpenaru. un document ce încorporează un drept de creanţă şi prin a cărui transmisiune dobânditorul primeşte un drept autonom. Evident. biletul la ordin realizează o structură juridică cu doi subiecţi: emitentul (debitor) şi beneficiarul (creditor).

T. 601. Caracterul de titlu la ordin rezultă din lege. . în Revista de drept comercial. revăzută şi adăugită. Legea prevede următoarele menţiuni obligatorii: . Data va fi indicată prin indicarea zilei. Condiţii de forma ale biletului la ordin Art. complet şi care încorporează o obligaţie abstractă. titlul este considerat la vedere. . iar locul se stabileşte prin indicarea localităţii geografice unde s-a emis titlul. p. Este complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime a dreptului.C.numele emitentului.denumirea de bilet la ordin trebuie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea textului. Dacă nu se menţionează scadenţa. Caracteristicile biletului la ordin Ca şi cambia. persoană fizică. 103 76 . Universul Juridic. prevede menţiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse în titlu. excepţii decurgând din raportul fundamental. respectiv din denumirea emitentului. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin. formal. Documentul este un înscris sub semnătura privată chiar dacă în practică se utilizează formulare tipizate. autonomă şi necondiţionată1.codul emitentului. respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului. .numele celui care (sau la ordinul căruia) urmează să se facă plata. Titlul are acest specific chiar dacă emitentul nu a făcut precizare expresă în acest sens. nr. se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele şi prenumele.locul unde trebuie să se facă plata. a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului. Obligaţia de plată trebuia să fie necondiţionată.Cărpenaru. Felurile scadenţei sunt cele admise şi pentru cambie. p.semnătura emitentului. 2007. Dacă nu se fac menţiuni speciale. . în limita spaţiului special alocat.promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. În cazul în care numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu.C. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale.data şi locul emisiunii. 1 St. lunii şi anului de emisiune. respectiv numele şi prenumele. persoană juridică sau emitent care utilizează astfel de instrumente. . In lipsa unei menţiuni privitoare la locul emisiunii se socoteşte că biletul a fost emis la locul arătat lângă numele emitentului. Medeanu. . ale persoanelor fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii are se obligă. biletul la ordin este un titlu de credit la ordin.precizarea scadenţei. după caz. Regulile specifice cambiei cu privire la executarea directă se aplică si biletului la ordin.giratarului nu-i mai pot fi opuse excepţiile pe care emitentul le-ar fi putut opune beneficiarului. . Drept comercial român. 11/2003.D. Este formal deaorece trebuie să cuprindă anumite menţiuni obligatorii ca să i se recunoască particularităţile specific cambiale. în clar. Această promisiune constă chiar în angajamentul emitentului ca va plăti suma de bani menţionată pe document. respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau. Ediţia a VII-a. locul plăţii va fi identic cu locul emiterii titlului. . Şi biletul la ordin este un titlu executoriu.104 din L.

Sunt admise şi în materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei. p. Luha. V. Refuzul vizării se constată printr-un protest. Biletul la ordin în cadrul relaţiilor comerciale.C. acestuia nu i se va recunoaşte calitatea de bilet la ordin..1998 Cărpenaru. 2007 V. 11/2003 Popescu. 1976. Ediţia a VII-a. Din punctul de vedere al avalizării. Drept comercial român. Neplata datoriei de către emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova acţiuni cambiale. D. 4/1995 Medeanu. 2. Drept comercial român..Dacă nu se respectă condiţiile înscrise în lege cu privire la valabilitatea titlului. legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. T. Universul Juridic. Revista de drept comercial. titlul se prezintă direct la plată. Prezentarea la viză se face în termen de un an de la data emiterii. Deci. Cărpenaru. 3.448 77 .. prin protest de neplată. T. BIBLIOGRAFIE 1. Girul are efect de transmitere a drepturilor consemnate pe document de garantare a plăţii titlului şi de legitimare a posesorului. Caracteristici structurale ale cambiei. D. Dreptul comerţului internaţional. Apar unele situaţii specifice în cazul plăţii biletului la ordin. Biletul la ordin poate circula şi prin mijloace de drept comun. Refuzul plătii se constată. directe sau de regres în condiţiile precizate de legea cambială. în Revista de drept comercial.. Bucureşti. De asemenea. 5. creditorul are posibilitatea să execute pe debitorul emitent investind titlul cu formula executorie. St. nr. revăzută şi adăugită. i se aplică acelaşi reguli ca în cazul cambiei. Biletul la ordin circulă în mod obişnuit prin gir. Întrucât plata se va face chiar de emitent. de asemenea. biletul la ordin nu are particularităţi care să-l deosebească de cambie. Bucureşti. chiar dacă în principiu. 4. Aceasta deoarece în raport de momentul vizării i se stabileşte scadenţa.. Biletul la ordin poate fi avalizat. Acest protest are semnificaţie juridică numai în momentul în care biletul la ordin a fost girat. Dacă biletul are scadenţa la un anumit timp de la vedere este necesar să fie prezentat pentru viză. Particularităţi ale circulaţiei şi plăţii biletului la ordin In principiu biletului la ordin i se aplică toate regulile specifice cambiei. St.R.

caracterele şi condiţiile de emitere ale cecului Legea nu defineste cecul. la prezentarea titlului o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar3. 3 prevede: Cecul nu poate fi tras decât asupra societăţii bancare. 604 78 . 18/1948).tras. p. Aceste raporturi rămân în fiinţă pe întreaga perioadă cât cecul există sau circulă. cu toată emiterea sau transmiterea cecului.05. cu deosebirea că trasul nu poate fi decât o bancă. aceasta rămâne în fiinţă. raportul juridic specific se stabileşte între trei persoane: trăgător. Cecul este un titlu de credit prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc.SECŢIUNEA a IV-a CECUL Subsecţiunea I. ca şi în materie cambială.56 din Legea nr. 170 Publicată în Monitorul Oficial nr. Ordonanţa Guvernului nr. Din acest motiv unii autori îi spun cambie la vedere trasă asupra unei bănci1. Ediţia a VII-a. trei subiecţi. Cecul a apărut ca urmare a observării de către comerciant a avantajelor utilizării conturilor din bancă. 38/2008. Universul Juridic. Drept comercial român. Precizări Şi cecul este un titlu de credit care se aseamănă cu cambia. Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras. Avem şi în raportul juridic care ia naştere prin emiterea cecului.D. 100/1. Legea a fost modificată prin: Legea nr. România nu a aderat.Cărpenaru.1934. risc constând în furt. 1 2 S. Curs de drept cambial. Primitorul cecului va putea să încaseze el însuşi numerarul echivalent valorii nominale a titlului sau să-l gireze. Este necesar să facem precizarea că dacă cecul este tras şi plătibil în străinătate el este valabil chiar dacă trasul nu este o societate bancară. 1946. tras şi beneficiar. pierdere sau distrugere. cu precizarea că trasul nu poate fi decât o bancă. a adoptat convenţia pentru uniformizarea reglementărilor asupra cecului (legea uniformă asupra cecului). La cec. numită tras. 83/1994. Subsecţiunea a II-a Definiţia. Legea nr. 39/1934 – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. 59/1934 art. Titlul emis fără observarea acestor condiţii valorează totuşi ca cec. chiar dacă trasul nu este o sicetate bancară. Cei care au disponibil bănesc în bancă vor efectua plăţile prin această instituţie financiară. In materie de cec se aplică Legea nr. 2007. In toate cazurile în materie de cec.) Nici în materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o are emitentul cecului depusă la bancă . Cei care folosesc aceste conturi se descarcă de riscul pe care l-ar avea păstrând banii acasă sau purtându-i cu sine. cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec. ca urmare a transmiterii cecului. Lupaş. ca şi la cambie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. să plătească. Cu toate acestea. 394/1943 (abrugată prin Legea nr. ca şi în cazul cambiei la această convenţie însa i-a respectat în cea mai mare parte prevederile. afara de situaţia în care se dovedeşte novaţiunea (art. p. afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. Legea nr. 127/2009 3 St. Legea 515/1946. revăzută şi adăugită. raporturile juridice dintre cei trei subiecţi au la bază raporturi juridice cauzale. Aceasta. 11/1993.59/1936. legea asupra cecului2. Legea nr. Această lege cuprinde în esenţă regulile adoptate prin conferinţa de la Geneva din 1931 care. Definiţia a formulat-o doctrina. Cluj.

I. Este un document complet pentru că trebuie să cuprindă toate elementele necesare determinării în întregime. aceste forme de cecuri uşurează plăţile şi favorizează compensările1. . Bucureşti. Separat de asta este admis şi cecul la purtător. dacă asemenea clauză este înscrisă pe document. la ordin. Dacă se trec şi alte clauze ele se socotesc nescrise. Natura juridică a cecului Este demn de interes că in literatură s-au emis diferite păreri care au încercat să definească natura juridică a cecului2. Totuşi cecul prezintă o mai mare siguranţă în circulaţie şi în efectuarea plăţilor. circulaţia documentului asigură circulaţia dreptului de creanţa. Certificarea are doar semnificaţia confirmării existenţei proviziunii şi împiedică pe trăgător să retragă disponibilul. articol. 1/1993. .L.este o stipulaţie pentru altul prin care trăgătorul transmite primitorului cecului o proviziune ce o are la tras. cecul are nevoie de un maximum de celeritate şi de siguranţă. Nu se poate uza de alte înscrisuri sau de alte mijloace de probă pentru a completa conţinutul cecului. Ionescu. ori al unui terţ). fapt pentru care trebuie prezentat la plată în termene scurte de la emisiune. 1934 79 . Trasul nu ia asupra lui obligaţia de a plăti. cecul barat.215 al. este admis cecul “nu la ordin “. un cec girabil. etc). Sunt admise numai clauzele. El va circula prin cesiune obişnuită. la vedere. Acest din urmă tip de cec îl întâlnim în situaţia în care pe document nu este trecut numele beneficiarului. p. Demetrescu. Din punctul nostru de vedere cecul rămâne un tilu de credit cu toate caracteristicile ce rezultă din această afirmaţie: în document este încorporat un drept de creanţa. prezumându-se că 1 2 I. Noua lege asupra cambiei.). Turcu. I.4 C. Georgescu. Cecul se aseamănă cu biletul de bancă. Posesorul va avea siguranţa că va fi plătit deorece cecul va fi emis numai dacă trăgătorul are disponibil la tras. dobânditorul titlului primeşte un drept originar. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului. Este un titlu la vedere deoarece se plăteşte întotdeauna în momentul în care va fi prezentat trasului. iar beneficiarul delegatar va încasa suma. cu clauză expresă sau fără clauză. care circulă după regulile circulaţiei bunurilor mobile.este o cesiune prin care trăgătorul cesionează unei terţe persoane sumele pe care le are la tras. Cecul. Pentru a răspunde scopului său.este un mandat de plată dat de trăgător trasului în folosul unui terţ.p. care serveşte ca instrument de plată (oricine are o sumă disponibilă la o bancă va putea dispune de ea în tot sau în parte în folosul său. Fiind un instrument de plată el nu trebuie acceptat. fără echivoc a dreptului de creanţă pe care-l poartă. Revista de drept comercial. Cecul este un titlu riguros formal trebuind să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege.Cecul este prin natura sa un titlu de credit. Mai mult. Singura menţiune de cec defineşte natura titlului ca fiind la ordin. documentul este un bun mobil.6) ca cecul plătibil unei anumite persoane fără clauză expresă este un cec la purtător.este o delegaţiune în care trăgătorul este delegantul pentru trasul delegat la a plăti suma scrisă pe titlu. Totuşi. Emiterea de cecuri fără acoperire este infracţiune dacă produce pagubă (art. formal şi complet. 42 S. Practica bancară şi legiuitorul au creat forme diferite de cecuri care să întărească siguranţa posesorului (cecul circular. Legea precizează (art. modalităţile şi condiţiile pe care legea le admite expres. . . P.

Aceasta cerinţă este impusa prin norme metodologice5 . 95 şi urm. inclusiv asupra cecului6 1 2 V. Drept comercial român. Bancherul va suporta riscurile provenite din furt. Drept comercial român. p. 2. Dreptul. Revista de drept comercial. Universul Juridic. Aceasta. 160 D. Fiind un titlu de credit. în sensul că banca nu este obligată să restituie depunătorului moneda care i-a fost depusă ci numai moneda în valoare corespunzătoare. De obicei cecurile se tipăresc pe formulare tipizate. oferă un control administrativ şi financiar al băncii de emisiune asupra instrumentelor de plată. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. Disponibilul trebuie să existe în momentul emiterii cecului şi să se prezinte sub forma unei sume certe şi exigibile asupra căreia trasul să poată dispune la primirea cecului la plată. 605 5 Normele tehnice nr. sunt obligate să respecte normele metodologice şi nu vor autoriza pe trăgător să emita cecuri în altă formă. Se discută dacă emiterea de cecuri fără autorizare prealabilă este infracţiune sau atrage numai o răspundere patrimonială4 Subsecţiunea a III-a Condiţii de valabilitate a cecului Cecul este un titlu formal şi trebuie să cuprindă toate menţiunile pe care le prevede legea (art. Ediţia a VII-a. p. 1. O asemenea convenţie împreună cu convenţia de constituire a proviziunii constituie raportul fundamental ce întemeiază emiterea cecului. Ediţia a VII-a. p.1909 al. Ciuncan. revăzută şi adăugită. Depozitul în numerar la bancă are caracterul unui depozit neregulat. titlul emis fără acoperire valorează ca şi cec. 119 bis/ 14.1 C. Înşelăciunea prin cecuri. 80 .D. Trăsături generale ale titlurilor de credit. Condiţiile de emitere ale cecului Din caracterizarea cecului deducem şi condiţiile lui de emitere. p. pierdere sau distrugere a numerarului depus în depozit. chiar dacă în circulaţia cecului regăsim şi schemele juridice ale instituţiilor amintite: cesiunea. ea obligându-se să facă plăţile la ordinul dat3.civ1.Cărpenaru. 2007. Este o formulă juridică care nu contrazice normele legii 59/1934 şi care. este autorizat să utilizeze banii în orice fel de operaţiuni aducătoare de cîştig. 2007. 605 4 St. chiar dacă emitentul va fi supus unor răspunderi patrimoniale. el (bancherul).dreptul s-a născut în persoana posesorului. Banca va autoriza pe trăgător să tragă asupra ei cecul. Existenţa unei convenţii prealabile de emitere a cecului.1995 6 N. Monitorul Oficial nr.D. 59/1934 asupra cecului). nu va fi funcţional pentru că băncile(traşii). Existenta unui disponibil la bancă (proviziunea ). Totuşi. 89 3 St.06. De asemenea.Cărpenaru. Teodosescu. Dreptul 10/1998. revăzută şi adăugită. In aceste condiţii şi trăgătorii trebuie să se supună normelor impuse încă din momentul constituirii provizionului în vederea utilizării cecurilor. mandatul. delegaţia sau stipulaţia pentru altul. Luha.1 Legea nr. p. drepturile şi obligaţiile se consemnează pe un document printr-o scriere inteligibilă. această calificare a dreptului dobânditorului se explică prin prescripţia achizitivă instantanee reglementată de art. Banca Naţională a României. 9/1994. Cecul este valabil din punct de vedere juridic şi dacă nu este emis pe formular tipizat însa. Universul Juridic. Acest disponibil rezultă de obicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusă nici o creditare prealabilă din partea băncii). 3/1994. administrative sau chiar penale2. 7-8/1999. uzuală care să facă documentul funcţional.

1998. Dacă nu fac aceste menţiuni.Numele celui care trebuie să plătească. Droit du credit. luna anul. preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului. în limita spaţiului special alocat. susţinem şi ideea valabilităţii cecului în alb.Data şi locul emiterii cecului. fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului. cecul este numai un instrument de plată nu şi unul de credit2. Din acest motiv.Cărpenaru. Nu se admite nici menţionarea de dobânzi deoarece dacă gândim altfel. 1987. revăzută şi adăugită. adică indicarea trasului. Nu se admit condiţionări ale acestui ordin. locul plăţii va fi locul indicat lângă numele trasului. In legătură cu această din urmă caracterizare s-a făcut afirmaţia că. împiedicăm cecul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost emis. Aceleaşi raţiuni care justifică recunoaşterea cambiei în alb ne îndeamnă sa reţinem valabilitatea cecului în alb. . respectiv numele şi prenumele în clar. lângă denumirea trasului există mai multe locuri cecul va fi plătit la primul loc arătat1 . p.D. Stoufflet. Această prevedere este facultativă şi depinde de convenţia de emitere a cecurilor dintre trăgător şi tras. Dacă. . p. bun mobil ce încorporează un drept de creanţă. s-a emis cecul. Dacă nu este menţionat nici un astfel de loc. aproape nesemnificative în activitatea economică. Gavalda. . Effet de commerce.Emiterea cecului constă în subscrierea acestuia de către trăgător. Numele trăgătorului. Ediţia a VII-a. Cărpenaru. se vor înscrie pe cec primele caractare din numele şi prenumele. cecul se va plăti la sediul principal al trasului. Nu excludem însă mecanisme juridice prin care să se realizeze şi creditări prin emiterea de cecuri3. Momentul subscrierii cecului este esenţial pentru constituirea titlului. D. 1 2 St. Drept comercial român. Drept comercial român. Bucureşti. aşa cum am expus-o mai sus. locul emiterii va fi cel indicat lângă numele trăgătorului. Cecul spre deosebire de cambie nu indică numele beneficiarului chiar dacă practica recunoaşte şi existenţa cecurilor nominative.Locul unde se face plata. respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu. . J. Universul Juridic. p. ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.în sens de localitate geografică unde. Ea trebuie cuprinsă în textul documentului şi atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. Cheques. respectiv un număr unic de identificare. Insă. Deducem această regulă din natura juridică a cecului. funcţiunile de creditare sunt reduse. Paris. 606 St.Semnătura celui care emitre cecul (trăgătorul). adică ziua. Menţiuni obligatorii . nu este obligatorie scrierea scadenţei deoarece cecul este un titlu la vedere. emiterii şi locul . ordin adresat băncii de a plăti suma înscrisă pe document. Cartes de paiement et de credit. . Fiind vorba de o bancă se menţionează numele comercial al băncii plătitoare. respectiv din denumirea trăgătorului. .Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprinată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. 232 81 . semnătura olografă (de mână) a persoanei fizice. 2007. 519 3 Ch. Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă: în clar numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani.Codul trăgătorului. Dacă lipseşte această menţiune. De asemenea.

dacă se legitimează ca posesori legitimi pot pretinde dreptul de creanţă încorporat pe document. 1976. Bucureşti. Tratat de dreptul comerţului internaţional. Subsecţiunea a IV-a Circulaţia cecului Fiind vorba de un titlu la ordin cecul poate să fie girat. El va fi transmis prin cesiune3. 519 3 Pentru opinie difierită: O. Acest caracter nu rezultă din clauza expresă în acest sens ci. Drept comercial român. 1998. vol. Bucureşti. Modalităţile de transmitere a cecului depind de tipul cecului. direct sau pe cale 1 2 T. garanţiile. titularitatea dreptului de creanţa consemnată pe document. Ştefănescu. garantează obligaţia asumată de una din persoanele obligate prin cec. Se poate realiza şi girarea dar. Prin el se transmit toate drepturile rezultând din cec: dreptul de proprietate asupra documentului. Dacă nu se respectă cerinţele legale privind menţiunile obligatorii ale cecului. Posesorul unui cec la ordin este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntrerupta de giruri. 451 St. de regulă. plata va fi făcută oricărui posesor al titlului. el poate fi transmis altor beneficiari care. prin tradiţiune. Seria neîntrerupta a girurilor se apreciază după aceleaşi reguli ca în cazul legitimării cambiale1. Dreptul comerţului internaţional. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător de plată. Girantul în acest caz îşi asumă obligaţia de plată. Cecul la purtător Nu cuprinde numele beneficiarului şi deci. p. din lege. girul scris pe el nu-i schimbă natura. la ordin. El (girul) trebuie să fie necondiţionat şi integral. Girantul răspunde de plata cecului. orice purtător al titlului poate cere plata. B. Subsecţiunea a V-a Avalizarea cecului Avalul este o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist. titlul nu are valoare de cec. Cecul nominativ Acest cec trebuie să cuprindă numele beneficiarului şi menţiunea “nu la ordin”. Transmisiunea se face. Cecul la ordin Legea recunoaşte că cecul este un titlu la ordin. II. dar nu transformă titlul din unul. dar este indicată menţiunea la purtător. el trebuie să poarte menţiunea la purtător. In caz că este menţionat numele beneficiarului. Ca să fie deosebit de titlul la ordin. trebuie scris pe cec.. Girul poate fi făcut chiar şi în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat2. Aceste condiţii sunt reglementate de dreptul comun. Dacă ulterior pe cec se menţionează numele unui beneficiar cecul îşi păstrează caracterul de titlu la ordin. girul are efect de legitimare. Deci el poate fi transmis prin gir. De asemenea. respectiv acela care dă avalul. la purtător în altul. D. p. Cărpenaru. Popescu. Bucureşti. Căpăţână. la purtător sau nominativ. De asemenea. Girul are aceleaşi caracteristici şi aceleaşi funcţiuni ca şi girul cambial. 1986. p. 95-96 82 .Legea nu prevede dispoziţii speciale în legatură cu condiţiile de fond ale emiterii cecului.R. după cum el este la ordin. El poate interzice un nou gir şi în acest caz el nu va răspunde către persoanele cărora le-a fost girat ulterior cecul.

fie de o terţă persoană. Prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive. 59/1934). Neprezentarea la plată atrage pierderea drepturilor de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor săi şi nu dreptul de a se încasa cecul de la tras. Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului1. 26 alin. p. pentru toată suma menţionată pe cec. Subsecţiunea a VI-a Plata cecului Plata cecului presupune în primul rând prezentarea cecului pentru a fi plătit. 1 St. Prin plată toţi semnatarii cecului sunt liberaţi. 59/1934: a. Nu poate da aval trăgătorul sau trasul ( art. Trasul va plăti în limita provizionului existent. sau numai pentru o parte din ea. Drept comercial român. Plata poate fi şi parţială. se exprima prin formula “pentru aval” ori prin expresii asemănătoare. avalizat poate fi oricare din purtătorii succesivi ai titlului. 30 alin. Dacă avalistul plăteşte cecul el dobândeşte drepturile ce rezultă din cec împotriva persoanei pentru care a garantat precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acesta din urmă în baza cecului. avalul se dă pe cec. sub sancţiunea pirderii dreptului de regres împotriva giranţilor. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care s-a dat avalul. D. Răspunderea pentru plata cecului va reveni trăgătorului şi girantilor care au asumat obligaţia subsidiară de garantare a plăţii. Pe cale de consecinţă. în caz de nemenţionare a avalizatului. Potrivit art. persoană denumită avalizat. imperativ şi de decădere. 321 din Legea nr. Prezentarea cecului la plată Prezentarea unui cec la plată se poate face în original sau prin trunchiere. Bucureşti. 1 Legea nr. avalist poate fi orice persoană sau chiar un semnatar al cecului. 520 83 .de regres. Aceasta deoarece o asemenea formulă este în favoarea întregului circuit al cecului. garanţie specifică titlurilor de credit. Trasul este obligat sa verifice condiţiile de formă ale cecului. Spre deosebire de cambie. acesta din urmă fiind obligat numai faţă de posesorii care dobândesc cecul după ce i-a foat girat. prevăzute în art. transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cecul original. cecul are o particularitate. Avalul poate fi dat. fie de către girant. avalul se dă prin subscriere autografă. să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”. Cărpenaru. Termenul arătat se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii. Termenul de prezentare la plată este un termen legal. identitatea posesorului titlului şi legitimitatea acestuia. se indică întotdeauna persoana avalizatului. Cecul poate fi garantat şi printr-un aval. Regulile avalului sunt în principiu identice cu regulile avalului dat pentru cambie: se poate avaliza pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. 2 din Legea nr. avalul se consideră dat pentru trăgător. dipune: Cecul emis şi plătibil în România trebuie. trasul nu-şi asumă o obligaţie de a plăti şi el nu poate fi urmărit pentru a face plata. 1998. Fiind un titlu la vedere el nu este supus acceptării. Persoana ca dă avalul trebuie să aibă capacitatea juridică de a putea realiza acest act juridic. Legea stabileşte în general termene scurte şi variabile în funcţie de distanţele dintre locul emisiunii şi al plăţii. Posesorul cecului nu poate refuza plata parţială. 59/1934. Dacă există provizion şi trasul refuză plata el va răspunde după regulile de drept comun faţă de emitentul cecului.

să verifice dacă cecul original respectă în formă şi conţinut prevederile legale. reproducerea imaginii cecului original în format electronic. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii. Pentru a o putea promova trebuia să se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplată dresat chiar pe cec sau printr-o declaraţie a trasului scrisă şi datată pe titlu. datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute mai sus. prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege. Refuzul total sau parţial la plată al unui cec prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică. inclusiv regularitatea succesiunii girurilor. 84 .declaraţia de refuz. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cecului. faptul neplătii. Imaginea cecului original trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile în contextul aranjamentelor de plată sau convenţii constând în aderarea la un sistem de plăţi. Imaginea cecului original reprezintă copia electronică a cecului original. Posesorul unui cec neachitat este obligat să notifice girantul său în condiţiile dreptului cambial. . . trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora.data prezentării acestuia la plată. Obligaţiile instituţiei de credit la prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere: . respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivului cec. prin trunchiere. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare. cuprinse în cecul original.să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original. El este un simplu plătitor pentru trăgător. este necesar ca solicitarea plăţii să se facă în termenele prevăzute de lege. Creditorul are în acest caz acţiune de regres. Pentru a se exercita acţiunea de regres. transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit. În baza refuzului.b. Informaţiile relevante pentru trunchiere. cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. Prezentarea la plată a unui cec prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cecului original. spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului de 15 zile. cu condiţia ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. sunt stabilite potrivit convenţiilor prevăzutede lege. precum şi conformitatea imaginii cecului cu cecul original. instituţia de credit care deţine cecul original va înscrie pe acesta: . de către instituţia de credit plătitoare. şi c. cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor. constituie momentul prezentării la plată. Regresul în materia cecului In caz de refuz al plătii posesorul cecului nu are acţiune directă împotriva trasului deoarece trasul nu s-a angajat să plătească.

afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea. 4/19912. Aceeaşi acţiune se poate exercita şi contra giranţilor. 64 din L.cecului). cu toată emiterea sau transmiterea cecului. 1998. c) Acţiunea de îmbogăţire fără cauză este reglementată de art. 1 2 St. Drept comercial român. 520 I.56 din L.57 a L. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare.El trebuie investit cu formula executorie in condiţiile dreptului cambial2. Bucureşti. ce curge de la prezentare.cecului care. aceasta rămâne în fiinţă.cecului).55 din L.64 din Legea cambială. Acţiunile de regres ale obligaţiilor de regres plătitori. Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului.Acţiunea de regres se păstrează contra trăgătorului şi giranţilor chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timpul prevăzut de lege. oricare ar fi el. Legiuitorul apără buna-credinţă a posesorului şi reţine că posesorul va fi obligat la restituire numai în măsura în care a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o culpă gravă la dobândire. Cernaianu.73 din L. Debitorii de regres sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul titlului. p.C. Există însă o diferenţă în materie de cec:”când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora o acţiune cauzală poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibil la tras ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa”. b) Acţiunea cauzală funcţionează şi în materie de cec în condiţii identice cu cele prevăzute în art.C. dobândă ce curge de la momentul plăţii şi cheltuielile pe care le-a făcut. termen de curge de la data exprirării termenului de prezentare a cecului la plată (art. 41 3 Noţiunea folosită desemnează în accepţiunea nostră atributul raportului juridic ce provine din emisiunea sau transmisiunea unui titlu de credit. Cărpenaru. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la giranţii săi suma scrisă pe titlu. Utilizarea atributului de cambial pentru caracterizarea raporturilor juridice ce rezultă din emisiunea sau circulaţia cecului este nepotrivită dacă avem în vedere că atât cambia. cât şi cecul sunt specii ale titlurilor de credit 85 . termen ce curge din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa1. Este reglementată de art. Obiectul acţiunii de regres constă în suma arătată în cecul neplătit. In litigiile privind aceste acţiuni se opun aceleaşi excepţii ca şi în domeniul cambial (art.cecului. unii contra altora. art. este o reproducere exactă a art. cheltuielile de protest şi cheltuielile de urmărire. se prescriu în şase luni. dobânda legală. p. Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii.65 din L. Ea urmează aceleaşi reguli ca şi acţiunea în revendicare a cambiei. Subsecţiunea a VII-a Acţiuni extracartolare3 legate de cec a) Acţiunea în revendicare a cecului.cecului: „ Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului derivă o acţiune cauzală. enunţă acelaşi principiu ca şi art. Prescripţia în materie de cec Acţiunea posesorului contra obligaţilor de regres se prescriu în termen de 6 luni. Revista de drept comercial. D. De altfel. 22 din L. depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine”.

semnătura societăţii bancare sau a societăţii de credit Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular. protest. 59/1934 Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir.numele şi prenumele primitorului. .art. şi regres afară de situaţia în care legea dispune altfel. Odată făcută certificarea. Certificarea nu presupune asumarea unei obligaţii din partea trasului. . Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pe care se folosesc în diferite locuri fără să ştie dinainte unde au nevoie de ele.Acest text nu mai cere celui care reclamă să facă dovada că pârâtul s-a îmbogăţit fără cauză în dauna sa ci. sarcina probei revine pârâtului. Acest cec prezintă avantaje: . Certificarea măreşte încrederea titularilor în titlu. Din acest motiv i se spune şi cec circular.denumirea de cec circular.promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani.beneficiarul poate să încaseze numerarul în locul unde are nevoie de el. în cazul în care trăgătorul nu avea provizion. 79 din Legea nr. beneficiarul are certitudinea încasării cecului. Banca emitentă devine direct obligată faţă de beneficiar.data şi locul emiterii cecului. Astfel trăgătorul apare în acelaşi timp ca şi tras spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul celorlalte cecuri. Băncile ce emit cecuri circulare trebuie să primească autorizare de la Banca Naţională după ce a depus în prealabil o cauţiune de minim 40% din valoarea cecurilor emise. Subsecţiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri Cecul circular Este cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul. Certificarea indică doar creditorilor existenţa acoperirii cecului. 86 . emis de o societate bancară sau o altă societate de credit. .câtă vreme banca îşi asumă obligaţia de a plăti. Această trăsătură deosebeşte cecul circular de cecul ordinar unde banca nu este obligată prin cec (mai mult i se interzice băncii asumarea vreunei obligaţiuni în vreo formă oarecare). Cecul circular este un titlu de credit la ordin. Suntem de părere că avem de a face cu o prezumţie relativă însă. . . sau la orice bancă cu care emitentul se află în relaţii de corespondenţă. Cecul certificat In acest tip de cec trasul certifică dinainte existenţa provizionului. anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent – art. . . 80 alin.cecul se poate încasa în orice localitate unde emitentul are sucursale sau corespondenţi. Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele menţiuni: . provizionul nu mai poate fi retras până la momentul împlinirii scadenţei de plată a cecului. El poate fi plătit la orice sucursală a băncii emitente. 2 din Legea nr. creează prezumţia că acesta s-a îmbogăţit fără cauză în paguba posesorului. deoarece capătă caracterul unei circulare emise de bancă către sucursale şi corespondenţi de a plăti cecul. 59/1934. în cuprinsul textului.

Prin asemenea cecuri, se uşurează circulaţia titlurilor. Eventualii primitori sunt dispuşi să fie plătiţi cu astfel de cecuri şi din partea unor persoane necunoscute sau cu solvabilitate incertă. Cecul barat Cecul devine barat prin înscrierea pe faţa titlului a două linii paralele. Bararea o poate face trăgătorul sau posesorul cecului. Bararea poate fi generală sau specială. a) Bararea generală presupune trasarea liniilor fără nici o indicaţie între ele, sau cu menţiunea generală “banca” sau “Bancher”. Prin barare generală cecul nu mai poate fi achitat decât unei bănci sau unui client al trasului. In acest ultim caz, trasul se găseşte în relaţii constante şi de încredere cu clientul său. De obicei se utilizează asemenea procedeu când trăgătorul şi beneficiarul sunt clienţii aceleiaşi bănci. Găsitorul unui asemenea cec nu-l poate folosi şi nu-l poate gira deoarece nimeni, în afara unei bănci, sau al unui clinet de încredere nu-l va putea încasa. Cecurile barate ajută, astfel, la descoperirea rapidă a fraudelor. b) Bararea specială constă în înscrierea între bare a numelui unei bănci. In acest caz plata nu se poate face decât băncii consemnate între barele cecului. In acest fel riscurile ce rezultă prin prezentarea la plată a cecurilor pierdute sau furate sunt înlăturate. Dacă o bancă nu respectă regulile barării şi utilizează, prin prezentarea la plată, cecuri furate sau pierdute se expune la daune. Bararea aplicată nu poate fi stearsă. Ştergerea, în orice formă ar fi făcută, se consideră nerealizată. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin nominalizarea unei bănci. Cecul de călătorie (turistic) In acest tip de cec trăgătorul subordonează plata titlului existenţei pe cec, la momentul prezentării la plată, a unei a doua semnături la fel cu a primitorului. Dacă cineva pleacă în călătorie şi nu transportă numerar, depune la o bancă o sumă de bani şi primeşte un carnet cu cecuri turistice. Cecurile sunt emise la valori nominale, beneficiarul neputând înscrie alte sume pe ele. In momentul ridicării cecurilor, beneficiarul semnează în faţa bancherului, iar a doua semnătură o depune în faţa celui căruia îi remite cecul. Plătitorul va verifica identitatea beneficiarului comparând cele două semnături. Acest sistem măreşte siguranţa utilizării cecurilor. Cecul de călătorie are două părti: un talon şi cecul propriu-zis. Prima semnătură se depune pe talon, a două pe cec, în momentul prezentării la plată. In literatura juridică se discută dacă acest titlu este cu adevărat un cec1. Cecul plătibil în cont Acest cec poartă menţiunea pe faţa titlului “plătibil în cont”, “numai prin virament”. Trăgătorul interzice plata în numerar a cecului. Decontarea se va realiza numai scriptic, prin virament sau compensaţie2. Dacă se face plata efectivă, aceasta se realizează pe riscul plătitorului care se expune la daune echivalente cu valoarea cecului, când plata a fost trecută unui fals creditor. Cecul netransmisibil
1 2

T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti, 1976, p. 454 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti, 1998, p. 523

87

El poarta clauza “netransmisibil” şi nu poate fi plătit decât primitorului. Deci, cecul nu poate fi girat decât unei societăţi bancare pentru încasare, în ipoteza în care posesorul solicită plata cecului în contul său deschis la banca ce a primit prin gir pentru încasare. Alte tipuri de cecuri Comerciantii sunt interesaţi să utilizeze acele tipuri de cecuri care să le confere garanţii că, vor fi platiţi în condiţiile consemnate pe titluri. Din acest motiv statul şi instituţiile financiar bancare sunt preocupate să găsească acele instrumente care să satisfacă interesele comercianţilor, fie în toate cazurile, fie în situaţii particulare. Din acest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrument care să realizeze funcţiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prin L.59/1934. De asemenea, Banca Natională a României a emis norme metodologice, cu caracter tehnic1 care fac precizări detaliate cu privire la modul în care trebuie să se comporte subiecţii ce participă la raporturile juridice născute din emiterea unui cec. Mai mult, Banca Naţională ca unitate de control bancar, şi care realizează o politică financiară şi monetară proprie, adaptată conjuncturilor economice impune unele restricţii în legătură cu emiterea cecurilor şi cu circulaţia lor. Ele au ca scop creşterea siguranţei circulaţiei acestor titluri şi evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel de documente. Mai mult, aceste norme metodologice, crează o tipologie specifică de instrumente de plată. Din punct de vedere teoretic, fiecare din aceste tipuri de instrumente poate fi analizat pentru a se vedea dacă are sau nu caracteristicile unui cec. Dacă aceste instrumente cuprind elementele înscrise în Legea nr. 59/1934 asupra cecului, vorbim despre existenţa unor noi tipuri de cecuri, dacă nu cuprind aceste elemente avem de-a face cu alte instrumente de plată. BIBLIOGRAFIE
1.

2.
3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Bucureşti, 1998 Cărpenaru, St. D., Drept comercial român, Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, 2007 Căpăţână, O., Ştefănescu, B., Tratat de dreptul comerţului internaţional, vol. II., Bucureşti, 1986 Cernaianu, I., Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare, Revista de drept comercial, 4/1992 Ciuncan, D., Înşelăciunea prin cecuri, Dreptul, 3/1994 Gavalda, Ch., Stoufflet, J., Droit du credit. Effet de commerce. Cheques. Cartes de paiement et de credit, Paris, 1987 Ionescu, S., Demetrescu, P.I., Georgescu, I.L. Noua lege asupra cambiei. Biletul la ordin şi Legea asupra cecului, Bucureşti,1934 Luha, V., Trăsături generale ale titlurilor de credit, Revista de drept comercial, 7-8/1999 Lupaş, S., Curs de drept cambial, Cluj, 1946 Popescu, T. R., Dreptul comerţului internaţional, Bucureşti,1976 Teodosescu, N., Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte, Dreptul 10/1998 Turcu, I., Cecul, articol, Revista de drept comercial, 1/1993

1

Normele tehnice nr.9/1994, B.N.R. , MO 119 bis/14.06.1995.

88

SECŢIUNEA a V -a. WARANTUL Precizări Denumirea se referă în realitate la două înscrisuri de natură diferită care îndeplinesc funcţii distincte deşi sunt emise concomitent dintr-un carnet matcă sub forma unui document cu două părţi1. Regimul lor juridic se întemeiază pe Legea nr. 153 din 7.04.1937, pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. In completare se aplica Legea nr. 58/1934 privind cambia în măsura în care reglementările privitoare la cambie nu contravin recipisei warant. Recipisa propriu-zisă constituie titlul reprezentativ al unor mărfuri care se află în depozitele magazinelor generale. Recipisa nominalizează pe deponent şi îi asigură exerciţiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie, fiind un certificat de depozit. Warantul are o dublă natură juridică, fiind un bilet la ordin prin care deponentul se obligă să plătească o sumă în numerar la o anumită dată, în schimbul împrumutului obţinut prin gajarea mărfurilor aflate în depozit2. El conferă beneficiarului cât şi posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( a mărfurilor aflate în depozit). Magazinele (magaziile) generale Ele sunt depozite puse la dispoziţia publicului3. Magazinele generale pot beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale şi sunt autorizate să emită titluri capabile de a reprezenta mărfurile depozitate în ele. Autorizarea de a emite titluri reprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative. De obicei, se construiesc pe pieţele care concentrează mari cantităţi de mărfuri generice. Sunt dotate cu mecanisme care înlesnesc încărcarea, descărcarea, dispun de experţi în afacerile de expediţie, vamale, de conservare , de ambalare. Ele au un triplu scop: - de a face depozitarea mai economicoasă, mai uşoară. - de a înlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le împrumuturi pe garanţia mărfurilor depozitate şi prin girarea către creditor a documentului de gaj eliberat din magazie. - de a înlesni vânzarea mărfurilor prin licitaţie publică şi prin eliberarea de ceritificate de depozit care transmit proprietatea şi posesiunea fără să fie nevoie de a mişca mărfurile de la locul lor4. Acest sistem de magazine funcţionează cu deosebit succes de la începutul secolului XIX în Anglia şi Olanda, extinzându-se apoi în toate ţările, mari puteri economice ale lumii şi în marile pieţe comerciale. Depozitul în magazinele generale este reglementat de normele generale ale contractului de depozit obişnuit, regulat în care subiecţi sunt, pe de o parte, deponentul, iar pe de altă parte, magazinul5. Magazinul trebuie să primească toate mărfurile, putând refuza primirea doar pe

1 2

C. Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligaţiilor comerciale, vol. III, Cluj, 1945, p. 212 C. Vivante, Principii de drept comercial, Bucureşti, 1928, p. 124 3 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 3-8 4 Ch. Gavalda, J. Stoufflet, Droit de credit. Effets de commerce, Cheques. Cartes de paiement et de credit. Paris, 1987, p.258 5 C. Petrescu Ercea, Depozitul în magazinele generale, Cluj, 1947, p. 11-36

89

eliberat de depozitar. cantitatea.recipisa şi warantul (certificatul de gaj). termenul de păstrare. ambalată şi introdusă în magazin. De regulă. numărul curent din registrul unde au fost înscrise mărfurile depozitate şi data emiterii. certificatul de depozit. Certificatul de depozit dă posibilitate posesorului său să facă diferite tranzacţii. indicând numele său. El reprezintă un gaj constituit în beneficiul unui creditor care primeşte de la deponent acest titlu de credit prin mecanismul girului2. Cel ce solicită în baza buletinului acţionează ca un mandatar al deponentului şi este expus la toate excepţiile opozabile acestuia. Droit de credit. Ele sunt scrise pe aceeaşi filă divizibilă în două părţi. Posesiunea buletinului. p. prin care se confirmă deponentului primirea mărfurilor consemnate în cuprinsul lui. Chiar dacă titlul nu poartă clauza la ordin este considerat un titlu la ordin. certificatul de depunere) nu are caracterul juridic al certificatului de depozit. Stoufflet. calitatea mărfii depuse. Acest titlu se transmite prin gir şi are semnificaţia unui gir în garanţie în sensul constituirii unui gaj în favoarea giratarului.263 90 . Marfa este verificată. p. 6 1 C. Cartes de paiement et de credit. Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al mărfii încredinţate spre păstrare de către deponent depozitarului. 1928. Effets de commerce. sortată. în întregime. Cluj. El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor privitoare la cambie. numele şi domiciliul deponentului. Buletinul de intrare ( biletul de depunere. dovedeşte cel mult mandatul1. Petrescu Ercea. care la cerere poate fi înlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe. Pentru confirmarea depozitului se eliberează buletinul de intrare sau biletul de introducere. Vivante. Pe verso-ul titlului se scrie suma garantată cu mărfurile depozitate. Girul certificatului de depozit conferă girantului facultatea de a dispune de mărfuri cu respectarea drepturilor personale ale posesorului buletinului de gaj. în sensul că nu poate reprezenta marfa şi nu poate circula în locul acesteia. acest document nu este un titlu de credit pentru că îi lipseşte calitatea indispensabilă pentru un titlu de credit ca documentul să reprezinte marfa. buletinul de gaj. natura. Cheques. Deci. Cine cere restituirea în baza buletinului de intrare nu exercită un drept autonom neatacabil de excepţiile ce se pot opune posesorilor precedenţi. 1987. Principii de drept comercial. Ele sunt detaşate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetate aceleaşi indicaţii ca pe documentele eliberate la cerere.un sens larg ce desemnează documentul. Gavalda. Recipisa (certificatul de depozit) Oricine vrea să facă un depozit se adresează în scris administraţiei magazinului general. Depozitul în magazinele generale.motive de forţă majoră (lipsa de spaţiu)6. Bucureşti. 39 2 Ch. p. . Paris. 129 C.un sens restrâns ce desemnează o parte a documentului. certificatul de depozit cuprinde: denumirea şi sediul magazinului. Magazinul este responsabil de orice pagube şi este îndreptăţit să elibereze recipise warant. La cererea deponentului magazinul eliberează titlul dublu. Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are două înţelesuri: . 1947. Warantul se analizează ca o formă particulară a contractului de gaj comercial. J. calitatea şi cantitatea mărfurilor sale.

Recipisa de depozit serveşte la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul de a dispune de marfă). Warant-urile sunt supuse regimului de publicitate instituit prin Legea nr. Depozitul în magazinele generale. Acest gaj este un gaj cu deposedare1 de obiect pentru că proprietarul mărfii. Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face să se vândă marfa şi de a fi plătit având privilegiu asupra preţului. p. într-un document unic dar format din două părţi. Aceste mărfuri rămân depozitate în magazie. fără warant este în cunostinţă de cauză că marfa respectivă este gajată şi că va putea dispune de marfă numai dacă va consemna la administraţia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul. St. posesor al certificatului de gaj. cele două titluri emise. sunt destinate să îndeplinească funcţii esenţial deosebite. posesorul recipisei îi remite creditorului gajist warantul care reprezintă însăşi marfa respectivă. 1947. Pentru diferenţa rămasă neachitată creditorul împrumutător se poate îndrepta în regres împotriva împrumutatului şi a celorlalţi giranţi. 233 3 C. Circulaţia titlurilor Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi. Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie că a dat deja în gaj mărfurile. să o vândă. dar care consemnează şi contractul de depozit încheiat cu magazinul. Cine are posesiunea legitimă a recipisei are puterea de a dispune de mărfuri cu condiţia să respecte dreptul creditorului gajist. 134 91 .99/1999. Principii de drept comercial. titlul VI. Termenul pentru exercitarea acţiunii de regres curge din ziua în care s-a efectuat vânzarea pentru că numai din acest moment se poate cunoaşte diferenţa dintre împrumut şi preţul încasat. D. Bucureşti. Warantul conferă deponentului posibilitatea de a-şi înstrăina marfa din depozit în ciuda faptului că este gajată. giratar al certificatului de depozit. efect specific girului. girul documentului dublu transmite toate drepturile sale asupra mărfii. Petrescu Ercea. p. Cine posedă amândouă documentele poate dispune în mod liber de marfă: să o retragă. Contracte civile şi comerciale. Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decât depunând valoarea împrumutului şi accesoriile la administraţia magazinului care va îndeplini funcţia de casier. p. Transmiterea incompletă a titlului dublu face publicitate deplină a existenţei gajului şi a dreptului personal al împrumutătorului. Cluj. Deak. Când creditorul gajist constată refuzul de plată al debitorului el poate cere vânzarea mărfii la licitaţie după un anumit termen de la data exigibilităţii warantului. titlu reprezentativ al mărfii. Bucureşti. dacă acela care a girat nu plăteşte la scadenţă. 1 2 Fr. 1993. Vivante. Instrăinarea operează ca efect al transmiterii recipisei. să o împartă. Deci. pe când certificatul de gaj serveşte pentru a gaja mărfurile. prin mijlocirea certificatului de gaj. 187-208 C. Girul în garanţie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei mărfurilor gajate asupra creditorului gajist. Posesorul documentului dublu poate transmite marfa altora prin girul documentului. Noul dobânditor când primeăte recipisa. 1928. Exercitarea acestei acţiuni se face după regulile acţiunii cambiale2 .Menţiunile de pe warant se pot scrie şi pe cotorul care se păstrează la registrul magazinului. Posesorul certificatului de gaj poate să acţioneze la alegerea sa pe oricare din giranţii posteriori constituirii gajului sau poate să-i acţioneze pe toţi . fie că-l ţine pentru sine pentru garanţia preţului sau a restului de preţ ce i l-ar datora cumpărătorul. Cărpenaru. ei răspunzând solidar3.

Drept comercial. CAPITOLUL IV 92 . Teoria obligaţiilor comerciale. 1993 2. Fr. 1928 1. acesta din urmă este îndreptăţit să primească warantul şi îşi reia libera dispoziţie asupra mărfii (cu condiţia să se afle în posesia certificatului de depozit). Droit de credit. Paris. J. Petrescu Ercea. Principii de drept comercial. fără a avea obligaţia să caute pe actualul posesor al ceritificatului de depozit. Contracte civile şi comerciale. Effets de commerce. Bucureşti. Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaşte scadenţa gajului va putea preveni vânzarea depunând la administraţie suma pentru care mărfurile au fost gajate. BIBLIOGRAFIE Deak. vol. C. C. Cartes de paiement et de credit.. Cărpenaru. Gavalda. 1987 3. St. Ch. Stoufflet. III. Vivante. 1945 4. Dacă debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie. Cluj.. în baza plăţii făcute în drepturile posesorului warantului şi va putea provoca vânzarea bunurilor....Dacă posesorul certificatului de gaj încasează suma de la primul girant. Bucureşti. D. Cheques.

fiind curăţat de toate defectele. Teoria dreptului face mari eforturi pentru a încadra aceste mecanisme moderne în conceptele clasice ale teoriei generale a obligaţiilor. În cazul circulaţiilor titlurilor de credit dobânditorul va primi un drept originar. transmisiunea este autonomă. Teoria a căutat explicaţii pentru un asemenea fenomen. Dobânditorul primeşte drepturi derivate. 93 . dreptul există aşa cum este consemnat literal pe document. Precizări introductive Operaţiunile comerciale se realizează din cele mai vechi timpuri. Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferate de la o persoană la alta cu uşurinţă prin diferite procedee: gir. obiectul operaţiunii personale angajate. Circulaţia titlurilor presupune obligatoriu să ştim natura lor. Oricâte obiecţii s-ar aduce nu putem concepe că un astfel de mecanism se dezvoltă în afara relaţiei credit-debit. obţine acelaşi drept care a existat în mâna antecesorului său. scadenţa. forma de execuţie. 2. Cum fiecare comerciant doreşte să-şi vândă creanţele s-a observat că cesiunea de creanţă crează mari neajunsuri. dacă acest drept are defecte . Conceptul de titlu Operaţiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaţia titlurilor. active patrimoniale. şi invers: cine cumpără este sigur că poate sâ vândă din aceleaşi motive sau poate să-şi realizeze dreptul pentru că debitorul nu poate invoca nici o excepţie. la o cantitate de mărfuri consemnează o obligaţie patrimonială. Asemenea concepţie. O circulaţie obişnuită a bunurilor presupune transmiterea derivată a dreptului de proprietate prin mâini succesive. lipsuri. purtând nume diferite dă dreptul la o sumă de bani. se socoteşte că dreptul s-a născut direct în mâna sa. Apariţia lui se explică prin nevoi practice. operaţii în cont etc. ce depăşeşte limitele unei gândiri obişnuite crează avantaje. nimeni nu va cumpăra un drept de creanţă despre care nu ştie şi nu poate afla nimic. tradiţie. la o parte socială.CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL OPERAŢIUNILOR CU VALORI MOBILIARE SECŢIUNEA I Schema generală a operaţiunilor cu titluri 1. garanţia executării (obişnuită sau suplimentară). dreptul viciat ajunge în mâna succesorului fără aceste vicii. se ajunge acolo încât vânzătorul să dea mai mult decât are. 3. Din acest motiv i se mai spune titlu de credit: consemnează un drept al creditorului. Tehnica lor s-a dezvoltat foarte mult încât mecanismele moderne contractuale apar astăzi ca o maşină ultra sofisticată faţă de o unealtă primitivă. vicii ele se transmit la primitor. cine transmite un titlu ştie că împotriva lui nu se mai pot invoca excepţii din transmisiune şi nu i se vor mai cere desdăunări. creată prin manifestări de voinţă. ea transmite drepturi derivate. Ultimul posesor poate invoca oricând aceste lipsuri împotriva autorului său cerând compensaţii. o Bucureştiată de hârtie. Natura juridică a titlurilor de credit Nimeni nu contestă faptul că titlurile de credit sunt bunuri.

le păstrează (gestionează). din iniţiativa particularilor sau a statului. 6. Schema de circulaţie a titlurilor Circulaţia lor obişnuită scuteşte pe persoane de efortul intelectual necesar pentru a concepe transmisiunea şi de efortul fizic de a înfăptui tradiţiunea. S-a observat că Bucureştiata de hârtie are din punct de vedere juridic defectele oricărui bun material: este perisabil. prin valori şi devin valori mobiliare. creanţele şi datoriile devin articole ale unui cont curent. Comerţul cu titluri are nevoie de tehnicieni care crează titlurile. Aşa s-au născut băncile: ele primesc monedă şi titluri în depozit. Ei operează pe seama clienţilor lor.au apărut organismele profesionale de depozit şi compensare. păsând însă şi funcţiuni de natură exclusiv economică. depozitele de titluri. stabilite de lege (regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. Cel mai mare inconvenient rezultă din erorile de contabilitate. şi invers. bursa de mărfuri care realizează operaţiile de vânzare de mărfuri prin intermediul unor instituţii specializate de lichidare. 5. dreptul de creanţă se materializează. Nu mai avem un consimţământ obişnuit al celui care face 94 . creditor în faţă căruia nu se poate ridica nici o excepţie. bunuri mobile se realizează prin înscrieri de conturi curente de titluri. depozitarea şi retragerile de fonduri monetare sunt înscrise în conturi de cecuri: avem. posesia cu bună credinţă a titlului îl face titular de necontestat pe dobânditor. Pe această înlocuire conceptuală se bazează întreaga teorie juridică a valorilor mobiliare. chiar dacă realitatea faptică nu este aşa. valoarea mobilă. din raţiuni economice nu trebuie făcută publică. o contabilitate şi o gestionare exactă fac să dispară riscurile. Tot în acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc în depozit mărfuri şi sunt îndreptăţite să evită warant-uri. cine are documentul este titularul dreptului. căreia i se dă semnificaţie juridică. Datoriile se reglează prin compensare. 4. drepturile încorporate în titluri îşi pierd individualitatea. vicii de consimţământ. uneori plasează valori mobiliare în public. devine bun corporal mobil. Titlurile devin astfel o bogăţie fiduciară (bazată pe încredere comună). despre modalităţi ale obligaţiilor. El se va transmite după regimul juridic al circulaţiei bunuri mobile. etc. ţin conturile clienţilor lor. desemnaţi cu termenul generic de agenţi de schimb. pe de altă parte nu poate fi păstrat secretul operaţiunii atunci când valoarea reală a titlului. Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialişti.Atunci s-a inventat titlul care încorporează creanţa. din viciile de gestiune ale conturilor. posesia de bună credinţă a bunului valorează proprietate. ori în nume propriu pe pieţe publice create de burse de valori. Pe această schemă s-au creat şi alte instituţii specializate. deci o monede scripturală. fac creditări sub toate formele. Caracterul mecanic al operaţiunilor Aceste operaţiuni se vor derula după proceduri standard. se realizează o uniune atât de strânsă încât dreptul de creanţa nu poate fi exercitat fără existenţa titlului. Deci conceptul juridic de bun mobil se înlocuieşte cu un concept economic. poate să se piardă şi să fie furată. Dreptul comercial a făcut un nou efort: a înlocuit titlul cu o înscriere într-un cont. care vor ţine conturile şi vor înregistra operaţiunea. bogăţia se exprimă prin cifre consemnate într-un cont. Toate aceste stabilimente sunt indispensabile comerţului modern. unităţi de cont creditoare sau debitoare. Intervenţia specialiştilor Nişte operaţiuni atât de precise nu pot fi realizate decât de nişte specialişti. ele nu se mai exprimă decât prin unităţi de cont. Nu se mai poate discută despre calitate.

exemplificativă şi lăsată la bunul plac al autorităţii. Ele nu sunt emise de orice persoană (spre deosebire de efectele de comerţ). Intrăm deci. Avem. Aceste reguli (cele civile) ţin de situaţia personală a subiectului participant la raportul juridic: el este de bună sau de rea credinţă. se dau ordine pentru bursă. însă acestei cauze nu i se dă importanţă. fiecare presupune o putere de decizie. în sfera 95 . SECŢIUNEA a II-a Natura juridică a valorilor mobiliare 1. Deci dreptului civil îi este specifică o moralitate individuală. bilete la ordin. Ele există însă trebuie înţelese altfel: respectarea regulii ce o presupune procedura specifică ţine loc de bună credinţă şi înlătură greşeala. Insă nici nu vom putea susţine că ele nu există. mai logică: valoarea mobiliară este un titlu negociabil reprezentând dreptul de asociere şi de credit pe termen lung. instrumentele financiare derivate şi sfârşeşte cu o formulare generală “orice titlu încadrat astfel de către CNVM”. Ele sunt bunuri mobile chiar dacă reprezintă şi imobile. Operaţiunile cu valori sunt supuse însă unor reglementări speciale ce rezultă din lege ori din regulamentele şi intrucţiunile emise de autoritatea ce supraveghează comerţul cu ele. Operaţiunile se derulează singure. deci o definiţie largă. După care legea enumeră exemplificativ: acţiunile. Nu vom regăsi în aceste operaţii regulile de drept civil. Teoria şi practica arată că raporturile dintre societăţi şi deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni sunt raporturi comerciale. Legea indică cine le pune în circulaţie şi cum anume. deşi adeseori se spune că sunt străine de dreptul comercial modern. el aderă la un standard procedural. Se găseşte uneori. exprimată în termeni juridici există în ambele cazuri. Definirea valorii mobiliare Legea cadru defineşte valoarea mobiliară: instrument negociabil material sau dematerializat ce conferă drepturi asupra emitentului. dar odată actul iniţial fiind făcut. deşi ea este indispensabilă în orice act juridic. chiar dacă aceştia din urmă nu sunt comercianţi. 2. în consecinţă. care constă în voinţa de adeziune la procedura prestabilită. obligaţiunile. Emisiunea şi punerea în circulaţie este strict controlată. operaţiunea se înfăptuieşte având în vedere o cauză. Teoria este mai precisă şi. personală. sinonimie între sintagmele valoare mobiliară şi titlu bursier. căreia i se dă autoritate deplină de interpretare. ele presupunând doar voinţa celui ce doreşte să declanşeze o procedură tipizată. titluri ce se vor crea respectând norme imperative. Deci există consimţământ. El dă o comandă şi totul se derulează de la sine. care poate proteja bine sau rău interesele comunităţii de afaceri. nu mai analizăm cauza operaţiunii. deşi el există. Se fac emisiuni de cambii. pentru viramente. operaţiunea îşi urmează cursul şi îşi produce consecinţele aşteptate. Dreptul comercial va fi drept comun pentru operaţiunile cu valori mobiliare b. Există un veritabil monopol în comerţul cu ele. Caracteristici distinctive a. Ele pot mobiliza valorile imobiliare. el este diligent sau face greşeli. cel puţin în parte. titlurile de stat. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. în operaţiunile cu titluri vorbim de o moralitate formală. operaţiunea devine acauzală. pentru că există valori mobiliare care nu sunt în circuitul bursier. abstractă. drepturile de preferinţe. o manifestare de voinţă. instrumente destinate pieţelor speciale.operaţiunea. formularea este nevalabilă în sistemul nostru de drept pozitiv. dar moralitate.

Ele sunt bunuri fungibile. intrument de credit în circulaţie. d. Caracterul său fungibil este de ordin economic. într-o unitate de cont. bun mobil corporal. titlurile reprezentative odată intrate în circuitul pieţei speciale.relaţiilor de drept public. c. de drept economic ce indică intervenţia masivă a statului în relaţiile particularilor. Valoarea mobiliară este un titlu de credit atipic. Considerăm că la restituirea valorilor cei interesaţi pot solicita rematerializarea titlurilor lor. un obligatar. o fungibilitate puţin diferită de cea specifică dreptului civil (unde bunul nu este individualizat). Totuşi teoria dreptului arată că dreptul titularului nu se transformă într-un drept de creanţă. Explicaţia este de natură economică. prin materializarea creanţei. prin transformare în unitate de cont. prin mecanismele sale se transformă în unităţi de cont ce indică doar valoarea lor patrimonială. 96 . Titularul rămâne un acţionar. tocmai pentru că valoarea mobiliară este un titlu de credit. lucrul este individualizat prin nominalizarea titularului sau prin număr de ordine. pierzându-şi individualitatea. Formularea noastră pune în discuţie ideea rematerializării care nu este reglementată. Fenomenul se numeşte dematerializare. Adică. Dreptul subiectiv al titularului are în continuare regimul unui drept real. iar dreptul său este exprimat abstract. valoarea mobiliară ar trebui considerată un drept de creanţă. ceea ce ar crea inconveniente (după cum vom vedea). În negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. Dacă nu am reţine această calificare. dar se valorifică prin dematerializare. Valoarea mobiliară se naşte prin incorporare. În materie.

Proprietarul pierde dreptul de dispoziţie materială asupra titlului. Când investitorul se înscrie să facă operaţiuni la bursă depozitul va fi delegat unei unităţi de depozitare şi compensare colectivă. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o formă de publicitate specială diferită de publicitatea supusă regulilor de drept comun. Întregul sistem de depozite se transformă într-o casă regională sau centrală. Realizarea obiectivului (compensarea. de obicei în mâna proprietarului. Investitorul delegatar rămâne proprietarul valorii şi raportul se reglează după regulile delegaţiei. Această formulă crează numai avantaje. B. ce nu se explică prin reglementări civile (chiar dacă s-au făcut încercări de al califica astfel – s-a spus. oneros. Depozitarea şi înregistrarea valorilor mobiliare A. Depozitarul conservă valoarea.titlurile nominative sunt înscrise în registrele acţionarilor ţinute de emitent (art. valoarea depersonalizându-se. regulile acestui depozit sunt regulile conturilor. a. Astfel: a. necolectiv. Ele sunt date în depozit unor subiecţi pregătiţi în a le păstra în conturi de depozit de titluri. La nivelul subiecţilor investitori legea permite formarea de societăţi de depozitare ce primesc în conturi activele fondurilor de investiţii (societăţilor de investiţii) şi valorile dematerializate. care prevede: Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu. Asemenea depozit este voluntar. după o prealabilă înregistrare într-un registru independent. Evident un astfel de depozit se supune în principiu regulilor generale ale teroriei juridice a contului. c. Acest depozit precum şi depozitul efectuat de SNCDDC ia din raţiuni practice forma unui depozit în cont curent. depozitul de titluri se transformă în depozit de unităţi de valoare. Numai în acest mod se pot realiza decontările valorilor pe seama unor terţi. Nimic nu împiedică pe cel ce deţine titlu în forma materializată să şi le păstreze în depozit. Un asemenea depozit pe care îl crează practica necesită un concept nou: titlul în cont curent (titlul unitate de cont).98 Legea 31/1990). în sistem de cont curent. agenţii custode. Este un depozit comercial. regulat. în forme prestabilite aceste titluri nu sunt ţinute. decontarea) nu se poate înfăptui fără o prealabilă dematerializare a titlului. neregulat. obligatoriu. Juridic conceptul de proprietate este înlocuit cu conceptul de valoare. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Între deponent şi depozitar se stabileşte o relaţie juridică fundamentată pe contractul de depozit comercial. devenind cu adevărat un bun fungibil. Depozitul colectiv. în această formă. Efectuează operaţii de compensare între conturile tuturor clienţilor săi. Dreptul de proprietate asupra 97 . decontare şi subdepozitare prin delegare (custodie). o administrează urmând dispoziţiile date de proprietar prin agenţii săi. Pentru titlurile de drept comun ce nu intră în regimul pieţei organizate publicitatea transmisiunilor se face după cum urmează: . Aceasta din urmă devine delegatul pentru obligaţiile depozitarului. el deţinând doar dovada de depozitare care nu este o valoare mobiliară. pentru decontări pe seama terţilor are o natură juridică specială. spre exemplu.3. Fiind destinate să circule pe o piaţă special organizată. conţinuu şi public (pentru că depozitarul are obligaţia să facă publice activele nete ale investitorilor) b. Legea indică acele societăţi (precum şi alte stabilimente financiare) care au atribuţii de compensare. delegantul (societatea de depozitare a investitorului). dintre care cel mai important este simplificarea operaţiunilor ce se reduc la nivelul unor înscrieri în cont. că deponenţii ar fi coproprietari pe valorile depozitate).

Emiterea şi plasarea titlului Fiecare titlu este creat după reguli propri. acţiuni. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor. ultimii intră într-un circuit mai larg organizat şi-şi plasează emisiunile pe o piaţă strict organizată (piaţa primară). Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani. 52/1995. Nici nu se poate altfel dată fiind modalitatea de definire a valorii mobiliare. Legislaţia este foarte contradictorie în legătură cu definirea societăţilor închise şi deschise. Societăţile deschise emit şi plasează prin ofertă publică. Titlurile ce vor intra în circuitul pieţelor organizate se înregistrează în registre independente organizate sub formă de societăţi pe acţiuni. Exprimarea legii pare să indice un asemenea regim.76 din Legea nr. Înscrierea va face dovada absolută a dreptului vânzătorului. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei de capital.33 din Legea nr. Cel ce deţine în baza unei înscrieri regulat făcute nu poate pierde dacă se promovează împotriva lui o acţiune în revendicare. nedezvoltată. 52/1994 răspunsul nu poate fi decât afirmativ pentru că publicitatea furtului are efect analog notării în cartea funciară. titularitatea nevalabilă şi fără efecte? Într-o asemenea situaţie înregistrarea îl mai protejează pe dobânditorul de bună credinţă? Se poate invoca reaua credinţă într-o acţiune în revendicare? După cum este formulat art. analog cu întabularea (transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai în momentul în care se face înregistrarea). Dreptul dobânditorului este stabilit în toate cazurile prin înscriere în registru. Contează mai puţin pentru el că înstrăinătorul nu a fost titular şi nu a putut să vândă. socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor. SECŢIUNEA a III-a Comerţul cu valori mobiliare 1. Primii emit şi transmit într-un cerc restrâns pe o piaţă simplă. după ce în prealabil au fost dematerializate după o procedură ce are ca scop eliminarea titlului în formă materială (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeaşi valoare). Concluzia vine în contradicţie cu art. Inscripţia prezumă proprietatea titularului înscris. indirect se realizează o dirijare a capitalului privat. semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. deţinut în cantităţi mici 98 .acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. Însă reginul lor juridic este bine precizat de teorie.publicitatea transferului titlurilor la purtător se înfăptuieşte prin tradiţiune urmându-se regulile de drept comun b. Sistemul creează avantaje şi dezavantaje dar pune numeroase probleme. o cerere adresată publicului pentru dobândire de valori. Când operaţiunile se fac fără respectarea condiţiilor de formă operaţiunea este nulă. Emitenţii sunt de două feluri: unităţi închise şi unităţi deschise. Faţă de formularea legii se pune problema dacă înscrierea nu are şi efect constitutiv. Totuşi dobânditorul nu trebuie să fie preocupat de condiţiile de valabilitate ale transmisiunii dreptului său. . Este evident că înscrierea are şi efect de opozabilitate. când un dobânditor îşi transmite valorile primite aceasta se realizează pe o piaţă secundară.

nu trebuie să se dovedească producerea unei pagube. Prin prisma acestei distincţii putem înţelege infracţiunea prev. în locuri publice de către persoane neautorizate. Ea (infracţiunea) trebuie înţeleasă ca un mijloc juridic de protecţie a cumpărătorilor.de un număr mare de persoane. nr. Vânzărilor pe pieţe organizate li se opun cesiunile directe. pentru a le cumpăra. 52/ 1995: intermedierea de valori fără autorizare. doritori să investească pe o piaţă ce trebuie să fie sigură. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voinţă al părţilor ci este necesară înfăptuirea şi îndeplinirea unor forme de publicitate (pentru a o face opozabilă tuturor). al societăţilor de valori mobiliare. Titlurile nominative se transmit prin cesiune după o prealabilă înscriere în registrul emitenţilor. cele depuse în conturi curente se transmit prin virament în cont. rău informaţi nu primesc decât un drept imaginar. Cesiuni directe se pot face numai cu acţiuni emise de o societate închisă. titlurile la purtător rămase în mâna proprietarului se transmit ca lucruri corporale prin tradiţiune. în dreptul comercial operaţiunea trebuie să producă efecte şi faţă de terţi. fragil. Întelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce depinde de forma titlului. 2. Ele urmează regulile de drept comun însă transferul proprietăţii nu se realizează decât prin înregistrare (art. activitatea oneroasă şi profesională. fuziuni. Credem că este important ca informaţia transmisă să fie exactă (numai aşa piaţa poate fi socotită transparentă). prezint titlul ca valoare circulând regulat. abstract. Se pedepseşte şi cel ce cumpără şi cel ce vinde. oferirea de titluri emisă prin ofertă publică la domiciliu. care se cunosc şi nu au nevoie să ducă operaţiunea lor pe o piaţă publică. În al doilea caz activitatea este monopolul societăţilor de valori mobiliare.4/1996 care nu este publicată). legea română este lacunară în a reglementa publicitatea.11.114 din Legea nr. Activitatea economică presupune şi alte mutaţii patrimoniale în folosul sau în detrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni. În primul sens considerăm că plasamentul poate fi realizat de comercianţi specializaţi (inclusiv de bănci) activitatea lor intrând sub regimul juridic al contractului de prestări de servicii. Noţiunea de plasament Noţiunea de plasament are un dublu înţeles: fie găsirea de eventuali subscriitori pentru emisiunile iniţiale. adică răspândirea de valori în condiţii nepermise. Publicitatea mincinoasă este interzisă şi poate fi socotită o formă de participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii. Legiuitorul prin instituirea unui regim sever doreşte să protejeze pe investitor. Vânzările prin intermediar sunt efectuate la bursă sau pe alte tipuri de pieţe şi sunt cuprinse în ceea ce teoria numeşte monopolul agenţilor de schimb. Bursa de valori aşa cum este reglementată nu admite o astfel de cesiune (deşi există o instrucţiune nr. 4. de art. Negocierea titlurilor a. între cedent şi cesionar. Publicitatea financiară Plasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie. Pericolul constă în aceea că deţinătorii fondurilor. fără ca un astfel de intermediar să primească ordine de vânzare. deşi în realitate nu este aşa. la locul de muncă.24/1996 99 . etc). ord. Infracţiunea o înţelegem ca făcând parte din genul înşelaciunii. supus unor presiuni economice imediate. fie de găsire de cumpărător însoţită de executarea vânzăriicumpărării pe seama altuia. însă ceea ce este specific constă în aceea că autorului nu trebuie să i se dovedească reaua credinţă. încât pentru înţelegearea juridică a problemei suntem obligaţi să apelăn la principii. 3.

la exerciţiul dreptului. totodată pot fi gajate şi urmărite mobiliar (nu prin poprire). Vânzătorul de valori mobiliare. de obicei băncilor. Posesia titlului prezumă proprietatea. această răspundere are la origine conduita sa delictuală în timpul derulării unei operaţiuni. Titlul este instrumentul juridic fără de care dreptul nu poate fi exercitat. dispariţia titlului presupune obligatoriu proceduri de reconstituire (amortizare).76 Legea nr. ca orice vânzător are dubla obligaţie de a livra bunul vândut şi să garanteze pentru vicii ascunse. totuşi următoarele: a. posesia prin sine sau prin altul este indispensabilă. Drepturile titularului de valori mobiliare Valoarea mobiliară fiind un titlu de credit. depozitarul. exerciţiul drepturilor presupune deţinerea materială a acesteia. sau juridică. încredinţează îndeplinirea acestor sarcini unei instituţii adecvate. e. f. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile. b. titular de drepturi reale şi nu a unor drepturi de creanţe.al preş. c. privativ. dovadă a depozitului şi implicit a dreptului de a dispune juridic (de obicei documentul este numit cupon). de cele mai multe ori. Obligaţiile vânzătorului. înseamnă neputinţa exercitării prerogativelor. Acest caz individualizarea nu poate fi realizată decât ca o individualizare de bunuri fungibile. titlurile sunt în mâna intermediarilor. Domiciliatarul este un delegat imperfect al debitorului. Cum titlurile sunt date în depozit. 5. b. trebuie să se ţină seama că. iar în cazul titlurilor nominative. intermediarii sunt detentori precari şi au obligaţia de a individualiza titlurile prin numărul de ordine. distrugerea. Putem observa. când proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. Situaţia se complică atunci când titlurile sunt în depozite colective. În acest caz. o încorporare a unei creanţe pe un document.edintelui CNVM pentru aprobarea regulamentului nr. d. Totuşi poate fi considerat un titlu la purtător care va putea fi cedat prin tradiţiune. Pentru că drepturile de creanţă incorporate sunt foarte variate şi exerciţiul prerogativelor titularului pune în discuţie în ce măsură şi cum anume documentul poate fi folosit pentru obţinerea avantajelor pe care le presupune. la scadenţă. ce le ţin la dispoziţia cumpărătorului. Titularul are dreptul să i se restituie capitalul investit. 13/1996 privind funcţionarea unui registru independent autorizat). 100 . Lipsa titlului. Intermediarul răspunde şi el pentru aceste vicii (o răspundere mai severă decât în dreptul comun). indirect. eliberează deponentului un document. 52/1995). dacă este cazul. lipsa posesiei sale. Debitorul nu poate. domiciliază valorile. Pierderea. De asemenea. Cuponul nu este o valoare mobiliară dar serveşte la dovedirea dreptului şi. din raţiuni practice. lucru imposibil dacă ar fi fost titularul unui drept de creanţă. În acest ultim caz avem un proprietar. Îndeplinirea sarcinilor impusă de normă şi declararea dătătorului de ordin înlătură răspunderea intermediarului (art. Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real. Problema capătă importanţă în caz de faliment al intermediarului. Proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. În ce priveşte viciile ascunse este de reţinut că intermediarul are obligaţia să verifice starea titlului: materială. Livrarea presupune individualizarea titlului. de proprietate. mandatul pentru exercitarea drepturilor. oricare ar fi el. să presteze serviciile la care s-a obligat la sediul social. Există deosebire între un cont curent bancar şi un cont curent de valori mobiliare în depozit colectiv. Rezultă că valorile mobiliare pot fi urmărite prin acţiuni în revendicare.

după caz. Agentul de schimb poate cere garanţii de executare. El se poate da direct sau prin mandatar. făcând operaţiuni cu sine însuşi. societăţi de valori mobiliare. cumpără sau schimbă pe cont şi pe risc propriu. Intermediarii Este specific operaţiunilor cu valori mobiliare ca acestea să se deruleze în cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumiţi într-un termen general agenţi de schimb).Of. El poate să opună cele două ordine fără să trateze cu un altul. Sistemul românesc permite cumularea celor două ipostaze. fie mandatari. Societăţile de intermediere desfăşoară activitatea efectivă prin persoane fizice.512/2002 publicată în M. În consecinţă agenţii nu pot face operaţiuni în nume propriu. autorizaţi care au poziţia unor prepuşi.38/2002. . Relaţiile lor juridice (între intermediari şi prepuşi) sunt supuse reglementărilor contractului de muncă sau de mandat. Ele (societăţile) au calitatea de comerciant ce face operaţiuni de intermediere astfel cum activitatea este definită de lege (OUG nr. după caz. Ordinul este obligatoriu. Când însă se fac operaţiuni în nume propriu. Pentru a proteja clienţii. întâi trebuie să se execute ordinele clienţilor şi abia pe urmă să facă afaceri pe risc propriu.2002). când vând. nu poate fi refuzat. ce presupune clauza specială “dell credere”.intermediari comisionari. Forma ordinului depinde de natura operaţiunii ce urmează a se executa. adică . Ordinul de bursă Piaţa valorilor mobiliare se constituie sub două forme: la bursă şi la ghişeu. clauză implicită (comisionarul garantează solvabilitatea clientului său. El presupune capacitatea deplină şi consimţamântul valabil al celui ce-l emite. livrarea titlului sau plata preţului). Intermediarii nu sunt purtători de autoritate chiar dacă au regim de unităţi de interes public (nu pot refuza primirea vreunui ordin). agenţi de valori mobiliare. Relaţia lor juridică se reglează după regulile contractului de comision. în anumite faze asemenea excepţii. 101 . În sistemul românesc intermedierea se face numai de persoane autorizate.08. fie angajaţi. Ei execută cele ce li se ordonă având obligaţii de diligenţă sau de rezultat. 2.SECŢIUNEA a IV-a Comerţul prin bursa de valori şi pe pieţe organizate 1. Ei sunt persoane specializate să facă aceste activităţi şi dispun de logistica şi informaţia necesară.intermediari operatori în nume propiu. Dar un intermediar poate primi şi ordine în sens contrar. Se poate concepe şi formula în care operaţiile de vânzare cumpărare se fac în nume propriu de către intermediari. aprobată prin Legea nr. în funcţie de ordinul primit. Se admite să se invoce. când fac operaţiuni în nume propriu dar pe seama dătătorului de ordin. operaţiunea trebuie însă înregistrată şi decontată la cursul din momentul operării. Intermediarii recunoscuţi pot apărea în dublă postură: . Situaţii juridice ce pot să apară În activitatea curentă toate ordinele sunt aduse pe piaţă. 3. Fiecare agent caută un confrate pentru a realiza operaţiunea. Schema este simplă: proprietarul dă ordin intermediarului care face vânzarea sau cumpărarea valorii mobiliare. nr. 576/05. Autorizarea se dă numai persoanelor juridice. Ordinul de bursă este un mandat dat unui agent de schimb de către un client pentru a cumpăra sau vinde un titlu determinat. sub forma remiterii titlurilor sau depunerii de fonduri în prealabil pentru operaţiunile de execuţie imediată. în speţă.

fie prin înscrierea în contul clientului. Secretul profesional Intermediarii şi agenţii lor trebuie dă respecte secretul profesional. În acest caz documentele de evidenţă devin acte sub semnătură privată Documentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale. Esenţa funcţionării juridice a sistemului constă în aceea că operaţiunile sunt listate la o imprimantă şi păstrate scriptic în evidenţă. Proba operaţiunilor Derularea unor operaţiuni atât de complexe de obicei în formă electronică presupune un circuit precis de documente contabile. Este esenţial ca eventualele greşeli să se descopere înainte de închiderea ciclului de operaţiuni pentru a putea fi corectate. compartimentele de depozitare. însă dătătorul de ordin poate cere borderouri semnate de agent cu operaţiile făcute. dacă sunt semnate devin acte sub semnătură privată ce se opun agentului. SECŢIUNEA a V-a. document scris. pentru a se permite intermediarului să execute operaţia contestată în sens invers. Problemele ce se ridică sunt de obicei de natură tehnică: adică documentele nu se pot face în ritmul derulării operaţiunilor. de obicei nu se semnează pentru că se execută mecanic sau electronic. prin reprezentaţi statutari sau prepuşi. 4. operaţiunile se derulează printr-un sistem electronic care. Pentru valorile înscrise în conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine de virament în conturile deschise la instituţiile de depozit colectiv. Aceste documente nesemnate au valoarea unor registre comerciale. tot el crează un sistem scriptic paralel. Avizul. când e cazul. indiferent de forma de intermediere. În relaţia client-agent de schimb execuţia se face fie prin tradiţiune titlului. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o răspundere civilă delictuală. Informaţiile ce le deţin au valoare economică şi nu pot fi aduse la cunoştinţa oricui. 102 . Este recomandabil şi posibil ca clienţii să ceară subscrierea documentelor de către subiecţii participanţi la operaţiuni. în spatele fiecărei operaţiuni se află un drum lung al documentelor. Avizul neprotestat prezumă că operaţia a fost executată conform ordinului.Când ordinul este executat agentul trimite dătătorului de ordin un aviz de execuţie. În practică. între acestea din urmă. de proprietate. ce va putea servi ca mijloc de probă în caz de conflict. Dacă am accepta o asemenea idee ar rezulta că fapta de a dispune neconform de informaţia confidenţială ar atrage o răspundere penală (abuz de încredere). Altfel spus. înregistrare şi ale bursei (back-offices) În concluzie. între intermediar şi agenţii săi. Teoria modernă a drepturilor reale tinde să facă asemenea evaluări. atât în ce priveşte valorile individualizate cât şi în ce priveşte valorile înscrise la cote oficiale la bursă. Responsabilităţile pentru pagubele suferite şi culpe se stabilesc în raport de normele impuse în regulamentele de derulare a pieţei. În caz de dezacord clientul trebuie să adreseze imediat contestaţia la bursă. ce apoi vor constitui suport probator pentru părţile interesate: între client şi intermediar. între compartimentele firmelor de intermediere. Se poate discută dacă informaţia ce trebuie ţinută secretă poate fi socotită un bun şi dacă asupra acestuia se poate exercita un drept real. în raporturile dintre intermediari reglările se fac prin compensaţie.

30. Alexandrescu M. Bucureşti. Cheques. 1995.. 1997. 1936 22. Bucureşti. 1994 25. vol.. Bucureşti. Bucureşti.Radu.Bucureşti..I.. 1995..III.. Macovei E. 1948. Deleanu S.. II. Tratat de drept cambial. 15. ClujNapoca. contabilitate şi informatică financiar contabilă. Ştefănescu B. 1997. Cantacuzino M. Bucureşti. Iasi. Tratat de drept comercial internaţional. Bucureşti. Bucureşti. Lucrări cu caracter general 1. Mureş 1993 20. 1993 19. Contractul comercial de transport. Căpăţână O... Regimul juridic al dobânzilor. vol.. 24. Bucureşti. Băcanu I. Valuta şi implicaţiile ei în economia de piaţă... Cristoforeanu E. Răspunderea civilă delictuală. Deak Fr. 14.Codul Comercial “Carol al II-lea”.II.. M.. 7.. Bucureşti. Căpăţână O.. 1995 10. Costin M. Procedura reorganizării şi lichidării judiciare. Societăţi comerciale. Ed. Y. 23. Lexicon de finanţe. 9. Cambia si biletul la ordin.. 1994. Economu R.F. Academia.Ghid practic de cunoaştere a regimului valutar în România. 1996.. vol.B.1939. Elementele dreptului civil..N. Bucureşti. Eminescu Y. Popescu T. 13... Lumina Lex. 1969. 1993. Oradea 1994 2. 31. Popa I. I. I.. Societăţi comerciale. Schiau I.L. vol.. Contractele civile şi comerciale.I. 1998. Băcanu I. 1998.Cartea Românească.Teoria generală a obligaţiilor. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. Eminescu Y.L.I. Modificarea capitalului social al societăţilor comerciale.I. 26. 16. Dicţionar de drept procesual civil. Bucureşti. Tratat de proprietate industrială.. 5. 1994.N.Costin M.. Anghel I. Galasescu D. Procedură civilă. 17. Bucureşti..Droit de credit. 1997 12. Deak Fr. 6. vol.. Bistriceanu G. Teoria generală a obligaţiilor. 1994..Leş. Bucureşti. Prescure T. Drept comercial român.. vol. Dreptul de autor. Bucureşti. Bucureşti.. Bucureşti. Paris. Raportul Consiliului Legislativ.Tratat de drept comercial. 1994.N. vol. 1991 27. II. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. Bucureşti. 1996 28.G. Bucureşti.. Demetrescu C. vol.. Drept comercial român. Marile instituţii ale dreptului civil român. Bucureşti.N. Cărpenaru St. Eminescu. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I.I.1981 8. Costin M. Drept civil român. Cartes du paiement et de credit. D. Protecţia desenelor şi modelelor industriale.Pyk. Gavalda Ch. Effets de commerce. Căpăţână O. I. Capriel A. Ed. 1946. I.I. Editura Lumina Lex. Bucureşti. Cluj-Napoca 21. Bucureşti. Stoufflet J. Dragoescu A..D.N. Anca P. I-II. 1987 103 .. vol. vol.Minea. 4. 1940. 11.. Bucureşti. Manual practic de drept cambial .N.R.. II.. Bucureşti. Costin M. Cărpenaru Şt. 3.. Bucureştiureşti.N. Bucureşti. Ed. 33. 1982 29.D.. 34. Beleiu Gh. vol.1996 18... 1996. Georgescu I. Costin M. Vol. Comentarii. Dictionar de drept international al afacerilor.. Demetrescu P. 1996.. Vol. Tratat de drept civil. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor. Costin M. Deak Fr.Costin M. Deleanu I. Tg. Dragoescu E. 1972. Finţescu I.

1943 72. Popescu T. 1994. Drept comercial român.I .. 49. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Efectele de comerţ.Curs de drept cambial.. Bunurile. hârtiile de valoare.. 61..1997 66.L. 1993. Georgescu I. Kiritescu C. Bârsan C.. Bucureşti.R.. Petrescu C.L.. D. Bucureşti. Piperea.. Drept comercial român. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale. P.. Porumb G.Bucureşti.. Bucureşti.61. Negrea C. comentat şi adnotat. Bucureşti. Matiş. Manual de droit comercial. Drept civil. 40. Tratat de drept civil român. Bucureşti.35. Drept comercial. Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin. Iaşi. Cluj 1923 51. Bucureşti. Bucureşti. III. Dreptul comercial internaţional. Bucureşti. Drept civil. 54. 42.. Elemente de drept civil şi comercial comparat.1968 68. Cluj-Napoca. Teoria obligaţiilor comerciale. 1994. Petrescu C. Lupas S. Patrascanu P.1960 71. Petrescu-Ercea C. Beleiu. Pop A. Munteanu R. 1998. Bazele contabilităţii agenţilor economici din România. Cluj.vol. Partea generală. 45.Anca. Codul de procedură civilă. Cambia si biletul la ordin.200. Drept civil. Contracte de intermedieri în comerţul exterior al României. I.Lupan E.1981 47.. Bucureşti. Titluri de credit.L. 50... Patrascanu P.. Sibiu. Gh. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Drept civil. 1975 53. Georgescu I. Bucureşti. Fondul de Comerţ în noul nostru Cod Comercial. Teoria generală a obligaţiilor. 1998. Cluj-Napoca. Depozitul în magazinele generale. Popescu T.. Bucureşti. Sachelarie O. Drept civil.. Gh. I.. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Cus de drept.. Petrescu R.Teoria generală a obligaţiilor.1994 52. Pop A.Georgescu. Beleiu Gh. 1998 60..1934 41. Bucureşti. Craiova. Luha V.Curs de drept comercial.. Paris. Potolea G. 67. Ionescu S. 1982. p. 1976. Probele.... Rucareanu I. II Societăţile comerciale. 1998.III. Teoria generală a obligaţiilor. vol. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Societatea cu răspundere limitată în dreptul comercial... Titluri de credit în comerţul internaţional. Bucureşti.. Bucureşti. Drept comercial român.. vol. Raporturi de obligaţiuni. Bucureşti. Roseti Bălănescu I.. 36. Stătescu C. Bucureşti. Bucureşti. Georgescu I.V. Pop L. 1945. Poruţiu P. vol.Partea generală. 1948. 1998. Teoria generală a obligaţiilor.1996.. Gherasim D. Deva. 1993 63. 62. Teoria generală a obligaţiilor. 1981 104 .. 1946. Băicoianu Al.. Pop L. Pop L. 65. 1993. Tratat de drept comercial.Ercea. Drept comercial.M. 1980 73. Cluj 1947 58.1991 39.I. Luha V.1948 57.. Bucureşti. vol. 44. Hamangiu C. Relaţii valutar financiare internaţionale. 1994..V. 1998 46. Bucureşti. 1975. Drept civil...1978 43. 56. Petrescu R. Alba Iulia. Lefter C. vol. 1987. Jauffret A. Bucureşti. Demetrescu P. Petrescu R.. Drept comercial român. p. Drept comercial.Ercea. 55. Cluj.1992 70.Porutiu P. Pop L.1994 38. Drept civil.. vol. Hossu H.L. Cluj 1945.. Contractul de vânzare-cumpărăre comercială.1975. 59..R. 64.. Subiecţii de drept comercial.Cluj. 37. 69. I. Buna credinţă în raporturile juridice civile. Bucureşti.1946 48. Teoria generală a obligaţiilor. Iaşi. Cambia. mecanismele bursiere în economia de piaţă.

Competenţa notarilor publici de a întocmi proteste cambiale. Bucureşti. 1946 105 .. Turcu I. 1992.. I-II. Dreptul 3/1994 14.. Bucureşti. Cluj Napoca. Revista de drept comercial. Drept procesual civil. 1981. Iaşi. Revista de drept comercial. 1994 76.. 1972.. 1996..N. Revista de drept comercial. Bucureşti. 4/1992 6. 1/1994 7.. 79. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Repetiţia principiilor de drept civil. Stătescu C. Cambia. Cârcei E. Dreptul 7/96. 75. 1970. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. 1994 86. 3. Giurcă G.. Contractele comerciale. Gheorghiu Gh. Căpăţână O. Revista de drept comercial. p. Libertatea contractuală. Turcu I. Dreptul afacerilor. Turcu I. Revista de drept comercial 4/1995 8. Cristoforeanu E. Bucureşti. 1994.. Vlachide. Revista de drept comercial 11/1996 12. 1987. 78.. 1978. Despre prospectul de emisiune şi subscrierea acţiunilor.. Albu I. Bârsan C. Ciuncan D. 88. Regula “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet” şi abaterile de la această regulă. Legea uniformă privind cambia. Revista de drept comercial. Despre vânzarea gajului comercial. Revista de drept comercial..74. Beleiu Gh. Revista de drept comercial 3/1995 15.... P. 85. Bucureşti.. Luha V... Dreptul 7/94 13.. I. Zinveliu I. Witzman M. Man A. vol.. Stoenescu I. Cambia titlu executor. V. Căpăţână O. Despre titlurile de credit la purtător. 1997. Tratat de drept civil.....C. Cernaianu I.. Drept civil..8/1996 2. Costin M.123. Principiile dreptului comercial. Bucureşti.Ursa. 89. II.Bucureşti. Clocotici D.. Bucureşti. Man A.. nr. Doctrina şi jurisprudenţă. Cristoforeanu E... Cambia. Interzicerea concurenţei în raporturile dintre comerciant şi prepus sau alţi salariaţi. Stătescu C. vol. 4/1992 10. Mandatul comercial. Căpăţână O. Vicol C. Turcu I. Noi reglementări procedurale.. Dreptul de properitate industrială. Albu I.I. biletul la ordin şi cecul.. Contractele civile.. 1928. Articole 1. Bucureşti. Revista de drept comercial . Unele consideraţiuni privind contractul de agent şi contextul relaţiilor comerciale internaţionale. Vol.Costin M. Funcţiile cambiei. Zilberstein S. Zlătescu V. Spre un drept economic socialist. vol. Bucureşti. Dreptul 10-11/1993. Luha V. Dreptul 10-11/95 9. Executarea directă a cecurilor neonorate la prezentare. Vlachide P. Bucureşti. 4. Chelaru E. 82. II.. 1977 77.Turcu I.1994.D. Bârsan C. Teoria generală a obligaţiilor.. 1998..Teoria generală a obligaţiilor. 5. Teoria impreviziunii. Înscrisurile în domeniul actelor juridice civile. Garanţia creditorului.C. I-II. Albu I. 81. Dreptul 3/93..1945 84.. ClujNapoca. 7 . Teoria şi practica dreptului comercial român. vol. 87. 83. Inşelăciunea prin cecuri.. 80. comerciale şi de dreptul muncii. Repetiţia principiilor de drept civil. Rebus sic stantibus în dreptul civil. Vivante C. Bucureşti. Clocotici D. Bucureşti. Revista de drept comercial 2/1995 11.. 5/1995 16. 1934 17..Operaţiuni şi contracte bancare.N.

Dec. Trăsături generale ale titlurilor de credit. Dec. Pandectele romane. 159/1993. com. Vânzarea comercială internaţională. Teodosescu T. nepublicată 6. S. Revista economică. Administratorii şi lichidatorii juridici. C. 445/1995.. III. Dec. Dreptul 4/1993 JURISPRUDENŢA 1. Dreptul 10/92 31. Dacă bunurile comune ale soţilor pot constitui aport la capitalul social.28. 1926 9. Cecul. Dreptul 1/97 8.S.. Turcu I. nepublicată. 5/93 106 . 5675/1993. 1939 25.A.. Dec. Jud.. Trib. Dec.Com. nepublicată 13. 232.. Ilfov.1941 20. Criterii de distingere între actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale statului. Efectul translativ al girului cambial asupra garanţiilor reale accesorii. Trib. Luha V. Girul cambial nu transmite garanţiile . S. 1936. Com.02. Repertoriu de practică civilă. C. 372/1995. III 17. S. 141/93. 7-8/1998 28.. Demetrescu P. 1991 2. Săscioreanu. citată de Petrescu R. Tg. Trib.11.. Dec. Dec. David S. Dreptul 3/96 7. Revista de drept comercial. II 5. Georgescu I. Curierul judiciar 1939 19.S. 152/1995. 15. Dec. Cas. Deosebiri faţă de administratorii şi lichidatorii de drept comun.. Alba Iulia. 12/1998 29.J..11.K. Pandectele Romane... Pandectele romane.L.articol. 1994 10. David S.. din 29. Revista de drept comercial 4/1993 23. Trib. Pandectele romane. Con. Petrescu R.. Georgescu V. I.S.. 1109/1996... III 12. Regimul general şi de drept internaţonal privat al răspunderii pentru produse. 2/1996 32. C. Dreptul 9/91 22. I-II. 1253/95. C. nepublicată 4. Jurisprudenţa generală 3. Dec.. R. 487/1935. 1937 24. 16..S. Deteşan A. Luha V. Funcţiile cambiei. II. Cristoforeanu E.. nepublicată 14. Dreptul 6/92 26. din 6. Curentul juridic 2/1998. Dec.. Dec. S.C. Alba. Revista de drept comercial. Contractul de concesiune. Dec. 3/1995 27.. Implicaţii pe planul contenciosului administrativ. p.Dr.1/1993 34.1935. Revista de drept comercial. Alba. Trib.93. Caos III. Turianu C. Executarea cambială.Revista de drept comercial. Revista de drept comercial. Mustaţă I.. Luha V. Bucureşti. T. Răspunderea civilă pentru daune morale. Revista de drept comercial.S.. Ilfov. S. Cas.Com. Practică judiciară în materie comercială..18. Procesul cambial. Cas. I. Dec. Dreptul 10/1998 33.Revista de drept comercial. Prescure T. din 5. Dec. Alba. 22/1938. com. 842/1975. cu notă de G. Gruiu M. III. 243/1996. 1969-1975 11. Condiţiile şi procedura de numire.J.J.. Trib.J. Bucureşti. Luha V. Revista de drept comercial.Mureş 30. Consecinţele penale ale emiterii unui cec fără acoperire în totul sau în parte. 11/1927... Particularităţile reglementărilor cambiale în dreptul românesc. 1936. civ. 1928. Dec. Raporturile dintre obligaţiunea cambială si raportul fundamental.. vol. Teoria generală a obligaţiilor. 1930. Curierul judiciar. 1974 21. Alba.

Particularităţi Raporturile juridice comerciale sunt raporturi sociale preponderent patrimoniale. 442/37. În cazul persoanelor fizice.. Sediul materiei judecării litigiilor comerciale îl constituie art. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. I. Raportul juridic comercial: . care impun soluţionarea cu promptitudine a litigiilor în materie comercială. Dec. 2 ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii. modificare sau desfiinţare se produce prin intervenţia unei fapte de comerţ. C. Raportul juridic comercial. 1978 22. Pandectele Romane. 56 Cod comercial. Dec. dispune: Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Minea. Dec.D. p. T. C.18. Capacitatea procesuală de folosinţă (capacitatea de a fi parte în proces) Capacitatea procesuală de folosinţă este un aspect al capacităţii civile definită în Decretul nr. I 21.. 720 1 – 72020 Cod procedură civilă. Cas.. 1955. III. M. I 19.este raport de drept material. Adaptându-se necesităţii dezvoltării relaţiilor economice specifice economiei de piaţă. după care se soluţionează numai anumite pricini expres determinate prin lege. 1078/1935. I. Prectica judiciară şi în materie comercială. T. care se aplică numai în cauzele pentru soluţionarea cărora au impus şi determinat un atare regim2. capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor.. . a fost introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.S. . complementare sau derogatorii de la procedura de drept comun. 104 107 . Bucureşti. 138/2008.D. Capitolul XIV1 numit Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. 1983. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a fi parte în a unui raport juridic comercial litigios a. 138/2000.J.S. 867/1955. Constituie proceduri speciale numai complementările. 31/1954 art. Dreptul 6/95 CAPITOLUL I RAPORTUL JURIDIC COMERCIAL Raporturile juridice născute din fapte de comerţ sunt guvernate de Codul comercial şi legile speciale. 219 din 6. aprobată prin Legea nr. Art. modificarea adusă Codului de procedură civilă a prevăzut introducerea unei proceduri speciale şi în această materie. C. încât priveşte acest act. derogările sau dispoziţiile deosebite – faţă de procedura de drept comun – care alcătuiesc prin număr conţinut şi sistematizare o reglementare aparte.07. Radu. în măsura în care legislaţia comercială nu oferă o normă specială. Leş. în care conduita părţilor este reglementată de normele de drept comercial şi a căror formare. legii comerciale. este o însuşire 1 2 Capitolul XIV a fost reintrodus prin OUG nr. toţi contractanţii sunt supuşi. Costin.2005 M. D. Dicţionar de drept procesual civil. 1938.drepturile şi obligaţiile au conţinut preponderent patrimonial.N.S. care este definită. Cas. Cartea a VI-a – Proceduri speciale. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale este o procedură specială. Dec. ca fiind un complex de norme procedurale. 591/94. Dec. I 20. afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.S.. se aplică normele Codului civil şi ale legislaţiei civile speciale.părţile unui raport comercial sunt calificate (cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă calitatea de comerciant). 5 alin. 138/78.

este necesar ca litigiul în cauză să aibă natură comercială4. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 1974. fapt pentru care se dobândeşte o dată cu naşterea şi încetează la moartea acesteia sau la data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă1. precum şi pârâtului. care trebuie să justifice ulterior actele procedurale îndeplinite. personal ( propriu celui care promovează acţiunea sau celui care se apără în proces). pârât etc. p. care conferă cumpărătorului. la soluţionarea litigiilor comerciale sunt societăţi comerciale. Radu. şi persoane juridice. 2001.. după caz. d. 2007. născut şi actual (interesul judiciar există şi este actual din momentul încălcării unui drept subiectiv). Altfel spus. Acţiunea în procesul civil. trebuie avută în vedere. Justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului. p. 84 4 Laura Cetean-Voiculescu. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces. Editura Junimea. Calitatea procesuală Părţile procesului în materie comercială trebuie să beneficieze de calitate procesuală. c. evidenţiat atât în persoana celui care acţionează în justiţie. 52 108 . preluării datoriilor.esenţială şi inerentă persoanei fizice. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate interveni în cazul: cesiunii de creanţă. 2001. p. p. Prin urmare persoana fizică sau persoana juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant. Transmisiunea legală a calităţii procesuale active sau pasive are loc în cazul succesiunii sau al reorganizării persoanelor juridice. Editura C. capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. Interesul de a fi parte Interesul este o condiţie de ordin subiectiv. Iaşi. . Bucureşti. În art. Bucureşti. legea nu pretinde şi condiţia capacităţii procesuale de exerciţiu ( cerinţă necesară pentru exercitarea acţiunii). 34 Decret 31/1954 este prevăzut că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege. Beck. chiar dacă nu are capacitate procesuală de exerciţiu. legitimare procesuală activă sau pasivă3. vânzării bunului litigios. Comercialitatea litigiului Pentru a fi parte într-un proces având ca obiect soluţionarea litigiilor comerciale şi pentru a se aplica în cauză procedura specială instituită de 7201 – 72020 Cod procedură civilă. calitatea procesuală poate fi transmisă: . Modalitatea de stabilire a capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinată de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia. Bucureşti. Tratat de drept procesual civil. pentru a fi parte în proces. Deoarece majoritatea persoanelor care participă. actul de înfiinţare sau statut. faţă de debitorul cedat. care conferă cesionarului calitate procesuală activă.în baza acordului de voinţă a părţilor (transmisiune convenţională).H. cât şi în persoana adversarului acestuia. Interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim (pretenţiile formulate se nasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege). 41 Cod procedură civilă:”Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. e. b. Potrivit art. Prin noţiunea de calitate juridică procesuală se înţelege atât îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie.. Tratat de drept procesual civil. Condiţiile pentru a sta în judecată 1 2 Ioan Leş. în calitate de părţi. în faza iniţială a procesului. 173 3 Ioan Leş. Editura All Beck. 1974. Editura All Beck. cât şi obligaţia unei alte persoane de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa2. care conferă cumpărătorului calitate procesuală pasivă.în temeiul legii (transmisiune legală). În cursul activităţii judiciare. p. Din definiţie rezultă că legitimarea procesuală poate fi activă şi pasivă. 79 D.

Tratat de procedură civilă. personal sau prin mandatari aleşi 1. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. vol. Bucureşti. Laura. I. Beck. I. Bucureşti. Tratat de procedură civilă. asistate sau autorizate.. vol.Persoanele care nu dispunde capacitate deplină de exerciţiu participă la activitatea judiciară numai dacă sunt reprezentate. Minorii sunt reprezentaţi prin părinţii lor. 149 109 . Porumb. I 6. I. iar în lipsa acestora prin tutore. Tratat de drept procesual civil. însă acele acte vor fi semnate şi de persoana. 138-141. Editura Servo-Sat. Capacitatea procesuală de exerciţiu a comerciantului persoană juridică este limitată. 2001 5. Persoana pusă sub interdicţie este reprezentată de tutorele desemnat de autoritatea competentă. Leş. care potrivit legii... îi întregeşte capacitatea 2. 2000. p. Partea care se găseşte în această situaţie îndeplineşte actele de procedură şi este citată personal în proces.N. Persoanele fizice lipsite total de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie). vol. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ioan. Editura Servo-Sat. Porumb. Condiţii pentru exercitarea acţiunii comerciale Pentru exercitarea acţiunii comerciale trebuie îndeplinită condiţia afirmării unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice care trebuie protejată prin intermediul instanţei judecătoreşti. 35 din Decretul nr. Deleanu. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Costin. Porumb. Bucureşti. Acţiunea în procesul civil. 152 2 Gh. Deleanu. participă la activitatea judiciară prin reprezentare. I.. În proces. de scopul pentru care a fost înfiinţată. 31/1954. Leş. Editura All Beck. 1983 3. D. Editura All Beck. M. p. În cazul persoanelor juridice. Minea. Iaşi. Editura Junimea. asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”. Radu. Autorizarea este necesară pentru îndeplinirea actelor de dispoziţie de către reprezentantţii persoanelor juridice.. 2000.S. Codul de procedură civilă comentate şi adnotat. 2001. potrivit art. care vor fi citaţi alături de minor şi vor semna alături de el toate actele adresate instanţei. Asistarea operează în cazul persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu deplină. minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie asistat de către ocrotitorii săi legali. conform principiului specialităţii. sunt actele persoanei juridice însăşi. Tratat de procedură civilă. Dicţionar de drept procesual civil. I. Bucureşti. Editura C. 2007 2. Autorizarea vizează împrejurarea în care reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane are nevoie pentru îndeplinirea unor acte de o autorizare specială dată de organul competent... vol. p. 1974 1 G. f. 136. p. I. prin organele sale. D. Bibliografie: 1. Ioan Leş.H. Laura Cetean-Voiculescu. M. acestea îşi exercită drepturile şi obligaţiile. Capacitatea de a sta în judecată sau capacitatea procesuală de exercuţiu este definită ca fiind aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a şi-l apăra în proces. I 4. actele juridice făcute de organele persoanei juridice. Radu.Potrivit art 42 Cod procedură civilă: “Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate.. vol. G.

în Revista de drept comercial. Asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . reprezintă mijloacele puse la dispoziţia reclamantului de bună credinţă. într-o anumită măsură. subiective. 10/2000. pe de altă parte. reguli speciale. Gh. afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător. în principal. dar sunt 1 Laura Cetean-Voiculescu. 27-57 3 Ioan Leş. de asemenea. nr. poprirea şi sechestrul judiciar . Beck. p.H. darea de cauţiune aste obligatorie. Sechestrul asigurător este măsura destinată să indisponibilizeze bunurile mobile şi imobile ale pârâtului. conformându-se dispoziţiunilor art. să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al treilea. dar Legea comercială şi procedura specială de soluţionare a litigiilor comerciale. prevede că “partea interesată în o cauză comercială va putea. Va putea. Procesele în materie comercială sunt cele rezultate din încălcarea drepturilor născute ca urmare a săvârşirii unor fapte de comerţ – obiective. 907. care exprimă particularitatea acţiunii comerciale.CAPITOLUL II ACŢIUNEA CIVILĂ ŞI LITIGIUL COMERCIAL Acţiunea comercială este mijlocul legal prin intermediul căruia se poate formula o cerere adresată instanţelor judecătoreşti. Tratat de procedură civilă. unilaterale sau mixte. 53 2 I. Acţiunea comercială. art. Legea generală în materia acţiunilor comerciale este Codul de procedură civilă. protestat de neplată”. 2007. de la care împrumută trăsături care pot fi considerate constante ale acţiunii civile. 614 şi următoarele din procedura civilă.au caracter accesoriu în raport cu acţiunea principală. în acest sens. acţiune comercială se particularizează şi. Bucureşti. deodată cu intentarea acţiunei. p. având calitatea de comercianţi1. 161 110 . Bucureşti. până la terminarea procesului. să ceară să pună sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său. Editura All Beck. 1 Cod comercial dispune: “Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune. 2001. Codul comercial. Editura C. cerere privitoare la fapte de comerţ între orice persoane. se detaşează de acţiunea civilă2. 908 alin. Buta. Acţiunea comercială este o formă specifică de exprimare a acţiunii civile. Deleanu. în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa3. Cererea de sechestru asigurător sau de poprire se formulează odată cu intentarea acţiunii În materie comercială. p. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. poate cuprinde derogări.sechestrul asigurător. după deosebirile mai jos enunţate. prin care se urmăreşte indisponibilizarea şi conservarea bunului care formează obiectul litigiului. conform art. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă”. art.

cu alte cuvinte.este orice litigiu derivat dintr-un contract comercial. Bucureşti. 72010 Cod procedură civilă. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”.sitpulate şi unele excepţii referitoare la existenţa unei cambii sau a unui efect de comerţ prestat de neplată. 26 111 . potrivit prevederilor art. mai mult. raportat la cea din dreptul comun: 1.. 9 Cod comercial: “Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ. în materie comercială capitalul este productiv. capitalurile sunt apte să producă beneficii din momentul posedării lor. Ediţia a II-a. 43 prevede: “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”. Bucureşti. Editura C. 3 Cod comercial este prevăzut expres că sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma. Plata dobânzii de la data la care datoria devine exigibilă se întemeiază pe principiul potrivit căruia. art. Beck. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. în materie comercială există o prezumţie de comercialitate a tuturor contractelor şi obligaţiunilor unui comerciant. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. conform art. există o prezumţie economică a productivităţii banilor. executarea sau desfiinţarea lui. inclusiv referitor la încheierea. precum şi litiile prevăzute de art.H. fie prin evaluare convenţională2. 4 Cod comercial. persoana fizică sau juridică. iar banii sunt “fructiferi”. În comerţ. care dispune: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. 5 lit. 2007. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România . De asemenea. j. 11 şi 13 din Decretul Lege nr. nu este nevoie de punerea în întârziere. iar evaluarea acestei productivităţi se face fie la nivelul dobânzii legale. ca şi alte raporturi juridice comerciale1. capital. nu poate fi considerată ca comerciant. emise în temeiul art. Regula specială a lipsei formalităţii de punere în întârziere a debitorului în materie comercială se justifică şi prin specificul comerţului. pentru care s-a înfiinţat acel sechestru. p. Necesitatea unei proceduri speciale în materie comercială Trasăturile specifice ale raporturilor obligaţionale comerciale care impun o procedură distinctă. Editura Lumina Lex. Neplata la 1 Laura Cetean-Voiculescu. 908 alin. p. În art. interese şi cheltuieli.de regulile de procedură arbitrală ale Camerei de Arbitraj Bucureşti. proprie. 70 2 I. In cazul raportului obligaţional comercial nu este necesară punerea în întârziere Codul comercial art. unde conexiunea şi celeritatea operaţiunilor comerciale. 3 Cod comercial. Litigiul comercial Definiţia dată litigiului comercial . 2000. Băcanu. Litigiul va fi comercial dacă priveşte fapte de comerţ definite de art. chiar dacă săvârşeşte fapte de comerţ obiective cu caracter izolat poate deveni parte într-un proces în materie comercială. precum şi apărarea creditorilor impun o respectare riguroasă a termenelor. Regimul juridic al dobânzilor. ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din această operaţiune”.

iar riscul insolvabilităţii unuia va fi suportat de codebitorii săi. Editura C. publicată în Monitorul Oficial nr.: când răspunderea ar aparţine necomercianţilor. este cel din prima zi lucrătoare a anului. 9/2000: “ Dobânda legală se stabileşte. care garantează o obligaţiune comercială. Nicolae. 42 Cod comercial: “În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte. el se foloseşte de bani. anatocismul este admis în anumite condiţii şi cumulul dobânzii cu despăgubirile este permis a. fiecare dintre aceştia garantând cu bunurile sale executarea de către ceilalţi a părţii ce le revine din întreaga datorie.H. 96-97 2 Pentru detalii a se vedea: M. p. 3. şi nu de creditor2. afară de stipulaţiune contrarie. încât îi priveşte. între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul. Excepţia de la regula solidarităţii codebitorilor este prevăzută de alin. 3 al art. 3 din OG nr. diminuat cu 20%. 1 Cod com. prezumţia se aplică şi în privinţa fidejusorului. 9/20003 “… sumele socotite în bani cu acest titlu. se va plăti dobânda legală. Regula stabilită de art. Dacă debitorul comercial nu plăteşte la scadenţă. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. chiar necomerciant. Celeritatea operaţiunilor comerciale reclamă înlăturarea formalităţilor de felul celei de punere în întârziere. 26/2000. 7 din Codul comercial. 42 alin. chiar dacă acesta este necomerciant. 2007. ponderată cu volumul tranzacţiilor. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. dar numai în cazul operaţiunilor care nu sunt fapte de comerţ în ceea ce-i priveşte. 6 din OG nr. Dobânda In cazul în care. Principiul comercial ocrotit prin acestă dispoziţie este cel al protecţiei creditorului. Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care. în materie comercială. la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului”. 362/2002 112 . Dobânda este definită în art.2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. Bucureşti. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs. nu sunt fapte de comerţ”.01. 12/1997.G nr. în Revista de drept comercial. Codebitorii comerciali răspund solidar Art. Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie. pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs. în funcţie de care se stabileşte dobânda legală. p. dar şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire. în cazul în care garantează o obligaţie comercială. având comerţul ca o profesiune obişnuită. In toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii. mai ales în condiţiile deprecierii monetare. sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ. la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. îmbogăţindu-se fără justă cauză de pe urma creditorului1. şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie. Beck. şi societăţile comerciale. a fost aprobată prin Legea nr. Aceeaşi presumpţiune există şi contra fidejusorului. 42 Cod com. Potrivit art.termen a unei obligaţii comerciale poate antrena efecte negative în lanţ. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. In materie comercială dobânda curge de drept. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale. este solidaritatea (dacă părţile nu au stipulat altfel). nr. 9/21. Regula specială a fost instituită în vederea protecţiei creditorilor şi asigurării securităţii operaţiunilor prin posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui codebitor. Cuantumul dobânzi este stabilit potrivit art. 2. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a 1 Laura Cetean-Voiculescu. datorită interdependenţei operaţiunilor comerciale. acesta poate urmări pe oricare dintre debitori. 112-124 3 O.

asociatul. 4. pentru detalii: T. 65 ali 2 din Legea nr. Anatocismul nu este permis în cazul contractului de cont curent şi atunci când legea dispune altfel. dobânda curge de drept”. 422. In relaţiile de comerţ exterior sau în alte relaţii economice internaţionale. afară de regulile speciale în materie de comerţ. Partea I.potrivit art. dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. de fidejusiune şi societate.dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat. Interdicţia acordării termenului de graţie în cazul obligaţiilor comerciale se explică prin faptul că executarea obligaţiei. 4 OG 9/2000) b. asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite. p. 2.României va fi publicat în Monitorul Oficial al României. nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată.dobânzile să fie datorate pe cel pe un an. prevede că: ”În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 12/1999. încheiată în acest sens. În materie comercială nu poate fi aplicat art. Drept comercial român. . 1088 Cod civil şi deci este admis cumulul dobânzilor cu depăgubirile. răspunde de suma datorată. c. 1088 Cod civil: “ La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare. 8 din ordonanţă.mandatarul care schimbă destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului. Universul Juridic. p. Schiau. Bucureşti. chiar penală. Cumulul dobânzii cu despăgubirile Potrivit art. Dobânzile nu se pot cumula cu dauneleinterese1. deoarece dobânzile sunt în realitate daune-interese de întârziere (daune moratorii). Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. 8 OG 9/2000): . în caz de dol sau fraudă (art. anatocismul fiind permis cu respectarea următoarelor condiţii (alin. . În mod excepţional. 2007. . Cărpenaru. cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor (art. este o condiţie esenţială pentru derularea în bune 1 St. 383 Cod comercial). afară de cazurile în care. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie Codul comercial art. 31/1990.în acţiunea de regres contra debitorului. prin grija Băncii Naţionale a României”. în Revista de drept comercial. Legea admite şi excepţii. după lege. 2 Legea nr. care se particularizează prin aceea că ele sunt anticipat evaluate de către legiuitor.2/2000 sunt stabilite condiţiile în care este permis anatocismul: Astfel. dobânda legală este de 6% pe an. atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină.dobânzile să fie scadente. 84 alin. (art. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. nr. 48-49 113 . Prin OG nr. I. deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice altă acţiune. D. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. . e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit. 1021 din Codul civil”. 1088 Cod civil: . potrivit art. . iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul. art. dobânzile se cumulează cu daunele interese în cazurile arătate de art. 31/1990). Prescure. fidejusorul beneficiază de cumulul dobânzilor şi al daunelor interese (art 1669 Cod civil).existenţa unei convenţii a părţilor. Anatocismul (capitalizarea dobânzilor) Anatocismul reprezintă o convenţie prin care părţile stipulează ca dobânda să se capitalizeze prin adăugarea la suma datorată şi prin producerea de dobândă în continuare. la termen. în afară de daune. 44.

la rândul său. Drept comercial român. Gerota. 121 4 D. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. transporturilor. 32-39 3 St. o are faţă de alţii. 41 Cod comercial. 7. Imprimeria Naţională. în contract să fie stipulat termenul de executare.condiţii a activităţii comerciale. putând duce la executări silite. după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii. Bucureşti. Bucureşti. Drept comercial român. dispune: “Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţară şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile. Gerota. afară numai dacă contractul poartă clauza "efectiv" sau o altă asemenea”. Cărpenaru.D. p. 1932. nr. Imprimeria Naţională. implicit. 1932. Necesitatea apărării creditorului şi a circulaţiei bunurilor cere ca obligaţia să se execute întocmai şi la termenul stipulat 1. Cărpenaru. Neefectuarea unei plăţi la termen poate avea repecusiuni asupra obligaţiei pe care creditorul. aplicarea procedurii insolvenţei2. Termenul de graţie. Georgescu. preţul poate fi stabilit şi în monedă străină. după cursul pieţei celei mai apropiate. 6. In raporturile comerciale. Bucureşti. De asemenea. D. 4/2001. 2007. 5. 44 Cod civil rezultă condiţiile în care operează interdicţia legală a acordării termenului de graţie: obligaţia debitorului trebuie să rezulte dintr-un contract sinalagmatic. p. teoria generală a obligaţiilor comerciale. plata va putea fi făcută în moneda ţării. p. Bucureşti. 2007. sau. (art. acordarea termenului de graţie ar duce la dezorganizarea activităţii comerciale. In materie comercială operează principiul libertăţii probaţiunii Specificul probelor în dreptul comercial este definit Potrivit art. 57 I. sau după orice fel de probă. 418 114 . obligaţia debitorului trebuie să aibă caracter comercial3. cu martori. pot fi utilizate ca mijloace de plată şi efecte de comerţ. iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb. Din prevederile art. art. Drept comercial român. Deleanu. cursul schimbului. în lipsă. mărfurilor. după acelea ale locului celui mai apropiat. D. navlului. el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat. are drept corolar libertatea probei în litigiile comerciale. pentru a consolida creditul comercial. 157-158 5 St. Instrumentul probatoriu al unui drept comercial trebuie: să facă deplină credinţă. 1191 din codul civil. în materie comercială.D. p. 40 Cod comercial) Regulile speciale privind determinarea preţului asigură criterii pentru soluţionarea litigiilor şi. pentru a asigura securitatea în justiţie a cauzelor comerciale4. al primelor de asigurare. teoria generală a obligaţiilor comerciale. prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă” Libertatea contractuală este principiul fundamental al obligaţiilor comerciale.L. Editura Lumina Lex. 424. p. Universul Juridic. Bucureşti. 46 Cod comercial “Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte registrele părţilor. Universul Juridic. Reguli speciale instituite de lege privind preţul în obligaţiile comerciale Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor. proba să fie uşor de administrat. p. Nu este permis retractul litigios 1 2 I. facilitează circulaţia mărfurilor5. 1994. În contractele comerciale. Pentru detalii: D. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. înRevista de drept comercial. să fie uşor de confecţionat pentru a nu stânjeni celeritatea în circulaţia bunurilor comerciale. de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. al efectelor publice şi al titlurilor industriei.

care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului. Bucureşti. Prescure. D. 2000 2. nr. în Revista de drept comercial. Legea comercială a instituit reguli speciale pentru determinarea locului executării obligaţiilor comerciale Articolul 59 Cod comercial. Acţiunea comercială. 1932 8. 2001 9. Ioan. St. 12/1999 115 . Deleanu. M.L. nr. Deleanu.. Buta.. Drept comercial român. I.. Bucureşti. Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită. prevede: “Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract. atunci predarea se va face în acel loc”. Drept comercial român.. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 1402. I. Laura Cetean-Voiculescu. T. Actualizarea pretenţiilor şi evaluarea daunelor în materie comercială. 1994 7. Discuţii în legătură cu răspunderea solidară în materia obligaţiilor comerciale. nr. Bucureşti. Bibliografie: 1. Universul Juridic. Tratat de procedură civilă. Bucureşti. în Revista de drept comercial. Gh.. Georgescu.. 12/1997 10. 2007 4. Schiau. sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei. I. la formarea contractului. În lipsa de o clauză expresă.H. Editura All Beck. 10/2000 5. în Revista de drept comercial.. I. 45 Cod comercial “Contractul litigios prevăzut de art. Regimul juridic al dobânzilor. în Revista de drept comercial. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat..Retractul litigios este o măsură de protecţie a debitorului împotriva actelor de speculaţie ale cumpărătorilor de drepturi litigioase. ori din intenţiunea părţilor contractante. Nicolae. Ediţia a II-a. Editura Lumina Lex. Bucureşti. D. sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. Leş. 4/2001 6. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial” 8. 2007 3. Beck.. Imprimeria Naţională.D.. nr. contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial. Bucureşti. Băcanu. Termenul de graţie. Editura C. Teoria generală a obligaţiilor comerciale. Potrivit art. I... Editura Lumina Lex. Laura. Cărpenaru. Gerota.

prin intermediul căreia aceştia îşi pot recupera creanţele băneşti lichide. mult mai rapid decât înainte. B. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. 3/2003. 1/2002. Procedura specială a somaţiei de plată. pentru explicaţii şi lămuriri. dimensiune esenţială a oricărei economii funcţionale. 5/2002. iar unii autorii susţin că faza soluţionării cererii de către tribunalul. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. Somaţia de plată Creditorii au la dispoziţie o procedură judiciară mult simplificată. 1 2 OG nr. 5/20011 s-a urmărit imprimarea unei dinamici pozitive circuitului economic al banilor. p. Nicolae. judecătorul citează părţile. p. S. Deleanu. 4. p. . In cadrul procedurii necontencioase. 295/2002. iar faza soluţionării cererii în anulare a ordonanţei de somare are caracter contencios3. Petre. 170-171. p. există autorii care susţin caracterul contencios2 al procedurii somaţiei de plată. nr. In doctrină. Papadopol. 5/2001 modificată prin Legea nr. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. Acţiuni privitoare la fondul de comerţ ??????????????? 2.este o procedură facultativă ( nu exclude utilizarea acţiunilor de drept comun pentru valorificarea creanţelor şi obţinerea titlului executoriu). nr. D.este o procedură necontencioasă. în Dreptul nr. precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.CAPITOLUL III TIPURI DE ACŢIUNI COMERCIALE Acţiunea comercială În funcţie de domeniul sau instituţia de drept comercial din care fac parte.R. în Dreptul. Onica-Jarka. 10 3 I. B. Prin OG nr. are caracter necontencios. Leaua. putem vorbi despre: 1. certe şi exigibile. 9/2002. Acţiuni în unele proceduri speciale a. respectiv tribunalul comercial. 90-107 116 . în Dreptul nr. Procedura somaţiei de plată în P. 195/2004 C. Caracterele procedurii somaţiei de plată: . Acţiuni pentru aplicarea unor măsuri asigurătorii ????????????????????? b. majoritatea autorilor susţin opinia caracterului necontencios.

. lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani. p.temeiul de drept al obligaţiei de pltă să fie de natură contractuală . Timişoara. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi admisă procedura somaţiei de plată: Potrivit art. 1 Dec nr. la cererea creditorului. Cererea de emitere a unei ordonanţe care să conţină o somaţie de plată se adresează preşedintelui instanţei de la domiciliul debitorului persoană fizică sau sediul debitorului persoană juridică. precum şi dobânzile. fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă.să nu existe hotărâre judecătorească de respingere a acţiunii creditorului privind valorificarea creanţei băneşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 233/7. Obiectul cererii îl formează suma ce reprezintă obligaţia principală a debitorului. .creanţele să reprezinte obligaţii de plată a unei sume de bani. adm. fie emanând de la debitor.creditorul – persoană fizică sau persoană juridică – să dispună de o creanţă certă (existenţa rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte.în contractul care constată obligaţia de plată a sumei de bani să nu existe clauze compromisorii. lichidă (câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice. chiar neautentice. deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor).2002. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii care se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective. 1 din OG nr. Pe parcursul desfăşurării procedurii: . Editura C. Beck. asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut.sumele de bani datorate trebuie să rezulte dintr-un înscris. regulament sau altui înscris.înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. Competenţa materială să judece o astfel de cerere o are instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe.dreptul la acţiune să nu fie prescris. majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective”. p. lucrări sau orice alte prestaţii.com. C. 5/2001 “ Procedura somaţiei de plată se desfăşoară. Bucureşti. care constituie titlu executoriu. fie recunoscute de dânsul. . .A. dacă s-ar judeca conform procedurii de drept comun. emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul).1 . precum şi dobânzile. 178-179 2 Laura Cetean-Voiculescu. publicată în Revista de drept comercial nr.. întrucât puterea de lucru judecat se impune şi în cadrul procedurii somaţiei de plată. lucrări sau orice alte prestaţii.cont. 2007. derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite. .este o procedură specială.03. s. judecătorul închide dosarul şi pronunţă o încheiere irevocabilă.să nu existe hotărâre judecătorească de obligare a debitorului la plata creanţei2. chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală) şi exigibilă (creanţă cu scadenţa împlinită. regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Suma ce reprezintă obligaţia prevazută de lege. . . ori determinate potrivit unui statut.Dacă creditorul primeşte plata datoriei ori se declară că este mulţumit cu întelegerea asupra plătii. însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii. fie contract încheiat între părţi. 114 117 . 9/2002.H..

potrivit convenţiei părţilor1.. 2005. Acţiuni derivate din procedura arbitrajului comercial Arbitrajul comercial reglementat în Codul de procedură civilă. precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte. În această situaţie debitorul nemultumit poate introduce o acţiune în anulare a ordonanţei (acţiune specifică procedurii somaţiei de plată. Totodată titlul. dar numai în cazul în care nu a formulat cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. In România. învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. în afara de cele referitoare la drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţii (litigiile privind statutul persoanelor. sau litigiile privind lichidarea judiciară). judecătorul anulează ordonanţa iniţială şi pronunţă o hotărâre irevocabilă.. Drept procesual civil. potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă. o astfel de ordonanţă irevocabilă va fi investită cu formulă executorie. referitor la organizarea arbitrajului părţile pot alege între arbitrajul ocaziţional ( când părţile dispun de libertatea deplină de a-l organiza şi de a-i stabili procedura potrivit înţelegerii dintre ele. Editura Universul juridic. La cererea creditorului.civ. Arbitrajul va avea aceeaşi natură şi când este organizat de către un terţ. 10 din OG nr. Dacă acţiunea în anulare este admisă. Dacă acţiunea în anulare este respinsă. Despre arbitraj.Dacă se consideră că nu îndeplineşte condiţiile cerute de această procedură. care se eliberează creditorului. 5/2001. emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor. c. precum şi termenul de plată (între 10 şi 30 de zile. uneia sau mai multor persoane. 340 şi art. creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Există. prin convenţia arbitrală. litigiul soluţionându-se după regulile stabilite de această instituţie.civ: “Arbitrajul poate fi încredinţat. judecatorul respinge cererea creditorului şi emite o ordonanţă irevocabilă. în copie. două modalităţi prin care ordonanţa iniţială să rămână irevocabilă: fie debitorul nu a apelat la acţiunea în anulare în termenul legal de 10 zile.Dacă se constată existenţa unei datorii. p. cel interesat poate face contestaţie la executare. In acest caz. II. dar acţiunea i-a fost respinsă. Arbitrul unic sau. Astfel investită. după caz. 341 Cod proc. Bucureşti. ordonanţa constituie titlu executoriu. care au rolul 1 M. cât şi prin instanţa competentă să o judece . se comunica şi debitorului. vol. specificul constă în faptul că îşi încetează activitatea odată cu pronunţarea sentinţei sau cu expirarea termenului arbitrajului) şi arbitrajul instituţional (când părţile încredinţează organizarea arbitrajului unei instituţii specializate. este o formă de justiţie privată.instanţa căreia i-ar reveni cauza respectivă în fond. derogatorie de la căile de atac de drept comun atât prin termenul în care poate fi introdusă -10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanţei. . 340 Cod proc. Cartea a IV-a. conflictele colective de muncă. dacă părtile nu se înţeleg altfel). fie a acţionat în acest sens. Tăbârcă. 313 118 . Persoanele care dispunde capacitate de exerciţiu pot conveni să soluţioneze litigiile patrimoniale dintre ele. în sensul dispoziţiilor de faţă. pentru arbitrajul ocaziţional. pe calea arbitrajului. Regula generală este prevăzută în art. Potrivit art. arbitrajul instituţional beneficiază de structuri permanente. ordonanţa iniţială devine irevocabilă prin hotărâre judecătorească. arbitrii învestiţi constituie. litigiile referitoare la lucrurile care nu sunt în comerţ. tribunalul arbitral”. potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila. Potrivit art. judecătorul admite în tot sau în parte cererea creditorului. Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu.

să asigure constituirea tribunalului arbitral, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Avantajele arbitrajului - judecarea mai rapidă, mai puţin formală, mai suplă – fac din acesta o modalitate privilegiată de soluţionare a litigiilor. Avantajul major al arbitrajului îl constituie confidenţialitatea1, reglementată în art. 353 lit. c, Cod procedură civilă, care se impune ca o regulă fundamentală opusă publicităţii proprii procesului judiciar care se poate constitui uneori ca o gravă sancţiune comercială cu caracter destabilizator pentru părţi. Convenţia arbitrală reprezintă un contract bilateral, consensual şi comutativ; este un act de dispoziţie (pentru că părţile renunţă la garanţiile specifice justiţiei de stat, iar pe de altă parte se obligă să execute o sentinţă arbitrală, ce poate impune plata unei sume de bani sau transferul proprietăţii asupra unui bun). Potrivit art. 343 Cod proc.civ. , convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis. Forma depinde de momentul în care intervine acordul de voinţă (înainte de naşterea litigiului sau după). - clauza compromisorie. Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă. - Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Dacă în contractul principal părţile au inserat clauze compromisorii sau au realizat o înţelegere de sine stătătoare, în forma compromisului, litigiul comercial în cauză va fi soluţionat pe calea arbitrajului, competenţa instanţelor judecătoreşti fiind exclusă. Cu toate acestea instanţa va reţine spre soluţionare procesul: dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală; dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate sau inoperantă; dacă tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenţie arbitrală. În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (art. 3434 Cod proc.civ.) Efectele convenţiei arbitrale se produc numai între cei care au încheiat-o sau au semnat-o – în urma clauzei compromisorii – ea nu poate fi opusă terţilor chiar dacă aceştia sunt în contractul principal. Pentru atragerea terţilor în cadrul procedurii arbitrale, sub forma intervenţiei voluntare sau forţate, trebuie ca terţul să fie şi el parte în convenţia arbitrală, sau ulterior declanşării litigiului arbitral părţile iniţiale şi terţul să încheie un compromis în acest sens. Efectele de natură procedurală se referă la excluderea competenţelor instanţelor judecătoreşti pentru litigiul în cauză şi instituirea competenţei arbitrilor de a soluţiona litigiul. Instanţele judecătoreşti au competenţa de a rezolva trei categorii de cereri: cele privind soluţionarea incidentelor privind organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; cererile de anulare a unei hotărâri arbitrale; cererile de investire cu formulă executorie a hotărârilor arbitrale. Potrivit art. 342 Cod proc.civ: “ Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea

1

O. Calmuschi, R. Munteanu, Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor, în Registrul de Drept Privat nr. 2/2002, p. 17

119

arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”. Sentinţa arbitrală se comunică părţilor în termen de o lună de la data pronunţării, are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. Desfiinţarea sentinţei arbitrale se poate obţine numai prin acţiune în anulare (numai pentru motivele prevăzute în art. 364 Cod proc.civ.), care poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării şi este de competenţa instanţei judecătoreşti imediat superioare celei ce ar fi competentă dacă nu s-ar fi încheiat convenţia arbitrală. Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs. Acţiunea în anulare are o natură juridică controversată, fiind calificată drept recurs, cale de atac extraordinară, acţiune principală de control judecătoresc, cale de atac specială1, până la a o considera o formă de control judecătoresc ce se realizează pe cale de acţiune, opinie împărtăşită şi de noi. d. Acţiuni privitoare la procedura insolvenţei Procedura insolvenţei este o procedură specială căreia îi vor fi aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Art. 1 din Legea nr. 85/2006 precizează sfera persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care pot intra sub incidenţa acestei legi, iar procedura insolvenţei a fost defalcată în două categorii2: - procedura generală: se aplică societăţilor comerciale, societăţilor cooperative, organizaţiilor cooperatiste, societăţilor agricole, grupurilor de interes economic, oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice; - procedura simplificată: se aplică comercianţilor, persoane fizice, acţionând individual; asociaţiilor familiale; comercianţilor enumeraţi la alin. 1 în anumite condiţii; debitorilor care fac parte din categoriile prevăzute la alin. 1 în anumite condiţii; societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive şi debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară. Este considerată procedură specială deoarece: - organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul (art. 5 din Legea nr. 85/2006); - procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 sunt de competenţa tribunalului, respectiv a tribunalului comercial specializat, în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului şi sunt exercitate de judecătorul-sindic; - hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006); - judecătorului-sindic care a pronunţat o hotărâre într-o etapă a procedurii insolvenţei, nu-i sunt aplicabile prevederile art. 23 şi art. 24 Cod de procedură civilă privind incompatibilitatea şi abţinerea.
1

V.M Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997, p. 612; Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului, în Revista de drept comercial, nr. 12/2002; Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. 1/2002, p. 76-83; Ioan Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 256-258; E. Oripencu, M. Cozmanciuc, Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 9/1995, p. 15 2 Laura Cetean-Voiculescu, Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 126-127

120

În cadrul procedurii insolvenţei pot fi exercitate următoarele acţiuni şi cereri: - cererile introductive pentru începerea procedurii, sunt formulate de către creditor, debitor sau de către orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege – art. 26 alin. 1 Legea nr. 85/2006; - contestaţiile debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii (art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006) - opoziţiile creditorilor la deschiderea procedurii; - cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; - cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă; - acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; - contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; - cererile administratorului judiciar, prevăzută în art. 105 Legea nr. 85/2006: “ Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele. Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere”. e. Ordonanţa preşedinţială Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. În materie comercială, ordonanţa preşedinţială poate constitui un mijloc procedural deosebit de util pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru luarea oricăror măsuri ce reclamă o intervenţie promptă a justiţiei1. Folosirea ordonanţei preşedinţiale în litigiile comerciale este supusă condiţiilor privind urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei, vremelnicia măsurii luate. Ordonanţa preşedinţială nu poate fi folosită: - pentru evacuarea dintr-un spaţiu comercial când părţile îşi dispută chiar dreptul de proprietate asupra acestuia2; - pentru încetarea calităţii de administrator prin modalitatea de revocare; - pentru excluderea unui asociat din societate; - asupra valabilităţii unui contract de credit sau a unui contract de garanţie, prin radierea lui din cartea funciară3; - pentru înregistrarea în registrul de acţiuni a emitentului uneri cesiuni 4. Legea nr. 31/1990 prevede în art. 133 alin. 1: “O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”, prin lege specială se face trimitere expresă la posibilitatea folosirii ordonanţei preşedinţiale. 3. Acţiuni privitoare la societăţile comerciale
1 2

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 C.S.J., s. com., dec. nr. 147/1996, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1996, p. 319 3 Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 719 4 C.S.J., s.com., dec. Nr. 815/1995, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 1995, p. 376

121

din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii. .recursul declarat împotriva încheierilor judecătorului delegat referitoare la înmatriculare sau la oricare înregistrări în registrul comerţului. . vor putea fi invocate în cadrul unei acţiuni în regularizare. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. primii administratori sau. Editura C.acţiunea în declararea nulităţii societăţii înmatriculate în registrul comerţului Potrivit art. i-a pus în întârziere. aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris. Dacă societatea nu se conformează. oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării. judecătorul delegat. dacă este cazul. 31/1990. 5/2005. nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică. va respinge. 46 LSC: Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. obiectul său de activitate. . Acţiuni referitoare la constituirea societăţilor comerciale1 (acţiunile se referă la cererile de regularizare a societăţilor comerciale în cazul încălcării condiţiilor de fond sau de formă pentru constituirea societăţilor). Bucureşti. . . potrivit legii. toţi fondatorii au fost. 56 Legea nr. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire (art. p. după ce.H. p. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. să le regularizeze. 130-133 2 C. 2007. primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. subscris şi vărsat.cererea de înmatriculare a societăţilor comerciale în registrul comerţului Articolul 36 din LSC prevede: În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii. prin notificare sau scrisoare recomandată. în Dreptul nr. Leaua. incapabili. 47 LSC). motivat. fie că nu atrag această sancţiune. cererea de înmatriculare. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. la data constituirii societăţii. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii.acţiunea în regularizare a neregularităţilor existente înainte de constituirea societăţii comerciale Potrivit art. s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.acţiunea în regularizare a neregularităţilor constatate după înmatriculare Legea nr. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi. În doctrină2. 31/1990.cererea de înmatriculare a societăţii în registrul comerţului În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal. în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. fondatorii. prin încheiere. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii. Ei răspund în mod 1 Laura Cetean-Voiculescu. . se susţine că neregularităţile.a. prevăzut de lege. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii. art. 48 dispune: “În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. 76-84 122 . Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. Beck. obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. fie că atrag nulitatea societăţii. societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor.

31/1990. Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac. se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. prin încheiere. b. c. 2 LSC. . 227 lit. 138. 119 alin. sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului. Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai în condiţiile prevăzute de art. . cu scrisoare recomandată. 83-102. preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului. Beck.acţiunea în excludere a asociatului. pentru motive temeinice. 222 LSC. Controlul legalităţii actelor sau faptelor care. soluţionarea aparţine instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris şi adunarea generală nu hotărăşte reîntregirea capitalului sau reducerea lui la valoarea rămasă.cererea de efectuare a consultării asociaţilor privind prelungirea duratei societăţii. ataşându-se recipisa la dosar. c. Judecătorul delegat va putea dispune.acţiunea în declararea nulităţii prospectului de emisiune (art. . efectuarea unei expertize. efectuarea consultării. poate dispune. 2007. 1 C. la cererea oricăruia dintre asociaţi. ori în condiţiile Codului de procedură civilă. 37 LSC) Cererile şi căile de atac sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Acţiunile ce pot fi exercitate cu privire la dizolvare1 sunt: .acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care directoratul constată că. Acţiuni privind modificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale Acţiunile ce pot fi exercitate sunt: . b.cererea de înregistrare în registrul comerţului a actului modificator. 212 LSC). e. La începutul fiecărui an judecătoresc. f.opoziţiile.acţiunea în declararea nulităţii societăţii comerciale. Bucureşti. în cazul în care durata societăţii a expirat.H. 31/1990. fără ca asociaţii să decidă prelungirea duratei acesteia. Leaua. Documentele care trebuie anexate cererii. de către oficiul registrului comerţului. .acţiunea în încuviinţarea retragerii din societate. în urma unor pierderi. în cazurile prevăzute de art. . prin poştă. 2/2003. potrivit legii. p. 56 Legea nr. în contul părţilor. 36 alin. 229 din Legea nr. 31/1990. pe lângă acţiunea în excludere. prin încheiere motivată. Editura C. tribunalul de la sediul societăţii. . precum şi administrarea altor dovezi. 228 şi art.recursul îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în urma opoziţiilor. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. 1 din Legea nr. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. . conform art.acţiunea în dizolvarea societăţii pentru cazul imposibilităţii realizării obiectului de activitate sau realizarea obeictului de activitate stabilit.acţiunea în constatarea dizolvării societăţii. . 228 lit. 31/1990. Acţiuni privind dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale Dizolvarea societăţiilor se dispune direct de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de art. în Dreptul nr. coroborat cu art 153 24 alin. . 1.solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii. Laura Cetean-Voiculescu. 3 din Legea nr.143 123 . în condiţiile art. poate fi introdusă şi acţiunea în stabilirea drepturilor asociatului exclus. .(art.acţiunea în dizolvarea societăţii la cererea oricărui asociat. p. g. Dacă asociaţii nu sunt consultaţi în legătură cu eventuala prelungire a duratei societăţii. sunt prevăzute în art. art.

cererea de retragere a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate. . datorită acestor cauze. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. . precum şi cererea de radiere a acelei menţiuni. .acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. excluderea. 1 Legea nr.. .cererea de înscrierea menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. . 10 alin.acţiunea în faliment a societăţii comerciale. . . 2007. Acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor şi ale acestora împotriva societăţii 1. când. societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni prin falimentul.acţiunea în anularea hotărârii asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale. incapacitatea. p. 132 din Legea nr. d.cererea de radiere ( a societăţii comerciale în urma dizolvării şi a unor înregistrări) din registrul comerţului. Editura C.cererea de anulare sau de modificare a titlului în baza căruia s-a făcut o menţiune în registrul comerţului. încheierile acestuia au natura juridică de hotărâri judecătoreşti. Acţiuni privind hotărârile Adunării Generale a Asociaţilor .acţiunea în nulitate a hotărârilor adunării generale pentru cazurile în care se invocă motive de nulitate absolută. în condiţiile art. formulată de către persoana fizică sau persoana juridică prejudiciată prin înmatricularea sau menţiunea în registrul comerţului. . Acţiuni privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului Caracteristica acţiunilor privind activitatea Oficiului Registrului Comerţului constă în faptul că sunt în competenţa judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului.acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care mumărul acţionarilor scade sub minumul legal.recursurile declarate de persoanele nemulţumite împotriva rezoluţiilor sau încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului. 31/1990 prevede unele norme procedurale referitoare la această acţiune. . .opoziţia la hotărârea asociaţilor de dizolvare a societăţii comerciale.acţiunea în dizolvarea societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată. Bucureşti. retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi. Beck. .acţiunea în dizolvarea societăţii pe acţiuni în cazul în care capitalul social se reduce sub minimul legal. Deşi atribuţiile judecătorului delegat au dublu caracter: litigios şi administrativ. Art. .opoziţia la hotărârea asociaţilor de revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale. e. la mutarea sediului sau la forma societăţii1. Acţiunile şi cererile din această categorie sunt: . acţiuni ale societăţii împotriva administratorilor 1 Laura Cetean-Voiculescu.cererea de înmatriculare în registrul comerţului. 31/1990. 148-149 124 . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. f.H.

acţiunea în restituirea beneficiilor şi acţiunea în despăgubiri pentru daunele cauzate de asociatul care a întrebuinţat capitalul.acţiunea în pretenţii pentru beneficiile rezultate din operaţiunea (când administratorul şia substituit o altă persoană pentru a administra societatea.răspunderea delictuală este atrasă de săvârşirea unor fapte ilicite producătoare de pagube. interese contrare acelora ale societăţii. V. are. Editura Curierul Judiciar. . . într-o operaţiune determinată. Tiparul Românesc. . 79 Legea nr. Gălăşescu Pyk. Editura Continental. . . Creditorul cambial care doreşte să-şi realizeze creanţa are la dispoziţie: procedura unui proces cambial şi o procedură specială execuţională întemeiată pe ideea că titlul cambial este un titlu executor.. Bucureşti. Luha. pe cont propriu sau al altei persoane.cereri de investire cu formulă executorie. nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune.acţiunea în daune pentru cazul în care au fost revocaţi. p. din funcţia de administratori g. Cristoforeanu. . Acţiuni în materia efectelor de comerţ Principalele categorii de cereri: . Alba Iulia.acţiunea în revendicare cambială. D. amortizarea cambiei1). nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art. pe cont propriu sau pe contul altuia. 112 125 . sustras sau distrus ( acţiune numită în doctrină. dacă. fără a-i anunţa în prealabil pe ceilalţi administratori. fără a avea în mod expres această facultate. 1936. acţiuni ale administratorilor împotriva societăţii . membri ai comitetului de direcţie sau directori ai unei societăţi pe acţiuni. 31/1990). Drept comercial. fără consimţământul scris la celorlalţi asociaţi ai societăţii în nume colectiv. 1947.răspunderea contractuală este atrasă de neexecutarea sau neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate prin contracte. cenzori sau asociaţi cu răspundere limitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect. Acţiuni în răspundere contractuală sau delictuală . p.acţiunea în revocare însoţită de răspunderea pentru daune a administratorilor care sunt concomitent şi fără autorizarea consiliului de administraţie. 1998. şi pe de altă parte. membri în comitetul de direcţie. ori exercită acelaşi comerţ sau altul concurent. 4.acţiunea în răspundere pentru cazul în care un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni care depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care-l exercită societatea. Bucureşti. Acţiunile societăţii împotriva asociaţilor şi ale asociaţilor împotriva societăţii .acţiunea în daune ce aparţine societăţii împotriva asociatului care.acţiunea pentru anularea titlului pierdut. fără votul său. Cambia şi biletul la ordin. bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane. Tratat de drept cambial. . 5. pe nedrept. administratori.opoziţia. p. 2. Asociatul care contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii. Bunurile. vol. 622-690.acţiunea în răspundere împotriva comanditarului care a încheiat operaţiuni în contul societăţii fără a avea o procură specială dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. 1 E. II. II. 455-476. . vol.

Acţiuni din domeniul bancar Codul comercial. Bucureşti. nr. Procedura somaţiei de plată în P. Acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului.11 consideră ca fapte de comerţ obiective. Editura Naţional. R. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. în Revista de drept comercial. 6/2003. 2 din Legea nr. menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal. art. vol. Laura.M. 1 Bercea.H. 2. Beck.. în Revista de drept comercial. O. 7. L. E. Editura Curierul Judiciar. 21/1996. Editura C.. va interveni procedura executării silite prin intermediul unui executor bancar. de execuţie a lucrărilor. Acţiuni rezultate din fapte de concurenţă neloială Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă. Bucureşti. în Registrul de Drept Privat nr.M. vol. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 6. potrivit uzanţelor cinstite. o măsură necesară a fost cea referitoare la protecţia. 1936 Deleanu. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.. 7. Banca este un comerciant şi încheie acte juridice şi operaţiuni comerciale.H.. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile asumate prin încheierea contractului de credit cu o bancă. dreptul comercianţilor care speculează asupra monedei şi creditului2. 8. 1997 Ciobanu. nr. V. în Revista de drept comercial. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. V. iar litigiile apărute sunt guvernate de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la soluţionarea acestor litigii1. art. 1). Fundamentul competiţiei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor. cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. nr. ca fiind un drept profesional. Munteanu. în vederea promovării intereselor consumatorilor. acesta va solicita judecătoriei încuviinţarea executării silite a debitorului în temeiul contractului de credit sau a contractului de garanţie imobiliară încheiat cu banca. 1/2002 Cristoforeanu.. 4. nr. 5/2002 Laura Cetean-Voiculescu. 3 pct. I. p. operaţiunile de bancă şi schimb. Bucureşti. Beck. 5. Tratat de drept cambial. (art. Despre natura juridică a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale în Dreptul nr. 130-136 126 . Editura C. Constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor. II.M. 11/1991). V.. în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului. Statutul dreptului bancar. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări legale recente asupra arbitrajului. Bercea. 2007. p. Bucureşti. Statutul dreptului bancar. 3. (Legea nr. Bibliografie: 1..6. 2/2002 Cetean-Voiculescu.R. Dreptul bancar este definit în doctrină. 11/1991) In vederea aderării României la Uniunea Europeană. 6/2003 Calmuschi. (art. 2007 Ciobanu. II. 7 din Legea nr... 169 2 L. 12/2002 Ciobanu.

9. 295/2002. Procedura somaţiei de plată în lumina OG nr. Editura Continental. Tratat de drept procesual civil.. 2001 Leş. 14. nr.. 21. B.. Aspecte noi în legătură cu procedura somaţiei de plată din perspectiva modificărilor survenite cu privire la această cale de satisfacere a creanţelor. 815/1995..S.. Petre. 2001 Nicolae. 2005. dec. D. 22. 2/2003 Luha.com. Bucureşti. S. 19. 16.. 9/1995 Papadopol. 18. II. s. Procedura specială a somaţiei de plată.. în Dreptul nr. Culegere de decizii pe anul 1995 127 . Nr. Alba Iulia. Drept procesual civil.. II. Drept comercial. nr.com. C. s. Cozmanciuc. E.. în Dreptul nr.. 17. V. vol... Timişoara. în Dreptul nr. 15. 1/2002 Leaua. 3/2003 Tăbârcă. adm. Ioan. Tiparul Românesc.cont. s. 1998 Leş.. în Buletinul Jurisprudenţei. com.S. 9/2002 C.. în Dreptul.. dec. Onica-Jarka. Editura Universul juridic. Bucureşti. 5/2005 Leaua. în Buletinul Jurisprudenţei. Acţiunea în regularizarea societăţii comerciale. 233/7. 20. M.. Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale. în Dreptul nr. Comentariile Codului de procedură civilă. C. Bucureşti. vol. C. Editura All Beck. 13. C. în Dreptul nr. 9/2002 Oripencu. Bunurile. publicată în Revista de drept comercial nr. Editura All Beck. D.03. 5/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. vol. Ioan.2002. Dizolvarea societăţilor comerciale – unele probleme procedurale. 1947 Leaua. II Dec nr. 11.J. M. 10.A..J. 12. Gălăşescu Pyk. Culegere de decizii pe anul 1996 C.. B. Bucureşti. 147/1996. Cambia şi biletul la ordin..

Bucureşti. p. Editura All Beck. 1 2 Ioan Leş.CAPITOLUL IV COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR COMERCIALE Competenţa desemnează capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţiona anumite cereri sau litigii.Competenţa organelor Curţii de Conturi în materie comercială După adoptarea OUG nr. numai de a exercita funcţia de control financiar asupra statului şi unităţilor administrativ teritoriale. Editura C. Curtea de Conturi nu mai are competenţa de a soluţiona litigiile comerciale. de asemenea. Beck. Cazurile şi condiţiile în care un organ judiciar are îndreptăţirea legală de a soluţiona o anumită cauză se determină prin intermediul regulilor de competenţă.H. în momentul înserării în contract a clauzei compromisorii sau în momentul încheierii compromisului2. în calitate de persoane juridice de drept public. p. Bucureşti. acestea sunt stabilite în primele articole ale Codului de procedură civilă. precum şi asupra modului în care se asigură respectarea clauzelor contractuale stabilite pri contractele de privatizare. Datorită importanţei acordate determinării regulilor de competenţă. 176 128 . Tratar de drept procesual civil. exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare prevăzute de lege. Formele de competenţă: a.Competenţa organelor arbitrale în materie comercială Arbitrajul comercial reprezintă instituţia juridică reglementată pentru soluţionarea unor litigii comerciale născute sau care se vor naşte din acte. 166 Laura Cetean-Voiculescu. 2001. între persoane fizice şi persoane juridice care au calitatea de comercianţi. . . Competenţa generală desemnează instituţia procesuală prin intermeniul căreia se delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti de atribuţiile altor autorităţi statale sau nestatale1. 2007. 117/2003. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. fapte sau operaţiuni comerciale.

civ. Bucureşti. cauze de contencios administrativ şi fiscal. Atribuţiile Consiliului Concurenţei sunt cele stabilite prin art. 21/1996. sfera de activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul nostru judiciar2. judecătorii”. Efectele înfiinţări tribunalelor comerciale specializate constau în aceea că: . Bucureşti. Competenţa materială (de atribuţiune) a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Competenţa materială sau de atribuţiune este forma competenţei prin care se delimitează. legea prvede înfiinţarea tribunalelor specializate pentru cauzele comerciale. 179 2 129 . este unică.se realizează transferul efectiv de dosare de la tribunalul de drept comun la tribunalul comercial specializat. Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.Competenţa Consiliului Concurenţei în materie comercială Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei. .Competenţa materială (de atribuţiune) a judecătoriei în materie comercială Art. art. Criteriul de delimitare a competenţei instanţelor judecătoreşti faţă de competenţa organelor arbitrale îl constituie existenţa convenţiei arbitrale. 1 Cod proc. 1 alin. Consiliul Concurenţei îndeplineşte o funcţie corectivă privind restabilirea şi menţinerea unui mediu competitiv normal şi o funcţie prevenitvă de monitorizare a piueţelor în scopul protejării şi stimulării concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal. dar nu şi litigiile care au obiect neevaluabil în bani. Excepţii de la această regulă sunt prevăzute în legi speciale (astfel Legea nr. tribunale. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Legea nr. însă reiese din art. înfiinţat prin Legea nr. 2 pct. prevede: “Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. în afară de cele date în competenţa judecătoriei sau de cele date de legi speciale în competenţa altor instanţe. judecătoria este competentă în privinţa investirii cu formulă executorie a biletului la 1 Ioan Leş. prevede: Judecătoriile judecă: în primă instanţă. Competenţa judecătoriei în materie comercială nu este prevăzută de art. . care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor legii. cu personalitate juridică. Editura All Beck. 2001. Tratar de drept procesual civil. 2001. 167 Ioan Leş. imparţială şi egală pentru toţi. în vederea promovării intereselor consumatorilor. cauzele cu minori şi de familie. p.civ. Judecătoria este competentă să judece litigiile comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100. Editura All Beck. p. toate procesele şi cererile.noua instanţă are competenţa să soluţioneze litigiile comerciale. 61 alin. instanţe militare. . 2.La procedura arbitrajului comercial se recurge frecvent în litigiile comerciale şi în special în litigiile de comerţ internaţional. 1 Cod proc. b. pe linie verticală. 58/1934 prevede că este competentă pentru a investi cambia cu formulă executorie judecătoria – art.. 1. în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. . curţi de apel.1 care prevede competenţa tribunalului. tribunale specializate. .Competenţa Curţii Constituţionale în materie comercială Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei şi realizează o veritabilă juridicţie specială1. inclusiv. 304/2004. de asemenea. 2.000 lei.noua instanţă va avea plenitudinea de jurisdicţie în materie comercială pentru orice procese şi cereri din domeniul comercial.1 lit. 26 din Legea 26/1996. Tratar de drept procesual civil.

p.. care.a Cod proc. Sub incidenţa procedurii de soluţionare a litigiilor comerciale intră litigiile comerciale propriu-zise – toate contestaţiile relative la fapte de comerţ. în cazurile prevăzute de lege.” In materie comercială. “Curţile de apel judecă: …. cele privitoare la calitatea de comerciant sau la existenţa unei societăţi comerciale -. potrivit legii. p. 2. competenţă teritorială excepţională. competenţă teritorială alternativă. art. apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă. Principiul este enunţat în art. Competenţa teritorială generală în materie comercială Pentru soluţionarea litigiilor comerciale.: “Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului” . competenţa teritorială generală aparţine instanţei din circumscripţia teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul. 5 Cod proc.). recursurile în interesul legii.Competenţa materială (de atribuţiune) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie comercială Cod proc. Beck. care prevede: “Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat. Se distring următoarele forme: competenţă teritorială generală. . recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de către curţile de apel în primă instanţă. Bucureşti. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti în materie comercială Prin normele de competenţă teritorială se realizează delimitarea de atribuţii pe linie orizontală între diferitele instanţe judecătoreşti de acelaşi grad. 1 lit. precum şi cele asimilate lor prin dispoziţiile art. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. 3 pct. nu sunt supuse apelului.000 lei. 2007. precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială. recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale. care nu pot fi atacate cu apel.(dacă pârâtul are domiciliul în 1 Laura Cetean-Voiculescu. Editura C. între persoane.Competenţa materială (de atribuţiune) a Curţii de apel în materie comercială Potrivit art. 2001.civ. precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani (art. a.civ. 3 şi 4.civ1.ordin. competenţă teritorială convenţională2. 2 pct.Competenţa materială (de atribuţiune) a tribunalului în materie comercială Tribunalul judecă: în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100. precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. 72010 Cod proc. 196 130 . 2. 212-213 2 Ioan Leş. Tribunalul este instanţa cu plenitudine de competenţă în materie comercială. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.” . ca instanţe de apel. Tratar de drept procesual civil. ca instanţe de recurs.civ. . a cecului. precum şi în privinţa contestaţiei la executare în cazul urmăririi silite a unui comerciant). Bucureşti. instanţa supremă este competentă să soluţioneze recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către curţile de apel sau în situaţiile de excepţie. potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii”. 4 prevede: “ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri.H. din Cod proc. Editura All Beck. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.civ.

7 Cod proc. Competenţa teritorială alternativă în materie comercială Competenţa teritorială alternativă este forma competenţei teritoriale care consacră dreptul reclamantului de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente. . în condiţiile în care intreprinderea de asigurare este faptă de comerţ bilaterală. Cazuri de competenţă teritorială alternativă comune cu domeniul civil (pct.civ. Norme de competenţă teritorială sunt cuprinse în art. în materie de asigurare. 11 Cod proc. 31/1990.obligaţiile să fie născute sau urmează să se execute în acel loc. se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal”. .civ. atunci când bunul asigurat este obiect al comerţului sau cel puţin unilaterală. a obligaţiunii. trebuie îndeplinite două condiţii: . instanţa locului de plecare sau de sosire. alin. 2 şi 8) .în cererile izvorâte dintr-un contract de transport. instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. anularea. comerciale sau industriale. rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.civ. Prevederile art. în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară. iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută. 2 al art. 1. 63 Legea nr. 7 permite introducerea cererii de chemare în judecată şi la instanţa locului unde persoana juridică are reprezentanţă. 4 şi 5): . Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut. In domeniul comercial este importantă norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. Cazuri de competenţă teritorială alternativă care se referă expres la domeniul commercial (pct. . 3. “Când pârâtul. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea. are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole.în cererile privitoare la obligaţii comerciale.ţară). b.civ. Regula este enunţată în mod expres în art. enumeră cazurile de competenţă teritorială alternativă. pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc”. de competenţa instanţelor judecătoreşti. care dispune: “Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege. 6 Cod proc.. cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri. “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente” Articolul 10 Cod. fie chiar în parte. Pentru ca reclamantul să poată alege instanţa competentă teritorial între cea corespunzătoare domiciliului pârătului şi cea a aşezării comerciale. conţine o normă de competenţă teritorială generală în privinţa persoanelor juridice: “Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal”. 12 Cod proc. Prevederile art. dar numai pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.litigiul să fie comercial.în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit. Dacă persoana juridică are una sau mai multe reprezentanţe.în cererile privitoare la executarea. în afară de domiciliul său. caz în care raportului juridic de asigurare i se va aplica tot legea comercială. instanţa locului de plată. instanţa locului unde se află imobilul. atunci când e vorba de asigurări asupra vieţii sau a unor bunuri care nu fac obiectul 131 . cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară.. . la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului. civ. cec sau bilet la ordin. proc.în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie. . instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil.

Art.. Bucureşti.. Deleanu. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.H. 2001. până la sfârşitul lichidării în fapt. Editura All Beck. Bucureşti. Procesul civil internaţional. Editura Servo-Sat. p. competenţa unei anumite instanţe judecătoreşti în soluţionarea unui litigiu. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. au competenţă teritorială. Tratar de drept procesual civil. Zilberstein. Cetean-Voiculescu. Cererile în materie de societate (atât societăţi comerciale. astfel “În materie de asigurare. 426 132 . I. Bucureşti. p. Beck. Leş.civ. 250 2 Ioan Leş. 2000. 204-205. 1 Cod proc. vol. Bibliografie: 1. cu excepţia cazurilor de competenţă teritorială exclusivă reglementate prin norme de competenţă absolute. 60. 17-18 şi art.H. Tratar de drept procesual civil. Arad. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale.civ.civ. Editura Lumina Lex. In materia reorganizării judiciare şi a falimentului. locul unde s-a produs accidentul” c. dacă acesta este proprietarul lor3. Zilberstein. Doctrina şi practica judiciară admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte în activitatea sa fac parte din fondul de comerţ. 1994 1 Laura Cetean-Voiculescu.H. 206 3 Laura Cetean-Voiculescu. Arad. avem: competenţă absolută (se întemeiază pe norme imperative de la care părţile nu se pot abate în nici un mor) şi competenţă relativă (se întemeiază pe reguli care nu presciu norme obligatorii pentru părţi şi pentru instanţă)2. I. Editura Servo-Sat. p. Bucureşti. 2007. S. Deleanu. prin acordul lor de voinţă. În funcţie de caracterul normelor care consacră reguli referitoare la atribuţiile instanţelor judecătoreşti. Tratar de drept procesual civil. Bucureşti. 2007 2.. cererile sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului. Editura All Beck. p. 16 Cod proc.:”Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele”. Tratat de procedură civilă. S. până la sfârşitul lichidării în fapt. Bucureşti. Bucureşti. Ioan. Editura Lumina Lex. 13 alin. bunurile asigurate. prevede un alt caz de competenţă teritorială exclusivă: Cererile în materie de societate. 19 Cod proc. cât şi cele civile)4. 2000 3.comerţului1 – art. Editura C. Potrivit art. potrivit prevederilor art. Editura C. p. “ Părţile pot conveni. 2007. potrivit legii. p.civ. 6 Cod comercial. cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului. Beck. I. Competenţa teritorială exclusivă în materie comercială Competenţa teritorială exclusivă este forma competenţei teritoriale prin care se stabileşte capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate o anumită cauză. c. 1994. vol. Beck. Conform art. ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care. Editura All Beck. sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. Editura C. 3 pct. 2001 4. Bucureşti. Laura. Competenţa teritorială convenţională în materie comercială Părţile au posibilitatea de a stabili. 251 4 Ioan Leş. I. Procesul civil internaţional. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 2001. Tratat de procedură civilă. 15 Cod proc.

. Tratar de drept procesual civil.: în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani. 803 133 . 7201 care stabilesc regulile care se aplică procedurii concilierii trebuie coroborate cu prevederile art. 2001. 2 Cod proc. 1 Ioan Leş. aria de aplicabilitate şi de interes a noţiunii de conciliere este foarte largă. Dispoziţiile art.CAPITOLUL V JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ Concilierea părţilor Concilierea în litigiile comerciale – procedură prealabilă şi obligatorie1 Din perspectiva reglementărilor Codului de procedură civilă. p. 7201 determină considerarea ca obligatorie a procedurii de conciliere). reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. noţiunea de conciliere directă are o importanţă deosebită pentru cauzele apaţinând materiei comerciale. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”. dar şi persoanele fizice.civ: „În cazurile anume prevăzute de lege.civ.este directă ( forma directă presupune prezenţa faţă în faţă a participanţilorla domiciliul sau sediulul eventualului pârât ori la locul convenit de părţi pentru a-şi comunica pretenţiile referitoare la obiectul litigiului). 7201 Cod proc. Conform art. Litigiile juridice din acest domeniu au ca participanţi în primul rând persoanele juridice – în special societăţile comerciale.procedura prealabilă a concilierii este obligatorie ( redactarea imperativă a dispoziţiilor art. Caracterele procedurii prealabile a concilierii . în condiţiile stabilite de acea lege. Editura All Beck. 109 alin. Bucureşti. sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

p. p.medierea este modalitatea extrajudiciară de soluţionare a conflictelor. bazate pe comunicare şi negociere8. 5/2002. în Dreptul nr. p. Din interpretarea restrictivă a art. un proces de rezolvare a unui conflict. negocierea.H. considerate alternative la procesul judiciar6. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. cât şi dovada îndeplinirii procedurii prealabile).A. . . 283 8 F.. Procedura concilierii a fost introdusă ca obligatorie în materie comercială b. Medierea – un alt fel de justiţie. Editura C. V. 281. în timp ce consilierea vizează menţinerea sau restabilirea raporturilor dintre părţi prin împăcarea lor9. 275 Laura Cetean-Voiculescu. Beck. proces care include atât cooperarea. nr. Bucureşti.este formulată în scris ( atât convocarea la conciliere. concentrându-se asupta înlesnirii procedurii în sine. Bucureşti.facilitarea este o formă de negociere asistată. F. fără conciliator1. 2007. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. nemijlocită. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art.civ. 2 Cod proc. V.este o procedură contradictorie. p. nr. în Revista de drept comercial. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. p. în cadrul procedurii somaţiei de plată (concilerea este incompatibilă cu caracterele şi scopul procedurii somaţiei de plată).obligaţia de conciliere este o obligaţie de diligenţă2 Categorii de litigii care necesită procedura prealabilă a concilierii a. prin care mediatorul – o terţă persoană neutră. fără a interveni în conţinutul propriu-zis al negocierii. Belegante.H. Concilierea directă. Diamant. Editura C. 274 3 Pentru detalii:V. Medierea – un alt fel de justiţie. . Servo-Sat. p. 45-46. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. p. V. 2007. Conexiunea concilierii cu alte proceduri prealabile În categoria modalităţilor alternative de soluţionare a conflictelor5. Medierea vizează ajungerea la o soluţie de compromis. în materie de arbitraj ( Tribunalul arbitral poate fi sesizat fără îndeplinirea procedurii concilierii3). fără a se distinge între cele 1 2 I. Baias. Roşu. 109 alin. Beck. în Revista de drept comercial nr. Gh. 1/2006. Baias. 15. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. G. rezultă că este vorba de cazurile în care legea reglementează o procedură prealabilă. Categorii de litigii care nu necesită procedura concilierii a. 139-144 4 B.A. Jurisprudenţă comercială comentată. b. vol. Luncean. p. 253-256 134 . Tratat de procedură civilă.M. în Revista de drept comercial nr. în care a treia parte asistă părţile să negocieze o înţelegere. 7-8/2002. . în Revista de drept comercial. 7/2000. facilitarea. p. în Revista de drept comercial nr. Ciobanu. 126-129 5 A. 9/2005. 12/2002. Ed. atunci când părţile au atât interese comune. arbitrajul. Deleanu. Belegante. imparţială şi fără putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile .negocierea reprezintă comunicarea orientată spre încheierea unei înţelegeri. cât şi competiţia în găsirea unui acord7. Bădescu. în cadrul procedurii insolvenţei comerciale4.le ajută să rezolve neînţelegerile dintre ele prin utilizarea unor metode şi tehnici specifice. Bucureşti. 67-97. Litigii în materie comercială. Arad. Dănăilă. Beck. 8/2002. II. cât şi interese divergente. 78 9 V. alături de conciliere pot fi incluse: medierea. 7-8/2002. în Juridica nr. atunci când împăcarea nu este posibilă. c. p. p.H. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). 2007. 64-73 6 Laura Cetean-Voiculescu. 2000. Editura C. 7 Laura Cetean-Voiculescu. Buta. p. . în Revista de drept comercial nr. Concilierea este obligatorie în privinţa litigiilor comerciale patrimoniale (al căror obiect este evaluabil în bani).

99-111 2 M. ori la sediul uneia dintre părţile litigante6. 2007. In concluzie. 3 Cod proc. 1 M. Fanu-Moca. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. În doctrină1 s-a afirmat că această concepţie ar contribui la accelerarea judecăţilor şi la degrevarea instanţelor judecătoreşti şi la armonizarea legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene. ce va fi semnat de fiecare dintre părţi.civ. Editura Lumina Lex. 4/2004. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. Buta. Costin. Convocarea. În procesul verbal vor fi precizate clar pretenţiile părţilor cu privire la obiectul litigiului.se desfăşoară în condiţii stabilite de lege. precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Editura All Beck. Teorie şi jurisprudenţă. Editura C. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. iar temeiul legal al acestor pretenţii să fie însoţit de înscrisuri pe care părţile îşi întemeiază punctele de vedere7. p. nr. Roşu. Beck.facultative şi cele obligatorii. acesta trebuie să fie la domiciliul pârâtului dacă este vorba de comerciant sau necomerciant persoană fizică. p. p. 311. în Dreptul nr. C. A. 7201 alin. Bucureşti. Tratar de drept procesual civil. fax sau orice alt mijloc de comunicare3 care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. p. A. p. p.159-167 4 Ioan Leş. Petrovici. în Dreptul nr. iar prevederile sale devin obligatorii pentru cele două părţi (atât reclamant. 109 alin. în Revista de drept comercial. 2001. cât şi pârât). dar ţinând cont de normele de competenţă teritorială generală sau principiile de echitate4. reclamantul poate introduce împotriva acestuia cererea de chemare în judecată. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Bucureşti. 107 3 Gh. data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. dar nu mai repede de 30 de zile de la data primirii convocării la conciliere de către reclamant. . Petrovici. forma scrisă a convocării la conciliere este obligatorie în toate cazurile. 7201 alin. Dovada îndeplinirii obligaţiei de conciliere Potrivit art. prin telegramă. Editura Lumina Lex. Bucureşti. nr. comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal. 2 din Codul de procedură civilă. Bucureşti. Locul de desfăşurare a procedurii concilierii nu este precizat în lege. Miff. telex. reclamantul fixează o dată la care pârâtul se va prezenta ca să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă. Îndeplinirea procedurilor prealabile trebuie verificate întrucât: .H. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. p. Jurisdicţia comercială. 2003. 296 135 . 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. 7/2001. rezultatul discuţiilor. 2 Cod proc. Pentru realizarea procedurii concilierii prealabile. Buta.N. p. să stabilească un alt loc pentru desfăşurarea concilierii5. 803 5 Gh. ori la sediul societăţii comerciale. Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 12/2001. În situaţia în care pârâtul dă curs solicitării primite din partea reclamantului şi se prezintă la data la care este convocat se consemnează în scris. Jurisdicţie comercială.civ. în procesul verbal de conciliere. Teorie şi jurisprudenţă.: reclamantul va convoca partea adversă. Potrivit art. 4/2004.trebuie să existe corespondenţă între conţinutul procedurii prealabile şi conţinutul cererii de chemare în judecată2. Nimic nu împiedică părţile ca prin acordul lor de voinţă. respectiv data primirii convocării. 9-28 7 Laura Cetean-Voiculescu.. Dovada primirii convocării la conciliere se anexează la cererea de chemare în judecată. În situaţia în care pârâtul nu dă curs solicitării de a se prezenta la conciliere. 313 6 M. în Revista de drept comercial. 2003. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

p. a. Tratar de drept procesual civil. 112 Cod proc.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: .numele.obiectul şi valoarea cererii. unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori. 112 prevede că în cazul în care reclamantul locuieşte în străinătate. 7203 Cod proc. la alin. La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile. denumirea şi sediul lor. În această etapă: .Avantajele procedurii concilierii constau în: faptul că neînţelegerile pot fi soluţionate de către părţi într-un timp cât mai scurt. 7204 alin. pentru persoanele juridice. Potrivit art. Dacă instanţa de judecată este sesizată cu judecarea unei cauze în care procedura concilierii directe este obligatorie şi aceasta nu a fost îndeplinită. va putea trece la administrarea dovezilor şi judecarea fondului cauzei. după caz. .civ. 1 pct. 368 136 . . precum şi probele pe care se întemeiază cererea. după caz.se citează părţile. menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere. domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. art. 2. La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. Prevederile art. 2: Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. codul fiscal şi contul bancar. va pune în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii formulateşi va respinge cererea ca inadmisibilă. Întâmpinarea Întâmpinarea este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de către reclamant. în faţa primei instanţă. (art. 2001. numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice. şi apărările sale1.civ.motivele de fapt şi de drept. . 7204 alin. Bucureşti. când este cazul.semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia. dacă instanţa constată îndeplinirea procedurii concilierii. . 7203 se completează cu cu cele ale art. iar în procesele 1 Ioan Leş.numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu. 114. . reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii. Etapa scrisă pregătitoare Etapa scrisă pregătitoare reprezintă prima etapă a dezbaterilor judiciare. arătând.) b.. Editura All Beck. Cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul investeşte instanţa de judecată cu soluţionarea pretenţiilor sale. în acelaşi timp. 7201alin. precum şi. dimpotrivă.se introduce cererea de chemare în judecată ( se investeşte instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului).se depune întâmpinarea şi cererea reconvenţională. . Potrivit art. faptul că reclamantul evită plata taxelor de timbru în situaţia unui proces. anexându-se dovada calităţii. (În cazul persoanelor fizice. 1 Cod proc. cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. în cererea de chemare în judecată trebuie să se arate şi domicliul ales în România.

a) şi b). Citarea părţilor în litigiile comerciale Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea. c. p. În cazul litigiilor prevăzute de art. legate special de celeritate. p. 2007. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere. 86 din Cod proc. p. 317-318 137 . citaţia. reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. Editura All Beck. Potrivit art. . Tratar de drept procesual civil.pretenţiile pârâtului să aubă legătură cu cererea principală. Cererea reconvenţională Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2. determinată de necercetarea fondului. în litigiile comerciale nu pot fi inovecate pretenţii civile.obiectul cererii reconvenţionale să fie de natură comercială. precum şi pentru studierea acesteia de către pârât. . prevede modalităţile de comunicare a cererilor şi a actelor de procedură: Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face. iar în procesele urgente. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art.H. Bucureşti. întrucât: . Editura C. Bucureşti. La cererea părţii interesate. În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională. Beck. prin 1 Laura Cetean-Voiculescu. din oficiu. va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.H. prin arătarea dovezilor. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere.civ. 7205 Cod proc. 7203 alin. după aprecierea instanţei. 1 lit. 2007. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. instanţa. cel puţin 5 zile. 372 3 Laura Cetean-Voiculescu. Art. .contribuie la urgentarea soluţionării procesului. sub pedeapsa nulităţii. ţinând seama de complexitatea cauzei. . precum şi prin faptul că instanţa are posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care-şi va desfăşura activitatea1. În pricinile urgente. menţionându-se şi datele arătate la art. Bucureşti. termenul poate fi şi mai scurt.: Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic. Disjungerea cererilor se va pronunţa în materie comercială numai în cazuri extreme. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională: . 313 2 Ioan Leş. în sensul de a deriva din acelaşi raport juridic. d. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării. 2001. poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării. datorită avantajelor pe care le oferă soluţionarea concomitentă a celor două cereri3.civ. Este deosebit de important depunerea întâmpinării în materie comercială. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. el poate face cerere reconvenţională.reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul. 115.cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională se judecă împreună.urgente.se realizează egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor. cu cel puţin 3 zile. prin motivarea ei. Beck. Editura C.

Dezbaterea cauzei în şedinţă publică Din dispoziţiile Codului de procedură civilă pot fi desprinse două reguli importante care sunt destinate soluţionării eficiente şi rapide a procesului: a. când este cazul. Comunicarea se va face prin poştă. 7 alin. precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi. care pot contribui la soluţionarea cu celeritate a litigiilor comerciale şi dau posibilitatea administrării oricăror probe1. p. asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor. procesele se judecă cu precădere faţă de alte litigii. care nu a fost legal citată sau căreia nu i-au fost communicate actele de procedură. 1 Cod proc.) Când procedura de citare este legal îndeplinită. 222. în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. b. precum şi comunicarea oricăror acte de procedură. potrivit art. La aceste termene instanţa poate stabili. succesive. În doctrină. 7-8/2001. a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă. se consideră că este mai potrivită acordarea de termene scurte. A. potrivit legii. dacă procedura de citare nu este îndeplinită. Procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. Roşu. iar excepţia este acordarea de termene normale. relaţii scrise. Sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedură este nulitatea relativă (întrucât poate fi invocată numai de către partea interesată.agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia. este obligată să ia de îndată măsurile necesare. citarea părţilor. potrivit legii. răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. judecata. editat de Oficiul Naţional al registrului Comerţului. soluţionarea cu celeritate a procesului. pentru parte sau pentru cel care o reprezintă. 159-167 138 . Pentru motive temeinice. precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. 7206 alin. 2. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. Regula stabilită este acordarea termenului de judecată “în ziua următoare sau la termene scurte”. Considerţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. chiar şi asupra fondului. poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu. Dacă au fost invocate mai multe excepţii. 85/2006. date în cunoştinţa părţilor. Fanu-Moca. 1 din Legea nr. în Revista de drept comercial nr. şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. Instanţa este datoare să asigure.civ. în acelaşi timp: 1 C. în materie comercială. precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe. precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului (art. de la săptămână la săptămână. îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri. în ziua următoare sau la termene scurte. O particularitate a litigiilor comerciale constă în existenţa unei noi excepţii procesuale – lipasa procedurii prealabile – ce poate fi ridicată în faţa instanţei. În cadrul procedurii insolvenţei. Instanţa solicitată. vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri.

2. deliberarea se va face în confom prevederilor cuprinse în Cartea II Titlul III Capitolul IV. Asistarea părţilor Asistarea presupune punerea la dispoziţia mandantului a cunoştinţelor prin oferirea de consultanţă juridică sau prin consiliere în formularea de acte la diferite autorităţi publice. 1 Cod proc. Editura C. sechestrarea navelor. purtând menţiunea că este irevocabilă. poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. 6 Cod proc. Beck. trebuie cercetată mai întâi excepţia lipsei procedurii prealabile. b. în condiţiile legii. 7208 Cod proc. 7209 Cod proc. asigurarea acţiunii comerciale Măsurile asigurătorii . În procesele şi cererile în materie comercială părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti. precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt. (art. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială.1. care se aduce la îndeplinire prin executare silită.civ) 1 Laura Cetean-Voiculescu. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti Întrucât dispoziţiile speciale privind soluţionarea litigiilor comrcaile nu prevăd norme speciale. 11/2003. Tăbârcă. motivarea sau considerentele – motivele de fapt şi de drept şi dispozitivul). în Dreptul nr. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. sunt prevăzute două reguli derogatorii de la dreptul comun: 1. momentul la care poate fi formulată cererea de sechestru asigurător sau poprire asigurătorie. excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia conexităţii. Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii.darea de cauţiune. măsuri asigurătorii. Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. p. prin încheiere executorie. 7209 Cod proc.. art. Bucureşti. dacă a fost dată fără citarea lor. În art. deoarece numai instanţa competentă poate verifica cea de-a doua excepţie1. 4 Cod proc. 7209 alin. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil.civ. prevede: De asemenea.H. constituie titlu executoriu. Hotărârii judecătoreşti pronunţate în materie comercială sunt executorii şi sunt supuse atât apelului cât şi recursului. excepţia de procedură a necompetenţei şi excepţia lipsei procedurii prealabile. (7202 Cod proc. 7208 şi art. şi de la comunicare. preşedintele va putea încuviinţa.civ. 2. preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii. ridicarea sechestrului asighurător. p. Hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde elementele obligatorii (care alcătuiesc cele trei părţi esenţiale ale oricărei hotărâri judecătoreşti: practicaua. instanţa va cerceta mai întâi excepţia de necompetenţă. dacă a fost dată cu citarea părţilor. 261 alin. în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială. Art. fără efectuarea altor formalităţi (art. iar potrivit 7204 alin.civ. 326 2 M. Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute de 1141 alin.sunt prevăzute de Codul comercial. 6 Cod proc. astfel încât nu se mai pune problema analizării celeilalte excepţii. întrucât admiterea ei duce la respingerea cererii.). în materie comercială.civ. 2007. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. întrucât nu mai sunt dosare de conexat2.) Alte aspecte specifice judecăţii în primă instanţă în materie comercială a. hotărârea. 107-123 139 .civ.civ. prevăzute de art. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi.partea introductivă.civ.

Laura. Gh. Se observă că în cazul litigiilor comerciale. Concilierea directă. judecătorul este obligat să stăruie pentru soluţionarea prin înţelegerea părţilor. Asigurarea celerităţii Regula este prevăzută expres de art.N. Litigii în materie comercială. Partea nu se socoteşte în vină. Inadmisibilitatea acordării termenului de graţie de către instanţă în cazul obligaţiilor comerciale Potrivit prevederilor Codului comercial. F. Bucureşti. Miff. 5/2002 5. 1402. Ciobanu.. Stăruinţa instanţei pentru soluţionarea litigiului prin înţelegere În cursul judecăţii asupra fondului procesului. 9/2005 9. d. în Revista de drept comercial. Medierea – un alt fel de justiţie. potrivit art.civ. Buta. 1021 din Codul civil.. 7/2000 3. care dispune că: procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere.A. dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an... nr. e. Deleanu. în Revista de drept comercial nr. în Revista de drept comercial nr. c. 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial. Servo-Sat. Buta. 2003 4..Regula potrivit căreia părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistate de experţi ori de alţi specialişti. recurs. Ed. revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept. Gh. când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.: Contractul litigios prevăzut de art. Editura C.H. art. instanţa este datoare să asigure. prin înţelegerea părţilor. Medierea un alt mod de soluţionare a litigiilor civile. A... în Juridica nr. 7-8/2002 2. realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. fără vina părţii. 248 Cod proc.civ. Aspecte de ordin procedural privind soluţionarea litigiilor comerciale. în Revista de drept comercial. în Revista de drept comercial.... Bibliografie 1. vol. f. Procedura prealabilă de conciliere în materie comercială. cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. apel. Jurisprudenţă comercială comentată. în tot sau în parte. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. contestaţie.. Jurisdicţia comercială. V. Bădescu. 44: În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. Beck. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.: Orice cerere de chemare în judecată. Gh. V. 12/2001 8. Belegante. 12/2002 7. I. Perimarea judecăţii în litigiile comerciale Potrivit art. chiar împotriva incapabililor. G. Bucureşti. 2007 6. Costin. Dănăilă. 2000 140 . Inadmisibilitatea retractului litigios In materie comercială. instanţa este datoare să asigure desfăşurarea cu cleritate a procesului. Baias. 45 Cod com. II. Impactul modificărilor Codului de procedură civilă şi a altor reglementări recente asupra arbitrajului. Cetean-Voiculescu. Editura Lumina Lex. Tratat de procedură civilă. În materie comercială termenul de perimare este de şase luni. nr. g.M. V. 7206 Cod proc. Hotărârea pronunţată nu poate fi atacată nici cu apel. potrivit legii.. nr. Arad. Teorie şi jurisprudenţă. instanţa va stărui pentru soluţionarea lui. Termenul perimării nu curge cât timp. M. nici cu recurs. se întemeiază pe caracterul complex al litigiilor comerciale.

9. S... 7208 Cod proc. Ioan Leş. 14. Tratar de drept procesual civil. 7-8/2001 Tăbârcă. Tratat de drept procesual civil. 4/2004 Roşu. în Dreptul nr.. A. Stoenescu. p. Fanu-Moca. M. 1 I. 8/2002 Leş. nr. 12. A. în Dreptul nr. 2 din Codul de procedură civilă. Zilberstein.. 2001 Petrovici.10.civ. Bucureşti. 109 alin. Ioan. B. 530 141 . Consideraţii referitoare la instituţia procedurii prealabile din perspectiva art. 13.”Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. C. M. în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege. Controlul judiciar reprezintă dreptul şi obligaţia pe care le au în cadrul unui sistem judiciar instanţele judecătoreşti superioare de a verifica. Bucureşti. în Dreptul nr. Editura All Beck. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”. în Revista de drept comercial nr. 1981.. Căile de atac şi Procedurile speciale. Probleme de ordin procesual pe care le ridică prevederile art. legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti inferioare lor şi de a casa ori modifica acele hotărâri ce sunt greşute sau de a le confirma pe cele ce sunt legale şi temeinice1. Concilierea – mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale (II). Luncean. 1/2006 Roşu. 15. stabileşte două reglementări distincte referitoare la hotărârile pronunţate în materie comercială: 1. 11. Editura Didactică şi Pedagogică. .. Drept procesual civil. 11/2003 CAPITOLUL VI JUDECATA IN CONTROL JUDICIAR Controlul judiciar se declanşează prin intermediul căilor legale de atac prevăzute în Codul de procedură civilă. p. V. Consideraţii referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. Potrivit art. Editura All Beck. 2001. Diamant.. 7201 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. în Revista de drept comercial. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. Bucureşti.. Codul de procedură civilă.

care se aduce la îndeplinire prin executare silită. pentru cel lipsă. 2001. hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt susceptibile de apel.civ. cât şi în materie comercială. În materie comercială. Exemplificăm în acest sens. 1 Ioan Leş. p. că este susceptibilă de apel. 102-103. 3 N. 2821 alin. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă. 62 alin. acţiunile posesorii. litigii al căror obiect are o valoare de până la 100. Actuala reglementare asigură principiul dublului grad de jurisdicţie. 6/2003. În legi speciale comerciale se regăsesc texte care prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti pot fi atacate doar cu recurs. p.civ. Dacă cererea cuprinde atât capete patrimoniale. potrivit art. 12/2004. 1 Cod proc. ale art. Laura Cetean-Voiculescu. fără efectuarea altor formalităţi”. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. p. atât în materie civilă. nr. Bucureşti. nr. purtând menţiunea că este irevocabilă. 1 Cod proc.:”Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. cât şi nepatrimoniale s-a exprimat opinia3. V. Existenţa a trei sau mai multe grade de jurisdicţie este de natură să complice în mod inutil sistemul de organizare a unei justiţii democratice şi eficiente1. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare. Bucureşti. hotărârea.civ. 7209 Cod proc. în Revista de drept comercial. sunt derogatorii de la norma generală care instituie că hotărârile pronunţate în materie comercială sunt susceptibile de apel. 31/1990: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului”. 2007. 31/1990: “Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului”. art. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac”.H. Gheorghiu. constituie titlu executoriu. dispoziţiile art. în Revista de drept comercial. p. dispune:” Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. 24 2 Ioan Leş. în doctrină s-a afirmat că numai promovarea consecventă a principiului celor două grade de jurisdicţie poate da eficienţă imperativului de realizare a unei justiţii eficiente şi rapide. luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”. Potrivit art. 3 din Legea nr. De asemenea. 1 din Legea nr. Editura C.M. pentru că dispoziţiile 2821 alin. Apelul Apelul reprezintă calea ordinară de atac prin care oricare dintre părţile litigiului comercial poate solicita jurisdicţiei imediat superioare reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond2.2. Tratat de drept procesual civil. şi de la comunicare. :“Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere. Ciobanu. 539.000 lei inclusiv. p. 60 alin. iar cele pronunţate în apel sunt susceptibile de recurs. 1 al art. Astfel. Beck. II. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. vol. 327-328. Dispoziţii speciale prevăd că anumite hotărâri judecătoreşti nu sunt supuse apelului sau că pot fi atacate numai cu recurs. pentru creditorul prezent. 3733 Cod proc. 431 142 . Editura All Beck. 282 1 din Codul de procedură civilă.civ.

. Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. pentru orice alte persoane interesate. În dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt consacrate două forme ale contestaţiei în anulare: 1. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. In materie comercială sunt prevăzute reguli pentru soluţionarea recursului: .. Fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 85/2006 art. Motivele recursului se pot depune la instanţă. Beck. Potrivit art. Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României. Contestaţia în anulare Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară. decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului. Instanţa de recurs este Curtea de apel. p. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. prin intermediul căreia părţile sau procurorul pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru cazurile prevăzute în mod limitativ de art.civ. 301 Cod proc. dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului). În termen de 3 zile de la data depunerii. dacă legea nu dispune altfel (art. pentru motivele prevăzute în art. dacă legea nu dispune altfel. 85/2006 art. 317-318 Cod proc. p. apelul nu are efect suspensiv nici în cazul în care a fost declarat în termen. în cazul nesocotirii unor norme procedurale1. Hotărârile 1 Laura Cetean-Voiculescu. termenul de recurs este de 10 zile.Legea nr. 304 Cod proc. recursul va fi soluţionat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curta de apel.civ. În cazul admiterii recursului. Contestaţia în anulare obişnuită2 ( poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. 317 alin. 2007.). 31/1990 la art. de retractare. iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ. In materie comercială. în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege. 2001. nci în cazul în care acest termen nu a fost respectat.civ. Tratat de drept procesual civil.H. Bucureşti. cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată”. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei. Editura C.Legea nr. prevede unele norme procedurale cu privire la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. 284 alin.Legea nr. Recursul Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căruia ser poate cere desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în apel sau fără drept de apel. 609 143 . Bucureşti. oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. 1. Partea a IV-a. 60 dispune: “Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului. 438 2 Ioan Leş. 12 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs. Editura All Beck. citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. 1 Cod proc. 8.civ..

a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare şi vizează numia hotărârea instanţei de recurs.civ. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe. nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.. pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 329 Cod proc. Laura. p. nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.. 207-208 144 . Tratat de drept procesual civil.2002. 2007 2. vol. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. 5/2004. (art.: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României. Beck. Recursul în interesul legii Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac ce are ca scop asigurarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării. 616-617 C.civ. s.J. p. Bucureşti. Bibliografie: 1. precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul.civ). Editura All Beck. Potrivit art. 318 alin. pentru ziua când s-a judecat pricina. din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. Partea I. II 1 2 Ioan Leş.: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa. Bucureşti. 1 Cod proc.322 Cod proc. 2001. pentru motivele arătate mai jos.H. Revizuirea Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară.04. respingând recursul sau admiţându-l numai în parte. Cetean-Voiculescu. 2. V. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părţii.irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare.civ.com. 317 alin. 2382/2. Ciobanu. nr.M. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Editura C. 1 Cod proc. Contestaţia în anulare specială1 (poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs şi numai pentru cazurile prevăzute de art. publicată în Revista de drept comercial nr. fără a implica reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor2. dec.. să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. de retractare prin intermediul căreia se obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art..S.

I. care se aduce la îndeplinire prin executare silită. în Revista de drept comercial. nr.civ.. s. Editura All Beck. 1 al art. au relevanţă în privinţa executării silite a hotărârilor judecătoreşti: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii.com. purtând 145 . Cap.. Bucureşti. Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială. nr. Gheorghiu. nr. în Revista de drept comercial. Stoenescu. 2001 5. Zilberstein. 7209 Cod proc.3. Căile de atac şi Procedurile speciale. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. Editura Didactică şi Pedagogică. Leş.2002. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. 2382/2. Ioan. 2821 din Codul de procedură civilă.. 5/2004 CAPITOLUL VII EXECUTAREA SILITĂ A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ÎN MATERIE COMERCIALĂ Executarea silită în materie comercială urmează regulile dreptului comun cu privire la executarea silită... Leş. Un punct de vedere privind interpretarea prevederilor alin. dec.. Ioan. S.. N. Tratat de drept procesual civil. în cazul în care dispoziţiile speciale ale procedurii speciale de soluţionare a litigiilor comerciale sau cele cuprinse în legi comerciale speciale nu prevăd altfel. Art..J.Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială. 6/2003 6.S. hotărârea. Bucureşti.04. publicată în Revista de drept comercial nr. C. 1981 7. Drept procesual civil. 12/2004 4. 7208 şi art. 14 .

Decizia nr. Textul de lege reglementează1 o procedură execuţională dată în sarcina organului de executare. biletul la ordin sau cec ul au forţă executorie. şi la actualizarea acestei sume. 368 dispune: Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. în cazul urmăririi bunurilor. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii. 4.civ. afară de încheierile executorii. iar în conformitate cu art. Potrivit Legii nr. de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. constituie titlu executoriu. Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani. fără a mai fi nevoie de investirea cu formulă executorie. 269 alin.XI. 3712 alin. Codul de procedură civilă la art. cambia. În cadrul acestei proceduri. constituie titlu executoriu. de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege. potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. penalităţi sau alte sume. potrivit legii. hotărârea judecătorească pronunţată în materie comercială reprezintă titlu executoriu. de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. 1040 din 23. fără efectuarea altor formalităţi”. 2 şi 3 dispune: “În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi.civ: Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care. Hotărârile pronunţate în materie comercială fac parte din categoria excepţiilor şi nu trebuie investite cu formulă executorie. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. 372 Cod proc. care se execută fără formula executorie. Alături de hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti în materie comercială. 66. 36/1995 art. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu. potrivit legii. persoana 1 Curtea Constituţională. este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea. indiferent de izvorul ei. pblicată în Monitorul Oficial nr. se va proceda. organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei. 3.2005 146 . Legea nr. “Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori. care dacă vor constata creanţe certe şi lichide au putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acestora. 484 din 29 septembrie 2005. Legea nr. Conform art. calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau. art. există şi alte înscrisuri care au valoarea unor titluri executorii: 1. putere de lucru judecat.menţiunea că este irevocabilă. care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. 2. actele autentificate de notarii publici. 373 Cod proc. Împotriva acestei operaţii. fără să fi fost stabilit cuantumul acestora. ele vor fi calculate de organul de executare. 105/1992 recunoaşte hotărârilor judecătoreşti străine. executorul judecătoresc are de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată. Adică. în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Pentru a proteja drepturile părţii care a obţinut câştig de cauză Codul de procedură civilă. 59/1934. forţă probantă şi forţă executorii. 1. Executarea hotărârilor judecătoreşti Potrivit art. la cererea creditorului. în cazul celorlalte titluri executorii. 58/1934 şi Legii nr. 374: Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art.

civ1. dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2007. în caz contrar creditorul poate proceda la executarea silită fără nicio altă somaţie. creitorul ipotecar va trimite împrumutatului. precum şi garanţii reale şi personale subsecvente constituie titluri executorii. Editura C. 108-131 3 Legea nr. 61. dacă împrumutatul nu execută obligaţiile asupra cărora a fost notificat. 58/1934. Bucureşti. 1945. la ultima adresă comunicată. Beck. preţul de pornire la licitaţiei se stabileşte prin expertiză. Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. p. dispune: “ Împotriva executării silite. Potrivit art.Reguli privind executarea silită sunt statuate prin Legea nr. executarea creanţelor ipotecare se va face de către executorii proprii ai instituţiilor autorizate sau de către executorii judecătoreşti. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. 1 Laura Cetean-Voiculescu. în cazul întârzierii la plată.O. în termen de 30 de zile de la primirea notificării. nr. Beck.civ. 2811. 2007. pentru valorificarea activelor bancare. 399 alin.G nr. În vederea executării silite a titlurilor executorii. cu dobânzile aferente la data operării rezilierii. numiţi prin ordin al preşedintelui AVAB2. 1 Cod proc. în condiţiile legii. 190/1999 a fost modificată şi completată prin Legea nr. AVAB poate folosi executori judecătoreşti. 1944 din OUG 51/1998 ). precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. 23. 34/2006 4 Laura Cetean-Voiculescu. Derogări de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă . după caz. î Revista de drept comercial. Nr. 451 147 . prevede: cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. 399-404 Cod proc. Fuduli. Editura C.care se consideră vătămată în drepturile sale –debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare. Valorificarea unor active bancare. 2/2002.H. 20 din lege. expertul desemnându-se de AVAB pe bază de contract.H. se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul. p. Vânzarea bunurilor urmărite silit se face prin licitaţie publică organizată de o comisie din cadrul AVAB. întinderea sau aplicarea titlului executoriu. potrivit art. În conformitate cu prevederile art.U. prevenindu-l asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. acestea trebuie investite cu formulă executorie de către instanţa locului unde este situat imobilul4. precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”. Părţile sau terţele persoane prejudiciate prin actele de executare silită. Art. Bucureşti. 51/1998 prevede norme derogatorii de la procedura de executare silită instituită de Codul de procedură civilă. numită prin ordin al preşedintelui (art. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare3. Termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu este de 5 zile lucrătoare de la primirea titlului executoriu. 449 2 A. p. Potrivit art.Legea nr. devine exigibilă. art. De asemenea. contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a creditului. o notificare prin scrisore recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc sau bancar. . Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. calea de atac împotriva acestora este contestaţia la executare. ori îşi poate organiza corpul de executori proprii. .

înaintea oricărei alte pricini.Inscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investire cu formulă executorie. nr. Bucureşti. 54 din Legea asupra cecului. de urgenţă şi cu precădere. 53 din Legea nr. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. 59/1934 prevede: Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. 58/1934: În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii. Beck. Fuduli. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului.H. Valorificarea unor active bancare. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale. Cetean-Voiculescu. Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii. Opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formulă executorie. 62 din Legea nr. Potrivit art. de urgenţă şi cu precădere. precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. în Revista de drept comercial. 2007 2. înscriindu-se în fals. Potrivit art. 484 din 29 septembrie 2005. Editura C.. În caz de suspendarea executării. Decizia nr. 59/1934 prevede dispoziţii derogatorii cu privire la executarea silită Art. debitorul poate face opoziţie la executare. debitorul poate face opoziţie la executare. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cecul a fost emis. Laura. înaintea oricărei alte pricini. A. 2/2002 3.Legea nr.2005 148 . sau nu recunoaşte procura. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. 1040 din 23. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură. Somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului. creditorul va putea obţine măsuri de asigurare. dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cambia a fost emisă. pblicată în Monitorul Oficial nr. Bibliografie: 1. Curtea Constituţională.XI. Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă. somaţia va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul.. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful