Sunteți pe pagina 1din 2

Metoda experimentului

Psihologia este o stiinta ca oricare alta. Ea nu trebuie sa se opuna


stiintelor ,,dure" sau ,,exacte". Luand exemplul paleontologiei, ca fiind
stiinta care se ocupa de studiul animalelor disparute, aceasta are mai multe
dificultati in a fi o stiinta experimentala decat psihologia.

In psihologie ca si in alte stiinte cercetatorii utilizeaza acelasi rationament si


aceeasi metoda fundamentala numita ,,metoda experimentului". Apare astfel
psihologia experimentala care se ocupa cu studierea unor fapte psihice cu
mijloace precise sau mai bine zis cu aplicarea metodei experimentale.

Constituirea psihologiei ca stiinta este legata de trecerea pe plan secundar a


introspectiei si de adaptarea metodelor obiective proprii, mai ales a
experimentului. Primele experimente psihologice au fost facute in anul 1860
de Th. Fechner in lucrarea ,,Elemente de psihofizica".

Primele laboratoare de psihologie experimentala au luat fiinta la sfarsitul


sec.XIX in anul 1879, la Leipzig, laboratorul lui W.Wundt si in 1892, la
Harward, laboratorul lui W.James. Primele experimente de laborator s-au
ocupat de senzatii, perceptii si timpul de reactie al subiectilor. In laboratorul
lui W.Wundt au studiat si romanii Constantin Radulescu-Motru si Florian
Stefanescu Goanga, acesta din urma fiind fondatorul, in anul 1921 a
primului ,,Institut de psihologie experimentala comparata si aplicata" din
Romania, al carui director a si fost, si a functionat la Universitatea din Cluj-
Napoca.

Rationamentul stiintific care se finalizeaza cu experimentul se bazeaza pe


determinism adica orice efect are o cauza. Daca ne intereseaza un anume
fenomen, dupa observatiile facute ajungem la o relatie intre o cauza si un
efect. Ca definitie experimentul a fost analizat de mai multi cercetatori
stabilindu-se de fiecare din ei cam acelasi lucru.

C.Bernard spune ca ,,separarea factorilor care conditioneaza aparitia unui


fenomen dat si studierea consecintelor fiecaruia asupra respectivului
fenomen prin neutralizarea celorlalti, astfel discriminandu-se intre factorii
reali si cei aparenti, ajungandu-se la esenta fenomenului".

P.Fraisse afirma ca ,,metoda experimentala nu este in realitate decat un mod


de cunoastere". Greenwood crede ca aspectele esentiale ale experimentului
sunt capacitatea de a verifica ipotezele cauzale si posibilitatea pe care o
ofera, de a controla situatiile experimentale, adica experimentul este
,,testarea ipotezelor cauzale prin intelegerea unor situatii contrastante
controlate". (Greenwood, 1945, p.29).

Experimentul este provocarea unui fapt psihic, in conditii bine determinate


cu scopul de a verifica o ipoteza. Experimentul psihologic se distinge prin
preocuparea de a discrimina pe cai indirecte faptele de ordin subiectiv si
separarea subiectului de obiectiv, cantitativ dar si calitativ.El este actiunea
considerata ca demers mint

S-ar putea să vă placă și