Troia

Troia (greaca veche Τροία Troia, și Ίλιον Ilion; latină: Troia, Ilium) este un
oraș legendar, locul unde s-a desfășurat Războiul Troian, așa cum este descris în
Ciclul războaielor troiene, în special în Iliada, unul dintre cele două poeme epice
atribuite lui Homer.

Astăzi, este numele unui sit arheologic, localizarea tradițională a Troiei homerice, în
turcă Truva, la Hisarlık (39°58′N 26°13′E) în Anatolia, aproape de coastă, în
Provincia Çanakkale de astăzi, în nord-vestul Turciei, la sud-vest de strâmtoarea
Dardanele sub Muntele Ida.

Un oraș nou, Ilium a fost fondat pe acest loc în timpul domniei împăratului roman
Augustus. înflorit până la fondarea Constantinopolului, și a intrat treptat în declin în
perioada bizantină.

Povestea troienilor își are originea în mituri și legende. În conformitate cu

mitologia greacă, troienii erau vechii locuitori ai orașului Troia din Troada, în Asia
Mică, (astăzi Turcia). (Deși aflată în Asia, Troia este prezentată în legende ca făcând
parte din cultura greacă de orașe-state) Troia era renumită pentru bogățiile sale,
obținute de pe urma comerțului maritim cu occidentul și orientul, pentru hainele
luxoase, producția de fier și zidurile defensive masive. Familia regală troiană îi are
la origine pe Electra și Zeus, părinții lui Dardanus. Dardanus, fondatorul legendar al
Troiei, care, în conformitate cu miturile grecești era originar din Arcadia, însă în
conformitate cu tradițiile romane provenea din Italia, a ajuns în Asia Mică din insula
Samothrace, unde l-a întâlnit pe Teucrus. Aceasta era el însuși un colonist din
Attica, și l-a tratat cu respect pe Dardanus. În cele din urmă, aceasta s-a căsătorit
cu una din fiicele lui Teucrus, și a fondat Dardania (condusă mai târziu de Aeneas).
La moartea lui Dardanus, regatul a trecut în mâinile nepotului său Tros, care și-a
numit oamenii troieni, și țara Troada, după numele său. Ilus, fiul lui Tros, a fondat
orașul Ilium (Troia) numit după numele său. Zeus i-a dat lui Ilus Palladiumul.
Poseidon și Apollo au construit zidurile și fortificațiile din jurul Troiei pentru
Laomedon, fiul lui Ilus cel tânăr. Când Laomedon a refuzat să plătească, Poseidon a
inundat teritoriul, cerând sacrificiul Hesionei unui monstru marin.

Cu o generație înainte de Războiul Troian, Heracles a cucerit Troia și l-a ucis pe

Laomedon și pe fiii săi, cu excepția tânărului Priam. Priam a devenit mai târziu rege.
În timpul domniei sale, grecii micenieni au invadat și au cucerit Troia în timpul
Războiului Troian (considerat a fi avut loc între 1193 î.Hr. și 1183 î.Hr.). Maxienii
erau un trib din vestul Libiei care au afirmat că erau descendenți ai troienilor, în
conformitate cu scrierile lui Herodot. Navele troiene au fost transformate în naiade,
care s-au bucurat văzând rămășițele navei lui Ulise.

Stăpânirea troiană asupra Asiei Mici a fost înlocuită de dinastia Heraklizilor de la

Sardis care a condus timp de 505 ani, până la Candaules. Ionienii, cimerienii,
frigienii, milesienii din Sinope, și Lidia au intrat în Asia Mică. Persienii au invadat în
546 î.Hr..

Printre cei mai cunoscuți troieni se numără: Dardanus (fondatorul Troiei),

Laomedon, Ganimede, Priam, Paris, Hector, Teucrus, Aesacus, Oenone, Titonus,
Antigona, Memnon, Coritus, Aeneas, Brutus, și Elimus. Kapis, Boukolion, Aisakos, și
Paris erau prinți troieni care aveau naiade ca soții. Printre aliații troienilor se numără
licienii și amazoanele.

Muntele Ida ("Muntele Zeiței") din Asia Mică, este locul unde Zeus l-a răpit pe
Ganimede, unde Anhise a fost sedus de către Afrodita, unde Afrodita l-a născut pe
Aeneas, unde Paris a trăit ca păstor, unde trăiau nimfele, unde a avut loc "Judecata
lui Paris", de unde zeii greci priveau Războiul Troian, unde Hera i-a distras atenția
lui Zeus suficient timp pentru a permite ocuparea Troiei, și unde Aeneas și oamenii
săi sau odihnit în timp ce îi așteptau pe greci să plece.

În Iliada, aheii și-au instalat tabăra în apropiere de râul Scamandru (astăzi

Karamenderes), unde atinseseră țărmul. Orașul Troia se afla pe o colină, dincolo de
câmpia Scamadrului, unde au avut loc bătăliile Războiului Troian. Astăzi, orașul
antic se află la circa 15 km de coastă, dar acum 3000 de ani, gura de vărsare a
râului Scamandru se afla cu 5 km mai în interior, într-un mic golf care a fost umplut
cu aluviuni.

În afară de Iliada, mai există referințe la Troia și în cealaltă operă atribuită lui
Homer, Odiseea, precum și în alte opere ale literaturii grecești antice. Legenda
homerică a Troiei a fost elaborată de poetul roman Virgiliu în opera sa Eneida. Grecii
și romanii nu disputau autenticitatea istorică a Războiului Troian, și identificarea
Troiei homerice cu cetatea din Anatolia. Alexandru cel Mare, spre exemplu, a vizitat
acest loc în 334 î.Hr. și a făcut sacrificii la mormintele presupuse ale eroilor homerici
Ahile și Patrocle.

Istoricii antici greci considerau că Războiul Troian a avut loc în secolele al XII-lea, al
XIII-lea sau al XIV-lea î.Hr.: Eratostene în anul 1184 î.Hr., Herodot prin 1250 î.Hr., iar,
Douris în 1334 î.Hr.

Heinrich Schliemann pleaca in aprilie 1868 merge prin Roma si Neapole la Corfu,
Cefalonia si Itaca iar,el va organiza sapaturi la palatul Odiseu(varful muntelui Aitos),
compara datele de acolo cu cele de la Pelopones si ruinele de la Micene si constata
ca mormintele erau situate pe acropola, merge la Atena , Pireu pana ajunge in
statul Bunarbasi, situate in partea de sud a campiei de la Troia.
El va sapa si va gasi cateva obiecte de origine romana si macedoneana si o bucata
din zidul de constructive elenica, astfel redacteaza urmatoarele lucrari si anume
Itaca, Peloponesul si Troia(la Leipzig in 1868 si la Paris in 1869), de asemenea
trimite un exemplar din opera Universitatii din Rostock si va obtine titlul de doctor
in filozofie, ramane in SUA in tot anul 1869 si revine la Hisarlik in aprilie 1870 unde
reincepe sapaturile in NV unde crescuse colina crescuse mult ca marime(unde s-a
sapat in adancime 5,02 m) se descopera un zid gros de 2,04 m din blocuri mari de
piatra de origine macedoneana.

Impreuna c-o echipa formata din 80 de oameni vor reusi sa traseze pe abruptul
versant nordic un sant lat si se va ajunge la o adancime de 10,36m sub suprafata
colinei, astfel Schliemann va descoperi ruinele Ilionului eolian care ajunge la o
adancim de 2,04 m, respective vor distruge zidul fundatiei unei cladiri lungi de
18,52m si late de picioare 13,50m din blocuri mari de piatra cioplita( din inscriptiile
din apropiere) pare sa fie buleuterior sau casa senatului, astfel sapand mai adanc
(4,08m), molozul contine doar pietre si ceva ceramic lucrata cu mana. De la 6,28-
9,42 m a gasit moloz calcinat, mase de caramizi uscate la soare sau arse usor, vase
de lut, rasnite, respectiv de la 9,42-10,36m Schliemann da de o zidarie din pietre
mari si multe blocuri mai smulse si imprastiate de cutremur.

In martie 1872 Schliemann revine la Hisarlik si reia sapaturile, el ordona sa fie

construit pe culmea colinei Hisarlik o case de lemn cu trei camera, ordona sa fie
acoperita cladirea pentru a fi aparata de ploaie cu o pasla impermeabila. Primele
descoperiri dupa golirea unui put a carui gura a fost gasita la o adancime de 2 m de
la suprafata, construit din pietre legate cu mortar ar fi fost facut de locuitorii din
Novum Ilium, cu o zidarie de 16,63 m si de la aceasta adancime se poate cobora in
stanci.

Insa sapa un mic tunel si porneste cu punctual comun de pe stanci si realizeaza ca

suprafata stancii era acoperita de un strat neinsemnat de pamant. Schliemann
analizeaza sapaturile efectuate (prin distrugerea unor situri din straturile
superioare) si ajunge la concluzia ca fiecare strat, obiect zid avea o vechime care
era decisa in functia de adancimea lor. Cu ajutorul a 70 de muncitori Schliemann
descopera in latura de nord a Hisarlikului un triglif de marmura a carei metopa il
infatisa pe Foibos Apolo si cei patru fugari ai Soarelui( un obiect ce data din secolul
II i.e.n si care apartine artei elenistice si nu perioadei clasice a artei grecesti spuse
de Schliemann.

Dupa datele topografice aproximativ precise si cu ajutorul profesorului orientalist de

la Oxford A. H. Sayce reiese ca ca la resturile monumentale in apropiere de un zid
par sa fie localizate undeva in careul E-2 astfel,zidul din blocuri mari apartine
secolului VII a, iar cel de dedesubt orasului VI.

Schliemann imparte fiecare zona descoperita cu o anumita perioada, astfel se va

ajunge sa fie numerotate fiecare obiecte, ziduri sau structruri de la Troia I-IX. Un
asociat de al lui Schliemann pe nume Frank Calvert (consul englez in Turcia) il va
ajuta la capitolul autorizatie si resurse umane. Mai tarziu un alt arheolog german pe
nume Wilhelm Dörpfeld va continua munca lui Schliemann si va corecta anumite
erori din munca lui.

Din punct de vedere stratigrafic Troia I era situata in Epoca de Bronz II care se
poate caracteriza ca fiind o asezare cu cu structure de tip megaron inconjurate de
un zid protector

Troia II e dintro Epoca de Bronz mai tanara care ar fi din perioada razboiului troian
respective obiecte din aur(comoara lui Priam dupa Schliemann), roata olarului.

Troia III-V poate fi caracterizata ca o perioada destul de buna din punct de vedere
material, comertul maritime era scazut, dar cel interior din spatiul Anatoliei
functiona. In stratul Troia 4 nu exista artefacte care sa fi apartinut unor material
semi-pretioase astfel era interpretata ca o perioada proasta din punct de vedere
material.

Troia VI poate fi datata in perioada Epocii de Bronz Mijlocie, inceputul culturii

troiene, Blegen a subdizivat acest nivel in 8 faza diferite cu diferite cresteri
economice si cresteri ale fortificatiilor. In timpul Troia VI a existat in afara citadelei o
asezare mica dar tot aici a aparut fenomenul ‘’ Calul Troian’’, o perioada al
comunicatiilor cu V si E cu o economie puternica si nivel de aparare foarte buna.

Troia VII e continuarea doar ca reprezinta trecerea de la bronz la fier( axa de fier
care dateaza din Troia VII b).

Troia VIII poate fi caracterizata ca Leul sacru al orasului, iar templul Atenei a stat in
centrul citadelei, romanii au respectat Troia si o numesc Illium deoarece credeau ca
e orasul de unde au provenit stramosii lor.

Troia IX era numita perioada romana de reconstruire cu structuri romane unde se

adauga acuaductul, reconstructia si glorificarea sunt datorate lui Augustus, Hadrian
si Caracalla.