Funcţiile lui Euler

1.2. Funcţia gamma

Definiţie. Se numeşte funcţie gamma sau funcţia lui Euler de

speţa a doua, integrala:

∞
Γ( z ) = ∫t z −1e −t dt , z = x + iy , Re z = x > 0
0

Teoremă. Funcţia Γ( z ) este olomorfă pe domeniul Re z > 0 şi

verifică relaţia funcţională:

Γ( z +1) = zΓ( z )

Demonstraţie. Se ştie că

t z −1 = e ( x −1) ln t e iy ln t = t x −1 (cos( y ln t ) + i sin( y ln t ))

unde
∞
u ( x, y ) = ∫ t x −1e −t cos( y ln t ) dt
0

∞
v( x, y ) = ∫ t x −1e −t sin( y ln t ) dt
0

Funcţiile u şi v admit derivate parţiale de ordinul întâi pe

domeniul Re z > 0 şi acestea se obţin derivând sub semnul de

integrare:
∞
∂u ∂v
∂y ∫
= = t x −1e −t ln( t ) cos( y ln t ) dt
∂x 0

1
 ∞
∂v ∂u
∂y ∫
=− = t x −1e −t ln( t ) sin( y ln t ) dt
∂x 0

Condiţiile lui Cauchy-Riemann fiind îndeplinite, rezultă că

funcţia Γ=u+iv este olomorfă pentru Re z > 0 .

Folosind metoda integrării prin părţi pentru expresia funcţiei

Г(z+1) se obţine:
∞ ∞
Γ( z +1) = ∫ t z e −t dt = −t z e −t ∞
0 + z ∫ t z −1 e −t dt = zΓ( z )
0 0

Observaţie. Relaţia Γ( z +1) = zΓ( z ) descrie o proprietate

fundamentală a funcţiei gamma, esenţială pentru calculul

valorilor acestei funcţii.

∞ ∞
Γ(1) = ∫ e −t dt = −e −t | = 1
0
0

Γ(2) =1Γ(1) =1.1 =1!

Γ(3) = 2Γ( 2) = 2.1! = 2!

.......... .......... .......... ......
Γ(n +1) = nΓ(n) = n.( n −1)! = n!

1
Pentru z=
2
, efectuând substituţia t =τ 2 se obţine integrala

Poisson:
∞ ∞
1 dt
Γ( ) = ∫ e −t = 2 ∫ e −τ dτ
2

2 0 t 0

2
Notăm
∞ ∞ ∞∞
I 2 = ∫ e −x dx ∫ e −y dy = ∫∫ e −( x
2 2 2
+y 2 )
dxdy
0 0 0 0

Se trece la coordonate polare: x = r cos θ, y = r sin θ şi se obţinne

π
π
2 ∞ 2 ∞
2e −r ∞ π π 1
I = ∫∫e −r 2
| = ⇒ ∫ e − x dx =
2
2
rdrdθ = −θ | ⇒ Γ( ) = π
0 0
0 2 0 4 0
2 2

Pe baza acestui rezultat putem calcula alte valori ale funcţiei

gamma:

1 1 1 1 3 1 1 ( 2n)!
Γ(n + ) = (n − )Γ(n − ) = (n − )( n − )...... Γ( ) = π
2 2 2 2 2 2 2 n!2 2 n
1
Relaţia Γ( z +1) = zΓ( z ) se poate scrie sub forma Γ( z ) =
z
Γ( z +1) şi

se poate utiliza la calculul valorilor funcţiei gamma pentru

valori negative ale argumentului:

3 5 1
Γ( −n + ) Γ( −n + ) Γ( )
1 2 = 2 2
Γ( −n + ) = ....
2 1 1 3 1 3 1
−n + ( −n + )( −n + ) ( −n + )( −n + )....( − )
2 2 2 2 2 2

1 2 2 n n!
Γ( −n + ) = ( −1) n
2 ( 2n)!

O altă proprietate importantă este dată de

π
Γ( z )Γ(1 − z ) =
sin πz

Care se numeşte formula complementelor.

3
Funcţia beta

Definiţie. Se numeşte funcţie beta sau funcţia lui Euler de prima

speţa, integrala:
1
B ( p, q ) = ∫ t p −1 (1 − t ) q −1 dt , Re p > 0, Re q > 0
0

Funcţia B(p,q) este simetrică în argumentele p şi q:

B(p,q)=B(q,p)

ceea ce este evident dacă se face schimbarea de variabilă t=1-v

0 1
B ( p, q ) = −∫ (1 − v ) p −1v q −1 dv = ∫ v q −1 (1 − v ) p −1 dv = B ( q, p )
1 0

Funcţia beta se poate exprima cu ajutorul funcţiei gamma, astfel:

B ( p, q ) = Γ( p )Γ( q ) / Γ( p + q )

Pentru a demonstra această formulă, considerăm produsul:

∞ ∞
Γ( p )Γ( q ) = ∫ e −x x p −1 dx ∫ e −y y q −1 dy
0 0

Efectuând schimbările de variabilă x =t2 şi y =v2 în cele două

integrale, se obţine:
∞ 2
∞
Γ ( p )Γ ( q ) = 4 ∫ e t −t
dt ∫ e − v y 2 q −1 dv
2
2 p −1

0 0

sau
∞∞
Γ( p )Γ( q ) = 4 ∫∫e −( x
2
+y 2 )
x 2 p −1 y 2 q −1 dxdy
0 0

4
Trecând în coordonate polare, avem:
x = r cos θ π
y = r sin θ , 0 < r < ∞,0 ≤ θ ≤
2
, dxdy = rdrd θ

Şi formula precedentă se poate scrie astfel:

π
∞ 2
Γ( p )Γ(q ) = 4 ∫ e −r r 2 ( p +q ) −1 dr ∫ cos θ sin 2 q −1 θdθ
2
2 p −1

0 0

Efectuând în prima integrală substituţia r2 = t , se obţine:

∞ ∞
1 1
∫e r ∫
2
−r 2 ( p +q ) −1
dr = e −t t p +q −1 dt = Γ( p + q)
0
20 2

Efectuând în a doua integrală substituţia x = cos 2 ϑ , avem:

π
2 1
1 1
∫ cos θ sin θdθ = ∫
2 p −1 2 q −1
x p −1 (1 − x) q −1 dx = B ( p, q )
0
20 2

se obţine
Γ( p )Γ( q ) = Γ( p + q ) B ( p, q )

şi formula este demonstrată.

2. Funcţii Bessel

Definiţie. Se numesc funcţii Bessel sau funcţii cilindrice

soluţiile ecuaţiei:
x 2 y ′′ + xy ′ + ( x 2 −ν 2 ) y = 0

unde ν este un parametru real sau complex.

Soluţiile ecuaţiei se pot exprima cu ajutorul funcţiilor

1
elementare dacă ν = n + , n ∈ Z.
2

5
Pentru rezolvarea ecuaţiei se caută soluţii de forma:
∞
y ( x) = x r ∑ ai x i unde exponentul r şi coeficienţii ai se determină
i =0

din condiţia ca soluţia să verifice ecuaţia.

Dacă derivăm de două ori expresia soluţiei se obţine:

…………………………………………………………………

…
1
Alegând a0 =
2 Γ(ν +1)
ν

( −1) k
se obţine a 2 k +1 = 0 , a2k =
2 2 k +ν Γ( k +1)Γ( k +ν +1)

Rezultatul înlocuirii coeficienţilor în expresia soluţiei se

numeşte funcţie Bessel de prima speţă, de ordinul ν şi se notează

cu J ν (x ) . Pentru r= ν
∞
( −1) k x
Jν ( x) = ∑ ( ) 2 k +ν
k =0 Γ( k + 1)Γ( k +ν + 1) 2

Pentru r=- ν
∞
(−1) k x
J −ν ( x) = ∑ ( ) 2 k −ν
k =0 Γ( k +1)Γ( k −ν +1) 2

Se poate demonstra (utilizând criteriul lui D’Alembert) că cele

două serii care definesc funcţiile lui Bessel de prima speţă sunt

convergente.

6
Teorema1. Dacă ν ∉ Z atunci funcţiile Bessel de prima speţă
J ν ( x ), J −ν ( x ) sunt liniar independente şi pot fi obţinute prin

particularizarea constantelor c1 , c 2 din expresia :

y ( x ) = c1 J ν ( x ) + c 2 J −ν ( x )

Observaţie. Pentru x →0 , Jν ( x) → 0 şi J −ν (x ) → ∞ , ceea ce

înseamnă că nu se pot exprima liniar una în funcţie de cealaltă.

Teorema 2. Între funcţiile Bessel de prima speţă există relaţia :

J − n ( x) = (− 1) n J n ( x) ,n ∈ Z
Teorema 3. Funcţiile Bessel de prima speţă verifică următoarele

relaţii de recurenţă :
d ν d −ν
[ z Jν ( z )] = − z −ν Jν + 1 ( z )
ν

dz
[ z J ν ( z )] = z J ν −1 ( z ) ,
dz

Definiţie. Funcţia
Jν ( z ) c o sν −πJ −ν ( z ) 1
yν ( z ) = ,ν ≠ n + ,ν ∉ Z
sinν π 2
se numeşte funcţie Bessel de speţa a doua.

Funcţia yν (z ) ca funcţie liniară de soluţii ale ecuaţiei Bessel este

şi ea o soluţie a acestei ecuaţii. Limita funcţiei yν (z ) pentru

ν→m , m ∈ Z este de asemenea soluţie a ecuaţiei.
J ν ( z ) cosν π− J −ν ( z )
y m ( z ) = lim yν ( z ) = lim
ν →m ν →m sin ν π

7
Se poate demonstra că yν (z ) este independentă de J ν (z ) şi

∀ ν ∈ Z, soluţia generală a ecuaţiei Bessel este

y ( z ) = c1 J ν ( z ) + c 2 yν ( z )

Teorema 4. Funcţiile Bessel de prima speţă satisfac următoarele

relaţii de recurenţă :

1. zJν′ ( z ) = νJ ν ( z ) − zJ ν +1 ( z )

2. zJ ν′ ( z ) = −νJν ( z ) + zJ ν −1 ( z )

ν
3. 2
z
J ν ( z ) = J ν +1 ( z ) + J ν −1 ( z )

4. 2 Jν′ ( z ) = Jν −1 ( z ) − Jν +1 ( z )

Tema de casă nr. 7

1. Calculaţi transformatele Laplace ale unor funcţii elementare:

a
L[ a ]( p ) =
p
n!
L[t n ]( p ) =
p n +1
1
L[e at ]( p ) =
p −a
a p
L[sin a t ]( p ) = 2 2 ; L[cos a t ]( p ) = 2
p +a p +a 2
a p
L[sh at ]( p ) = ; L[ch a t ]( p ) =
2 2 2
p −a p −a 2
1 n!
L[t ⋅ e at ]( p ) = L[t n ⋅ e at ]( p ) =
( p − a) ; 2
( p − a ) n +1
2ap p2 −a2
L[t sin a t ] = 2 2 2 ; L[t cos at ]( p ) =
(p +a ) ( p 2 + a2 )2
ω p +a
L[e −at sin ωt ]( p ) = 2 2 ; L[e −at cos ωt ]( p ) =
( p + a) + ω ( p + a ) 2 + ω2

Determinaţi funcţiile original ale următoarelor imagini:

8
 p p 2 + p +1
F ( p) = , F ( p ) =
( p −1)( p − 4) 2 p ( p +1)( p 2 −1)

3. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială x''(t) – 5x'(t) + 6x(t) = et ,

cunoscând condiţiile iniţiale x(0) = –1, x'(0) = 1.

4. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială x''(t) – 4x'(t) + 4x(t) = sin t,

cunoscând condiţiile iniţiale x(0) = 1, x'(0) = 2.

5. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii diferenţiale

 x' (t ) + y (t ) + z (t ) = 0

 y ' (t ) + x (t ) + z (t ) = 0 ,

 z ' (t ) + x(t ) + y (t ) = 0

ştiind condiţiile iniţiale x(0) = –1, y(0) = 0, z(0) = –1.

Tema de casă nr. 8

Calculaţi integralele:
∞ π
dx t
1. ∫ 3 x (1 + x)
cu substituţia x=
1 −t
şi se obţine sin
π
0
3
∞
x 2 dx t π
2. ∫0 (1 + x 6 ) 2 cu substituţia x6 =
1−t
şi se obţine 12

π
2 3π
3. ∫ sin 4 x cos 2 xdx cu substituţia sin 2 x = t se obţine 512
0

1
dx t
4. ∫ ( x +1)
0
3
x (1 − x )
2 cu substituţia x=
21 − t
se obţine
2π
33 2

16 π
2

5. ∫ x3 8 − x 3 dx cu substituţia x 3 = 3t se obţine 9 3
0